psihologie sociala

53
Psihologie socială I Note de curs INTRODUCERE ................................................................................................................ 3 Defini ii ......................................................................................................................... 3 Obiectul de studiu ........................................................................................................... 4 Orientări în psihologia socială ........................................................................................ 5 Niveluri de analiză în psihologia socială ........................................................................ 6 Istoric .............................................................................................................................. 7 Relatiile psihologiei sociale cu alte discipline umaniste............................................... 10 1. Relaţia cu psihologia generală .............................................................................. 10 2. Relaţia cu sociologia ............................................................................................. 10 3. Relaţia cu antropologia culturală .......................................................................... 11 4. Relaţia cu politologia ............................................................................................ 11 5. Relaţiile cu ecologia.............................................................................................. 11 Subramuri ale psihologiei sociale ................................................................................. 11 METODE DE ANALIZĂ ÎN PSIHOLOGIA SOCIALĂ ................................................ 12 Observaţia ..................................................................................................................... 12 Experimentul ................................................................................................................. 12 Metoda statistică ........................................................................................................... 13 Metoda sociometrică ..................................................................................................... 13 Cercetarea operaţională................................................................................................. 14 FORMAREA IMAGINII DE SINE.................................................................................. 14 Defini ii ....................................................................................................................... 14 Sursele autocunoaşterii ................................................................................................. 15 1. Introspec ia ................................................................................................... 15 2. Percep ia propriului comportament .............................................................. 16 3. Interac iunea socială ..................................................................................... 17 Comparaţia socială ............................................................................................................ 17 Repere ale grupului ........................................................................................................... 17 MODALITĂ ILE PERCEP IEI DE ALTUL................................................................ 18 1

Upload: natalia-zotea

Post on 04-Feb-2016

74 views

Category:

Documents


4 download

DESCRIPTION

Suport teoretic

TRANSCRIPT

Page 1: Psihologie sociala

Psihologie social< I

Note de curs

INTRODUCERE ................................................................................................................ 3 

Defini�ii ......................................................................................................................... 3 

Obiectul de studiu ........................................................................................................... 4 

Orient<ri în psihologia social< ........................................................................................ 5 

Niveluri de analiz< în psihologia social< ........................................................................ 6 

Istoric .............................................................................................................................. 7 

Relatiile psihologiei sociale cu alte discipline umaniste............................................... 10 

1. Relaţia cu psihologia general< .............................................................................. 10 

2. Relaţia cu sociologia ............................................................................................. 10 

3. Relaţia cu antropologia cultural< .......................................................................... 11 

4. Relaţia cu politologia ............................................................................................ 11 

5. Relaţiile cu ecologia.............................................................................................. 11 

Subramuri ale psihologiei sociale ................................................................................. 11 

METODE DE ANALIZ; ÎN PSIHOLOGIA SOCIAL; ................................................ 12 

Observaţia ..................................................................................................................... 12 

Experimentul................................................................................................................. 12 

Metoda statistic< ........................................................................................................... 13 

Metoda sociometric< ..................................................................................................... 13 

Cercetarea operaţional<................................................................................................. 14 

FORMAREA IMAGINII DE SINE.................................................................................. 14 

Defini�ii ....................................................................................................................... 14 

Sursele autocunoaşterii ................................................................................................. 15 

1.  Introspec�ia ................................................................................................... 15 

2.  Percep�ia propriului comportament .............................................................. 16 

3.  Interac�iunea social< ..................................................................................... 17 

Comparaţia social<............................................................................................................ 17 

Repere ale grupului ........................................................................................................... 17 

MODALIT;�ILE PERCEP�IEI DE ALTUL................................................................ 18 

1

Page 2: Psihologie sociala

1.  Elementele percepţiei sociale................................................................................. 19 

a.  Persoana ţint< ..................................................................................................... 19 

b.  Situaţii sociale................................................................................................. 20 

c.  Comportamentul persoanei ................................................................................ 20 

2.  Formarea impresiilor.............................................................................................. 20 

3.  Factori facilitatori şi distorsionanţi în percepţia social< ........................................ 22 

a.) Fenomentul de cristalizare ................................................................................... 22 

b.) Prezumţia de similitudine .................................................................................... 22 

c.) Efectul de halou ................................................................................................... 22 

d.) Efectul indulgenţei............................................................................................... 23 

ATITUDINI �I COMPORTAMENT .............................................................................. 23 

Defini�ii ....................................................................................................................... 23 

Caracteristici: ................................................................................................................ 23 

Perspectiva istoric< ....................................................................................................... 25 

Valori şi atitudini .......................................................................................................... 25 

Convergen�< vs divergen�< între atitudini şi comportament ..................................... 26 

a) Convergenţa dintre atitudini �i comportament:................................................... 27 

b) Divergenţa dintre atitudini �i comportament ...................................................... 27 

Strategii ale schimb<rii atitudinilor............................................................................... 28 

Persuasiunea.............................................................................................................. 29 

Schimb<ri atitudinale spontane ................................................................................. 31 

Tehnici de influenţ< bazate pe modific<ri ale comportamentelor............................. 32 

MODELE ALE ATRIBUIRII CAUZALE....................................................................... 33 

Defini�ii ....................................................................................................................... 33 

Modelul inferenţei corespondente................................................................................. 35 

Modelul covarianţei ...................................................................................................... 36 

Teoria social< a atribuirii .............................................................................................. 37 

Erori în procesul de atribuire cauzal< ........................................................................... 38 

AGRESIVITATEA........................................................................................................... 40 

Defini�ii ....................................................................................................................... 40 

Forme ale agresivit<�ii................................................................................................. 41 

2

Page 3: Psihologie sociala

Cauzele agresivit<�ii.................................................................................................... 42 

Modalit<�i de prevenire �i reducere a agresivit<�ii .................................................. 43 

CONFLICTUL �I MANAGEMENTUL CONFLICTULUI........................................... 45 

Defini�ii ....................................................................................................................... 45 

Accep�iunile termenului de conflict:........................................................................... 47 

Tipuri de conflicte......................................................................................................... 47 

Derularea episodului conflictual (Kenneth Thomas).................................................... 48 

Managementul / controlul eficient al conflictului......................................................... 49 

INTRODUCERE

Defini�ii 

1. Psihologia social< este domeniul ştiinţei care caut< s< înţeleag< natura şi cauzele

comportamentului individual în situaţii sociale - cum oamenii interac�ioneaz< între ei si

gândesc unul despre altul” (BARON şi BYRNE).

2. Psihologia social< este “acea ramur< a �tiin�elor sociale ce încearc< s< explice cum

societatea influen�eaz< cogni�ia, motiva�ia, dezvoltarea �i comportamentul

indivizilor, fiind, la rândul ei, influen�at< de indivizi” (D. CARTWRIGHT).

3. Psihologia social< studiaz< ”cum gândurile, sim�<mintele �i comportamentele

indivizilor sunt influen�ate de ceilal�i oameni” (S. TAYLOR).

4. Psihologia social< vizeaz< ”felul în care contextele micro-, mezo- si

macrosocioculturale afecteaz< con�inutul proceselor psihice �i comportamentele

indivizilor �i felul în care iau nastere, se structureaz< sau se modific< contextele

socioculturale, în special cele micro- �i mezo- prin interac�iunea mental-emo�ional<

�i comportamental< a acestora” (P.ILU�).

5. Psihologia social< este studiul ştiinţific al modului în care persoanele simt, gândesc şi

se comport< în situaţii sociale (BREHN şi KASSIN).

3

Page 4: Psihologie sociala

6. Psihologia social< este studiul interacţiunilor comportamentelor prezente sau trecute,

reale sau imaginare, în context social, precum şi studiul rezultatelor acestor interacţiuni

(st<rile şi procesele psihice obiective, personalitatea, situaţiile de grup) – (S.CHELCEA).

Psihologia social< încearc< s< realizeze o mediere între subiect şi obiect, ţinând

cont de influenţa social<, bazându-se pe leg<tura conjugat< a spaţiului individual şi social.

În definiţiile de mai sus men�iunea situaţiei sociale trimite spre prezenţa celuilalt, a

grupului, fie ea real< sau imaginar<.

Obiectul de  studiu al psihologiei sociale îl constituie persoana în context social,

analizat< prin:

impactul social asupra comportamentului individual;

raporturile personalit<ţii în iniţierea şi cristalizarea unor fapte sociale.

Altfel spus, obiectul psihologiei sociale este interac�iunea uman<, ”omul

rela�ional” având interac�iuni cu (A. Neculau):

- al�i oameni (cu care comunic<)

- grupuri concrete (familia, grupul de joac<, �coal<, munc< etc.)

- mediul cultural-ideologic (societatea)

Pentru S. Moscovici, problema fundamental< a psihologiei sociale este conflictul

dintre individ �i societate, felul în care el rezist< la presiunile majorit<�ii, opozi�ia

dintre lider �i grupul s<u, discu�iile din cadrul unui grup în vederea lu<rii unei decizii

etc, obiectul mai concret fiind dat de fenomenele ideologice (cogni�ii �i reprezent<ri

sociale) �i de fenomenele de comunicare social< (schimburile de mesaje lingvistice �i

nonlingvistice).

Sociologii iau din ce în ce mai mult în calcul palierul psihic al fenomenelor

sociale, pe care îl includ în structura şi dinamica faptelor studiate.

Psihologia şi sociologia studiaz< fenomenele pe baza unei grile binare, organizat<

dup< schema: subiect individual→obiect – pentru psihologie şi dup< schema: subiect

colectiv→obiect – pentru sociologie.

În schimb, psihologia social< practic< o gril< în 3 termeni:

subiect individual→subiect colectiv→obiect.

4

Page 5: Psihologie sociala

Între subiectul individual şi obiect survine o mediere constant<, definit< prin

interacţiunea şi influenţa celuilalt.

Orientări în psihologia socială 

Psihologia social< a cunoscut înc< de la începuturi dou< orient<ri marcante, din

suprapunerea c<rora a rezultat problematica sa actual<:

- una psihologic< (psihologia social< psihologic<), cu focalizare pe procesele

psihice determinate de stimuli sociali,

- una sociologic< (psihologia social< sociologic<), interesat< precump<nitor de

realit<ţile psihice grupale şi colective (P.Iluţ, 2000).

Realitatea social< grupal< este prin excelenţ< un câmp de întâlnire şi suprapunere

dintre psihologia social< şi sociologie. Unii autori (Chelcea, 1997), pentru a marca mai

bine aglutinarea dintre perspectiva psihologic< şi cea social< prefer< s< utilizeze expresia

de “psihosociologie”, dac< nu ca substitut, atunci cel puţin ca şi complementar< celei de

“psihologie social<”. Oricum, dincolo de posibilele nuanţe semantice, reţinem c<

“sociopsihologia grupurilor” şi “psihologia grupurilor” pot fi folosite ca şi

cvasiechivalente, problema fiind de accent, prin prima sintagm< situându-ne mai în

centrul intersecţiei dintre abord<rile psihologiei sociale şi cele ale sociologiei.

În consecin�< putem vorbi de:

1. psihosociologie = studiul interacţiunii comportamentelor prezente sau trecute,

reale sau imaginare în context social; ea studiaz< totodat< rezultatele acestei

interacţiuni: st<rile şi procesele psihice colective, situaţiile de grup, personalitatea

(S.Chelcea). Este o orientare cultivat< de psihologi pentru nevoile speciale ale

domeniului. Psihologia, ca disciplin< centrat< pe individ, a ajuns la concluzia c<

persoana izolat< este o abstracţiune. Mediul fizic şi cel social contribuie şi

influenţeaz< fenomenele psihice �i, ca atare, factorii legaţi de ambianţa social<

trebuie incluşi în explicaţii.

2. sociopsihologie – orientare cultivat< de sociologi, care dau prioritate

fenomenelor sociale obiective.

5

Page 6: Psihologie sociala

În România s-a impus termenul de „psihologie social<“, fiind mai rar întâlnit cel

de „psihosociologie“. Condensarea terminologic< „psihosociologie“ sugereaz< c< avem

de-a face cu un câmp de cunoaştere unic, chiar dac< în cadrul lui pot fi identificaţi doi

poli de interese: înţelegerea proceselor psihice ale persoanei în contact cu socialul

(determinarea st<rilor emoţionale şi a comportamentelor de c<tre factorii de mediu,

percepţia situaţiilor sociale, formarea opiniilor, influenţa rol-status-urilor sociale asupra

personalit<ţii etc.) şi înţelegerea funcţion<rii societ<ţii (prin studiul raporturilor dintre

indivizi şi organizaţii sociale, prin cercetarea proceselor de socializare, de asimilare a

modelelor sociale şi de adoptare a valorilor sociale).

J.L. Beauvois şi A.Lévy în revista „Connexions“ (1984) realizeaz< un tablou

sinoptic concludent al implicaţiilor terminologice.

Psihologie socială Psihosociologie

Primatul psihologiei Interes major pentru procesele sociale

Asociat< cercet<rii academice şi discursului

universitar

Asociat< intervenţiei sociale

Accentuare a conştiinţei şi coeziunii sale Accent pe profesionalism şi contradicţii

interne

Abordare cantitativ< şi experimental< Abordare clinic< şi calitativ<

Tendinţ< spre cognitivism şi spre teorii ale

proceselor limitate (de exemplu, atribuirea)

Tendinţ< spre psihanaliz< şi spre teorii

pan-explicative (ex. comunicarea)

Centrare pe reacţia individului la stimuli

sociali

Centrare pe situa�ia individului în grup

Înclinaţie spre tradiţie, spre clasicism Înclinaţie spre inovaţie

Niveluri de analiză în psihologia socială 

P. ILU� diferen�iaz< patru niveluri de analiz< ale psihologiei sociale:

a. procesele psihice „ intrapersonale”= modul organizare a experien�ei individuale

cu privire la lumea social<;

b. dinamica rela�iilor interpersonale = structurile �i procesele care au loc între

indivizi ca actori inter�anjabili;

6

Page 7: Psihologie sociala

c. grupul = diferen�ele de status �i roluri, reflectate în interac�iuni situa�ionale în

care indivizii nu sunt inter�anjabili, iar rela�iile nu sunt totdeauna simetrice

(rela�ii de putere - ex. �ef - subaltern, p<rinte - copil);

d. rela�ii intergrupale = importan�a func�ion<rii ideologiilor sociale, a unor norme

�i reprezent<ri asupra comportamentelor grupale �i individuale.

