protectionist paradise

8/7/2019 Protectionist paradise

1/6

Protectionist paradise

-Jim Powell-

Introducere

Sustinatorii restrictiilor comerciale sunt de parere ca aceste restrictii vor crealocuri de munca mai multe si mai bine platite pentru americani. Ei cred ca daca ii forteazape consumatorii americani sa consume bunuri si servicii produse de alti americanieconomia va deveni mai puternica.

In unele tari care sustin protectionismul s-au aplicat unele masuri protectioniste,iar rezultatele au fost dezastruoase. Restrictiile la importuri ii impiedica pe consumatorisa achizitioneze produse straine, atunci cand cererile lor nu sunt satisfacute deproducatorii interni.

Experientele negative ale Argentinei, Indiei, Europei si Japoniei ofera o imagine

de ansamblu a ceea ce se va intampla cu economia SUA daca protectionistii americanicontinua sa restrictioneze liberul schimb.

Argentina

Argentina s-a remarcat ca fiind una dintre putinele tari ale secolului XX care autrecut de la bogatie la ruina. Intre anii 1880 si Primul Razboi Mondial Argentina senumara printer cele mai prospere natiuni, alaturi de Australia, Canada si SUA.

In anul 1916 autorul britanic James Bryce afirma despre Argentina: Totul estemodern si nou, totul se indreapta spre un viitor prosper. Cresterea sustinuta a productieiagricole si a transportului intern arata faptul ca Argentina va avea un cuvant de spus la

nivel mondial.Factorii care au stat la baza cresterii economice a Argentinei:- avea cele mai fertile pamanturi pentru agricultura din lume- taxele erau mici, moneda nationala, peso, era convertibila in aur- nu existau restrictii cu privire la circulatia persoanelor, a bunurilor sau a

capitalului- era preferata ca destinatie de catre emigranti, dupa SUA, astfel acestia au

contribuit la cresterea economica a tarii- investitiile straine au finantat constructia de cai ferate, industria si agricultura

Datorita acestor factori Argentina a devenit exportatoare de grau, carne de vita silana de clasa mondiala, iar tara a inregistrat cea mai mare rata de alfabetizare din

America de Sud.Dupa Primul Razboi Mondial, guvernul argentinian a inceput sa intervina inafacerile interne, fapt ce a culminat cu Marea Criza din 1929. Colonelul Juan Peron, carea ajuns la putere la mijlocul anilor 1940, a copiat politicile economice ale eroului sau,Benito Mussolini: guvernul a nationalizat intreprinderile, a crescut taxele, a instaurat uncontrol al preturilor riguros si a incurajat inflatia. Rezultatul acestor politici a fost,desigur, preturi mai mari si lipsuri cronice la nivel national, inclusiv la produsele la careera recunoscuta pe plan mondial: grau si carne de vita.


2/6

Pana in 1990 protectionismul a izolat Argentina de pietele mondiale. Taxele erauin medie de 29%, in comparative cu SUA, unde erau de 3%. Au fost aplicate taxe multmai mari la importurile de automobile, piese auto, otel, petrochemicale, produse dinplastic sau fibre textile. Introducerea unui sistem de licentiere a restrictionat importurile a3000 de categorii de produse, printre care: automobile, zahar, bauturi alcoolice,

medicamente, piele,incaltamine, ceasuri de mana, imbracaminte si fibre naturale sisintetice. Aceasta politica nationala adoptata favoriza furnizorii interni, chiar dacaprodusele lor erau chiar si cu 60% mai scumpe decat cele din import. S-a ajuns chiar sipana la interzicerea concurentei in industrii precum asigurarile si transporturile aeriene.

Sub pretextul ca protejeaza industrii nationale strategice, guvernul argentinian i-a impiedicat pe cetateni sa cumpere electronice din strainatate, acest fapt ducand lapreturi exorbitante ale produselor nationale in comparative cu cele straine (de ex, uncalculator costa in Argentina 400$, in timp ce in SUA nu depasea 100$). Lipsacalculatoarelor a limitat competenta companiilor financiare din tara. Firma de brokerajPardo Rabello Y Cia, S.A., de exemplu, in 1991 se intindea pe 2 etaje ale unei cladiri debirouri din Buenos Aires, avea in dotare numeroase birouri, fiecare echipat cu telefon,

insa exista un singur calculator la nivelul intregii firme. In SUA, Europa de Vest siJaponia, in schimb, fiecare broker dispunea de 12 ecrane care afisau preturile pentrudiferite piete.

