CAP 1. Protezele fixe Unitare (Coroane)

Campul protetic:DEF =

Clasificarea protezelor FIXE UNITARE

~ Raportul cu esuturile dentare dure: a. Incrustaii intratisulare - inlay-uri b. Coroane de nveli Coroane de nveli pariale - onlay-uri Coroane de nveli totale Coroane de substituie

2. dupa modul de agregare la testurile dentare: agregare coronara de invelis, inlay, onlay agregare radiculara - coroana de substitutie agregare corono-radiculara - inlay corono-radicular

3. In functie de tehnologia lor de realizare: Turnare (prelucrarea metalelor la cald; se face pentru orice proteza realizata din metal) tanare (prelucrarea metalului la rece = o tehnic depit) tanare i lipire (tot pentru cele metalice - nu se mai utilizeaza n ziua de azi) Frezarea metalic prin tehnica CAD-CAM (pentru schelete din titan) Frezare ceramic (CAD-CAM) Galvanoformare (capa primar din aur) Polimerizare (la rece, la cald, la presiune, la lumin pentru rasinile acrilice si compozite) Sinterizare - ardere (pentru masele ceramice) procedee mixte - combinatii ntre tehnicile de obinere a metalului i a componentei

fizionomice.4. In funcie de aspectul estetic: Nefizionomice (metalice) Semifizionomice (mixte) Fizionomice (compozite sau ceramice)

5. dupa materialul utilizat: Metalice Polimerice Ceramice Combinaii: metalo-polimerice sau metalo-ceramice

6. Dupa indicatia clinica: corectarea anomaliilor de forma, volum, pozitie, discromii; protectia coroanelor dentare pregatire preprotetica elemente de agregare pentru proteze partiale fixe sau proteze partiale mobilizabile

scheletate proteze unitare pentru imobilizare.

7. Dupa intinderea leziunilor restaurate: reconstituire acoperire substituire

1

Caracteristicile esentiale ale protezelor unitare

Sa fie confectionate din materiale tolerate de tesuturile cavitatii orale, deci neutre din punct de vedere biologic;

Sa fie usor inserata pe dintele preparat; Sa aiba retentie, stabilitate si rezistenta; Sa refaca punctele de contact pentru protectia pardontiului marginal; Sa aiba o buna adaptare cervicala; Sa realizeze o integrare ocluzala corecta.

Etapele clinico-tehnice in realizarea unei proteze unitare- etape generale

1. Examinarea completa si complexa a pacientului - etapa clinica;

2. Stabilirea diagnosticului - etapa clinica; afectiune coronara a unui dinte indicatie de proteza fixa unitara edentatie redusa (2-3 dinti lipsa) indicatie de proteza partiala fixa

3. Stabilirea planului de tratament + consimtamantul pacientului

4. Pregatirea suportului dento-parodontal - etapa clinica

5. Amprentarea campului protetic - etapa clinica = prevede obinerea cu ajutorul a diverse materiale a unei copii negative a cmpului

protetic n cele mai mici detalii;

6. Modelul etapa de laborator = i const n obinerea copiei pozitive a cmpului protetic prin diverse tehnici i

materiale, utiliznd amprenta furnizat de ctre medic;

7. Montarea modelelor in simulator al ADM

8. Realizarea machetei (in situatiile in care este cazul) - etapa de laborator = presupune obinerea n laborator, cel mai adesea in ceara, dar si late materiale, a

formei exacte a viitoarei lucrri protetice;

9. Transformarea machetei in lucrare finita - etapa de laborator prin cateva subetape: Pregtirea machetei n vederea ambalrii = prin aplicarea unor tije la nivelul machetei,

care se vor transforma n etapele urmtoare n canale de curgere a aliajului topit; Ambalarea i obinerea tiparului = acoperirea machetei cu un material specific fiecarui

tip de aliaj folosit (mas de ambalat), material care rezista la temperaturi foarte ridicate (intre 700-1300 grade C) necesare pentru topirea i turnarea lucrrii. Dup priza masei de ambalat se elimin ceara de macheta si rezult astfel tiparul

TIPARUL = o cavitate negativ n interiorul masei de ambalat de forma si marimea viitoarei piese protetice.

2

9. Transformarea machetei in lucrare finita - etapa de laborator prin cateva subetape: Topirea = asigur topirea metalului prin mijloace speciale; Turnarea = etapa de introducere a metalului topit n tipar cu ajutorul cel mai des a forei

centrifuge sau altor mijloace; Dezambalarea = etapa prin care piesa protetic turnat, metalic este eliberat din

interiorul masei de ambalat;

10. Prelucrarea si adaptarea pe model - etapa de laborator, = n care lucrarea este prelucrata cu ajutorul unor freze, pietre montate la micromotorul

de tehnic dentar;

11. Proba lucrarii in cavitatea orala - etapa clinica;

12. Finisarea si lustruirea - etapa de laborator;

13. Aplicarea lucrarii protetice in cavitatea orala prin cimentare - etapa clinica, dup care lucrarea nu mai poate fi ndeprtat de pe camp numai prin ablaie.

! Acestea sunt schematic etapele pentru o coroana metalica = cea mai simpla lucrare fixa. Ele vor fi reluate la fiecare tip de lucrare cu detalii!

*** Pentru coroanele mixte se agauga o etapa suplimentara dupa etapa 9) Proba componentei metalice in cavitatea orala si anume:10) Etapa de realizare a componentei fizionomice Ca materiale de placare a structurii metalice la lucrarile fixe putem folosi: rasinile acrilice clasice (RAA) rasini diacrilice compozite (RDC) mase ceramice (MC) Fiecare dintre aceste materiale va trece prin etape si procedee specifice de aplicare pe

structura metalica si de prelucrare: la rece pentru RAA, la caldura si presiune si sau lumina pentru RDC la temperaturi inalte prin sinterizare pentru masele ceramice (MC). Vor fi discutate separat la fiecare tip de lucrare!

ETAPELE CLINICO-TEHNICE IN REALIZAREA PROTEZELOR FIXE UNITARE (PFU)

- etape generale

1. Examinarea completa si complexa a pacientului - etapa clinica;

2. Stabilirea unui diagnostic si a planului de tratament - etapa clinica;

3. Pregatirea suportului dento-parodontal pentru un anumit tip de PFU - etapa clinica;

4. Amprentarea campului protetic - etapa clinica

3

= prevede obinerea cu ajutorul a diverse materiale a unei copii negative a cmpului protetic n cele mai mici detalii;

5. Modelul etapa de laborator = const n obinerea copiei pozitive a cmpului protetic prin diverse tehnici i

materiale, utiliznd amprenta furnizat de ctre medic;

6. Realizarea machetei (in situatiile in care este cazul) - etapa de laborator = presupune obinerea n laborator, cel mai adesea in ceara, dar si late materiale, a

formei exacte a viitoarei lucrri protetice;

7. Transformarea machetei in lucrare finita - etapa de laborator prin cateva subetape:o Pregtirea machetei n vederea ambalrii = prin aplicarea unor tije la nivelul machetei,

care se vor transforma n etapele urmtoare n canale de curgere a aliajului topit;o Ambalarea i obinerea tiparului = acoperirea machetei cu un material specific fiecarui

tip de aliaj folosit (mas de ambalat), material care rezista la temperaturi foarte ridicate (intre 700-1300 grade C) necesare pentru topirea i turnarea lucrrii. Dup priza masei de ambalat se elimin ceara de macheta si rezult astfel tiparul

o TIPARUL = o cavitate negativ n interiorul masei de ambalat de forma si marimea viitoarei piese protetice.

o Topirea = asigur topirea metalului prin mijloace speciale;o Turnarea = etapa de introducere a metalului topit n tipar cu ajutorul cel mai des a forei

centrifuge sau altor mijloace;o Dezambalarea = etapa prin care piesa protetic turnat, metalic este eliberat din

interiorul masei de ambalat;

8. Prelucrarea si adaptarea pe model - etapa de laborator, = n care lucrarea este prelucrata cu ajutorul unor freze, pietre montate la micromotorul

de tehnic dentar;

9. Proba lucrarii in cavitatea orala - etapa clinica;

10. Finisarea si lustruirea - etapa de laborator;

11. Aplicarea lucrarii protetice in cavitatea orala prin cimentare - etapa clinica, dup care lucrarea nu mai poate fi ndeprtat de pe camp numai prin ablaie.

Acestea au fost foarte sintetic etapele parcurse in obtinerea unei coroane metalice turnate, cea mai simpla PFU din punct de vedere al fazelor de realizare in cabinet si laborator.

Aceste etape sunt reprezentative pentru toate tipurile de PFU (incrustatii, coroane partiale sau de invelis totale), dar trebuie stiut faptul ca, in functie de materialul din care sunt confectionate, aceste etape vor fi diferite. De exemplu: pentru coroanele mixte, la aceste etape se va mai adauga etapa suplimentara, realizata dupa proba componentei metalice in cavitatea orala, si anume: etapa de realizare a componentei fizionomice.

Ca materiale de placare a structurii metalice la lucrarile fixe putem folosi:- rasinile acrilice clasice (RAA)- rasini diacrilice compozite (RDC)- mase ceramice (MC) Fiecare dintre aceste materiale va trece prin etape si procedee specifice de aplicare pe

structura metalica si de prelucrare:

4

- la rece pentru RAA, - la caldura si presiune si / sau lumina pentru RDC - la temperaturi inalte prin sinterizare pentru ceramica.Aceste etape specifice vor fi prezentate separat la fiecare tip de lucrare in parte.

5

Etapa 1. Examinarea pacientului (faza clinica)

Examinarea clinica in practica stomatologica este o etapa clinica extrem de complexa in care se folosesc toate metode de examinare cunoscute, inspectia, palparea, percutia, auscultatia. Pentru a intelege etapa de examinare a pacientului in protetica fixa, o etapa clinica extrem de complexa, trebuie sa definim inti notiunea de cmp protetic.

Cmpul protetic este reprezentat de totalitatea esuturilor cu care lucrarea protetic vine n contact, n cazul protezelor unitare acesta fiind alctuit din: dintele care va fi preparat in scop protetic, parodoniul marginal al acestuia, dinii vecini si dinii antagoniti. In etapa de examinare, vom analiza toate detaliile acestui camp protetic, urmarind mai ales aspectele care pot interfera cu succesul restaurarii fixe.

Examenul odontal cuprinde apelul dinilor care, consta in nregistrarea in fisa stomatologica a prezenei sau absenei fiecrui dinte de la nivelul ambelor arcade dentare. Pe baza acestui apel, se va putea completa apoi oglinda dentar a pacientului respectiv. In oglinda dentara se va nota cu ajutorul simbolurilor cunoscute toate afectiunile coronare intalnite: - dintii absenti de pe arcada (extractie, incluzie, agenezie)- resturile radiculare restante la nivelul proceselor alveolare- procesele carioase acute, fracturile, procesele de abrazie fiziologica sau patologica, pentru fiecare dintre aceste afectiuni cu lipsa de substanta se va preciza exacta localizarea (fetele dentare interesate), extinderii (limitata la smalt, dentina sau cu interesarea camerei pulpare)- afectiunile fara lipsa de substanta: modificarile de culoare dentara (discromiile), modificarile de structura dentara (distrofiile si displaziile), modificarile de volum dentar (microdontie sau macrodontie), anomaliile de numar (hipodontie sau supranumerari) sau pozitie (versiune, gresiune sau rotatie): se vor preciza pentru fiecare dintre ele, dintele afectat, tipul modificarii, se va aprecia in grade rotatia sau in mm deplasarea dintelui, tesuturile afectate de distrofie (smaltul si/sau dentina, numai dentina) - tratamentele de restaurare existente: obturatii radiculare, coronare si se va preciza materialul din care sunt realizate, daca sunt corecte sau incorecte din punct de vedere al executiei tehnice sau al conceperii planului de tratament.

