5. PROTECTIA MUNCII IN MEDICINA DENTARA

Subapitolul 5.1. Noţiuni generale de protecţia muncii

Protecţia muncii reprezintă ansamblul de acţiuni şi măsuri pentru

prevenirea riscurilor profesionale, protecţia sănătăţii şi securitatea lucrătorilor,

pentru eliminarea factorilor de risc şi accidentare prin informarea, consultarea,

instruirea, protejarea lucrătorilor şi a reprezentanţilor lor.

În România măsurile de protecţia muncii sunt reglementate prin Legea

319 din 2006 - Legea securităţii şi sănătăţii în muncă si a normelor de aplicare a

acesteia , norme de protecţia muncii  şi instrucţiuni specifice de securitate şi

sănătate în muncă.

Toate societatile comerciale sunt obligate sa asigure angajatilor lor

conditiile necesare impuse de lege cu privire la Protectia Muncii. In cazul in

care societatile nu detin toata documentatia necesara iar angajatii nu sunt

instruiti specific cu privire la activitatea pe care o depun, angajatii risca amenzi .

Protecţia muncii este un sistem de măsuri şi mijloace social-economice,

organizatorice, tehnice, profilactic-curative, care acţionează în baza actelor

legislative şi normative şi care asigură securitatea angajatului, păstrarea sănătăţii

şi a capacităţii de muncă a acestuia în procesul de muncă.

Atât noţiunea, sistemul acesta de măsuri, cît şi disciplina în sine prezintă

un izvor absolut necesar de informaţie cu privire la securitatea muncii în

activitate.

Scopul protecţiei muncii este de a reduce probabilitatea afectării sau

îmbolnăvirii angajatului cu crearea în acelaşi timp a condiţiilor confortabile de

muncă la o productivitate maximală a acesteia.

Securitatea muncii în activitatea de producţie se asigură pe următoarele

căi:

• instruirea în materie de protecţia muncii a tuturor angajaţilor şi a altor

persoane la toate nivelurile de educaţie şi pregătire profesională;

• instructarea prealabilă şi periodică a tuturor angajaţilor;

• pregătirea specială angajaţilor care deservesc maşini, mecanisme şi

utilaje faţă de care sînt înaintate cerinţe sporite de securitate;

• verificarea periodică a cunoştinţelor personalului a materiei în protecţia

muncii (minimum o dată în trei luni).

În continuare vom enumera unele direcţii principale ale politicii de stat în

domeniul protecţiei muncii cu scopul de a scoate în evidenţă implimentarea

noilor concepte de muncă cît şi dorinţa guvernării pentru a conlucra paşnic şi

eficient în toate domeniile:

• asigurarea priorităţii ale politicii de stat în domeniul protecţiei muncii

• emiterea şi aplicarea actelor normative privind protecţia muncii;

• supravegherea şi controlul de stat asupra respectării actelor normative în

domeniul protecţiei muncii;

• cercetarea şi evidenţa accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;

• apărarea intereselor legitime ale salariaţilor care au avut de suferit în

urma accidentelor de muncă şi a bolilor profesionale;

• pregătirea şi reciclarea specialiştilor în domeniul protecţiei muncii;

• organizarea evidenţei statistice de stat privind condiţiile de muncă,

accidentele de muncă, bolile profesionale şi consecinţele materiale ale acestora;

• colaborarea internaţională în domeniul protecţiei muncii;

• reglementarea asigurării salariaţilor cu echipament de protecţie

individuală şi colectivă cu încăperi şi instalaţii sanitar-social, cu mijloace

curativ profilactice din contul angajatului.

Normele de protecţie a muncii şi normele de igiena muncii se emit de

Ministerul Muncii şi Protecţiei Sociale şi de Ministerul Sănătăţii după

consultarea patronatelor şi sindicatelor. Aceasta este efectuată de oameni

competenţi ce au drept scop îmbunătăţirea normelor de siguranţă şi igienă a

populaţiei.

Instructajul primar se petrece nemijlocit la locul de lucru înainte de

admitere la lucru cu toţi salariaţii.

