protectia mediului
DESCRIPTION
protectia mediului, 2015, brasov, lucrare licentaTRANSCRIPT
LICEUL TEHNOLOGIC SILVIC “DR. NICOLAE RUCĂREANU ” BRAŞOV
PROIECT
DE CERTIFICARE A COMPETENŢELOR PROFESIONALE PENTRU OBŢINEREA CERTIFICATULUI DE CALIFICARE PROFESIONALĂ
NIVEL 5
CALIFICARE PROFESIONALĂ: TEHNICIAN SILVIC
Îndrumător de proiect: Candidat: Aparaschivei Ovidiu Cercelaru Mihăiță-Robert
Anul de absolvire : 2015
Tema proiectului
Să se întocmească proiectul de execuţie al lucrărilor de împădurire a unor suprafeţe din unitatea de producţie (U.P.IV)aparţinând Ocolului Silvic Teliu.
CUPRINS ARGUMENT…………………………………………………………………………………. 4 INTRODUCERE………………………………………………………………………………5 CAPITOLUL I. FUNDAMENTAREA SOLUȚIILOR DE ÎMPĂDURIRE ............................6
1.1 Identificarea şi caracterizarea unităţilor de cultură forestieră .......................6
1.2. Situaţia actuală a terenurilor de împădurit ..................................................6
1.3.Necesitatea şi oportunitatea intervenției cu lucrări de împăduriri .................7
1.4.Eşalonarea intervenţiilor cu lucrări de regenerare artificială în cadrul u.c.f.-urilor ..................................................................................................................................9
CAPITOLUL II. STABILIREA SOLUȚIILOR TEHNICE DE INSTALARE A CULTURILOR FORESTIERE ............................................................................................. 10
2.1. Stabilirea intervenţiilor artificiale pe categorii de lucrări de împăduriri ... 10
2.2 Algerea speciilor pentru împădurire şi justificarea lor silvo-economica .... 11
2.3.Alcătuirea compoziţiei de regenerare şi stabilirea compoziţiilor de împădurire ........................................................................................................................ 12
2.4.Metode şi procedee de împădurire ........................................................... 14
2.5.Scheme de împădurire ............................................................................. 15
2.6. Pregătirea terenului şi a solului ............................................................... 17
2.7. Materialul de împădurire......................................................................... 18
2.8. Epoca de instalare a culturilor şi tehnica de execuţie ............................... 20
CAPITOLUL III. URMĂRIREA, CONTROLUL ȘI ÎNGRIJIREA CULTURILOR ............. 21
3.1. Urmărirea şi controlul lucrărilor de împădurire ....................................... 21
3.2. Stabilirea reţelei de puncte pentru amplasarea şi materializarea pe teren a suprafeţelor de control ...................................................................................................... 22
3.3. Natura, scopul şi tehnica de aplicare a lucrărilor de îngrijire ................... 23
3.4. Planificarea aplicării lucrărilor de îngrijire pe u.c.f.-uri în perioada de la instalarea culturilor până la atingerea reuşitei definitive .................................................... 24
CAPITOLUL IV. PLANIFICAREA ȘI EVALUAREA LUCRĂRILOR DE ÎMPĂDURIRE. ............................................................................................................................................. 25
4.1. Planificarea aplicării lucrărilor de împădurire ......................................... 25
CONCLUZII.............................................................................................................................28 BIBLIOGRAFIE.......................................................................................................................29
3
Argument
Pădurea este o suprafaţă mare de teren pe care cresc în stare sălbatică specii de arbori
şi arbuşti,specii de plante ierbacee,muşchi, dar trăiesc şi diferite specii de animale.
Pornind de la această simplă definiţie mi-am ales această temă pentru a-mi realiza
proiectul de final de an.
Acţiunea de împădurire,respectiv reîmpădurire este relativ nouă,nefuncţionând în
antichitate şi evul mediu decât sporadic.În ziua de astăzi acest termen a luat amploare şi
fiecare dintre noi ar trebui să participăm la salvarea pădurii.
Dezastrul din pădurile României în ultimii 20 de ani au fost tăierea ilegală masivă a
arborilor de valoare şi aducerea de prejudicii de miliarde de euro.
Prin aceste lucrări,nu numai că salvăm acest mediu minunat,dar ne ajutăm şi pe noi să
supravieţuim într-un mediu cu aer curat.
Pădurea a fost şi va rămâne întotdeauna un loc minunat pe care trebuie să îl protejăm
indiferent de circumstanţe.
Fig. nr.1 : Pădurea Teliu
4
INTRODUCERE
În continuare vor fi prezentate câteva noţiuni introductive, pentru a uşura înţelegerea
ulterioară a etapelor de desfăşurare a proiectului.
UCF -urile
Unitatea de cultură forestieră reprezintă o porţiune de teren omogenă sau cu variabilitate
restrânsă din punct de vedere al condiţiilor fizico-geografice, al topoclimatului, solului,
substratului litologic şi al vegetaţiei naturale, porţiune pe care urmează a se executa o anumită
categorie a lucrărilor de împădurire (împăduriri propriu-zise, reîmpăduriri, refaceri,
substituiri, completări, ameliorări), adoptându-se tehnologii unice de instalare şi îngrijire a
culturilor forestiere. Suprafaţa u.c.f.- ului nu poate fi mai mică de 0,5 ha şi în mod normal nu
poate depăşi limitele unei parcele (unităţi) amenajistice. Ea poate cuprinde, după caz, parcela
întreagă sau o porţiune din parcelă (o subparcelă sau un grup de subparcele). Unitatea de
cultură forestieră va purta acelaşi cod ca şi parcela.
Observaţie: dacă staţiunile, tehnologiile de instalare, inclusiv speciile folosite sunt
identice pentru două sau mai multe unităţi amenajistice mai ales dacă acestea sunt alăturate,
unitatea de cultură forestieră poate să includă în mod excepţional mai multe unităţi
amenajistice.
Se va alege în baza descrierii parcelare din amenajament:
- minim un u.c.f. în care se vor adopta lucrări de împădurire propriu-zise;
- minim un u.c.f. în care se vor adopta lucrări de reîmpădurire;
- minim un u.c.f. în care se vor adopta lucrări de refacere;
- minim un u.c.f. în care se vor adopta lucrări de substituire;
- minim un u.c.f. în care se vor adopta lucrări de completare;
- minim un u.c.f. în care se vor adopta lucrări de ameliorare.
Reamintim etapele importante ale proiectului:
Alegerea UCF-urilor (în funcţie de condiţiile de vârstă, consistenţă, compoziţie, grupa
funcţională).
Stabilirea grupelor ecologice şi ulterior a soluţiilor tehnice de instalare a vegetaţiei:
UCF (TP, TS) → Grupa ecologică → Compoziţia de regenerare → Soluţia tehnică.
Întocmirea antemăsurătorii (estimarea volumului de muncă, a resurselor implicate)
Întocmirea devizului lucrărilor (calcularea costului preconizat, în baza antemăsurătorii
efectuate).
5
CAPITOLUL I. FUNDAMENTAREA SOLUȚIILOR DE ÎMPĂDURIRE
1.1.Identificarea şi caracterizarea unităţilor de cultură forestieră
După stabilirea suprafeţelor de împădurit se trece la constituirea unităţilor de cultură
forestieră şi apoi la caracterizarea lor din punct de vedere staţional şi al vegetaţiei.