Dupa examenul clinic odontal se va realiza examenul parodontal care trebuie sa precizeze starea de sanatate sau afectare a parodontiului marginal cat si profund al dintilor de pe cele doua arcade in general, dar mai ales a acelor dinti pe care se vor aplica proteze fixe unitare sau partiale.

Examenul static si dinamic al ocluziei este esential in protetica fixa, deoarece succesul unei restaurari si refacerea functionala a ADM depinde de integrarea protezei in armonia rapoartelor functionale. De aceea in examenul ocluziei, trebuie precizate atat rapoartele normale cat si cele patologice, iar restaurarea protetica fixa nu trebuie inceputa pana nu sutn corectate disfunctiile si parafunctiile ocluzale.

La sfarsitul etapei de examinare clinica, in cele mai multe cazuri se adauga si un set de examinari complementare dintre care amintim:

- examinarile radiologice clasice (radiografiile retroalveolare in diverse incidente, radiografii bite-wing, cu film ocluzal, teleradiografii de profil)

- examinari computer tomografice pentru cazurile de lucrari protetice supra-implantare- amprente si modele de studiu, montate intr-un simulator al ADM- examenul fotografic al pacientului- wax-up-ul realizat de tehnician in laborator pe model sau mock-up-ul realizat de medic

direct in cavitatea orala a pacientului

6

- simulari pe calculator realizate cu programe special create in acest scop sau cu programe uzuale de prelucrare a imaginilor, simulari care pot prefigura modificarile cazului initial dupa diverse tratamente

- examinari electromiografice- examinari de laborator pentru afectiuni generale asociate- realizarea unor dispozitive ocluzale pentru tatonarea dimensiunii verticale de ocluzie,

pentru deconditionarea unor parafunctii ocluzale- inregistrari axiografice pentru analiza complexa a patologiei ocluzale- si altele...Toate aceste metode de examinare complementara au multiple roluri, iar in protetica fixa ele

sunt realizate pentru:- in primul rand, o buna documentare a cazului, un diagnostic complex, dar si- pentru a stabili o buna comunicare cu pacientul- pentru a putea explica acestuia patologia care uneori nu este atat de evidenta pentru o

persoana laica, neinstruita- pentru a prezenta diversele solutii de tratament propuse- pentru prefigura modificarile aspectului fizionomic al pacientului in urma tratamentului.

Etapa 2. Diagnosticul si planul de tratament

Diagnosticul complet si complex curpinde in general mai multe tipuri de diagnostice, astfel trebuie notate in fisa pacientului: un diagnostic oncologic preventiv, un diagnostic odontal, parodontal, protetic, chirugical, care nu fac toate obiectul acestei carti. Vom discuta doar diagnosticul protetic, in cadrul caruia intai se va stabili diagnosticul formei clinice de edentatie, prin incadrarea edentatiei partiale a pacientului intr-una din cele 4 clase pe baza clasificarii Kennedy. Se vor preciza deasemenea si diagnosticul de afectiune coronara pentru fiecare dinte afectat care necesita reabilitarea morfologica si functionala.

In general, un dinte cu o afectiune coronare beneficiaza de o restaurare prin tehnica directa sau indirecta, astfel: daca patologia coronara nu mai poate fi restaurata prin tehnica directa (adica, prin obturatii realizate din diverse materiale de catre medic in cabinetul stomatologic), se va recurge la o restaurare indirecta (de tip inlay, onlay sau coroana de invelis tot din diverse materiale), deci vom avea o indicatie de proteza fixa unitara (PFU). Tot ca o regula generala, o edentatie intercalata redusa (cu maxim 2-3 dinti consecutivi lipsa reprezinta o indicatie tipica de proteza partiala fixa (PPF) sau punte dentara.

In practica clinica, pentru a putea formula un plan de tratament este necesar sa tinem cont si de alti factori, nu doar incadrarea intr-o clasa Kennedy sau o clasa de afectiuni coronare.

Factorii care pot schimba planul de tratament conventional si care trebuie atent urmariti la examinare sunt:

Etapa 3. Preparare a suportului dento-parodontal pentru PFU = faza clinica

Etapa de preparare a suportului dento-parodontal difera semnificativ in functie de tipul PFU care va fi aplicata. Exista insa unele principii generale de preparare a suportului dento-parodontal care nu au variat seminificativ de-a lungul a decenii si care trebuie cunoscute ca o baza a preparatiei in protetica fixa, peste care se adauga anumite particularitati individuale

7

determinate de tipul restaurarii si materialul din care este realizate si care vor fi discutate in detaliu la fiecare tip de lucrare protetica in parte.

Vezi cursuri cu preparatii + particularitatile de preparare pentru coroana metalica, metalo-ceramica, total ceramica

Etapa 4. Amprentarea pentru protezele fixe unitare

Avand in vedere ca majoritatea lucrarilor fixe sunt realizate din materiale care necesita prelucrarea la temperaturi ridicate (turnarea aliajelor, sinterizarea maselor ceramice, polimerizarea RDC), aceste etape nu pot fi realizate direct in cavitatea orala a pacientilor. De aceea, de cele mai multe ori, in protetica fixa avem nevoie de o replica (un duplicat) fidel a campului protetic, care sa fie confectionat dintr-un material suficient de rigid astfel incat pe el sa poate fi realizate toate etapele tehnice de fabricare a PFU. Acest duplicat se numeste model si este obtinut pe baza unei amprente.

Amprenta este o etapa clinica, care cuprinde ansamblul de tehnici si metode prin care se obtine o imagine fidela a campului protetic. Aceasta este de fapt o imagine negativa a nivelul amprentei, care va deveni pozitiva in momentul realizarii modelului.

Medicul stomatolog are la dispozitie la ora actuala o mare varietate de materiale de amprenta si de tehnici de amprentare. Fara a dori sa tratam in detaliu acest subiect, care apartine eminamente unei carti de materiale dentare, autorii si-au propus sa prezinte sintetic, tehnicile de amprentare cu materialele de amprenta corespunzatoare cele mai larg folosite la ora actuala in protetica fixa, deoarece consideram ca amprenta este o etapa cheie in reusita unei PFU, deci este inseparabila de subiectul proteticii fixe.

Dintre multiplele clasificari existente, consideram ca cea mai importanta si cu perspective de viitor, impartirea tehnicilor de amprenta in doua mari clase:

A. Amprenta convenional, care este pana la ora actuala cea mai frecvent folosita in practica stomatologica in intreaga lume. Acesta se caracterizeaza prin faptul ca: necesita un suport rigid in care este aplicat materialul de amprenta, aceastea fiind apoi aplicate la nivelul campului protetic printr-o anumita tehnica de amprentare aleasa de medic in functie de particularitatile campului protetic al cazului clinic;

B. Amprenta digitala sau opto-electronica care este pana acum mai rar folosita, dar care va tinde sa detroneze sau sa inlocuiasca in totalitate in urmatorii ani sau zeci de ani amprenta conventionala datorita multiplelor ei avantaje. Amprenta digitala foloseste un scanner intra-oral de inalta rezolutie, care inregistreaza cu ajutorul unei camere digitale performante imaginea campului protetic fara a mai fi nevoie de un material de amprenta, o etapa de amprentare si de realizarea unui modelul conventional.Le vom prezenta pe rand cu materialele specifice, cu avantajele si dezavantajele fiecarei

tehnici in parte.

A. Amprentarea conventionala in proteza fixa este o etapa clinica, definita ca: inregistrarea cu maximum de fidelitate a tuturor detaliilor cmpului protetic realizata cu ajutorul unor materiale de amprenta aplicate intr-un suport rigid denumit port-amprenta folosind o anumita tehnica de amprentare.

Amprenta este de fapt imaginea in negativ a campului protetic si care servete in laboratorul de tehnica dentara la obtinerea modelului de lucru, imaginea in pozitiv a detaliilor

8

campului protetic, pe care vor fi parcurse in continuare toate fazele tehnice din obtinerea unei PFU.

Conditiile pe care trebuie sa le indeplineasca o amprenta corecta sunt:- sa reproduca perfect detaliile dintelui preparat, atat suprafata slefuita cat mai ales marginea preparatiei- sa includa si o portiune din suprafata nepreparata a dintelui, subiacenta marginii preparatiei, pentru a permite medicului si tehnicianului sa identifice perfect plasarea si forma preparatiei marginale. - parodontiul marginal trebuie sa fie redat in amprenta. Alaturi de conturul portiunii nepreparate a dintelui, acesta va determina profilul de emergenta al viitoarei proteze.- dintii vecini si dintii antagonisit trebuie sa fie si ei reprodusi intr-o amprenta pentru a putea modela PFU astfel incat sa se integreze armonios in rapoartele ocluziei functionale- trebuie sa fie fara defecte (lipsuri, bule de aer, incluziuni, rupturi) mai ales la nivelul zonelor critice: preparatia marginala a dintelui slefuit, fetele ocluzale ale antagonistilor, fetele proximale ale vecinilor.

In lipsa acestor detalii vom avea o amprenta deficitara care se va transforma intr-un model lipsit de detalii si / sau de acuratete, in final rezultand o lucrare protetica care nu va fi perfect adaptata marginal sau incorect conturata (supra- sau sub-conturata), fara refacerea corecta a ocluziei statice si dinamice.

Medicul stomatolog are la dispozitie la ora actuala un numar impresionant de mare de materiale de amprenta, care difera in functie de proprietatile lor. Fara a dori sa intram in domeniul materialelor dentare, autorii au considerat ca o carte de proteza fixa nu poate exista in afara unor notiuni elementare de materiale dentare implicate in etapele tehnologice de fabricare a protezelor fixe, ca materiale de amprenta, de model, de macheta, mase de ambalat, mase ceramice. De aceea la fiecare etapa clinica sau de laborator, pe langa prezentarea detalilor tehnice de realizare, vom sintetiza cateva notiuni de baza legate de utilizarea acestor materiale.

Legat de materialele de amprenta vom prezenta: proprietatile esentiale care determina alegerea unuia sau altuia dintre numeroasele materiale existente, o clasificare cat mai utila in practica clinica, precum si avantajele si dezavantajelor celor mai folosite materiale de amprenta in protetica fixa la ora actuala.

