135

Nr. 2/2004

CAPITOLUL VI –PROGRAMUL ROMÂNIA ~N LUMEMotto:

Niccollae Iorrga - 1924

Sã pãstrãm dreapta mãsura. Sã trimitem ce este mai bun de la noi ºi pe aceia care sunt mai buni dintre noi.

Sã impunem nu numai prin ce scriem, dar ºi prin felul cum trãim. Fiecare act onest îndeplinit în þara aceasta

este un adaus la propaganda noastrã naþionalã.

Poate sã se ducã un om genial, înzestrat cu cel mai extraordinar talent de vorbã ºi cu cele mai extraordinare

informaþii, dacã se va ºti cã naþia despre care vorbeºte nu plãteºte nimic, cuvintele i se vor pierde în vânt. Nu

cuvântul sau muzica lui Paderewsky a creat iubirea mare pentru Polonia, ci toatã conºtiinþa pe care o avea despre

Polonia lumea întreagã.

Iar aici sã fim oameni de treabã: sã muncim, ºi pe domeniul economic. Sã ne iubim chiar când discutãm, în

loc sã ne urâm fãrã sã fim capabili de a discuta. Sã dãm impresia unei naþii care este întâi o naþie ºi pe urmã

face o politicã, în loc de a face mai multe politici pentru ca sã nu existe conºtiinþa de naþie. Sã avem o literaturã

sãnãtoasã, o ºtiinþã cu vazã în toatã lumea cum ºi sã avem o producþie mult superioarã celei de astãzi pe care

pãmântul nostru o poate însuºi. Sã avem oameni vrednici ºi de trecutul lor ºi de mijloacele pe care le stãpânesc

astãzi. Sã poftim pe cei din afarã care ne calomniazã sã vinã sã vadã þarã.

Am fãcut experienþa nu odatã, de atâtea ori. E de ajuns sã vie aici, sã vadã aceastã þarã, pãmântul care nu

se vede decât când sprijini piciorul pe dânsul ºi pe oamenii care nu se recomandã decât atunci când le deschizi uºa

casei lor, sã ajungã sã descopere cele douã tezaure care sunt þara noastrã ºi sãteanul nostru, ºi omul sãrac din oraº;

sã facem experienþa pe care au fãcut-o prietenii mei din congresul de bizantinologie, congres care a fost rãsplãtit

aici în persoana organizatorilor sãi prin douã trei foiletoane calomnioase în gazeta oficialã a guvernului sub

iscãlitura unui profesor universitar, sã facã, zic, experienþa pe care am fãcut-o cu colegii mei bizantinologi care au

scris, fãrã a se înþelege între dânºii, cã acele douã sãptãmâni petrecute în România le numãrã ca pe cele mai

frumoase ale vieþii lor.

ªi atunci, pentru frumuseþea acestei þãri, pentru bunãtatea oamenilor care n-au ambiþii ºi au atâtea alte calitãþi,

ni se vor ierta ºi defectele noastre ºi propaganda româneascã va fi fãcutã în chipul cel mai strãlucitor.

S-oo facem!

Distinsul nostru coleg Marian Onofrievici a avut amabilitatea ºi inspiraþia sã ne punã la dispoziþie pagininemuritoare, emoþionante ºi pline de învãþãminte care reflectã preocuparea ºi îngrijorarea unor iluºtri înaintaºiprivind imaginea României în strãinãtate. Mr. Onofrievici Marian Florentin – Statul Major al Fortelor Aeriene

(...) Da, propaganda a ajuns sã fie una dinspaimele umanitãþii moderne. Cunosc þãri în care auputut fi servite de o anume propagandã, dar cunoscþãri care s-au deservit printr-însa. Sunt þãri foartesimpatice care prin propaganda pe care o fac, prinîmbulzirea propagandei ce o fac, au ajuns sã piardãdin simpatia pe care o inspirau.

Mã grãbesc sã spun cã þara noastrã nu segãseºte în aceastã situaþie pentru cã, întâi, n-arepropaganda, ºi pe urmã mai sunt o mulþime deconsideraþii subsidiare, dar cred cã toatã lumea sepoate mulþumi cu cea dintâi.

Prin urmare, propaganda în sine nu mi-e plãcutã.De câte ori am vorbit în strãinãtate, m-am ferit de aface propagandã ºi am martori aici, cã totdeaunaîncepeam prin a spune acest lucru. Este o maredeosebire între propaganda care se fãcea odinioarãºi cea care se face astãzi. Polonii, de pildã, odinioarã,au fãcut o admirabilã propagandã; ungurii, pevremuri, când doreau reconstituirea statului lor, aufãcut o straºnicã propagandã, dar pe aceea o fãceaun Kossuth în Anglia, un Turr în Italia, precum o fãceaun Mickiewicz pentru poloni. Personalitãþile cele maidistincte în politicã, ºtiinþã ºi poezie, ºi aceapropagandã, pe lângã aceasta, nu era nici decomandã, nici platitã ºi nici rãsplãtitã; aceapropagandã era însuºi sufletul unui popor. Dar, dacãe vorba de sufletul unui popor care strigã dupã dreptulsãu ºi care se apãrã cu indignare împotrivacalomniilor care se aduc, aceea este o propagandãfericitã. ªi dupã rãzboi se gãsesc mulþi oameni, cume cazul pentru Cehoslovacia, al cãrei preºedinte derepublicã ºi-al cãrei preºedinte al Consiliului deMiniºtri scriu în reviste. D. Masaryk a publicat amintiridin tinereþe în Le Flambeau, admirabila revistãbelgianã în limba francezã din Bruxelles, iarpreºedintele Consiliului de Miniºtri cehoslovac atipãrit acum în urmã articole despre condiþiileeconomice ale þãrii sale.

Dacã este vorba de acea propagandã care sefãcea între 1830 ºi 1850, propagandã pe care, cumspun, au fãcut-o popoare neliberate, care eraumuncite de dorinþa fireascã de a ajunge sã fie puse în

rândurile naþiunilor care n-au mâinile legate ºi guraastupatã, e foarte bunã acea propagandã. Dacã ar fivorba iarãºi de propaganda pe care au fãcut-o ainoºtri în zilele emigraþiei, în frunte cu un NicolaeBãlcescu, Ion Brãtianu, un Rosetti, un Voinescu, unAlecsandri, un Kogãlniceanu mai ales, care a începuta face propagandã pentru România înainte de 1848,pe când era student la Berlin, ºi Istoria românilor a luiKogãlniceanu, tiparitã la Berlin, este cea dintâi bunãcarte de propagandã în afarã de propaganda latinistãîn legãturã cu filologia ºi istoria, a ªcoalei ardelenedin secolul al XVIII lea, adicã e vorba de opropagandã cum era aceea fãcutã la Paris, Londra ºiaiurea de principalii reprezentanþi ai poporului românde atunci, ei bine, propaganda lor ºi propagandainspiratã de dânºii au ºtiut sã gãseascã prieteni întrefruntaºii societãþii franceze ºi engleze de atunci,cãrora le-au comunicat comorile din trecut, comorilede viaþã popularã, de artã ºi literaturã pe care le arepoporul nostru...

Pe timpul rãzboiului, cineva a stat în America maimultã vreme cu dorinþa de a servi cauza noastrã.Cauza noastrã, trebuie sã spun, e reprezentatã înAmerica în chipul cel mai bun, nu prin ce trimitem deaici, ci prin viaþa românilor americani - ºi acesta esteunul din mijloacele de propagandã ce le-aº prevedeaîn programul de care vorbim.

O propagandã este orice om dintr-o naþiune carese aratã de ispravã în mijlocul naþiunii în care a ajunssã se aºeze. Face mai mult decât o paginã dintr-ocarte, ºi sunt oameni care fac, unul singur, mai multdecât mai multe volume.

În America sunt gazete româneºti, între care launa mã onorez a colabora de mulþi ani de zile, ziarulAmerica, acela care a fãcut ºi continua sã facã ceamai largã propagandã þãrii. E cea mai frumoasã,tiparitã din câte explicaþii au românii din toate locurileunde i-a semãnat soarta. Dar, cum ziceam, a venitacel om politic român care s-a aºezat acolo ºi s-aîncercat sã facã propagandã. Englezeºte învãþase,dar nu atât cât sã poatã þinea o conferinþã; pe urmã auvenit alþii ºi-au þinut ºi conferinþe, foarte bune, chiaraceia care ºi-au stricat reputaþia dupã ce au trecut în

136

CAPITOLUL VI – PRO RO

PROPAGANDA ~N STR|IN|TATEExtrase din discursul marelui istoric Nicolae Iorga -1924

þarã. Are omul, în anume momente ale vieþii sale, ºimanifestãri care-l desmint. Aflând informatorul cã esteo persoanã cu foarte mare trecere pe lângãpreºedintele Wilson - una din cele mai mari figuri aleumanitãþii contimporane, pentru care motiv cred cã lamoartea lui nu s-a ridicat nici zece minute ºedinþaParlamentului într-o þarã care datoreºte principiuluiwilsonian, ca ºi jertfelor sale, alcãtuirea ei de astãzi -aflând, deci, cã lângã preºedintele Wilson este cinevacare-l þinea în curent în chestiunea nationalitãþilor, acãutat sã-l vadã. Omul, american, cu timpul mãsurat,cu vorba durã, i-a fãcut însa urmãtoarea declaraþie:“Domnule, dacã ai fi bulgar, te-aº asculta, fiindcã amcredinþa cã bulgarii sunt o naþiune serioasã; dar d-voastra nu sunteþi”.

Aceasta dovedeºte de ce atmosferã ne bucurãmnoi în momentul acela în America, în cele mai înaltecercuri; aceasta explicã mai mult decât atâtea alteîncercãri nesuccesul unor anume dorinþe ale noastreîn timpul acelor negocieri din Paris care au dus laalcãtuirea tratatelor pe bazã cãrora trãim astãzi...

Acum câþiva ani de zile, în Anglia - ºi nu e oplângere, fiindcã aveam un moment gândul sã cerdreptatea mea, dar am renunþat - s-a ivit ideea de aînfãþiºa viaþa naþiunilor de astãzi, “The nations oftoday”, în care trebuia sã intre ºi Iugoslavia ºiBulgaria ºi Grecia ºi România. Mi s-a fãcut cererea sãscriu vreo ºaizeci de pagini pentru aceastã colecþie.

Le-am scris, le-am trimis. A trecut un an, autrecut doi - textul trebuia tradus din franþuzeºte înlimba englezã - ºi n-am primit nici o ºtire. M-aminformat în dreapta ºi în stânga - nu acuz pe nimeni,ºi mi-ar pãrea rãu dacã cineva ar crede cã în aceastas-ar cuprinde vreo ocupaþie; e maºina rãu potrivitã,piesele sunt foarte bune, dar maºina nu funcþioneazã- ºi în zadar. În sfârºit, fiind la Paris, aflu cã a apãrutcartea. Era vorba sã fim împreunã cu Iugoslavia. Peurmã am aflat cã Iugoslavia îºi cere cãsuþa ei aparte.Îndatã ce s-a vãzut la Belgrad cã e vorba cã, în aceapublicaþie englezã, Iugoslavia sã figureze împreunãcu altã þarã într-un volum, s-a spus: nu, noi dorim unvolum pentru noi, ºi au fãcut un volum pentru dânºiicomplet. Noi am ajuns împreunã cu Bulgaria, fãrã sãfim întrebaþi. Mi-am zis: trebuie sã fi fost totuºioarecare proporþii între unii ºi alþii. Am primit cartea.Am fost bolnav de indignare câteva zile, nu pentrumasacrul la care a fost supus manuscrisul meu, cipentru aceea ce a ieºit din acest masacru. Bulgarii aurugat pe o propagandistã englezã, Lady Groghan,foarte cunoscutã, care a fost ºi în Macedonia de mai

multe ori ºi pe care ei o considerã ca pe una dinapãrãtoarele de cãpetenie ale drepturilor lor. E ºi-acum, mi se pare, în legãturã cu fraþii Buxton ºilucreazã pentru cauza bulgarã. Materialul care a fostîncredinþat d-nei Grohan a fost de primã ordine; s-audat pânã ºi piese inedite din arhivele secrete aleBulgariei. S-a scris astfel o introducere geograficãfãrã nici o greºealã; s-au alcãtuit vreo douã capitoledespre trecutul bulgãresc apãrând pe bulgari de oriceacuzaþie care s-ar fi putut aduce din dreapta ºi dinstânga, scoþându-i deci basma curatã... La sfârºitsunt articole bune despre viaþa economicã aBulgariei, plus o bibliografie excelentã.

Pe urmã cartea trece la România. Manuscrisulmeu, neapãrat de nimeni - eu eram la Bucureºti - afost întrebuinþat doar ca simplu mijloc de informaþie ºi-a fost rescris în întregime de doi englezi, mie ºiºtiinþei, necunoscuþi. Ca introducere, trei pagini încare se spune cã atâta lume s-a strecurat în pãrþileacestea, încât nimeni nu poate ajunge la o idee înceea ce priveºte caracterul etnic adevãrat alRomânilor. Mai departe se spune cã România aaºteptat, oportunistã ca totdeauna, momentul cândputea sã intre în rãzboi fãrã risc; România ºi-a fãcutcalculele ºi-a intrat când a vãzut cã Aliaþii aveau sãbiruie ºi, la urmã, deºi am fost rãu bãtuþi (badlybeaten), pentru cã aliaþii au biruit, ni s-au dat teritoriilepe care le doream; rãmâne însã sã se vadã dacã vomfi în stare sã le pãstrãm.