Unitatea de cultură forestieră reprezintă o porţiune de teren omogenă sau cu
variabilitate restrânsă din punct de vedere al condiţiilor fizico-geografice, topoclimatului,
solului, substratului litologic şi al vegetaţiei naturale, porţiune pe care urmează a se executa o
anumită categorie de lucrări de împădurire, adoptându-se tehnologii unice de instalare şi
îngrijire a culturilor forestiere.
1.2. Situaţia actuală a terenurilor de împădurit
A. Terenuri lipsite de vegetaţie lemnoasă sau de seminţiş utilizabil:
1. Suprafeţe lipsite de păduri (poieni, goluri, enclave etc.) situate în cuprinsul fondului
forestier, folosite ca păşuni, fâneţe etc.
2. Suprafeţe scoase temporar din fondul forestier, folosite de alte sectoare economice
şi reprimite în vederea împăduririi.
3. Suprafeţe din afara fondului forestier destinate împăduririlor.
4. Suprafeţe dezgolite în urma aplicării tăierilor rase sau calamitării unor arborete
(incendii, doborâturi şi rupturi de vânt sau zăpadă etc.).
B. Terenuri ocupate cu arborete necorespunzătoare economic, aflate în curs de exploatare
sau planificate la exploatare, în vederea înlocuirii lor:
1. Suprafeţe ocupate de arborete cu consistența mult sub normală, aflate la vârste
relativ înaintate, cu soluri înţelenite, arborete incapabile să se regenereze pa cale naturală.
2. Suprafeţe ocupate de arborete afectate de fenomene de uscare intensă.
3. Suprafeţe ocupate de arborete regenerate vegetativ, cu stare lâncedă de vegetaţie.
4. Suprafeţe ocupate de culturi artificiale alcătuite din specii ale căror cerinţe
ecologice sunt în mică măsură satisfăcute de condiţiile staţionale respective.
5. Suprafeţe ocupate cu arborete derivate.
6
C. Terenuri incomplete regenerate pe cale naturală sau artificială:
1. Suprafeţe ocupate de arborete parcurse cu tăieri de regenerare, însă incomplet
regenerate în proporţie prea mare cu specii de mică valoare economică, ori ocupate cu
seminţişuri neutilizabile.
2. Suprafeţe parcurse cu lucrări de împăduriri în ultimii 2-3 ani, însă cu reuşita
nesatisfăcătoare.
3. Suprafeţe ocupate de arborete parcurse cu tăieri de crâng simplu în care apar
porţiuni goale,neregenerate, unde este posibilă şi indicată introducerea unor specii valoroase.
D. Terenuri ocupate de arboreta cu consistența subnormală în care se impun lucrări de
împăduriri pentru realizarea densităţii optime la hectar:
1. Suprafeţe ocupate de arborete din grupa I-a funcţională, indiferent de vârstă şi faza
de dezvoltare.
2. Suprafeţe ocupate de arborete din grupa a II-a funcţională cu stare corespunzătore
de vegetaţie, aflate în fazele de nuieliș-codrișor.
1.1 Încadrarea u.c.f.-urilor pe categorii de terenuri de împădurit
Nr. Crt.
Categorii de teren de împădurit
Cod categori
e
u.c.f.
Suprafaţa ha %
1
Terenuri incomplet regenerate
C1
19a 19b 20a 21a 21e 28a
13.6 5.2
26.5 8.3 4.7 7.2
TOTAL 65.50 67.32 2 Suprafeţe dezgolite prin
tăieri rase A4 22c
61e 22.8 3.4
TOTAL 26.20 26.93 3 Suprafeţe lipsite de păduri
aflate în fond forestier A1 31e
32b 3.5 2.1
TOTAL 5.6 5.75 TOTAL GENERAL 97.30 100
1.3.Necesitatea şi oportunitatea intervenției cu lucrări de împăduriri
În cuprinsul fondului forestier sunt numeroase situaţii în care intervenţia pe cale
artificială pentru instalarea pădurii apare ca unică soluţie.
7
Se încadrează aici poienile, enclavele, terenurile care urmează a fi reintegrate în
circuitul productiv forestier normal, precum şi terenurile avansat degradate din sectorul
agricol.
De asemenea, intervenţia artificială se impune în cazul arboretelor calamitate(incendii,
doborâturi şi rupturi de vânt sau zăpadă etc.), ca şi a celora supuse tratamentului tăierilor rase,
situaţii în care este necesar să se intervină în cel mai scurt timp pentru reîmpădurirea
terenurilor respective, după eliberarea lor de materialul lemnos. Această intervenţie se impune
şi în cazul arboretelor supuse tratamentelor bazate pe regenerare naturală, în scopul realizării
desimii optime pe întreaga suprafaţă şi a ameliorării structurii compoziţionale a viitoarelor
culturi forestiere.
În arboretele încadrate în grupa I-a funcţională (de protecţie), intervenţia se rezumă,
de regulă, la ameliorarea consistenței şi compoziţiei, constând, în general, în completarea
golurilor . Intervenţia este cu atât mai oportună cu cât starea actuală necorespunzătoare a
arboretului se va accentua în timp, acesta devenind tot mai puţin eficient în realizarea funcţiei
de protecţie atribuită.
Arboretele degradate din grupa a-II-a (de producţie şi protecţie) având, în general,
ponderea cea mai mare într-o unitate de producţie, constituie obiectul principal al staţiunii de
ridicare a productivităţii pădurilor în ansamblul lor.
Oportunitatea şi urgenţa intervenţiilor se stabileşte în funcţie de caracteristicile lor
edificatoare în ceea ce priveşte productivitatea scăzută. Astfel, se analizează şi se ţine seama
de: provenienţă, consistență, compoziţie, vârstă, clasă de producţie, starea de vegetaţie etc.
Pentru determinarea eficienţei economice a investiţiilor în asemenea lucrări se iau în
considerare sporul calitativ şi cantitativ de biomasă care se pune în evidenţă prin analiza
comparativă a indicilor producţiei, productivităţii şi calităţii arboretului existent cu cei
corespunzători unui arboret cu caracteristici structurale normale, ce aparţine tipului natural
fundamental de pădure propriu staţiunii respective.
Intervenţiile cu lucrări de împădurire trebuie să fie executate cu atât mai devreme cu
cât diferenţele obţinute între valorile indicatorilor luaţi în considerare sunt mai mari în
favoarea arboretului de referinţă. Datele respective servesc la finalul proiectului şi la stabilirea
eficienţei economice a lucrărilor proiectate.
8
1.4.Eşalonarea intervenţiilor cu lucrări de regenerare artificială în cadrul
u.c.f.-urilor
La întocmirea planului privind eşalonarea lucrărilor de regenerare se va ţine seama de
categoriile de teren de împădurit în care au fost încadrate suprafeţele ce necesită intervenţia
artificială şi de rezultatele obţinute din analiza comparativă a celor două categorii de arborete
efectuată pe baza parametrilor privind producţia, productivitatea şi calitatea biomasei.
La planificarea suprafeţelor pentru împădurire se va lua în considerare următoarea
ordine de prioritate a intervenţiilor:
-suprafețe ocupate de seminţiş instalat natural sau artificial prin lucrări de împăduriri,
care are însă, o densitate necorespunzătoare.