Alegerea unui material de amprenta se face de cele mai multe ori in functie de preferintele individuale ale medicului, usurinta de manipulare si criteriul financiar, asa cum au aratat studiile de specialitate. (SHILLINGBURG)

Dupa Stephen Bayne, seful Departmentului de Operative Dentistry de la University of North Carolina Chapel Hill, in proteza fixa ar trebui sa alegem un material de amprenta in functie de necesitatea de a obtine urmatoarele 3 proprietati esentiale: (1) fidelitatea sau acuratetea, (2) stabilitatea dimensionala si (3) elasticitatea. Shillingburg sustine insa, ca nu mai exista diferente semnificative in ceea ce priveste fidelitatea materialelor de amprenta moderne, alegerea ar trebui sa fie ghidata de umectabilitatea lor, adica usurinta de turnare a modelelor, de vascozitate si de timpul pe care il avem la dispozitie pana la realizarea modelului. (SHILLINGBURG) 1. Umectabilitatea (engleza wettability) unui material de amprenta este definita prin usurinta de turnare a unor modele din ghips fara defecte. Umectabilitatea este invers proportionala cu unghiul de contact format de ghips cu materialul de amprenta. 2. Fidelitatea (engleza accuracy) se refera la abilitatea materialului de amprenta de a inregistra si de a reproduce cu maximum de exactitate detaliile din cavitatea orala. 3. Stabilitatea dimensionala (engleza dimensional stability) vizeaza pastrarea dimensiunii preparatiei inregistrate in cavitatea orala si dupa detasarea amprentei de pe camp si pana la

9

turnarea unui model final. Majoritatea materialelor de amprenta sufera dupa indepartarea din cavitatea orala o contractie.4. Rezistenta la rupere (engleza: tear resistance)

Nici un material de amprenta la ora actuala nu indeplineste la maximum toate aceste proprietati, unele au o fidelitatea este foarte buna ca hidrocoloizii reversibili, dar au o rezistenta la rupere si stabilitate dimensionala foarte reduse. Altele ca hidrocoloizii (HC) ireversibili (alginatele), cei reversibili si polieterii care sunt materiale hidrofile au o foarte buna umectabilitate, in schimb siliconii de aditie si de condensare hidrofobi, polisulfurile au un unghi de contact ridicat deci vor produce modele cu bule de aer, cu defecte. Un alt exemplu sunt polieterii, care au atat fidelitatea cat si stabilitatea dimensionala foarte bune, dar sufera un proces de imbibitie in prezenta umiditatii. Hidrocoloizii ireversibili (alginatele), hidrocoloizii reversibili si polieterii care sunt materiale hidrofile pot fi foarte usor umectate de ghips in momentul turnarii modelului, in schimb siliconii de aditie si de condensare hidrofobi, polisulfurile au un unghi de contact ridicat deci vor produce modele cu bule de aer, deci cu defecte. (ROSENSTIEL)

Cea mai larg utilizata clasificare a materialelor de amprenta le imparte in doua mari grupe:

- materiale neelastice: cu 3 subgrupe:o ghipsulo materialele termoplastice (compounduri)o pastele zinc-oxid-eugenol

- materiale elastice:o hidrocoloizii:

reversibili: pe baza de geluri de agar-agar ireversibili: alginatele

o elastomerii de sinteza: Polisulfurile Siliconii: de condensare si de aditie Polieterii.

Cele mai utilizate materiale de amprenta la ora actuala in protetica fixa sunt: polieterii, siliconii de aditie si de condensare, precum si HC ireversibli alginatele, acestea din urma fiind utilizate mai des pentru modele de studiu si pentru arcada antagonista.

O mentiune aparte trebuie adresata HIDROCOLOIZILOR REVERSIBILI (HC), materiale introduse in practica stomatologica in anii 1920-1930 in Statele Unite. Acestea se prezinta in tuburi sub forma de gel de agar-agar, care este plastifiat la starea de sol in bai speciale termostat cu 3 compartimente si temperaturi diferite, apoi este din nou in stare de gel pentru a fi aplicat in cavitatea orala.

HC reversibili prezinta numeroase avantaje: sunt hidrofile, usor de turnat modelele din ghips, timp de lucru prelungit, pret de cost redus, nu necesita linguri individuale, dar au stabilitate dimensionala redusa, rezistenta redusa la rupere si necesita pentru manipulare portamprente standard speciale cu racire. De aceea modelele trebuie turnate imediat si pot fi confectionate doar din ghips.

Aceste materiale erau indicate in protetica fixa pentru preparatii multiple si in cazurile cand nu exista un bun control al umiditatii. In ultimii ani, datorita aparitiei de noi clase de materiale hidrofile (polieterii, unii siliconi de aditie), datorita usurintei de manipulare a acestora din urma, prin modificarea tehnicilor de preparatie marginala, controlul umiditatii crescut la nivelul cavitatii orale, HC reversibili sunt tot mai rar folositi locul lor fiind luat de elastomerii de sinteza noi. (OBRIEN)

10

POLETERII sunt materiale elastice performante, disponibile in mai multe vascozitati: redusa, medie, crescuta. Rigiditatea lor crescuta si timpul de lucru redus le-a limitat mult timp utilizarea la un numar redus de dinti preparati, nu pentru foarte multi dinti stalpi. Noile produse care au timp de lucru de 2.5 min si timp de priza 4.5 min au rezolvat aceste probleme.

Contractia lor de priza de 0,3% pe 24h plaseaza polieterii pe primul loc la fidelitate intre elastomerii de sinteza.

Alte clasificari ale amprentelor in protetica fixa:

~ Dupa metoda de realizare:Tehnica directa = realizarea unei amprente-macheta a protezei direct n cavitatea oral de catre medic;Tehnica indirecta = cu ajutorul unor materiale de amprent n portamprenta se inregistreaza o amprenta in cavitatea orala, pe baza carei se va turna in laborator un model, apoi pe model se va realiza macheta!

~ Dupa extindere : segmentara = cuprinde o zon redus a arcadei; globala sau arcadic = care red n totalitate imaginea unei arcade.

~ Dup scop: amprent de baz = amprenta arcadei de lucru pe care se execut lucrarea protetic; amprenta arcadei antagoniste; amprenta ocluziei;

~ Dupa modalitatea reproducerii ocluziei : amprenta cu gura inchisa = amprent ntr-un timp amprenta cu gura deschisa = amprent n 3 timpi

~ Dupa materialul de amprent utilizat: simpla = cu un singur material compusa, dubla = cu dou sau chiar mai multe materiale.

B. Amprenta digitalaAMPRENTA MECANIC SAU MECANO-ELECTRONIC

cu ajutorul unor dispozitive speciale - profilometre care urmresc suprafaa machetei protezei;

Informaiile sunt transmise fie unui dispozitiv de frezare / fie unui calculator care analizeaz i reproduce cmpul protetic.

AMPRENTA OPTO-ELECTRONIC Se utilizeaz proprietile ondulatorii i fotonice ale luminii prin care se scaneaza

suprafata dintelui slefuit sau a unui model; Datele se transmit unor dispozitivelor de frezare n tehnicile CAD / CAM

Atentie!! IN CABINET orice etapa de amprenta este urmata de 2 etape intermediare esentiale:

11

Etapa de verificare a amprentei Se urmareste ca amprenta:

- sa nu prezinte lipsuri in zonele de importanta vitala pentru succesul lucrarii protetice (exemplu: pentru o coroana metalo-ceramica, un minus la nivelul boltii palatine nu reprezinta o problema, in schimb in amprenta pentru o proteza totala maxilara aceasta zona este principala zona de amprentat)

Pentru PFU si PPF cea mai importanta zonza de amprentat este zona preparatiilor dento-parodontale si mai ales zona marginala! Orice lipsa, incluziune de aer, deformare, rupere la acest nivel necesita refacerea amprentei!

- a fost corectat centarata pe campul protetic- materialul de amprenta nu s-a desprins de port-amprenta standard sau individuala- este fidela, reda cu exactitate toate detaliile campului protetic- materialul a fost amestecat omogen- grosimea materialului de amprenta este cat mai uniforma la nivelul marginilor

portamprentei.Igienizarea / Dezinfectia amprenteiIgienizarea = de c tre medic prin sp larea amprentei sub jet de apa pentru a indeparta urmele de saliva/sangeDezinfectia = diferit n func ie de materialul utilizat la amprentare. - metode chimice: glutaraldehid 2% la amprentele luate cu siliconi. Pentru polieteri, deoarece nu pot fi imersati intr-o solutie apoasa (sufera fenomenul de imbibitie cu apa si modificarea proprietatilor amprentei) amprenta este sprayata cu dioxid de clor.

Etapa 5. Modelul in proteza fixa

MODELUL: DEF: = copia pozitiv a cmpului protetic, poate fi realizat din diverse materiale, se obtine pe baza amprentei.

Pe model se vor realiza unele dintre etapele tehnice ulterioare pana la obtinerea protezei unitare (de exemplu: macheta viitoarei microproteze, adaptarea protezei, realizarea componentei fizionomice...)

Condiiile pe care ar trebui s le ndeplineasc un model ideal: sa fie dur, nedeformabil rezisten la abrazie fidelitate plasticitate iniial urmat de transformarea materialului dup priz ntr-un corp dur sa permit manopere de corecie sa nu interacioneze cu materialul de model sau de machet sa aib o bun stabilitate volumetric n timp.

Clasificarea mdelelor

~ dupa extinderea lor (ca si la amprente): modele arcadice (intotdeauna obtinute dupa o ampr arcadica)

12

modele segmentare (obtinute dupa ampr segmentare) ~ dupa materialul din care sunt confectionate gipsuri

o dure = clasa III sau o extradure = clasa IV, V

cimenturi mase plastice = rasini acrilice, epoxidice, epiminice, poliuretanice, materiale compozite metale = depuse pe cale galvanica / aliaje usor fuzibile / aliaje topite si pulverizate /

amalgame~ dupa tehnologia de realizare si materiale folosite de tehnician (dupa Bratu): prin indesare - amalgam, cimenturi prin turnare - gips, polimeri, aliaje uor fuzibile prin depunere de metale/aliaje - galvanizare, pulverizare Prin sinterizare - mase ceramice

~ dupa caracterul de fixitate sau posibilitatea de mobilizare a bonturilor: 1. Model cu bonturi fixe: folosit in general pentru arcada antagonista2. Model cu bonturi mobilizabile: folosit pentru arcada de lucru1. Model cu bonturi fixe Segmentar sau arcadic Folosit DOAR!! pentru arcada antagonista

2. Modelul cu bonturi mobileModel cu bonturi mobile Segmentar sau arcadic Cel mai folosit pentru arcada de lucru

~ dupa caracterul de fixitate sau posibilitatea de mobilizare a bonturilor: cu bonturi fixe: nu pot fi detasate, fixate in soclu Folosite pentru modelul arcadei antagoniste!! cu bonturi mobilizabile: au bonturile detaabile sunt cele mai larg utilizate ca modele de lucru pentru arcada cu dintele / dinii lefuii Avantaj: permit accesul pe feele proximale, necesar att n faza de machet ct i n

etapele ulterioare Bonturile mobile pot fi realizate din materiale diferite, care pot sau nu s coincid cu

materialul din care este realizat restul modelului.

Tehnologia de obtinere a modelelorI. Model cu bonturi fixe

Verificarea amprentei in laborator Prepararea pastei de ghips (vezi materiale dentare) Umplerea amprentei prin vibrare Priza ghipsului: 30-60 min Demularea amprentei Verificarea modelului.

II. Model cu bonturi mobile pot fi prevzute sau nu cu pinuri Dowel Mai multe procedee de realizare

13

Cele mai folosite 2 procedee: procedeul Pindex si modelul cu pini Dowel

PINII : sunt tije metalice cilindrice / cilindroconice, pot fi simple sau duble (pini cu teaca), avand au 2 extremitati, cu o extremitate (capul retentiv) se fixeaz n mijlocul bontului mobil, celalat capat (tija metalic neretentiva) intra in soclul modelului de unde poate fi mobilizata usor.