Dup< I. RADU problematica psihologiei sociale cuprinde tot patru niveluri/

dimensiuni:

a. al persoanei în context social (tr<s<turile de personalitate si în bun< m<sur<

caracteristice inteligen�ei �i ale altor aptitudini fiind determinate si

desf<surându-se în segmente ale realit<�ii sociale);

b. al rela�iilor interpersonale în grupul mic (inclusiv ipostaza lui de rela�ii diadice -

cuplul conjugal, prietenia etc.).

c. al fenomenelor socio-psihologice în grupuri mari (na�iuni, clase sociale, grupuri

de vârst< �i profesionale etc. - abordeaz< teme precum: psihologia popoarelor /

etnopsihologia, mul�imi, episoade de mas<, informarea colectiv<, opinia public<,

reprezent<rile colective etc).

d. al cercet<rilor interculturale - studiul fenomenelor generale, al varia�iilor

interculturale etc.

Istoric 

Termenul de psihologie social< a ap<rut în 1860, când filosoful german

LAZARUS şi lingvistul STEINHALL au fondat Revista de Psihologia Popoarelor şi

Lingvistic<.

Autorii francezi v<d debutul psihologiei sociale în primele studii publicate asupra

fenomenului facilit<rii sociale de G. Tarde (legile imita�iei - Les Lois de l‘imitation,

1890) �i prin Gustave Le Bon (lucrare influent< despre manifest<rile �i mecanismele

psihologiei maselor – Psychologie des Foules, 1895).

Speciali�tii germani consider< c< o preg<tire consistent< a apari�iei psihologiei

sociale s-a f<cut de la mijlocul secolului al XIX-lea, prin activitatea unor etnologi,

lingvi�ti �i filosofi interesa�i de probleme concrete (T. Waitz A. Bastian, M. Lazarus si

H. Steinhal), unul dintre fondatorii psihologiei sociale fiind îns< considerat a fi Wundt

(întemeietorul psihologiei experimentale), care îns< a scris �i zece volume de psihologia

7

Page 8: Psihologie sociala

popoarelor (Volkerpsychologie, 1900-1920) analizele lui putând fi subsumate într-o

anumit< m<sur< la ceea ce ast<zi se numeste abordare calitativ<.

Primele preocup<ri de sistematizare în acest domeniu leag< constituirea ei, ca

domeniu de sine st<t<tor, de apari�ia în 1908 - a dou< lucr<ri: „Social psychology”,

scris< de sociologul american A. Ross �i „Introduction in social psychology ”, scris< de

psihologului englez W.McDougall , devenit ulterior american.

Aceste 2 volume fac trimitere la intersecţia dintre psihologie şi sociologie, locul

unde s-a situat iniţial psihologia social<. Ross trateaz< teme precum sugestibilitatea,

datina, imitaţia, moda etc., în timp ce McDougall încearc< o explicare a fenomenului

social prin intermediul cauzelor interne (al instinctelor).

În aceast< perioad< se pune accentul pe rolul contextului social asupra proceselor

psihice ale individului.

Petru Ilu� men�ioneaz< trei mari faze ale constituirii psihologiei sociale ca

entitate �tiin�ific< de sine st<t<toare:

a) o lung< preistorie, de la filosofii antici greci (Socrate, Platon, Aristotel), care au

formulat idei închegate despre iubire, prietenie, invidie, gelozie, cump<tare, deosebiri

psihice dintre b<rbat �i femeie �i alte realit<�i psihosociale, trecând prin analize subtile

ale teologilor medievali (Toma d’Aquino, Sf. Augustin) �i ajungând la elabor<ri

dezvoltate despre interac�iunea individ - social, la morali�tii francezi (Diderot, Voltaire,

Rousseau) �i filosofii clasici germani (Kant, Hegel). Aceast< perioad< are din punct de

vedere �tiin�ific dezavantajul epistemic de a fi speculativ< �i avantajul c<, prin

reflexivitate, a tratat psihosocialul într-o manier< integralist<, holistic<, cu trimiteri la alte

aspecte ale vie�ii sociale �i la spiritul societal general.

b) începutul constituirii propriu-zise a psihologiei sociale, situat între a doua jum<tate a

secolului al XIX-lea �i debutul secolului XX. Apare în mai multe scrieri expresia

„psihologie social<”.Cuprinde precursorii francezi, germani, americani men�iona�i

anterior (G. Tarde, G. Le Bon, M. Lazarus, W. Wundt, E. A. Ross, W. McDougall).

Tot în cadrul acestei perioade trebuie men�ionate cele trei principale orient<ri din

psihologie (P.Ilu�):

1) concep�ia psihanalitic< (S. Freud) - introduce masiv socialul în explica�ia

motiva�iei �i conduitei umane;

8

Page 9: Psihologie sociala

2) behaviorismul (I. Pavlov, J. Watson) - desi ignor< aproape total mentalul �i

emo�ionalul, interioritatea psihic<, mergând pe schema stimul - r<spuns, �i-a adus

contribu�ia la dezv<luirea principiilor �i mecanismelor înv<�<rii, dup< care se petrece

�i înv<�area social< �i socializarea;

3) gestaltismul (W. Kohler, K. Kofka) - prin promovarea ideii „întregului”, a „închiderii

cercului” în activit<�ile �i procesele umane, în spe�< ale percep�iei, a influen�at

consolidarea psihologiei sociale ca disciplin< autonom<, cu prec<dere prin teoria

câmpului psihologic a lui K. Lewin �i prin psihologia social< cognitiv<.

c) Conturarea ferm< a domeniului psihologiei sociale, marcat< de apari�ia importantei

lucr<ri a lui F. Allport ”Social Psychology” în 1924, care accentueaz< influen�a

prezen�ei celorlal�i asupra ac�iunilor �i performan�elor noastre, conformarea,

abilitatea de a recunoa�te emo�iile dup< expresiile faciale.

Baron �i colaboratorii (men�iona�i de P.Ilu�) au realizat urm<toarea etapizare:

1. primii ani ai psihologiei sociale: perioada 1924-1944;

2. tinere�ea psihologiei sociale (anii “40” “50”, si “60”) - în anii “40” si “50” focalizat<

asupra influen�elor pe care grupurile �i membrii grupurilor le exercit< asupra

comportamentelor individuale, a rela�iilor dintre tr<s<turile de personalitate �i

comportament, a atitudinilor �i schimb<rilor de atitudine. De men�ionat în aceast<

perioad< apari�ia teoriei disonan�ei cognitive (Festinger, 1957), care afirm< c< oamenii

simt un mare disconfort atunci când între informa�iile, evalu<rile (atitudinile) �i / sau

conduitele lor exist< neconcordan�e, pe care încearc< s< le elimine sau s< le reduc<, ceea

ce conduce la schimbarea atitudini (opinii) sau comportamente. Anii 60 au reprezentat (în

special în SUA) o cre�tere �i o diversificare exponen�ial< a subiectelor

abordate(atrac�iile interpersonale, dragostea romantic<, formarea �i managementul

impresiilor, atribuirea, supunerea la autoritate etc), implicit a num<rului de psihologi

sociali.

3. maturitatea psihologiei sociale - anii ‘70, ’80, ‘90. În anii ‘70 schimb<rile se

accelereaz<: se dezvolt< linii de cercetare lansate în anii ‘60 (teoria atribuirii), apar altele

noi - diferen�ele psihosociale reale dintre b<rbat �i femeie, impactul stereotipurilor în

discriminarea sexual< (problematica gender).

9

Page 10: Psihologie sociala

Anii ‘80 si ’90 cupind tendin�ele actuale în mi�carea de idei din psihologia

social<:

1. cre�terea influen�ei orient<rii cognitiviste - prin studiul valorilor, atitudinilor,

credin�elor (beliefs), teoria disonan�ei cognitive.

2. perspectiva comparativist< – compara�ii pe axa timpului istoric, prin reconstituirea

contextelor de via�< cotidian< �i a mentalit<�ilor unor segmente temporale trecute �i

prin studierea diversit<�ii culturale.

3. eviden�ierea caracterului interdisciplinar al psihologiei sociale - apare necesitatea

împrumuturilor de date, concepte �i teorii din istoriografie, antropologie cultural< �i

sociologie

4. cre�terea aplicabilit<�ii cuno�tin�elor de psihologie social< în domenii precum

s<n<tatea, juridicul, marketingul etc., atât pe linie direct<, a colabor<rii dintre psihologii

sociali si organe de decizie din diverse sectoare ale vie�ii sociale, cât si indirect, în

sensul c< speciali�ti pe anumite probleme (s<n<tate, dezvoltare local<, mediatori ai

conflictelor intergrupale) utilizeaz< achizi�ii ale psihosociologiei.

Relatiile psihologiei sociale cu alte discipline umaniste 

1. Relaţia cu psihologia generală 

Psihologia sociala studiaza procesele si fenomenele care se produc intr-un spatiu

relational in zona de interferewanta dintre social si individual.De exemplu nu se mai abordeaza

emotiile in sine ca procese psihice general umane ci modul cum se produc si se manifesta acestea

in cadrul grupurilor si multimilor.

Concepte de baza din psihologia generala sunt preluate de psihologia sociala, dar si

aceasta ofer< psihologiei genereale date pentru. prelucrari si generalizari.

2. Relaţia cu sociologia 

În timp ce psihologia social< studiaz< individul inserat, implicat în diverse contexte de

relaţionare social<, cu accent pe fenomenele provocate la nivelul individual de c<tre implicarea

social<, sociologia se intereseaz< de mulţimi, de dinamica lor general<, la nivel statistic.

10

Page 11: Psihologie sociala

3. Relaţia cu antropologia culturală 

Obiceiurile, modelele culturale, credinţele, tot ceea ce face obiectul antropologiei

culturale, difer< de la un spaţiu cultural la altul. Aceste modele, obiceiuri etc. structuralizeaz<

personalitatea celor ce tr<iesc în contextul lor. Relaţionarea inter-uman< se complic< atunci cînd

persoanele implicate provin din culturi diferite, datorit< personalit<ţii de baz< modelate în

conformitate cu coordonatele culturii respective.

4. Relaţia cu politologia 

Politologia este ştiinţa care studiaz< relaţiile de putere, mecanismele şi fenomenele

subiacente controlului social. Ceea ce intereseaz< psihologia social< este faptul c< relaţiile

interpersonale se modific< în funcţie de fenomenele politice şi de relaţiile de putere.

5. Relaţiile cu ecologia 

Ecologia poate fi definit< în mod metaforic ca fiind "ştiinţa armoniei". Ecologia social< se

preocup< de raporturile dintre natur< şi om, dintre om şi creaţiile umane, dintre natur< şi creaţiile

umane, dar şi de raporturile dintre oameni în plan organizaţional.

Subramuri ale psihologiei sociale 

-psihologia socială aplicată în industrie = psihologie organizaţional< (atitudinea si

satisfac�ia în munc<, apartenen�a la organiza�ii, conflictele la locurile de munc< (în

institu�ii �i a�ez<minte sociale), revendic<ri profesionale, interviurile în vederea angaj<rii

etc)

-psihologia socială a sănătă�ii (reprezent<rile �i atitudinile indivizilor fa�< de boli, felul în

care ei fac fa�< stresului, rela�ia medic — pacient)

-psihologia socială a educaţiei

-psihologia socială juridică – cu prec<dere în psihologia social< american< unde

func�ioneaz< sistemul stabilirii vinov<�iei prin jura�i (felul în care ace�tia delibereaz<

pentru a ajunge la un verdict comun, cum interac�ioneaz< argumentele lor, de ce �i cum

renun�< la pozi�iile ini�iale, strategiile avoc<�e�ti, factorii ce produc distorsiuni în

11

Page 12: Psihologie sociala

relat<rile martorilor, în conducerea procesului de c<tre judec<tor, cert<rile de psihosociologie

a delincven�ei

-psihologia socială a a religiei;

-psihologia socială aplicată în viaţa cotidiană.

METODE DE ANALIZ; ÎN PSIHOLOGIA SOCIAL;

Observaţia 

Observaţia este o metod< fundamental< a cunoaşterii ştiinţifice şi empirice, constând

din înregistrarea riguroas< şi planificat< a desf<şur<rii naturale a unui proces, fenomen,

comportament sau acţiune, f<r< intervenţia obsevatorului în desf<şurarea acestora.

Eficienţa observaţiei ca metod< de cunoaştere depinde atât de calit<ţile personale ale

observatorului (spiritul de observaţie, capacitatea de concentrare, calit<ţile atenţiei, volumul şi

fidelitatea memoriei, capacitatea asociativ< şi de analiz<, ş.a), cât şi de modul cum se

preg<teşte şi se desf<şoar< activitatea de observare.

Observaţia poate fi simpl< sau complex<, în funcţie de num<rul factorilor şi

dimensiunilor avute în vedere, direct< sau indirect< în funcţie de prezenţa nemijlocit< a

observatorului, sau de utilizarea unor sisteme de înregistrare automat<, video sau audio,

continu< sau discontinu<, prin secvenţionarea planificat< a activit<ţii de observaţie în unit<ţi

temporale determinate.

Observaţia poate fi folosit< în combinaţie cu experimentul, ancheta social<, interviul.

Capcane care pot surveni în timpul aplic<rii observaţiei în psihologia social<:

- prezenţa observatorului poate determina modificarea comportamentului persoanei observate;

- observatorul are tendinţa de a interpreta faptul observat din perspectiva propriei

personalit<ţi; ca urmare, într-un demers ştiinţific bazat pe observaţie trebuie efectuat< de-

subiectivizarea – observatorul trebuie sa se elibereze de orice schem< preconceput<.

Experimentul 

Metoda experimental< vizeaz< crearea în conditii riguros prestabilite a unei situa�ii

experimentale în cadrul careia se poate determina cantitativ influen�a unui factor (V.I –

12

Page 13: Psihologie sociala

variabila independent<) asupra altor factori implica�i în producerea unui fenomen (V.D –

variabila dependent<).

Clasificarea experimentelor

- dup< locul de desfăşurare pot fi de laborator sau naturale (de teren). Ultimele ofer<

avantajul reducerii gradului de artificialitate specific< experimentelor de laborator, dar se

pierde implicit posibilitatea realiz<rii unui control riguros asupra tuturor variabilelor, existând

totdeauna posibilitatea apariţiei unor factori aleatori, pe care cercet<torul s< nu-i poat<

identifica, totodat<, desf<şurarea în condiţii naturale a unei situaţii experimentale reduce şansa

reproductivit<ţii acesteia.