Trecutul nostru e înfãþiºat în chip ridicol. Lainformaþia mea s-a adus ceea ce anecdotelerãuvoitoare ale cãlãtorilor din veacul al XVIII lea aumai degradant pentru naþia noastrã. Toate figurilemari ale trecutului nostru sunt neglijate sau înjosite.ªtefan cel Mare are o jumãtate de paginã, MihaiViteazul câteva rânduri de criticã; numele luiAlecsandri nu e pomenit, Eliade Rãdulescu nici atât;nici o idee mãcar din litera româneascã; toatã parteaaceea e suprimatã, tãiatã din textul meu. Din fericire,neavând prin ce înlocui capitolele privitoare la rãzboi,ne putem apãra în aceastã privinþã, fiindcã s-a pãstratce a fost scris. Totalul formeazã cam douã treimi dinceea ce e dat Bulgariei, dar deoarece din parteaBulgariei cele mai multe pagini sunt pentru istoriarãzboiului, pe când nouã ne revine vreo treizeci depagini pentru istoria aceluiaºi rãzboi, vã puteþiînchipui cum ne prezentãm.

Acesta este un caz. Al doilea:A ieºit acum în urmã, în altã colecþie englezã, în

una din cele mai mari colecþii pe care istoriografia

137

Nr. 2/2004

englezã le-a dat vreodatã, Istoria medievalã dinCambridge, volumul despre Imperiul bizantin ºicontinuatorii sãi. Mai mulþi învãþaþi au scris capitole, ºiacela în seama cãruia a cãzut capitolul despre statelebalcanice este cineva pe care nu-l cunosc de visu, darcu care am de multã vreme legãturi epistolare ºi oadâncã stimã, dl. William Miller, care locuieºte laRoma. Bulgarii, sârbii pot sã se laude cu partea foartelargã, adeseori nouã, totdeauna absolut exactã încare se prezintã; în ceea ce ne priveºte pe noi, suntpãreri de acum treizeci de ani, de când eram eustudent, pãreri ale rãposatului ºi veneratului meuprofesor Xenopol, peste care au trecut însã treidecenii de muncã istoricã. Ei bine, pãrerile acele suntgrãmãdite în câteva pasagii care se pierd cudesãvârºire în viaþa Balcanilor.

Acesta este felul cum ne prezentam noi. Dar veþizice: putem noi oare lupta în Anglia, unde ne plângemcã n-avem atmosferã favorabilã, nu numai din cauzaunor anumite gesturi economice, care gesturi sunt demulte ori mai rele decât politica pe care o acopãr,fiindcã oamenii dibaci fac o politicã, dar ºtiu schiþa ºigestul contrar, pe când noi facem gestul fãrã sãputem face ºi politicã? Nu se stimeazã un popornumai pentru situaþia biletului sãu de bancã faþã deaur, ci pentru întreaga cunoºtinþã pe care o ai desprerosturile lui.

N-avem în limba englezã nici o istorie a poporuluiromân. Sunt ani de zile de când ni se oferã de acolosã se cuprindã o istorie a românilor în acea elegantãcolecþie în care, acum optsprezece ani, s-a tipãritIstoria imperiului bizantin. s-au strecurat multeregimuri; ºtiu bine cã ministrul de externe atârna deministrul de finanþe ºi cã ministrul de finanþe areanumite concepþii dar, cu câte concepþii s-austrecurat, vorba este cã n-am putut avea nici pânãacum o istorie a românilor în englezeºte. Avem ofoarte frumoasã carte despre viaþa popularãromâneascã, a d-rei Tereza Strãtilescu, profesoarã;multã lume a uitat despre aceastã carte tipãritã acumdouãzeci de ani, foarte frumos ilustratã, redând toateobiceiurile noastre populare. Ar merita sã fiereeditatã. Cea mai nouã antologie a literaturiiromâneºti dateazã de la “ ºi nu vorbesc de traduceriocazionale ºi parþiale - a lui Stanley, 1850-1860; ocarte foarte frumos tipãritã, care se poate vedea laAcademia Românã. Din fericire avem la Legaþiaromânã din Londra, printr-un hazard, pe d-l MarcuBeza, care face lecþii despre noi la Universitatea dinLondra ºi-a tipãrit niste “essays” privitoare la literatura

popularã româneascã. Dar nici Legaþia nu poate facenimic fãrã un buget special ºi nici Ministerul n-arebuget special pentru propagandã. Poate cã Ministerulde externe ar putea interveni, dar Ministerul deexterne “ ºi nu e vina unui om “ n-are niciodatãmijloace pentru aºa ceva sau banii merg în dreapta ºiîn stânga pentru lucruri care ar fi sã serveascãaceeaºi cauzã, dar o deservesc. Încã o datã, nu acuzpe nimeni. Sunt în cei mai buni termeni cu actualulministru de externe care ar dori tot aºa ca mine casituaþia sã fie altfel, ºi care, dupã ce a fost la Londra,o doreºte, desigur, ºi mai mult, dar, ce voiþi! Ce sepoate face?...

Acum, dupã aceste observaþii, daþi-mi voie sãschiþez un fel de încercare foarte stângace, de fixarea liniilor de dezvoltare a propagandei noastre, eaînsãºi asa de întreruptã ºi de reluatã încât nu sepoate fixa o linie de dezvoltare ca pentru propagandacare pleacã dintr-o idee directoare, conducând toatede la început. Dupã aceea o sã arãt cum se poateface aceeaºi propagandã cu o idee directoare. ªi, însfârºit, o sã încerc a prinde din dreapta ºi din stângaceea ce ar putea servi pentru acel program pe care aºdori sã-l urmeze toatã lumea, cãci n-am delocpretenþia nici de a-l fi inventat, nici de a fi singur în a-l urma. Bucuros declar cã sunt cel mai puþin doritor dea-l realiza, dar cel mai bucuros de a ajuta pe oricinear voi sã facã lucrul acesta cu socotealã...

Iatã cum a fost cu propaganda noastrã: când aînceput rãzboiul, n-aveam nici un mijloc de informaþiepentru strãinãtate. Nimic. Nu exista o singurã þarã depe lume care sã fi fost mai puþin înzestratã cu materialde informaþie decât cum era România în 1914. Darnoi am avut, de la 1914 la 1916, doi ani în care trebuiasã pregãtim douã lucruri: muniþii materiale ºi muniþiimorale, ºi n-am avut nici unele nici altele.

În ceea ce priveºte muniþiile morale, se vedeafoarte uºor pãrerea care era sã domine: voiam unireatuturor românilor; unii erau pentru un atac împotrivaPuterilor Centrale, ca sã cãpãtãm Ardealul, Bucovinaºi Banatul; alþii, scuzabili în timpul neutralitãþii, cândputeai sã aibi orice pãrere; dar când þara este înrãzboi ºi eºti contra armatei þãrii tale ºi-a aliaþilor ei,când eºti pentru duºmanul lor, orice ai aºtepta de ladânsul, eºti un ticãlos care meritã plutonul deexecuþie.

Ziceau: sã mergem împotriva ruºilor ºi sã luãmBasarabia. Ei bine, ºi unii ºi alþii trebuiau sã segândeascã la muniþii, dar ºi unii ºi alþii sãrãspândeascã imediat cunoºtinþa rosturilor noastre

138

CAPITOLUL VI – PRO RO

asupra acelor pãmânturi.A fost pentru mine o foarte mare mulþumire când,

dupã ce am socotit cã nu am fãcut o carte inutilãpublicând lecþii fãcute asupra românilor din Ardeal ºiUngaria la Universitatea de aici “ care exista pe vremeaceea ºi-aveam chiar ºaptezeci pânã la o sutã destudenþi!... Vremuri imemoriale! “ ºi asupra acelui“ideal naþional” românesc, pe care-l numesc maibucuros: ideea unitãþii româneºti “ nu mi-a plãcutcuvântul “ideal”, dupã ce a umblat prin toate gurile ºimai spãlate ºi mai puþin spãlate, lecþii pe care le-apãstrat d-l Stahl, care pe vremea aceea stenografiaprieteneºte lecþiile ºi conferinþele mele ºi au ieºitpentru ardeleni douã volume, pe care guvernul românle-a tipãrit, cu ilustraþii frumoase, volume care se camuitaserã aici; în strãinãtate au fost cerute ºi cetite.

În felul acesta, când s-a pus chestiuneaArdealului, au scotocit unii în dreapta, alþii în stânga,ºi au ieºit cele douã volume la ivealã. Am avut osatisfacþie, cã eu le credeam cu totul date uitãrii ºi amvãzut cã sunt citate în apãrarea drepturilor noastre.Tot aºa pentru Bucovina. A trebuit, din colþiºorul deþarã de la Vãlenii de Munte, sã tipãresc, într-o revistãfrancezã care nu se cetea de cincizeci de oameniIstoria românilor din Bucovina...

Spuneam cã un hazard a fãcut ca aceastã cartedespre drepturile românilor în Dobrogea sã fi fosttradusã la Copenhaga în limba danezã de d-lBezdechi, rãtãcit pe acolo. Vedeþi ce lucru cu totulfãrã legãturã este aceastã propagandã a noastrã:iese o carte despre Dobrogea ºi, în loc sã fie tradusãîn toate limbile din þãrile mari, se gãseºte un român laCopenhaga ºi o traduce în limba danezã, ca ºi cumDanemarca era sã hotãrascã dacã rãmânem sau nuîn Dobrogea. Este astfel o comedie propagandanoastrã: pe când ar fi trebuit sã fie un capitolimportant dintr-o dramã serioasã, ea este un incidentridicol dintr-o comedie proastã.

Dar a venit chestiunea Basarabiei. Noi ne amgãsit într-un moment cu ruºii ca aliaþi. ªtie toatãlumea cum au intrat în Iaºi spunând: nu suntem aliaþi,suntem protectori! Am încercat sã explic stãpâniloracestora cã suntem cel puþin aºa de vechi ca dânºii înculturã, cã popoarele nu se judecã nici dupã numãrulkilometrilor, nici nu oasele capului, ci dupã cuprinsuldin oasele capului, nu pe scãfârlii, ci pe materiecenuºie. Cu toatã amabilitatea, evident cã înmomente dureroase, am fãcut o cãrticicã desprerelaþiile noastre cu ruºii...

Deci atunci am tipãrit o carte ca sã lãmuresc pe

ruºi în ceea ce priveºte datoria pe care o am faþã denoi prin cei doi Cantemiri, prin Herescu, prin NicolaeMilescu. Trebuia o traducere ruseascã a cãrþii. Noiaveam un consul la Moscova, francez. Consulul aînþeles ce nu întelegem noi ºi a zis: sã dãm otraducere ruseascã a acestei cãrþi ºi-a tradus-o d-lGuerin, care ºi acuma, la Paris, reclamã un rest desalariu.

Manuscrisul nu s-a putut tipari, au lipsit fondurileºi, evident, s-a pierdut. Credeþi cã era indiferent caruºii sã aibã oarecare cunoºtinþe despre ceea ce amfost noi în legãturile dintre dânºii ºi noi, desprerosturile noastre la gurile Dunãrii ºi aºa mai departe?

În 1912, când s-a întors de la Constanþa Nicolaeal II-lea ºi s-a dus sã dezveleascã statuia luiAlexandru I-iu la Chiºinãu, Liga Culturalã a protestataici. A avut curajul sã o facã. S-au þinut conferinþe laAteneu, s-a clãdit un cãmin basarabean la Iaºi. Mi-amzis: sã facem o carte despre Basarabia noastrãarãtând aproape an cu an ºi sat cu sat rosturilenoastre acolo. Nici mãcar o ediþie a doua româneascãn-a ieºit de când s-a dezrobit Basarabia. Din carte s-au tras 500 exemplare, pe când natural era ca ea sãfie tipãritã ºi în ruseºte ºi sã fie în mâinile ruºilor ºidincolo de Basarabia. Sunt între dânºii oameni sincericare cred cã eram niºte þigani turceºti ºi cã, în 1812,fiind bãtuþi turcii, au rãmas þiganii, ºi ruºii n-au avutdecât sã ia Basarabia.

Aceasta ne era informaþia la 1916...Dar veþi zice: nu ceri d-ta prea mult? Nu. Eu cer

ceea ce am ºi avut într-un moment ºi puteam sãdezvoltãm. Când m-am dus la Paris dupã rãzboi, amgãsit un birou de presã român, cu doi funcþionari, cudouã dactilografe. Se culegeau tãieturi din deosebitegazete, se fãceau dosare; în orice chestiune te puteaiadresa ºi gãseai materialul trebuitor. Fiindcã cei doiconducãtori ai biroului aveau legãturi de presã ºi seduceau ca prieteni la cutare sau cutare gazetã, li sedãdea voie sã dezmintã unele acuzaþii. Dacã n-ailegãturi personale, trebuie sã plãteºti de te rupi, pecând dacã ai oameni de ispravã care ºtiu totdeaunasã capete prieteni, nu plateºti nimic ºi eºti ºi mai bineservit de prieteni decât de comercianþii presei într-unanume moment. Biroul acesta avea funcþionari buni,avea ºi o micã bibliotecã; împãrþea cãrþi. Ei bine, înmomentul de faþa n-am avea nimic dacã nu s-ar fiîntâmplat sã se fi întemeiat ºcoala româneascã de laFontenay au Roses ºi sã ne fi zis; fiindcã avemaceastã ºcoalã româneascã acolo sã îngrãmãdim ºiarhivele acestui serviciu de informaþii, aºa încât,

139

Nr. 2/2004

atunci când ar veni un strãin la Legaþie, sã fie trimis lanoi. Atât doar cã ºcoala nu este la Paris chiar, ci lapatruzeci de minute cu tramvaiul ºi mulþi nu sederanjeazã sã meargã aºa de departe.