1. Procedeul PINDEX Umplerea amprentei pana la marginea ei superioara Priza ghipsului Demularea Soclarea a.i. baza sa fie perfect plana Aparatul Pindex frezarea unui locas pt pin Lipirea pinilor in lacasurile speciale create Crearea retentiilor cu freza montata la micromotor + aspirare continua Izolarea bazei Turnarea soclului Mobilizarea pinilor

2. Modelul cu bonturi mobile cu pini Dowel Trasarea unor repere cu marker-ul pe marginile amprentei in dreptul dintilor preparati Umplerea amprentei cu ghips Centrarea manuala a pinilor in amprenta dupa repere, cat mai paraleli intre ei Izolarea pinilor cu ceara Turnarea socluluiSectionarea bonturilor mobile

Cu lama de fierastrau subtire Cu un disc diamantat montat la micromotorul de tehnica dentara Aparate speciale: model cut

3. Sistemul Master (Bredent) Inlocuieste pinii metalici cu pini de plastic prefabricati fixati pe o placuta de unica

utilizare Placuta: pe o fata are pinii, pe cealalta un sistem de retentie pt soclu (nervura)

4. Sistemul Split Fix

Modelul segmentar cu ocluzie cheie distala De domeniul istoric Se toarna intai partea cu preparatia, se conformeaza o prelungire distala din ghips cu o

cheie in T sau Y Se asteapta priza ghipsului Se izoleaza prelungirea distala Se toarna a doua jumatate a amprentei (antagonistii) se asteapta priza ghipsului.

Modele realizate prin depunere de metale pe cale galvanica = sunt cele mai preciseCaracteristici : fidelitate exceptionala duritate mare

14

stabilitate volumetrica absenta fenomenelor de imbatranire.

Bibliografie:

1. SHILLINGBURG H.T.& all Fundamentals of Fixed Prosthodontics. 3rd Edition, Quintessence Publishing, Illinois, 1997.

2. ROSENSTIEL S.F., LAND M., FUJIMOTO J. Contemporary Fixed Prosthodontics. 3rd Edition, Mosby Inc., St. Louis, 2001.

3. OBRIEN W.J. Dental Materials and their selection. 4th ed. Quintessence Pub, Chicago.4. NICOLA C., BORZEA D., SECELEANU R. - Materiale dentare utilizate in protetica

dentara. Ed Casa Cartii de stiinta, Cluj-Napoca, 2002.5. ROMINU M, BRATU D., & all. Materiale dentare. Notiuni teoretice si aplicatii clinice. Ed.

Brumar. Timisoara, 2003.6. N. VASSILAKOS, C.PINHEIRO FERNANDES. Surface properties of elastomeric

impression materials. Journal of Dentistry, Oct 1993, 21 (5): 297-301.

7. 10. JOHNSON G.H., CRAIG R.G. Accuracy of addition silicones as a function of technique. The Journal of Prosthetic Dentistry Volume 55, Issue 2, February 1986, 197-203.

Etapa de transfer a datelor nregistrate clinic pe pacient la laboratorprin montarea in simulatoare ale ADM

Simulatoare A.D.M sunt instrumente care reproduc partial unele din miscarile mandibulare. Ele imit partial articulaia A.T.M.cu deosebirea: bratul superior (~ imita maxilarul) este mobil, cel inferior (~mandibula) este fix!

CLASIFICARE - Simulatoare fixea. Ocluzorulb. Articulatoare cu valori medii- Simulatoare reglabilea. Articulatoare partial programabileb. Articulatoare total programabile

I. Simulatoare fixe

a. Ocluzoarele Simulatoare cu valori fixe permit numai micri de nchidere-deschidere reproduc poziia IM i DVO.Tehnica de montare n ocluzor cuprinde:- pregtirea modelelor prin:

o soclarea bazelor

15

o trasarea liniei mediene pe soclul modelului superioro realizarea reteniilor pe ambele socluri o solidarizarea modelelor prin intermediul amprentei ocluziei

- montarea pe braul inferior astfel nct:o linia median trasat pe solcul modelului superior s coincid cu nervura median a

braului superior al ocluzoruluio planul de ocluzie s fie la nivelul umrului ocluzoruluio Dup ce s-a poziionat corect fa de ocluzor, se prepar past de gips care se depune pe

braul inferior i se repun modelele n poziie- montarea pe braul superior decurge dup priza gipsului cu care s-a realizat montarea pe braul inferior

o se prepar gips i se depune pe baza modelului superior, dup care se nchide ocluzorul i se modeleaz gipsul sub form de calot semisferic.

b. Articulatoare cu valori medii neprogramabileo permit nchidere-deschidere,propulsie, lateralitate o Au cateva valori fixate la valori medii in populatia generala:o panta tuberculului articular ( 330 )o unghiul Bennett (15-180)o distanta intercondiliana de 104 mm.

Tehnica de montare ntr-un articulator cu valori medii

Montarea pe braul superior- Linia median trasat pe modelul superior s coincid cu nervura median a braului superior al articulatorului- Tija incisiv s vin n contact cu punctul interinicisiv- Vrful cupizilor i marginile incizale sunt n contact cu msua care materializeaz planul de ocluzie.- Dup fixarea poziiei n funcie de reperele menionate, se uleiaz braul articulatorului i tija de fixare a modelului superior, se prepar past de gips care se depune pe soclul modelului maxilar i se nchide braul superior al articulatorului. Se ateapt priza gipsului.

Montarea pe braul inferior- Modelele se solidarizeaz intre ele n poziie corect prin intermediul amprentei ocluziei- Se rstoarn articulatorul- Se alege placuta corespunzatoare bratului inferior cu magnet sua cu surub in functie de tipul articulatorului- Se prepar gips i se depune pe soclul modelului inferior- Se nchide articulatorul

II. Simulatoare reglabilea. Articulatoare parial programabile (Hanau2, Protar3)b. Articulatoare total programabile (Protar5, Protar7)

Valorile care pot fi reglate individual sunt: inclinarea pantei retroincisive inclinarea pantei tuberculului articular distanta punct interincisiv - axa de rotaie pur

16

unghiul Bennett.

Simulatoarele semiadaptabile (parial programabile)o Permit micri de nchidere-deschidere, propulsie i lateropulsieo au reglabile urmtoarele valori:

- panta retroincisiv- panta tuberculului articular- distana de la punctul interincisiv la axa balama- unghiul Bennett

Clasificare:1. Articulatoare ARCON

o Condilii mandibulari sunt montati pe bratul inferior, cavitatea glenoida pe cel superioro Cel mai utilizate la ora actualao Preferate pt protezele fixe (nu pt PT)

2. Articulatoare NON-ARCONo Exact invers: tuberculii mandibulari montati pe bratul superior, cavitatea glenoida este

reprezentata de un sant pe bratul inferior. o Mai frecvent folosite pt proteza totala

ARCUL FACIAL = un instrument auxiliar folosit in cabinetul stomatologic, cu ajutorul caruia se pot determina:- distana bicondiliana- triunghiul BONWILL- traiectorile condiliene, panta tuberculului articular- miscarile de lateralitate.Are si o componenta de transfer care va fi folosita in laboratorul de tehnica dentara pentru montare.Pentru fixare arcul facial are:

o Tijele condilieneo Furculiao Stoper nazal

Datele oferite laboratorului prin aceste metode sunt:1. Axa balama terminal2. nclinaia pantei tuberculului articular.3. Evaluarea unghiului BENNETT

= unghiul format ntre traiectoria condilului nelucrtor cu planul sagital.4. Evaluarea micrii BENNETT

= n micarea de lateralitate condilul lucrtor se rsucete spre exterior n jurul unui ax vertical realiznd micarea Bennett 0,5 - 3 mm;

5. nclinarea pantei retroincisive;6. Triunghiul Bonwill;7. Punctul interincisiv.

** Inainte de realizarea machetei = etapa intermediara = PREGATIREA MODELULUI PENTRU MACHETARE1. Trasarea limitei preparaiei = creion chimic, culoare contrastanta2. Eliminarea zonelor retentive = cu ceara

17

3. Crearea spaiului pentru cimentare = lac distanator (die-spacer) de grosime = 0,2 mm, pana la 1-2 mm de limita cervicala a preparatiei 4. Izolarea modelului = imersie in apa / ulei de parafina / solutie speciala (separator ceara-ghips).

** Evidentierea limitei cervicale a preparatiei (ditching the die)Scopul: de a evidentia limita limita cervicala a slefuirii (pragul) pt o adaptare foarte precisa a lucrarii la acest nivel de a modifica conturul radicular al bontului mobil, astfel ca unghiul format ntre poriunea radicular i limita preparaiei s fie foarte clar.

O amprent corect trebuie s redea un segment al dintelui amprentat situat dincolo de limita preparaiei. Aceast poriune servete la definirea unghi de emergen (cavosurface angle).Se face n 2 moduri: - cu un bisturiu sau - cu ajutorul unor freze globulare de carbid-tungsten nr. 4 sau 6 pe un model uscat i utiliznd aspiratia.

Etapa 7. Realizarea machetelor pentru proteza fixa unitara

Def = o etapa intermediara in care se obtine forma si dimensiunea exacta a lucrarii finale, realizata din ceara sau alt material, o rasina sintetica.Se realizeaza in majoritatea cazurilor pe modelul de lucru, de catre tehnician in laborator

CONDITII cerute unui material de macheta:- Plasticitate- Sa arda fara reziduuri- Stabilitate dimensionala (nu se contracta/ dilata)- Rigiditate (nu se deformeaza in timpul manipularii)

Materiale pentru macheta1. Ceara = cel mai frecvent folosit, numita si ceara de inlay sau ceara de turnare

2. Rasini acrilice autopolimerizabile = mai frecvent pt coroana de substitutie (DCR turnat) Priza rapida Dure, nu se deformeaza (ceara se deformeaza!) Arde fara reziduuri, dar la temp 0C > ceara.

3. Mase plastice = sub forma de fete ocluzale prefabricate Pentru fetele ocluzale ale coroanelor, onlay-uri Se adapteaza pe model dupa ce s-a depus un strat de ceara Se fac completari unde este necesar.

Caracteristicile cerii de macheta = Ceara de turnare (de inlay) Se prezinta sub forma de:

18

Batoane, conuri, placi cu fierite grosimi Fluiditate Expansiune / contractie = redusa Conductivitate termica = la Temp mici se obtine Volum mari Ductilitate buna = proprietate de a fi tras in fire ceara se deformeaza fara sa se rupa Arde fara reziduuri!

Metode de obtinere a machetei1. in majoritatea cazurilor pe modelul de lucru, de catre tehnician in laborator = metoda indirecta2. Realizarea machetei de medic in cavitatea orala = metoda directa (ex: pentru coroanele de substitutie)3. Metoda mixta: macheta este realizata de tehnician in laborator, trimisa la cabinet, medicul o probeaza si o perfecteaza, apoi inapoi la laborator pt turnare.

Tehnici de machetare1. Tehnica pozitiva: = prin picurare + modelare aditiva a F. Ocluzale si Orale2. Tehnica prin imersie: = imersia in baie de ceara + sculptarea sau completarea machetei prin picurare3. Tehnica negativa: = prin picurare n exces + razuire4. Prin ambutisare + razuire5. Metoda foliilor: de ceara sau de plastic = se obtine o capa + peste care se picura ceara

I. Tehnica POZITIVA: = presupune picurarea de ceara din aproape in aproape pana se obtine forma finala dorita

EXEMPLU:Realizarea machetei pentru o coroana metalica prin tehnica pozitiva (modelarea prin aditie) ! Modelarea prin aditie (trusa PKT) va fi detaliata in anul II sem 2Instrumentar necesar pt machetare- 2 autori au imaginat-o Thomas si E. Payne - Trusa de modelare prin aditie (tursa P.K.Thomas)- Trusa largita = 9- trusa restransa = 5

2. Metoda capei de plastic (din folie de polietilena)Avantaje:

o Se obtine o grosime uniforma a machetei pe toate fetele o peste acesta se poate aditiona ceara in functie de tipul protezei fixeo Este rigida, nedeformabila la temp camereio Se poate perfecta adaptarea marginala la nivel cervical prin ceara de colet (de culoare

visinie)o Timp de lucru reduso Cost reduso Folosita la:o Lucrarile fixe metalo-ceramiceo Lucrarile fixe metalo-acriliceo Obligatoriu bont mobil!!

