UNIVERSITATEA “OVIDIUS” CONSTANŢAFACULTATEA DE INGINERIE MECANICĂ INDUSTRIALĂ ŞI

MARITIMĂSPECIALIZAREA UTILAJE INSTALATII PORTUARE

Referat la Protectia Ecologica a Porturilor

Studenta Baccela Andra

CONSTANŢA2013

Protectia Ecologica a porturilor

1. Generalitati

Poluarea reprezintă procesul de alterare a mediilor de viaţă biotice, abiotice şi a bunurilor create de om, cauzat de deşeurile provenite din activităţile umane de origine menajeră, agricolă, industrială cât şi datorită unor fenomene naturale (erupţii vilcanice, furtuni de praf, furtuni de nisip, inundaţii).Poluantul este produsul solid, lichid sau gazos provenit din activităţile umane şi dispersat în aer, apă sau sol cu acţiune dăunătoare asupra organisemelor vii şi a bunurilor materiale.În conformitate cu prevederile legislaţiei actuale, poluarea mediului înconjurător constă în acele acţiuni care pot duce la ruperea echilibrului ecologic ori să provoace pagube economiei naţionale, prin modificarea calităţii factorilor naturali sau creaţi prin activităţi umane.

Protecţia mediului înconjurător are drept scop păstrarea echilibrului ecologic menţinerea şi ameliorarea factorilor naturali, prevenirea şi combaterea poluării, dezvoltarea valorilor naturale, asigurarea condiţiilor de viaţă, asigurarea condiţiilor de muncă cu referire la totalitatea acţiunilor, mijloacelor şi măsurilor întreprinse în acest scop.În sistemele portuare prezintă un interes major poluarea acvatică. În sistemele portuare maritime prezintă un interes major poluarea marină. Poluarea acvatică se referă la totalitatea căilor prin care poluanţii de origine menajeră, agricolă sau industrială afectează ecosistemele acvatice.Poluarea marină se referă la introducerea de către om în mediul marin în mod direct sau indirect de subsatanţe sau de energie care pot produce o modificare a echilibrului natural, pot pune în pericol sănătatea omului, aduc pagube resurselor biologice, stânjenesc activităţile marine de pescuit, navigaţie, agrement, precum şi alte utilizări legitime ale mării.În sistemul portuar ameninţarea majoră pentru sănătatea, productivitatea şi biodiversitatea mediului marin provine din activităţile umane desfăşurate în zonele de coastă. Aproximativ 80% din încărcătura poluantă provine din scurgeri, din deversări ale reziduurilor activităţilor economice, industriale, agricole, turistice, urbane. Zonele de coastă sunt zone economice în care se produc materii prime şi bunuri materiale. Poluarea mediului marin, distrugerea habitatelor afectează puternic folosirea durabilă a mărilor, influenţează sănătatea oamenilor prin contactul direct al populaţiei cu apele poluate sau prin consumul surselor nutritive marine contaminate.

Recunoasterea amenintarilor create de amplificarea poluarii marine , a condus la initierea în 1995 la Washington a Programului G.lobal de Actiune ( GPA ) pentru protectia mediului marin . Programul a apreciat existenta si manifestarea a noua categorii de surse poluante :

ape uzate de canalizare ; pesticide ; substante radioactive ; metale grele ; hidrocarburi ( produse petroliere ) ; nutrienti ; sedimente ( aluviuni ) ; gunoaie ( deseuri menajere ) ; alterarea fizica si distrugerea habitatelor .

2. Impactul activităţilor portuare asupra mediului

Doar de la începutul anilor ’80 protecţia mediului a devenit unul din subiectele de preocupare majoră a comunităţii internaţionale. În 1987 Comisia mondială a mediului şi dezvoltării, a definit dezvoltarea durabilă ca fiind singura care răspunde cerinţelor actuale fără a compromite capacitatea generaţiilor viitoare de a răspunde de ele.Conferinţa de Rio de Janeiro despre mediu şi dezvoltate (1992) a făcut recomandarea de a veghea ca dezvoltarea să se facă în aşa fel încât mediul să fie luat în considerare şi protejat. Dezvoltarea tuturor sectoarele economice incluzând sectorul portuar, se bazează pe trei principii:

dezvoltarea economică; protecţia mediului; un partaj echitabil de avantaje şi de costuri corespunzătoare.

Organizaţia Maritimă Internaţională (O.M.I.) a elaborat o strategie pentru protecţia mediului marin, precum şi un program global corespunzător. Cele trei principale convenţii internaţionale referitoare la porturi, puse la punct sub auspiciile O.M.I. în acest domeniu, sunt următoarele:

Convenţia asupra prevenirii poluării mărilor rezultate prin imersiunea deşeurilor (Convenţia de la Londra în vigoare din 1975), care priveşte materialele provenite din dragaj, a cursurilor de apă şi a porturilor;

Convenţia internaţională pentru prevenirea poluării de către nave (Convenţia MARPOL) 73/78, intrată în vigoare în 1983, care se referă la instalaţiile ce permit recepţia deşeurilor în porturi;

Convenţia internaţională din 1990 asupra pregătirii luptei şi cooperare în materie de poluare cu hidrocarburi, în virtutea căreia porturile sunt ţinute în stare de alertă în planurile de urgenţă.

