psihologia mediatorului

Colecþie coordonatã deSimona Reghintovschi

Psihologia_mediatorului_pt BT_384pg.qxp 4/20/2012 3:33 PM

Daniel Bowling ºi David A. Hoffman (coord.)

Traducere din engleză deNadina Vișan

Psihologia mediatorului


Editori:SILVIU DRAGOMIRVASILE DEM. ZAMFIRESCU

Director editorial:MAGDALENA MÃRCULESCU

Coperta:FABER STUDIO (Magda Radu)

Redactor:RALUCA HURDUC

Director producþie:CRISTIAN CLAUDIU COBAN

Dtp:EUGENIA URSU

Corecturã:RODICA PETCUELENA BIÞU

Titlul original: Bringing Peace Into the Room. How the Personal Qualities of the Mediator Impact the Process of Conflict ResolutionAutori: Daniel Bowling, David A. Hoffman

Copyright © 2003 by John Wiley & Sons, Inc

Copyright © Editura Trei, 2012pentru prezenta ediþie

C.P. 27-0490, BucureºtiTel./Fax: +4 021 300 60 90e-mail: [email protected]

ISBN: 978-973-707-592-5

Descrierea CIP a Bibliotecii Naþionale a RomânieiBowling, Daniel

Psihologia mediatorului / Daniel Bowling ºi David Hoffman ; trad.: Nadina Viºan. - Bucureºti : Editura Trei, 2012

Bibliogr.ISBN 978-973-707-592-5

I. Hoffman, David II. Viºan, Nadina (trad.)

316.775.3159.9


Lui Beth, Jessicăi, lui Jacob și Lily, susţinătorii mei de acasă:vă mulţumesc pentru răbdarea pe care mi-aţi arătat-o pe

parcursul acestui proiect și pentru faptul că aţi înţeles câtăbucurie aflu în tălmăcirea ideilor în cuvinte și viceversa.

DAVID A. HOFFMAN

Thelmei, lui Robin și Jessică: trei generaţii de femeiextraordinare a căror dragoste mi-a oferit oaza de liniște

necesară pentru a descoperi că viaţa continuă să ne deschidăcu forţa inima până învăţăm să avem curajul să ne păstrăminima deschisă. Bucuria și minunea acestui dar reprezintă o

poartă către prezenţă. Vă mulţumesc, așadar, pentru prezenţavoastră în viaţa mea.

DANIEL BOWLING


Cuprins

9 Introducere

25 Capitolul 1. Cum sã faci pace. Calitãþile personale ale mediatorului ºi impactul lor asupra medieriiDaniel Bowling ºi David A. Hoffman

72 Capitolul 2. Care sunt calitãþile personaleale mediatorului?Kenneth Cloke

82 Capitolul 3. Excelenþã neprevãzutã. O explorare a mãiestriei ºi incompetenþeiPeter S. Adler

111 Capitolul 4. Gestionarea energiei naturale a conflictelor. Mediatorii, pãcãlicii ºi folosirea constructivã a amãgiriiRobert D. Benjamin

187 Capitolul 5. Pãcãliciul, prietenul mediatoruluiMichelle LeBaron


DANIEL BOWLING ºi DAVID A. HOFFMAN

8 208 Capitolul 6. Medierea inteligentã emoþional. Patru competenþe de bazãMarvin E. Johnson, Stewart Levine ºi Lawrence R. Richard

228 Capitolul 7. Paradoxurile medieriiDavid A. Hoffman

249 Capitolul 8. Medierea ºi cultura vindecãriiLois Gold

292 Capitolul 9. Crearea unui spaþiu sacru. Cãtre o practicã revizuitã a soluþionãrii conflictelorSara Cobb

319 Capitolul 10. Calitãþile personale ale mediatorului. Rãgazul necesar reflectãrii ºi reînnoiriiJonathan W. Reitman

331 Capitolul 11. Stilul ºi mediatorul conflictelor familialeDonald T. Saposnek

345 Capitolul 12. LacrimiDavid A. Hoffman

352 Capitolul 13. Meditaþia concentratã ºi medierea. Când transcendentul întâlneºte familiarulDaniel Bowling

373 Date despre coautori


Psihologia mediatorului � Introducere

Introducere

Această carte s-a născut dintr-o întrebare care ne frământa petoţi: ce anume ne face mediatori eficienţi sau ineficienţi? Doi din-tre noi am făcut din rezolvarea disputelor o adevărată carieră șio profesie — o ocazie de a contribui la crearea unei lumi maibune. Am început să ne dăm seama cât de mult depinde capaci-tatea noastră de a influenţa pozitiv părţile implicate într-o dispu-tă de calităţile personale pe care le aducem în camera de nego-cieri. Am început, totodată, să ne dăm seama că aceste calităţi auanumite trăsături care pot fi adaptate și altele care nu se potschimba — asemenea unui peisaj pe care îl privești în zori, cumulte culori ce pot varia de la o zi la alta sau de la un minut laaltul, însă cu un cadru de ansamblu reticent la schimbări.

