Psihologia investitorului

•Omul orientat spre câştigul propriu;•Psihologia câştigului;•Investitorul – scurt istoric;•Mare criză economică din 1929;•Apariţia ideii de a vinde o idee (marketingul);•Concluzii;

1. Omul orientat spre câştigul propriu

• Încă din cele mai vechi timpuri, schimburile dintre oameni sau făcut cu ideea de a urmări beneficiul propriu. Însăşi prin natura sa, omul este făcut să urmărească propriul interes, iar alte idei care puneau în prim plan interesul celorlalţi erau repede oprimate. Astfel au apărut speculanţii, o categorie de oameni care mai tărziu au devenit negustori, ce urmăreau atragerea clientului prin crearea senzaţiei că acesta are de câştigat dacă încheie tranzacţia. Puterea politică din regiune, a avut mereu interesul să incurajeze negustorii pentru puterea lor financiară, influenţa asupra omului de rând şi, desigur, pentru informaţiile pe care le puteau furniza sau materialele pe care le puteau aduce negustorii fiind deseori şi cărăuşi, poştaşi sau curieri.

• Însă nu numai negustorii erau orientaţi spre căştigul propriu ci şi celelalte categorii sociale cum ar fi sclavii, oamenii liberi, marii proprietari de pământ sau marii demnitari. Toţi aceştia aveau în vedere binele propriu, precum şi foloasele care le-ar putea avea din binele comunităţii.

• În Evul Mediu, negustoriii devin şi exploratori, iar noile ţinuturi le aduc mari beneficii şi provoacă ,,goluri” financiare enorme în buzunarul clienţilor, fiind primele semne ale următoarelor secole unde cumpăratul de produse a ajuns hobby.

• Aceşti negustori-exploratori sunt primii investitori, ei consumându-şi resurse financiare, riscâdu-şi averea, viaţa sau poziţia socială pentru un viitor posibil câştig.

• Unul din cei mai mari filosofi ai economiei, care va mai fi menţionat pe parcursul acestei lucrări, este Adam Smith. În lucrarea sa fundamentală, ,,Bogăţia naţiunilor”, Smith aduce o nouă viziune asupra binelui comun şi binelui propriu, o viziune care consta în încurajarea slăbiciunilor individului şi chiar exploatarea lor. El susţinea că bogăţia naţiunilor nu consta în cantitatea de aur existentă în seifurile băncilor, ci în abilitatea acestora de a folosi acest aur în vederea înmulţirii lui prin ridicarea nivelului de trai şi a condiţiilor de muncă, aspecte esenţiale în procesul de îmbogăţire a capitalului propriu şi, implicit a capitalului naţional. Aceste idei au dat naştere liberalismului economic, curent care a sta la baza economiilor de piaţă, şi implicit, la baza succesului înregistrat de acestea. Când, în drumul spre realizarea câştigului propriu a apărut şi aspectul binelui comun, omul nu mai este simplu cumpărător, speculant sau negustor. El devine investitor, pentru ca alocă o parte din resursele financiare proprii în vederea realizării unui profit cât mai mare. Aceste alocări de resurse aveau în vedere o infrastructură pe măsură în localitate, mijloace de transport în comun sau locuinţe pentru muncitori. Locuinţe care au fost grupate pe cartiere, de multe ori în jurul fabricii sau în apropierea lorşi având speecificul activităţii respectivei întreprinderi.

2. Psihologia câştigului

• Deşi psihologia ca ştiinţă de sine stătătoare a apărut după secolul XVII, preocuparea savanţilor pentru desluşirea tainelor sufletului există încă din vechime, perioadă în care apare însăşi noţiunea de suflet. Tratate la nivel filosofic, realităţile cu care se confruntă omul precum şi reflecţia acestor realităţi în suflet au devenit subiect pentru cele şapte arte.

• Câştigul şi eşecul au fost tratate atât ca probleme fundamentale în sufletul omului cât şi din punct de cedere tehnic urmărindu-se evoluţia lor, cauze şi consecinţe.