La Paris apãrea Le Courrier franco-roumain pecare-l scotea un poet român, pe care-l cunoºtealumea prin epigramele lui, d-l Cincinat Pavelescu.Scotea aceastã revistã cu foarte multã dragoste. Laun moment dat, din motive de economie, a dispãrut.E o vorbã româneascã: sã nu arunci copilul odatã cuscãldãtoarea, dacã nu-þi place, îndreaptã, dar nudistruge.

Alt caz, ºi acesta este dramatic, impresionant. LaRoma, acel profesor italian care, în legaturã cuataºatul nostru comercial a început sã tipãreascã ofoaie România, foarte frumoasã. Foia a trãit doi ani dezile. Lucra el ºi d-na Silvestri, care a tradus o operã areginei în italieneºte ºi alte lucrãri, publicându-le încãrþi frumos ilustrate. Era o plãcere sã vezi operacãsniciei Silvestri, oameni dintre care el fusese odatãîn Bucureºti, iar ea niciodatã. Nu primeau nici un felde subvenþie decât plata deficitului gazetei. A venitînsã regimul economiilor, ºi deodatã omul a rãmas cudatorii ºi mari greutãþi. În momentul când ungurii sestrãduiau mai mult ºi nu se ºtie îndeajuns ceformidabilã e propaganda ungureascã contra noastrãastãzi ºi cât de adânc pãtrunde pretutindeni, ceoameni de seamã în toatã lumea ajung sã seconvingã cã noi suntem niºte barbari rãpitori,balcanizatorii unor teritorii care revin coroaneiSfântului ªtefan; o sã ne întâlnim cândva curezultatele acestei propagande ºi o sã ne muºcãmmâinile pânã la sânge pentru cã facem economii undenu trebuie, ºi unde trebuie n-avem curajul sã o facemfiindcã întâlnim partizani politici. România lui Silvestria dispãrut.

Ungurii tipãresc revista Mattia Corvino. Vechiulnostru crai Matiaº, român dupã tatã ºi poate ºi dupãmama, a devenit titlul unei foi de propagandã care seface înainte contra celor mai urâþi dintre împãrþitoriiregatului milenar, care suntem noi. Când au fostserbãrile pentru Dante - vedeþi cât sunt de meºteri înpropaganda lor! “ la Academie, la noi, s a comemoratDante, a vorbit d-l Ortiz, am vorbit ºi eu ce am putut,d-l Ovid Densuºianu a þinut o cuvântare care s-atiparit, cuvântare foarte bine informatã ºi delicatscrisã, dar nimic din aceasta n-a ajuns la cunoºtinþaItaliei, pe când ungurii au fãcut ºi o expoziþie dantescãla Budapesta. ªi nu va zice nimeni cã statul lui Hortye mai bogat în bani ca al nostru sau cã magnaþii din

Ungaria au mai mulþi bani decât îmbogãþiþii de rãzboiai României.

Dupã ce v-am arãtat ce începusem a face noi,dupã ce am arãtat ce face Bulgaria, am menþionatCehoslovacia, cu preºedintele ei de republicã, cupreºedintele Consiliului de Miniºtri, cu acel admirabilmuncitor de fiecare moment pentru þara lui care aizbutit sã dea lumii impresia puterii Cehoslovaciei, d-lBenes, ºi care spunea odinioarã un cuvânt ce meritãsã fie raportat: daþi-mi - a zis el oamenilor politici de ladânsul - daþi-mi prin politica d-voastrã internã atâtaliniºte ca sã pot face, consecvent ºi neschimbat lalocul meu, politica externã a þãrii mele, ºiCehoslovacia a avut atâta minte ca sã facã politica eiinternã în aºa fel încât acelaºi om, chemat sãconducã politica externã, sã ramânã de la rãzboi ºipânã astãzi neschimbat, ca un simbol. Cu zeceminiºtri de externe n-ai fi fãcut pe departe ceea ce afãcut permanenþa acestui mare bãrbat politic, simpluprofesor de filosofie la un gimnaziu.

Nu i-a cerut nimeni ºtate de serviciu, când s-aînscris în cutare club politic, ci numai ce puteretinereascã are în el, ce simpatii poate sã inspiremunca lui. ªi, când un om ca acesta conducepropaganda unei þãri, ce poate face ministrul de lanoi, care la fiecare moment este ameninþat sã fierãsturnat împreunã cu ministerul lui, care de multe oripentru o chestiune importantã nu cade, iar pentru oprostie cade. Nici un minister n-a cãzut la noi pentruvreo greºealã a lui, ºi de aceea un guvern poate facetoate greºelile fiindcã e sigur cã pe greºeli nu cadeniciodatã.

Vasãzicã am arãtat ce a fãcut Bulgaria, ce a fãcutCehoslovacia, ºi spuneam ce fac ungurii. Ei tipãrescîn momentul de faþã o revistã foarte bine fãcutã înenglezeºte pentru englezi, o revistã tot aºa de binefãcutã în franþuzeºte pentru francezi, o revistãitalieneascã pentru italieni. În Statele Unite la fel.

Înainte de rãzboi, o firmã germanã cerându-mi oistorie a Ungariei, am dat-o. N-a convenit ungurilor,erau ºi greºeli, fiindcã fãrã sã ai curajul greºelilor nuvei scrie niciodatã nimic. Ei bine, ungurii au fãcut unpomelnic întreg de toate greºelile de date pe care aucrezut cã le au gãsit în studiul amintit ºi l-au tipãrit întoate limbile de pe faþa pãmântului. Propaganda’ lor,în atâtea limbi, adoptã ºi formã foarte dibace: la Parisiese o revistã de Studii fino-ugrice pe baza legãturilorde rasã între fini ºi unguri. O ia cineva crezând cãeste o publicaþie de filologie ºi dã de o revistã de purãpropagandã naþionalistã ungureascã în vederea

140

CAPITOLUL VI – PRO RO

creãrii din nou a regatului milenar. Ca sã mãguleascãpe francezi, spun: în cutare secol n-am avut relaþii cuFranþa, dar, iatã, a fost un împarat bizantin care aveasimpatii franceze, Manuil Comnenul, ºi aceastapentru cã mama lui era unguroaicã! Din cauza faptuluicã era unguroaicã de aceea a ajuns, e împaratul lui sãaiba simpatii franceze! E naiv, dar pentru multa lume,care judecã simplu dibaci.

Ceva ramâne...Nu existã bucatã de pãmânt în care sã ne fie

indiferentã pãrerea pe care alþii o pot avea despre noi.Când ne ducem la prieteni, sã ne ferim de douãlucruri: sã ne ferim întâi de a-i linguºi, ºi sã ne ferim,apoi, de a-i ofensa. Propaganda noastrã însã, în cea

mai mare parte, cade în unul sau altul din acestedefecte: ori ne prosternãm, ori ne trufim. În cãlãtoriape care am fãcut-o în urma la Paris ºi în care amvãzut câþiva oameni politici din stânga pe care-icunosc tot aºa de bine ca oamenii care se lãuda pringazete, fãrã sã-i fi vãzut decât cu telescopul; eu nuºtiu ce însemneazã “stânga” lor: stânga lorpãlmuieºte pe duºmanul þãrii tot aºa de violent ca ºidreapta lor. Din stânga aceasta mi s-a spus despre unom politic de la noi cã nu-l iubeau îndeajuns fiindcãprea pleacã þara lui faþã de dânºii; dar nu le plãceanici de alþii care prea loveau pe alþii când ridicau þaralor.

141

Nr. 2/2004

142

CAPITOLUL VI – PRO RO

Asociaþia culturalã “România înLume” a lansat Programul România înlume (PRORO). Acest program aredrept scop realizarea unui parteneriatîntre societatea civilã ºi clasa politicãromâneascã în vederea construirii ºiimplementãrii unei strategii unitare depromovare a imaginii României pe planinternaþional.

Acest tip de parteneriat pe carePRORO îl propune ca soluþie unicãpentru crearea unui profil de þarã pozitiv în spaþiuleuropean ºi euro-atlantic este modalitatea prin careAsociaþia culturalã «România în Lume» ºi parteneriisãi vin în sprijinul obiectivelor strategice aleRomâniei. Încã de la debutul sãu PRORO estesusþinut de un numãr impresionant de parteneri:Institutul pentru Studiul Comunicãrii „COME-IN” ,“Asociaþia pentru Comunicare ºi Dialog Comunitar”,Fundaþia “Armonia” a familiilor entice mixte dinRomânia, Asociaþia ambasadorilor ºi diplomaþilor decarierã, Fundaþia Europeanã “Titulescu”, IRSI,Diplomat Club, Asociaþia Românilor de Pretutindeni,Academia Evanghelicã Transilvania.

Programul are ca obiective generale:* Stimularea implicãrii cetãþenilor într-un mod

activ alãturi de autoritãþile statului în procesul depromovare a României pe plan internaþional

* Definirea profilului de þarã al României în noulcontext global

* Creºterea capitalului pozitiv de imagine aRomâniei în spaþiul european ºi euroatlantic

Pentru îndeplinirea acestor obiective Asociaþiaculturalã «România în Lume» a creat structura unorechipe de lucru care reprezintã adevãrate nuclee îndesfãºurarea programului ºi care rezolvã probleme

Prezentare programuluiRomânia în lume (PRORO)Romania in the World Programme Presentation (PRORO)

AAnnddrreeeeaa PPîîrrvvuumasterand SNSPA

“Romania in the World”Cultural Association has launched“Romania in the World Programme”(PRORO). This programme has thepurpose to achieve a partnershipbetween both Romanian civilsociety and political class,regarding raising and implementingof a integrated strategy ofRomania’s image on internationalplan.

This kind of plan PRORO suggests as uniquesolution for the creation of a positive country profile inthe European and Euro-Atlantic space the possibilityfor »Romania in the World » Cultural Association andpartners to meet Romania’s strategically objectives.Starting with its debut, PRORO is supported by animpressive number of partners: “Communication andCommunitarian Dialog Association”, “Harmony”Foundation of mixed ethnical families in Romania,Ambassadors and Careers Diplomats Association,“Titulescu” European Foundation, IRSI, DiplomatClub, Everywhere Romanians Association,Transilvania Evangelic Academy.

The programme has as general objectivesthe following:

* The stimulation of citizens involvement in amore active way with state’s authorities in whatconcerns Romania’s promoting process atinternational plan.

* Romania’s country profile defining in the newinternational context

* Romania’s positive image capital increase inthe European and Euro-Atlantic space

For all this objectives achievement «Romania in the World » Cultural Association created

143

Nr. 2/2004

specifice. Acestea sunt formate în special dinvoluntari, specialiºti în domeniul de activitate algrupului, structura acestora fiind flexibilã ºi deschisã.

Grupurile de lucru ale PRORO sunt:* MarketingAcest grup are ca obiectiv crearea mãrcii

România ºi poziþionarea acesteia în noul contextglobal, dar ºi elaborarea strategiei de comunicare ºimarketing a mãrcii România în perioada 2004-2008

* ComunicareAre ca obiectiv specific implementarea planului

de comunicare a mãrcii România pe durata celor 4ani de desfãºurare a proiectului

* CercetareObiectivul sãu specific este studiul tendinþelor ºi

acþiunilor þãrilor europene în ceea ce priveºtebranding-ul de þarã

* PRAre ca obiectiv identificarea ºi cooptarea

companiilor pentru cofinanþarea programului PROROîntr-un procentaj de 30%

* Resurse UmaneAre atribuþia de a identifica 270 de persoane (din

þarã ºi din afara graniþelor) dispuse sã se implice înmod voluntar în echipele de lucru ale Programului

* Relaþii parteneriAre ca obiective specifice: obþinerea acordului

ferm din partea autoritãþilor statului* CoordonareObiectivele sale specifice sunt: coordonarea

comunicãrii între grupurile de lucru, desfãºurare deactivitãþi administrativ-logistice, monitorizareaderulãrii planului de activitãþi

Cei care au ceva bun de spus despre România ºicare doresc sã lucreze alãturi de noi în creareaimaginii României în lume sunt invitaþi sã facã un pasînainte! Cu toþii ºtim cã nu toate lucrurile suntrealizabile. De aceea datoria noastrã este sã leducem la bun sfârºit pe acelea care sunt realizabile!

the structure of some work teams that represent realcores in the programme development, that resolvesspecific problems. These teams are formed byvolunteers, specialists in group’s activity field, andtheir structure is flexible and open.