- în funcţie de modul de iniţiere a experimentelor, acestea pot fi provocate sau

invocate. Cele provocate implic< proiectarea şi realizarea intenţionat< a unei situaţii

experimentale, în momentul ales de cercet<tor, pornind de la anumite ipoteze de lucru,

experimentul invocat presupune efectuarea unei analize sistematice asupra situaţii

psihosociale produs< spontan, în anumite condiţii social-istorice, dar asupra desf<şur<rii

c<reia cercet<torul deţine suficiente date relevante, obţinute prin intermediul participanţilor,

martorilor, documentelor,etc.

- în funcţie de dimensiunea temporală avute în vedere, experimentele pot fi sincronice,

prin stabilirea parametrilor unui fenomen aşa cum se prezint< la un moment dat, sau

diacronice, prin care se evidenţiaz< dinamica fenomenului.

Metoda statistică

- prin aplicarea unor metode standardizate se ob�in valori, se calculeaz< corela�ii

între factori, dispersiile, abaterile standard, dependen�a func�ionala dintre dou< sau mai

multe variabile etc.

Metoda sociometrică

- studiaz< componentele psiho-afective în relaţiile interpersonale. A fost elaborat< de

Moreno. Testul sociometric const< într-un set de întreb<ri prin care se solicit< subiec�ilor s<-

�i exprime preferin�a, respingerea sau indiferen�a fa�< de ceilal�i membrii ai grupului.

Succesul metodei depinde, în mare masur<, de crearea unui climat de acceptare a

13

Page 14: Psihologie sociala

investiga�iei de c<tre membrii grupului, invingerea unei rezistente la intruziune, care este cu

atât mai mare cu cât grupul este mai coeziv. 

C‐ ca sistem metodologic, a ap<rut din dorinţa de a se ajunge în psihologia social< la

rigoarea caracteristic< ştiinţelor exacte. Cercetarea operaţional< presupune structurarea unui

sistem metodologic, astfel încît metodele s< realizeze o complementaritate în raport cu

specificul obiectului de studiu. Cercetarea operaţional< vizeaz< elaborarea unui model de

acţiune practic< eficient<. Conceptele nu sunt formulate la modul intuitiv, general; un concept

trebuie s< fie operaţionalizat, pentru a-l putea cuantifica.

ercetarea operaţională  

FORMAREA IMAGINII DE SINE

Defini�ii 

Percepţia social< este segmentul procesului cognitiv prin care persoana îşi

formeaz< imaginea despre sine şi în acelaşi timp îşi contureaz< impresiile despre altul.

Cunoaşterea despre sine se materializeaz< în:

conceptul de sine: ansamblul cunoştinţelor şi convingerilor pe care persoana le

are despre carateristicile sale (exprim< cunoaşterea subiectiv< de sine);

stima de sine: autoevaluarea pozitiv</negativ< exprimat< prin aprobare/

dezaprobare indicând gradul în care persoana se vede pe sine ca fiind valoroas<

capabil<, important<.

Primul teoretician care a adus o contribuţie important< din perspectiva naturii

sinelui este W. James, care distnge 2 ipostaze ale sinelui:

1) sine ca subiect al cunoaşterii;

2) sine ca obiect care poate fi cunoscut.

14

Page 15: Psihologie sociala

Potrivit acestei distincţii, în psihologia social< actual< sunt tratate conceptul de

sine şi conştiinţa de sine.

În cazul conceptului de sine, unii autori realizeaz< o distincţie între sinele

material, cel psihologic şi cel social.

Conştiinţa de sine se preconizeaz< c< debuteaz< cu conştiinţa sinelui corporal,

care începe s< apar< în jurul vârstei de 2 ani şi a fost pus< în evidenţ< experimental prin

recunoaşterea în oglind< (copilului i se marcheaz< un semn distinctiv şi în momentul în

care, postat în faţa oglinzii, este intrigat de acest semn, se consider< c< este conştient c<

în oglind< se afl< propria imagine).

Ca rudimente ale prezenţei conştiinţei de sine, autorii mai remarc< apariţia unor

reacţii emoţionale diferenţiate în funcţie de implicarea eului şi apariţia în limbajul

copilului a folosirii corecte a pronumelui personal „eu”.

Ch. Cooley - a introdus sintagma „looking glass self”, prin care sublinia faptul c<

ne cunoaştem prin ceilalţi.

G. H. Mead – accentueaz< importanţa feed-back-ului evaluativ furmizat de

ceilalţi în cursul form<rii conceptului de sine.

Evoluţia conceptului de sine se produce în concordanţ< cu stadiile dezvolt<rii

cognitive şi vizeaz< mai multe dimensiuni: simplu→complex; instabil, incoerent→stabil

şi coerent; concret→abstract; absolut→comparativ; sinele public→sinele privat.

Sursele autocunoaşterii 

1. Introspec�ia 

Reprezint< procesul prin care persoana se centreaz< pe sine şi examineaz<

propriile gânduri, semtimente, motivaţii ale conduitei. Cercet<torii şi-au pus problema

frecvenţei cu care recurgem la introspecţie, solicitând subiecţilor lor s< completeze o gril<

15

Page 16: Psihologie sociala

despre activitatea prestat<, gândurile şi predispoziţia prezent< în momentul în care

pagerul avut la ei emitea un semnal sonor.

R<spunsurile au fost examinate şi doar 8% s-au înscris în categoria dedicat<

sinelui, fiind dep<şiţi ca frecvenţ< de teme ca: munca, petrecerea timpului liber,

problemele casei.

Împortanţa introspecţiei este supralicitat<, aceast< surs< a informaţiilor despre sine

fiind mai puţin utilizat< decât se aştepta. Alte critici care micşoreaz< importanţa

introspecţiei accentueaz< faptul c< persoana nu este întotdeauna conştient< de motivele

reale care stau la baza conduitei sale. Introspecţia survine post factum şi astfel, explicaţia

oferit< este influenţat< de nevoia de justificare, intervenind mecanismele de ap<rare ale

eului.

2. Percep�ia propriului comportament  

P. Fraisse atr<gea atenţia asupra dualit<ţii modului de percepţie asupra propriei

persoane: omul sesizeaz< propriile gânduri, sentimente, pe de o parte, iar pe de alt< parte,

se cunoaşte pe sine în acelaşi mod în care îi cunoaşte pe ceilalţi, din activitatea proprie,

din analiza comportamentului.

Acest lucru plaseaz< un accent important asupra conceptului propus de A.

Bandura „self efficacy” care se refer< la conştiinţa eficienţei proprii, convingerea

persoanei referitoare la propriile capacit<ţi de a organiza şi de a executa acţiunile

necesare pentru a produce efectul social dorit.

Ca vector motivaţional, conştiinţa eficienţei proprii evolueaz< fie pe o spiral<

ascendent<, din succes în succes, fie pe una regresiv<.

D.Bem subliniaz< prin teoria „autopercepţiei” c< persoana îşi analizeaz< propriul

comportament la fel cum observ< comportamentul altora. Atunci când indicii interni sunt

incerţi, explicaţiile referitoare la sine sunt construite pe baza analizei modului în care ne

comport<m. Un exemplu în acest sens îl constituie teoria cognitiv-fiziologic< asupra

emoţiilor, care consider< c< st<rile afective sunt produsul interacţiunii dintre activarea

fiziologic< şi atribuirea de c<tre persoan< a cauzei acestei activ<ri.

16

Page 17: Psihologie sociala

În condiţiile în care cauza activ<rii nu este transparent< persoanei, modul în care

se va comporta este cel ce va furniza o explicaţie pentru starea resimţit<.

3. Interac�iunea socială 

Ofer< posibilitatea comparaţiei cu ceilalţi, situarea în repere a grupului şi

sesizarea imaginii pe care ceilalţi o au despre propria persoan<.

Comparaţia socială

Festinger susţine c< ne cunoaştem pe baza comparaţiei cu ceilalţi, grupul mic şi

mijlociu fiind cadrul social în care aceste comparaţii opereaz<.

Se pune problema când anume recurgem la comparaţii cu alţii. Autorii consider<

c< ea are loc când exist< o incertitudine a noastr< referitoare la gradul în care posed<m

anumite caracteristici şi nu dispunem de standarde obiective care s< permit< evaluarea.

Repere ale grupului

O alt< problem< este cu cine ne compar<m. Cercet<rile arat< c< de cele mai multe

ori, comparaţia se realizeaz< cu indivizi sem<n<tori d.p.d.v. al atributelor de interes.

Exist< situaţii când persoana se compar< cu cei ce îi sunt mult superiori, care îi

concentreaz< preţuirea sa, tocmai pentru a-şi trasa un ideal, o direcţie ulterioar< de

evoluţie a sinelui.

Exist< şi situaţii când persoana ia ca puncte de reper indivizi inferiori lor pe o

anumit< dimensiune, aceast< comparaţie servind la menţinerea unui anumt nivel al stimei

de sine.

Persoanele recurg şi la compararea cu normele de grup, forma impresiei de sine

aflându-se sub incidenţa sistemului de valori promovat în grup.

O serie de autori disting:

sinele actual sau real;

sinele ideal;

sinele normativ (ansamblul însuşirilor pe care persoana consider< c< ar

trebui s< le posede, pornind de la prescripţii sociale).

17

Page 18: Psihologie sociala

P.Iluţ a pus în evidenţ< o corelaţie ridicat< între sinele ideal şi cel normativ,

rezultând c< aspiraţia spre schimbare a indivizilor este influenţat< de sistemul de valori

promovat la nivel social.

În cazul interacţiunilor sociale, devin vizibile aprecierile celorlalţi faţ< de propria

persoan<. Aceste impresii pe care indivizii le sesizeaz< mai mult sau mai puţin exact sunt

înglobate în imaginea de sine.

Se diferen�iaz<:

1) imaginea proprie de sine

2) imaginea socială de sine (aprecierea celorlalţi receptat< de individ =

metapercep�ie).

Investigarea rolului pe care metapercepţia îl are în formarea conceptului de sine

s-a realizat prin studii care compar< imaginea proprie de sine cu imaginile sociale (modul

în care individul crede c< este v<zut de persoanele apropiate) şi cu impresiile celorlalţi

despre acea persoan<. R.Tome a desf<şurat un astfel de studiu având ca subiecţi

adolescenţi. Pune în evidenţ< o corelaţie strâns< între imaginea proprie de sine şi

metapercepţia şi mai sc<zut<, între metapercepţie şi p<rerea realist< a celorlalţi.

Astfel, metapercepţia apare la aceast< vârst< mai degrab< ca o proiecţie a imaginii

proprii de sine asupra imaginii grupului, ar<tând c< feed-back-ul evaluativ furnizat de

ceilalţi nu pare s< fie atât de important odat< ce a fost cristalizat< reprezentarea sinelui.

În concluzie, formarea conceptului de sine se bazeaz< pe:

1. sesizarea de c<tre persoan< a propriilor gânduri şi sentimente,;

2. observarea şi analiza propriului comportament;

3. observarea şi analiza dinamicii succeselor şi eşecurilor;

4. comparaţia cu altul;

5. înscrierea în reperele oferite de grup;

6. sesizarea impresiei pe care ceilalţi o au despre sine.

MODALIT;�ILE PERCEP�IEI DE ALTUL

18

Page 19: Psihologie sociala

Percepţia are loc prin întâlnirea activ< a 2 universuri, pe de o parte cel al

stimul<rilor oferite de mediu, şi pe de alt< parte, lumea subiectiv< a persoanei care

observ<.

Actul perceptiv înseamn< o desprindere a unui obiect, a unui stimul din câmp, a-i

sesiza însuşirile şi a-l repartiza într-o anumit< categorie. Acest lucru se reg<seşte şi în

cazul percepţiei sociale a celuilalt, existând o clasificare a obiectelor din câmpul social în

categorii semnificative pe baza însuşirilor pe care le au în comun.

1. Elementele percepţiei sociale 

Punctul de plecare în analiza modului în care indivizii îşi formeaz< impresiile

despre alţii este problema surselor de informaţii. Unii autori consider< c< acestea sunt:

persoana ţintă; comportamentul ei; contextul social.

a. Persoana ţintă 

Este iniţial analizat< pe baza atribuirilor fizice direct observabile care includ şi ele

elemente clasificatorii (atractivitatea fizic<, fizionomia, ţinuta vestimentar<, vârsta, sexul,

gruparea etnic<).

Categorizarea este o capacitate cognitiv< fundamental< pus< în practic< într-un

mod eficient şi natural. Ea are o mare valoare adaptativ<, favorizând simplificarea

(fiecare obiect, individ ar trebui considerat unic şi tratat ca atare), iar aceast< transform<

lumea într-un loc care poate fi în mai mare m<sur< controlat şi previzibil.

Categorizarea are 3 funcţii:

gruparea obiectelor cu caracteristici similare în aceeaşi clas<;

codarea experienţei;

generarea de inferenţe (deducţii);

Categorizarea iniţial< a celuilalt se realizeaz< în mod involuntar, automat, f<r<

efort sau conştiinţ< real< a acestui lucru. Stimulul este codat pe baza unor indici

disponibili şi categoria social< corespunz<toare este în mod cvasiautomat activat<.

19

Page 20: Psihologie sociala

Categoriile pot s< constea din grupuri sociale sau tipuri psihologice. Odat<

activat< o categorie, ea nu indic< doar apartenenţa persoanei la un grup dat, ci face apel la

cunoaşterea conţinut< în anumite structuri (scheme).

Schemele se pot referi la caracteristici tipice unor grup<ri de obiecte, sociale sau

nu, şi de asemenea, la derularea unor evenimente → prelucrarea informaţiilor pornind de

la procesul de categorizare nu se produce f<r< anumite distorisiuni (bias).

b. Situaţii sociale 

Situaţiile sociale reprezint< a doua surs< de informaţii, de interpret<ri, pentru c<

deţinem anumite reprezent<ri despre modul în care se vor desf<şura evenimentele.

Scenariul cognitiv este o structur< de date ce descrie o secvenţ< tipic< de evenimente

desf<şurate serial, tipice pentru o anumit< situaţie social<.

Aceste reprezent<ri ale modului în care se va desf<şura un eveniment, trimit spre

comportamentele aşteptate ale persoanei aflate într-o anumit< situaţie şi servesc ca reper

în evaluarea expresiei şi condiutei indivizilor.

c. Comportamentul persoanei 

Acesta este interpretat în relaţie direct< cu expectanţele observatorului, stând la

baza unor atribuiri cauzale.