• Din punct de vedere psihologic omul este structurat ca întâi să îşi satisfacă nevoile fundamentale legate de sigurantă, îngrijire personală şi abia apoi să îşi satisfacă nevoile sufleteşti cum ar fi cele culturale sau spirituale. Din acest punct de vedere , piramida lui Maslow a făcut un salt uriaş, clasificănd nevoile omului, nevoi care pot fi împlinite prin achiziţionarea unui produs sau serviciu, iar investitorii au ştiut unde trebuie investească.

• Dar investiţie nu înseamnă numai bani. După ce a apărut piramida care clasifica nevoile omului, au apărut şi investiţii pe măsura nevoii care o suplinea. Astfel au apărut investiţii de timp, muncă sau propriile utilaje, proprietăţi. Astfel, omul de orice categorie socială a înţeles că în lumea capitalistă el reprezintă un potenţial economic, în funcţie de măsura şi disponibilitatea în care îşi foloseşte utilajele şi timpul propriu pentru a realiza ceea ce şi-a propus. În astfel de situaţii toţi au ajuns investitori.

• Omul, în genere a devenit un investitor din clipa în care a hotărât să îşi folosească timpul, ideile, munca utilajele şi, nu în ultimul rând, banii, în folosul propriu. Prin fructificarea elementelor enumerate mai sus omul a ajuns să fie propriul investitor şi să dispună de propriul câştig, principalul factor de motivare a investiţiilor fiind însăşi această utilizare totală câştigului.

3. Investitorul – scurt istoric

• Încă din cele mai vechi timpuri au existat oameni care cumpără, şi care vând. De la troc şi până la transferuri internaţionale de bani pe cale electronică lumea a trecut prin schimbări care au afectat toate componentele societăţii, deci şi comerţul. Încă din antichitate au existat vizionari care au avut intuiţie pentru plasarea capitalului propriu, devenind investitori, nu chiar în sensul contemporan al cuvântului.

• Investitorii antici sunt marii proprietari de pământ, foştii generali de armată, demnitarii şi clerul. Aceste categorii sociale sau într-o expresie, bogaţii imperiului, au dispus de capital uman şi financiar pentru a îşi definitiva proiectele, şi prin aceasta, pentru a-şi suplini nevoile.

• Tot în perioada antică apar primele investiţii ale statului, investiţii realizate în locaşuri religioase cum ar fi morminte (piramide, mausolee), locaşuri de cult ( în special temple) sau locuinţe ale preoţilor şi mai marilor clerului care au în această perioadă şi atribuţii politice dar şi în palate, drumuri, cetăţi sau obiecte de artă, în special sculpturi.

• În perioada medievală, perioadă caracterizată de războaie, lipsă de cultură şi progres tehnologic, investitorii, în sensul medieval al noţiunii, au existat sub forma marilor proprietari de pământ, care stăpâneau totul pe moşia lor, inclusiv vieţile ţăranilor.

• Între 1870-1914 investiţiile cunosc o adevărată perioadă de aur, perioadă împletită cu avântul tehnologic şi cultural în care sunt realizate marile invenţii cum ar fi telefonul, telegraful, tramvaiul şi radioul precum şi inovaţii ca motorul cu combustie internă sau Codul Civil a lui Napoleon.

• Avântul economic şi munca investitorilor au fost spulberate de mare criză economică din 1929, o criză care constituie un adevărat proces de naştere pentru investitorul modern când au loc schimbări majore în psihologia investitorului, acesta fiind nevoit să caute alte căi de a vinde produsul, criza menţionată fiind cauzată de supraproducţie.

4. Criza economică din 1929

Cauze• Desigur că evenimentele ce au provocat Criza din 1929 sunt

cunoscute, iar cauzele au constituit subiect atât pentru lucrările beletristice cât şi pentru referatelele ştiinţifice, dar o nouă trecere în revistă va arunca lumină asupra psihologiei investitorului modern, titlu care face subiectul acestei lucrări.

• Una din principalele cauze ale crizei economice din 1929 a fost primul război mondial. După terminarea acestuia, consumatorii au revenit la achiziţionarea de bunuri şi servicii, iar progresul tehnologic făcut din 1850 până în prezent a făcut ca industriaşii să satisfacă repede nevoia de produse de pe piaţă. Primul război mondial a dus la sărăcia ţărilor, afectarea infrastructurii şi a permis realizarea unor noi începuturi şi a unor modernizări complete. Această cerinţă de produse care a facilitat dezvoltarea fără precedent a industriei a adus a o cerinţa tot mai mare, la o producţie tor mai mare, la un grad de satisfacere tot mai mare.