Condiţii de muncă

• evidenţierea stării reale a condiţiilor de muncă la obiectul de bază;

• analiza măsurilor tehnice şi organizatorice spre preîntâmpinarea acţiunii

negative asupra muncitorilor a factorilor nocivi de producere.

 

Subapitolul 5.2. Protecţia muncii în domeniul sanitar

Normele de securitate a muncii in domeniul sanitar sunt

reglementari cu aplicabilitate nationala si cuprind prevederi minimal

obligatorii pentru desfasurarea diferitelor activitati in conditii de securitate.

Lucrătorii care îşi desfăşoară activitatea în sectorul serviciilor de sănătate

se confruntă cu o gamă largă de activităţi şi de medii de lucru care reprezintă o

ameninţare pentru sănătatea lor şi care prezintă riscul de boli profesionale sau

accidente de muncă. Această secţiune oferă informaţii detaliate cu privire la

astfel de riscuri şi la o serie de metode eficiente de evaluare şi de eliminare sau

reducere a acestora.

Multe dintre structurile în care lucrătorii din domeniul serviciilor

medicale îşi desfăşoară activitatea, precum şi multitudinea de sarcini pe care le

realizează aceştia pot prezenta o mare varietate de pericole. 

Sectorul serviciilor de sănătate este vast, cuprinzând aproximativ 10% din

totalul lucrătorilor de pe întreg teritoriul Uniunii Europene. Mai mult de trei

sferturi din aceştia sunt femei.

Prin natura muncii lor, indiferent dacă este vorba de asistenţă medicală

primară pentru persoane cu afecţiuni fizice sau mintale, de manevrarea

pacienţilor sau de furnizarea de servicii de curăţenie, este esenţial ca în acest

sector sănătatea şi securitatea să constituie o prioritate.

Cu toate acestea, datele la nivel european arată că proporţia lucrătorilor

din domeniul serviciilor medicale care consideră că activitatea pe care o

desfăşoară reprezintă un risc la adresa sănătăţii şi securităţii lor, este mai mare

decât media tuturor sectoarelor din UE. În special, expunerea la ameninţări de

violenţă fizică şi la acte reale de violenţă din partea colegilor şi a altor persoane

este foarte răspândită în comparaţie cu alte sectoare.

Riscurile cu care se confruntă lucrătorii din domeniul sănătăţii includ:

Riscuri biologice, cum ar fi infecţiile cauzate de leziunile provocate de

înţepături cu ace.

Riscuri chimice, incluzând medicamentele utilizate în tratamentul

cancerului şi dezinfectanţii.

Riscuri fizice, cum ar fi radiaţiile ionizante.

Riscuri ergonomice, de exemplu manevrarea pacienţilor.

Riscuri psiho-sociale, incluzând violenţa şi munca în schimburi.

*Prevenirea rănirilor provocate de obiecte ascuţite la locul de muncă.

Lucrătorii din domeniul medical sunt expuşi riscului de înţepături de ac

sau răniri cu obiecte ascuţite. Aceste răni ridică probleme deoarece lucrătorul se

poate infecta cu agenţi patogeni transmişi prin sânge (viruşi, bacterii, ciuperci şi

alte microorganisme).

Virusul imunodeficienţei umane (HIV) şi hepatita B (HBV) sau C (HCV)

sunt riscurile cele mai frecvente, dar există peste 20 de boli transmisibile prin

sânge care se pot transmite astfel.

In Europa, numărul estimat al rănilor cauzate de înţepături de ac este de 1

milion pe an. Cadrele medicale nu sunt singurele expuse la acest risc. Deşi se

consideră că asistentele medicale care lucrează în situaţii medicale urgente sunt

expuse cel mai mult la acest risc, mulţi alţi lucrători se pot afla în situaţii cu risc

de rănire. De exemplu, personalul auxiliar, precum lucrătorii din curăţătorii şi

spălătorii pot fi expuşi unui risc mare.