19

3. Tehnica prin imersie in baie de cearao Foloseste o ceara speciala cu fluiditate crescuta, care se prezinta in general sub forma de

granuleo Se pregateste bontul mobil exact ca pentru celelalte tehnicio Ceara este topita in bai speciale termostato Bontul izolat este imersat in baia de cearao Se obtine pe toate fetele bontului 0,5-1 mm de cearao Imersia se repeta dupa racirea (solidificarea) stratului precedento Se completeaza morfologia prin aditie de ceara cu spatula simpla sau electrica

II. Tehnica NEGATIVA de machetare := presupune modelarea cerii prin sculptare / radiere din ceara depusa in exces pe bontul mobil cu preparatia (fie prin picurarea de ceara in exces, fie prin ambutisarea unui rulou de ceara pe bont)FINISAREA machetei

o la rece cu spatula / cu betisoare cu vata imbibate in alcoolo la cald suflare de aer cald

SCOP: obtinerea unei suprafete lucioase, netede care va necesita o prelucrare minima dupa turnare.

ETAPA de Pregatire a machetei in vederea ambalarii Aplicarea unei tije de ceara pe macheta Detasarea de pe model Degresarea / detensionarea Fixarea pe capacul conformatorului

Aplicarea unei tije de ceara pe macheta = aplicarea unei tije din ceara care va constitui viitorul canal de scurgere a metalului topit in tipar.

- Dimensiunile tijei : lungime = 15 - 30 mm, diametru = 1 - 2 mm- Elemente care se plaseaza pe tija: Sfera de compensatie si anumite repere (la 1 cm si 2

cm de macheta)Pe tija: se realizeaza cat mai aproape de macheta o sfera de ceara cu diametrul de 3 - 5 mm, care reprezinta macheta rezervorului de metal topit = sfera de compensare se mai pot adauga 2 repere : unul la 10 mm de sfera - varful conului de turnare; al doilea la 20 mm de sfera - ne indica pana unde introducem macheta cu tija in masa de

ambalatSe vor realiza machetele canalelor de evacuare a gazelor cu ajutorul firelor de naylon, ceara sau par de cal. Se fixeaza cu o extremitate la macheta si cealalta la marginea craterului.

Indepartarea machetei de pe model- cu ajutorul tijei de ceara aplicata in vederea ambalarii- Aplicarea tijei se face intr-o zona nefunctionala

Degresarea / detensionarea machetei- Degresarea machetei cu solutii speciale (alcooli, neofalina)- Detensionarea: se spray-aza solutii speciale

Fixarea pe capacul conformatorului

20

Etapa 8. Ambalarea si realizarea tiparului

Def = Presupune introducerea machetei intr-un ambalaj realizat din masa refractara care rezista la temperaturi inalte pentru a putea realiza etapele de turnarea a aliajului metalic si transformare a machetei in piesa protetica finitaMateriale / Instrumentar necesarpentru ambalareInstrumentar necesar pentru ambalare un conformator sau cilindru Poate fi intreg sau sectionat masa de ambalat Pentru fiecare aliaj metalic exista o masa specifica de ambalat !! astfel incat coeficient

contractie al aliajului = coeficient dilatare al masei de ambalat

Tehnici de ambalare Ambalarea intr-un timp = cea mai folosita cu masa specifica de ambalat Ambalarea in 2 timpi istoric:

- se realizeaza un nucleu din masa specifica de ambalat in jurul piesei protetice, peste acesta, se completeaza in cilindru masa nespecifica de ambalat- Economie de material - NU se mai foloseste!!

AMBALAREA INTR-UN TIMP- Un conformator, o masa de ambalat specifica aliajului- Reguli de ambalareCONDITII masa de ambalato sa aiba granulatie fina pentru a se insera in toate detaliile machetei;o sa fie rezistenta la soc;o sa reziste la temperaturi inalte 750-1000 0C fara a se altera;o dupa priza sa aiba un grad de porozitate pentru a permite evacuarea gazelor din tipar;o cea mai importanta conditie : sa prezinte un coeficient de expansiune egal cu coeficientul de

contractie al aliajului metalico sa nu intre in reactie chimica cu aliajul;o sa se desprinda usor de pe piesa protetica turnata.

PREPARAREA MASEI DE AMBALAT amestecul se realizeaza intre pulbere si lichidul specific, in proportiile indicate de

producator, intr-un bol de cauciuc; spatularea poate fi manuala sau mai corect se realizeaza la VACUUM - MALAXOR

= o malaxare mecanica timp de 30 de secunde si concomitent evacuarea aerului din amestec

Bibliografie

21

Materiale de macheta: ceara: compozitie, avantaje, dezavantajeMase de ambalat : tipuri, preparare.

1. Nicola Codruta, Borzea Dorin, Seceleanu Radu Materiale dentare utilizate in protetica dentara. Casa Cartii de Stiinta, Cluj-Napoca 2002.

2. Craig R. Dental Materials: properties and manipulation. 8th Ed., Mosby, Chicago, 2004.

ETAPA 9. Turnarea

Etapele turnarii1. Pregtirea tiparului

Prenclzirea / nclzirea2. Topirea aliajului metalic3. Intoducerea metalului topit n tiparTurnarea va fi urmata de dezamabalare pentru obtinerea piesei turnate din tipar si de

prelucrarea mecanic i lustruire inainte de proba in cavitatea orala.

1. PREGATIREA TIPARULUI = TRATAMENTUL TERMIC AL AMBALAJULUI Preincalzirea Incalzirea

I. Preincalzirea = consta in ridicarea temperaturii cuptorului de preincalzire pana la 180 - 2500C in timp de 90 minute.

Scopul este de a:o topi ceara de machetao evapora apa din masa de ambalato incepe dilatarea termica.

Ii. Incalzirea tiparului = p rin care temperatura tiparului este ridicata de la 2500C la 750 - 9000C

Prin incalzire se realizeaza:o uscarea totala a tiparuluio arderea completa a materialului de machetao dilatarea termica cu valori intre 0,8 - 0,9 %o aducerea temperaturii tiparului cat mai aproape de valorile termice ale aliajului topit.Alegerea aliajului dentar pentru lucrarile protetice turnate se face in functie de:

o tipul de proteza unitara, scopul ei o cantitatea de aliaj necesara se determina astfel: pentru o macheta care cantareste 1,5 grame

este necesara o cantitate de 2,5 - 3,5 grame aliaj metalic pentru a fi topit.o cantitatea in plus este necesara pentru umplerea canalului de turnare si a rezervorului de

metal topit.

2. TOPIREA ALIAJULUI

SURSE DE ENERGIE calorica pentru topirea aliajelor dentare sunt:1. Flacara produsa prin:

o Arderea gazelor naturale (metan, propan, butan) in prezenta oxigenuluio Vaporii de benzina in prezenta oxigenului

22

o Flacara oxihidrica - arderea hidrogenului in oxigeno Flacara oxiacetilenica

2. Curentul electric3. Laserul

SURSE DE ENERGIE pentru topirea aliajelor dentare1. Flacara produsa prin arderea gazelor naturale (metan, propan, butan) in prezenta oxigenului

o temp dezvoltata = 1000 - 20000 Co la topirea aliajelor nobile, seminobile, inoxidabile.

2. Vaporii de benzina in prezenta oxigenului o temperaturi de 12000 Co la topirea aliajelor nobile si seminobile

3. Flacara oxihidrica = arderea hidrogenului in oxigeno temp 3000 0 Co se topesc toate aliajele cu exceptia celor de paladiu, argint deoarece acestea au afinitate

fata de atomul de hidrogen.4. Acetilena cu O2 = flacara oxi-acetilenica

o temperatura este de 30000 Co se utilizeaza mai ales pentru aliaje inoxidabile

5. Curentul electric o produs prin arc voltaic sauo cu ajutorul curentilor de medie si joasa frecventa folositi in trecut, nu se mai utilizeaza

azio curenti de inalta frecventa folositi in aparatul numit Castomat

6. Laserul

FLACARA rezultata din arderea gazelor sau a combustibililor lichizi are 3 zone : zona rece neutilizabila; zona oxidanta in care predomina oxigenul care se poate combina cu aliajul nici ea nu

este utilizabila; zona reductoare de culoare albastru deschisa, in care nu exista oxigen este partea cu

punctul termic cel mai inalt

3. INTRODUCEREA ALIAJULUI TOPIT IN TIPAR : o forta centrifuga;o presiunea vaporilor;o absorbtie cu ajutorul vidului.

CASTOMATULo Topirea aliajului = cu ajutorul curentilor de inalta frecventa. o Turnarea se executa in mediu de gaz inert care protejeaza aliajul de actiunea oxidanta.

ETAPA 10. DEZAMBALAREA

DezambalareaDEF = indepartarea masei de ambalat de pe suprafata piesei protetice turnate.

23

o Dupa turnare racirea (revenirea de la temperatura de turnare a aliajului metalic intre 700-11000C pana la temperatura camerei 210C) trebuie sa fie lenta LENTA

o Curatirea piesei protetice se realizeaza prin diverse metode:o Mecanico Sablareo chimic

Verificarea piesei protetice turnate- Supradimensionari- Subdimensionari- Lipsuri totale- Lipsuri partiale- porii

Defecte ale piesei protetice turnateo Supradimensionarea

o Coeficient de dilatare masa de ambalat >> coeficient contractie metal - se va produce o dilatare n exces a masei de ambalat

o tensiuni interne ale cerii de macheto Subdimensionarea

o racirea brusca a metaluluio coeficient de dilatare a masei de ambalat < < coeficient de contracie al aliajului

o Plusurio de forma sferic: nglobare de bule de aer la ambalareo lipsa de vibrare

o Lipsurileo totale:

o topire insuficient a aliajuluio scurgerea lent n canal a aliajului topit i solidificarea naintea centrifugrii

o pariale:o cantitate insuficient de metal sau aliaj care nu a fost topit corespunztoro nclzirea necorespunztoare a tiparuluio lipsa de evacuare a gazelor din tipar sau obstruarea unei zone din tipar prin

fragmente de mas de ambalato Porii

o distana mare dintre rezervorul de metal topit i cavitatea tiparuluio rezervorul de metal topit prea mico fora de mpingere a aliajului topit n tipar a fost redus.

ETAPA 11. PRELUCRAREA MECANICA

Cuprinde 3 etape: planarea, netezirea, lustruirea.

Planareao sectionarea tijelor: cu discuri de carborundo indepartarea plusurilor: cu pietre abrazive la micromotor

24

Netezireao cu freze finir diverse forme

Finisarea. Lustruireao Finisarea se face cu discuri abrazive fine, polipanturi roat sau flacr, perii fine roat i

piatr ponce, filurio Lustruirea: cu perii, filuri roat mici i past Tripoli, pufuri montate la piesa de mn

sau la polizor.

