PROLOG

in dimineala aceea New Yorkul igi imbracase din nouhaina de vreme rea. Cenugie. Plafonul htunecat coborapana h varfrrile zgfie-norilor. Un vint agitat 9i inghelat se

involbura pierzindu-se capricios pe bulevardele $i strazileperfect aliniate. Buletinul de gtiri, care razbatea pana hmine prin geamul ce ma separa de $oferul haitian al taxiu-lui, se apropia de sfaryit. Eram pringi in mijlocul mullimiinesfhrgite, care, ca in fiecare zi, se indrepta catre locurileunde se na$te bogalia- Se anunla ploaie 9i chiciuri pentufuceputul dupA-amiezii si crainicul de la radio, agitat dincauza situaliei, divaga vorbind despre riscurile de paralizie

a oraSului 9i a imprejurimilor. Iata o pafficularitaie a NewYorkului in anumite momente ale iemii: ploai4 mAturata devdnt, se imprlStie pe gosea sub forma unei pelicule fine degh€afa strAvezie Si in$elatoare Si in caEva minute imobi-lizeazA pietonii gi Soferii. Era recomandabil sa paraseqti

ora$ul Si sa te intorci acasa inainte de inceputul dupa-anie-zii. Perspectiva aceslei zile scurt€ ii facea pe oameninervogi. Orasul tepidant ii hgramadea inca, in cladirilesale halte, pe tofi cei pe carc avea sa-i slobozeasca spreNew Jeney qi Connecticut, cateva ore mai 6rziu.

Eram prost dispus. Fixindu-mi o intrevedere la o oria.Sa matinala, femeia pe care uebuia sa o intahesc ma

10 \4arc Dugain

obligase sa vin din New Orleans inca din ajun $i sa chel-tuiesc o avere petrecand o noapte intr-un hotel abiaacceptabil, nu prea departe de editura ei. Jos, ldnga imo-bilul datdnd din anii '40, cAliva impatirnili igi fumau dis-perali ultima tigara, inainte ca degetele sa le inghete dinpricina gerului. Dupa ce m-a lAsat sa a$tept atat cat a fostnecesar pentru a-mi reaminti ca eu eram cel care solicitasem aceasta intrevedere, m-a primit intr-un birou strimtunde dezordinea provocata de mullirnea ca4ilor gi publicadilor contrasta cu rigoarea tinutei sale. Arbora culorileoragului. Un taior gri, de femeie cu responsabilitali, de

parca ni$te tonuri mai vii ar fi putut sa-i puna la indoialaprofesionalismul. Un ten obosit fara indoiala de migratiilezilnice intre Manhattan $i casa familiei ei de la lara - lux,sursa de apasatoarc tensiuni. Un par bogat, cenugiu. Nuera nici dezagreabila, nici placua. Un dosar gros, care ne

interesa, era pus in fata sa, si simleam ca facea un efort ca

sa nu-$i ftadeze mirarea.

- Mai sunteli interesat? m-a intrebat ea fara sa mapriveascd.

- Daca nu eram, n-as fi venit din New Orleans ca sa

raman blocat aici, in ziua in care New Yorkul se trans-

forma intr-un patinoar urias, i-am raspuns stangaci, inti-midat de raceala ei studiam.

Fraza mea lasa sa se inteleaga ca parasisem un paradis,

cdnd de fapt nimic nu este mai departe de asta ca NewOrleansul. Ea se uita la mine pe deasupra ochelarilor gi

schip un ranjet.

- Mulli oameni din Sud nu iubesc acest ora$ pentru ca

nu l-au fr€cventat. DacA af avea ragazul sa traid un picaici, atri vedea in ce masura esrc o metropola insuflelita 9icate locuri unde te poli simti bine exista. Este, inca, unoras creator, nu mai exista multe ca el in Statele Unite.

Blesternul lui Edgar 11

- Nu sunt eu judecatorul cel mai potrivit' arn continu-

aq nu am nimic anume contra New Yorkului' doar ca nu

sunt foarte citadin, trebuie sa ai bani pentru ca viata sa fie

acceptabila inn-o mare metropola' ceea ce nu este cazul

."o. Du*rr"unou.tra peteceli aici rnult timp?