2. Formarea impresiilor 

Toate aceste elemente sunt analizate şi se deduc cauzele comportamentelor

persoanelor ţint< în termeni de dispoziţii stabile versus factori externi situaţionali. Astfel

se formeaz< impresii despre ceilalţi, imagini coerente ale caracteristicilor lor.

În construirea impresiilor facem apel la:

apartenenţa persoanelor la o anumit< categorie;

caracteristici individuale ale persoanei.

Problema este care tip de informaţii predomin< în procesul de formare a

impresiilor. R<spunsul este modelul de continuum al impresiei → Fiske şi Neuberg

20

Page 21: Psihologie sociala

(1991): evaluarea celuilalt se înscrie pe o ax< ce are la o extremitate evalu<rile bazate

pe categorii, iar la cealalt< extremitate – caracteristici individualizate.

Observatorul percepe ţinta şi într-o prim< faz< o clasific<. În a doua etap<,

observatorii evalueaz< dac< aceast< imagine a ţintei este suficient< pentru interesele,

scopurile, nevoile, tratamentul informaţional.

Dac< ţinta nu prezint< decât o importanţ< minor< sau observatorul este supus unei

constrângeri ce-l împiedic< s< examineze sistematic ţinta (paradigma dublei sarcini),

procesul de formare a impresiei va fi întrerupt şi evaluarea va fi bazat< preponderent pe

categorii de apartenenţ< a ţintei.

Dac< intervin factori de motivare ce vor mobiliza observatorul pentru a evalua

caracteristici personale ale ţintei, impresia format< va fi una de o mai mare fineţe, mai

individualizat< a ţintei.

Observatorul percepe ţinta Obseravtorul clasific< ţinta Impresia

Impresia este suficient</ categorii

Evaluarea pertinenţei observaţiei

Impresia global< trebuie completat< /

caracterisitici individuale

Factorii de motivare intervin când:

Ü rezultatul unei acţiuni întrprinse de observator este dependent de ţint<;

Ü observatorul se simte responsabil de impresia format<;

Ü observatorul primeşte explicit dispoziţii de control şi exactitate;

Ü observatorul este interesat, atras de ţint<.

Formarea impresiilor este influenţat< şi de „teoriile implicite ale personalit<ţii”,

prezente la nivelul observatorului (presupuneri pe care le fac persoanele despre relaţiile

ce exist< între diferitele tr<s<turi de personalitate şi între tr<s<turile de personalitate şi

comportament (experimentul lui Asch - portret cald/rece).

Reluarea experimentului lui Asch cu perechea sociabil/ nesociabil a dat rezultate

diferite în funcţie de sociabilitatea subiecţilor. Centralitatea unei tr<s<turi în formarea

21

Page 22: Psihologie sociala

impresiilor despre cel<lalt depinde şi de gradul de similitudine şi contrast dintre ţint< şi

observator pe aceeaşi dimensiune.

Impresia odat< format<, apare tendinţa ca informaţiile ulterioare despre acea

persoan< ţint< s< fie astfel procesate astfel încât s< înt<reasc< impresia format<:

- apare tendinţa de menţinere a convingerilor, chiar şi dup< ce au fost contrazise (inerţia

procesului de percepţie social<);

- apare „profeţia care se autoîndeplineşte” (efectul „Pigmalion”) = procesul prin care

expectanţele unei persoane referitoare la o alta pot s< o conduc< pe cea de-a doua s< se

comporte astfel încât s< confirme aştept<rile.

3. Factori facilitatori şi distorsionanţi în percepţia socială 

a.) Fenomentul de cristalizare 

Intervine în relaţiile interpersonale cu conţinut afectiv şi const< în transfigurarea

persoanei, a situaţiilor sub influenţa propriilor dorinţe, sentimente ( = un moment de

proiecţie a caracteristicilor, expectanţelor persoanei în exterior).

V. Pavelcu distinge între cristalizarea intuiţie (impresia nu pierde contactul cu

realitatea, persoana este sensibil< la argumente) şi cristalizarea iluzie (inerţia este foarte

mare). Contactul cu realitatea determin< ajustarea progresiv< a impresiei, ap<rând

decristalizarea.

b.) Prezumţia de similitudine 

Se refer< la ipoteza asem<n<rii, la tendinţa persoanelor de a-i considera pe ceilalţi

asem<n<tori cu sine, de a se proiecta drept etalon. Ea poate deforma cunoaşterea

oamenilor când nu este real< sau o poate uşura când asem<n<rile sunt reale.

c.) Efectul de halou 

Se refer< la influenţa imaginii globale pe care o avem despre o persoan<, asupra

aprecierilor referitoare la tr<s<turile specifice.

22

Page 23: Psihologie sociala

d.) Efectul indulgenţei 

Reprezint< tendinţa de a aprecia favorabil oamenii când evaluarea se refer< la statutul lor

viitor

ATITUDINI �I COMPORTAMENT

Defini�ii 

G. Allport: Atitudinea este ”starea mintal< şi nervoas< de preg<tire cristalizat< pe

baza experienţei, ce exercit< o influenţ< direcţional< sau dinamic< asupra r<spunsurilor

individului faţ< de obiectele cu care el este în relaţie”.

Al. Roşca: Atitudinea este o ”predispoziţie mintal< dobândit< de a reacţiona într-

un mod caracteristic (obişnuit favorabil sau nefavorabil) faţ< de persoane, obiecte,

situaţii, idei sau idealuri cu care individul vine în contact”.

Caracteristici: 

predispoziţie psihic< de a reacţiona în mod tipic, atitudinea apare ca o variabil<

latent<, intern<, dedus< din constanţa modului de comportare al persoanei;

atitudinea se formeaz< ca urmare a experienţei prin interiorizarea conţinutului

relaţiilor cu mediul;

atitudinea este caracterizat< de stabilitate şi nu este o dispoziţie pasager<;

atitudinea face referire la valori, presupune un moment de evaluare;

atitudinea are o coloratur< afectiv< manifestat< prin simpatie vs. antipatie,

atracţie vs. respingere;

Direcţii principale în definirea atitudinii:

1) accentul pe latura afectiv< → evaluare pozitiv</negativ<;

2) conceptualizare bazat< pe o combinaţie tridimensional< de reacţii afective,

cognitive şi comportamentale faţ< de un obiect:

23

Page 24: Psihologie sociala

Ü componenta afectivă vizeaz< evaluarea;

Ü componenta cognitivă vizeaz< credinţa, ideile;

Ü componenta comportamentală se refer< la predispoziţia persoanei de a se

manifesta într-un mod (intenţia comportamental<).

Variabil< extern<

declaraţii verbale reacţii nonverbale reacţii fiziologice

AFECTIV;

ATITUDINE

opinii COGNITIVĂ 

Variabil< extern<

Variabil< latent<

STIMUL

(obiect, persoane, situaţii)

acţiuni directe;

declaraţii ale

persoanei

COMPORTA­ MENTAL;

Abordarea tricomponen�ială a atitudinii (I.Radu): în funcţie de complexitatea

obiectului atitudinii, se prefer< o anumit< definire şi operaţionalizare:

când convingerile cu privire la obiectul atitudinii sunt simple, num<rul lor este

mic şi nu intr< în contradicţie, structura atitudinii poate fi redus< la un singur

factor (r<spuns de natur< afectiv<);

când nun<rul de convingeri este mare, sunt complexe şi ambivalente se prefer<

modelul de 3 componente.

24

Page 25: Psihologie sociala

Perspectiva istorică 

Studii timpurii cu privire la atitudini au fost întreprinse în anii 1920. Bogardus

(1925) a elaborat o scală a distanţei sociale care m<soar< sentimentele unei persoane faţ<

de diferite grupuri etnice. Sunt şapte itemi referitori la diferite grade de acceptare social<,

cum ar fi: acceptarea rudeniei, acceptarea vecin<t<ţii, acceptarea de a munci împreun<,

admiterea ca cet<ţean.

Subiecţii stabilesc la ce distanţ< ar accepta diferite naţionalit<ţi. Între timp,

prejudec<ţile etnice americane favorizau pe englezi, canadieni, irlandezi, scoţieni şi

japonezi. Cele mai puţin favorabile atitudinii erau cele faţ< de evrei, negri, greci,

mexicani şi turci. Bogardus a repetat studiul în 1947, cu rezultate similare. Katz şi Braly

(1933) au cerut unui grup de 100 studenţi de la Universitatea Princeton s< atribuie

tr<s<turi pentru zece naţionalit<ţi diferite. S-a observat un mare acord stereotip chiar şi

atunci când studenţii nu fuseser< niciodat< în contact cu respectivele grupuri etnice (ex,

turcii au fost caracterizaţi ca foarte religioşi, chinezii ca foarte superstiţioşi, americanii

harnici şi italienii artişti). Guilford (1931) a cercetat prejudec<ţile etnice a peste 1000 de

studenţi din universit<ţi de-a lungul întregii ţ<ri. El a descoperit c< existau acorduri

stereotipice strânse ale atitudinilor.

O aplicaţie mai recent< a scalei distanţei sociale o reprezint< studiul lui Rockeach

şi colab., (1960), în care subiecţii trebuiau s< m<soare cât de prietenoşi s-ar simţi faţ< de

persoane care aveau p<reri diferite de ale lor în probleme importante. Rezultatele au

indicat c< atitudinea lor faţ< de acestea se baza mai mult pe similaritatea credinţelor decât

pe cea de ras< sau religie. Cu toate acestea, când condiţiile nu sunt atât de potrivite sau

destul de controlate, este probabil ca prejudecata social< s< fie înc< un factor izbitor, mai

ales în ceea ce priveşte relaţiile sociale intime.

Valori şi atitudini 

Valorile sunt principii generale şi abstracte despre ceea ce este preţuit, având

valoare prescriptiv< pentru comportament şi aprecierea situaţiilor, evenimentelor,

persoanelor; sunt centrale în universul spiritual simbolic al societ<ţii şi în structura

personalit<ţii individului.

25

Page 26: Psihologie sociala

La naştere, copilul g<seşte un mediu obiectiv, din care face parte şi sistemul

axiologic; ca atare, la nivelul macro-socio-cultural, valorile ne apar ca date obiective,

supraindividuale. Diferenţa atitudini – valori const< în faptul c< valoarea este obiectul

atitudinii, iar atitudinea este v<zut< ca o poziţie a persoanei faţ< de un principiu promovat

social.

La nivel individual valoarea este v<zut< ca principiu interiorizat în structura

personalit<ţii, delimitarea atitudini – valori fiind mai greu de realizat. Diferenţele decurg

din faptul c< o atitudine se refer< la un complex de credinţe şi convingeri faţ< de un

obiect, persoan<, situaţie particular<, iar valoarea const< într-o singur< convingere de

mare generalitate, deasupra obiectelor particulare.

Valorile vor ghida astfel atitudinile, servindu-le drept repere pentru conduit<

(principii generale despre ceea ce este dezirabil).

Din punct de vedere evolutiv, atitudinile se formeaz< pornind de la activit<ţi şi

comportamente spre conţinutul de conştiinţ< corespunz<tor. Copilul este indus într-o suit<

de activit<ţi şi relaţii ghidate de adult, pe baza acestora însuşindu-şi treptat şi conţinutul

informativ al acestor activit<ţi sub form< de aprecieri, reprezent<ri, convingeri.

Pe m<sur< ce activit<ţile şi relaţiile devin mai numeroase sunt integrate din ce în e

mai multe exemple, fapte de viaţ<, important< fiind aceast< arie a contactelor sociale ale

copilului, care valideaz< sau infirm< poziţiile în formare.

Convergen�ă vs divergen�ă între atitudini şi comportament 

Atitudinea se operaţionalizeaz< pe baza a ceea ce persoana declar< şi a modului în

care acţioneaz<. Se pune problema raportului dintre ceea ce oamenii sunt şi gândesc

(componenta cognitiv< şi afectiv< a atitudinii) şi modul în care se comport<.

La Pierre a eviden�at discrepanţa care poate surveni între declaraţiile şi

comportamentul efectiv al subiecţilor. Cercet<rile ulterioare au avut rezultate

26

Page 27: Psihologie sociala

controversate: unele arat< concordanţa ridicat< între r<spunsurile atitudinale şi modul de

acţiune al indivizilor, iar altele sprijin< ideea discrepanţei.

Factorii şi condiţiile ce influenţeaz< convergenţa/ divergenţa dintre atitudini şi

comportament:

a) Convergenţa dintre atitudini și comportament: 

este susţinut< de ideea atitudinii ca vector motivaţional, ca şi cauz< a

comportamentului;

este susţinut< de încercarea de a justifica, explica reacţiile comportamentale,

atitudinea fiind, de fapt, efectul conduitei noastre → Bem: „Teoria

autopercepţiei” (Reprezint< o exagerare a rolului comportamentului, susţinând c<

ne autoatribuim anumite caracteristici din constatarea felului în care ne-am

comportat. Studiile arat< c< aceast< teorie este valid< atunci când nu exist< o

poziţie bine definit<, prealabil<).

b) Divergenţa dintre  atitudini  și  comportament este explicat< pe baza a 3

grupaje de factori:

b.1. Probleme metodologice 

Unii autori susţin c< tehnicile verbale utilizate în m<surare sunt influenţate de

tendinţa de a r<spunde aşa cum este de dorit (exist< o atitudine real< care determin<

reacţii comportamentale asem<n<toare în situaţii diferite, îns< instrumentele de

surprindere a atitudinilor nu sunt suficient de rafinate).

Între atitudine, ca variabil< latent< şi opinia, declaraţia subiectului apare o distanţ<

– acest lucru a fost pus în evidenţ< cu ajutorul metodei falsului dispozitiv de detectare a

atitudinilor.

O alt< problem< este gradul de specificare a r<spunsurilor atitudinale şi a celor

comportamentale. Investigaţiile trebuie s< respecte simetria la nivelul anumitor factori

(obiectul, acţiunea, contextul, momentul efectu<rii), când m<soar< atitudinea şi observ<

comportamentul.

b.2. Factori de personalitate 

Un comportament este determinat de o suit< de atitudini, îns< studiile iau în calcul

doar una dintre ele, nu neaparat pe cea mai relevant<.

27

Page 28: Psihologie sociala

Leg<tura atitudini–comportament depinde de t<ria atitudini respective (importanţa

ei în sistemul de personalitate), dependent< de cantitatea de informaţie pe care se bazeaz<

şi modul în care au fost obţinute informaţiile (experienţa personal< vs. declaraţiile

celorlalţi).