Work teams of PRORO are:* MarketingThis group has as objective Romania’s brand

creation and its placement within the newinternational context, yet marketing andcommunication strategy elaboration of Romania’sbrand for 2004-2008 period too.

* CommunicationIt has as specific objective the implementation of

Romania’s brand communication plan during 4 years,the project unfolding period.

* ResearchIts specific objective represents the tendencies

and actions of European countries regardingcountry’s branding.

* PRHas as objective companies identification and

cooptation to co-finance PRORO programme for a30% percentage.

* Human ResourcesHas the competence to identify 270 persons

(from country and abroad) willing to join programme’swork teams in a voluntary manner.

* Partners RelationsIt has as specific objectives: to obtain a strong

agreement of state’s authorities* CoordinationThe specific objectives are: the coordination of

communication between work groups, the unfoldingof administrative-logistic activities, the supervising ofactivities plan unfolding

Who has a good word about Romania and wantsto work with us to create Romania’s image in theworld is invited to take a step ahead! We all know thatnot all things are achievable. Therefore it is our dutyto realize the ones achievable!

144

CAPITOLUL VI – PRO RO

Sibiu. Copiii strãzii, sãrãcia rromilor, orfelinatele ºiiar ºi iar Dracula ºi Ceauºescu – relatãrile

negative ale presei despre România dominã în mass-media din Germania. Se pare cã mulþi jurnaliºti ºi publiciºtigermani au tendinþa de a relata în mod expresiv negativdespre România. Acest lucru este valabil chiar ºi în cazulunor medii „serioase” ºi cu renume cât ºi în cazulpublicisticii ºtiinþifice. Aceastã imagine negativã reflectã debunã seamã problemele existente de naturã politicã,socialã, economicã ºi ecologicã; ea conduce însã la oprivire de ansamblu unilateralã, la care se formeazã cliºeeºi stereotipuri. Academia Evanghelicã Transilvania (AET)ºi-a propus prin aceastã conferinþã „Când faima esteruinatã... Imaginea României în mass media germanãdupã 1989” sã cerceteze cauzele ºi motivele acestorcliºee ºi stereotipuri legate de România cât ºi sãgãseascã soluþii pentru înlãturarea imaginii negative aacestei þãri. În ciuda faptului cã ne aflãm în sezon devacanþã, aceastã conferinþã s-a bucurat de un numãrfoarte mare de participanþi prezenþi vreodatã la omanifestare culturalã în istoria Academiei, exceptândserbãrile de varã. Sala mare festivã nu a fost încãpãtoarepentru cei 80 de participanþi prezenþi pe întreaga duratã aconferinþei.

Ne-am putut bucura de prezenþa referenþilorexcepþionali, ca de exemplu dr. Anneli Ute Gabanyi, de laInstitutul pentru ªtiinþã ºi Politicã din Berlin (ISP), expertãîn probleme legate de România, renumitul publicist român,Emil Hurezeanu, precum ºi Gudrun Gutt de la ORF - Vienaºi Wolfram Göll de la Radiodifuziunea Bavaria, München.Printre oaspeþii noºtri iluºtri s-au numãrat publiciºti ºijurnaliºti, politicieni ºi teologi, oameni de ºtiinþã dindomeniul politicii, profesori ºi istorici, cât ºi persoane sositedin þarã ºi din strãinãtate, interesate de imagineaRomâniei: Ovidiu Ganþ, subsecretar de stat, participant încalitate de reprezentant al guvernului României, primarulSibiului, domnul Klaus Johannis, Jörg Schulz, consululRepublicii Federale Germania la Sibiu, preºedinteleonorific al Forumului Germanilor din România, domnul dr.Paul Philippi, reprezentanþi oficiali ai Arhiepiscopiilor

Ortodoxe de Alba Iulia ºi Craiova, ai Episcopiei din Oradeaºi Curtea de Argeº, precum ºi directorul AcademieiCatolice „Sf. Augustin” din Iaºi.

DDiirreeccttoorruull AAccaaddeemmiieeii,, pprr.. ddrr.. JJüürrggeenn HHeennkkeell,, aaeevviiddeennþþiiaatt uurrmmããttooaarreellee llaa ddeesscchhiiddeerreeaa ccoonnffeerriinnþþeeii::„„RRoommâânniiaa aarree oo pprreessãã rreeaa îînn vveesstt.. RReellaattããrriillee pprreesseeii,,aaddeesseeaa pprreeddoommiinnaanntt nneeggaattiivvee,, aauu dduuss llaa ffoorrmmaarreeaa iimmaaggiinniiiimmiizzeerraabbiillee aa RRoommâânniieeii dduuppãã 11998899.. ÎÎnn vveesstt,, aacceeaassttãã þþaarrãã sseerreedduuccee llaa ttiittlluurriillee pprriinncciippaallee nneeggaattiivvee ddiinn zziiaarree.. Aici,perceperea României dupã 1989 a rãmas pe loc“. Pr. dr.Jürgen Henkel activeazã de asemenea ca jurnalist scriindarticole despre România, subliniind dupã cum urmeazã:„Scopul nostru nu este de a împiedica jurnalismul critic saude a vedea România în roz. Noi dorim sã gãsim, în modclar, cliºeele ºi stereotipurile relatãrilor negative despreaceastã þarã.” În cuvintele de deschidere consululGermaniei la Sibiu, domnul Jörg Schulz, ºivicepreºedintele Academiei, doamna Ilse Philippi, ausubliniat importanþa subiectului conferinþei cu privire laintegrarea României în Uniunea Europeanã.

PPrriimmaarruull SSiibbiiuulluuii,, ddoommnnuull KKllaauuss JJoohhaannnniiss,, a remarcatde asemenea: „„OO iimmaaggiinnee ppoozziittiivvãã eessttee iimmppoorrttaannttãã ppeennttrruuddeezzvvoollttaarreeaa uunnuuii oorraaºº ººii aa uunneeii þþããrrii.. ÞÞããrriillee ººii oorraaººeellee vvããzzuutteeccuu oocchhii bbuunnii ddee ccããttrree lluummee pprriimmeesscc bbaannii,, aattrraagg ttuurriiººttii ººiiiinnvveessttiittoorrii..”” Primarul Johannis a fãcut urmãtoarea remarcã:„Pânã acum, nici un guvern românesc nu a reuºit sãschimbe imaginea proastã a României într-o imaginebunã.” DDeesseemmnnaarreeaa oorraaººuulluuii SSiibbiiuu îînn aannuull 22000077 CCaappiittaallããCCuullttuurraallãã EEuurrooppeeaannãã îînnsseeaammnnãã,, ccoonnffoorrmm ssppuusseelloorr lluuiiJJoohhaannnniiss,, „„oo ººaannssãã uunniiccãã ddee aa nnee ffaaccee aauuzziiþþii aaººaa ccuumm ooddoorriimm nnooii:: eessttee ‘‘aacceell’’ pprrooiieecctt ppeennttrruu sscchhiimmbbaarreeaa iimmaaggiinniiiiRRoommâânniieeii ddiinn 11998899 ppee vviiiittoorr..””

Referatul de deschidere a doamnei dr. Anneli UteGabanyi (Berlin) a tratat subiectul „Geopoliticã ºigeosemanticã – dezbateri despre Europa Centralã ºi desud-est dupã 1989 în societate ºi în politica despecialitate”. Doamna Gabanyi a vorbit despre perioadaimediatã dupã 1989, concluzând urmãtoarele: „Important

„Când faima este ruinat\...”Imaginea României în mass-media german\dup\ 1989Conferinþa Academiei Evanghelice Transilvania (AET)pr. dr. Jürgen Henkel

145

Nr. 2/2004era sã întocmim un plan abstract pentru extinderea, demult conceputã, a arhitecturii euro-atlantice. În urmaîntocmirii timpurii a unei politici, EU ºi NATO ar fi trebuit sãse extindã prin primirea celor trei state „centraleuropene”,evidenþiate în mod pozitiv: Polonia, Cehoslovacia (maitârziu doar Republica Cehã) ºi Ungaria, pe când pentruRomânia ºi Bulgaria era evident cã nu se întrevedea vreoperspectivã

OOvviiddiiuu NNeegguuþþ,, ddiirreeccttoorruull ddeeppaarrttaammeennttuulluuii ddee RReellaaþþiiiiEExxtteerrnnee ddee llaa IInnssttiittuuttuull ppeennttrruu SSttuuddiiuull CCoommuunniiccããrriiii ddiinnBBuuccuurreeººttii,, aa vvoorrbbiitt ddeesspprree „„PPrrooffiilluull RRoommâânniieeii îînn mmaassss-mmeeddiiaa ggeerrmmaannãã””.. Instituþia sa a efectuat un studiu decomparaþie, care a urmãrit imaginea României întransmisiuni ale postului „Deutsche Welle” si încomunicatele ziarului „Frankfurter Allgemeine Zeitung”precum ºi ale ziarului „Financial Times Deutschland”,remarcând urmãtoarele: „„PPrreessaa ggeerrmmaannãã tteemmaattiizzeeaazzãã,, îînnssppeecciiaall,, aaddmmiinniissttrraaþþiiaa iinneeffiicciieennttãã,, bbiirrooccrraaþþiiaa,, ssããrrããcciiaa ººiiccoorruuppþþiiaa îînn RRoommâânniiaa.. RReeppoorrttaajjuull ppoozziittiivv ssee rreeffeerrãã llaaiinntteeggrraarreeaa RRoommâânniieeii îînn UUnniiuunneeaa EEuurrooppeeaannãã””.. Perspectivaconcretã a aderãrii la UE în 2007 oferã României ºansa dea-ºi îmbunãtãþi imaginea. Andreea-Oana Pîrvu de laAscociaþia Culturalã „România în lume” (Bucureºti) areferat despre intenþia, conceptul ºi modalitatea instituþieiei de a îmbunãtãþi aspectul României.

Referitor la tema „Imaginea României în mass-mediagermanã dupã 1989”, rreeddaaccttoorruull ddee tteelleevviizziiuunnee ddee llaa OORRFFVViieennaa,, MMaagg.. GGuuddrruunn GGuutttt, s-a pregãtit cu un studiucuprinzãtor al arhivelor. Mag. Gutt a subliniat: „„RRoommâânniiaa nnuueessttee ttrraattaattãã mmaaii bbiinnee ssaauu mmaaii rrããuu ddeeccââtt aallttee þþããrrii.. DDeesspprreeRRoommâânniiaa ssee rreellaatteeaazzãã ccaa ººii ddeesspprree rreessttuull lluummiiii,, ttoott cceeeeaa cceeeessttee sseennzzaaþþiioonnaall,, ssppeecciiaall,, ppaallppiittaanntt,, ddrraammaattiicc,, ttrraaggiicc.. LLaaccaappiittoolluull ssuubbiieeccttee,, RRoommâânniiaa nnuu ssttãã mmaaii pprroosstt ddeeccââttmmaajjoorriittaatteeaa þþããrriilloorr.. NNuu eexxiissttãã oo mmiissiiuunnee ddee aa nnuu rreellaattaa ssaauuddee aa rreellaattaa pprreeddoommiinnaanntt nneeggaattiivv ddeesspprree RRoommâânniiaa””.

Aruncând o privire asupra relatãrilor ORF fãcute lascarã mare, referenta a arãtat ce tendinþe existã. Între1990 ºi iulie 2004 s-a relatat anual în medie de 15 ºi 30 deori despre România.. ªansa aderãrii României la UE ar fidus la faptul cã anul acesta, pânã în iulie, s-au realizat deja40 de transmisiuni. Referitor la subiecte Gutt a afirmat:„Sãrãcia, copiii strãzii ºi Dracula s-au întins, de-a lungulanilor, ca un fir roºu în relatãrile despre România; existãînsã mult mai multe subiecte ºi mai variate despreRomânia prezentate de ORF, decât s-ar putea spune”. Aindicat asupra faptului cã existã tot mai des expuneripozitive despre manifestãri culturale, ca de exempludespre Teatrul Evreiesc ºi Festivalul George Enescu dinBucureºti, despre Seiji Ozawa, dirijor în Bucureºti sau IoanHolender, care ºi-a scris memoriile. Doamna Gutt aconcluzionat: „România este perceputã, pe deplin, drept onaþiune culturalã”.

Directorul Academiei Evanghelice Transilvania (AET),pr. dr. Jürgen Henkel, a expus referatul pe tema „Nimic nouîn est? Stereotipuri ale relatãrilor vestice despre România”.„Existã, se pare, cliºee de neînlãturat despre România”.Henkel s-a arãtat foarte convins: „„CCeeaa mmaaii bbuunnãã ccaallee ddee aaddiissttrruuggee iimmaaggiinneeaa pprreeffoorrmmaattãã aa RRoommâânniieeii eessttee îînnccoonnttiinnuuaarree vviizziittaarreeaa llooccuulluuii””.

Wolfram Göll, liber profesionist la RadiodifuzineaBavaria, München, a povestit despre experienþele sale încalitate de jurnalist al radioului. El a spus: “În pofida tuturorpresupunerilor, România nu este o patã neagrã pe hartapresei. Relatãrile despre România ocupã, în arhiva preseiBR, cu aproximativ 50 de procente mai mult spaþiu decâtcele despre Ungaria. România este clasificatã dupã 22 dedomenii de specialitate, pe când Ungaria este doar dupã12 domenii”. La aceasta trebuie þinut cont de faptul cãinformãrile despre acþiunile umanitare ocupã, în ziarelelocale ºi regionale, mai mult de o treime din întrega masãa comunicãrilor de presã.