Fiecare dintre noi a încercat să înţeleagă pe cont propriu caresunt calităţile legate de persoană, și nu de practică, ce influen-ţează medierea. Încercam să privim dincolo de deprinderile do-bândite la cursurile pe care le urmaserăm și să identificăm ace-le însușiri ale inimii și ale spiritului care ne-au ajutat sădeschidem porţile spre rezolvarea pașnică a conflictelor.

Întrebarea a fost pusă pe când munceam cu toţii la rezolvareaunui conflict complex, în care erau implicate multe părţi și careera legat de aproximativ două sute de revendicări ce apăruseră în



10 sânul unei comunităţi spirituale fondate la începutul anilor 1970.Conflictul s-a iscat în legătură cu acuzaţiile de abuz sexual repe-tat și abuz de putere făcute la adresa liderului spiritual al respec-tivei comunităţi. Această combinaţie de abuz sexual și spiritualcreează de obicei un conflict termonuclear. În timp ce asistam laescaladarea sa către o luptă cumplită în sălile de tribunal, a tre-buit să ne confruntăm cu propriile limite și să înţelegem că abor-darea eficientă a unui conflict de o asemenea amploare presupu-nea ceva mai mult decât obișnuitele noastre aptitudini și strategii.

Gandhi este adesea citat cu următoarea maximă: „Noi trebuiesă fim schimbarea pe care dorim să o vedem în această lume“.Pe măsură ce ne-am lăsat absorbiţi de acest conflict ce cuprinse-se o întreagă comunitate spirituală, am fost nevoiţi la rândul nos-tru să îmbrăţișăm schimbarea din interior, ca pe un mijloc nece-sar de a încuraja transformările în comunitatea aceea. Dingreaua, dureroasa, dar în final victorioasa luptă a acelei comu-nităţi spre rezolvarea disputei, am învăţat direct cum transfor-mările inerente în munca noastră nu sunt rezervate doar celorimplicaţi în dispută, ci și celor care încearcă să o medieze.

Discuþia cu colegii

Pentru a explora mai pe îndelete ce înseamnă să fii media-tor — ce înseamnă „să fii schimbarea pe care dorești s-o vezi înaceastă lume“ — am organizat un atelier acum câţiva ani cu oca-zia conferinţei anuale a Societăţii Specialiștilor în SoluţionareaDisputelor (Society for Professionals in Dispute Resolution —SPIDR), care a fuzionat acum cu alte organizaţii și a devenit Aso-ciaţia Pentru Soluţionarea Conflictelor (Association for ConflictResolution). În cadrul acestui atelier i-am rugat pe participanţi



11să spună care anume dintre calităţile lor cred ei că sunt utile —și care nu sunt utile — în munca lor de mediatori. Am întocmitdouă liste lungi și am pus în scenă două medieri fictive în carene-am folosit de cele mai bune și cele mai proaste însușiri. A fostun exerciţiu amuzant. O adevărată revelaţie.

Ceea ce-am învăţat după mulţi ani de încercări de a răspun-de la această întrebare — prin intermediul atelierului, consfătui-rilor cu colegii și experienţei noastre zilnice de mediatori — afost faptul că este imposibil să facem un portret-robot al media-torului perfect tocmai datorită complexităţii noastre de fiinţeumane. Eforturile recente ale unor teoreticieni în domeniul me-dierii, de a defini forma corectă de mediere, au fost întâmpina-te cu rezistenţă de către mulţi practicieni care consideră — la felca noi — că medierea nu poate fi așa de ușor delimitată. O în-treagă varietate de stiluri, tehnici și metode de mediere s-au do-vedit a fi eficiente, în mare parte datorită faptului că foarte mul-te depind de elementele personale, care sunt atât de greu dedefinit și, prin urmare, atât de greu de generalizat. Mediatoriitrebuie să își găsească un stil al lor care corespunde cu calităţilelor personale și care le pune în valoare punctele tari, în loc săimite stilul altora. Un astfel de stil autentic poate, de bună sea-mă, să împrumute elemente de la altele, însă caracterul său au-tentic presupune o ancorare în reflecţia și conștiinţa de sine.

Acestea fiind spuse, noi, coautorii acestei cărţi, nu vom oferiaici niciun fel de reguli, sugestii sau sfaturi despre calităţile per-sonale, care pot fi aplicate tuturor mediatorilor din lume. „Cumsă faci pace“ — o modalitate de a descrie ceea ce putem noi face,ca mediatori, atunci când dăm randament maxim — nu înseam-nă neapărat că mediatorii ar trebui să se comporte sau să trăias-că într-un anumit mod pașnic. Pacea pe care încercăm s-o



12 aducem poate îmbrăca multe forme, așa cum fiecare dintre noiare modul său personal de a dezvolta acele însușiri care o facili-tează. Unii mediatori reușesc să facă pace în camera negocieri-lor printr-o manieră incitantă, directă sau — cum se întâmplă încazul în care aplicăm figurile „păcălicilor“ descrise aici de Ro-bert Benjamin și Michelle LeBaron — mult mai apropiată de ceaa unui tip isteţ decât de cea a unui înţelept.