T<ria este direct legat< şi de gradul de accesibilitate al atitudinii (uşurinţa cu care

este amintit< atitudinea şi uşurinţa cu care se opereaz< în plan cognitiv cu informaţiile ce

stau la baza ei).

b.3. Presiunile situației 

Divergenţa apare pentru c< în unele cazuri persoana este constrâns< s< acţioneze

într-un anumit mod → cerinţele situaţiei sunt strict definite, iar înc<lcarea lor este

sancţionat< prompt şi sever, chiar dac< informal.

Un alt factor situaţional este prezenţa celorlalţi, în special pentru persoanele ce

prezint< o tendinţ< ridicat< de monitorizare a sinelui.

Relaţia dintre atitudini şi comportament este explicat<, conform modelului

acţiunii planificate (Azjen & Fischbein, 1980), prin atitudinea faţ< de obiectul specific

(determinat< de evaluarea consecinţelor comportamentale posibile şi a probabilit<ţii de

apariţie a fiec<rei consecinţe) şi de normele sociale interiorizate de individ (depind de

aprobarea comportamentului de c<tre persoanele semnificative).

Aceşti 2 factori, atitudinile şi normele, determin< intenţia comportamental<, care

este în leg<tur< direct< cu conduita.

Pentru c< acest model nu ia în calcul decât vag factorii de personalitate şi cei

situaţionali, valoarea sa predictiv< este notabil< pentru acţiunile simple şi perioadele

scurte de timp. Pentru conduitele mai complexe şi previziunile pe termen lung, se

consider< mai util< cunoaşterea valorilor, a structurilor axiologice ale individului.

Strategii ale schimbării atitudinilor 

Viaţa de zi cu zi supune individul determin<rilor din partea diverselor instanţe,

implicând procese de formare, dar şi de schimbare a atitudinilor, determin<ri ce pot fi

28

Page 29: Psihologie sociala

spontane sau intenţionate. Când se urm<reşte deliberat modificarea atitudinii individului,

într-un context în care acesta îşi p<streaz< (sau crede c< îşi p<streaz<) o anumit< libertate,

avem de a face cu persuasiunea (Corneille, 1994).

Persuasiunea 

Studiul persuasiunii se concentreaz< asupra inducerii prin argumente a unor

poziţii mintale şi a fost realizat pornind de la modelul comunic<rii interumane, fiind

influen�at de:

a.caracteristici ale SURSEI: 

credibilitatea sursei - depinde de competenţa (calitatea persoanei de a fi bine

informat<, expert< pe o anumit< problem<) şi de încrederea care se poate avea în

surs< (intenţiile care i se atribuie);

atractivitatea percepută - depinde de similaritatea surs<-receptor, de

atractivitatea fizic< a sursei;

surse multiple ale mesajului.

b. conținutul şi forma MESAJULUI 

Efectul persoanei depinde de:

1) tăria argumentelor: 

poziţia propus< nu trebuie prezentat< închis<, cu concluzii definitive, ci

problematizat< (cel puţin pentru un anumit auditoriu), depinzând de cât de mult

prefer< persoana s< gândeasc< asupra problemei;

repetarea argumentelor creşte în general efectul persuasiv, dar numai pân< la un

anumit punct, dincolo de care intervine saturaţia. Aceasta se instaleaz< mai târziu

pentru argumentele simple;

prezentarea în conţinutul mesajului a unor argumente favorabile poziţiei contrare

celei propuse de surs< (sursa pare mai informat< şi poate genera rezistenţa faţ< de

acea poziţie contrar< prin mecanismul inocul<rii).

2)  inducerea  unei  reacții  emoționale  ‐  creşte  efectul  persuasiv,  dar  numai dac< nu

depeşte o anumit< valoare (ex. frica de posibilele efecte negative ale conduitei este

eficient< doar dac< nu dep<şeşte o anumit< intensitate şi dac< sunt prezentate modalit<ţi

de evitare a pericolului).

29

Page 30: Psihologie sociala

Inducerea unei st<ri afective pozitive s-a dovedit eficient< pentru crearea unor

impresii mai favorabile despre ceilalţi.

3) transmiterea unor conținuturi prin canale şi forme diferite 

c. SUBIECTUL receptor– care, confruntat cu un mesaj, îl va analiza pentru a-şi forma o

opinie. Evaluarea se poate realiza în 2 moduri de procesare:

- o rut< central<: receptorul consum< timp şi energie pentru o evaluare critic< a

conţinutului mesajului pe baza cunoştinţelor anterioare despre acel subiect.

- o rut< periferic<: implic< procese care au la baz< efecte marginale şi nu

evaluarea critic< a conţinutului (sunt influente aspecte precum: caracteristici ale sursei,

forma mesajului, dispoziţia receptorului).

Schimb<rile atitudinale induse pe ruta periferic< sunt mai puţin stabile şi prezic în

mai mic< m<sur< comportamentul, comparativ cu cele antrenate prin procesarea

cognitiv<, sistematic< a mesajului.

Probabilitatea de a recurge la evaluarea critic< a argumentelor sau la focalizare pe

aspectele exterioare conţinutului mesajului depinde de motivaţia persoanei (gradul de

implicare) şi de capacitatea de a înţelege mesajul, fiind important< şi dispoziţia de

moment a receptorilor.

Atunci când mesajul include argumente bine structurate, logice, valide, impactul

va fi mai mare asupra persoanelor motivate şi capabile s< evalueze aceste argumente.

Când mesajul include argumente insuficiente, efectul va fi mai mare asupra

persoanelor care se simt mai puţin interesate de tem< şi care nu au capacitatea de a

analiza mesajul.

Rezistența la schimbare 

Subiectul receptor dezvolt< şi mecanisme specifice de rezistenţ< la persuasiune, în

func�ie de t<ria pe care a avut-o atitudinea iniţial<, prin:

- expunerea selectiv< = procesul prin care, conştient sau nu, persoana evit<

acele informaţii care sunt în dezacord cu normele, atitudinile lor şi caut<

preferenţial informaţii ce susţin convingerile anterioare;

- deprecierea calit<ţii sursei;

30

Page 31: Psihologie sociala

- distorsionarea mesajului (sunt reţinute informaţii care convin etc);

- respingerea în bloc a comunic<rii;

- mecanismul inocul<rii → rezistenţa la schimbare poate fi m<rit< prin

asimilarea unor argumente mai slabe ale poziţiei sursei, care îl imunizeaz<

pe receptor faţ< de încercarea ulterioar< a sursei de a-l influenţa;

- prevenirea şi întâmpinarea argumentelor.

Schimbări atitudinale spontane 

O alt< cauz< a schimb<rii atitudinilor este discrepanţa ce apare între elementele

cognitive, evaluative şi comportamentale ale atitudinii specifice. Când aceste discrepanţe

nu sunt induse deliberat de o instanţ< extern< persoanei, eventualele modific<ri ale

atitudinilor sunt considerate spontane (autopersuasiune).

Studiile s-au centrat asupra explic<rii proceselor ce au loc în cazul neconcordanţei

dintre diferitele evalu<ri f<cute pentru obiectul atitudinii şi a neconcordanţei dintre

atitudine şi comportament.

Una din teoriile care încearc< s< explice aceste neconcordan�e este „teoria

disonanţei cognitive” (L.Festinger), care afirm< c< atunci când individul constat< o

discrepanţ< între componentele atitudinii sau între atitudine şi comportament, se va

str<dui s< o rezolve, întrucât ea este tr<it< ca o tensiune, ca un disconfort psihic, unul din

principalele moduri de rezolvare fiind schimbarea atitudinilor.

În situaţia disonanţei cognitive se produc o serie de restructur<ri cognitive,

schimb<rile atitudinale fiind de aşteptat s< apar< în anumite condiţii (Cooper & Fazio):

comportamentul în dezacord cu atitudinea trebuie s< produc< efecte negative

nedorite;

responsabilitatea personal< pentru apariţia acestor efecte, apreciat< prin prisma

libert<ţii de decizie şi prin probabilitatea de apariţie a acestor efecte, s< fie

ridicat<;

prezenţa activ<rii fiziologice;

activarea fiziologic< s< fie atribuit< acţiunilor personale.

Teoria disonanţei cognitive vine în contradicţie cu teoria autopercepţiei (D.Bem).

Teoria disonanţei cognitive consider< c< schimbarea atitudinilor se produce pentru c<

31

Page 32: Psihologie sociala

disconfortul resimţit este atribuit comportamentului contraatitudinal, în timp ce teoria

autopercepţiei consider< c< schimbarea apare f<r< prezenţa st<rii de tensiune, doar prin

simpla analiz< a comportamentului propriu (explicaţie motivaţional< vs. explicaţie

cognitiv<).

Studiile ulterioare au concluzionat c< ambele teorii sunt valide, dar se aplic< în

situaţii diferite:

a) când comportamentul persoanei este în mare m<sur< contradictoriu cu atitudinea,

persoana va resimţi un nivel ridicat de tensiune şi îşi va modifica atitudinea ca

urmare a acestuia;

b) când discrepanţa este mai mic<, persoana nu va resimţi un nivel semnificativ al

activ<rii fiziologice, iar atitudinea se va structura pornind de la analiza

comportamentului.

 Tehnici de influenţă bazate pe modificări ale comportamentelor 

Uneori, instanţele externe apeleaz< la tehnici care îşi propun schimbarea poziţiei

individului prin modificarea, deseori mic<, a comportamentului. Când aceste tehnici

declanşeaz< procesele psihologice ale schimb<rii atitudinilor şi asigur< persoanei iluzia

libert<ţii deciziei, unii autori le includ în cadrul persuasiunii.

Astfel de tehnici de influenţ< bazate pe modific<ri ale comportamentelor sunt:

Jocul de rol: se bazeaz< pe angajarea persoanei în anumite comportamente

având efect asupra atitudinii (comportamentul contraatitudinal va antrena

schimb<ri);

Tehnica „piciorului în uşă”: se prezint< la început persoanei o cerere mic<, greu

de refuzat, iar dup< s-a provocat aceast< implicare iniţial<, se prezint< cu şanse

crescute de a fi acceptat< o cerere important<.

Factorii de care depinde eficienţa tehnicii sunt:

- timpul scurs dintre cele 2 cereri s< fie scurt;

- discrepanţa dintre cereri s< fie mic<;

- stimularea motivaţiei altruiste.

Tehnica „uşii în faţă”: se prezint< iniţial o cerere important< care va fi respins<

şi care este urmat< de cererea mai mic<, mai rezonabil<. Apare efectul de

contrast, a doua cerere pare mai puţin important< când este prezentat< dup<

32

Page 33: Psihologie sociala

prima, decât când este prezentat< singur<. Intervin factori legaţi de

autoprezentare, adic< de refuzul iniţial, rezultând un disconfort, care poate fi

redus prin acceptarea cererii nr. 2.

Concesia reciprocă.

Tehnica mingilor la joasă înăţime: se bazeaz< pe obţinerea conform<rii la o

cerere, p<strând ascunse o parte din costurile ei.

MODELE ALE ATRIBUIRII CAUZALE

Defini�ii 

Noţiunea de „atribuire” este foarte general<, putând fi extins< asupra majorit<ţii

activit<ţilor mentale. Ideea central< este c< oameii confruntaţi cu un anumit eveniment,

conduit< sau st<ri psihologice simt nevoia de a le fixa cauzele.

Atribuirea se refer< la elaborarea prin inferenţ< a unor cogniţii (cunoştinţe)

pornind de la observarea de c<tre actorul social a evenimentelor şi conduitelor, adic<

încercarea de a înţelege, de a furniza explicaţii ale cauzelor care stau la baza celor

observate.

Inferenţa este operaţia gândirii în care se admite o judecat< al c<rui adev<r nu este

direct verificat, în virtutea unei leg<turi a ei ce alte informaţii sau judec<ţi considerate

adev<rate.

Atribuirea, fiind o noţiune foarte general<, a fost restrâns< din punct de vedere al

preocup<rilor ştiinţifice la problema atribuirii cauzale. Prin teoriile atribuirii cauzale se

vizeaz< descoperirea „logicii naturale” a explicaţiilor cotidiene. La baza acestor teorii

stau 2 postulate sau principii:

1) Primul principiu: pentru a înţelege comportamentul individului în situaţii sociale,

trebuie s< cunoaştem explicaţiile pe care omul obişnuit, în existenţa cotidian<, le

ofer< evenimentelor - modul în care cunoaşte realitatea, d< sens evenimentelor

observate şi realizeaz< predicţii pornind de la compararea persoanelor în diferite

33

Page 34: Psihologie sociala

situaţii (actori sociali posed< o psihologie naiv<, c<reia îi este caracteristic un

anumit grad de cunoaştere a realit<ţii) = „psihologia simţului comun”.

2) Al doilea principiu: exist< o continuitate a modului în care omul obişnuit,

respectiv omul de ştiinţ<, procedeaz< în cazul înţelegerii şi denumirii realit<ţii -

„Epistemologia simţului comun”.

Atribuirea este procesul prin care omul cuprinde realitatea, poate s< o st<pâneasc<

şi s< o prezic<. Astfel, mediul înconjur<tor apare ca stabil şi coerent, poate fi reconstruit

mental pe baza principiului echilibrului cognitiv (sistemul nostru cognitiv, judec<ţile

referitoare la diferite aspecte ale mediului trebuie s< fie concordante; dac< apare o

contradicţie, aceasta va determina o stare nepl<cut< şi individul va tinde s< concilieze cele

2 poziţii).

Atribuirea cauzal< conduce spre 2 tipuri de explicaţii:

a) de tip intern (dispoziţii stabile ale persoanei);

b) de tip extern (cauzele sunt situate la nivelul factorilor contextuali).

Atribuirea cauzelor succeselor �i insucceselor a generat teoria cu privire la

locusul cauzalit<�ii (LOC – locus of control), realizat< de J.B.Rotter (1966). El a studiat

rolul înt<ririi (pozitive sau negative) în activitatea de înv<�are. În baza unei scale de

atitudini a concluzionat c< exist< dou< categorii de persoane:

- persoane care consider< înt<ririle într-o situa�ie de înv<�are ca fiind

rezultatul propriului comportament (au un LOC intern)

- persoane care consider< înt<ririle într-o situa�ie de înv<�are ca fiind

rezultatul unor for�e externe, al întâmpl<rii / hazardului / destinului etc

(au un LOC extern)

În interpretatea evenimetelor observate, persoana îşi construieşte în mod activ

explicaţiile, trecând dincolo de datele accesibile în mod nemijlocit. Omul nu observ< pur

şi simplu, ci supune datele observate unei analize, producând activ conţinuturi cognitive,

adic< generând plus valoare la nivelul sensului.