Urmeaza etapele de:o Proba in cavitatea oralao Ajustari la nivel de cabinet (daca este cazul) sau la laboratoro Fixarea prin cimentarea in cavitatea orala

Recapitulare: FAZELE clinico-tehnice in realizarea unei coroane metalica

o Prepararea suportului dento-parodontal pentru o coroana metalicao Preparatia pentru o CM: (vezi curs 4) Cateva reguli generale:

Limita cervicala a preparatiei = cu prag chamfer de 0,5 0,8 mm adancime Reducerea din structura dentara = HOMOTETICA la nivelul fetei ocluzale si pe

fetele proximale supraecuatorial!! Pe fetele laterale se reduce 0,8-1 mm La nivelul cuspizilor de sprijin 1,5 mm la nivelul curpizilor de stabilizare, ghidaj 1 mm Cel mai frecvent limita cervicala = plasata juxtagingival sau supragingival

o Amprenta arcadica in 3 timpi: amprenta arcadei de lucru in materiale siliconice, amprenta arcadei antagoniste in alginat, amprenta ocluziei in ceara de ocluzie sau silicon

o Model de lucru cu bonturi mobile, model antagonist cu bonturi fixeo Montarea in simulator (articulator sau ocluzor)o Macheta CM - tehnica recomandata este tehnica pozitiva: prin aditie sau tehnica capa de

plastic sau imersie in baie de cearao Ambalarea intr-un timpo tratamentul termic al ambalajului cu obtinerea tiparuluio topirea aliajului metalic si introducerea aliajului in tiparo se obtine piesa protetica turnatao Prelucrarea mecanica si lustruirea

Curs 5-6

Prepararea suportului dento-parodontal pentru Proteze Fixe Unitare (PFU) = etapa clinica

Principii generale in prepararea dintilor pentru PF

25

Preparatii specifice fiecarui tip de PFU

Individualizarea regulilor generale de preparatie in functie de cazul clinic:Atunci cand realizam examinarea completa a pacientului, stabilirea diagnosticului si a

planului de tratament trebuie sa tinem cont de anumite particularitati ale fiecarui caz clinic in parte si de anumite criterii, care:vor determina alegerea unui anumit tip de PFU sau pot modifica adesea regulile generale de preparatie!Criterii: Particularitati legate de pacient

o Varsta, sex, ocupatiao Igiena bucala, cooperarea pacientuluio Considerente financiare

Particularitatile edentatiei partiale:o localizarea si extinderea ariei edentateo Dispozitia topografica a dintilor restanti si starea dintilor stalpo Ocluziao creasta alveolara / caracteristicile osului.

Pregatirea profesionala, dotarea cabinetului si laboratoruluiExaminari complementare: Rx, CT, Computer-Imaging, analiza pe modele de studiu montate in articulator, wax-up

diagnostic inaintea inceperii oricarui tratament.Ahmad I. Predetermining factors governing calculated tooth preparation for anterior crowns. QDT 2001; 24: 57-68.

- pozitia pe arcada a dintilor ce vor fi preparati- particularitati de forma, structura a dintilor care vor fi preparati

Principii generale de preparare a suportului dento-parodontal in PF1. Principiul BIOLOGIC2. Principiul MECANIC3. Principiul ESTETIC

1. Principiul BIOLOGIC = se refera la pastrarea si / sau restabilirea starii de sanatate a tesuturilor dento-parodontale, prin: Conservarea la maximum a structurii dentare Refacerea corecta a morfologiei dintelui / dintilor de restaurat Plasarea marginilor preparatiei supragingival Rapoarte de ocluzie corecte Protectia dintelui preparat impotriva fracturii. Prevenirea lezarii tesuturilor dure si moi in timpul prepararii

o Dintele preparat lezarea pulepi dentare: mecanic, termic, chimico Dintii vecinio Partile moi: limba, buze, obraji

Conservarea la maximum a structurii dentare prin preparatii cat mai conservative Asigurarea santatii parodontale, pulpare, si rezistenta in timp a dintelui preparat prin:

o Prepararea corecta a dintelui, reducerea adecvata din peretii axiali, alegerea tipului de preparatie

o Plasarea marginilor preparatiei in raport cu parodontiul superficial

26

o Tipul preparatiei marginale si adaptarea marginala.o Se prefera coroane partiale decat coroane de invelis totalo Prepararea cu un grad de convergenta minima intre peretii axialio Prepararea F. Ocluzale homotetica pentru a asigura o grosime uniforma a

restaurariio Prepararea fetelor axiale cat mai simetric; pentru dintii malpozitii seprefera

redresarea ortodonticao Tipul marginii preparatiei = cat mai conservativ!! Bineinteles in functie de

celelate principii estetic, functional.

Protectia dintelui vecin printr-o matrice metalica sau prin smaltul proximal de la nivelul punctului de contact al dintelui care este preparat,

astfel: separarea interdentara se face cu o freza flacara foarte efilata pastrata continuu in contact cu dintele de preparat, astfel inca va ramane o felie de smalt la nivelului punctul de contact interdentar cu dintele integru.

Protectia pulpei dentare a dintelui preparat Cauze de lezare: mecanice, termice, chimice; Cel mai frecvent pulpa este afectata de temperatura ridicata generata prin frictiunea

dinte-instrument rotativ:o Presiunea excesiva, instrumentar uzat, turatie foarte mare

Trebuie avuta in vedere morfologia camerei pulpare: extrem de varibila in functie de varsta + preparatia modificata la dintii cu malpozitii.

Conicitatea prea accentuata a preparatiei:o Duce la un sacrificiu inutil de substanta dentara o Evitarea extinderii preparatiei spre apical:o Pe fetele orale ale dintilor marginea se plaseaza intotdeauna supragingival!o Pe fetele vestibulare de cate ori este posibil.

Preparatia anatoforma (homotetica) pe fata ocluzala:o Se urmareste conturul anatomic al dinteluio Se reduce exact cat este necesar din tesutul dentar:

1,5 mm pe cuspizii de sprijin 1 mm pe cuspiziii de ghidaj 1 mm santuri, fosete

o Preparatia plana a F. Ocl duce la spatiu insuficient sau exces de indepartare de tesut dentar.

Cantitatea de tesut dentar indepartat depinde de:o Circumferinta JAC (diamterul dintelui la colet)o Tipul pragului ales pentru preparatie!

Exemplu fig A 1 = preparatie chamfer, 2 = preparatie cu prag drept, zona hasurata = tesutul dentar indepartat suplimentar

Similar: nivelul de plasare a marginii: supragingival e mai conservativ, subgingival necesita un plus de sacrificiu de tesut dentar dur : fig B: zona hasurata reprezinta aceasta diferenta

Plasarea marginilor preparatieio SUPRA-gingival

27

o JUXTA-gingivalo SUB-gingival (0.5 mm)

Marginile preparatiei trebuie plasate SUPRAGINGIVAL, ori de cate ori este posibil! Sunt mai usor de preparat, finisat (nu necesita indepartarea tesutului gingival) Sunt mai usor de amprentat nu necesita indepartarea tesutului gingival) Detalii mai bune pe model - adaptare marginala mai buna la lucrarea protetica finala Ideal ar trebui sa fie plasate in smalt (marg supragingivale) situate in dentina/ cement

(marg subgingivale) sunt usor de igienizat pentru pacient mai usor de controlat periodic. Marginile plasate subgingival = principalul factor de risc al lezarii parodontiului !!

Limita / marginea preparatiei Cel mai biologic, parodontoprofilactic = supragingival Din ratiuni estetice uneori este necesara plasarea marginii sub-gingival doar pe F.V. la

coroane mixte metalo-ceramice sau metalo-polimerice. Forma marginii preparatiei ~ trebuie sa urmeze indeaproape conturul JAC

o convex spre radacina pe F.V. si L. si cncav spre coroana pe F.M si D.o La o distanta de minimum 2,5 mm de osul alveolar

Situatii de plasare a marginii subgingival Carii cervicale, eroziuni, obturatii extinse subgingival Este nevoie de retentie suplimentara Punctul de contact proximal este foarte aproape de marginea gingivala Limita cervicala a coroanelor metalo-ceramice/ metalo-polimerice trebuie mascata de

marginea gingivala libera.

Tipuri de preparatii Tipuri de preparatii marginale: A, Featheredge. B, Chisel. C, Chamfer. D, Bevel. E,

Shoulder. F, Sloped shoulder. G, Beveled shoulder.

STUDIU INDIVIDUAL CHAMFER / SHOULDER!!

28

Preparatia maginala tip Chamfer Adecvata pentru:

o Coroana metalica turnatao Coroana metalo-ceramica pe fata linguala (colereta metalica)

Este foarte clara, usor de identificat pe dintele preparat, pe amprenta si pe model; Asigura suficient loc pentru materialul restaurare Poate fi plasata cu precizie (singurul dezavantaj: a nu se lasa o margine de smalt

nesustinuta) Instrumentul de preparare = freza diamantata cilindrica cu varf rotunjit; frezei este

exact imaginea chamferului.Controlul axului de orientare al frezei = foarte important.A, indepartarea de dinte creaza o retentivitateB, apropierea de axul lung al dintelui creaza o convergenta prea mare a peretilor axiali

Preparatia maginala tip Shoulder Marginea de tip shoulder permite mai mult spatiu pentru stratificarea ceramicii, este

recomandata pe fata Vestibulara a dintilor preparati pentru coroane metalo-ceramice, mai ales daca se foloseste pragul ceramic

Trebuie sa formeze un unghi de 90 grade cu suprafata dintelui nepreparat!! o Un unghi mai ascutit fractura ceramicii

In practica, majoritatea medicilor tin sa preparare un prag vestibular insuficient (prea ingust) rezultand coroane metalo-ceramice cu aspect estetic nesatisfacator sau cu contururi axiale prea bombate!

A fost recomandat un prag chamfer mai adanc > decat o preparatie tip shoulder Un prag de 120 grade = o alternativa la cel de 90 grade pentru F. Vestibulara la

coroanele metalo-ceramice, deoarece permite o cantitate mai mare de ceramica.

Tot la principiul biologic trebuie avute in vedere: Refacerea rapoartelor ocluzale intitale sau corectate Protectia dintelui preparat impotriva fracturarii.

2. Principiul MECANIC

29

= se refera la obtinerea unei lucrari protetice cat mai rezistenta si durabila in timp, principiu asigurat prin: Forma de retentie a preparatiei Forma de rezistenta Deformarea

Forma de retentie- Depinde direct proportional de: suprafata de contact dinte preparat fata interna a coroanei

exemplu: la coroane partiale > premolar.- Convergenta de 60 spre ocluzal

Exemplu: Retentia unei cape cu 100 convergenta este jumatate retentia unei cape cu 50 convergenta. (Rosenstiel)

Forma de rezistentaExemplu: la coroanele totale rezistenta este data de peretele V, la coroanele partiale sunt necesare santuri suplimentare. La coroanele de invelis scurte sau preparate cu conicitate f accentauata lipseste peretele V. Deci nu vom avea forma de rezistenta.

Deformarea O lucrare protetica trebuie sa reziste la deformari in timpul functionalitatii ei. Daca nu are

suficienta rezistenta va ceda la nivelul interfetei restaurare-ciment = descimentare sau metal-ceramica = desprinderea ceramicii de pe substratul metalic sau fractura dintelui preparat.

Cauze: Alegerea incorecta a materialului Prepararatie incorecta a ditnelui Realizarea tehnica incorecta a coroanei metalo-ceramice.

3. Principiul ESTETIC= se refera la refacerea aspectul estetic alterat al pacientului= estetica este obtinuta prin: Vizibilitatea zero/ minima a metalului Grosimea cat mai mare a ceramicii Marginile subgingivale (cu exceptia: lucrarilor integral ceramice).