Ca sa se inteleaga mai clar situatia Argentinei din acele momente, afirmatia luiHector Massuh este cea mai potrivita: Sa exporti e complicat. Sa importi e complicat.Sa-ti platesti factura electrica este complicat... Profitand de birocratia extreme decomplicate din tara, cativa oameni, numiti gestores, faceau bani ajutandu-i pe ceilalti sase descurce cu reglementarile. Acesti gestores cunosteau toate formalitatile siprocedurile ce trebuiesc indeplinite pentru a obtine o aprobare de orice fel, fie ca este unade iesire la pensie sa de achizitionare a unui nou automobile. Procedurile durau, insa,enorm de mult. Multi argentiniei au umflat sumele din facturile de import, astfel au

evitat restrictiile schimbului valutar si au putut sa transfere sume de bani in strainatate.O alta politica intreprinsa de guvernul argentinian a fost aceea de a permitepersoanelor handicapate sa importe autoturisme fara a plati niciun fel de taxe. Aceastapolitica absurda a condus la o situatie cel putin ilara. Aceste persoane au inceput saimporte la scara larga, astfel, o singura persoana handicapata se presupune ca ar fiimportat 2000 masini !!. Acest subiect a facut si deliciul unor glume la vremea aceea:sotia trebuie sa-I dea vestea proasta sotului ca piciorul ii va fi amputat si il intreaba: vreisa incep cu vestea buna sau cu cea rea ? vestea rea e ca piciorul iti va fi amputate, vestearea e ca acum poti face o gramada de bani lucrand ca reprezentant pt Mercedes. (ha ha,mie nu mi se pare asa amuzant :D )

Efectele politicilor defectuoase intreprinse de guvernul argentinian sunturmatoarele:

- lipsa de comunicatii- productie scazuta de petrol- productia de carbune pe care nimeni n-o foloseste sau cumpara- pensii insuficiente pt a supravietui- rute in transportul feroviar pe care nimeni nu le exploateaza- proiecte in domeniul petrochimiei care nu au fost duse la bun sfarsit- violenta


3/6

- dezinformarea publicului de catre televiziunile si radiourile de stat- santierele care au costat mai mult decat au produs- rezerve de apa ce nu ajung populatiei- porturi vechi, ineficiente si scumpe- transporturile incite, neregulate si invechite

- navluri ce nu pot fi obtinute.

India

India, una dintre cele mai populate tari de pe planeta, si-a castigat independentade sub dominatia britanica in 1947 si tintea la un viitor promitator printr-o larga retea decai ferate, un serviciu civil bine instruit, si o vasta si ieftina forta de munca.

Din pacate tara a adoptat politici socialiste si protectioniste care au facut mai multrau decat bine, aducand suferinta si saracie.Aceste politici au fost implementate de

Mohandas Gandhi si dee succesorul sau Jawaharlal Nehru , intaiul Prim-Minitru altarii.Acestia au imbratisat regimul socialist sovietic dupa cel de-al Doilea RazboiMondial in India fiind elaborateplanuri cincinale si industriile nationalizate.Acestea dinurma au fost protejate de cele mai dure restrictii de import din lumea non-comunista.

In ultimele 4 decenii, guvernul a cheltuit mai mult de 12 miliarde de $subventionand producatori ale caror proiecte erau ineficiente. De exemplu in 1989ministrul Indian pentru Implementarea Programelor a raportat faptul ca in 303 deprograme finantate de govern implicand mai mult de 12 miliarde de $- folositi pentrudezvoltarea cailor ferate si a industriilor otelului si petroliera cat si a altor industrii-durataintarzierilor a acumulat 515 ani costurile ridicandu-se cu 53% peste buget.