*Directiva UE privind prevenirea rănilor provocate de obiecte ascuţite în

sectorul spitalicesc şi în cel al asistenţei medicale

Pentru a remedia această problemă, a fost adoptată Directiva 2010/32/UE.

Această directivă pune în aplicare Acordul-cadru privind prevenirea rănilor

provocate de obiecte ascuţite în sectorul spitalicesc şi în cel al asistenţei

medicale semnat între partenerii sociali europeni HOSPEEM (Asociaţia

angajatorilor din sectorul spitalicesc şi al sănătăţii) şi EPSU (Federaţia

Europeană a Sindicatelor din Serviciile Publice).

Obiectivul directivei este să realizeze un mediu de lucru cât mai sigur

prin prevenirea rănilor cauzate de obiecte medicale ascuţite (inclusiv ace) şi

protejarea lucrătorilor din spitale şi din sectorul sănătăţii expuşi la acest risc.

Acest lucru se poate realiza luând următoarele măsuri preventive şi de protecţie:

- eliminarea utilizării inutile a obiectelor ascuţite.

- furnizarea de dispozitive medicale.

- încorporarea de mecanisme de protecţie care să asigure siguranţa.

- implementarea de sisteme de lucru sigure.

-implementarea de proceduri sigure de utilizare şi eliminare a

instrumentelor medicale ascuţite.

- interzicerea practicii repoziționării tecii acelor de unică folosință.

- utilizarea de echipament individual de protecţie.

- vaccinarea.

Normele de securitate a muncii în domeniul sanitar sunt reglementări cu

aplicabilitate naţională şi cuprind prevederi minimal obligatorii pentru

desfăşurarea diferitelor activităţi în condiţii de securitate. La locurile de muncă

în care se desfăşoară diverse activităţi în domeniul sanitar vor fi repartizate

numai persoane care au fost instruite din punct de vedere al securităţii muncii;

Astfel, persoanele care lucrează în domeniul sanitar vor fi informate cu

privire la:

- riscurile la care sunt expuse privind contactarea unor boli;

- părţile periculoase ale echipamentelor tehnice utilizate: butelii de O2,

aparatură electrică în cazul resuscitării cardio-respiratori, etc. ;

- dispozitivele de protecţie existente în serviciul de radiologie (ecran de

protecţie, mănuşi, şorţuri);

- mijloace de protecţie şi autoprotecţie pentru a evita contaminarea cu

produsele de excreţie (urină, materii fecale, sput , lichid de ascită, etc.);

- modul de intervenţie în caz de avarii sau accidente;

- semnificaţia marcajelor şi inscripţiilor diverselor ambalaje (recipiente de

sticlă, cutii, flacoane, etc.);

- semnificaţia tăbliţelor de avertizare cu semnul de pericol biologic, de

iradier , etc.

- purtarea echipamentului de protecţie; acesta este alcătuit din

mănuşi, halat alb, şorţuri, bluze impermeabile, mască, protectoare faciale

(ochelarii, ecran protector), echipamente de resuscitare, bonetă, cizme de

cauciuc, papuci ce pot fi usor decontaminaţi. Vestiarele echipamentului

individual de protecţie vor fi separate de cele pentru îmbrăcămintea personală

de exterior. Echipamentul de protecţie se utilizează numai în incinta spitalului;

acesta va fi schimbat cu hainele la ieşirea din tură , după o spălare şi aseptizare

a mâinilor. 

Tehnica de spălare a mâinilor 

Tehnica de spălare a mâinilor ar trebui să dureze 15 - 30 secunde. Pe

mâinile ude aplicăm 5 secunde pentru fiecare dintre cei 6 paşi arătaţi mai jos.

Pot fi folosiţi pe mâna curată 3 ml de alcool sau gel.

Când se face spălarea mâinilor? 

• la intrarea în serviciu şi la părăsirea locului de muncă; la intrarea şi la

ieşirea din salonul de bolnavi;

• înainte şi după examinarea fiecărui bolnav;

• înainte şi după aplicarea unui tratament;

• înainte şi după efectuarea unor proceduri invazive;

• după scoaterea mănuşilor de protecţie;

• după scoaterea măştii folosită la locul de muncă;

• înainte de prepararea şi distribuirea alimentelor şi a medicamentelor

administrate peros;

• după folosirea batistei;

• după folosirea toaletei;

• după trecerea mâinii prin păr;

• după activităţi administrative, gospodăreşti.

