Comunicarea interpersonala

Comunicarea interpersonala

nu este orice comunicare intre persoane umane.

Persoana = unica

= determinata genetic si social

In comunicare, la primul contact nu se comunica cu persoana, ci cu tipologia persoaneui respective = comunicare impersonala

Comunicarea:

Intrapersonala Baza constiintei

Prima diferenta intre om si animal

Impersonala Cu statutul, rolul care revine unei persoane

Intersectia campurilor de cunoastere intre cele 2 P este foarte redusa

Inerpersonala Cu individul interlocutor, cu o P

Diatica

De grup

Publica De Masa

Ideologic si stiintific, in ultima vreme s-a vorbit foarte putin despre persoana, mai mult despre grup, masa

Personalism: curent filizofic care se inspira din viziunea crestina a persoanei.

Charles Renauvier (1815-1903): persoana e realitatea cea mai autentica a lumii.

Kirkegard (preceda personalismul): filizofia anterioara nu aborda probleme de interes general; intereseaza mai ales problemele ce afecteaza persoana, relatiile interpersonale, comunicarea, incapacitatea ideolectului de a transmite emotii (ideolect=limbajul folosit de un anumit indivit la un anumit moment)

Lucien Leterthoniere:

Fixeaxa coordonatele unui personalism crestin care este respins de papalitate. Directia sa i-a nemultumit atat pe teologi cat si pe filozofi.

A avut trei maestri:

Sf. Augustun

Pascal

Maurice Braudel(crestinismul este un mod de viata, nu de gandire, loc in care actiunea si ratiunea se intalnesc; ratiunea si credinta trebuie sa existe in raport cu realitatea

Personalismul trebuie sa fie o analiza a substantei umane, un umanism filozofic, analiza a comportamentului, a realitatii umane.

Considera persoana ca aspirand deopotriva catre autonomie si comuniune, pe care le realizeaza prin inteligenta si vointa.

Jean Lacroix, Emanuel Mounier: filozofia, pentru a nu se transforma in ideologie, trebuie sa fie o analiza cinstita a problemelor omului ( devine personalizata

Mounier:

Spiritul nu inseamna relatie, si orice relatie traita si interiorizata, cu valoare.

Nu exista civilizatie si cultura umana care sa nu fie orientata metafizic

Adevarata opresiune se afla in sufletele noastre.

P=subiect autocreator care nu se opune colectivitatii, ci individului (=unitate aritmetica a societatii, unitate minimala fara personalitate.

Exista tot atatea lumi cate sunt perceptiile individuale asupra ei ( cu fiecare om dispare o lume.

P nu e data, se obtine prin efortul de personalizare, prin deschidere, prin opunerea fata de individ.

Deschiderea trebuie facuta catre:

Comunicate

Lume/univers

Transcendent

societatea ideala nu urmaresce confortul, si dragostea, justitia si creatia.

Personalismul: practica orientata catre construirea persoanei

Personalismul energetic: C-tin Radulescu Motru: sinteza intre personalismul francez si energitismul lui Oswalt.

Conceptul de persoana e unul strict european

In spatiul industrial: PERSOANA=EU+INTERIORITATE

In spatiul traditional: 2 antiprincipii de individuatie:

Omul nu este o unitate, ci un ansamblu de roluri autonome

Omul se defineste prin contact si comuniune cu natura

Maurice Lendhardt persoana nu este sudata, ci alcatuita din elemente sociale, roluri, pozitii n societate.

Roger Bastide 2 principii de antitindividuatie:

1. Pluralitatea elementelor persoanei

2. Fuziunea relativa a opersoanei cu mediul

Individuatie = persistenta unei stari psihice pe o perioada lunga de timp

Ipoteza Sapir Whorf: oamenii percep realitatea prin intermediul limbii vorbite.