Göll trage urmãtoarea concluzie: „Cu siguranþã cãdoar o parte din jurnaliºtii, emigranþii sau persoaneleajutãtoare rãspândesc poveºti de groazã despre România.În mare, însã, este tocmai ceea ce rãmâne în capulnemþilor”.

Erich Matthis, directorul Asociaþiei Samaritene (ASB)din Bad Windsheim, a prezentat „Imagini inedite dinGermania, þara huzurelii”. Fotografiile reprezentau locuinþeîn stare deplorabilã ale pensionarilor pãrãsiþi ºi cu pensiimici, precum ºi persoane fãrã adãpost ºi cerºetori. Matthisa arãtat cã ºi în presupusa þarã a huzureliii, Germania,existã anumite probleme sociale.

În ultima zi a conferinþei, doamna Anneli Ute Gabanyia vorbit despre „Revoluþia înscenatã”. Dr. Gabanyi adenumit revoluþia românã ca „revoluþia cea mairevoluþionarã, pentru cã a fost sângeroasã ºi plinã deviolenþã cum nu a mai fost vreo revoluþie din anii 89”.Totodatã aceasta a fost cea mai manipulatã revoluþie.Gabanyi afirmã: „A fost o revoluþie dirijatã, la care de labun început era stabilit cã Ceauºescu va fi înlãturat fizic,iar aceasta trebuia demonstratã poporului.” Publicistul ºianalistul politic, EEmmiill HHuurreezzeeaannuu,, aa nnuummiitt RRoommâânniiaa,, îînnrreeffeerraattuull ccuu ttiittlluull „„PPuunnccttee ddee vveeddeerree aallee uunnuuii llooccaallnniicc:: CCeeiimmaaggiinnee ooffeerrãã RRoommâânniiaa ssttrrããiinnããttããþþiiii??””,, ddrreepptt „„oo þþaarrãã llaappeerriiffeerriiee,, ccaarree dduuccee oo vviiaaþþãã iizzoollaattãã ppee iinnssuullãã.. AAcceeaassttããiiddeennttiittaattee ccoonnttrraaddiiccttoorriiee pprroovviinnee ddee llaa ffaappttuull ccãã RRoommâânniiaa ss-aa sseerrvviitt,, ttiimmpp ddee ssuuttee ddee aannii,, ddee ddiiffeerriittee ttrraaddiiþþiiii ccuullttuurraallee..AAcceeaassttãã iinnfflluueennþþãã aa iissccaatt ccoonnfflliiccttee îînnttrree ooaammeennii,, iiaarr rroommâânniiiiîînnººiiººii aauu vviinnaa lloorr îînn ccrreeeerreeaa iimmaaggiinniiii RRoommâânniieeii.. „„SSccrriiiittoorriiiinnooººttrrii ssuunntt mmaarrccaaþþii ddee oo iiuubbiirree aa uurriiii ffaaþþãã ddee RRoommâânniiaa.. NNuu

146

CAPITOLUL VI – PRO ROddooaarr jjuurrnnaalliiººttiiii ººii ggeeoosseemmaannttiicciiii ssuunntt rreessppoonnssaabbiillii ppeennttrruuffoorrmmaarreeaa aacceessttoorr cclliiººeeee ººii sstteerreeoottiippuurrii,, ccii ººii mmeennttaalliittaatteeaarroommâânneeaassccãã aarree vviinnaa eeii pprriinn aacceeaassttãã aauuttoopprreeooccuuppaarreeppeerrmmaanneennttãã îînn ccããuuttaarreeaa pprroopprriieeii iiddeennttiittããþþii.. „Chiar ºimijloacele româneºti de comunicare în masã prezintãnumai pãrþile negative ale acestei þãri. Nu prea existãarticole care sã informeze asupra dezvoltãrilor pozitive dedupã 1989. Câte filme documentare despre România suntprezentate de cãtre televiziunea româneascã?”

DDiirreeccttoorruull AAEETT,, pprr.. ddrr.. JJüürrggeenn HHeennkkeell,, ss-aa aarrããttaattffooaarrttee mmuullþþuummiitt ddee rreezzuullttaatteellee ººii eeccoouull iimmpprreessiioonnaanntt aallaacceesstteeii ccoonnffeerriinnþþee.. „„AAmm îînnvvããþþaatt mmuullttee lluuccrruurrii.. ÎÎnn ssppeecciiaall ccããrreellaattããrriillee ssee ffaacc mmaaii ddiiffeerreennþþiiaatt ddeeccââtt ssuunntt ppeerrcceeppuuttee ººii ccãã

mmaaii aalleess ssuubbiieecctteellee,, îînn ppaarrttiiccuullaarr,, iinnfflluueennþþeeaazzãã ººii ffoorrmmeeaazzããiimmaaggiinneeaa RRoommâânniieeii.. CCee nnee uuiimmeeººttee cceell mmaaii mmuulltt eessttee ffaappttuullccãã aacceeaassttãã iimmaaggiinnee nnuu ssee pprreeaa sscchhiimmbbãã,, îînn ppooffiiddaarreellaattããrriilloorr ppoozziittiivvee ddeesspprree aacceeaassttãã þþaarrãã.. IInntteerreessaannttããrrããmmâânnee îînnttrreebbaarreeaa:: CCee nnuu eessttee rreellaattaatt ddiinn eevveenniimmeenntteelleeppoozziittiivvee ddiinn RRoommâânniiaa??”” HHeennkkeell aa ffããccuutt aappeell llaa mmeeddiiiillee ddeeccoommuunniiccaarree îînn mmaassãã,, llaa ppoolliittiicciieennii,, ooaammeennii ddee ººttiiiinnþþãã ººiippuubblliicciiººttii:: „„NNuu oorriiccee ppooaattee ffii rreeaalliizzaatt,, îînnssãã aarr ttrreebbuuii ssãã nneeîînnttrreebbããmm ccuu ttooþþiiii,, pprriivviittoorr llaa aannaalliizzaa cceelloorr rreeaalliizzaattee,, ddaaccããffaacceemm cceeeeaa ccee ppooaattee ffii rreeaalliizzaatt.. AArr ttrreebbuuii ssãã aannaalliizzããmmsstteerreeoottiippuurriillee ººii cclliiººeeeellee,, ssãã llee ddeennuummiimm ccllaarr ººii ssãã lleeccrriittiizzããmm.. AArr mmaaii ttrreebbuuii ssãã rreeccuunnooaaººtteemm ppootteennþþiiaalluullRRoommâânniieeii ººii ssãã îîll ffoolloossiimm llaa mmaaxxiimm..””

„România în presa str\in\ - 2004”.Andreea Pirvu, masterand SNSPA

INSTITUTUL PENTRU STUDIUL COMUNICÃRIIºi ASOCIAÞIA CULTURALÃ „ROMÂNIA ÎN LUME” auorganizat joi, 19 august, ora 11.00, la sala ARCUBconferinþa de presã cu tema „România în presastrãinã - 2004”.

În cadrul conferinþei de presã au fost prezentaterezultatele studiului realizat de Institutul pentruStudiul Comunicãrii privind profilurile de þarã aleRomâniei, Bulgariei ºi Ungariei pe baza analizeipresei scrise de limba engleza din Germania, MareaBritanie, Statele Unite ale Americii ºi Rusia înperioada martie – iunie 2004. Rezultatele studiuluidespre România, Bulgaria ºi Ungaria au fostcomparate cu rezultatele studiului realizat in anul2003.

Monitorizarea ºi studiul comparativ al informaþieidin presa strãinã în perioada 2003 – 2004 a oferitsuportul pentru concluzii privind existenþa/inexistenþaunei strategii de comunicare ºi imagine pentru fiecareþarã în parte. De asemenea, au fost scoase înevidenþã ºi diferenþele semnificative dintre România,Bulgaria ºi Ungaria la nivelul informaþiei economice,sociale, politice, culturale prin care aceste þãri suntprezente în presa internaþionalã.

Pe baza concluziei conform cãreia, în ceea cepriveºte imaginea ei pe plan internaþional, Romania

are faþã de 2003 o imagine înrãutãþitã, Asociaþiaculturalã „Romania în Lume” a prezentat celorprezenþi la eveniment „Romania în lume” (PRORO)pe care Asociaþia îl are în desfãºurare. ProiectulPRORO are drept scop promovarea imaginiiRomâniei în strãinãtate, prin intermediul mass media,al mesajelor ºi axelor de comunicare ce pot aduce unbeneficiu în proiectul de configurare a identitãþiiromâneºti pentru mileniul trei.

La aceastã conferinþã de presã au fost prezenþinumeroº reprezentanþi ai celor mai recunoscutemedia: Evenimentul Zilei, Radio 21, Mediafax, TVRM,Radio Romania Actualitãþi, Radio Romania Cultural,Radio Romania Internaþional, Radio Total, EuropaFM, Delta RFI, BBC, TVR, Naþional TV, Rompres,OTV, Ziarul, Bursa, Jurnalul Naþional, Cotidianul,Adevãrul, Ziua, Ziarul Financiar, Tricolorul, UnitedCommunication, Flomih Real, IRSI, Invest Romania.

Evenimentul a fost reflectat în peste 25 dearticole ºi ºtiri de televiziune încã din searadesfãºurãrii acestuia.

147

PPRREESSAA GGEERRMMAANNÃÃ - SSTTRRUUCCTTUURRAA PPRROOFFIILLUULLUUIIDDEE IIMMAAGGIINNEE AALL BBUULLGGAARRIIEEII

Deutsche Welle, Frankfurter Allgemeine

Ovidiu Negut,Director Departament Relaþii Internaþionale - Institutul

pentru Studiul Comunicãrii COME IN MA Guvernare ºi Dezvoltare Instituþionalã

FFIIªªÃà DDEE AAUUDDIITT IIMMAAGGOOLLOOGGIICCProfilul Bulgariei în presa germanã se

construieºte pe un capital de imagine pozitiv generat deintegrarea în Uniunea Europeanã ºi pe un capital negativce are drept elemente problemele pe care acest proces leimplicã, la care se adaugã ºi prestaþia echipei naþionale defotbal la EURO 2004.

Privitã în ansamblu, imaginea Bulgariei sestructureazã pe coordonatele pozitiv/negativ/neutru astfel:40.65% referinþe pozitive, 32.96% referinþe negative,26.37% referinþe neutre.

CCOOMMPPOOZZIIÞÞIIAA PPRROOFFIILLUULLUUII DDEE IIMMAAGGIINNEE AALL BBUULLGGAARRIIEEIIAAXXEE DDEE MMEESSAAJJ

A.) Axa pozitivã - Presa germanã asociazã imaginiiBulgariei un capital preponderent pozitiv.

* Bulgaria are ºanse de a se integra în Uniunea

Europeanã în 2007* economie în ascensiune* spaþiu de culturã

B.) Axa negativã – probleme generate de procesul deintegrare/ Bulgaria este, încã, legatã de trecutul sãucomunist/ prostituþie/ scandalul privind acordarea de vizepentru Marea Britanie cetãþenilor bulgari

PRESA GERMANÃ – STRUCTURA PROFILULUI DEIMAGINE AL UNGARIEI

Deutsche Welle, Frankfurter Allgemeine

FFIIªªÃà DDEE AAUUDDIITT IIMMAAGGOOLLOOGGIICCPrivitã în ansamblu, imaginea Ungariei se

structureazã pe coordonatele pozitiv/negativ/neutru astfel:49.25% referinþe pozitive, 20.14% referinþe negative,30.59% referinþe neutre.

CCOOMMPPOOZZIIÞÞIIAA PPRROOFFIILLUULLUUII DDEE IIMMAAGGIINNEE AALLUUNNGGAARRIIEEIIAAXXEE DDEE MMEESSAAJJ

A) Axa pozitivã - Presa germanã asociazã imaginiiUngariei un capital preponderent pozitiv (49.25% dintotalul referinþelor).

Elementele care construiesc profilul de þarã sedefinesc în zona „economic - integrare în Uniunea

PROFILURI DE }AR| ~N PRESA GERMAN|România, Bulgaria, Ungaria - 2004 –OOvviiddiiuu NNeeggrruuþþ

* The country profile of Romania is spread on irrelevant positive information that can not be united in a coherentimage strategy. The positive references, of the message concerning Romania, are absorbed by the negative imagecapital based on the concepts: passive economical market, discrimination, and communist past.

* The country profile of Bulgaria seems to be on the way of construction, with a nucleus based on thestrategical concept ECONOMY – PARTNERSHIP

* Only Hungary, from the three countries analyzed, has a coherent identity in the discourse of the Germanpress.

Nr. 2/2004

148

CAPITOLUL VI – PRO ROEuropeanã”. Cele douã teme se completeazã ºi seîntrepãtrund adesea, formând nucleul capitalului deimagine pozitiv al Ungariei.

B) Axa negativã - sistemul de taxe avantajos pentruinvestitori genereazã preocupare pe piaþa forþei de muncã

din Germania/ sistemul de sãnãtate trebuie îmbunãtãþit/corupþia

Se remarcã faptul cã formula mesajelor negativecu referire la Ungaria sunt de genul: „Ungaria mai trebuiesã facã/ îmbunãtãþeascã situaþia în cazul...”.