• ori de câte ori mâinile sunt vizibil murdare;

• după contactul cu sângele sau cu produsele de excreție;

• după îndepărtarea mănușilor;

• înainte de procedurile aseptice: îngrijirea unei răni ,injecții, puncții , etc.

Procedura şi cei 6 paşi ai spălării mâinilor:

- îndepărtarea bijuteriilor (inele, brăţări) a ceasurilor;

- unghii îngrijite, tăiate scurt;

- utilizare de apă curentă , săpun, periuţă pentru spălarea obişnuită;

- două săpuniri consecutive timp de 2 min. pe toată suprafaţa mâinii şi în

spaţiile interdigital , se usucă mâna cu prosop de unică folosinţă.

- în cazuri de urgenţă este permisă utilizarea de antiseptice ca înlocuitor al

săpunului, dar nu ca rutină.

 

• Mâinile – pe feţele palmare;

• Mâinile – pe feţele dorsale;

• Palmele – inter digital;

• Degetele – cu palma opusă;

• Policele – cu palma opusă;

• Unghiile – prin rotaţii cu palma opusă.

• Se interzice efectuarea oricărei intervenţii cu mâinile umede la

echipamentele tehnice – electrice şi se interzice descompletarea echipamentului

electroizolant

• In secţiile de anestezi , terapie intensivă şi bloc operator unde se

lucrează şi cu gaze narcotice inflamabile, se interzice purtarea îmbrăcămintei

din fibre sintetice sau lână;

• Se interzice ca în timpul desfăşurării unor tehnici medicale să se

mănânce sau să se atingă gura sau faţa cu mâinile;

• Se vor utiliza grupuri sanitare separate de cele destinate bolnavilor;

•Depozitarea rezidurilor menajere se face separat de cele rezultate din

activitatea medicului;

•Se cere respectarea intocmai a procedeelor de lucru privind examinarea,

investigarea si aplicarea tratamentelor.

Spălarea şi dezinfecţia mâinilor şi portul mănuşilor de unică utilizare este

obligatorie în următoarele situaţii:

- recoltarea de produse biologice pentru examinări de laborator sau alte

scopuri;

- efectuarea puncţiilor lombare sau vasculare;

- la orice manevre prin care se vine în contact cu sânge, secreţii şi excreţii

ale asistaţilor;

- examenele şi tratamentele stomatologice;

- tuşeul vaginal, tuşeul rectal;

- sondaje, cateterizări vezicale;

- tubaj gastric, duodenal, alimentarea prin gavaj;

- intubaţie oro-traheală;

- endoscopie;

- toate intervenţiile chirurgicale;

- asistarea naşterilor;

- aplicarea şi îndepărtarea cateterelor venoase şi arteriale.

Ştergerea şi uscarea este obligatorie:

- cu aer cald;

- prosop de unică întrebuinţare;

Cauzele generale producătore de accidente şi boli profesionale în munca

medico-sanitară sunt: umezeala; curentul electric; explozia gazelor sub

presiune; efortul fizic incorect dozat; acţiunea substanţelor toxice,

caustice,corozive şi inflamabile.

  Umezeala

Umezeala apare ca o noxă profesională, în special, în serviciile de

balneologie şi hidroterapie, precum şi în unele ramuri de fizioterapie, dar în

condiţii neadecvate de muncă pot apărea în orice serviciu medico-sanitar,

acţionând asupra personalului care se ocupă cu igiena, îmbăierea bolnavilor şi

întreţinerea curentă a spaţiului de spitalizare. Umezeala apare ca o noxă

profesională în toate unităţile spitaliceşti la spălătorii, chiar dacă acestea sunt

mecanizate.