Ch. Morris pentru prima oara defineste termenul Communication (comunicare+comunicatie)

Marcel Griaule, Germaine Dietrlen n Mali, omul este format din 16 componente: corp si 15 forme de spirit

Carl Joung 5 arhetipuri individuale:

sinele

eul

persona

umbra (partea anti-conformista)

animus/anima (arhetipul contrasexual)

Cultura Samo (Burkina Fasso): 9 elemente ale omului, din care doar dublul este nemuritor, erant dupa moarte pna si gaseste locul ntr-un copac. Celelalte sunt Corpul, umbra, caldura, destinul, sudoarea, suflul, viata, vndirea.

Cultura Gourmantache (Burkina Fasso): destinul este prestabilit, nscris n placenta si poate fi modificat doar de mama nsarcianta. Numele este identitatea persoanei, nu o simpla eticheta, iar schimbarea lui este una de fond (vezi Baltagul Nechifor=Nicheforos)

Egiptul antic: persoana este compusa din trup, nume, spirit (care dupa moarte coboara n cmpiile ofrandelor) si forta vitala, strns asociata cu trupul. De aceea se practica balsamarea, pentru a pastra forta vitala a trupului (pna la rencarnare?)

Canaci (Malaezia): omul are o multime de nume, determinate de realtiile sale cu familia, societatea, elementele naturii etc.

1.11.2000

PERSONALITATEA

DEF: Macrosistemul invariantilor informationali si operationali definitorii pentru subiect.

Conceptul este foarte legat de istoria comunitatii.

Psihologia se ocupa de personalitate si nu de persoana, deoarece aceasta din urma ar fi prea specifica pentru a constitui obiectul unei stiinte.

4 Caracteristici:

1. Individualitatea (=omul este indivizibil)

n conditii de mediu identice, supusu unor stimuli identici, doi indivizi nu vor reactiona la fel.

Se pune n evidenta prin baterii de teste

2. Autonomia (=actioneaza dupa legi proprii)

pentru individ este mai importanta parerea pe care el si-o face despre realitate decr realitate nsasi.

Societatea nu este o retea de relatii ntre persoane, si o retea ntre indivizi si parerile pe care ei le au despre alti indivizi.

El nu este o persoana, si un obiect n comunicarea dintre singurele persoane existente, Tu si Eu.

Parerea se formeaza n primul minut si jumatate de contact.

Comunicarea: - 35% verbala, 65% non-verbala; - 55% mimico-gestuala, 38% vocala non-verbala, 7% verbala

3. Consistenta / Stabilitatea trasaturilor de caracter

teatrul grec are 66 de masti, reprezentnd tipuri umane

G. Allport: 2-3 trasaturi crusiale, cteva centrale si mii de trasaturi secundare

Behaviorismul: comportamentul este determinat de circumstante, nu de caracterul persoanei

Mischel: regul este inconsistenta

H. J. Eysenck: demonstreaza existenta tipologiei umane, a consistentei caracterului uman

4. Specificitatea motivatiilor

motivele= stimuli interni care ndreapta spre actiune

a) animale (homeostatice) = tendinta sistemului de a reveni la un echilibru anterior

b) umane (autotelice) urmaresc un scop, cu pretul unui dezechilibru sau sacrificiu actual.

recent: toate motivele urmaresc adaptarea la mediu

Claude Bernard: exista un mediu estern si un mediu intern=> adaptarea poate fi facuta la oricare dintre ele. Spiritul de sacrificiu e o adaptare la mediul intern, la valorile proprii.

Personalitatea:

H.S. Sullivan: modelul de durata al situatiilor periodice inerpersoanel ce caracterizeaza viata umana

G.H. Mead, T. Parsons: set de rezolutii si valori interiorizate

Cattell: ceea ce permite sa se prezica ce va face individul ntr-o situatie determinata.