Scrierea cãrþii

După ce s-a încheiat atelierul cu pricina, ne-am decis să cola-borăm la un articol în care am încercat să integrăm experienţa pro-prie și soluţiile oferite de ceilalţi mediatori participanţi, precumși învăţăminte luate din discipline diverse, ca psihoterapia și fizi-ca cuantică. După doi ani și douăzeci și cinci de manuscrise, ampublicat în Negotiation Journal articolul cu care debutează aceastăcarte. Alan Rinzler, redactorul nostru de la Jossey-Bass, ne-a ru-gat să extindem articolul și să îl transformăm într-o carte, însă noine-am gândit că mai interesant ar fi să auzim părerile pe care leau și alţi mediatori în legătură cu acest subiect. Am fost con-vinși — și credem că eseurile din volumul de faţă stau mărturieacestei convingeri — că o gamă largă de păreri cât mai diverse peacest subiect va fi mult mai utilă decât o extindere a părerilornoastre proprii. Este un subiect care se pretează unei varietăţi deabordări — în care nu există soluţii bătute în cuie.

Scopul cãrþii

Aceste capitole au fost scrise pentru comunitatea, în continuăcreștere, de mediatori din Statele Unite și de pretutindeni, care



13doresc să își sporească abilităţile de a soluţiona dispute și să-și de-pășească limitele de cunoaștere și ale aptitudinilor în acest dome-niu. Informaţiile și tehnicile sunt și ele bune, însă nu înseamnă to-tul. Următorul pas, după ce am asimilat cunoștinţele și aptitudinilenecesare, trebuie să constea în dezvoltarea unui sentiment de iden-tificare cu rolul și a responsabilităţilor pe care le presupune a fimediator — indiferent dacă acest rol este conceput ca tămăduitor,șaman, păcălici, maestru aikido sau dezlegător de probleme.

Fiecare dintre autorii acestei cărţi a trecut dincolo de informa-ţii și tehnici și a încercat să răspundă întrebării dacă, în fapt, exis-tă niște calităţi personale care ne pot ajuta să facem pace în ca-mera de negocieri. Fiecare a răspuns printr-o descriere a acelorcalităţi — dimensiuni ale fiinţei noastre care nu sunt statice, cicare se dezvoltă în timp odată cu experienţa pe care o căpătămîn viaţă, prin munca de mediator și printr-o atentă introspecţie.

Parcurgând capitolele cărţii, veţi sta poate confortabil în foto-liul dumneavoastră sau pe canapea, însă, dacă există o temă co-mună care se repetă în diversele perspective oferite de coautori,ea este aceea că a deveni mediator nu este nici pe departe o ex-perienţă confortabilă. Ea presupune angajare, devotament șivoinţă. Medierea nu este pentru cei slabi de înger; pentru a fibun trebuie să te confrunţi cu propriii demoni și cu propriile de-fecte în timp ce îţi consolidezi punctele tari. Putem, firește, citidespre aceste lucruri, însă, ca să îl cităm pe Oscar Wilde, „oricemerită cu adevărat învăţat nu poate fi predat“. Pe scurt, acestecapitole au fost scrise pornind de la convingerea că ele nu suntdecât simple jaloane pentru pelerinii cu aceeași destinaţie, pentrucei ce încearcă să înveţe — la fel cum încercăm și noi, autorii, înfiecare clipă — printr-o continuă reflecţie, însoţită de punerea eiîn practică.



14 Deși fiecare capitol favorizează un anumit punct de vedere,cu toţii — cititori și scriitori deopotrivă — suntem drumeţi peaceastă potecă, drept pentru care autorii nu pretind niciun mi-nut că poteca și perspectiva lor ar fi mai adevărate decât cele pecare le au alţii. Și nici nu este cazul ca fiecare capitol să fie cititca literă de lege. Se spune adesea că predăm ceea ce dorim și noisă învăţăm. Așa se întâmplă în cazul fiecărui autor care a contri-buit la scrierea acestei cărţi.

Capitolele care constituie această carte reprezintă opera uno-ra dintre cei mai experimentaţi mediatori, care sunt o continuăsursă de inspiraţie pentru cei din domeniu. Dorim să împărtă-șim cu dumneavoastră, cititorii acestei cărţi, aprecierea noastrăprofundă nu numai pentru capitolele scrise de aceștia, ci și pen-tru rezultatele deosebite obţinute de ei în domeniul soluţionăriidisputelor. Fiecare dintre acești scriitori și-a așternut pe hârtiepropriile experienţe — a scris din viaţă, ca să folosim o expresiefamiliară. Ne considerăm norocoși că ne sunt colegi și că au ac-ceptat să scriem împreună această carte.