Umezeala provoacă macerarea tegumentelor mâinii, ceea ce favorizează

formarea eczemelor şi a infecţiilor locale. Dacă umezelii i se suprapune şi o

temperatură mai joasă, aceasta va favoriza îmbolnăvirea aparatului locomotor.

Curentul electric  

Curentul electric prezintă pericolul electrocutării. Energia electrică se

utilizează în serviciile de: radiodiagnostic şi radioterapie; explorări funcţionale;

electroterapie; electrocauterele; fierbătoarele şi sterilizatoarele electrice;

întreţinerea curentă a spaţiilor de spitalizare şi a anexelor (aspiratoare de praf,

maşini de spălat, maşini de uscat şi călcat lenjeria, frigidere etc.). Utilizarea

incorectă sau în stare defectă poate provoca accidente grave şi chiar fatale prin

electrocutare.

 

Explozia gazelor sub presiune

Pericolul este foarte mare în: serviciile de anestezie, reanimare,

fizioterapie unde se lucrează cu oxigen, dioxid de carbon şi aer comprimat în

butelii, sau cu diferite substanţe anestezice generale (eter, ciclopropan, protoxid

de azot) care sunt inflamabile; oficiile de alimente pentru reîncălzirea hranei

bolnavilor (gaz lichefiat în butelii metalice); staţiile centrale de sterilizare;

autoclavele de la blocurile operatorii şi din laboratoarele de microbiologie.

 

Substanţele toxice, caustice, corozive, inflamabile

Substanţele toxice, caustice, corozive, inflamabile prin depozitare,

etichetare, mânuire, transport, spălarea recipientelor incomplet folosite

reprezintă surse posibile de accidente şi îmbolnăviri profesionale. Substanţele

pot pătrunde în organism atât pe cale digestivă, cât şi prin inhalare sau prin

piele.

  Efortul fizic incorect dozat 

Organizarea incorectă a serviciilor medicale, amplasarea lor dispersată,

circuitele prea complicate, sistemele de semnalizare învechite, lipsa

ascensoarelor fac ca personalul să parcurgă în cursul turei de serviciu triplul

distanţei acceptabile (4 km).

Ridicarea sau schimbarea de poziţie a bolnavilor imobilizaţi la pat, transportul

cu targa sau căruciorul necesităo tehnică corectă, pentru a nu produce vătămări

ale sistemului locomotor a personalului (febră musculară, discopatii, întinderi

de ligamente etc.).

Cauze specifice 

Cauzele specifice producătoare de accidente şi boli profesionale sunt:

radiaţiile ionizante, razele ultraviolete, infecţiile de spital, sensibilizarea faţă de

medicamente, dezinfectante sau alte substanţe chimice, munca cu bolnavii

iresponsabili moral şi penal, infecţiile intraspitaliceşti.

Radiaţia ionizantă

Iradierea ionizantă este posibilă în serviciile de radiodiagnostic,

radioterapie, precum şi în cursul examinărilor şi al tratamentelor cu izotopi

radioactivi. Razele ionizante se cumulează în organism şi adesea se manifestă

numai după o perioadă de activitate sub acţiunea acestora. Doza tolerantă este

cantitatea maximă de raze ionizante pe care organismul o poate tolera zilnic,

timp îndelungat, fără să afecteze sănătatea. Aceasta se controlează cu ajutorul

dozimetrelor. Provoacă afecţiuni ale organelor hematopoietice, glandelor

sexuale, pielii.

  Razele ultraviolete 

Razele ultraviolete sunt utilizate în serviciile de fizioterapie, precum şi

pentru dezinfecţie. Provoacă afecţiuni ale ochilor şi tegumentelor.

  Sensibilizarea faţă de medicamente, dezinfectante sau alte substanţe

chimice 

Sensibilizarea faţă de medicamente, dezinfectante sau alte substanţe

chimice este foarte frecventă. Poate fi locală (tegumentele venite în contact cu

substanţa) sau generale (erupţii generalizate, febră, stări deşoc).