- Foarte pu1in, noi locuim in Connecticut' la o ora $i

cincizeci de minute de aici'

M-as fi mirat sa fie altfel' Am adaugat:

- intotdeauna se indmpla la fel, cei mai mari aparatori

ai unei metropole, cei care ii perpetueaz a legenda' viseaza

la ea cu ochii deschi5i, insa pentru nimic ir lume n-ar vent

sa locuiasca aici cu familia'

- Aveli cu siguranta dreptate, mi-a aruncat ea pentru a

pune capat acestei conversalii'

lncepu sa examineze fiecare piesa din dosar' cam ca un

judecator de instruclie care-si face ordine in hartii inainte

de a se adresa arestatului'

- Suntem de acord ca e probabil un fals' relua ea

ridicdnd caPul.

- Pozitia mea nu s-a schimbat, dar ce va face sa credeti

asta?

in loc de raspuns, ea incepu prin a-mi oferi un zimbet

cat se poate de crispat, insa de o admirabila candoare'

- Noi ,ru am fost prima editura abordah la inceputul

anului 1976, altele, inaintea noas[a' refuzasera manu-

scrisul. Din cauza unor inexacdtaf, ca sa nu spun inad-

vertente istorice. Noi am fost ultimii contactati de cafie

vdnzatorul manuscrisului, ruda unui medic care l-a ingri-

jit tn ultimele sale luni de viata' L-am cumparat pe nimi-

ca toaB.

- Nu credeli ca aceste incoerente trin de varsta $i de

starea sa de sanatate din momentul redactarii?

12 lvlarc Dugain

- Asta ne-a gi convins, in cele din urma, salcumparam. lnsa este de mirare precizia de necrezut aunora dintre amint ile lui, fiindca cei care l-au cunoscutla data c6nd se presupune ca gi-ar fi scris memoriile spunctr nu mai era atunci decet o legumA, stiba tolAnit in[-osofa cdt era ziua de lunga, m6ncdnd dulciuri in fatra tele-vizorului de parci ar fi incercat sA se sinucida prin diabet.Nimeni nu l-a vazut scriind. Martorii decaderii sale ildescriu ca pe o fiinla pe de-a-ntregul senila, prea diminu-at ca sa se inhame la o asemenea sarcinA. De aldel, per-soanele care il frecventau zilnic pe vremea cdnd era infunctie il descriu ca pe o bruta grosolana, incapabila sa

exprime cea mai mica nuanta; poate doar la apusul cari-erei sale...

- Atunci pentru ce a fost cumparat acest manuscris?

- Jason Green, unul dintre editorii nogtri, a luat aceasta

initriativa la vremea respectiva. Cred ci ii placea textulasta u$or hibrid, ceva intre biografie istoricd, confesiuneaparent sincera gi pe alocuri u5or scandaloasa, 9i ceea ce

se nume$te asgzi ,documentar fictional". insa decizia dea-l publica apadinea comitenrlui de lectura, $i toti mem-brii acestuia s-au opus.

- Din ce motive?

- Autenticitatea, dupa cum v-am spus; se punea intre-barea daca nu cumva cel care l-a scris era un om al FBI-ului, situat ceva mai jos in ierarhie. $i pe uma bateriscurile legate de anumite dezviluiri care privesc celedoua afaceri Kennedy. $ti1i, nu cu mult timp in urma, se

murea inca din cauza trancanelilor pe acest subiect, 9inimeni de aici n-are chef sa-si asume acest risc. Pentru ada publicitalii teze indraznete, trebuie sa fii sigur ca tealegi cu mai mulli bani decAt necazuri. $i apoi abundenlade teorii a sfdrqit prin a toci curiozitatea oamenilor pentru

Blesternul lui Edgar 13

aceasta Foblema. Daca va intereseaza este al dumnea-

voasFa, pentru patru mii de dolari, atit ne-a costat pe we-

muri. Aveli un avocat?

- Un avocat? am rasPuns s$Pefiat' Patru rnii de dolari

reprczinE ceva pentru unul ca mine. Dar, daci imi iau un

avocat penfu o tmnzactie de calibru asta' ma tem ca o sa

mi coste dublu.