-suprafețe ocupate de arborete supuse tratamentului tăierilor rase, în care
reîmpădurirea trebuie să se facă imediat după executarea lucrărilor de exploatare şi eliberare a
suprafeţei de material lemnos.
-suprafețe lipsite de păduri(poieni, enclave) prevăzute a fi împădurite.
-in cazul terenurilor ocupate cu arborete degradate, slab productive
vor fi vizate, suprafeţe ocupate cu arborete având consistenţa subnormală, încadrate în grupa a
II-a funcţională, însă cu stare bună de vegetaţie, aflate la vârste relativ tinere şi care se menţin,
urmând a fi conduse până la atingerea vârstei de exploatabilitate.
-arborete degradate sub raportul consistenței, încadrate în grupa I-a funcţională vor fi,
de asemenea, planificate cu prioritate la lucrări de împăduriri pantru refacerea consistenței
normale, indiferent de vârsta lor actuală.
-suprafețele ocupate de arborete slab productive se vor planifica prin luarea în
considerare cu precădere a rezultatelor analizei între cele două categorii de arborete, a
parametrilor cantitativi şi calitativi şi producţiei de biomasă.
Plecând de la acest indicator obiectiv se va proceda la încadrarea suprafeţelor
respective, pe cinci ani, în planul de regenerare.
9
1.2 Eşalonarea intervenţiilor cu lucrări de regenerare artificială în cadrul u.c.f.-urilor, pe parcursul a
cinci ani
Nr. ctr.
u.c.f Sup. Totală
Ha
Catego- rii de
terenuri (cod)
Suprafaţa efectivă(ha) de parcurs de lucrări de împăduriri în anul:
Total Cincinal
(ha) 2008 2009 2010 2011 2012
1 31e 3.5 A1 1.2 1.2 2 32b 2.1 A1 2.1 2.1 3 19a 13.60 C1 2.4 4.4 6.8 4 19b 5.2 C1 1.6 10 2.6 5 20a 26.5 C1 1.4 1.4 6 21a 8.3 C1 2.2 2.0 4.2 7 21e 4.7 C1 2.2 2.5 4.7 8 28a 7.2 C1 1.6 1.6 9 22c 22.8 A4 2.4 2.6 5.0
10 61e 3.4 A4 2.1 1.3 3.4 Total 5.9 8.2 3.0 4.3 11.60 33.0
CAPITOLUL II. STABILIREA SOLUȚIILOR TEHNICE DE
INSTALARE A CULTURILOR FORESTIERE
2.1. Stabilirea intervenţiilor artificiale pe categorii de lucrări de împăduriri
Împăduriri propriu-zise -atunci când instalarea culturilor forestiere se face pe
terenuri pe care pădurea nu a existat sau de pe care aceasta a fost înlăturată o perioadă
îndelungată.Asemenea lucrări se execută pe terenuri din categoria “A”
A1-poieni şi goluri din cuprinsul fondului forestier
Completări-sunt lucrări de împăduriri ce se execută în culturi tinere (semințiș-
desiș),rezultate din completări parţiale,naturale sau artificiale,vizând instalarea vegetaţiei
forestiere în golurile rămase în cuprinsul terenului de regenerat pentru scurtarea perioadei de
închidere generalizată a masivului,prilej cu care se urmăreşte şi îmbogăţirea specifică a
compoziţiei viitoarelor culturi forestiere.Asemenea lucrări se execută pe terenuri încadrate în
categoria “C’’.
10
C11-suprafețe ocupate de arborete parcurse cu tăieri de regenerare sub adăpost şi
incomplet regenerate.
Reîmpăduriri propriu-zise –atunci când reinstalarea pădurii urmăreşte regenerarea
artificială a unor arborete cu structura normală , instalate pe terenuri cu soluri forestiere
nealterate ,iar compoziţia noilor culturi va fi identică sau apropiată arboretelor care se
înlocuiesc.
B11-aplicări ale tăierilor rase concentrate,executate în arboreta cu structura
normală,ajunse la exploatabilitate,care sunt supuse în mod obişnuit acestui
tratament(molidişuri,pinete,plopişuri etc).
2.1Natura lucrărilor de împăduriri în funcţie de categoria de teren împădurit şi ponderea
lor în suprafaţă
Nr. Crt
U.C.F. Categ. de
teren (cod)
Natura lucr. de împădurire
Seminţiş utilizat(%)
din suprafaţă
Suprafaţă ha Ponderea din
suprafaţa totală[%]
Denumire Cod Totală Efectivă
1 31e 32b
A1 Împăduriri propriu-
zise
A1 3.5 3.5 2 2.1 2.1
Total 5.60 67.31 3 19a
19b 20a 21a 21e 28a
C1
Completări
C11 0.4 13.6 0.6 4 0.5 5.2 0.5 5 0.6 26.5 0.4 6 0.5 8.3 0.5 7 0.5 4.7 0.5 8 0.3 7.2 0.7 Total 65.50 26.93 9 22c
61e A4 Reîmpădur
iri B11 22.8 22.8
10 3.40 3.40 Total 5.76
2.2 Algerea speciilor pentru împădurire şi justificarea lor silvo-economică
Intervenţia artificială pentru regenerarea pădurilor urmăreşte înfiinţarea de culturi
forestiere valoroase sub raportul producţiei de biomasă şi a calităţii lemnului, caracterizate
prin stabilitate, capacitatea de autoreglare şi autoprotecţie împotriva factorilor dăunători ai
mediului, astfel încât să-şi poată îndeplini la parametrii superiori funcţiile de producţie şi
protecţie atribuite.
11
Pentru atingerea acestui deziderat, problema fundamentală în proiectarea lucrărilor de
împădurire o constituie alegerea speciilor, aceasta constă în realizarea unei depline
concordanțe între cerinţele ecologice ale speciilor de instalat şi particularităţile staţionale şi
microstaționale ale terenurilor de împădurit.
La alegerea speciilor se va ţine seama în primul rând de încadrarea terenurilor de
împădurit în marile unităţi de relief şi etaje(subetaje) naturale de vegetaţie. Pentru nevoile
practice pe bază de studii şi cercetări ample în cadrul etajelor , de vegetaţie s-au diferenţiat
ansambluri de stațiuni-vegetație reprezentând grupe de staţiuni şi de pădure ecologic
echivalente, denumite convenţional grupe ecologice.
La constituirea grupelor ecologice s-au avut în vedere condiţiile de climă, relief,
substrat, sol, ape, supra- şi subterane, condiţii caracterizate printr-un înalt grad de omogenitate
ca să permită aplicarea aceloraşi măsuri silvotehnice de regenerare sau împădurire.
Având în vedere funcţiile atribuite pădurilor din această unitate, optimizarea
compoziţiei arboretelor s-a făcut cu luarea în considerare a unor criterii de ordin
ecologic,funcţional şi economic.
La stabilirea viitoarelor compoziţii ale arboretelor s-a urmărit cu prioritate asigurarea
stabilităţii ecologice prin menţinerea nealterării a biotopurilor corespunzătoare naturale cât şi
promovarea unor specii valoroase(din punct de vedere economic şi ecologic) şi componente
parţial naturale cât mai apropiate de ale ecosistemelor naturale.
Pentru stabilirea compoziţiilor s-a urmărit promovarea speciilor
naturale(brad,fag,molid), iar ca specii complementare larice şi pin sporind din aceasta
eficacitatea funcţională a arboretelor.