  Munca cu bolnavii iresponsabili moral şi penal  

Munca cu bolnavii iresponsabili moral şi penal impune angajarea

asistenţilor medicali cu o condiţie fizică robustă, specializaţi pentru această

muncă.

  Infecţiile intraspitaliceşti 

Infecţiile intraspitaliceşti reprezintă forma cea mai tipică a riscului

profesional în munca cu bolnavii. Pericolul este deosebit de mare în spitalele de

boli infecto-contagioase. Posibilitatea infecţiilor intraspitaliceşti există însă în

orice secţie deoarece bolnavii pot fi purtători de germeni. Infecţiile

intraspitaliceşti se transmit pe cale aerogenă,digestivă, prin contact direct etc.

Echipamentul de protecţie al asistentei medicale este obligatoriu şi trebuie

să fie menţinut totdeauna în stare impecabilă, de curăţenie perfectă (halat, şorţ,

bonetă, încălţăminte adecvată etc.).Peste echipament, asistenta medicală va

purta o manta groasă (circulaţia între pavilioane, în curtea spitalului).

  În spitalele de boli infecţioase cu cazuri deosebit de contagioase se

utilizează echipamente speciale de protecţie (salopetă, ochelari, mască, mănuşi,

cizme de cauciuc). 

 În serviciile de radiologie se utilizează şorţ de cauciuc îmbibat cu săruri

de plumb. 

  În orice activitate cu potenţial infecţios, unde mâna sau mucoasele

asistentei medicale pot veni în contact direct cu sângele sau alte produse

biologice sau patologice ale bolnavului va purta mănuşi de cauciuc de unică

folosinţă.

Echipamentul de protecţie în timpul liber, precum şi hainele de stradă în

timpul serviciului, se păstrează în dulapuri strict individuale, aşezate în filtrul de

personal. Filtrul de personal este format din două garnituri de dulapuri aşezate

în încăperi separate, despărţite prin camera de baie.

La intrarea în serviciu, personalul va dezbrăca hainele de stradă în prima

încăpere aşezându-le în dulap, va trece prin camera de baie, iar de aici într-o altă

încăpere, unde va îmbrăca echipamentul de protecţie pe care îl scoate dintr-un

dulap. La părăsirea spitalului, sensul este invers. Echipamentul de protecţie are

o durată maximă de purtare de trei zile, însă se schimbă ori de câte ori se

murdăreşte sau se mototoleşte, rupe, etc.

Cauzele care pot genera accidente şi îmbolnăviri profesionale în munca

de îngrijire a bolnavilor sunt multiple, însă pot fi evitate dacă se respectă

normele generale şi speciale de protecţie a muncii ale activităţii medico-

sanitare.

Măsurile cele mai importante de protecţie a muncii sunt: modul igienic de

viaţă; călirea organismului; purtarea corectă a echipamentului de protecţie.

Acestea se completează cu măsuri prevăzute în legislaţia noastră pentru fiecare

persoană care lucrează în cadrul unităţilor medico - sanitare.

La întreruperea mai lungă de 30 de zile la locul de muncă sau a celor

transferaţi li se va face un instructaj introductiv care se repetă la perioade de 1-

6 luni, instructaj numit periodic. Acest instructaj cuprinde metodele de utilizare

a aparatelor, mânirea şi transportul substanţelor toxice,caustice etc. Se va evita

munca în condiţii umede şi friguroase. 

Aparatele care funcţionează cu curent electric trebuie să fie în perfectă

stare de funcţionare, verificate preventiv la intervale fixe de către un tehnician

de specialitate, iar zilnic de către personalul care le utilizează. Pentru fiecare

aparat se întocmeşte o fişă tehnică. 

  În cursul tratamentelor de electroterapie, cât timp bolnavul este în contact

cu electrozii, este interzisă, atât asistentei cât şi bolnavului, atingerea obiectelor

metalice puse pe duşumea sau a acelora care au contact cu pământul. Orice

manoperă cu aparatele electrice se execută cu mâinile absolut uscate. Se dotează

locurile de muncă cu pericol de incendii, cu extinctoare a căror conţinut trebuie

reîmprospătat la termen.