Munca depusă a fost o muncă din pasiune, pasiune pentrudomeniul soluţionării litigiilor, pentru oamenii pe care îi aju-tăm în munca noastră de mediatori și pentru aceia care ne-auînvăţat cum să ne facem meseria. Același lucru este adevărat șiîn ceea ce-i privește pe coautori, care au decis și ei să-și done-ze drepturile de autor organizaţiilor nonprofit care oferă servi-cii de rezolvare a disputelor sau de leadership în domeniu.

Scurtã descriere a capitolelor

Deoarece coautorii au fost rugaţi să scrie articole legate deanumite probleme discutate în ceea ce este acum capitolul 1,



15recomandăm cititorului să înceapă cu acest capitol. Însă în afa-ră de acest prim capitol, restul capitolelor sunt independente șinu trebuie citite într-o ordine anume. Fiecare poate fi autonom,însă este în consonanţă cu celelalte, ca un fel de întărire a ideiică fiecare dintre noi are adânc răsădită în interior capacitatea dea aduce pace în camera negocierilor.

În capitolul de debut, „Cum să faci pace. Calităţile persona-le ale mediatorului și impactul lor asupra medierii“, facem ob-servaţia că toate cursurile de specialitate în domeniu s-au con-centrat în primul rând asupra îmbunătăţirii tehnicilormediatorilor și asupra sporirii înţelegerii teoriei din spatelepracticii. Ne concentrăm apoi asupra unui al treilea aspect, le-gat de dezvoltarea unui mediator, și anume asupra dezvoltăriipersonale a acestuia. Susţinem că „prezenţa“ mediatorului estemai degrabă o funcţie a persoanei mediatorului decât a acţiu-nilor lui; că acest lucru are un impact profund asupra procesu-lui de mediere. Folosindu-ne de analogii din domeniul știinţe-lor sociale și fizice, sugerăm că influenţele cele mai subtile aleafectului și felului de a fi al mediatorului îl pot ajuta foarte multsă aplaneze conflictul. Dacă acest lucru este adevărat, atuncidezvoltarea tuturor calităţilor noastre personale capătă o im-portanţă deosebită. Sugerăm astfel că „integrarea“ — o calita-te prin care individul se simte în contact și capabil să-și con-centreze toate resursele mentale, spirituale și fizice — este unmod de a descrie conceptul ce șade la baza prezenţei. Conchi-dem printr-o abordare a medierii făcută de un mediator inte-grat sau pe deplin prezent.

Contribuţia lui Ken Cloke, „Care sunt calităţile personale alemediatorului?“, abundă în întrebări poetice și paradoxale. El neinvită să investigăm mai profund puterea acestor întrebări,



16 pentru a putea avea un impact asupra celui care întreabă și a ce-lui care este invitat să răspundă. El ne atrage atenţia că este pe-riculos să facem o listă de calităţi ideale la care aspirăm și ne în-curajează mai degrabă să ascultăm atent vocea lăuntrică și sădiscernem ce se cere schimbat și dezvoltat în viaţa noastră și înconflictele în care suntem implicaţi. El face un apel la mediatori,îndemnându-i să îmbrăţișeze provocarea zilnică pe care le-o lan-sează viaţa, de a trăi conform cuvintelor lor și de a vorbi numaice îndrăznesc să trăiască.

Capitolul 3, scris de Peter Adler, „Excelenţă neprevăzută. Oexplorare a măiestriei și incompetenţei“, descrie calea spre iscu-sinţă în calitate de mediator. El sugerează că pietrele de temeliesunt „darurile“ (adică talentul), „modelele“ (exemplele pe carele dau cei ce folosesc eficient darurile lor), „repetiţia“ (hotărâreade a exersa până când eficienţa devine o a doua natură), „frag-mentarea“ (integrarea fără efort a diverselor surse de insight),„critica“ (deschiderea spre analiză — cu alte cuvinte, practica în-soţită de reflecţie) și „graţia“ (acel moment inefabil când toatepărţile simfoniei se îmbină armonios). Aceste componente sunt,după opinia lui Adler, fuzionate (și infuzate) prin „ţesătura co-nectoare“ a imaginaţiei.