Protectionismul Indian s-a materializat in interzicerea de catre govern a mai mult

de 300 de categorii de importuri, majoritatea fiind bunuri de larg consum.Alte bunuri au fost sever restrictionate prin impunerea unor cote de import ridicate si acelor mai mari taxe din lume, care depasesc in medie 130%.Cei care nu erau intimidati de taxele mari se loveau de o alta problema, si anume deSistemul Licentelor de Import.Toate importurile cereau o anumita licenta, dar pe langafaptul ca se eliberau doar in cazul anumitor bunuri considerate esentiale si a carorproductie nu se putea realize in tara, eliberarea lor dura mai bine de 5 ani, fapt ce s-a siintamplat in mii de cazuri.

Controlul schimbului valutar i-a marginalizat si mai mult pe indieni, incepand cuanii 50, cetatenilor li se percepea un impozit de 15% la fiecare schimb valutar cu altetari.Birocratii erau cei imputerniciti legal pentru a schimba rupia pe o alta moneda.

Pe de-o parte acestia mentineau rupia la o rata de schimb ridicata artificial, pentru aincuraja exporturile si pentru a-i motiva pe producatorii autohtoni iar pe de alta parteinvestitorii straini erau indepartati tocmai prin acest control al schimbului valutar.

O alta problema o constituie interventia majora a statului in ceea ce priveste noiiinvestitori sau intreprinzatori. Pentru a deschide o firma industriala sau pentru a o extindeeste cerut acordul explicit al guvernului.Acesta hotaraste locul, capitalul, politicile urmatesi pentru ca un produs sa ajunga din faza de concept in cea de productie, jumatate dinacest timp find petrecut pentru a satisface regulile guvernului.


4/6

Protectionismul a distrus , deasemenea, si industria textilelor, cea in care forta demunca ieftina a Indiei ii oferea un avantaj competitive semnificativ. In anii 50, oficialiiau inceput promovarea hainelor lucrate manual, care, in ciuda costului ridicat, proliferauin interiorul granitelor inchise ale Indiei. Un deceniu mai tarziu , India raspundea de maibine de jumatate din textilele exportate atat in tarile dezvoltate cat si in cele

industrializate. In 1980 ,neatinsa in spatele granitelor inchise, India a ratat boom-ul globalin ceea ce priveste fibrele sintetice iar exporturile Indiei scazand considerabil ,cu 80 deprocente , ajungand astfel la 9%.

Protectionismul Indian nu se reduce numai la restrictionarea importurilor ci si laun standard de viata scazut.

Prea saraci ca sa plateasca impozitul pe venit indienii au fost loviti din plin deimpozitele indirecte ce se gaseau in preturile ridicate practicare de producatorii autohtoni.Aceste preturi rezultau din interdictiile si taxele mari practicate la importuri. De exempluun frigider avea un adios de 250% in timp ce pentru zahar indienii plateau mai mult de328%.Restrictiile reprezentau deasemenea o amenintare pentru sanatatea publica, astfelca de exemplu penicilina produsa in tara costa cu 1.25% mai mult decat daca s-ar fi

importat.Industria autovehiculelor a fost si ea afectata, astfel clientul asteptand si 7 anipentru a primi masina comandata. Datorita acestor restrictii si reguli coruptia a inflorit ,incurajand birocratii sa ceara mita.

In anii 80 era tot mai raspandita recunoasterea faptului ca politica Indiei eraresponsabila de mizeria cronica a poporului. Liberalizarea a inceput sa se produca incet,deoarece interesele politice erau sa apere intr-un mod agresiv privilegiile protectioniste.

Protectionismul Indian, practicat intre 1950-1980 a avut efecte daunatoare atatpentru economie cat si pentru populatie , destabilizand astfel intregul sistem economic.Atat interzicerea importurilor cat si impunerea unor taxe foarte ridicate la import au

eliminate intr-o mare masura concurenta din afara incurajand producatorii sa-si impunapropriile preturi chiar daca acestea erau de 3 ori mai mari decat daca aceleasi bunuri ar fifost importate.

Birocratia excesiva, impunerea nenumaratelor reguli de catre guvern, controlulschimburilor valutare au indepartat investitorii straini pierzand astfel contractul cu pieteleexterioare ceea ce se si dorea.

Chiar daca dupa anii 90 economia Indiei incepe usor sa se liberalizeze inca maiexista practici protectioniste ce influenteaza negative economia tarii.