Gazele comprimate în butelii se utilizează numai cu reductoare de

presiune, a căror stare de funcţionare severifică lunar. Amplasarea buteliilor se

face la o distanţă cât mai mare de sursele de căldură. Oxigenul se

înmagazinează în rezervoare tubulare de oţel, cu pereţi groşi şi rezistenţi, în care

este comprimat până la o presiune de 120 atm. 

Autoclavele vor fi utilizate numai de către personalul specializat,

respectând presiunea şi temperatura pentru care sunt fabricate. Aparatele de

măsurat presiunea trebuie periodic verificate. 

Pentru prevenirea intoxicaţiilor, orice substanţă chimică sau

medicamentoasă va fi ţinută în ambalaje etichetate.

Transvazarea unei substanţe oarecare, indiferent de natura ei, într-un

recipient care poartă altă inscripţie se pedepseşte prin lege. 

Manipularea substanţelor corozive se va face numai cu mănuşi, şorţuri şi

cizme de cauciuc. 

Pentru evitarea efortului exagerat se utilizează ascensoarele şi

cărucioarele, iar schimbările de poziţie ale bolnavului se vor face de către 2-3

persoane.

La serviciile de radiodiagnostic şi radioterapie, se vor purta şorţuri şi

mănuşi din cauciuc, impregnat cu săruri de plumb. În timpul radiografiilor, în

timpul expunerii filmelor, personalul va ieşi din cameră, expunerea făcându-se

prin telecomandă. Asistenta medicală din acest serviciu va purta obligatoriu

dozimetru prevăzut cu filtre de metal. 

Pentru evitarea efectelor razelor ultraviolete în timpul funcţionării

lămpilor de cuarţ, asistenta medicală va purta ochelari de protecţie de culoare

fumurie. Asistenta medicală va folosi tehnicile aseptice în orice manevră cu

bolnavul.

Pentru prevenirea infecţiilor transmise prin vectori, bolnavii internaţi vor

fi controlaţi şi la nevoie deparazitaţi înainte de a fi duşi în salon. Periodic sau la

nevoie se va face dezinsecţia sau deratizarea, distrugându-se factorii

transmiţători ai multor boli contagioase. 

  În vederea protejării oraşului de materialul infecţios provenit din spitale,

sistemul de canalizare al spitalului este prevăzut cu un tanc septic, în care se

distrug toţi germenii infecţioşi proveniţi de la bolnavi, săli de operaţii,

laboratoare etc.

Subapitolul 5.3. practici curente din domeniul ergonomiei, preventiei si managementului in stomatologie

Societatea Romana de Ergonomie Dentara (SRED) a prezentat cercetarea

de piata „Practici curente din domeniul ergonomiei, preventiei si

managementului in stomatologie”, care face parte din Proiectul „Ergonomie,

preventie, management performant in medicina dentara prin aliniere la

standarde europene”, proiect cofinantat prin Programul Operational Sectorial

pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, „Investeste in oameni”. 

Studiul a fost efectuat pe un numar relevant de subiecti (300 de medici de

medicina dentara, manageri de cabinete private) la nivel national, in cele cinci

regiuni de dezvoltare acoperite in proiect (Bucuresti, Bucuresti-Ilfov, Iasi,

Constanta, Timisoara), iar acest studiu a constat in aplicarea unui chestionar ce

cuprinde 42 de intrebari referitoare la cele trei directii abordate in cadrul

proiectului: ergomomie, preventie si managementul cabinetului de medicina

dentara. 

Rezultatele studiului au aratat ca din punct de vedere juridic, medicii sunt

organizati in principal (64%), sub forma de cabinet medical individual (CMI),

fata de 29% dintre respondenti care sunt organizati sub forma de SRL

(neplatitor de TVA).

Medicii de medicina dentara apeleaza la asistenta de specialitate, mai ales

pentru intocmirea si mentinerea fluxului documentelor legale, si mai putin

pentru alte activitati, cum ar fi: alegerea locatiei sau a echipamentelor necesare

in cabinet.