În două capitole în care rolul mediatorului este asemuitcu cel al unui iluzionist, Robert Benjamin și Michelle LeBa-ron explorează terenul mitului și al folclorului. În articolullui Benjamin, „Gestionarea energiei naturale a conflictelor.Mediatorii, păcălicii și folosirea constructivă a amăgirii“,acesta declară că păcăliciul (în orice cultură sau eră s-ar afla)este prototipul mediatorului din zilele noastre. Mediatoriiaplanează conflictele prin intermediul unei gestionărieficiente a energiilor naturale care derivă din conflict, mai



17degrabă decât printr-un proces raţional, structurat de gân-dire. Pentru a ajunge la această gestionare eficientă, media-torul trebuie să deţină o combinaţie neobișnuită de însușiri:să fie compulsiv, marginal, voyeur, confuz. Benjamin suge-rează că mediatorul trebuie să creeze o disonanţă în proce-sele de gândire ale unei părţi și să se folosească de aceastădisonanţă pentru a crea spaţiu pentru o gândire mai cuprin-zătoare. Care sunt deprinderile necesare acestui proces? Ca-pacitatea de a fi un bun povestitor și actor, poate un fel dedeștept care face pe prostul, gen locotenentul Columbo. Deșio astfel de figură nu o reprezintă pe cea a eroului clasic, me-diatorul poate, prin săvârșirea unor greșeli intenţionate sauneintenţionate, să se ghideze și să își croiască drum spre so-luţionare.

În „Păcăliciul, prietenul mediatorului“, LeBaron recunoaș-te că însuși conceptul de mediator ca păcălici îi stânjenește peunii mediatori, din cauza angajamentului nostru de raţiune șionestitate. Cu toate acestea, potrivit lui LeBaron, calităţile pă-căliciului sunt necesare pentru crearea unei aplanări eficientede conflicte. La fel ca mediatorul, păcăliciul trece graniţe și pă-trunde în teritorii virgine. Mediatorii lucrează asemenea unorfiinţe năzdrăvane, schimbându-și forma, fluizi în reacţia lorfaţă de problemele ivite într-un conflict și adaptându-se per-sonalităţilor individuale ale părţilor implicate. Medierea nece-sită și creativitate; mediatorul trebuie să vadă problemele în-tr-o lumină nouă și să le prezinte într-o manieră favorabilăceleilalte părţi. Nu în ultimul rând, mediatorul este persoanacare face pace, care își folosește talentul său inerent de păcă-lici, împreună cu creativitatea și intuiţia, pentru a aduce paceîn vieţile celorlalţi.



18 În capitolul 6, „Medierea inteligentă emoţional. Patru compe-tenţe de bază“, Marvin Johnson, Stewart Levine și LawrenceRichard dezbat dacă acele componente ale inteligenţei emoţio-nale, propuse de Daniel Goleman în cartea sa Emotional Intelli-gence (Inteligenţa emoţională), sunt într-adevăr importante pentruo mediere eficientă. Goleman subliniază faptul că inteligenţaemoţională, abreviată EQ, este de fapt un predictor mult mai bunpentru succesul în viaţă decât tradiţionalul IQ (coeficientul deinteligenţă). Capitolul descrie competenţele specifice care alcă-tuiesc EQ și sugerează faptul că acestea constituie o bază exce-lentă atât pentru o mediere eficientă, cât și pentru o practică re-flexivă.

Capitolul 7, „Paradoxurile medierii“, al cărui autor este Da-vid Hoffman, sugerează că, pe lângă multe alte calităţi pe caretrebuie să și le dezvolte un mediator, există încă una impor-tantă, și anume toleranţa faţă de ambiguitate. El descrie unset de tensiuni fundamental ireconciliabile în practica medie-rii, tensiuni care fac inutile aspiraţiile noastre de a ne perfec-ţiona practica. De pildă, mediatorii încearcă să fie atât pre-zenţi la momentul potrivit, cât și strategici — „pentru ainfluenţa viitorul, în timp ce se străduiesc să îl ignore“. Deasemenea, căutăm să fim atât empatici, cât și candizi, calităţice se află deseori în conflict. Unele dintre aceste tensiuni seleagă de calităţile noastre personale, iar altele se leagă de abi-lităţile pe care le avem, însă toate ne oferă alegeri care, căvrem, că nu vrem, produc rezultate defectuoase. Mediatoriinu pot evita aceste paradoxuri; în schimb, spune Hoffman, erecomandabil să ni le asumăm și să încercăm în același timpsă urmărim o practică reflexivă care să ne ducă treptat sprerezultate mai bune.



19Capitolul 8, „Medierea și cultura vindecării“, scris de LoisGold, se concentrează pe aplicarea, în soluţionarea conflictelor,a anumitor practici și principii ce provin din artele vindecării șicare își au rădăcinile într-o „filosofie perenă“. Ea descrie cumpersoanele aflate în conflict își pierd perspectiva asupra vieţii,trasând apoi niște principii împrumutate din practicile de vin-decare, ce pot fi aplicate în mediere astfel încât să ajute părţileimplicate să-și regăsească această perspectivă. Ea îi îndeamnăpe mediatori să descopere modul în care să creeze un spaţiupropice, în care părţile implicate să își dezvăluie partea lor bună,și oferă tehnici și practici folositoare creării unui mediu tămă-duitor. Gold subliniază cât de importantă este dezvoltarea pre-zenţei și oferă patru practici specifice în acest sens: (1) renunţa-rea la a fi în centrul atenţiei, (2) compasiunea, (3) conectarea lavalorile de bază și la un scop mai înalt, (4) congruenţa. Ea își în-cheie articolul subliniind importanţa strategiilor practice pen-tru sprijinirea potenţialului vindecător și împăciuitor pe care îlare medierea.