2.3.Alcătuirea compoziţiei de regenerare şi stabilirea compoziţiilor de
împădurire
Instalarea sau reinstalarea vegetaţiei forestiere se poate realiza pe cale naturală sau
artificială. Indiferent de modalitatea de instalare a tinerei generaţii, pe fiecare teren de
împădurire se urmăreşte întemeierea de asociaţii forestiere cu o structură specifică capabilă să
valorifice cât mai complet potenţialul productiv staţional. Structura pe specii a noii asociaţii
forestiere, considerată optimă în raport cu aptitudinile staţiunii şi cu funcţiile atribuite culturii,
poartă denumirea de compoziţie de regenerare.
12
Compoziţia de împădurire nominalizează speciile şi precizează ponderea lor de
participare în intervenţia artificială de instalare a culturilor forestiere . Compoziţia culturilor
ce vor fi instalate artificial va fi redată numai prin formula de împădurire în cazul
împăduririlor propriu-zise; când nu poate fi vorba de regenerare , ca şi în cazul ameliorărilor,
se va preciza atât formula de împădurire cât şi compoziţia de regenerare.
2.2 Compoziţii de regenerare şi de împădurire stabilite în raport cu natura lucrărilor adaptate pe u.c.f.-uri şi rolul atribuit speciilor propuse
u.c.f.
Suprafaţa totală/ suprafaţa efectivă
Tip staţiune/ Tip de padu-re
Grupa eco-logică
Compoziţia ţel/ Compoziţia de regenerare
Forma de împădurire
Rolul atribuit speciilor în compoziţia de imp. %
Pond % în sup.a sp. prin.din com.de reg.
de ba-za
de ames-tec
19a 13.6/8.16 3332/ 2212
IXA 7Mo1Pam2La 70Mo 10 Pam 20 La
70Mo
10Pam 20La
4Mo4Pam 2La
4Mo4Pam2La
19b 5.2/ 2.6 3332/ 4114
IXA 4Mo4La2Pam 40Mo 40La
20Pam
40Mo
40La 20Pam
2Mo 6La 2Pam
2Mo6La2Pam
20a 26.5/15.9 3332/ 4114
IXA 6Mo2Pam2La 60Mo 20Pam 20La
60Mo
20Pam 20La
6Mo 1Pam 3La
6Mo1Pam3La
21e 4.7/2.35 3332/ 4114
IXA 6Mo2La2Pam 60Mo 20La20P
am
60 Mo
20La 20Pam
7Mo2La 1Pam
7Mo2La1Pam
21a 8.3/4.98 3332/ 4114
IXD 5Mo2Pam3La 50Mo 20Pam 30La
50Mo
20Pam 30La
5Mo 2Pam 3La
5Mo3Pam2La
22c 22.8/22.8 2311/ 1153
IVC 9Mo1La 90Mo 10La
90Mo
10La 8Mo 2La 8Mo2La
28a 7.2/ 2.16 3332/ 1413
IXA 5Mo3Pam2La 50Mo 30Pam 20La
50Mo
30Pam 20La
4Mo 5Pam 1La
4Mo5Pam1La
31e 1.2/1.2 2312/ 1151
IVC 9Mo1La 90Mo 10La
90Mo
10La 9Mo 1La 9Mo1La
32b 2.1/2.1 2312/ 1151
IVC 10Mo 10Mo 10Mo
- 10 Mo 10Mo
61e 3.4/3.4 4420/ 4114
XVIC
9Mo1Pam 60Mo 40Pam
60Mo
40Pam 6Mo 4Pam 6Mo4Pam
13
2.4.Metode şi procedee de împădurire
Culturile forestiere pot fi instalate artificial prin semănături directe, plantaţii şi, foarte
rar, prin butăşiri directe. Semănăturile directe în rânduri şi mai ales cele în cuiburi înlătură
în mare măsură neajunsurile semnalate la semănaturile prin împrăştiere, acestea fiind
procedeele cele mai frecvent folosite indiferent de caracteristicile morfometrice ale
seminţelor.
Semănăturile în rânduri sunt indicate pe terenuri lipsite de dăunătoare, cu soluri
afânate şi profunde. Semănaturile directe în cuiburi sunt recomandate pe terenuri mai mult
sau mai puţin accidentate, condiţii în care trebuie evitată pregătirea solului pe mari suprafeţe,
existând riscul declanşării fenomenului de eroziune a solului.
Plantarea este metoda de împădurire prin care sunt instalate majoritatea culturilor
forestiere, indiferent de caracteristicile terenurilor de împădurit şi particularităţile biologice
ale speciilor folosite. În lucrări obişnuite de împăduriri, procedeul cel mai frecvent utilizat
este plantarea în gropi normale folosind puieţi cu rădăcina nudă.
2.3 Soluţii tehnice de instalare a culturilor forestiere adoptate pe u.c.f.-uri
Nr. crt.
u.c.f.
Natura lucrărilor de impădurire
Compoziţia de împădurire
Tehnologii de lucrări propuse
Cod Decodificare
1 19A Completări 70Mo10Pam20La 2.1.1.1. Plantare în gropi normale,
puieţi cu rădăcina nudă;
2 19B Completări 40Mo40La20Pam 2.1.1.1. 3 20A Completări 60Mo20Pam20La 2.1.1.1. 4 21E Completări 60Mo20La20Pam 2.1.1.1. 5 21D Completări 50Mo20Pam30La 2.1.1.1. 6 22C Reîmpăduriri 90Mo10La 2.1.1.1. 7 28A Completări 50Mo30Pam20La 2.1.1.1. 8 31E Împăduriri
propriu-zise 90Mo10La 2.1.1.1.
9 32B Împăduriri propriu-zise
100Mo 2.1.1.1.
10 61E Reîmpăduriri 60Mo40Pam 2.1.1.1.
Butăşirile directe se limitează la înfiinţarea culturilor de răchită, respectiv, în cazul
folosirii sadelor de salcie, la împădurirea terenurilor inundabile şi cu exces de umiditate sau la
protejarea malurilor unor cursuri de apă împotriva prăbuşirii acestora.
14
2.5.Scheme de împădurire
Realizarea pe cale artificială de ecosisteme forestiere viabile, stabile şi valoroase,
presupune amplasarea judicioasă pe terenul de împădurit a speciilor adoptate, astfel încât
fiecare în parte să-şi îndeplinească cu maximă eficienţă rolul atribuit în compoziţia de
împădurire.
Schema de împădurire trebuie să indice prin simboluri, într-o reprezentare grafică,
modul de asociere şi amplasare a speciilor pe suprafaţa de împădurit, dispozitivul de instalare
şi desimea iniţială a culturilor.
Modul de asociere a speciilor, aspect ce trebuie rezolvat numai în cazul instalării de
culturi amestecate, se rezolvă luând în considerare rolul atribuit speciilor din compoziţia de
împădurire şi ţinând seama de însuşirile biologice ale speciilor asociate, de variaţia condiţiilor
microstaționale în cuprinsul terenului de împădurit şi de consideraţii economice.
În raport cu rolul atribuit speciilor în viitoarea cultură, la asocierea lor trebuie avute în
vedere şi respectate în elaborarea schemei, două principii esenţiale. Pentru evitarea efectului
negativ al concurenţei, speciile principale se asociază, de regulă, grupat. Speciile secundare se
asociază intim cu speciile principale pentru a-şi atinge rolul cultural atribuit prin introducerea
lor în compoziţia de împădurire.