IDENTITATEA PERSONALA

1950: E. Erikson

1970: se pune problema identitatii colective

Dimensiunile identitatii personale:

n sens restrns: continuitatea persoanei ne percepem pe noi nsine ca fiind aceeasi persoana de-a lungul vietii

n sens larg: identificarea, separarea de ceilalti prin sistemul de sentimente, reprezentari care il singularizeaza

Componentele identitatii personale:

1. Continuitatea n timp si spatiu

2. integrarea n individ a rolurilor pe care acesta le joaca de-a lungul vietii

3. Diferentierea cognitiva si afectiva fata de ceilalti

4. Dedublarea interna, dialogul interior, autoanaliza (=baza constiintei)

5. Unicitatea realitatea biologica dar si sentimentul ca orice persoana este incomparabila cu alta.

6. Creativitatea, capacitatea de a contribui la cristalizarea identitatii persoanle (n sens larg), sau manifestarea activa n viata (n sens restrns)

7. Autovalorizarea siguranta de sine influenteaza direct capacitatea de persuasiune

se recomanda o atitudine pozitiva fata de sine si fata de ceilalti

fiecare si doreste sa fie primul inter pares ( tendinta de a arata celor din grup ca exceleaza n cultivarea valorilor grupului.

Identitatea personala este o structura foarte dinamica. Constanta sinelui nu consta de fapt n a mentine o identitate, ci n a sustine o tensiune dialectica si n a stapni crizele periodice.

3 etape ale formarii identitatii personale:

1. Individuatia primara (0-3 ani)

copilul nvata sa si perceapa realitatea persoanla

aparitia sursului = copilul ncepe sa recunoasca entitati asemanatoare lui (zmbeste altor persoane)

angoasa lunii a 8-a: recunoaste strainii si plnge la vederea lor (-recunoasterea identitatii colective: contrapune familia restului lumii)

nu: initial i imita pe ceilalti care i interzic diverse lucruri, apoi descopera forta de impunere a propriei vointe prin nu

eu: n jur de 3 ani. pna la acest moment copiii vorbesc despre sine ca tespre terti. apoi se individualizeaza. acest prag este pus n legatura cu recunoasterea n oglinda (fenomen mult mai trziu la gemenii monozigoti)

2. Identificarea categorizanta (3 ani pubertate)

prin contact cu alte medii

grupuri:

de apartenenta aceeasi categorie

de referinta aspiratia de a intra n alt grup

pericol pentru identizare (= formarea identitatii proprii) prin comportamentul gregar

individul se poate afirma prin fapte, creativitate, dar nu n aceasta perioada a vietii

Primul individ al istoriei: Amenhotep IV (Amenofis, Ahnaton), faraon (1364-1347en): si schimba numele n urma reformei monoteiste pe care o instituie: cultul lui Aton, yeu solar.

este primul individ pentru ca ncalca toate normele comportamentale impuse faraonilor

sotia sa: Nefertiti

3. Identificarea personalizanta (pubertate - )

persoana ncepe sa refuze identificarile infantile si modelele familiale

exacerbare a orgoliului, la nceput fara justificare ( criza de identitate

resping si accepta diferite lucruri fara argumente serioase, sunt extremisti, intoleranti, rigizi

Pierre Tag: identitatea este istoria cavalcadei identificarilor pe care le desfaci si le refaci necontenit si care pot fi prilejuri de disfuncsii numite crize de personalitate.

Modelul individului uman

J.S. Bois: Omul este un organism electrochimic, automiscator, simtitor si gnditor aflat ntr.o permanenta conexiune cu ambientul sau spatio-temporal.

Henri Bergson: Noi suntem o acumulare de trecut

Trebuie sa existe un echilibru ntre trecut, prezent si viitor.

n realitate, nici trecutul, nici viitorul nu exista (deja, respectiv nca)

n cadrul sistemului din desen, debalansarea poate aparea n cadrul raportului TPV (una dintre roti sa predomine), sau n cadrul raportului XABC.

Comunicarea interpersonala. Schema generala

Shannon, Weaver

Paradoxul comunicarii: comunicarea trebuie sa transmita mesaje, dar mesajele nu sunt transmisibile ca atare, ci prin transformarea lor n semnale.