! Cele 3 principii trebuie satisfacute simultan!In trecut, obtinerea fie a esteticii fie a functionalitatii cerea sacrificiul celeilalte, astfel

ca daca primau cerintele mecanice/ functionale, atunci estetica era compromisa. Astazi acest lucru nu mai este valabil, putand obtine simultan si rezistenta mecanica si o fizionomie optima pentru pacient (Galip Gurel The Science and art of procelain laminate veneers. Quintessence Publishing, Germany, 2003.)

Preparatia pentru o coroana metalica turnata

STUDIU INDIVIDUAL!!

Preparatia pentru o coroana metalo-ceramica

30

Reguli generale

Reducerea pe toate fetele trebuie sa fie in cantitate sufiecienta pentru a asigura spatiul pentru ambele componente, metal+ceramica

Se reduc minim 1,2 mm adancime, ideal 1,5 mm (spatiul suficient pentru: Capa metalica = 0,3-0,4 mm Ceramica = min 0,8-1,2 mm.

!! este necesara o anumita grosime minima a ceramicii pentru a putea obtine efectele de profunzime, transluciditate, dinte natural prin stratificarea ceramicii.

La dintii cu diametru cervical foarte redus sau IC mandibulari nu este posibil sa obtinem intotdeauna un prag de 0.6-0.8 mm fara expunerea camerei pulpare sau slabirea formei de rezistenta si retentie a preparatiei.

Etapele preparatiei1. Realizarea cheii din silicon2. Trasarea santurilor de ghidaj3. Reducerea incizala / ocluzala4. Prepararea fetei Vestibulare5. Prepararea fetei Linguale6. Prepararea fetelor proximale7. Finisarea pragului supragingival sau infundarea juxta sau subgingivala dupa caz8. Finisarea contururilor si peretilor preparatiei.

Instrumentar necesar

1. Realizarea chei de silicon

2. Trasarea santurilor de ghidaj

3. Reducerea marginii incizale Marginea incizala la coroanelor metalo-ceramice este fara metal pe aprox. 1,5 mm pentru redarea transluciditatilor naturale O reducere incizala de 2 mm este recomandata pentru obtinerea unui rezultat estetic Reducerea excesiva din incizal sau ocluzal (>2 mm):

o scurteaza f mult bontul preparat si reduce forma de rezistenta si retentieo periciliteaza vitalitatea dintelui.

4. Prepararea pe Fata Vestibulara In 2 planuri distincte: un plan paralel cu 1/3 cervicala si unul paralel cu 1/3 incizala Se reduce minim 1,2 mm adancime, ideal 1,5 mm (spatiul suficient pentru:

Capa metalica = 0,3-0,4 mm Ceramica = min 0,8-1,2 mm.

Prepararea intr-un singur plan: Reducere insuficienta fie in 1/3 cervicala, fie in 1/3 incizala

31

Rezultat estetic necorespunzator fie transpare opaquer-ul, fie este prea convexa coroana MC

5. Prepararea pe fetele Linguala Depinde de modul in care ceramica acopera capa metalica In majoritatea cazurilor ceramica acopera in totalitate metalul, pana la o colereta metalica la

nivelul coletului. Pe fetele proximale ar trebui sa avem ca si la marginea incizala 1,2 mm fara metal pentru a

permite trecerea luminii prin fetele proximale.

6. Prepararea pe fetele Proximale

7. Plasarea marginilor preparatiilor Pragul este preparat supra-gingival pe toate fetele; dupa prepararea fetelor axiala (V, L, M,

D) se alege plasarea marginilor Pe Lingual = supragingival pe vestibular = juxta sau subgingival la cor M-C.

Daca este cazul va fi infundat deplasat in sens radicular cu freza diamantata cu varf rotunjit

8. Finisarea preparatiei

Verificarea preparatiei Vizual in cavitatea orala a pacientului Amprenta ocluziei Pe modele Flexible clearance guide

Tooth preparations for complete crowns: an art form based on scientific principles. Goodacre C.G. J Prosthet Dent. 2001 Apr;85(4):363-76

Teeth should be prepared so that they exhibit the following characteristics: 10 to 20 degrees of total occlusal convergence, a minimal occlusocervical dimension of 4 mm for molars and 3 mm for other teeth, an occlusocervical-to-faciolingual dimension ratio of 0.4 or greater. Facioproximal and linguoproximal line angles should be preserved whenever

possible. When the above features are missing, the teeth should be modified with auxiliary resistance

features such as axial grooves or boxes, preferably on proximal surfaces. Finish line selection should be based on the type of crown/retainer, esthetic requirements,

ease of formation, and personal experience. Expectations of enhanced marginal fit with certain finish lines could not be validated by

recent research. Esthetic requirements and tooth conditions determine finish line locations relative to the gingiva, with a supragingival location being more acceptable.

Line angles should be rounded, and a reasonable degree of surface smoothness is desired.

Studiu individual!! Principii de preparare (Principles of tooth preparation for fixed prosthodontics)

32

Prepararea suportului dento-parodontal pentru o coroana metalica si o coroana metalo-ceramica (Tooth preparation for a cast metal crown and for a metal-ceramic crown).

BIBLIOGRAFIE:1. BRATU D. i col Bazele clinico-tehnice ale protezarii fixe.Ed. Helicon, Timioara,

2001. 2. SHILLINGBURG H.T.& all Fundamentals of Fixed Prosthodontics. 3rd Edition,

Quintessence Publishing, Illinois, 1997. 3. ROSENSTIEL S.F., LAND M., FUJIMOTO J. Contemporary Fixed Prosthodontics.

3rd Edition, Mosby Inc., St. Louis, 2001. COROANE DE NVELI

DEF = Proteze unitare care se agreg extracoronar prin cimentare la suprafeele lefuite ale coroanei dentare.

fac parte din protezele de acoperire Sunt utilizate:

ca proteze unitare pe dinti cu afectiuni coronare ca elemente de agregare pentru puni sau pentru ancorarea unor PPMS.

CLASIFICARE Dup ntinderea

feelor acoperite: totale pariale

Dup aspect: nefizionomice fizionomice semifizionomice

Dup materialul din care sunt confecionate: metalice nemetalice:

ceramice acrilice

mixte: metalo -ceramice metalo - acrilice metalo plastice

INDICAII protecia dinilor cu distrucii coronare ntinse; refacerea morfologiei i funciei n carii, anomalii de form, poziie, volum, modificri

de culoare; element de agregare (retentori) n puni; element de sprijin i meninere a protezelor mobilizabile; element de stabilizare a dinilor mobili; fixarea aparatelor chirurgicale i ortodontice.

Tipuri de proteze unitare discutate

33

Restaurari intra-coronare = INLAY-uri (I) Restaurari extra-coronare:

Partiale: ONLAY (II) / FATETE (III) Totale: COROANE DE INVELIS TOTALE:

Nefizionomice: coroana metalica turnata (IV) Mixte:

coroana metalo-ceramica (V) metalo-compozit (VI) metalo-acrilica (VII)

Fizionomice: coroana integral ceramica (VIII) coroana compozit (IX) coroana acrilica = provizorie (X)

Coroana de substitutie (XI)

I. Inlay Definiie:

= proteza fixa unitara cu dimensiunile cele mai reduse, caracterizata prin faptul ca este inconjurata de tesuturi dure dentare, cu rolul de a reface morfologia dintelui sau constituie element de agregare.

Primul inlay ceramic 1835, primul inlay aur turnat 1897 1979: preparatiile pentru inlay trebuie sa fie limitate doar la dintii care

necesita acoperirea unuia sau mai multor cuspizi pentru a creste rezistenta = datorita aparitiei obturatiilor din amalgam = au reprezentat principal substituent la inlay-urilor pentru cavitatile intra-coronare pe dintii laterali

In consecinta a scazut semnificativ folosirea inlay-urilor in practica stomatologica, fiind inlocuite:

In cavitatile medii: obturatii prin tehnica directa: amalgam, ulterior compozite

In cavitatile extinse: inlay-uri estetice: ceramica, compozite Clasificarea inlay ~ dupa clasificarea cavitatilor lui Black: Clasa I: F ocluzale dinti laterali Clasa a II-a : F ocluzale + proximale dinti laterali Clasa a III-a: F proximale si Orale dinti frontali Clasa a IV-a: F proximale dinti frontali cu interesarea unghiului incizal Clasa a V-a: pe fata Vestibulara a tuturor dintilor la colet

Reguli de preparare a cavitatilor pt inlay: Peretii laterali paraleli intre ei (2-4 grade divergenta spre ocluzal) Peretii axiali perpendiculari pe baza cavitatii Peretii sa aiba grosime suficienta: inlay-onlay-overlay Ax de insertie-dezinsertie perpendicular pe planul de ocluzie Mentinerea = prin frictiune Cavitati clasa I si II bizotarea marginilor in unghi = 30-45 grade (inlay-uri metalice) Rotunjirea unghiurilor interne intre peretii cavitatilor Cavitati clasa a II-a:

istmul = portiunea care leaga cavit verticala de cea ocluzala Latime = 1/3 din lat F Ocluz. Tooth Preparation:

The following applies to inlay restorations:

34

minimum depth at the bottom of the fissure: 1.5mm minimum depth at the margin of the cavity: 2mm if the margin of the cavity lies close to the cusp tip: 2.5mm the cervical step must not have contact with the adjacent tooth minimum width of the approximal step: 1.5mm angle between lateral wall of the approximal box and approximal surface: 60

the following must be observed for onlay restorations: minimum layer thickness for cusp preparation: 1.5 mm

The impression is taken with a precision impression material according to the common rules of dental prosthetics.

Preparri atipice pt inlay-uri: Peretii inclinati O nervura de retentie Trepte Puturi (pinlay) MOD se indica acoperirea F Ocluz / cuspizi de sprijin (overlay) Inlay-uri compuse:

Cu crampoane, cu pivoturi pinlay Cu nervuri Cu claveta Cu pivoturi radiculare

= inlay corono-radicular

AVANTAJE: Economie de tesuturi dure longevitate mare (inlay-uri de aur = pana la 25 ani) caracteristici mecanice si fizice excelente

DEZAVANTAJE: Scumpe = pret de cost crescut Greu de realizat tehnic Retentie reduse pt punti Pacienti cu igiena f buna = risc de carie secundara marginala.

Inlay-urile din aliaje nobile sunt cele mai longevive restaurari indirecte zona laterala = solutia optima pentru reconstituire coronara in distructii coronare extinse atunci cand imperativele estetice nu sunt primordiale.

INDICATII Refacerea morfologiei afectate pe dinti unde nu se mai pot realiza obturatii prin tehnica directa in cabinet:

Pierderi medii/mari, extinse de substanta dura dentara Cavitati profunde - dificultatea polimerizrii directe Deschidere larga la nivelul peretilor proximali dificultati de refacere a punctului de contact

Ca element de agregare: doar in punti de intindere redusa La pacienti cario-rezistenti, cu igiena orala buna Cerinte estetice ale pacientilor mai multe restaurari pe o hemiarcada.

35

CONTRAINDICATII Relative: pe dinti devitali Pe dinti rotati, extrudati Dinti cu obturatii cervicale mari La pacienti cu igiena deficitara Pacieni cu carioactivitate mrit Lipsa motivatiei pacientilor obligatoriu controlul clinic periodic al restaurarilor.

II. Onlay Definiie

= coroana de invelis partiala care lasa descoperita F Vestibulara= foloseste mijloace de retentie intra-coronara (exemplu: un onlay MOD este o varietate de inlay MOD clasa a II-a), dar trebuie diferentiate deoarece onlay-ul = o coroana partiala.

Tipuri de onlay: 3 / 4 4 / 5 7 / 8 atipice.