PPRREESSAA GGEERRMMAANNÃÃ –– SSTTRRUUCCTTUURRAA PPRROOFFIILLUULLUUII DDEEIIMMAAGGIINNEE AALL RROOMMÂÂNNIIEEII

Deutsche Welle, Frankfurter Allgemeine Zeitung

FIªÃ DE AUDIT IMAGOLOGICProfilul României în presa germanã se

construieºte pe un capital de imagine pozitiv generat deevenimentul sportiv ce a opus echipa de fotbal a Românieicelei a Germaniei ºi pe un capital negativ ce are la bazãscandalul vizelor pentru Marea Britanie.

Privitã în ansamblu, imaginea României sestructureazã pe coordonatele pozitiv/negativ/neutru astfel:51.64% referinþe pozitive, 25.27% referinþe negative,23.07% referinþe neutre.

CCOOMMPPOOZZIIÞÞIIAA PPRROOFFIILLUULLUUII DDEE IIMMAAGGIINNEE AALLRROOMMÂÂNNIIEEII –– AAXXEE DDEE MMEESSAAJJ

A.) Axa pozitivã – sport/ expertizã militarã, piaþã de

desfacere, posibilã integrare în UEÎn mesajul presei germane poate fi identificat un

cadru general pozitiv sub aspectul cantitãþii informaþiilorpozitive despre România.

Nucleul capitalului pozitiv de imagine esteconstruit, însã, în mare mãsurã de partida de fotbalamicalã dintre România ºi Germania. Mai mult de jumãtatedin totalul referinþelor pozitive referitoare la România s-aucentrat pe aceastã temã.

B.) Axa negativã – discriminare pe criterii religioase/România – legatã de trecut/ România implicatã într-unscandal privind acordarea vizelor

CCOONNCCLLUUZZIIII FFIINNAALLEE::* Între cele trei þãri doar Ungaria are o identitate

mediaticã de þarã.

* Profilul de þarã al Bulgariei pare în curs deconstrucþie, pe un nucleu legat de conceptul strategicECONOMIE – PARTENERIAT.

* Profilul de þarã al României este dispersat peinformaþii pozitive irelevante, care nu se pot închega.Elementele pozitive ale mesajului despre România suntabsorbite de capitalul negativ de imagine centrat peconceptele: piaþã de desfacere – discriminare – trecutcomunist.

149

Nr. 2/2004

C.L.I.P.S.A.S30 ani: Ieri – Ast\zi – MâineGheorghe Dragomir, Preºedinte Executiv Asociaþia Culturalã „România în Lume”

Introducere

Fiind fascinat de rolul jucat de francmasonerie înistoria universalã, europeanã ºi naþionalã, am avutprivilegiul sã intru în posesia unei copii a lucrãrii„C.L.I.P.S.A.S – 30 ani, Ieri – Astãzi - Mâine” , apãrutã înlimba francezã la Geneva, 8 mai 1991.

Parcurgând lucrarea, mi-am dat seama cã aceastaare o valoare documentarã deosebitã, fiind un tablouemoþionant al luptei masonilor pentru promovarea pãcii,condamnarea rãzboiului, reconcilierea între naþiuni prinarbitrajul unor organizaþii supranaþionale, crearea SocietãþiiNaþiunilor, dotatã cu o armatã ºi poliþie proprie, creareaunor organisme care sã asigure repartizarea corectã aresurselor de materii prime pentru dezvoltarea economicãºi prosperitatea naþiunilor.

Aceste idealuri nobile au avut de înfruntat serioasebariere, însã în final au triumfat, construcþia europeanãactualã având rãdãcini solide în acest teren fertil aldezbaterilor din cadrul lojelor.

Revista asociaþiei noastre îºi propune sã prezinte înnumerele sale etapele luptei Francmasoneriei pentrucrearea unei Europe Unite ºi prospere, subiect de mareactualitate pentru clasa politicã ºi societatea civilãeuropeanã, cât ºi din România.

Aº fi onorat dacã aceste rânduri ale unui profan, ardeclanºa o dezbatere ºi la nivelul lojelor din România,indiferent de rit ºi obedienþã pentru a se realiza lanþuluniunii frãþeºti în ideea depãºirii unor dificultãþi decomunicare ºi realizarea unei purificãri interne atât denecesare ºi cu efecte benefice pentru organizaþie cât ºipentru societatea româneascã.

CCrreedd ccãã eessttee mmoommeennttuull ccaa mmaassoonneerriiaa rroommâânneeaassccãã,,

ccoommppoonneennttãã aa ssoocciieettããþþiiii cciivviillee,, ssãã-ººii uunneeaassccãã eenneerrggiiiillee îînnjjuurruull uunnoorr pprrooiieeccttee nnaaþþiioonnaallee ddee aannvveerrgguurrãã,, ccaarree ssãã aassiigguurreeoo ccooeezziiuunnee ººii oo ssoolliiddaarriittaattee ssoocciiaallãã mmaaii mmaarree,, pprroossppeerriittaatteeººii ssiigguurraannþþãã ppeennttrruu cceettããþþeeaann,, ssppeerraannþþee ººii îînnccrreeddeerree ppeennttrruunnoouuaa ggeenneerraaþþiiee..

CCrreedd ccuu ttããrriiee îînn ffoorrþþaa ddee rreeggeenneerraarree aa nnaaþþiieeii rroommâânnee ººiiccrreedd ddee aasseemmeenneeaa îînn rroolluull ººii llooccuull ppee ccaarree mmaassoonneerriiaarroommâânnãã ppooaattee ººii ttrreebbuuiiee ssãã-ll jjooaaccee îînn aaccttuuaallaa ccoonnjjuunnccttuurrããiinntteerrnnaaþþiioonnaallãã eexxttrreemm ddee ccoommpplleexxãã,, ccaarree ggeenneerreeaazzããiinntteerrddeeppeennddeennþþaa eeccoonnoommiiiilloorr ppoolliittiicciilloorr ººii iinntteerreesseelloorr îînnccoonntteexxttuull gglloobbaalliizzããrriiii..

AApprreecciieezz ccãã llaa nniivveelluull lloojjeelloorr ddiinn RRoommâânniiaa eesstteenneevvooiiee ddee oo ddeezzbbaatteerree aapprrooffuunnddaattãã aa aacceessttoorr pprroobblleemmee,,iinncclluussiivv aa ttrraannssppaarreennþþeeii aaccttiivviittããþþiilloorr oorrggaanniizzaaþþiieeii ccããttrreessoocciieettaatteeaa rroommâânneeaassccãã,, ppeennttrruu aa ssee eelliimmiinnaa eevveennttuuaalleelleessppeeccuullaaþþiiii ººii eexxaaggeerrããrrii..

Ideea „lansãrii” în publicaþia noastrã a acestui subiect,s-a conturat cu ocazia unor discuþii individuale purtate cu oserie de simpatizanþi ºi membri ai asociaþiei noastre, caredeºi dispun de o pregãtire superioarã, aveau o percepþieeronatã despre masoneria din România, locul ºi rolul sãuîn cadrul societãþii civile.

Asociaþia Culturalã „România în Lume” îngrijoratã deimaginea negativã a României în media externã, a lansatun Program - „România în Lume” -, prin care intenþioneazãsã uneascã eforturile societãþii civile ºi instituþiilor statului,în vederea schimbãrii din interior a imaginii României,program la care am fi onoraþi dacã ºi lojele masonice, înformele lor specifice, se vor alãtura demersurilor noastre.

Sperãm ca materiale ce vor fi prezentate sãtrezeascã interesul cititorului care îºi poate explica maibine unele evenimente istorice trecute ºi prezente ºi sãanticipeze tendinþele ºi evoluþiile viitoare.

Treizeci de ani – Jean-Robert RagachePreºedintele C.L.I.P.S.A.S (1991)

La 17 aprilie 1991 Jean Robert Ragache readucea înactualitate Apelul de la Strassbourg din 22 ian.1961, carea stat la baza creãrii CLIPSAS „organizaþie care legaobedienþele masonice refuzând orice dogmatism ºipropovãduind libertatea de conºtiinþã”

Momentul semnãrii Apelului este descris cu emoþie ºimândrie de Jean Robert Ragache, astfel:

“Într-o liniºte studioasã, a celui care termina de citit cuo voce puternicã documentul din faþa lui, GeorgesBeernaest face apel la toþi francmasonii pentru ca ei sã sealãture acestui lanþ al uniunii fraternale bazat pe o totalãlibertate a conºtiinþei ºi o perfectã toleranþã reciprocã.

Totalã libertate de conºtiinþã. Vocea lui Georges

150

CAPITOLUL VI – PRO ROBeernaest, general locotenent al armatei belgiene, asubliniat cu intonaþie cele patru cuvinte. Apoi, se ridica ,urmat de întreaga asistenþã: ”Cum s-a convenit, spune el,noi vom semna documentul în ordinea alfabeticã a þãrilor.Austriei îi revine onoarea sã semneze prima acestdocument de cãtre Hans Pacher, Secretar General alMarelui Orient al Austriei. Georges Bernaest, ia hârtia ºisemneazã pentru Belgia.

Este rândul germanului Georg Schroeter, MareleMaestru al Marei Loje A..F.A.M.. Apoi un tânãr avocat diParis, de 31 de ani, Eduard de Ribaucourt, orator federalal Marii Loje Naþionale a Franþei (“Opera”). FrancezulMarcel Jannoel Ravel, primul mare maestru de origine dinMartinica al marelui Orient al Franþei, transmite hârtiapentru a fi semnatã de Stoffel (Marele Orient alLuxemburgului).

Rãmân doi oameni care s-au bãtut mult pentru ase ajunge la acest moment important: olandezul JanOnderdenwijngoard care prezideazã Liga Universalã afrancmasoneriei (liberalã) ºi elveþianul Paul-EmileChapuis, Mare Maestru al Marelui Orient al Elveþiei.

Suntem, dumincã 22 ianuarie 1961. Opt corpurimasonice, reprezentate de 29 de de delegaþi, au semnatApelul de la Strassbourg pentru o adunare masonicãuniversalã.

În încheiere, marcaþi de emoþia momentului, cei29 de delegaþi ºi Boris Weiss, venerabilul din Strasbourg(„Franþa reunitã”-lojã creatã în 1811) îºi dau mâinile pentrua forma un lanþ al uniunii în jurul mesei”.

1991 marca trei decenii de activitate intensã alojelor masonice dupã Apelul de la Strassbourg, perioadãîn care peste 80.000 de masoni, 35 federaþii suverane ºipeste 2000 de loje rãspândite din Scoþia pânã în Zair, dinDanemarca pânã în Venezuela, de la New-York laIstambul au aderat la principiile cuprinse în documentulmenþionat.

Anul 1991 marca de asemenea, triumful lupteimasoneriei pentru crearea instituþiilor supranaturalemenite sã asigure o integrare a politicilor (economice,comerciale, vamale, de securitate ºi apãrare etc) la nivelulComunitãþii Europene, deschizând calea aderãrii lastructurile europene ºi euroatlantice ºi þãrilor care auaparþinut lagãrului socialist.

Acest an a marcat decisiv victoria spirituluidemocratic în lupta împotriva totalitarismului din EuropaCentralã ºi de sud-est, din Africa ºi America Latina, dinfosta Uniune Sovieticã.

Locul confruntãrii ideologice între blocuri, a fostluat treptat de dialogul ºi cooperarea tot mai diversã întreorganismele comunitare, guvernele ºi parlamentele þãrilorasociate sau candidate la integrare, creându-se un climatde încredere bazat pe însuºirea valorilor comune aledemocraþiei ºi statului de drept, a principiilor economiei de

piaþã, a liberei concurenþe, a competiþiei ºi stimulãriicreativitãþii, a unitãþii în diversitate.

În continuarea materialului, Jean-Robert Ragachesublinia cã „dacã în 1991 mai existau curente de gândireîn favoarea unui conflict mondial, acestea ar trebui sã nuuite cã din 1945, rãzboaiele din întreaga lume au cauzatmoartea a 60 de milioane de fiinþe umane. Un rãzboi esteîntotdeauna o înfrângere: aceea a gândirii, a înþelepciunii,dezbaterii democratice. Rãzboiul este triumful ignoranþei ºineînþelegerii”.

Jean Robert Ragache îºi pune ºi o serie deîntrebãri (*) care pe parcursul deceniului (1991-2001) ºi-augãsit rãspunsul în transformãrile profunde care au marcatevoluþia instituþiilor europene, ajungându-se în 2004 la ceamai mare extindere a UE ºi NATO care va impune o nouãabordare a reformei instituþionale, asigurareatransparenþei activitãþilor cât ºi o participare mai activã ºiconºtientã a cetãþenilor la luarea deciziilor la nivel naþionalºi european.

Acest proiect de lãrgire continuã a UE ºi NATOspre est , ajungând sã aibã în vecinãtatea apropiatãFederaþia Rusã ºi la sudul Mediteranei, Maghrebul ºiOrientul Mijlociu, þãri în care principiile democraþiei ºistatului de drept se afla într-o formã incipientã ºi specificã,vine sã confirme apelul vizionarului J.R Ragache care în1991 sublinia cã « Vocea Masoneriei trebuie sã se audãpentru a se refuza injustiþiile, pentru a revendicademnitatea ºi securitatea fiecãruia. Masoneria trebuie sãfie vectorul gândirii libere într-o lume mai egalitarã. Noi nudeþinem adevãrul, dar noi avem o certitudine: aceea aperfectibilitãþii omului ºi societãþii. Sarcina noastrã este dea o realiza”.