- Nu este o problema legata de bani. Dupa cum ititi'subiectul este in continuare unul sensibil, 9i noi arn

prevazut declinari de rasPundere destul de complicate'

insa le puteti semna direct, daca doriti'

in timp ce imi aruncam un ochi Pe con$act, eai$i puse

ochelarii pe dosar:

- Nu sunteti obligat sa-mi raspundeti, totusi de ce

sunteli dispus sa platiu patru mii de dolari pentru acest

manuscris?Parcurgind in conthuare clauzele contractului, am

rAspuns uSor evaziv:

- Sunt insarcinat de o casa de Productie independenta

sa stdng materiale pentru un filrn privitor la aceasE

perioada.

- Nu-i o idee prea originala' recunoa$teti, raspunse ea'

Oliver Stone a facut deja unul, nu-i a9a?

- Da, un fiIm foarte interesant, dar care nu lumineaza

decat o f4eta a prismei. Munca asta, realizati de o echipl

cAgtigata cu totul de partea lui JFK, se bazeaza pe ancheta

unui om cinstit, de$i controlat un pic de lumea interlopi

din New Orleans, vorbesc despre Jim Garrison'

Imperativele lui John au tins mereu sa ascunda anumite

aspecte ale personaliBtii sale pentru a face din el o icoana

gi pentru a da modii sale un caracter inci qi mai

$lbulator. Totuqi, chiar daca s-ar fi aratat mai intunecat

decit o noapte fara luni, nimic nu justifica asasharea lui'

14 lvlarc Drlgain

Oricum, noi nu vom face un nou film despre familiaKennedy. Vrem doar sa exploram o perioada a istorieinoasffe in care stateau alaturi paranoia, schizofienia, mis-oginia 9i rasismul, in umbra pudibonderiei noasbe fonda-toare, ASa cum scria William Styron, era epoca unei,,punti nesigure intre puritanismul stramo$ilor nostri Siaparilia pomografiei de consum". Va fi vorba, in film, 9idespre putere, chiar daca subiectul e un pic demodat. Defapt, $titi ce este caracteristic omului?

Paru mfuatA de intrebare. Ma grabii sa precizez ca,vorbind despre om, inleleg speta umana. GreSit interpre-taH, infebarea mea ar fi putut trece drcpt o forma deha4uire. Reflecta cateva momente, apoi rtspunse,solemn:

- Morala, mi se pare.

- Asta e teoria lui Thomas Huxley. Pentru marxi$tieste unealta, pentru Platon e mersul biped. insa printretoate raspunsurile, cel al lui Aristotel este cu precadere

interesant. El vede in om singurul animal politic. Ceea ce

eu ag interpreta aga: singurul animal inzestrat cu un lim-baj dublu. in fine, ienali-ma ca va plictisesc cu teoriilemele putin cam...

- Credeti ca ved da dovada de suficiena originalitate?

- Originalitatea este un lux de care istoria se poatelipsi cu u5urinta. E, precum cele doutr rizboaie ale acestuisecol, un subiect la fel de vast ca $i campiile din Midwest,unde va fi intotdeauna loc penFu ultimul emi$ant.

Divagaliile mele incepeau sa o plictiseasca. Mareaduse, pulin cam sec, la subiect:

- E un subiect cu sau fara Hollywood?

- Pentru moment, e un proiect independenq fara ma-rile studiouri. O privhe critica asupra unei bucafi din isto-ria noastra nu face parte din preocuparile lor imediate.

llm incerca sa ne descurcam, sa gasim un unghi artistic

; sa-i atraga pe spectatori' Publicul nu mai este intere-

- O" "au,.Ju

ua"ua.otui, in cel mai bun caz asta il dis-

EBzr. in cel mai rau caz il plictiseste' fiindca este tot mal

.-r"in, .a uO""*l nu ii e accesibil' Asta cand nu e vorba

for. iaportoai care lanseaza teze extravagante care ii

flareaza inclinatia spre maniheism si lene $i-i intaresc

ikea ca e victima unei minoritali machiavelice care con-

J." lu."u. Ca si c0nd aceasta nu ar fi emanalia propri-

o,,ate "ont

adi"tii... Cand vrei sa te mullumesti cu un

singur adevar, lucru care cere efort si abnegatie' nu

aiunei la nici un adevar.-'-P?nru .at"nu.lipe, dadu impresia ca se lasa pufiata de

disculie, pe urma constringerile casnice Pusera din nou

s6panire Pe ea.