M1 e ntotdeauna diferit de M2, din cauza:

sursei de zgomot

diferentei dintre codul de transmisie si cel de receptie

22.11.2000

Bruiajul

Auto-bruiajul : afecteaza R: creierul prelucreaza mai multe informatii dect un E poate sa produca ( fuga a gndurilor (a auzi ( a asculta)

4 activitati de comunicare:

scris

citit se nvata didactic

vorbit nu se nvata, dar ocupa cel mai mult timp (42%)

ascultat

Limba: pseudocod:

exista abateri de la regula identitatii dintre mesaj = semn

nu exista doi indivizi care sa vorbeasca acelasi idiolect

Diferenta dintre idiolecte rezulta din experienta individuasa de nvatare a limbii. Fiecare semn are o denotatie si mai multe conotatii, acestea din urma fiind diferite pentru fiecare individ.

Redundanta morfologica: cu ct e >, comunicarea e mai sigura si bruiajul )

rasa (albii sunt mai comunicativi)

valenta (ne expunem mai usor aspectele pozitive decat pe cele negative)

numarul participantilor (ideal 1-1)

Conditiile comunicarii eficiente:

1. Franchetea, deschiderea

a declaratiei

a reactiei

fata de celalalt

2. Empatia3. Disponibilitatea de a-l sustine pe interlocutor (supportivness)

4. Pozitivitatea fata de interlocutor, subiect si propria persoana

5. Egalitatea celor doi parteneri (greu de atins)

intre statuturi sociale

intre timpii de comunicare

Analiza Tranzactionala

Eric Bearne: in noi coexista mai multe personaje (egostari)

P: parinte

Tipul apodictic (sententios): critic, traditional, evaluativ, stie-tot

Tipul ocrotitor, tandru

A: adult

Ia lucrurile asa cum sunt, cu realism, fara prejudecati, analitic, observator, incearca sa afle cat mai multe despre subiect, negociaza, decide in functie de informatiile detinute.

C: copil

Natural: egoist, nonconformist, razvratit, volitiv

Adaptat: social, conformist, ritualist, docil

Personajele din fiecare dintre noi pot fi :

Sociale: conformist, pro-social, ritualist

Volitive: egoist, nonconformist, individualist

Masca: simularea unuia dintre cele doua personaje

Analiza tranzactionala:

1. Tranzactia complementara:

a) simetrica (A A)

b) asimetrica (P C)

2. Tranzactia incrucisata

P

P

A 1

A

2

C

C

3. Tranzactii camuflate

Comunicarea se desfasoara pe doua planuri: - aparent

de profunzime

P

P

A

A

C

C

Demonstreaza pasiunea omului petnru scenarii:

culturale (moda, comportament)

familiale (prima fiica se marita prima)

psihologice (cele maio puternice. Se formeaza inainte de trei ani)

Thomas Harris: defineste Pozitiile de Viata:

1. I am not OK, You are OK

nemultumit de situatia proprie

pune starea lui pe seama celorlalti, care s-au afirmat prin metode colaterale

slaba comunicare interpersonala

complexe de inefrioritate

lipsa de incredere

2. I am not OK, You are not OK

mizantropi, dezgstati de lume

inclinatie spre suicid

3. I am OK, You are OK

infumurati, increzuti, snobi

comunicare deficitara

exacerbat, poate duce la paranoia

4. I am OK, You are not OK

atitudine pozitiva, deschisa

incredere in sine

respect pentru ceilalti

Perceptia interpersonala:

Legata de judecati perceptive in legatura cu ceilalti

Statice, legate de:

Trasaturi permanente (sex, rasa, temperament)

Relatii interpersonale stabile (fata de parinti)

In functie de o anumita situatie (conduce bine)

Dinamice, situationale, de moment

Regulile perceptiei interpersonale:

1. R. Bazate pe experienta: oamenii mai in varsta au o mai buna perceptie interpersonala

2. R. Stabilite prin analogie: foarte putin realiste si pertinente

3. R. De autoritate, manifestate prin ierarhie, sfaturi

Parametrii care influenteaza calitatea perceptiei:

1. Varsta +

2. Sexul: F+, B-

3. Inteligenta: autobruiaj -, complexitate cognitiva +

4. Popularitatea, sociabilitatea (in realitate o persoana care cunoaste oamenii nu este deschisa cu toata lumea

5. Antrenamentul

6. Caracteristicile ed personalitate + (barbatul dinamic va intelege barbatii, barbatul introvertit va intelege femeile)

7. Prejudecati perceptive

Primacy & Regency: enumerarea = ierarhie

Profetii care se autoimplinesc

Accentuarea perceptiva: perceptiile sunt influentate de subiectivitate si de contextul psihologic

Tipologia implicita a persoanei: fiecare isi creaza tipare umane care includ anumite caracteristici asociate: jovial, spiritual=gras

Consistenta: coerenta, logica diferitelor trasaturi (impusa, nu reala)

Simpatia trebuie sa fie reciproca

Prietenii mei trebuie sa se placa intre ei

Stereotipizarea, rezultata din perceperea oamenilor ca unitati ale unei categorii.

Perceptia Interpersonala

Prejudecati ale interactiunii:

1. Polarizarea: atitudinea maniheista (alb/negru)

religia Maniheista (Mani): crestinismul are doi zei, unul rau, al Vechiului Testament, si unui bun, al Noului Testament ( omul trebuie sa il satisfaca pe zeul bun, trebuie sa se purifice prin asceza si sa se edzbareze de materialitate

judecarea lumii in extreme

2. Perceptia statica:

neacceptarea evolutiei lumii, a indivizilor

animalele nu concep evolutia in timp (acvariu compartimentat)

3. Confuzia dintre fapte si inferente

Faptele: lucruri observabile pe baza carora se produc deductii, inferente

Judecata poate fi facuta pe baza faptelor, dar si pe baza deductiilor, a doua categorie nefiind la efl de justificata

Faptele: afirmatii de tip faptic; pot fi facute doar de observator, dupa observare; au referire numai la trecut si prezent

Inferentele: afirmatii ce pot fi facute de oricine oricand, si extinse prin halou; sunt neverificabile; fac referire la trecut, prezent si viitor

4. Suficienta nimeni nu poate sti totul despre un anumit subiect

tendinta este de a crede contrariul

5. Orientarea intensionala

tendinta de a trata lucrurile nu in concretetea lor, ci prin ceea ce se spune despre ele, prin definitia care le caracterizeaza (o pictura este apreciata pentru ca are un anumit autor, nu pentru valoarea ei reala)

orientarea catre eticheta, nu catre produs

6. Nediscriminarea investirea unui individ cu caracteristicile clasei din care face parte, chiar daca el nu le are.

A vedea in copac padurea, nu copacul

Atractia personala este determinata ed:

1. Atractivitatea caracteristicile apreciate

depind de la R la R

variaza dupa moda

poate fi definita de situatie

2. Proximitatea sunt mai atragatori oamenii care sunt mai aproape

sindromul simplei expuneri: e suficient sa vezi o persoana/lucru de mai multe ori pentru a ajunge sa iti placa

3. Consolidarea- sunt mai atragatori cei care contribuie la consolidarea parerii despre propria persoana, prin laude sau pareri asemenatoare

4. Similaritatea - ne simtim atrasi de persoanele care semana cu noi.

5. Complementaritatea (extremele se atrag) - un student se poate intelege cu un profesor agrsiv, dar nu se casatoreste cu o femeie agresiva. Cautam persoane cu trasaturi pe care noi nu le avem.

7. Young: in fiecare barbat exista o Anima, iar in fiecare femeie un

Animus ( complementaritatea structurii psihice

Credibilitatea inerpersonala:

Poate fi studiata in doua feluri:

- Sa studiezi comportamentul personalitatilor persuasive

- Sa faci experimente in conditii controlate

Depinde de datele initiale aflatre inainte de contactul cu cineva.