Actorii tind s< atribuie eşecurile lor circumstanţelor exterioare, în timp ce

observatorii înclin< s< explice aceleaşi acţiuni accentuând caracteristicile personalit<ţii.

Puteţi întâlni pe cineva care este singur şi se plânge c< este astfel pentru c< prietena sa nu

vrea s< vorbeasc< cu el (atribuire exterioar<). Între timp v< gândiţi c< aceasta se datoreşte

34

Page 35: Psihologie sociala

faptului c< persoana este retras< şi nu face eforturile necesare s<-şi atrag< prietenii

(atribuire intern<). Exist<, deci, diferite atribuiri f<cute pentru succes şi eşec depinzând de

situaţia de actor sau observator a persoanei care face atribuirea.

Exist<, de asemenea, tendin�a s< atribuim propriile succese unor cauze interne

(am trecut pentru c< sunt foarte inteligent, am studiat din greu şi m< simt, în general, un

tip grozav) �i eşecurile noastre cauzelor externe (n-am reuşit deoarece testul nu acoperea

nimic din ce am înv<ţat din curs) . Ultima afirmaţie, de obicei, se aude la acele persoane

care într-un fel nu sunt capabile s< asimileze informaţiile prezentate şi le utilizeaz< în

contexte diferite, lipsindu-le, din nefericire, abilitatea de a trece de la concret la abstract.

Unele activit<ţi sau situaţii incurajeaz< atribuirile interne privitoare la rezultate (de

exemplu, competiţii sportive). În astfel de situaţii, indivizii pot s<-şi apere stima de sine şi

s<n<tosul narcisism de atac, schimbându-şi atribuirile pe o dimensiune stabil-nestabil

(Grove şi colab., 1991). Astfel, o prezentare slab< la un examen poate fi atribuit< unui

factor instabil, ca oboseal< sau grip<, sau condiţii de iluminat, care ar implica faptul c<

succesul la examenul viitor este posibil.

Când vine ocazia s< evalu<m succesele şi eşecurile colegilor noştri are loc

fenomenul invers: vom spune c< cealalt< persoan< a reuşit datorit< unor circumstanţe

exterioare asupra c<rora respectiva persoan< nu are control real, ca de exemplu, norocul,

în timp ce eşecul ar decurge din caracteristicile interne.

Influenţa considerabil< a modelelor propuse pentru fenomenul atribuirii cauzale a

ap<rut, îns<, odat< cu teoriile propuse de Jones şi Davis (1965) şi Kelley (1968).

Modelul  inferenţei corespondente (Jones şi Davis 1965) - vizeaz< explicarea

modului de gândire a unui observator, referitor la ceea ce încearc< s< realizeze o persoan<

printr-o acţiune determinat< (vizeaz< heteroatribuirea).

Autorii pornesc de la ideea c< observatorul stabileşte o corespondenţ< între:

evenimente, comportament observat;

intenţia ţintei;

dispoziţiile sale stabile.

Pentru ca observatorul s< aib< certitudinea c< acel comportament al ţintei a fost

intenţionat, trebuie îndeplinite condiţiile:

35

Page 36: Psihologie sociala

1) persoana ţint< (actorul social) s< fie conştient de efectele acţiunii sale şi s< fi dorit

acţiunea;

2) s< posede capacit<ţile necesare pentru a îndeplini acţiunea;

3) s< fi avut libertatea de alegere.

Comportamentele ce nu respect< aceste condiţii sunt considerate neinformative. În

cazul în care observatorul consider< c< acţiunea a fost intenţionat<, atribuirea unor

tr<s<turi stabile se realizeaz< dup< urm<torul algoritm:

a) observatorul repereaz< efectele acţiunii;

b) compar< aceste efecte cu efectele acţiunilor posibile, dar neefectuate de actor,

pentru a determina efectele comune şi efectele specifice;

c) observatorul atribuie o dispoziţie stabil< actorului, bazându-se pe efectele

specifice ale acţiunii alese şi ale acţiunilor neefectuate.

Limite ale modelului:

se aplic< doar în cazul heteroatribuirii;

în unele cazuri este posibil< inferarea dispoziţiei stabile chiar şi atunci când nu este

prezent< intenţia.

Modelul covarianţei (Kelley, 1968)

Procesul atribuirii cauzale se deruleaz< dup< principiul: efectul prezent este

atribuit factorului prezent, iar absenţa efectului este atribuit absenţei factorului.

Evenimentul observat (efectul) este analizat în funcţie de 4 factori:

persoana în interaţiune cu obiectele;

obiectul;

modalit<ţi temporale de acţiune;

modalit<ţi situaţionale de interacţiune persoan</obiect.

Pe baza acestor factori, efectul va fi evaluat din punct de vedere al:

- caracterul specific, distinct al efectului în relaţia cu obiectul;

- constanţa efectului în timp;

- constanţa de-a lingul situaţiilor;

- consensul întrepersoane cu privire la acest efect.

36

Page 37: Psihologie sociala

Atunci când persoana concluzioneaz< c< efectul este specific pentru relaţia cu acel

obiect, este constant în timp şi de-a lungul situaţiilor şi exist< un consens ridicat în

leg<tur< cu efectul, atribuirea va fi de tip extern (persoana va ajunge la cunoaşterea

propriet<ţilor stabile ale mediului). Când consensul este sc<zut şi specificitatea slab<,

atribuirea va fi de tip intern.

Problema este c< atribuirile sunt f<cute de cele mai multe ori într-un mod simplu

şi economic. Pentru a justifica faptul c< analiza cauzal< nu este întotdeauna complet<,

Kelley a introdus termenul de „schem< cauzal<” (= concepţie general< a persoanei

privind felul în care anumite tipuri de cauze interacţioneaz< pentru a produce un tip de

efect special).

Încercări de sinteză dintre teoria inferenţei corespondente şi 

modelul covarianţei   

Jones & McGillis, 1976 aduc o completare: când atribuim o intenţie şi o dispoziţie

stabil< suntem influenţaţi şi de aşteptările pe care le avem în privinţa comportamentului

actorului social. Aceste aştept<ri pot fi de 2 tipuri:

aştept<ri bazate pe categoria de apartenenţ< a ţintei (aştept<ri stereotipice,

normative);

aştept<ri bazate pe caracteristicile individuale ale persoanei, cunoscute pe baza

reacţiilor sale anterioare (aştept<ri structurale).

Astfel, autorii arat< c< teoriile atribuirii nu pot face abstracţie de apartenenţele la

anumite categori sociale ale actorilor sociali. Se poate vorbi astfel, de un stil atribuţional

specific membrilor unor grupuri, care este influenţat de practicile sociale.

Teoria socială a atribuirii (Deschamps, 1974)

Acest< teorie consider< c< dimensiunea social< a procesului de atribuire intervine

în acţiunea simultan< dintre categorizarea actorului (ţintei) şi categorizarea

observatorului. Fiecare din ei se pot considera ca reprezentanţi ai celor 2 categorii şi

relaţia ditre ei devine la nivel simbolic, relaţie între 2 grupuri.

37

Page 38: Psihologie sociala

Postulatul de baz< al acestei perspective este c< atribuirile, în baza categoriilor

sociale, conduc la r<spunsuri etnocentrice (în favoarea grupului propriu şi în defavoarea

outgroup-urilor) – group serving bias.

Exist< şi excepţii - în cazul categoriilor sociale defavorizate apare uneori tendinţa

de subevaluare a propriului grup (pentru cazul în care persoana aparţinând grupului

defavorizat consider< c< statutul inferior al grupului este legitim şi stabil).

Erori în procesul de atribuire cauzală 

Teoriile propuse pornesc de la presupunerea caracterului logic, raţional, valid al

judec<ţii umane, îns< cercet<rile au pus în evidenţ< faptul c< maniera ştiinţific< de a

analiza realitatea nu se reg<seşte în cazul actorilor sociali.

Aceştia adopt< strategii de simplificare a proces<rii informaţiilor, bazate pe

principiul eficienţei şi al nevoii de protejare a imaginii despre sine. Individul

supraestimeaz< unele explicaţii cauzale, asociaz< informaţii care în realitate nu pot fi

corelate şi acord< importanţ< diferit< unor informaţii în aceeaşi m<sur< relevante.

Toate aceste distorsiuni (BIAS) sunt cunoscute sub denumirea de erori ale

procesului de atribuire, cu toate c< acest termen de eroare este discutabil (sunt abateri de

la modelele propuse, normative). Explicaţiile trimit spre nevoia de prelucrare eficient<,

economic< a informaţiilor, spre utilitatea pe care un anumit tip de explicaţie îl are pentru

individ (argumente de factur< cognitiv< şi motivaţional<).

Eroarea fundamental< a atribuirii o reprezint< tendinţa de a supraestima influenţa

factorilor dispoziţionali, stabili şi de a subestima rolul factorilor situaţionali în explicarea

comportamentelor celorlalţi. Are în vedere modul în care se realizeaz< atribuirea în cazul

propriului comportament (autoatribuire) şi în cazul comportamentului celorlalţi

(heteroatribuire).

Uni autori consider< c< între cele 2 situaţii nu exist< nici o diferenţ< (Kelley şi

Bem).

Pentru Jones şi Nisbett între cele 2 situaţii apar unele diferenţe: comportamentul

celuilalt tinde s< fie v<zut mai degrab< în termeni de cauzalitate intern<, iar

comportamentul propriu va fi explicat mai des prin atribuiri externe.

38

Page 39: Psihologie sociala

Explicaţia deriv< din faptul c< actorul îşi percepe comportamentul ca r<spuns la

situaţie, în timp ce observatorul atribuie acelaşi comporament unor dispoziţii persoanle

ale actorului. Factori explicativi:

- accesul diferit la informaţii referitoare la acelaşi comportament: actorul dispune de

mai multe detalii despre experienţele sale anterioare şi despre geneza

comportamentului prezent; el îşi va evalua comportamentul în funcţie de alte reacţii

ale sale prezente în alte situaţii, situaţia fiind astfel v<zut< ca factor principal, ce îi

explic< reacţia prezent<. Pentru observator, important este comportamentul actorului

prin comparaţie cu reacţiile pe care le au alte persoane plasate în acelaşi context. Ca

atare, atribuirile se vor baza pe diferenţele la nivelul caracteristicilor stabile dintre

persoane prezente în acelaşi context.

- gradul diferit de implicare: actorul caut< s<-şi justifice comportamntul (s<-l

raţionalizeze), pe când observatorul caut< cauzele comportamentului.

- atribuirea nejustificată a responsabilităţii: - convingerea c< individul este

responsabil de comportamentul pe care-l are şi de evenimentele în care este implicat,

este o manier< prin care persoana neag< intervenţia hazardului şi încearc< s< menţin<

un sentiment de control (convingerea c< tr<im într-o lume just<, în care fiecare

primeşte ceea ce i se cuvine). Aceast< eroare ţine tot de tendinţa observatorului de a

favoriza explicaţia de tip intern pentru alţii.

- autoapărarea (SELF SERVING BIAS): apare frecvent în sitaţia de explicaţie a

succesului şi a eşecului şi const< în tendinţa individului de a face atribuiri

dispoziţionale, interne pentru propriul succes (autoînt<rire) şi situaţionale în cazul

eşecului (autoprotecţie).

- eroarea etnocentrismului: tendinţa de a favoriza propriul grup. Se manifest< prin

explicaţii diferite pentru succesul şi eşecul membrilor grupului propriu şi membrilor

grupurilor externe.

În baza celor de mai sus Wiener a propus trei dimensiuni dup< care are loc

atribuirea cauzal<:

- dimensiunea intern / extern,

- dimensiunea stabil / instabil,

- dimensiunea controlabil / necontrolabil.

39

Page 40: Psihologie sociala

Pornind de la aceste dimensiuni a diferen�iat apoi 4 factori ce pot explica

fenomenele sociale:

1. un factor intern, instabil �i controlabil (ex. efortul)

2. un factor intern, stabil �i necontrolabil (ex: aptitudinile, capacit<�ile)

3. un factor extern, instabil �i necontrolabil (ex. norocul)

4. un factor extern, stabil �i necontrolabil (dificultatea sarcinii)

AGRESIVITATEA

Defini�ii 

Agresivitatea poate fi considerat< o caracteristic< a acelor forme de comportament

orientate în sens distructiv, în vederea producerii unor daune, fie ele materiale, moral-

psihologice sau mixte (Mitrofan).

Actul agresiv poate viza unele obiecte (cas<, masin<, mobil< etc.), fiin�a uman<

(individul uman izolat, microgrupurile, colectivitatea) sau ambele.

Opusul agresivit<�ii este comportamentul prosocial, care presupune cooperare,

toleran�<, echilibru.

Dup< inten�ia celui care ini�iaz< o ac�iune agresiv< „agresivitatea este orice act

f<cut cu inten�ia de a r<ni o alt< persoan<, fie în sens fizic, fie în sens psihologic”

(Kimble).

Agresivitatea nu trebuie confundat< cu comportamentul antisocial, ca

delincven�a �i infrac�ionalitatea (Mitrofan). Conduita boxerului nu este orientat<

antisocial �i, cu cât este mai agresiv<, cu atât este mai performant<. Invers, nu orice

comportament antisocial, inclusiv infrac�ional, poate fi caracterizat prin agresivitate -

sunt comise infrac�iuni prin inac�iune, deci f<r< agresivitate.

Agresivitatea nu trebuie confundat< nici cu violen�a - de cele mai multe ori,

comportamentul agresiv este si violent, dar sunt �i cazuri de conduit< agresiv< (este clar<

inten�ia de a v<t<ma, de a face r<u) în forme non-violente (ex. otr<virea lent< a unei

persoane este o conduit< agresiv<, dar non-violent<).

40

Page 41: Psihologie sociala

Comportamentul agresiv cu r<sunet antisocial este de mai multe tipuri (Mitrofan):

l. agresivitatea nediferen�iat<, ocazional<, f<r< un r<sunet antisocial obligatoriu;

2. comportamentul agresiv propriu-zis, polimorf �i cronic, în care se include �i

comportamentul criminal;

3. comportamentul agresiv ca expresie integrant<, nemijlocit< a unei st<ri patologice, fie

consecutiv< unei afec�iuni neuropsihice preexistente, fie dobândit<.