Asocierea grupată a speciilor principale se poate realiza în biogrupe sau în benzi.
Mărimea unei biogrupe sau lăţimea unei benzi, în care se instalează una sau alta dintre
speciile principale de amestec propuse în compoziţia de împădurire, se stabileşte în funcţie de
particularităţile lor biologice. Se realizează astfel asocieri în buchete (cu suprafaţa între 20 şi
100m²), grupe (de 100-400m²) şi pâlcuri ( cu suprafaţa mai mare de 400m²).
Asocierea în benzi alcătuite din rânduri continue a speciilor principale, se adoptă, cu
deosebire, pe terenuri relativ plane şi orizontale sau puţin înclinate, cu variaţii microstaționale
reduse ale factorilor de vegetaţie.
În regiunea de munte molidul este de regulă specia principală de bază, dar se mai
asociază şi cu specii de amestec care formează sisteme radicelare mai profunde şi bogat
ramificate lateral, deci mai bine ancorate în sol( paltin, fag, brad, larice etc.).
Împotriva doborâturilor de vânt se recurge frecvent la asocierea combinată a
molidului cu specii principale de amestec. Din rândul acestora amintim: paltinul, bradul,
fagul, laricele etc.
15
Dispozitivul de instalare redă prin distanţe locul de amplasare pe teren a materialului
de împădurire (seminţe, puieţi) aparţinând speciilor din compoziţia adoptată.
Dacă terenul de împădurit este lipsit de vegetaţie lemnoasă şi de obstacole, se
recomandă adoptarea unor dispozitive regulate, diferenţiate în funcţie de înclinarea terenului,
în scopul evitării declanşării fenomenului de eroziune accelerată a solului.
Desimea culturilor se exprimă prin numărul de puieţi la unitatea de suprafaţă. În
cazul plantaţiilor, desimea se realizează prin respectarea în executarea lucrărilor de împăduriri
a dispozitivului de instalare adoptat. Desimea culturilor este valabilă în raport cu
particularităţile biologice ale speciilor, iar în cadrul aceleiaşi specii, în funcţie de condiţiile
staţionale, natura lucrărilor de împădurire, tehnologiile de instalare adoptate şi, nu în ultimul
rând, de calitatea materialului de împădurire.
2.4 Dispozitive şi desimi (la ha) adoptate pe u.c.f.-uri în funcţie de tehnologiile de împădurire şi
modalitatea de asociere a speciilor
u. c. f.
Com- poziţia
de impăd.
Tehnolo- gia de impăd. (cod)
Modul de asociere al speciilor
Dispozi-tiv de
instalare
Desimea culturilor
(nr.puieţi/m², m,cuiburi)
Desimea pe sp. în func. de
participare
Plantaţii nr.puieţi/ha
19A 70 Mo 10 Pam 20 La
2.1.1.1.
- Buchete Benzi
2×1 2×1 2×2
5000 5000 2500
3500 500 500
19B 40 Mo 40 La
20 Pam
2.1.1.1.
Buchete Benzi
Buchete
2×1 2×2 2×1
5000 2500 5000
2000 1000 1000
20A 60 Mo 20La
20 Pam
2.1.1.1.
Buchete Benzi
Buchete
2×1 2×2 2×1
5000 2500 5000
3000 500
1000 21E 60 Mo
20 La 20 Pam
2.1.1.1.
Buchete Benzi
Buchete
2×1 2×2 2×1
5000 2500 5000
3000 500
1000 21A 50 Mo
20 Pam 30 La
2.1.1.1.
Buchete Buchete Benzi
2×1 2×1 2×2
5000 5000 2500
2500 1000 750
22C 90 Mo 10 La
2.1.1.1. - Benzi
2×1 2×2
5000 2500
4500 250
28A 50 Mo 30 Pam 20 La
2.1.1.1.
Buchete Buchete Benzi
2×1 2×1 2×2
5000 5000 2500
2500 1500 500
31E 90 Mo 10 La
2.1.1.1. Pâlcuri Banda
2×1 2×2
5000 2500
4500 250
32B 10 Mo 2.1.1.1. Pâlcuri 2×1 5000 5000
16
2.5 Metoda şi procedeul de împădurire:2.1.2.1.
Com- poziţia
de împăd- urire
Modul de
asociere al spe- ciilor
Distan- ța de
instala-re (m)
Desi- me
puieţi/ ha
Ponderea pe specii la ha
Mărimea biogrupelor
Nb (buc /ha)
Se ari
d1,2 (m)
Nsp puieţi
Ssp ari
N puieţi
S (m²)
60Mo - 2*1 5000 3000 60 - - - 1,2 d1=10
40Pam buchete 2*1 5000 2000 40 40 80 50 0,8 d2=20
61E Total 5000 100 - - Nb=50 2,0 -
2.6 Metoda şi procedeul de împădurire:2.1.1.1.
Compo- zitia de impădu-
rire
Modul de asociere
al speciilor
Distanţa de
instalare
Desi- me
puieţi /ha
Ponderea pe specii la ha
l-banda mărime biogrupe
L band
a (m)
Se (ari)
d1,2 (m)
Nsp Ssp n s nb
90Mo Pâlcuri 2*1 5000 4500 90 900 1800 5 18,0 d1=50
10La Benzi 2*2 2500 250 10 l=10m L=100
0,2 d2=40
31E Total 4750 100 - - 20,0 -
2.6. Pregătirea terenului şi a solului
Culturile forestiere instalate artificial se urmăresc să li se asigure de la început condiţii
cât mai bune de vegetaţie, astfel că reuşita acestora să fie cât mai bună, iar prin acumulările
susţinute de biomasă ale puieţilor, încă din primul an, să se asigure depăşirea perioadei critice,
de creştere individuală, în cel mai scurt timp.
Lucrările de pregătire a terenului urmăresc, în principal, asigurarea condiţiilor
necesare de pregătire a solului. Ca urmare, aceste lucrări au, în general, caracter auxiliar. Sunt
însă situaţii în care lucrările aferente pregătirii terenului capătă importanţă deosebită în
proiectarea lucrărilor de împădurire, putând reprezenta, singure, soluţii tehnice menite să
creeze condiţiile necesare instalării culturilor forestiere.
17
În regiuni de dealuri înalte şi munte, mai cu seamă în cazul terenurilor pe care se
urmăreşte reinstalarea pădurii, se recurge la pregătirea solului în vetre, lucrare ce constituie
faza de lucru a operaţiei de plantare sau semănare.
La adoptarea soluţiilor tehnice de pregătire a terenului şi a solului, proiectantul trebuie
să ţină seama şi de modalitatea de instalare a noilor culturi atunci când terenul de împădurit
este ocupat de vegetaţie lemnoasă. În asemenea situaţii instalarea culturilor se poate face sub
adăpost, înainte de aplicarea tăieturilor pentru recoltarea materialului lemons, la adăpost, în
coridoare sau ochiuri, după recoltarea lemnului şi, respectiv, în teren total descoperit.