3. Tipuri de poluare portuară

Datorită marii diversităţi a activităţii portuare întâlnim poluări structurale, operaţionale sau accidentale. Primele sunt ocazionate de existenţa însăşi a portului sau a anumitor activităţi portuare (de exemplu, modificarea regimului vegetal sau animal legată de crearea portului). Poluările operaţionale se datorează exploatării portului sau a industriilor învecinate (zgomot, fum, etc.). Poluările accidentale apar în urma unui eveniment accidental, precum eşuarea unei nave, o explozie, un incendiu.

Poluările portuare privesc în primul rând apa, solul sau atmosfera portului. Se obişnuieşte examinarea acestor poluări în funcţie de activităţile care le-au produs. Astfel avem:

1. Poluarea provenită de la nave. Navele care efectuează manevre de intrare şi acostaj în port, constituie un pericol potenţial. Abordajul sau eşuarea pot avea consecinţe grele împiedicând trecerea altor nave şi a încărcăturii acestora şi antrenând deversări de păcură în apa sau alte substanţe chimice în apă. Reziduurile de păcură provenind de la nave pot perturba grav viaţa acvatică. De asemenea, deversarea apei din balastul „propriu”, adică apa de balast care nu a fost în contact cu produse sau cu o substanţă toxică, poate produce efecte indezirabile datorită prezenţei agenţilor patogeni şi de organisme străine.Navele reprezintă şi alte surse de poluare: în special emisiile de gaze de eşapament (motoare auxiliare, încălzitoare etc.), zgomotul produs de către motoare şi emanaţiile provenite de la

cisternele încărcate. Având în vedere consecinţele uneori grave şi imprevizibile, este necesară prevenirea în permanenţă a accidentelor de acest tip.

2. Poluarea provenită din manipularea mărfurilor. În afara operaţiilor de manipulare, vracul uscat, precum cerealele, cărbunele sau minereurile pot degaja praf, ceea ce riscă să prejudicieze uneori anumite activităţi (înmagazinarea produselor şi vehiculelor din apropiere) precum şi sănătatea riveranilor. In numeroase porturi, cu privire la manipularea vracului uscat, au fost luate măsuri cu caracter tehnic pentru a preveni emisiile de praf: dispozitive de vaporizare, stropitori, etc.Produsele petroliere prezintă caracteristici variate, dar cea mai mare parte a lor au deficienţă de a fi inflamabile şi toxice pentru oameni. Incidentele care survin în cursul manipulării, având o deversare de produse, constituie o ameninţare mai gravă pentru mediu. Ele pot proveni din ruperea unei ţevi de racordare sau a unei canalizări, sau de la fisurarea unei vane etc. In funcţie de debitele ridicate de pompare, deversările rezultate din astfel de incidente pot să fie considerabile. Dând la o parte poluarea astfel ocazionată, aceste tipuri de incidente prezintă în egală măsură alte riscuri: pericol imediat pentru sănătate, risc de incendiu sau de explozie în apropierea scurgerii. La acesta se pot adăuga degradarea mediului natural datorat degresărilor.Accidentele cele mai dese pe care le suportă mărfurile sunt căderile de la înălţimea macaralei şi deprecieri ocazionate de către braţele elevatoarelor. In ceea ce priveşte produsele lichide – de exemplu produse chimice – efectele riscă să fie mult prea serioase. Produsele inflamabile se evaporă putând lua foc, astfel provocând un incendiu şi o explozie.Se pot ivi probleme legate şi de evacuarea reziduurilor: este cazul ambalajelor containerizate ale substanţelor periculoase care se pot desface în cursul tranzitului. Aceste produse toxice sunt o ameninţare în special pentru sănătatea şi securitatea mâinii de lucru a portului cât şi pentru exteriorul incintelor portuare. Lăsând de o parte riscurile sanitare în vecinătatea portului, produsele deversate pot în egală măsură să pătrundă în sol, poluându-l şi necesitând măsuri costisitoare de depoluare. In absenţa unui astfel de sistem, marea este cea care riscă să fie poluată.Poluările datorate depozitării se pot produce în timpul stocării produselor în vrac sau a mărfurilor diverse. Produsele lichide în vrac înmagazinate în cisterne, pot da naştere la emanaţii toxice, sau la scurgeri în canalizări, care pot ocaziona incendii sau poluarea solului şi planul de apă adiacent, incluzând fundul bazinului, care ulterior va pune probleme deversărilor produselor de dragaj. Vracul uscat depozitat în aer liber, generează praf şi emanaţii.Mărfurile diverse sunt uneori stocate pentru lungi perioade în depozite. Astfel pot să fie deteriorări de ambalaje şi împrăştieri ale produselor care uneori se infiltrează în sol.În cazul dragajelor de întreţinere a portului, debleul trebuie evacuat şi revărsat în mare, ceea ce este o sursă potenţială de poluare dacă debleul a fost contaminat. Instalaţiile fixe trebuiesc întreţinute, curăţate, revopsite, aceste acţiuni creând poluare. Vopseaua „anti-fouling” folosită curent pentru corpul navelor sunt foarte poluante pentru mediul marin. O nouă generaţie de vopsele „anti-fouling” a fost pusă pe piaţă, a cărei toxicitate este mai mică.Lucrările civile precum adâncirea şenalului de acces, alungirea cheurilor, amenajarea zonelor de depozitare şi manipulare a containerelor, sau construcţia digurilor, pot altera elementele naturale şi pot să antreneze distrugerea anumitor părţi ale mediului. Astfel, zonele de reproducere a peştilor sau a altor organisme acvatice, riscă să fie perturbate, ca şi ecosistemul marin local. Transformarea infrastructurilor poate antrena modificări în tipologia hulei şi a curenţilor, ca şi în