Japonia

Unii americani sunt de parere ca Japonia este o tara care s-a dezvoltat si a devenitprospera datorita protectiei comerciale si a subventionarii industriilor. Dar, defapt, masurile economice combinate aplicate de Guvernul japonez au dus larezultate combinate, diferite.

Sectoarele care s-au descurcat cel mai bine sunt cele care au fost scutite deprotectia, directivele sau implicarea guvernului


5/6

Industriile cele mai subventionate si protejate au decazut, cotele lor depiata si numarul angajatilor a scazut. Au devenit o povara cronica pentruconsumatorii si platitorii de taxe japonezi.

Culturi deformate: la inceputul anilor 20, 90% din orezul Japoniei era importat;

apoi au fost adoptate tarife ridicate in 1930, care s-au mentinut pana astazi. Maimult, Guvernul le-a garantat fermierilor ca vor primi un pret minim pentru orez,superior celui de pe piata mondiala (promisiune ce nu avea fundament).

In 1952 a fost limitata suprafata de pamant arabil pe care o familie o puteadetine, agricultura ramanea in continuare cel mai restrictionat sector, desifermierul japonez de rand ajunsese sa depinda in proportie de doar 6% din venitultotal de culturile de orez; protectionismul in domeniul orezului devenise deneatins din punct de vedere politic.

Aceste masuri au influentat negativ agricultura, ducand la scadereapopulatiei fermiere de la 30 milioane la 20 milioane in doar cativa ani, in ciudaacestui protectionism accentuat care dorea sa aiba efecte benefice.

Reglementarea comertului retailprin ingreunarea dezvoltarii lanturilor demagazine a dus la degradarea lantului de distributie (care a devenit ineficient),cresterea preturilor si afectarea consumatorilor, care nu se mai puteau bucura demagazinele straine de tip outlet, care ofereau preturi mai mici.

Guvernul japonez a combinat restrictiile in ceea ce priveste comertul, cucele privind accesul special la valuta straina si subventiile, in incercarea de a ajutasectoarele privilegiate ale economiei. In fiecare din cazuri, aceste eforturi au fostineficiente si foarte rar au prevenit declinul acestor domenii.

Exemple: industria fierului, a carbunelui, soselele, industria constructoarede nave, a aluminiului, industria petrochimica, finantele.

Prin oferirea de subventii si promovarea restrictiilor la import, Guvernuljaponez a intarziat tranzitia de la industriile in decadere la cele noi, tinere. Unimportant numar de oameni, bunuri si resurse de capital au ramas atrase in acesteindustrii in declin mai mult decat s-ar fi intamplat intr-o economie deschisa (estebinecunoscut faptul ca, dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, Japonia a adoptattimp de multi ani o politica de izolare fata de exterior); ca si consecinta, maiputine locuri de munca au fost create.

Economia Japoniei a cunoscut un boom in anii 1980, marindu-si participarea inpietele SUA, Europei si Asiei, cand liberalizarea comertului si investitiilor s-ausincronizat. Taxele comerciale au fost reduse (sub nivelul celor din SUA),

barierele care limitau cantitatile importate diminuate sau eliminate. Companiilejaponeze au castigat acces mai usor la capital, in termeni mai flexibili si, deseoricu costuri mai mici. Certificarile si procedurile standard au fost simplificate.Japonia a evoluat mult, insa procesul este inca dureros de lent.


6/6

Concluzii:

Dupa cum au bine demonstrat-o esecurile Argentinei, Indiei, Europei i Japoniei,protectionismul extinde problemele de la furnizori la consumatori. Protectionismulsubmineaza competitivitatea companiilor ale caror nevoi nu sunt indeplinite de catrefurnizorii interni. i, desigur, protectionismul saraceste milioane de oameni.

Calea de a preveni raspandirea problemelor furnizorilor in intreaga economie este dea deschide pietele, eliberand consumatorii sa isi satisfac nevoile de consum dinstrintate. Comerul liber nseamn c, atunci cnd taxele, reglementarile, inflaia,precum i alte politici guvernamentale nefavorabile submineaza capacitatea furnizorilorinterni de a oferi ceea ce au nevoie consumatorii, acestia isi pot proteja n continuareinteresele vitale. Cum le poate fi negat n mod legitim acest drept?

protectionist paradise

Documents