Comportamentul agresiv poate fi orientat nu numai în afara subiectului, ci �i

asupra sinelui, prin acte comportamentale autodistructive (forma cea mai grav< fiind

sinuciderea) �i acte comportamentale care pot periclita s<n<tatea �i echilibrul

organismului (fumat, alcool, droguri - paasuicid). Elementul esen�ial de diferen�iere îl

constituie prezen�a inten�iei autodistructive.

Forme ale agresivită�ii 

Delimitarea formelor agresivit<�ii se poate realiza dup< urm<toarele criterii:

a. în func�ie de agresor sau de persoana care adoptă o conduită agresivă:

- agresivitatea tân<rului �i agresivitatea adultului;

- agresivitatea masculin< �i agresivitatea feminin<;

- agresivitatea individual< �i agresivitatea colectiv<;

- agresivitatea spontan< �i agresivitatea premeditat<.

b. în func�ie de mijloacele utilizate în vederea finaliz<rii inten�iilor agresive:

- agresivitatea fizic< �i agresivitatea verbal<;

- agresivitatea direct<, cu efecte directe asupra victimei �i agresivitatea indirect<

(când între agresor �i victim< exist< intermediari).

c. în func�ie de obiectivele urmărite:

- agresivitatea care urm<reste ob�inerea unor beneficii, a unui câstig material �i

agresivitatea care urm<reste predominant r<nirea si chiar distrugerea victimei.

- agresivitatea datorat< sup<r<rii sau mâniei (angry aggression) �i agresivitatea

instrumental< (orientat< în principal pentru ob�inerea unui câstig material -bani, obiecte,

etc.-, iar actul agresiv constituind mijlocul de ob�inere a unor asemenea achizi�ii).

41

Page 42: Psihologie sociala

d. în func�ie de forma de manifestare a agresivită�ii:

- agresivitatea violent< �i agresivitatea non-violent<;

- agresivitatea latent< �i agresivitatea manifest<.

Cauzele agresivită�ii 

R<spunsurile date de speciali�ti în privin�a cauzelor agresivit<�ii pot fi grupate

într-o serie de orient<ri de sine st<t<toare:

1.  agresivitatea  este  înnăscută, pozi�ie sus�inut< de autori precum Sigmund

Freud si Konrad Lorenz. În viziunea celui dintâi agresivitatea este un instinct - oamenii

se nasc cu instinctul de a agresa �i de a fi violen�i, întrucât aceast< „presiune" ereditar<

nu poate fi înl<turat<, este necesar ca, în procesul influen�<rii educa�ional-culturale, s<

se g<seasc< modalit<�i nedistructive de canalizare a tendin�elor agresive. Konrad

Lorenz accentueaz< asupra naturii biologic-instinctuale a comportamentului agresiv, pe

care-l reg<sim �i la nivel infrauman. Punctul de vedere al lui Freud �i cel al lui Lorenz

pot fi incluse în teoria instinctuală a agresivită�ii, la primul fiind vorba de dorin�a de

moarte (thanatos) ca surs< a agresivit<�ii, iar la al doilea, instinctul de lupt< (fighting

instinct).

Natura instictual< a agresivit<�ii este în general respins<, dar trebuie men�ionate

considerente biologice certe:

Influențe  neuronale - exist< anumite zone ale cortexului care, în urma

stimul<rii electrice, faciliteaz< adoptarea de c<tre individ a comportamentului agresiv

(ex.amigdala)

Influențe hormonale - masculii sunt mult mai agresivi decât femelele datorit<

diferen�elor de natur< hormonal<;

Influențe biochimice – cre�terea alcoolului în sânge, sc<derea glicemiei pot

intensifica agresivitatea

O alt< perspectiv< ce sugereaz< c< agresivitatea este cel pu�in par�ial înn<scut<,

a fost oferit< în ultimii ani de c<tre sociobiologie (Rushton, 1989; Wilson, 1975).

Sociobiologii sus�in c< deoarece fiin�ele umane evolueaz< într-un context al selec�iei

42

Page 43: Psihologie sociala

naturale, tendin�ele lor puternice c<tre astfel de conduite pot fi în�elese în acest context,

ele fiind parte a naturii biologice mo�tenite.

2. agresivitatea este un  răspuns  la  frustrare – Ipoteza frustrare -agresivitate

face parte din categoria teoriilor stimul<rii sau provoc<rii agresivit<�ii, conduitele

agresive având originea, în special, într-o stimulare sau provocare extern<, în a r<ni sau

prejudicia pe altul.

Cea mai popular< �i mai cunoscut< este teoria frustrare-agresivitate, formulat<

de J.Dollard: blocarea c<ii de atingere a unui scop creeaz< frustr<ri care, la rândul lor, se

constituie în surs< de manifestare a agresivit<�ii.

3.  agresivitatea  este  o  reac�ie  la  evenimentele  aversive  ‐ Este vorba de

punctul de vedere cognitiv neoasocia�ionist (Berkowitz, 1984), conform c<ruia exist< o

rela�ie între afectele negative �i agresivitatea deschis<. De fapt, expunerea la

evenimente aversive (pe care prefer<m s< le evit<m) genereaz< afecte negative

(sentimente nepl<cute), care, la rândul lor, activeaz< automat tendin�ele c<tre

agresivitate �i lupt<.

4. agresivitatea este un comportament social  învă�at - A.Bandura (1986)

formuleaz< teoria înv<�<rii sociale a agresivit<�ii - comportamentul agresiv se înva�<

prin mai multe modalit<�i: prin înv<�are direct< (prin recompensarea sau pedepsirea

unor comportamente) �i prin observarea �i imitarea unor modele de conduit< ale altora,

mai ales ale adul�ilor.

Modalită�i de prevenire și reducere a agresivită�ii 

Agresivitatea este rezultatul unor multiple influen�e, printre care evenimentele

externe (provocare, frustrare), cogni�ii privind aceste evenimente (atribuiri, amintiri,

scenarii), sau diferen�e individuale.

Agresivitatea nu este un r<spuns automat, programat, putând fi prevenit< sau cel

pu�in redus<.

Cel mai frecvente m<suri în acest sens (P.Ilu�) sunt:

- vizionarea de materiale cu multe scene violente (piese de teatru, filme,

spectacole sportive etc.);

43

Page 44: Psihologie sociala

- consumarea tendin�ei agresive la nivelul imaginarului, al fanteziilor

(teorie dezvoltat< de S. Freud);

- angajarea în ac�iuni violente efective, dar f<r< consecin�e antisociale

(practicarea unor sporturi, agresivitate fa�< de obiecte neînsufle�ite),

idee anticipat< deja de Platon.

- pedeapsa - se aplic< în urma manifest<rii agresivit<�ii, în vederea

sanc�ion<rii acesteia �i, totodat<, cu inten�ia clar< de a preveni

repetarea actelor de violen�<. Pedepsele pot fi institu�ionalizate

(sanc�iuni juridice) si neinstitu�ionalizate (în cadrul familiei). În ce

m<sur< pedeapsa aplicat< previne reiterarea comportamentului agresiv este

greu de r<spuns. Recidivismul este un exemplu clar al e�ecului

programului de recuperare bazat pe pedeaps<.

Pentru ca pedeapsa s< fie eficient< trebuie s< fie îndeplinite câteva condi�ii:

1) pedeapsa trebuie s< fie prompt< - trebuie s< urmeze cât mai repede posibil

agresivit<�ii;

2) trebuie s< fie intens< - adic< s< aib< o magnitudine suficient< pentru a fi înalt aversiv<

pentru cei care ar putea s< o primeasc<;

3) trebuie s< fie probabil< - probabilitatea ca ea s< urmeze ac�iunile agresive trebuie s<

fie destul de mare.

Aceste condi�ii lipsesc adesea din sistemul judiciar al multor �<ri, aplicarea

pedepsei pentru ac�iuni agresive fiind întârziat< luni �i chiar ani, magnitudinea pedepsei

fiind variabil< de la un loc la altul, multe crime violente r<mânând nepedepsite.

- reducerea efectelor înv<�<rii sociale - pentru a preveni realizarea unor

comportamente agresive prin imita�ie, trebuie evitat pe cât posibil

contactul copilului cu modelele de conduit< agresiv<.

Alte tehnici pentru reducerea agresivit<�ii (Mitrofan):

- expunerea la modele nonagresive -persoanele expuse la asemenea modele

au demonstrat mai târziu niveluri mai sc<zute ale agresivit<�ii, chiar dac<

erau provocate

- formarea deprinderilor sociale - exist< persoane care nu stiu cum s< ofere

un eventual feedback altor persoane (ex. critica), iar modul în care o fac

44

Page 45: Psihologie sociala

provoac< sup<rarea si enervarea partenerilor sau nu �tiu s<-�i exprime

dorin�ele fa�< de al�ii, au un stil abraziv de autoexprimare �i sunt

insensibili fa�< de st<rile emo�ionale ale altora. Înv<�area �i formarea

unor deprinderi sociale ar reduce foarte mult inciden�a agresivit<�ii.

- r<spunsuri incompatibile = starea afectiv< pozitiv< ca mijloc de reducere a

sup<r<rii, tehnic< bazat< pe principiul: este imposibil s< te angajezi în dou<

r<spunsuri incompatibile sau s< tr<iesti simultan dou< st<ri emo�ionale

incompatibile (când unor persoane sup<rate li se induc reac�ii sau st<ri

emo�ionale incomaptibile cu sup<rarea sau agresivitatea (ex., empatie,

umor etc.), acestea vor ar<ta niveluri reduse ale agresivit<�ii). Aceast<

reducere se produce deoarece emo�iile pozitive, determinate de asemenea

reac�ii, reduc intensitatea emo�iilor negative ce provin din frustrare sau

enervare �i în urma instal<rii st<rilor emo�ionale pozitive se reduc

nivelurile foarte înalte ale provoc<rii asociate cu sup<rarea extrem<.

CONFLICTUL �I MANAGEMENTUL CONFLICTULUI

Defini�ii 

Termenul de conflict provine din latinescul confligere, care însemna: ciocnire, lupt<,

b<t<lie sau a �ine împreun< cu for�a. Ast<zi, în limbajul comun, termenul semnific<

neînţelegere, ciocnire de interese, dezacord, antagonism, ceart<, discuţie.

Conflictul este un concept complex, multidimensional (M.Fryer, 1998), care

men�ioneaz< c< situa�iile din care se naste conflictul pot varia în gravitate, magnitudine

si predictibilitate, imaginea mental< creat< automat de conflict fiind aceea a unei falii

tectonice (acestea constituind cauza major< a mi�c<rilor seismice �i unul din factorii

45

Page 46: Psihologie sociala

implica�i în activitatea vulcanic<). La fel cum activitatea vulcanic< poate declansa

dezastre sau poate crea un teren fertil, si conflictul, în m<sura în care este abordat cu

grij<, poate avea rezultate creative.

Pentru Marilyn Fryer conflictul constituie parte integrant< a activit<�ii umane.

Pentru a explica de ce conflictul (în sensul s<u de incongruen�<) este natural �i

inevitabil, trebuie �inut cont de dou< aspecte cheie ale comportamentului uman:

cogni�ia �i interac�iunea social<.

1. Cogni�ia umană este adeseori descris< de psihologi ca o activitate de în�elegere.

O modalitate prin care în�elegem lumea în care tr<im este prin rezolvarea problemelor,

cu alte cuvinte, rezolvând situa�ii neclare sau confuze. Cu cât examin<m mai profund

cogni�ia uman<, cu atât este revelat< ac�iunea de rezolvare a problemelor. Rezolvarea

conflictelor are îns< multe aspecte în comun cu rezolvarea problemelor, cele dou<

concepte putând fi considerate în mare m<sur< sinonime (ex. amândou< implic< o

încercare de a face fa�< discontinuit<�ii �i de a diminua dificult<�ile, pentru ca

progresul s< poat< avea loc).

În sens psihologic, atât rezolvarea conflictelor, cât �i rezolvarea problemelor �in

de încercarea de a face fa�< incongruen�ei, nepotrivirilor dintre ceea ce este �i ceea ce

ar putea fi. O asemenea incongruen�< invadeaz< activitatea uman< �i este esen�ial<

func�ion<rii umane, motivându-ne s< încerc<m s< atingem noi obiective.

2. Interac�iunea socială. Conflictul între indivizi sau grupuri tinde s< fie desf<surat

în termenii puterii lor relative. Deoarece toate rela�iile umane variaz< în func�ie de

amploarea �i tipul puterii exercitate de protagoni�ti, orice rela�ie prezint< poten�ialul

unui conflict. Oamenii îsi pot exercita puterea prin resursele de care ace�tia pot dispune,

prin experien�a lor, prin munca, charisma sau capacitatea de coerci�ie asupra celorlal�i

- sau prin orice alt< combina�ie a acestora, într-o societate foarte stabil<, puterea asupra

tuturor îi poate apar�ine permanent aceluia�i individ sau acelora�i indivizi, într-o

societate mai dinamic<, bazele puterii se transfer< în func�ie de viteza schimb<rii, în

timp ce în societ<�ile anarhice este dificil de precizat cine de�ine puterea.

Puterea este îns< exercitat< continuu, într-un mod sau altul, la toate nivelurile

societ<�ii.

46

Page 47: Psihologie sociala

Plecând de la faptul c<, în general, conflictul este o tr<s<tur< natural< a activit<�ii

umane, Fryer concluzioneaz<: orice încercare de a elimina conflictul nu poate fi decât

inutil< - dac< nu chiar contra-productiv<, întrucât în absen�a acestuia ne priv<m de

imboldul care ne motiveaz< s< ac�ion<m. De aceea este bine venit< mai degrab< o

focalizare a eforturilor pe managementul eficient al conflictului, pentru a ob�ine

rezultate creative.

Accep�iunile termenului de conflict: 

Divergenţa de interes perceput< sau credinţa c< aspiraţiile curente ale p<rţilor nu

pot fi îndeplinite simultan (accepţiunea psihologică)

Expresia confrunt<rii forţelor, intereselor şi energiilor umane în procesul realiz<rii

scopurilor (accepţiunea psihosocială)

Opoziţia deschis<, lupta între indivizi, grupuri, clase sociale, partide, comunit<ţi,

state cu interese economice, rasiale divergente sau incompatibile, cu efecte asupra

interacţiunii sociale (accepţiunea sociologică)

Sursele de conflict pot apare la nivel intrapersonal sau interpersonal, intragrupal

sau intergrupal, intraorganizaţional sau interoganizaţional.