transportul sedimentelor. Aceasta va avea uneori repercusiuni pentru mediul natural şi viaţa acvatică. Lăsând de o parte poluarea solului, o altă consecinţă posibilă a industrializării este poluarea atmosferică. In ciuda utilizării unor tehnologii noi, emisiile sunt inevitabile, chiar dacă nu au nici un efect direct asupra mediului, imediat ele se adaugă cantităţii globale a poluanţilor conţinuţi în atmosferă. Cea mai mare parte a proceselor industrializate utilizează apa, fie ca element a lanţului de producţie, fie ca agent de răcire. Greşeli în tratarea adecvată într-o staţie de epurare a apei poate antrena o poluare importantă a apelor de suprafaţă în detrimentul vieţii acvatice.Interferenţa dintre port şi oraş este zona în care influenţa activităţilor respective este cea mai prezentă. Efectele nocive ale uneia sau alteia au un caracter cumulativ. Dacă zona în cauză este amenajată şi locuită, pot să rezulte situaţii indezirabile, uneori inacceptabile. Nivelul sunetelor riscă să depăşească global limitele tolerabile chiar dacă sunt admisibile separate. În general, zonele constituite între centrele urbane şi instalaţiile portuare industriale se află în cea mai mare parte a cazurilor, supuse la nivele de expunere dintre cele mai neplăcute.

4. Măsuri de protecţie a mediului

Protecţia împotriva atingerilor aduse mediului, include diverse tipuri de acţiuni care merg de la simple măsuri juridice până la programe de investiţii importante. Dar toate aceste acţiuni au un cost.Astfel se pot distinge costurile directe şi costurile indirecte. Costurile directe corespund în principal în investiţiile din resurse umane şi în capital: recrutarea şi formarea personalului, punerea în practică a infrastructuri, achiziţii, exploatarea şi întreţinerea materialelor, elaborarea de legi şi reglementări, etc.Din punct de vedere al protecţiei mediului acvatic, portul trebuie echipat cu ambarcaţiuni şi dispozitive speciale. Instalaţiile de recepţie a deşeurilor de la nave trebuie să fie în conformitate cu dispoziţiile Convenţiei MARPOL. Instalaţii similare pot recepţiona deşeuri provenite de la activităţi terestre. Acestea cuprind rezervoare de stocaj şi echipamente speciale pentru separarea diferitelor tipuri de deşeuri, care ulterior vor fi tratate. Experienţa arată că, costurile de punere în funcţiune a unei staţii de acest tip sunt reduse, după cum costurile de întreţinere sunt ridicate.Cu cât tindem spre un nivel de „poluare zero” cu atât cheltuielile sunt mai mari. Pentru fiecare tip de poluare, există un punct optimal ce vizează măsurile corective care trebuiesc luate. Până la acest optim, avantajele aşteptate de la măsurile luate devin din ce în ce mai complete şi eforturile făcute pentru a reveni la un stadiu de „poluare zero” sunt în afara proporţiei cu avantajele suplimentare obţinute. În fiecare ţară sau port, administraţia trebuie deci să definească un „grad acceptabil” de poluare şi în particular, determinarea de norme „acceptabile” pentru poluanţii atmosferici, ai solului şi ai apei.Dar cel mai important lucru în acest sens este educarea, formarea şi sensibilizarea publicului. Este vorba de modificarea compartimentului, ameliorarea competenţelor şi angajarea comunităţii portuare în întregime pentru urmărirea unui port ecologic, contribuind astfel la crearea unui climat de autodisciplină

Bibliografie :

1. Management Portuar - Note de curs 2. http://academos.ro/document/poluarea - dreptul-international 3. Protectia mediului in sistemul portuar - Prof. univ.dr. ing. Mircea JEFLEA

Universitatea „SPIRU HARET” – Constanţa