2.7 Soluţii tehnice de pregătire a terenului şi a solului stabilite pe u.c.f.-uri
u.c.f. Natura luc. împăd./sup(ha)
I Pregătirea terenului II Pregătirea solului Denumirea lucrărilor
(cod)
Suprafaţa (ari/ha)
Denumirea lucrărilor
(cod)
Suprafaţa (ari/ha)
19A Completări/8.16 1.1. 21.60 1.1.1. 10.80 19B Completări/2.6 1.1. 14.40 1.1.1. 9.60 20A Completări/15.9 1.1. 21.60 1.1.1. 10.80 21E Completări/2.35 1.1. 21.60 1.1.1. 10.80 21A Completări/4.98 1.1. 20.40 1.1.1. 10.20 22C Reîmpădurire/22.8 2.1. 22.80 1.1.1. 11.40 28A Completări/2.16 1.1. 21.60 1.1.1. 10.80 31E Împăduri-propriu-
zise 1.2 3.1. 22.80 1.1.1. 11.40
32B Împăduri-propriu-zise 2.1
3.1. 24.0 1.1.1. 12.0
61E Reîmpăduriri/3.4 2.1. 24.0 1.1.1. 12.0
2.7. Materialul de împădurire
Tehnologiile de împădurire stabilite pe u.c.f.-uri precizează, totodată, şi natura
materialului de împădurire (seminţe, puieţi, butaşi). În cazul puieţilor se fac în plus referiri
asupra sortimentelor de utilizat. Reuşita lucrărilor de împădurire este condiţionată în mare
măsură de calitatea materialului de împădurire.
Indiferent de natura materialului de împădurire, se va urmări folosirea cu precădere a
provenienţelor locale valoroase, precizând pentru fiecare u.c.f. cea mai indicată sursă de unde
să se recolteze materialul de multiplicare a speciilor din compoziţiile de regenerare propuse.
Pentru seminţe se vor preciza valorile limită ale indicilor calitativi care trebuie să le aibă
seminţele lotului de utilizat, conform STAS 1808-83, pentru a putea fi acceptat în cultură.
18
În cazul butăşirilor directe, trebuie precizate valorile minime ale caracteristicilor
dimensionale ale butaşilor precum şi normele tehnice ce trebuie respectate la fasonarea
acestora. La puieţi, în funcţie de sortimentele propuse, se vor preciza caracteristicile
dimensionale, luând în considerare prevederile din standarde(STAS 1347-89),ca şi alte
elemente de apreciere a calităţii puieţilor, din rândul cărora atenţia deosebită trebuie să se
acorde stării lor fiziologice înainte de plantare.
2.8 Materialul de împădurire necesar pentru împădurirea suprafeţelor incluse în planul de regenerare
u.c.f. Suprafaţa efectivă
(ha)
Compozi-ția de
împădurire
Metoda de împădurire
Desime la ha
mii buc.
Unitatea de măsură
Cantitatea necesară la
u.c.f. mii buc.
Kg sem
19A 8.16 70%Mo 10%Pam 20%La
plantaţii 3.5 0.5 0.5
mii puieţi mii puieţi mii puieţi
28.56 4.08 4.08
-
19B 2.6 40%Mo 40%La
20%Pam
plantaţii 2.0 1.0 1.0
mii puieţi mii puieţi mii puieţi
5.2 2.6 2.6
-
20A 15.9
60%Mo 20%La
20%Pam
plantaţii 3.0 0.5 1.0
mii puieţi mii puieţi mii puieţi
47.70 7.95 15.9
-
21E
2.35
60%Mo 20%La
20%Pam
plantaţii 3.0 0.5 1.0
mii puieţi mii puieţi mii puieţi
7.05 1.17 2.35
-
21A
4.98
50%Mo 30%Pam 20%La
plantaţii 2.5 1.0 0.75
mii puieţi mii puieţi mii puieţi
12.45 4.98 3.73
-
22C 22.8 90%Mo 10%La
plantaţii 4.5 0.25
mii puieţi mii puieţi
102.6 5.7
-
28A
2.16
50%Mo 30%Pam 20%La
plantaţii 2.5 1.5 0.5
mii puieţi mii puieţi mii puieţi
5.4 3.24 1.08
-
31E 1.2 90%Mo 10%La
plantaţii 4.5 0.25
mii puieţi mii puieţi
5.4 0.3
-
32B 2.1 100%Mo plantaţii 5.0 mii puieţi 10.5 - 61E 3.4 60%Mo
40%Pam plantaţii 3.0
2.0 mii puieţi mii puieţi
10.2 6.8
-
19
2.8. Epoca de instalare a culturilor şi tehnica de execuţie
Instalarea pe cale artificială a culturilor forestiere în practica silvică se face în perioada
repausului vegetativ, primăvara sau toamna, când solul este lipsit de strat de zăpadă, nu este
îngheţat şi se poate lucra. Epoca de instalare se va stabili ţinându-se seama de condiţiile
fitoclimatice concrete, de natură şi calitatea materialului de împădurire şi rezultatele obţinute
în unităţi silvice din zonă în activitatea de instalare artificială a culturilor forestiere.
Proiectantul trebuie să precizeze epoca optimă pentru demararea şi desfăşurarea
lucrărilor de împădurire, iar opţiunea făcută în acest sens va fi susţinută prin argumente bine
fundamentate ştiinţific.
Plantarea puieţilor cu rădăcini nude se face în timpul repausului vegetativ toamna după
lignificarea lujerilor anuali, sau primăvara, până la desfacerea mugurilor. În timpul iernii
puieţii se pot planta numai în perioadele de dezgheţ când temperaturiile înregistrează continuu
pe perioada plantării valori de peste 5°C. Puieţii cu rădăcini protejate se pot planta primăvara
şi după intrarea lor în vegetaţie, existând totuşi riscul unor pierderi prin uscare.
În zonele de deal şi de munte, sezonul cel mai favorabil pentru executarea plantaţiilor
este primăvara devreme, imediat după topirea zăpezii, dezgheţarea şi zvântarea solului (în
mustul zăpezii), când puieţii beneficiază de suficientă umiditate în sol şi atmosferă, cât şi de
absenţa unor temperaturi prea ridicate.
Deoarece perioada optimă pentru plantarea puieţilor primăvara este uneori destul de
scurtă, este necesară o bună organizare a lucrărilor. Deşi condiţiile meteorologice variază de
la an la an, în regiunea de munte sunt mai întârziate decât în regiunea de câmpie, fiind
posibile, de regulă, după 10-15 aprilie. La altitudini mari şi pe expoziţii umbrite, împăduririle
pot continua uneori până la sfârşitul lunii mai. Deoarece după plantare solul se tasează,
tulpina puieţilor se acoperă cu pământ până la circa 2-3cm deasupra coletului. La răşinoase,
plantarea prea adâncă provoacă putrezirea cojii pe porţiunea de tulpină îngropată, iar la
foioase formarea unor rădăcini adventive.
20
CAPITOLUL III. URMĂRIREA, CONTROLUL ȘI
ÎNGRIJIREA CULTURILOR
3.1. Urmărirea şi controlul lucrărilor de împădurire
Acţiunea de instalare pa cale artificială a culturilor forestiere se poate considera
încheiată în momentul când acesta realizează închiderea masivului. În timpul aplicării
tehnologiilor de împădurire stabilite pe u.c.f.-uri, precum şi după instalarea culturilor, se
efectuează numeroase verificări pe teren. Până la instalarea culturilor, verificările pe teren
urmăresc, în principiu, respectarea în execuţie sub raport cantitativ şi calitativ a tehnologiilor
de lucru precizate şi detaliate în documentaţia tehnică. Verificarea de teren efectuată după
instalarea culturilor este cea mai importantă, fiind cunoscută sub denumirea de recepţia
tehnico-financiară a împăduririlor.