• A doua cauză a crizei economice, care se poate deduce din prima este şi principala cauză, supraproducţia. O dată cu modernizarea liniilor tehnologice, indistriaşii au putut realiza produsele cerute până piaţa a fost saturată, iar cerinţa de cumpărare a dispărut complet. La această situaţie au contribuit şi bancile, principalii agenţi finanţatori care, din lipsă de lichidităţi au ajuns în situaţia să numai poată sprijini financiar investitorii.

• Investitorii, în această perioadă sunt categoroia care profită de

dezvoltarea pieţei, contribuind şi mai mult la situaţia finală. Rămase din ,,secolul de aur”, trusturile - firme susţinute de bănci care au probleme financiare mari dar şi profituri mari realizate din vânzarea unor produse noi şi necesare, sunt puse în situaţia să supravieţuască războiului,k să îşi modenizeze mediile de producţie şi să-şi adapteze produsele după progresul tehnologic. Intervenţia statului prin determinarea unor legi sociale şi economice care prevedeau situaţii ca :şomaj ,bătrâneţe ,boală,accidente de muncă , aceste legi reglementând situaţia muncitorilor o categorie socială defavorizată, şi care au favorizat creşterea cheltuielilor firmelor.

• Liniile de producţie şi producţia în serie fapt ce duce la scăderea preţului şi la standardizarea produselor la un nivel ridicat(fordismul)

Desfăşurare

• Criza din 1929-1931 -1933, este datorată lipsei de consum şi lichidităţi.Criza a început în 24 octombrie, în ,,Joia neagră “, când bursa de la New York a suferit un crah financiar, preţul acţiunilor a scăzut, panica a cuprins investitorii, aceştia renunţând la a continua afacerile unii din ei chiar sinucigându-se. Numărul mare de muncitori rămaşi în şomaj precum şi golurile financiare lăsate de falimente au ridicat întrebări serioase în mintea investitorilor. Aceştia au căutat noi orientări pentru a nu mai ajunge nici în situaţia de faliment supra producţie sau lipsă de cumpărători.

• Cea mai afectată este Germania care are o vastă activitate internaţională în dorinţa de a găsi pieţe de desfacere pentru o economie tot mai productivă şi mai performantă.

• Criza este adâncită odată cu prăbuşirea creditului internaţional ,iar aceasta duce la limitarea producţiei,la creşterea preţului şi la scăderea consumului,Acest ultim fapt duce la imposibilităţi de plată pentru debitorii germani,italieni şi japonezi ,ţări ce nu aveau mari rezerve de stat şi erau legate financiar de partenerii de afaceri .

,,Ieşirea din criză”

• În prima fază Germania şi Franţa au practicat deflaţia ca măsură anticriză în vedrea protejării şi reabilitării sistemului bancar prin măsuri ca scăderea şi menţinerea unui preţ mic la produsele pentru export ,acestă măsură ducând la scăderea salariilor şi apariţia şomajului.Deasemenea aceste două ţări au redus cheltuielile publice însă ele s-au mărit prin creşterea numărului de indemnizaţii de şomaj acordate ,aceste măsuri dovedindu-se neeficiente.

• Marea Britanie însă a adoptat o politică de relansare a economiei prin creşterea chelştuielilor publice, cheltuieli făcute în finanţarea firmelor, achiterea indemnizaţiilor de şomaj, reducerea taxelor la exporturi, ceea ce a dus la o relansare economică fără a rezolva problemele care au declanşat criza .

• 1930 este anul în care are loc lansarea politicii New Deal Rooselevelt - politică ce nu era bazată pe un program politic riguros ci avea ca punt de plecare voinţa sus - numitului Rooselevelt şi principiile lui protestante.