Medicul de medicina dentara doreste, pe cat posibil, evitarea birocratiei,

ceea ce explica si procentul mic al celor care lucreaza cu Casa Nationala de

Asigurari. Casa Nationala de Asigurari reprezinta o sursa de venit secundar doar

pentru 30% dintre medicii stomatologi. in Romania sunt inregistrate

aproximativ 11.000 de cabinete de stomatologie si 2.200 de laboratoare de

tehnica dentara. 

Marea majoritate a respondentilor (79%), apreciaza faptul ca

managementul cabinetului determina cresterea eficientei cabinetului si asigura o

dezvoltare continua a afacerii (63%).

Aceste procente reflecta destul de clar faptul ca medicul stomatolog

intelege utilitatea managementului dar, cu toate ca cunosc contextul general de

management, raspunsurile foarte diversificate cu privire la instrumentele de

management utilizate in cadrul cabinetelor, arata faptul ca medicii dentisti au

nevoie de pregatire si intelegere competenta in acest sens.

Cursurile structurate oferite de catre universitati sunt necesare la toate

nivelurile. 

O parte din aceste probleme a facut ca, incepand cu finele lui 2008, odata

cu intrarea tarii noastre in criza economica, numeroase cabinete sa devina

neprofitabile, provocand scaderea veniturilor medicilor stomatologi, sau chiar

inchiderea cabinetelor, ceea ce a condus la un adevarat exod al specialistilor in

tarile occidentale, in conditiile in care statul roman cheltuie cu un student

aproximativ 7.100 lei/an, iar cu un medic rezident in jur de 14.910 lei/an.

Faptul ca aproape 75% dintre medici nu au o documentatie corecta a

cazurilor din punct de vedere legal, arata o lipsa de informatie in acest domeniu,

datorata probabil si faptului ca malpraxisul este un concept nou, despre care s-a

discutat foarte putin. 

Cu toate ca ergonomia dentara este studiata de curand in Romania (dupa

anul 2000), regulile primare sunt cunoscute la nivel teoretic de foarte multi

medici dentisti. Abordarea principiilor ergonomice in cabinet este influentata

puternic de varsta medicului. in acest sens, medicii mai tineri sunt mai receptivi

si respecta aceste principii. Pe de alta parte, cele mai multe probleme de

sanatate raportate de catre medici sunt legate de afectiuni ale coloanei

vertebrale, care arata lipsa de aplicare a regulilor ergonomice corecte.

Cursuri si informari despre aplicabilitatea ergonomiei dentare in cabinet

sunt recomandate pentru prevenirea efectelor nocive, aparute ca urmare a

pozitiilor incorecte in practica de zi cu zi. 

Preventia dentara este prezenta in practica curenta la toate nivelurile,

procedurile de baza fiind executate de majoritatea medicilor dentisti din

Romania.

De altfel, peste 80% dintre medici considera ca pot influenta riscul carios

si parodontal al pacientilor prin metode de preventie, ceea ce, probabil, va muta

focusul medicinii dentare de la restaurare la preventie, cu efect benefic asupra

sanatatii orale din Romania.

Protectia fata de eventuala imbolnavire profesionala este insa insuficienta,

raspunsurile la intrebarile care vizeaza acest subiect fiind foarte diversificate.

Medicii dentisti romani trebuie sa fie informati in permanenta asupra

procentajului populatiei purtatoare de boli transmisibile, precum si despre

noutatile privind mijloacele de protectie contra contaminarii incrucisate.

Un mare pas inainte in privinta alinierii la standardele europene a

practicilor de munca in cabinetul de medicina dentara a reprezentat-o aparitia, in

anul 2006, a Societatii Romane de Ergonomie Dentara precum si demararea in

octombrie 2010 a proiectului „Ergonomie, preventie, management performant

in medicina dentara prin aliniere la standarde europene”, proiect cofinantat prin

Programul Operational Sectorial pentru Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-

2013, „Investeste in oameni” , Axa Prioritara – Cresterea adaptabilitatii

lucratorilor si a intreprinderilor, DMI 3.2.