Clasificri Onlay = acopera 3 din 4 fete ale dintilor frontali Onlay 4/5 acopera 4 din 5 fete ale dintilor laterali, mai putin fata Vestibulara.

Preparri atipice- pinledge 1/4

- onlay 7/8 - overlay

AVANTAJE Economie de substanta dentara Marginile accesibile controlului pentru finisare, igienizare Pastreaza culoarea si aspectul smaltului pe F. Vestibulara

DEZAVANTAJE: Onlay metalic - vizibilitatea marginilor Indicatii restranse:

exigentelor preparatiei, aliaje nobile, tehnica de laborator pretentioasaINDICATII:

Element de agregare fizionomic in punti reduse Coroane partiale tip onlay solidarizate = un sistem de imobilizare in boala

parodontala Sprijin pt elementele speciale ale protezelor partiale mobilizabile

CONTRAINDICATII Nu se aplica pe dinti: triunghiulari, nanici, cu modificari de culoare, displazii de

smalt, defecte pe F. Vestibulara La tineri cu volum mare al camerei pulpare Procese carioase multiple Cand nu se poate obtine paralelismul cu alte elemente de agregare al putnii

dentare Materiale pentru realizarea inlay-uri / onlay-uri

Aliaje : nobile Rasini diacrilice compozite (RDC)

36

Mase ceramice

INLAY/ ONLAY- URI METALICE / din aliaje nobile Avantaje:

Rezistena la flexiune, rezistena la uzur Biocompatibilitatea aurului

Dezavantaj: aspectul inestetic

INLAY/ ONLAY DIN MATERIALE COMPOZITE Avantaje:

Proprietatile compozitelor de laborator superioare celor folosite in cabinet in tehnica directa:

procent polimerizare crescut (pana la 98%), proprietati mecanice: rezistenta la abrazie crescuta, stabilitate cromatica superioara.

adaptare marginala superioara tehnicii directe, realizarea optima a punctului de contact, realizarea unei suprafete ocluzale functionale, posibilitatea prelucrarii si lustruirii optime, Inchidere marginala mai buna cu absenta infiltratiei marginale absenta sensibilitatii postoperatorii Posibilitati de reparare a unor defecte marginale minime.

Dezavantajele: timp de lucru mai lung (minim 2 sedinte), necesita interventia laboratorului = pret de cost mai mare decat tehnica directa.

3. INLAY/ ONLAY-URI CERAMICE- preparatia pt inlay-uri ceramice = studiu individual- vezi curs sisteme integral ceramice

III. Fatetele

DEF = proteze unitare care se agreg prin tehnici adezive pe faa vestibular a dintelui preparat prin lefuire la acest nivel.INDICATII = metoda de tratament minim invaziva:

modificari de: culoare dentara, forma, volum Tulburari de formare a smatului dentinei: hipoplazii fracturi coronare abrazii, treme n cazuri in care albirile nu au dat rezultate.

CONTRAINDICATII: discromii severe ocluzii cap la cap obiceiuri vicioase.

Avantaje:

37

- Metoda cea mai minim invaziva- Permit modificari ale pozitiei, formei, culorii dintelui- Metoda de electie in tratamentul discromiilor- Rezistenta mecanica buna

Dezavantaje:- preparaia clinica necesita o mare rigurozitate - procedeele de fixare foarte sensibile- fracturile care pot sa apara la proba fatetei - probleme tehnice de executie in laborator.

Istoric in 1938 Charles Pincus pentru actorii de la Hollywood, n scopul modificrii esteticii dentare pentru filmri =

erau fatete temporare ( din rasini acrilice) Ulterior, tot Pincus realizeaza fatete ceramice, aplicate pe dinti fara o preparatie

speciala. Conceptul modern de fatetare (veneers) este posibil datorita descoperirii:

- Gravajului acid al smaltului = BUONACORE (1955) - Aparitiei rasinilor diacrilice compozite de cimentare / fixare adeziva.- ROCHETTE (1973) = tratarea suprafetei interne a fatetei ceramice - Bernard Touati 1998: rata de succes de 94% la 5 ani, 87% la 10 ani

Variante tehnologice de fatetare: Tehnica directa = in cavitatea orala:

- din compozite fotopolimerizabile de cabinet Tehnica indirecta = in laborator:

- Din RDC de laborator- Mase ceramice

Variante de preparare pentru fatete Prepararea pentru fatete

Etape clinico-tehnice: Prepararea: pe o adncime de 0,2 pana la 0,5-0,7 mm in functie de materialul folosit si

situatia clinica:- In cazurile n care se dorete corectarea poziiei dintelui situat prea Vestibular se

indeparteaza mai mult- contrar, daca dintele este in palato-pozitie nu se indeparteaza deloc (cazuri prep-

less)- Pentru discromii se slefuieste mai accentuat

Limita cervical = supragingival n cazurile clinice obinuite i subgingival numai n cazul unor discromii.

Proximal lefuirea se face pn n apropierea punctelor de contact, fr desfiinarea acestora.

La nivelul marginii incizale lefuirea se va face bizotat, atunci cnd faeta protejeaz marginea incizal.

Restul fazelor de laborator = similare cu coroana integral ceramica in functie de tipul de mase ceramice folosite

Cele mai utilizate sisteme ceramice pt fatete sunt:- Mase ceramice sinterizate pe folie de platina- Mase ceramice sinterizate pe mase refractare- Sisteme prin injectare/ presare

38

Fixarea lor in cavitatea orala = cu cimenturi rasina prin tehnica adeziva.

39

V. COROANA METALICA (CM)

CM Stantate (istoric) CM Turnate

- Cu grosime dirijata- Cu grosime totala

Alte procedee (galvanoformare, frezare)

Coroanele de nveli metalice Avantaje:

sunt uor de realizat din punct de vedere tehnic nu necesit o pregtire deosebit a medicului sau tehnicianului au o friciune foarte bun dac lefuirea e corect prelucrarea marginilor metalice se poate face foarte exact

Dezavantaje: nu sunt fizionomice

CM 2 tipuri:

CM cu grosime totala = tot spatiul rezultat prin slefuire intre dintele preparat si dintii vecini + anatagonisti este completat cu metal. Are contact cu bontul preparat pe toata suprafata.

CM cu grosime dirigata = CM are o grosime egala pe toate fetele laterale ale dintelui preparat (0,4 0,8 mm). Are contact cu bontul doar pe 1 mm cervical.

CM CU GROSIME TOTALAAvantaje:

o retentivitate buno rezistent fa de forele de abrazieo reface morfologia dintelui pe care se aplico procedeu de realizare simplu

Dezavantaje: transmite variaiile de temperatur neeconomice ablaie dificil

CM CU GROSIME DIRIJATAAvantaje:

o grosime uniform de 0,40mmo reface perfect morfologia dintelui pe care se aplico economiceo nu transmit variaiile termiceo ablaie uoar

Dezavantaje: retenia pe bont mai puin bun datorit unei friciuni pariale

Aliajele utilizate n confecionarea coroanelor turnate Aliaje nobile:

cu coninut crescut de Au cu coninut redus de Au

40

pe baz de Pd- Au Aliaje seminobile:

argint paladiu / paladiu cupru Aliaje nenobile:

nichel - crom (aliat cu Molibden sau Beriliu) Ni si Be au fost legati de alergii la metale nenobile!!

crom - cobalt cupru - aluminiu (bronzurile) scose din uz!

Recapitulare:FAZELE clinico-tehnice in realizarea unei coroane metalica

Prepararea suportului dento-parodontal pentru o coroana metalica

Preparatia pentru o CM: Limita cervicala a preparatiei = cu prag chamfer de 0,5 0,8 mm Reducerea din structura dentara = HOMOTETICA !! Pe fetele laterale este necesar un spatiu de 0,8 mm La nivelul cuspizilor de sprijin 1,5 mm La nivelul cuspizi de ghidaj 1 mm Cel mai frecvent limita cervicala = plasata supragingival sau juxtagingival. FORMA obinut dup lefuire (= conturul extern al preparaiei):

pereii s fie verticali i paraleli sau uor convergeni (form cilindro-conica) Convergenta 5 10 0

Marginile preparaiei = zona de jonciune dintre dinte i coroana = zona de importanta majora! deoarece:

trebuie asigurat o nchidere perfect etan pt a impiedica patrunderea lichidelor orale - apariia procese carioase sub lucrare

Cimenturile utilizate la fixarea CM = sunt solubile n timp n saliv, astfel nct dac nchiderea marginal nu e perfect, dintele va fi n scurt timp compromis.

La coroana metalica: Preparatie tip chamfer Margini supragingivale

Amprenta segmentara / arcadica

Model de lucru cu bonturi mobile

Modelul antagonist cu bonturi fixe

Montarea in simulator

Macheta CM Tehnica pozitiva: prin aditie Tehnica capa de plastic, imersie in baie de ceara

Ambalarea tiparul piesa turnata

41

Transformarea machetei de ceara piesa protetica finala Pregatirea maxchetei pentru ambalare Ambalarea Tratamentul termic al tiparului Topirea aliajului Introducerea aliajului metalic topit in tipar Dezambalarea Verificarea piesei turnate Prelucrarea mecanica: planare, netezire, lustruire

Prelucrarea mecanica

Lustruirea Proba in cavitatea orala Ajustari la nivel de cabinet (daca este cazul) sau la laborator Fixarea prin cimentarea in cavitatea orala

COROANE DE NVELI FIZIONOMICE

Def:= construcii protetice realizate in intregime din materiale care satisfac exigenele estetice.= sunt confecionate n ntregime din materiale nemetalice (metal-free). Aceste materiale fizionomice pot fi 3 clase mari:

1. mase ceramice coroana integral ceramica2. rini diacrilice compozite (RDC) coroana din compozit3. rini acrilice - coroana acrilica = cor provizorii

1. COROANA FIZIONOMIC CERAMIC (CCC)

Terminologie: Coroana integral ceramica sau total ceramica (literature romana) La couronne ceramo-ceramique (literature franceza) The full ceramic crown sau all-ceramic restoration (literat engleza)

Definiie:= Este o protez unitar estetic realizata din mase ceramice prelucrate prin diverse procedee tehnologice.

- Introdusa de Land in 1886, sub denumirea de: coroana Jacket. Primele coroane total ceramice se obtineau prin sinterizri succesive a maselor ceramice feldspatice pe o folie de platin, n cuptoare speciale.- Coroana ceramica nu a mai fost folosita o perioada lunga de timp, si datorita aparitiei rasinilor acrilice si a maselor ceramice si aliajelor ce au permis dezvoltarea tehnicii metalo-ceramice.

In ultimele 2 decenii, sistemele integral ceramice au cunoscut o dezvoltare impresionanta datorita:- Aparitiei de noi mase ceramice: care au determinat aparitia de noi procedee de obtinere a

lucrarilor integral ceramice cu proprietati imbunatatite.

42

- Aparitia coroanelor integral ceramice a avut drept scop rezolvarea / eliminarea problemelor aparute in utilizare lucrarilor protetice metalo-ceramice, dintre care amintim: Opacitatea capei metalice Absenta transmiterii luminii in 1/3 cervicala Dificultati in obtinerea unui aspect estetic in zona coletului langa marginea gingivala In combinatie cu metale nenobile, acestea vor produce oxizii care dau o coloratie in gri a

marginii gingivale Alergii la diverse metale din aliajele dentare.

Most dentists agree that the most difficult task in dentistry is to match a single-unit PFM with the surrounding dentition. Even when the lab technician could perfectly match the shade, there still is the problem of vitality of the crown, as it would n