5. Apariţia ideii de a vinde o idee (marketingul)

• Criza economică a adus posibilitatea renovării sistemului investiţional, în psihologia investitorului făcându-şi loc ideii noi care aveau şi ca punct de pornire experienţa cumulată în perioada numită ,,secolul de aur al investiţiilor” . Noii investitori americani veneau cu optici noi care priveau includerea clientului în politica e vânzare. Este perioada în care apare zicala: ,,clientul nostru, stăpânul nostru” care prevedea promovarea produsului şi familiareizarea clientului cu produsele noi. În această idee apare şi conceptul de reclamă care este strâns legat de psihologia clientului.

• Crearea senzaţiei pentru client că a făcut o investiţie era unul din punctele forte ale noi optici ai investitorului. O dată cu apariţia reclamei, investitorul a avut posibilitatea atât să fie mai bine informat cât şi să informeze mai bine despre calităţile unui produs sau serviciul.Deasemenea, investitorul a avut şi posibilitatea să creeze o imagine falsă despre produs.

• După 1929 marketingul a devenit un aspect esenţial în optica investitorului deoarece unul din efectele pshiholocige ale căderii bursei a fost neîncrederea tot mai mare a populaţiei în firme şi banci, neîncredere determinată de falimentele răsunătoare din perioada respectivă, de rata ridicată a somajilui şi de administrarea eşuată a întregii situaţii. După al dpilea război mondial investitorii au trebuit ca din nou să îsi schimbe orientarea, cel de al doilea incident belic aducând schimbări majore în mentalitatea cumpărătorului. Aceste schimbări au fost subliniate şi de schimbările politice din această perioadă.

• Pentru a-şi vinde produsul, investitorii s-au văzut din nou puşi în situaţia de a studia pshihologia clientului şi de a determnina noi poli de decizie în mentalitatea acestuia. Promovarea produsului şi a calităţii acestuia a fost alăturată promovării numelui firmei ( aşa – zisul logo ) cele două componente încercând să creeze clientului imaginea cumpărăturii perfecte pentru nevoile lui. Filmele producătoare au încercat să-şi promoveze produsele peste hotare, o dată cu influenţa culturală a ţării de proveninenţă. În special trusturile americane, prin intermediul cinematografiei au profitat de avântul economic şi de influenţa politică şi culturală a S.U.A. pentru a-şi promova produsele peste hotare. Astfel nume ca MacDonald’s, Ford, Michelin, CocaCola au devenit cunoscute peste tot în lume. CocaCola este firma cu cele mai mari vânzări fiind cea mai cunoscută firmă de băuturi răcoritoare.

• Aceste firme au devenit cunoscute după investiţii pe măsură, investiţii care s-au concretizat în timp, muncă şi bani alocaţi dezvoltării şi promovării produsului sau firmei. În prezent imaginea este cel mai important aspect al unei firmei sau al unui produs, investitorul având astăzi o optică prin care prezintă clientului/cumpărătorului calităţile produsului sau o lasă consumatorului de autovizual impresia unei calităţi speciale, calităţi pe care nu o are. De exemplu firma Prigat, o firmă care lasă impresia că produsul vândut este suc natural însă nu e adevărat.Ambalajul de 1l şi un preţ pe măsură aduce în mintea consumatorului senzatia că cumpără un produs de o calitate excepţională, pe când prigat nu au o poziţie oficială în care să arate calităţile produsului pentru care clienţii le cumpără.

6.Concluzii• Din todeauna investitorul s-a mulat după cumpărător şi după

cerinţele vremii. Cei mai de succes investitori au fost cei care au văzut nevoile omului şi au venit în întâmpinarea lor.

• Pentru a determina optica investitorului trebuie să determinăm psihologia consumatorului. Pentru a ,,citi” consumatorul trebuie să îi studiem nevoile, acţiunile şi scopurile. În momentul în care omul este determinat să cumpere, să achiziţioneze, să realizeze un lucru el devine investitor iar pshihologia lui e simplă : îsi alocă resursele disponibile pentru un câştig material sau spiritual, de viitor.O dată cu trecerea vremii investitorul a avut în vedere noile realităţi şi provocări ce reflectau noile dorinţe şi gânduri ale consumatorului.

• În concluzie, investitorul a gândit ca un cumpărător, cumpărătorul a gândit ca un om, iar omul din orice timp şi în orice situaţie a gândit ca un investitor!