Recepţia tehnico-financiară se efectuează de o comisie special alcătuită, care, prin
observaţii şi măsurători, verifică concordanţa între documentaţia tehnică şi realitatea din teren
privind următoarele aspecte mai importante: natura şi volumul lucrărilor executate,
compoziţia şi schema de împădurire, calitatea execuţiei lucrărilor de instalare etc. în baza
acestui document, u.c.f.-ul se înscrie în ’’registrul de impaduriri’’si se întocmesc formele
contabile pentru achitarea manoperei.
După instalare, culturile sunt supuse unor observaţii şi verificări sistematice, care
urmăresc cunoaşterea evoluţiei culturii şi dezvoltării puieţilor. Prima verificare a culturilor se
face la 2-3 luni după instalarea acestora în primul an de vegetaţie, fie că împădurirea s-a
efectuat în toamna anului precedent, fie în primăvara anului curent.Verificarea are drept scop
stabilirea procentului de prindere a puieţilor, în cazul plantaţiilor, respectiv procesul de
răsărire a plantulelor, în cazul semenăturilor directe.
Controlul anual vizează împăduririle care nu au realizat reuşita definitivă şi
urmăreşte, pe baza observaţiilor şi măsurătorilor de teren, să stabilească reuşita împăduririlor
executate la data efectuării controlului anual. Din al doilea an de instalare, pe lângă aceste
observaţii, se fac şi măsurători privind creşterea curentă în înălţime a puieţilor. O comisie
special alcătuită face recepația definitivă şi de punere în funcţiune a împăduririlor.
21
Suprafeţele de control trebuie să aibă obligatoriu forme geometrice
regulate(cerc,pătrat, sau dreptunghi) cu aria de 100,200,300 sau 400m², aria cumulată a
suprafeţelor de probă trebuie să reprezinte minimum 4% din suprafaţa totală a terenului de
împădurit. În condiţiile unor terenuri accidentate, frământate şi intens fragmentate, se
recomandă adoptarea unor suprafeţe de probă cu arie mică de 100 sau 200m². În condiţiile
unor terenuri plane, orizontale sau uşor înclinate, se pot adapta suprafeţe de probă cu aria de
300 şi chiar 400m².
În cazul urmăririi şi controlului culturilor, trebuie să se precizeze, de asemenea, în ce
constau verificările de teren, ce urmăresc, cum şi când se efectuează.
3.2. Stabilirea reţelei de puncte pentru amplasarea şi materializarea pe
teren a suprafeţelor de control
Pe baza opţiunilor făcute privind forma şi mărimea suprafeţelor de probă, proiectantul
trebuie să precizeze concret modalitatea lor de instalare în cuprinsul u.c.f.-urilor şi
materializarea acestora pe teren, astfel încât să se asigure efectuarea tuturor verificărilor până
la atingerea reuşitei definitive pe amplasamentul iniţial.
Pentru asigurarea amplasării uniforme pe teren a suprafeţelor de control, în practică se
procedează la materializarea unei reţele de drepte paralele, care se intersectează cu alte drepte
paralele sub un unghi oarecare, distanţele dintre ele variind în raport cu aria adoptată pentru
suprafeţele de control, fiind, spre exemplu, de 50/50m pentru cele de 100m², respective de
50/100m pentru suprafeţe de control de 200m².
După marcarea pe teren a locurilor de control, se întocmeşte graficul de amplasare a
acestor suprafeţe în cuprinsul u.c.f.-ului. În grafic se conturează suprafeţele de control, se
înscrie numărul de ordin şi, în funcţie de forma adoptată, raza cercului şi mărimea laturilor
patrulaterului.
22
3.3. Natura, scopul şi tehnica de aplicare a lucrărilor de îngrijire
De la instalare până la atingerea reuşitei definitive, culturile forestiere traversează cea
mai critică perioadă din existenţa lor. În acest sens, proiectantul, în funcţie de structura pe
specii a compoziţiilor de împădurire şi de particularităţile climato-edafice ale terenurilor
împădurite, trebuie să se stabilească concret pe u.c.f.-uri natura lucrărilor de îngrijire şi scopul
urmărit prin aplicarea lor, iar pe de altă parte , trebuie să precizeze metodologia de aplicare şi
tehnica de execuţie.
3.1 Date de sinteză privind amplasarea suprafeţelor de probă pe u.c.f.-uri
Nr. crt.
u.c.f. Suprafața împădu-rită (ha)
Aria sup. de probă
Nr. sup. (buc.)/ distanţă
(m)
Înclinare teren
(°)
Ri, Li, (m)
Aria cumulată a sup. de control
În ha În % din sup.împ.
1 19A 8.16 100 33/50*50 30 6.06 0.33 4.04 2 19B 2.6 100 21/50*50 25 5.90 0.21 8.07 3 20A 15.9 100 32/50*50 32 6.13 0.32 2.01 4 21E 2.35 100 19/50*50 32 6.13 0.19 8.08 5 21A 4.98 100 40/50*50 30 6.06 0.40 8.03 6 22C 22.8 100 46/50*50 25 5.90 0.46 2.01 7 28A 2.16 100 11/50*50 37 6.27 0.11 0.05 8 31E 1.2 100 10/50*50 25 5.90 0.10 8.33 9 32B 2.1 100 17/50*50 40 6.45 0.17 8.09
10 61E 3.4 100 27/50*50 32 6.13 0.27 7.94
Recepația puieţilor constă în retezarea tulpinii puieţilor la nivelul solului, primăvara,
înainte de intrarea culturilor în primul sezon de vegetaţie. Receparea se aplică frecvent şi în
seminţişuri naturale în care mulţi puieţi sunt vătămaţi şi se poate repeta în cele artificiale, în
anii următorii instalării, dacă se remarcă puieţi cu vătămări care nu ar mai corespunde
calitativ, chiar dacă aceştia s-ar putea menţine.
Revizuirea culturilor urmăreşte depistarea şi remedierea unor defecţiuni ce pot
surveni peste iarnă. Lucrarea se execută primăvara după ce culturile au parcurs cel puţin un
sezon rece.
Întreţinerea solului constituie una din cele mai importante lucrări de îngrijire a
culturilor până la realizarea reuşitei definitive şi constă în combaterea vegetaţiei nedorite şi
afânarea solului.
Mobilizarea solului se asigură prin lucrarea mecanică a solului. Prin aplicarea
operaţiei respective se realizează concomitent atât combaterea buruienilor cât şi afânarea
solului.
23
Descopleșirea culturilor se rezumă numai la înlăturarea vegetaţiei dăunătoare din
jurul puieţilor, pe vatră sau în lungul rândurilor de puieţi.
Degajările constau în înlăturarea pe lângă vegetaţia erbacee şi a vegetaţiei lemnoase
care împiedică dezvoltarea normală a speciilor din compoziţia de împădurire.
Completarea culturilor reprezintă lucrarea de îngrijire prin care se instalează o nouă
serie de puieţi în locul celor dispăruţi din diferite cauze.