Jean-Robert Ragache dorea ca aceastãorganizaþie, CLIPSAS, ca Centru de Legãturã aMasoneriei, sã adune ceea ce s-a împrãºtiat, iar ca loc deinformare, trebuie sã recunoascã toate elementelepermiþând sã se cunoascã mai bine ceea ce este încontradicþie cu principiile noastre ºi de rreefflleexxiiee aassuupprraaccããiilloorr ttoolleerraannþþeeii..”

DDaaccãã nnuummaaii aacceessttee ccuuvviinnttee aarr ccoonnssttiittuuii eelleemmeenntteeddee mmeeddiittaaþþiiee ppeennttrruu ccllaassaa ppoolliittiiccãã rroommâânneeaassccãã,, aarr ffii uunnmmaarree ccâ⺺ttiigg ppeennttrruu ssoocciieettaatteeaa ccaarree eessttee aaggrreessaattãã zziillnniicc ddeeaattiittuuddiinnii ººii ddiissccuurrssuurrii vviioolleennttee ddiinn ppaarrtteeaa uunnoorr rreepprreezzeennttaannþþiiaaii eelleeccttoorraattuulluuii..

CCrreedd ccãã eessttee mmoommeennttuull ssãã ssee ccrreeeezzee oo ccuullttuurrãã aaddiiaalloogguulluuii ttoolleerraanntt,, ssoocciieettaatteeaa cciivviillãã ffiiiinndd cchheemmaattãã ssãã sseeiimmpplliiccee mmaaii aaccttiivv ººii rreessppoonnssaabbiill îînn aacceeaassttaa aaccþþiiuunnee..______________________________________________

(*) Întrebãri puse de J.R.Ragache în articolul „30 ani CLIPSAS” 1991«nu este timpul sã se favorizeze conºtientizarea asupra solidaritãþii noastre universale ºi

promovãrii umanismului bazat pe libera conºtiinþã a fiecãruia ºi responsabilitatea cetãþeanului? »«nu este deja timpul ca relaþiile între oameni, fie individuale sau colective, sã se sprijine pe

o anumitã conceptie a fiinþei umane ºi pe respectul demnitãþii sale?»«nu este timpul sã se impunã o cerinþã moralã tuturor þãrilor, fie în materie politicã, economicã

sau culturalã?»

Anexa 1Apelul de la Strasbourg

“Puterile masonice suverane reunite la Strasbourg la22 ianuarie 1961”

CCoonnssiiddeerrâânndd

- cã este imperios necesar de a se restabili între toþifrancmasonii, lanþul uniunii rupt prin constrângeriexclusiviste repetabile, contrare principiilor Constituþiei luiAnderson 1723

- cã este important ca urmare, sã stabilim în comun,þinând seama de toate tradiþiile, toate simbolurile, toatecredinþele ºi în respectul libertãþii absolute de conºtiinþã,condiþiile care determinã calitatea de francmasoni

AApprreecciiiinndd

Cã faptul de a plasa lucrãrile sub invocareaG.A.D.L.U. ºi de a impune ca una din cele Trei Lumini sãfie Cartea Sacrã a unei religii relevate, sã fie lãsate laaprecierea fiecãrei loje ºi fiecãrei obedienþe

HHoottããrrã㺺ttee

Sã se stabileascã între loje relaþii frãþeºti ºi sã sedeschidã porþile templelor lor, fãrã condiþii de reciprocitate,oricãrui francmason care a primit lumina într-o Lojã Justãºi Perfectã.

FFaaccee aappeell

La toþi francmasonii pentru ca ei sã se alãture la acestlanþ al uniunii bazate pe totala libertate în conºtiinþã ºi aunei perfecte toleranþe mutuale “.

151

Nr. 2/2004

Anexa 2Loja just\ [i perfect\

Urmare a Acordului de la Strasbourg din 22ianuarie 1961 puterile semnatare propun pentru Loja Justãºi Perfectã definiþia urmãtoare care nu este nici limitativã,nici exhaustivã.

- Ea este formatã nu mai puþin din 7 maeºtri masoni

- 3 o conduc, 5 o lumineazã ºi 7 o fac justã ºi perfectã

- Loja lucreazã dupã un ritual folosind simbolurileconstrucþiei

- Ea organizeazã “Þinutele » într-un loc închis ºiacoperit unde se gãsesc coloanele J ºi B, cele Trei MariLumini dintre care Echerul ºi Compasul, instrumentelegradului ºi pavajul de mozaic. În sensul Acordului de laStrasbourg, faptul de a plasa lucrãrile lojei sub invocareaMarelui Arhitect al Universului ºi cerinþa ca una din celetrei lumini sã fie Cartea Sacrã a unei religii relevate s-alãsat la aprecierea fiecãrei loje ºi a fiecãrei obedienþe.

- Loja sã practice gradele: Ucenic, Calfa, Maestru

- Iniþierea gradului de Ucenic, care se efectueazã subsemnul triunghiului sã cuprindã cabinetul de reflexie,probele ºi trecerea de la întuneric la luminã. Promovareala gradul de Calfa are loc la lumina Stelei Strãlucitoare(Lucifer), iar ridicarea la gradul de Maestru comportãcomunicarea legendei lui Hiran. Fiecãrui grad îicorespunde o promisiune solemnã.

- Este mason, bãrbatul sau femeia care a fost iniþiatãîntr-o Lojã masonicã justã ºi perfectã”.

152

CAPITOLUL VI – PRO RO

- DDoommnnuullee SSttããnncciiuuggeelluu,, IInnssttiittuuttuull ppee ccaarree îîll ccoonndduucceeþþiieessttee llaa aa ddoouuaa aannaalliizzãã pprriivviinndd pprrooffiilluull ddee þþaarrãã aall RRoommâânniieeii îînnpprreessaa ssttrrããiinnãã.. IInniiþþiiaattiivvaa eessttee nnoouuãã ppee ppiiaaþþaa rroommâânneeaassccãã ddeeaannaalliizzãã.. NNee-aarr iinntteerreessaa mmoottiivveellee uunneeii aassttffeell ddee tteemmee ddeecceerrcceettaarree..

- Da, într-adevãr, este o temã de cercetare foarteinteresantã. ªi, acum cred cã am rãspuns cel puþin parþial laîntrebarea dumneavoastrã. În completare aº vrea sã adaugcã tema privind capitalul de imagine pe care îl are România înpresa strãinã are ºi un adaos constant în timp de interes decercetare. Coagularea ideii a fost legatã de apariþia mai multorfragmente din aceste informaþii la televiziuni, de obicei, careredau unul sau douã articole despre România apãrute îndiferite jurnale în aceeaºi zi. De aici a apãrut ideea de tendinþãºi ipoteza de cercetare legatã de stiluri de presã cu caracternaþional sau regional, de cliºee ºi reprezentãri care suntreproduse, preluate ºi care folosesc etichete negative cedilueazã apoi orice informaþie pozitivã ce apare în secvenþade informare a articolului. De la ideea de indicatori de tendinþãºi pânã la profilul agregat de þarã al României în presa strãinãmai e doar un pas. Pe parcursul derulãrii cercetãrii, a apãrut,de asemenea, ideea de comparaþie cu Bulgaria ºi Ungaria,þãri cu statusuri internaþionale diferite. Mai departe, s-aconstruit imediat ideea de constante ale profilului de þarã, casã se poatã ajunge imediat la modele de reprezentare, latipuri de informaþie ºi la creionarea de strategii folosite, prinanaliza informaþiilor care apar în presa strãinã. Concluzia pecare am formulat-o în conferinþa de presã este foarte simplã:România are ce învãþa de la Bulgaria ºi Ungaria în acestdomeniu.

- CCee aadduuccee nnoouu aall ddooiilleeaa ssttuuddiiuu rreeaalliizzaatt ppee iimmaaggiinneeaaRRoommâânniieeii îînn pprreessaa ssttrrããiinnãã??

- Cred cã este vorba despre douã tipuri de noutate. Deexemplu, avem o dimensiune metodologicã, în sensul cãstudiul din 2004 are avantajul metodei comparative, aplicatela nivelul þãrilor monitorizate – România, Bulgaria, Ungaria, pe

de o parte, avantajul metodologic al comparaþiei cu rezultatelecercetãrii realizate pe 2003 ºi datã publicitãþii în februarie anulacesta, pe de altã parte. Rãmânând în aceeaºi perspectivã aavantajului metodologic, urmãtorul studiu va fi ºi maiinteresant, datoritã comparaþiei mai extinse ºi a posibilitãþii deformulare mai clarã a unui trend în dinamica profilului de þarãal României, Ungariei ºi Bulgariei.

- SSãã îînnþþeelleeggeemm ccãã IInnssttiittuuttuull uurrmmeeaazzãã ssãã ffaaccãã ppuubblliicceerreezzuullttaatteellee uunnuuii nnoouu ssttuuddiiuu ppee aacceeaassttãã tteemmãã??

- Da, am vãzut cã rezultatele unui astfel de studiu suntde interes pentru societatea civilã. Nu ne este clar dacã elesunt de interes pentru societatea politicã. Cel puþin în aceastãfazã a proiectului nostru, instituþiile guvernamentale nu s-auînscris printre cei dintâi receptori ai rezultatelor cercetãrii, deºicredem cã ar trebui sã fie primii care sã se intereseze . Noiam vrut sã facem cunoscut societãþii civile cã în acestmoment România beneficiazã de un profil de þarã în presainternaþionalã care nu este avantajos pentru nici unul dintreromâni, ca cetãþeni, firme private, etc. Am vrut sã atragematenþia cã trebuie nu numai sã ne intereseze percepþia despreromâni în strãinãtate, ci cã nu putem lãsa doar pe umeriiclasei politice rezolvarea problemei. Cheia mesajului transmiscãtre societatea civilã pare cã a început sã se învârteascãdeja: implicarea. Acesta este sensul pe care îl dau, deexemplu, iniþiativei Asociaþiei Culturale “România în Lume”,prin acþiunea de coagulare a unui nucleu de instituþii non-politice în dezbaterea privind percepþia despre România înstrãinãtate, urmatã de lansarea programului PRORO, în urmãcu o lunã. Societatea politicã ºi instituþiile guvernamentalesunt gândite ca receptori ai mesajului într-un al doilea pas.

- PPaarree ccãã îînncceerrccaaþþii ssãã mmiinniimmiizzaaþþii îînn mmoodd iinntteennþþiioonnaattiimmppoorrttaannþþaa iinnssttiittuuþþiiiilloorr gguuvveerrnnaammeennttaallee îînnttrr-uunn aassttffeell ddee pprrooiieeccttpprriivviinndd iimmaaggiinneeaa RRoommâânniieeii îînn lluummee.. SSãã ffiiee ddooaarr oo iimmpprreessiiee??

- Este ºi nu este o impresie. Fãrã implicarea statuluiromân este foarte dificil, dacã nu chiar imposibil de coagulat o

PARTENERI PRO RO

Interviu cu {tefan S\nciugelu, director al Institutului pentru Studiul Comunic\riiCOME INConsemnat de D-na Loredana Caradimu, Director de Marketing ºi Programe Asociaþia Culturalã „România în Lume”

IMPERATIVUL DEMOCRAÞIEI: Parteneriat clasa politicã - societatea civilã

153

Nr. 2/2004strategie. Momentan, e adevãrat, nici instituþiile statului românnu au pãrut interesate de rezultatele studiului ºi s-au mulþumit,probabil, cu fragmentele din presã. Avem rezultate decercetare - grafice, matrici de analizã, hãrþi conceptualedespre România, Bulgaria, Ungaria în presa strãinã, princonsecinþe, care dau posibilitatea de construcþie a uneistrategii personalizate pe stil ºi profil de presã, identificarea deconcepte ºi cliºee, teme predilecte, reprezentãri, despreRomânia, în presa germanã, francezã, britanicã, italianã,americanã. Dacã dupã prima conferinþã de presã dinfebruarie nu au dorit nici mãcar sã solicite restul studiului, ne-am gândit cã, poate e mai bine sã aparã întâi iniþiativa încadrul societãþii civile. De aceea, a doua conferinþã despreimaginea României în presa strãinã a fost adresatã exclusivsocietãþii civile. Cred cã succesul mai mare de presã alacestei a doua conferinþe s-a datorat inclusiv posibilitãþii decomparaþie cu anul trecut. Apoi, în ceea ce priveºte instituþiileguvernamentale responsabile ale domeniului, cred cã pasulînainte va fi acela al acceptãrii faptului cã strategia decomunicare pentru România trebuie sã se construiascã înformula unui parteneriat cu societatea civilã. Sper cã nu îmicereþi sã demonstrez cã, un mesaj emis de reprezentanþiistatului român în presa strãinã este la fel de credibil ca unullansat de societatea civilã. Revin la ideea de parteneriat.