- imi pare rau, mi-ar fi placut foarte mult sa va pastrez

fu In^a, a. se anunta o pioaie care va produce polei' gi

*ini" .a-^i iuo "opiii

inainte ca regiunea sa fie complet

paralizata. Sopl meu ar trebui si se intoat"a i1 stfll,l]la

din Philud"tphiu, nu $tiu nici macar daca va putea atenza'

Alta data, Poate.Am siabilit rapid modalitaile practice pentru

incheierea afacerii noastre, apoi ne-am despardt'

in taxiut care ma ducea inapoi la aeroport' condus

binefuteles de un haitian' m-am gdndit la aceasg ultima

propotitl", ,,alta data, poate"' De ce o rostise cand gtia ca

nu va mai fi o alta intilnire?--- culnparur"rn manuscrisul asta fara sa fi citit un rdnd

din el. Ciiar fals, ma interesa tot amt pe cat m-ar fi intere-

,urau"aar n fost autentic' Daca era apocrif' chiar $i sim-

pla voinla a unui om sau a unei organizalii ae i et1l11

acest document era de ajuns ca sa ma entuzlasmeze'

n"iinsa oUiectiuitate a unui memorialist este la fel de

Bl€sternul lui Edgar

ta t rtatc Dugain

giunloare adevirului pe cat e intentia de a falsificafaptele. Oricum ar fi fost, acest document era esenlial pei-tru cercetarile mele.

. YIT_ na:"u, la cincisprezece ani dupi sfdrgitul celuide-al Doilea Razboi Mondial. hea t6n" p*,."

" 1"" p*"

la Razboiul din Vietnam, fac parte dinn-o g"n".ai"'"u."nu af,e a se plange de nimic. Convin$i de asta, am ramascu bratrele incrucigate in fala cinismului prug

"ti.- il

^cre$tere. Acum ca_ incepem sa platim ."ornp pJrru u.tu,

mtelegcA era o adevarata responsabilitate sa ai douazecide ani in anii '80. Abtin6ndu-se sa ceara socoteali in cep:ve$te istoria recenta, generalia noasha $i_a pregatit unviilor dureros. Sunt, poate, pesimisr. Asta ne ;p;;;;;adesea $i francezii din Louisiana ca ne inchidem in con_fortul indolentei noasFe sceptice, ci ne indoirn atuncicand al i sunt siguri de bhele din ei.

^ Fotografilor le place sa faca poze la rasarit de soare ori. Tpll acelor momente magice de dinainte de cadereanopdi. Iminenfa penumbrei di culorilor ,"-f" d;;.Exact asta am simlit $i eu in faJa acestui manus"rir. L_;saYurat

vine.ca pe fotografia unui om gribit de noaptea ce

lui Clyde Tolson (1932-1972)Amintiri atribuite

1

Barbatul care se apropie de masa noasfa in seara

aceea, incercdnd sa ascunda indaratul siluetei sale volu-

minoase o foarte 6nara fata, a''tea aerul hota,rdt al unui

mistret mascul, solitar, parasindu-5i vizuina la ciderea

noptii. Un adevarat cap de irlandez, par ro$u, de culoarea

nisipului, ochi albaqtri conturati de ni$te ochelari mici 9i

rotunzi cu rama din com gi mersul unui individ obisnuit

sa fie fti continua miscare. Un tip hograL dupa dparul

arnbitio$ilor care gi-au fixat un scop in existenta lor de la

cea mai frageda vArstd 9i care se zbat fara incetare Pentrual atinge, fa.ra sa dea nici o atenlie acelora care, slabi sau

putemici, ar avea proasta inspiralie sa-i dna in loc. La

cincizeci de ani, pasffase acea siguranla pe care o afigau

primii idandezi debarcali la Boston in veacul trccut. Nou-ve-

nitul se apleca pentru a gopti o gluma la urechea lui Edgar,

care ii rispunse pe acelagi ton, caci ii vazui pe arnendoi

zimbind, apoi se indeparta, ascunzand-o in continuare pe

mica blonda cocheu care il insotea. Odata energicul

barbat disparut in norul de fum albastru care filtra lumina,

Edgar, care nu se lasa dus de nas, imi spuse:

- L-ai recunoscut, nu-i aga?

- A facut prea multe eforturi sa fie recunoscut pena $i

in cel mai indepartat ora$el din Statele Unite pentru a mai