Capitolul 9, „Crearea unui spaţiu sacru. Către o practică re-vizuită a soluţionării conflictelor“, scris de Sara Cobb, subli-niază importanţa pe care o are mediatorul ca martor moral.Majoritatea descrierilor procesului de mediere, remarcă au-toarea, se concentrează pe aspectele seculare și instrumenta-le ale procesului: accentul pe nevoile și interesele părţilor șisporirea unor câștiguri comune obţinute în urma negocierilor.Însă din aceste descrieri lipsește dimensiunea morală, care areadeseori cel mai mare impact asupra rezolvării disputelor,deoarece ea este cea care „creează un spaţiu sacru“ în carepărţile dobândesc o înţelegere sporită a lor și a celorlalţi. Me-diatorul este un participant, împreună cu părţile, la crearea



20 cadrului moral în care este povestită istoria fiecăreia dintrepărţi. Astfel, calităţile personale ale mediatorului, și în specialţinuta sa morală, au o contribuţie însemnată la rezultatele ob-ţinute.

Jonathan Reitman oferă o abordare profund personală în ca-pitolul său, „Calităţile personale ale mediatorului. Răgazul ne-cesar reflectării și reînnoirii“. Reitman își folosește experienţa do-bândită în Bosnia și Orientul Mijlociu și discută importanţarăgazului necesar după mediere, în care mediatorul trebuie săreflecteze asupra strategiei practicate și să se reînnoiască. El de-scrie calităţile personale asupra cărora se apleacă în repetate rân-duri ca urmare a reflectării și reînnoirii sale, subliniind impor-tanţa pe care o au pentru un mediator curajul, optimismul, ogândire laterală și o curiozitate reală.

În „Stilul și mediatorul conflictelor familiale“, Donald Sapos-nek descrie medierea ca pe un mariaj între artă și știinţă, formatprintr-o înţelegere intuitivă a relaţiilor interumane și a elemen-telor de „fricţiune“ existente în cadrul lor. Dezvoltarea unui stilde mediere reușit necesită, din perspectiva lui Saposnek, nu nu-mai o asumare temeinică a principiilor medierii, ci și o aborda-re holistică, sistemică a componentelor conflictului. Calităţile per-sonale care îi permit unui mediator să medieze în acest felpresupun capacitatea de a se simţi confortabil într-o situaţie deconflict, de a fi calm în timpul gestionării intensităţii perspecti-velor diferite, precum și flexibilitate și deschidere faţă de per-spectivele celor două părţi. Poate că cel mai important aspect alunei medieri reușite este acela că mediatorul trebuie să stabilieas-că o relaţie de încredere cu fiecare dintre părţi și să își păstrezecompasiunea și înţelegerea faţă de ele pe tot parcursul procesu-lui de mediere.



21În capitolul 12, „Lacrimi“, David Hoffman descrie ce reacţiea avut în anumite momente emoţionante din viaţa lui și în ca-drul muncii sale de mediator și arbitru. Niciunul dintre noi, su-gerează el, nu este imun la sentimentele ce ne copleșesc atuncicând ne confruntăm cu bucuria sau necazurile altora. În calita-tea noastră de mediatori, care trebuie să soluţioneze conflictele,trebuie să căutăm un echilibru între detașarea profesionistă șicrearea unei legături profund umane cu cei cu care lucrăm; dupăopinia lui Hoffman, nu trebuie să ne sfiim să arătăm că suntemmișcaţi de sentimentele altora.

În capitolul final, „Meditaţia concentrată și medierea. Cândtranscendentul întâlnește familiarul“, Daniel Bowling poves-tește experienţele prin care a trecut în calitate de mediator —constând atât din provocări, cât și din revelaţii. El discută is-toria și beneficiile acestei profesii, inclusiv aportul pe care me-ditaţia îl are în sporirea prezenţei mediatorului datorită unuisens mai profund al existenţei. El încurajează practica unei„meditaţii concentrate“ sau orice alte forme de practici con-templative, deoarece, din punctul său de vedere, acestea suntdeosebit de relevante pentru dezvoltarea calităţilor personalenecesare practicării meseriei de mediator. El descrie conjunc-ţia dintre meditaţie și concentrarea asupra prezentului ca acelloc în care transcendentul se întâlnește cu familiarul — acelmoment al prezentului. Încheie prin îndemnul adresat media-torilor de a se folosi de prezenţa dobândită prin contemplare,în așa fel încât să răspundă cu succes provocărilor aparent mo-numentale pe care le presupune soluţionarea conflictelor și săîși înveţe și clienţii să facă același lucru.