Problematica C este foarte veche, inca de la Aristotel

Existau trei factori de care depindea:

1. Simt (o parere usor acceptata)

2. Caracterul moral (daca stim ca o persoana nu are caracter moral)

3. Bunavointa (un orator trebuie sa se arate bine intentionat, vorbeste pentru a-i ajuta si sprijini pe ascultatori)

3 Etape ale procesului obtinerii C:

1. Etapa initiala: cineva cu care avem un prim contact are deja o credibilitate initiala, pentru ca stim de la altcineva ceva despre el. Rol important au titlurile academice.

2. Derivata: dupa de o observam, discutam cu persoana respectiva. Un om care-si pierde credibilitatea in politica va face apel la caracterul moral.

3. Terminala: rezultatul a 1 si 2 la sfarsitul unei interactiuni cu cineva.

Factorii de care depinde credibilitatea:

1. Competenta (( halou)

2. Caracterul: daca stim ca cineva n-a mintit niciodata, avem incredere in el.

3. Intentia: nu acordam incredere oricui, fiindca ne temem ca exista un dedesupt al spuselorsale. Credem mai putin vanzatorul care isi lauda marfa, decat pe cineva din afara

4. Tipul de personalitate: sunt mai credibili cei care sunt prietenosi, dinamici; personalitatile mai apropiate de noi ca fire ni se par mai credibile.

5. Optimismul: un om optimist emai credibil

C nu este o calitate intrinseca a cuiva, adica cineva e crezut de toata lumea. C sta si in perceptia noastra, in felul in care noi vedem lucrurile.

In noi insine C intrapersonala: are nivel ridicat sau scazut

C inerpersonala depinde de C intrapersonala

Kinezica

Ray Birdwhistell intemeietor

1944, profesor de sociologie, membru al Colegiului invizibil de la Palo Alto

K = comunicare prin gesturi si expresie faciala

Schizofrenia = scindarea personalitatii (2 personalitati in conflict)

S. Dobandita = boala a grupului social, nu a individului ( e necesara terapia de grup.

Dubla constrangere = supunereea individului unei injoctiuni

O persoana solicitata din mai multe directii devine schizofrenica

Societatea:

Higher class

Upper higher

Lower higher

Middle class

Upper middle

Lower middle

Lowerclass

Upper lower

Lower lower

- Fiecare categorie are gesturi, limbaj, mentalitate proprie

cultura se asuma prin imitarea grupului social din care facem parte

Clasificarea gesturilor:

Kineme = gesturi fara semnificatie

Kinemorfeme = elemente cu semnificatie

Eckman & Friesen

Emblemele: gesturi substitutive prin cuvinte (OK, lbj surdomutilor)

Distanta

Zgomot

Ec. De cuvinte

Neconcordanta lingv.

Pantomima

Interdictia de a vorbi

Mima:

antichitatea latina

forma actuala: Jean Gaspard Debureau (Fr. sec 19) (Pierrot: strict gestual nu mimic.

1895 apare cinematografuul care are nevoie de pantomima timp de 30 ani

1927 Filmul sonor face ca pantomima sa se intoarca pe scena

Ilustratorii:

Insotesc cuvintele pentru al le completa sensul (nu sunt identice cu cuvintele)

Uneori sunt redundanti

Bastoane: gesturi verticale folosite pentru a sublinia cuvintele

X

A

C

B

B

C

A

X

B

C

A

X

T

V

P

X= totalitatea activitilor electrochimice ale organismului uman

A= micrile autonome ale organelor (contiente sau nu)

B= totalitatea dorinelor, sentimentelor, temerilor, spetanelor (afectivitatea)

C= totalitatea activitailor care presupun aciuni simbolice (analiza, sintez, limbaj etc.)

P= mediul, spaiul cultural, social, temporal prezent

T= mediul, spaiul cultural, social, temporal trecut

V= mediul, spaiul cultural, social, temporal viitor

INTERDEPENDENTE

Interdependente

S

T

C

R

D

B

S

S

M2

M1

B

E & RCompetenPerforman

R & ECompetenPerforman

M

B

Efect

Efect

M

AF

AF

B

R&E

Perf/Comp

R&E

Perf/Comp

FEED-BACK

C2

C1

CONTEXT

Confidente

vis

destainuiri

Acte ratate

PAGE 1