3.4. Planificarea aplicării lucrărilor de îngrijire pe u.c.f.-uri în perioada de
la instalarea culturilor până la atingerea reuşitei definitive
3.2 Aplicarea lucrărilor de îngrijire specifice u.c.f.-urilor şi atingerea reuşitei definitive
Nr. crt.
u.c.f. Nat. luc. de ing.
Mod. de
exec. (cod)
Frecvenţa lucrărilor în raport cu vârsta
Anul realizării
I II III IV V VI VII Reuși- tei
defin.
Stării de
masiv 1 19A Revizuire
Descopleșiri Comp.preli.
2.1.1. 3.1.1.
6
1 1
1 2 1
2
2
1
1
1
VI
VII-X
2 19B Revizuire Descopleșiri Comp.preli
2.1.1. 3.1.1.
6
1 1
1 2 1
2
2
1
1
1
VI
VII-X
3 20A Revizuire Descopleșiri Comp.preli
2.1.1. 3.1.1.
6
1 1
1 2 1
2
2
1
1
1
VI
VII-X
4 21E Revizuire Descopleșiri Comp.preli
2.1.1. 3.1.1.
6
1 1
1 2 1
2
2
1
1
1
VI
VII-X
5 21A Revizuire Descopleșiri Comp.preli
2.1.1. 3.1.1.
6
1 1
1 2 1
2
2
1
1
1
VI
VII-X
6 22C Revizuire Descopleșiri Comp.preli
2.1.1. 3.1.1.
6
1 1
1 2 1
2
2
1
1
1
VI
VII-X
7 28A Revizuire Descopleșiri Comp.preli
2.1.1. 3.1.1.
6
1 1
1 2 1
2
2
1
1
1
VI
VII-X
8 31E Revizuire Descopleșiri Comp.preli
2.1.1. 3.1.1.
6
1 1
1 2 1
2
2
1
1
1
VI
VII-X
9 32B Revizuire Descopleșiri Comp.preli
2.1.1. 3.1.1.
6
1 1
1 2 1
2
2
1
1
1
VI
VII-X
24
CAPITOLUL IV. PLANIFICAREA ȘI EVALUAREA
LUCRĂRILOR DE ÎMPĂDURIRE
4.1. Planificarea aplicării lucrărilor de împădurire
Împădurirea suprafeţelor din U.P. a fost eşalonată pe parcursul a 10 ani. Soluţiile
tehnice de împădurire au fost stabilite la nivel de u.c.f, tehnologiile de lucru adoptate nefiind
condiţionate de anul când unitatea a fost planificată la împădurire, respectiv dacă împădurirea
întregii suprafeţe se va realiza în una sau mai multe etape.
25
4.1 Planificarea aplicării lucrărilor de împădurire proiectate
Tehni- că de lucrat
Indica- tiv norme
Denumirea lucrărilor (din norme )
Localizarea (u.c.f.) şi volumul lucrării de executat în anul…...
U.M. 2008 2009 2010 2011 2012 2013 2014 2015
ÎI 3.1. c.1.II.b. Curăţirea terenului în vederea împ.
19A/61.2 19A/ 89.1
Arul 31E/5.7
ÎI 2.1. j.6.I.d. Curăţirea parchetelor de resturi navalorificabile
19A/0.50 19A/ 0.9
ha 31E/0.27
I 2.1.1.1.
c.28.I. Plantarea puieţilor săp. Gropi
19A/4.5 19A/4.5
A.b.1 Ha 31E/4.75
III 1.1.1.
c.16.I.b. Pregătirea solului cu unel- tele manuale în teren lucrat anterior
19A/10.8 19A/ 10.8
31E/11.4
Arul
26
IV 2.1.1.
c.46.a. Revizuirea plantaţiilor şi semănăturile directe
19A/ 1*25.92
19A/ 1*25.92
31E/ 1*13.68
19A/ 1*47.53
19A/ 1*47.53
Arul 31E/ 1*13.68
IV 3.1.1.
c.58.II. b.4.
Descopleșirea speciilor forestiere de speciile lemnoase şi ierboase
19A/ 1*51.81
19A/ 2*51.81
19A/ 2*51.8
19A/ 2*51.81
19A/ 1*51.81
19A/ 1*51.81
19A/ 1*51.81
31E/ 31E/ 31E/ 31E/ 31E/ 31E/ 31E/
Arul 1*23.94 1*23.94 1*23.94 1*23.94 1*23.94 1*23.94 1*23.94
IV 6. c.73.b.1. Completarea lipsurilor la lucrări de împădurit
Mii buc
19A/1296
31E/684
27
CONCLUZII
În vederea folosirii raţionale a potenţialului productiv al fondului forestier, a sporirii
capacităţii de producţie şi protecţie a pădurii, este necesar ca pe fiecare suprafaţă în cuprinsul
acestui fond să se instaleze vegetaţia lemnoasă care să corespundă în cel mai înalt grad
factorilor staţionali şi cerinţelor economice de perspectivă.
În cadrul proiectului se prevăd şi suprafeţele destinate împăduririi, din afara fondului
forestier, pentru ameliorarea terenurilor degradate prin erodare, alunecare, sărăturare, nisipare,
cu exces de umiditate sau cu deficit de apă din cuprinsul acestei unităţi.
Obiectivul esenţial urmărit îl constituie înfiinţarea unor culturi forestiere de mare
stabilitate ecologică şi cu o mare valoare economică.
Prin elaborarea proiectului se vor stabili soluţiile tehnice în raport cu condiţiile de
lucru şi se va determina efortul economic necesar.
28
BIBLIOGRAFIE
BLAJ, ROBERT, Silvobiologie, Editura Universităţii “ Lucian Blaga” Sibiu, 2012
CHIRIȚA, C. D., ş. a , Staţiuni forestiere, Editura Academiei R.S.R, Bucureşti, 1977.
DAMIAN, I., Împăduriri, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti, 1978.
FLORESCU, GH., ABRUDAN, I., Împăduriri. Principii şi soluţii de proiectare.
Reprografia Universităţii “Transilvania” Braşov, 1998.
HARALAMB, AT., Cultura speciilor forestiere, Editura Agrosilvică, Bucureşti, 1967.
MARCU, M., Meteorologie şi climatologie forestieră, Editura Ceres, Bucureşti, 1983.
POPA, G., Tehnica culturilor forestiere, volum III – Împăduriri, Editura, Agrosilvică,
Bucureşti, 1958.
RUCĂREANU, N., LEAHU, I., Amenajarea pădurilor, Editura Ceres, Bucureşti, 1982.
STĂNESCU, V., SOFLETEA, N., POPESCU, O., Flora forestieră lemnoasă a României,
Editura Ceres, Bucureşti, 1997.
TÂRZIU, D., Pedologie şi staţiuni forestiere, Editura Ceres, Bucureşti, 1997.
* * *, Atlasul climatologic al R.S.R., Institutul de Meteorologie şi Hidrologie, Bucureşti,
1966.
* * *, Norme tehnice privind compoziţii, scheme şi tehnologii de regenerare a pădurilor şi de
împădurire a terenurilor degradate, Ministerul Apelor, pădurilor şi protecţiei mediului, 2000.
* * *, Norme tehnice priviind efectuarea controlului anual al regenerărilor Ministerul
apelor,păduriilor si protecţiei mediului, 2000.
* * *, Norme tehnice de timp şi de producţie unificate pentru lucrări in silvicultură,
Ministerul Apelor, pădurilor şi protecţiei mediului, Bucureşti, 1997.
29