Pentru a-i da cititorului ocazia de a reflecta asupra capitole-lor în lumina experienţei individuale, la sfârșitul fiecărui capitol



22 am inclus sugestii de practică reflexivă. Acestea sunt menite săsublinieze aspecte care sunt, după opinia editorilor acestui vo-lum, relevante pentru tema generală a cărţii. Scopul nostru nu afost acela de a rezuma capitolele respective sau de a sugera, prinsublinierea acestor aspecte, că alte aspecte din capitolele respec-tive sunt mai puţin importante. Pe scurt, ne-am gândit să oferimaceste sugestii de practică reflexivă pentru a sublinia încă o datăideea principală pe care o demonstrează cartea: dezvoltarea uneipersoane ca mediator nu este o experienţă comodă. Sperăm căsugestiile noastre vă vor oferi direcţii prin care să puneţi în prac-tică ideile prezentate în carte și că vă vor încuraja să vă dezvol-taţi propriile strategii de practică reflexivă. Experienţa ne-a în-văţat că doar printr-o dorinţă vie de a reflecta asupra munciinoastre, asupra persoanelor care suntem la muncă și asupra căiiprin care dorim să ne dezvoltăm ca mediatori vom putea să con-tinuăm să evoluăm ca mediatori și să îmbunătăţim serviciile pecare le putem oferi clienţilor noștri.

Un ultim cuvânt. Împreună cu coautorii considerăm că suntbine-venite orice comentarii doriţi să ne trimiteţi în legătură cuaceste articole. Informaţiile legate de adresa la care puteţi trimi-te scrisorile dumneavoastră sunt incluse în rubrica ce conţinedatele biografice ale fiecărui autor. Fiecare dintre noi considerăcă aceste articole sunt parte integrantă dintr-o conversaţie des-chisă în domeniul soluţionării conflictelor și vă invităm cu căl-dură să participaţi la această conversaţie și s-o extindeţi. Consi-derăm că astfel de dialog este esenţial pentru deschiderea uneiporţi către o dimensiune nouă a profesiei noastre — o dimen-siune ce poate că a fost uitată de mult — în care cine suntem de-vine la fel de important ca ceea ce facem. Nu pretindem că amavea vreo certitudine în legătură cu contururile acestei dimen-



23siuni sau cu calea ce duce acolo. Existenţa ei însă este demon-strată prin experienţă. Vă oferim deci aceste capitole în speran-ţa că vă vor ajuta să vă descoperiţi propriul drum către un stilautentic și către calităţile personale, pe măsură ce vom învăţaîmpreună ce înseamnă să fii solul păcii într-o lume adânc afec-tată de conflicte.

Mulþumiri

Mulţumim pentru ajutorul și susţinerea pe care le-am primitde la numeroase persoane în legătură cu această carte. În primulși în primul rând, ţinem să mulţumim autorilor acestui volum.A fost o plăcere să lucrăm cu dumneavoastră la această carte, așacum a fost întotdeauna o plăcere să colaborăm în calitate de co-legi în domeniul soluţionării conflictelor.

Lui Alan Rinzler, redactorul nostru de la Jossey-Bass, îi mul-ţumim pentru entuziasmul și sprijinul acordat dintru începutacestui proiect. Judecata lui sănătoasă, disponibilitatea cu carene-a răspuns la tot felul de întrebări și seriozitatea termenelor-li-mită au ţinut pe calea cea bună această carte.

Le mulţumim colegilor noștri care au participat la primeleconsfătuiri pe marginea acestui subiect la conferinţa din 1997a Societăţii Specialiștilor în Soluţionarea Conflictelor, ţinută înOrlando. Ei ne-au încurajat prin reacţiile lor entuziaste și plinede consideraţie, care au contribuit enorm la decizia de a conti-nua investigaţiile și care, în cele din urmă, au dus la scriereaacestei cărţi.

Îi mulţumim extraordinarei echipe de la New Law Center dinBoston — Diane DiLeo, Melissa Filgerleski și Stacey Bran — cares-a ocupat cu o parte din munca de redactare și de logistică, cu



24 inspiraţie și grijă. Am primit un ajutor preţios de la Bhavani Mu-rugesan, studentul stagiar care a realizat o parte din documen-tare și ne-a oferit asistenţă editorială.

Dorim să le adresăm mulţumirile noastre multor colegi me-diatori — prea numeroși pentru a-i menţiona aici — care aucontribuit la ideile exprimate în această carte. Ne considerămnorocoși că suntem într-un domeniu în care conlucrarea șisentimentul de comunitate se combină pentru a-i întâmpinacălduros în această profesie pe nou-veniţii care am fost și noinu cu mult timp în urmă. Vă mulţumim că ne-aţi ţinut deschi-să ușa.