- AAºº ffii îînnssãã iinntteerreessaattãã ssãã ccoonnttiinnuuaaþþii iiddeeeeaa ppaarrtteenneerriiaattuulluuiissoocciieettaattee cciivviillãã-ssoocciieettaattee ppoolliittiiccãã,, vvãã rroogg,, ººii ssãã aacccceennttuuaaþþiiiiddeeeeaa ddee ““ppaarrtteenneerriiaatt””??

- Da. Premisa de la care plecãm este aceea cã înRomânia existã inteligenþã “civilã”, în sensul de reprezentanþiai societãþii civile care nu se simt deloc confortabil cu modulîn care este reflectatã România în presa strãinã. Mulþi dintreei au avut, probabil, experienþe directe umilitoare în contactepersonale în strãinãtate, pe motivul simplului fapt de a firomân. Eu aº numi, contrar aºteptãrilor, poate, membriiacestei categorii optimiºtii. Mai precis, sunt cei care cred cãexistã realitãþi româneºti care meritã sã fie cunoscute ºi cliºeecel puþin nedrepte despre români, în general. Desigur cã numã refer la optimismul deºãnþat, vecin cu teoria conspiraþiei.Profilul celui care credem cã va fi interesat de proiectul pentruimaginea României în lume acceptã faptul cã realitatearomâneascã nu trebuie cosmetizatã. Este profilulnemulþumitului care crede, însã, cã România trebuie sã aparãcu bune ºi rele, deopotrivã. În acelaºi timp, acesta esteoptimistul care crede cã existã realitãþi, evenimente, proiectepolitice ºi economice româneºti care sã contrabalansezeinformaþiile negative despre România, plecând de la premisacã orice guvernare are ºi proiecte realizate ºi proiecte eºuate,cã în România se întâmplã lucruri condamnabile ºi lucruribune - situaþie pe care o întâlnim în cazul Bulgariei, deexemplu, care este o þarã de status internaþional de aceeaºicategorie cu cel al României. În concluzie, un nemulþumitoptimist. Dumneavoastrã de exemplu, cred cã aþi avut celpuþin o datã, cel puþin o idee despre cum ar trebui fãcut ceva,

oricât de mic, în acest domeniu. Exemplele ar putea continuacu oameni din diferite domenii de activitate. Mã întreb dacãjurnaliºtii români au fost întrebaþi vreodatã dacã au o opiniedespre ce trebuie fãcut în acest sens. Probabil cã nu. ªi mi separe o zonã cu potenþial de creaþie ºi de dezbatere a uneistrategii de þarã extrem de mare.

Eu susþin cã parteneriatul “instituþii ale statului român –societate civilã” este varianta de lucru cea mai nimeritã pentruarticularea unei strategii de þarã care sã nu se centreze doarpe axele cunoscute deja ºi pe încrederea nestrãmutatã înmari firme, care sã dea mari strategii, pentru mari profiluri deþarã. Strategia “mare” trebuie sã fie rezultatul proiectelor mici.Eu cred cã activismul societãþii civile trebuie sã facãguvernanþii români sã þinã seama cã reprezentanþii societãþiicivile nu sunt mulþumiþi de ceea ce se întâmplã. Cea maisubstanþialã parte a nucleului negativ al profilului actual deþarã al României în presa strãinã þine de economic ºi depolitic. Este indicatorul clar cã guverne succesive au mers peo formulã mai puþin eficientã în ultimii 14 ani. Ceva trebuieschimbat deci. Iar formula partenerialã cu societatea civilãeste o soluþie, pe care aº dori în mod expres sã o leg de unîndemn.

- SSãã îînnþþeelleeggeemm ccãã eessttee vvoorrbbaa ddee uunn ssffaatt ddaatt aauuttoorriittããþþiilloorr,,ccllaasseeii ppoolliittiiccee rroommâânneeººttii,, îînn ggeenneerraall??

- Nu. Din felul în care curge rãspunsul meu la întrebareaanterioarã, pare un imperativ în toatã regula, care, înconsecinþã, nu îmi aparþine mie. Eu doar formulez o lege alogicii democraþiei, care existã ºi aºteaptã sã fie folositãconstructiv de 14 ani încoace. Îl putem formula astfel: “Fiþiparteneri cu societatea civilã! Existã mecanisme aledemocraþiei pe care încã nu am învãþat sã le stãpânim ºi sãle folosim eficient.” ªi, când spun asta, mã refer la faptul cãexistã categorii de resurse de creaþie, de activism, dedezbatere ºi de interes în afara politicului, care pot fiprovocate pentru proiecte mici ºi mari, deopotrivã. Ar fiminunat sã avem posibilitatea sã mãsurãm câtã inteligenþãsocialã, neangajatã politic, pe domenii de activitate, a rãmasconstant nefolositã în proiectele guvernamentale ale claseipolitice româneºti, în general, în ultimii 14 ani. Nu ºtiu daca atrecut frica, veche de 14 ani, de a folosi diferite cuvinteprecum militantism, activism, voluntariat, patriotism, etc. Dar,când vezi mai multe persoane cã zâmbesc în tãcereascultând imnul naþional ºi privind cu mândrie, aº puteaspune, la imaginea drapelului românesc, flancat (pe o treaptãmai jos) de drapelele Statelor Unite ºi al Rusiei la finalaolimpicã pe echipe de gimnasticã, ai deja o informaþieinteresantã despre un fond de reprezentare ºi definirecolectivã, ce poate fi folosit într-o strategie de schimbare apercepþiilor, cliºeelor, prejudecãþilor, gândirii etichetardedespre români ºi România. ªi, de aici, imperativul formulatpentru clasa politicã româneascã.

154

CAPITOLUL VI – PRO RO

- CCaarree eessttee llooccuull ooccuuppaatt ddee rreevviissttaa ““DDIIPPLLOOMMAATT CCLLUUBB””îînn uunniivveerrssuull aattââtt ddee vvaarriiaatt aall pprreesseeii rroommâânneeººttii??

- Ne face plãcere sã afirmam cã la ora actualã revista“DIPLOMAT CLUB” este cotatã drept una dintre cele maiserioase ºi prestigioase publicaþii ce apar în România.

Pentru a putea înþelege mai bine, trebuie sã neîntoarcem în timp, adicã la începutul anului 1992,când doipasionaþi ºi cunoscuþi ziariºti, Dic. Baboian ºi Miarca (Maria)Baboian au hotãrât sã înfiinþeze o publicaþie cu profil insolit,diferit de cel al revistelor existente ºi care sã se adresezeunui segment aparte al cititorilor, sã aibe deci preocupãritematice specifice.

Pe frontispiciul primei pagini a fost ºi este, explicit ºisintetic, evidenþiatã o asemenea orientare, “DIPLOMATCLUB” definindu-se ca un „Curier al vieþii diplomatice,mondene ºi al lumii afacerilor”.

În adevãr, revista noastrã se adreseazã cu precãderedistinºilor membrii ai Corpului Diplomatic acreditat înRomânia, dar nu numai, reflectând activitãþi ale acestora. Înfiecare numãr al revistei, este creionat portretul unuiambasador, încercând sã surprindem momentele esenþialedin viaþa personalã, cariera ºi personalitatea acestuia.

Cu ocazii festive, de exemplu sãrbãtorirea zileinaþionale a unui Stat, inserãm articole semnate de,ambasadorii acreditaþi la Bucureºti.

Suntem în strânsã legãturã cu societãþi economiceromâneºti ºi strãine, sau care lucreazã cu parteneri dinstrãinãtate, cu organizaþii internaþionale ºi centrele culturaleale diferitelor ambasade, cu fundaþii non profit ºi organizaþiiguvernamentale ºi nonguvernamentale, etc..

- RReevviissttaa ssee aaffllãã îînn cceell ddee aall ttrreeiisspprreezzeecceelleeaa aann ddeeaappaarriiþþiiee.. CCaarree eessttee sseeccrreettuull aacceesstteeii lloonnggeevviittããþþii,, îînn vvrreemmuurriiîînnddeeaajjuunnss ddee ggrreellee ppeennttrruu pprreessaa rroommâânneeaassccãã ??

- Apariþia continuã, timp de peste un deceniu, sedatoreazã seriozitãþii, personalitãþii ºi profesionalismului cucare fondatorii publicaþiei au gândit ºi dirijat orientareaacesteia, precum ºi activitãþii laborioase a întregului colectivredacþional, ceea ce a fãcut ca încã de la primele numere,“DIPLOMAT CLUB” sã se bucure de aprecierea tuturor celorcãrora li se adreseazã.

Trebuie menþionat faptul cã, în ciuda dificultãþilor deordin material cu care ne-am confruntat, publicaþia a rãmastotal independentã, ne pliatã unor interese exogene sau departid. Aºa se explicã faptul cã acum ne aflam la cea de-a150-a apariþie.

Revista noastrã ºi-a stabilit un crez, un principiu decredinþã, cãruia i-a rãmas tot timpul credincioasã.

Îmi îngãdui sã citez în acest sens, un fragment dineditorialul primului numãr:

„DIPLOMAT CLUB” opteazã încã de la primul numãrpentru o þinutã proprie, aceea de a se situa deliberat ºi fermîn afara spectrului politic. Acest curier al vieþii diplomatice ºimondene nu înþelege sã se interfereze în agitaþia politicã ºicu atât mai mult în polemici politicianiste. (El ) îºi propune,pur ºi simplu, sã reflecte cu obiectivitate ºi profesionalitate,tot ce este nou ºi interesant în lumea diplomaticã, în cercurilemondene ºi de afaceri.”

În acest spirit realizatorii revistei ºi-au desfãºurat, an dean activitatea, analizând ºi prezentând cu spirit critic, darobiectiv ºi fãrã ostentaþie, fenomene cardinale ale zilelornoastre.

PARTENERI PRO RO

O prezen]\ insolit\ în peisajul presei române[ti“DIPLOMAT CLUB” – Curierul vie]iidiplomatice, mondene [i al lumii afacerilor

Interviu cu directorul publicatiei, domnul Karen Baboian

Interviu realizat de Diana ªuster studentã anul IV – Facultatea de Relaþii Economice InternaþionaleDepartamentul Integrare Europeanã – Asociaþia Culturalã „România în Lume”

155

Nr. 2/2004Aceasta a fost ºi cheia succesului nostru pentru

realizarea obiectivelor propuse, ceea ce nu pare a fi delocsimplu trebuie, desigur, sã vã sprijiniþi pe contribuþia unorcolaboratori pe mãsurã.

- IIzzbbuuttiiþþii ssãã rrããssppuunnddeeþþii îînn mmoodd ccoorreessppuunnzzããttoorr uunneeiiaasseemmeenneeaa cceerriinnþþee ??

- Aºa cum am mai spus, în paginile revistei figureazã laloc de cinste articole semnate de reprezentanþi ai CorpuluiDiplomatic, structura sumarelor fiind completatã cu analize ºicomentarii pertinente despre activitatea diplomaticã a þãriinoastre, despre participarea oamenilor politici români laimportante reuniuni internaþionale, despre contribuþiaRomâniei la evenimentele de pe esicherul mondial.

Cititorii noºtri au posibilitatea sã întâlneascã în fiecarenumãr articole semnate de numeroase personalitãþimarcante ale vieþii sociale din þara noastrã.

Academicieni, universitari, reprezentanþi apreciaþi aiºtiinþei, artei, muzicii, literaturii, istoriei, arhitecturii, suntcontinuu prezenþi în paginile “DIPLOMAT CLUB”.

Nu putem uita viaþa economicã, în diversele eicomponente ºi ipostaze; ea este înfãþiºatã cititorilor noºtri dereputaþi teoreticieni sau de economiºti practicieni.

Pentru a completa imaginea publicaþiei, menþionãm ºifaptul cã revista beneficiazã ºi de contribuþia unorcolaboratori de peste hotare, de aceea în paginile revistei

cititorii noºtri, diplomaþi, oameni de afaceri, oameni de artã ºiculturã, gãsesc ºi articole în limbile englezã, francezã,germanã, italianã. O bogatã iconografie însoþeºte textelepublicate.

Ne bucuram aºadar de aportul unor colaboratori demarcã, care înþeleg ºi susþin importanþa unei informãrisubstanþiale ºi coerente a segmentului de cititori cãrora neadresam. Ei participã cu detaºare ºi aº spune, chiar cuabnegaþie la menþinerea unui nivel publicistic de calitate.

Prestigiul publicaþiei noastre se datoreazã în mare parteprietenilor ºi colaboratorilor noºtri, acest fapt fiind de naturãsã atragã, numãr de numãr, noi colaboratori dornici de a fiprezenþi, prin contribuþiile lor în paginile “DIPLOMAT CLUB”.

Contãm în continuare pe sprijinul colaboratorilor ºicititorilor noºtri tradiþionali, ceea ce, alãturi de efortulredacþional, constituie garanþia reuºitei.

- CCaarree ssuunntt ppllaannuurriillee dduummnneeaavvooaassttrrãã ddee vviiiittoorr ??

- Dupã dispariþia fondatorului revistei, membrii redacþieicontinuã cu perseverenþã ceea ce el a început. Facemaceasta din respect pentru dorinþa sa ultimp, precum ºi deconºtiinþa necesitãþii de a menþine locul aparte ocupat de“DIPLOMAT CLUB”, în peisajul presei româneºti.

Sperãm sã reuºim sã þinem ºtacheta calitãþii publicaþieicel puþin la acelaºi nivel ca înainte.