Ca �i forme de manifestare a conflictelor sau efecte ale acestora sunt: disputa,

cearta, protestul, refuzul de a comunica, putând ajunge pân< la grev<, b<taie sau chiar

r<zboi.

Tip ri de conflicte uSe diferen�iaz< în func�ie de criteriul utilizat:

după rela�iile existente între situa�ia obiectivă �i percep�ia ei de către

păr�ile implicate în conflict (Morton Deutsch): conflict veridic, contingent,

deplasat, de atribuire, latent, fals;

după natura psihică: conflicte cognitive, afective, sociocognitive;

după efectele produse: conflicte constructive �i distructive;

după durată: conflicte spontane, acute, cronice;

după semnifica�ie: conflicte majore �i conflicte minore;

după intensitate: conflicte intense, mediu intense �i slabe;

47

Page 48: Psihologie sociala

după frecven�ă: conflicte rare �i conflicte dese.

În plus, în cadrul organiza�iilor se diferen�iaz<:

conflicte de obiective-scopuri (generate de opiniile, a�tept<rile, dorin�ele

contradictorii sau chiar incompatibile ale membrilor organiza�iei referitoare la

obiectivele/ scopurile pe care trebuie s< le realizeze)

conflicte de structură (au la baz< rela�iile dintre departamente, sec�ii, birouri

etc. sau unele caracteristici negative ale structurilor organizatorice)

conflicte ierarhice (localizate mai ales la nivelul rela�iilor dintre �efi �i

subordona�i)

conflicte distributive �i procedurale (generate de modul de distribuire/alocare a

resurselor sau de procedurile la care recurge organiza�ia în acest proces de

distribuire)

conflicte decizionale (cauzele lor sunt identificabile în procesele de luare a

deciziei, la diferite niveluri, ca urmare a unor disfunc�ii, abuzuri, atribuiri diferite

etc.)

conflicte socioculturale (apar între membrii grupului ce apar�in unor etnii sau

rase diferite, cu sisteme de valori, obiceiuri, mentalit<�i etc. distincte)

Între cauzele cele mai frecvente ale conflictului men�ion<m:

resursele insuficiente şi accesul la acestea

interdependenţa dintre indivizi/structuri

diferenţele de statut

ambiguitatea rolului

comunicarea deficitar<

diferenţele de cultur<

Derularea episodului conflictual (Kenneth Thomas) 

Frustrarea – apare când individul/ grupul/ organiza�ia nu-�i poate îndeplini

obiectivele;

Conceptualizarea – presupune perceperea existen�ei conflictului �i formularea

unor explica�ii cu privire la acesta (cauzele, miza, previziuni privind derularea

conflictului etc.);

48

Page 49: Psihologie sociala

Comportamentul – vizeaz< reac�iile/r<spunsurile celor implica�i în conflict;

Rezultatul – fie conflictul este rezolvat, fie frustrarea persist< �i se declan�eaz<

un alt episod conflictual.

Managementul / controlul eficient al conflictului 

Controlul eficient al conflictului (A. Tidwell, 1998), reclam< utilizarea a dou<

seturi de tehnici: tehnicile analitice �i tehnicile de comunicare

Aceste tehnici ofer< instrumente necesare reducerii aspectelor nedorite sau

negative ale unui conflict dat. Tidwell afim< c<, de�i tehnicile de comunicare sunt

centrale în controlul conflictului, ele nu trebuie s< fie practicate în defavoarea unor bune

tehnici analitice. Trebuie s< fii în stare s<-�i faci cunoscut modul în care în�elegi

situa�ia.

O dificultate central< în unele conflicte const< în aceea c<, pur �i simplu, p<r�ile

nu comunic< bine. Pentru a comunica eficient, p<r�ile trebuie s< se angajeze într-o

comunicare precaut< si chibzuit<.

Tehnicile de comunicare includ: ascultarea activ<, limbajul si restructurarea

deprinderilor.

Ascultarea activ< înseamn< a asculta nu numai cuvintele, ci �i sensul de dincolo

de acestea. Tehnicile de limbaj sunt cele care diminueaz< nivelul de evocare al cuvintelor

emo�ionale, ca blamul �i acuzarea (de�i este imposibil �i lipsit de în�elepciune de

eliminat total con�inutul emo�ional dintr-un mesaj).

Analizarea sau întocmirea h<r�ii conflictului permite segmentarea acestuia în

componente �i denumirea lor. Acest lucru este vital în procesul în�elegerii dinamicii

conflictului �i în alegerea metodelor de control efectiv.

O schem< extrem de eficient< pentru realizarea h<r�ii conflictului este modelul

celor 5P al lui Tillet (1991). Acest model identific< cinci elemente sau dimensiuni ale

unui conflict:

a) problema

b) participan�ii

49

Page 50: Psihologie sociala

c) trecutul (past –engl.)

d) presiunile

e) proiec�iile.

Pentru fiecare dintre acestea, modelul distinge între manifest �i nemanifest, adic<

vizibil sau cunoscut �i invizibil �i necunoscut. Modelul lui Tillet este un instrument

analitic simplu, oferind crearea perspectivei = a vedea conflictul dintr-o varietate de

unghiuri. Având o perspectiv< mai larg<, analistul este mai capabil s< recunoasc< p<r�ile

constitutive ale conflictului �i s< se ocupe de ele.

O observa�ie important< a lui A. Tidwell este cea referitoare la condi�ion<rile

sociale ale conflictului. Trei zone de preocup<ri speciale emerg din mediul social în care

survine controlul conflictului. Acestea sunt:

1) comunicarea,

2) istoria

3) studiul adversarului.

1) În general, textele despre rezolvarea conflictului se axeaz< pe importan�a 

comunicării în controlul conflictului (Tidwell). Ele fac acest lucru în ideea c<, într-

adev<r, comunicarea este o resurs< util< folosit< în înf<ptuirea rezolv<rii. Comunicarea

este îns< un element esen�ial atât în conflict, cât si în solu�ionarea lui.

O confuzie obi�nuit< este concentrarea asupra no�iunii de comunicare. Ni se

propune s< ne imagin<m doi negociatori într-o camer<, unul vorbind idis, cel<lalt limba

arab<. Ei vorbesc, dar nu pot în�elege ce spune cel<lalt. Unii ar putea spune c< ace�ti

negociatori nu reu�esc s< comunice, dar afirma�ia ar fi o eroare. Comunicarea are loc,

indiferent dac< cei doi negociatori vorbesc aceea�i limb< sau nu. Ei primesc reciproc

ceva fundamental, chiar dac< nu au f<cut schimb de propuneri de negociere – ei î�i

comunic< unul altuia inten�iile. Ceea ce nu a avut loc este comunicarea „efectiv<”.

Oricine analizeaz< conflictul trebuie s< �in< cont de impactul pe care mediul

comunica�ional îl are asupra întregului proces. Comunicarea nu face doar s< scoat< la

lumin< metodele pe care oamenii le folosesc pentru a interac�iona, dar �i s< furnizeze o

în�elegere vital< a evolu�iei conflictului.

În desf<surarea lui, conflictul se bazeaz< pe comunicare; comunicarea este

conduita conflictului, atât pentru lupt<, cât �i pentru ob�inerea de noi suporteri.

50

Page 51: Psihologie sociala

Comunicarea se afl< �i în inima procesului de solu�ionare, f<r< comunicare rezolvarea

neputându-se realiza.

În vreme ce rezolvarea reclam< comunicare, îns< o bun< comunicare duce în mod

garantat la rezolvare. Altfel spus, un conflict „bun” este tot atât de dependent de

comunicare, ca �i rezolvarea în sine. Unul din rolurile cheie pe care comunicarea le

joac< în conflict este de a ajuta la împ<r�irea universului uman în câmpuri sau în p<r�i

aflate în conflict. Comunicarea este un proces prin care p<r�ile utilizeaz< puterea, fie

prin propagarea unor convingeri proprii despre lume, fie prin clasificarea diferitelor

p<r�i în moduri diferite.

2) Istoria joac< un rol important în influen�area mediului social în care este controlat

conflictul. Locul istoriei în în�elegerea conflictului �i în controlul acestuia este un

domeniu insuficient studiat. Studii istorice asupra conflictului exist< în interiorul unor

discipline, cum ar fi stiin�a politic<. Pu�ini autori au scris despre rolul istoriei în

conflict, în pofida faptului c< istoria joac< un rol crucial în procesul de controlare a

conflictului.

A ignora istoria conflictului seam<n< cu a ignora o linie de falie geologic< ce

str<bate centrul ora�ului – po�i construi pe ea, ora�ul poate rezista un timp, dar în cele

din urm< se va pr<bu�i (Tidwell).

Ultimele studii asupra rezolv<rii conflictului cheltuiesc o energie considerabil<

pentru a examina comportamentul participan�ilor �i a examina strategiile conflictului,

nereu�ind s< dea o explica�ie adecvat< a motivului �i modului în care p<r�ile au ajuns

la alegerile pe care le-au f<cut.

3) Studiul  adversarului furnizeaz< o important< leg<tur< între starea intern<,

impulsurile si motiva�iile individului �i societate în ansamblul ei (A. Tidwell).

Oameni care nu s-au înfruntat de ani de zile î�i vor face deodat< o mul�ime de

necazuri. Totusi, într-un fel, având du�m<nii acumulate, oamenii cer ajutorul liderilor

lor. Este foarte important de �tiut în ce conflict este implicat cineva, atunci când î�i face

du�mani. Este o dinamic< necesar< în dezvoltarea �i men�inerea unui conflict. Este

aproape ca �i cum procesul cre<rii de du�mani injecteaz< energie emo�ional< într-un

conflict.

51

Page 52: Psihologie sociala

Studiul cre<rii unui du�man difer< de studiul oponentului. Toate conflictele bi-

sau multilaterale comport< oponen�i, adic< cel pu�in o parte împotriva c<reia un actor

se angajeaz<. Un oponent este foarte diferit de un du�man, în sensul c< un oponent nu

este o entitate înc<rcat< de evalu<ri, produc<toare de emo�ii, ci, mai degrab<, un actor

care face alegeri de variante dintr-o gam< de variante posibile, împotriva c<ruia o alt<

parte face acela�i lucru, într-un efort de a ob�ine un anumit rezultat pe care �i-l

doreste.

Sistemul du�m<niilor se refer< la procesul prin care sunt crea�i du�manii. Un

du�man este un oponent, dar nu numai atât. Un du�man este o entitate înc<rcat< de

evalu<ri �i generatoare de emo�ii, care prime�te conota�ii valorice negative specifice.

Îndu�m<nirea este procesul cre<rii de asocia�ii valorice negative cu un oponent. Aceste

asocia�ii valorice negative au multe surse, dar indiferent de sursa du�m<niei, ea se

manifest< prin divizarea lumii între „noi” si „ei”. Pentru noi în�ine manifest<m o mare

în�elegere, în timp ce în�elegerea ”celorlal�i” nu este tot atât de conciliant<.

Conduita proast< a oponen�ilor nostri este atribuit< caracterului �i personalit<�ii

acestora, pe când aceea�i comportare a noastr< este scuzat< �i explicat< prin factori

situa�ionali. Scuzarea alia�ilor concomitent cu condamnarea oponen�ilor are la baz< o

eroare de atribuire.

Aceast< eroare de atribuire demonstreaz< faptul c< du�m<nia debuteaz< în minte

�i nu în lumea fizic<. A. Tidwell îl citeaz< pe Keen: „La început, noi cre<m du�manul.

Înaintea armei vine imaginea. Ne gândim ca ceilal�i s< moar<, apoi invent<m toporul de

lupt< sau rachetele balistice, cu ajutorul c<rora s<-i ucidem cu adev<rat” (Keen).

Ne iert<m mai u�or propriile gre�eli, decât pe cei care gre�esc împotriva

noastr<. A�a stând lucrurile, probabil c< suntem prizonierii naturii noastre, inap�i s<

proced<m altfel. Sau probabil c< putem s< ne schimb<m �i s< sc<p<m de eroarea de

atribuire.

Aceste trei elemente, comunicarea, istoria �i du�m<nia exercit< presiuni asupra

noastr<, atunci când încerc<m s< control<m conflictul. Fiecare dintre ele ne influen�eaz<

capacitatea, oportunitatea �i voin�a de a-l rezolva.

Atunci când nu se iau m<suri pentru a rezolva situa�iile conflictuale, se poate

na�te frustrarea. Sursele de frustrare pot exista în individ (ex. prin stabilirea de scopuri

52

Page 53: Psihologie sociala

nerealiste) sau pot veni din exterior. Frustrarea poate avea ca rezultat o gam< larg< de

comportamente mal-adaptative, nu doar agresivitate �i apatie (Hilgard �i Atkinson,

1967). Acolo unde este bine îngropat un conflict intern, poate fi necesar< psihoterapia

(Barron, 1990).

Când decidem ce e de făcut în fa�a unei situa�ii conflictuale, trebuie s< cânt<rim

riscurile implicate. Sturner (1987, 1990) arat< c< oamenii difer< prin modul în care

trateaz< riscurile, în privin�a volumului analizei �i ac�iunii la care se angajeaz<. El a

clasificat astfel de comportamente în:

- comportament de ascundere - atât analiza, cât �i ac�iunea sunt la un

nivel sc<zut;

- comportament de evitare - analiz< superioar<, dar ac�iune slab<;

- comportament impulsiv – ac�iune bogat<, analiz< de nivel sc<zut;

- comportament de risc calculat - analiz< �i ac�iune de nivel ridicat.

Sturner argumenteaz< c< riscul calculat este în mod normal op�iunea cea mai

dezirabil<, dar el avertizeaz< asupra pericolului persisten�ei în acest tip de comportament

pentru o perioad< prea mare de timp, ceea ce duce la epuizare.

Celor care persist< excesiv în „comportamentul de ascundere", Sturner le

recomand< s< înceap< prin exersarea confrunt<rii cu provoc<ri de mic< anvergur<.

Celor care persist< în „comportamentul de evitare" le recomand< exersarea

mental< a performan�ei lor, practicarea lu<rii unor decizii de mic< importan�< �i

trecerea progresiv< la altele de importan�< m<rit<.

Celor care tind s< fie impulsivi le recomand< exersarea calmului, acordarea

aten�iei la detalii �i utilizarea abilit<�ii analitice. Desigur, „nimic din toate acestea nu

este u�or” (Marilyn Fryer, 1998).

53