Daniel BowlingDavid A. Hoffman


Psihologia mediatorului � Cum sã faci pace

CAPITOLUL 1

Cum sã faci pace

Calitãþile personale ale mediatorului ºi impactul lor asupra medierii

Daniel Bowling ºi David A. Hoffman

Studiile empirice care analizează procesul de mediere rapor-tează în mod constant rezultate excelente în ceea ce privește ajun-gerea la o înţelegere și gradul de satisfacţie a părţilor implicate(vezi, de pildă, McEwen și Maiman, 1981). Aceste rezultate fa-vorabile par să aibă loc indiferent de stilul de mediere sau deorientarea filosofică a mediatorului (evaluativă sau facilitatoare,transformatoare sau rezolvatoare de probleme). Într-adevăr, is-toria medierii, precum și propria noastră experienţă, ne arată cămedierea are loc cu succes chiar și atunci când mediatorul în cau-ză nu are cine știe ce experienţă1. Există oare vreun aspect al

1 Ne dãm seama cã existã o controversã în legãturã cu problema elementului ce consti-tuie cheia succesului în mediere. De pildã, deºi mulþi pot spune cã soluþionarea unuiconflict constituie un rezultat bun, alþii susþin cã nu soluþionarea în sine, ci sentimen-tul de putere ºi de recunoaºtere dat de acesta reprezintã elementele care marcheazãsuccesul. Vezi Bush ºi Folger (1994).



26 procesului de mediere — care nu are deloc legătură cu tehnicasau cu teoria — care să explice aceste rezultate?

Unii specialiști spun că medierea reușește pentru că ea creeazăun forum propice expunerii tuturor păsurilor și eliberării deemoţii (cu alte cuvinte, ea le dă oamenilor prilejul să „spună ceau pe suflet“), iar acest lucru este posibil chiar și în prezenţa unuimediator mai puţin experimentat. Alţii subliniază că mediereaimplică o capacitate de a asculta și de a pune lucrurile în altă per-spectivă — pe care o posedă multe persoane, fie că au beneficiatsau nu de pregătire în respectivul domeniu. Iar alţii se concen-trează pe strategiile de recrutare a candidaţilor sau de diploma-ţie prin intermediar — care și ele sunt tehnici ce nu solicită nea-părat o pregătire anume.

Considerăm că toate aceste strategii sunt importante. Consi-derăm, de asemenea, și că pregătirea în domeniul medierii esteextrem de importantă, deoarece ea reprezintă un mijloc de îm-bunătăţire a capacităţii noastre de a realiza acele lucruri care poa-te că altora le vin de la sine, dar care, pentru majoritatea dintrenoi, necesită pregătire și exersare. Cu toate acestea, există o di-mensiune a practicii medierii care nu a fost tratată îndeajuns:combinaţia dintre calităţile psihologice, intelectuale și spiritualecare creează o personalitate. Considerăm că aceste calităţi perso-nale sunt cele care au un impact direct asupra procesului de me-diere și asupra rezultatului medierii. Într-adevăr, impactul poa-te fi una dintre sursele cele mai puternice ale eficienţei actuluide mediere.

Nu pretindem a ști cu certitudine cum are loc acest proces saude ce are el loc, deși acest capitol sugerează un anume cadru teo-retic pentru examinarea acestor întrebări. Datorită faptului căideile pe care le prezentăm nu se bazează pe studii empirice sau


Psihologia mediatorului � Cum sã faci pace

27pe experimente controlate, nu putem să le dovedim validitatea.Ele însă s-au format pe parcursul dobândirii propriei noastre ex-perienţe ca mediatori și al observării muncii altor mediatori. Spe-răm că aceste idei vor fi punctul de plecare al altor investigaţiiîn acest sens.

Cum sã faci pace

Observaţia care ne-a condus către scrierea acestui capitolpoate fi enunţată cu ușurinţă; ba, chiar, ea poate părea de lasine înţeleasă: în calitate de mediatori, am observat că, atuncicând ne simţim în armonie cu noi înșine și cu lumea din jur,avem mai multe șanse să aducem pace în camera negocierilor.Ba mai mult, experienţa ne arată că încercarea continuă de a fialtfel are un impact semnificativ asupra procesului medierii.Ce poate fi mai complex și mai dificil de explicat decât modulîn care noi, ca mediatori, reușim să menţinem un sentiment depace atunci când lucrăm cu persoane care sunt profund impli-cate de conflicte ce pot părea ireconciliabile. Deseori, dispute-le cu care ne confruntăm în calitate de mediatori ne stârnescsentimente legate de propriile noastre conflicte din viaţa per-sonală. Cu toate acestea, credem cu tărie că mediatorii cu ade-vărat buni au capacitatea de a trece peste astfel de conflicte,sau poate de a se folosi de ceea ce au învăţat din ele pentru aajuta părţile implicate în mediere să ajungă la o rezolvare rea-lă a disputei ce i-a adus acolo. Din punctul nostru de vedere,această capacitate izvorăște nu atât dintr-un set anume de cu-vinte sau comportamente, cât dintr-o paletă de calităţi perso-nale ale mediatorului, care creează o atmosferă propice solu-ţionării conflictelor.


psihologia mediatorului

Documents