Proiectul unităţii de învăţare

Numele propunătorului: Tămagă MihaiNr. ore pe săptămână: 1Disciplina: ReligieClasa : a - VI-a Unitatea de învăţare: Biserica în primele veacuri creştineNr ore alocate: 4 ore

Competente specifice urmarite :

2.2. Formularea de opinii personale în aprecierea unor evenimente cu conținut religios –moral; 3.2 Explicarea contribuției sfinților martiri și a Sfinților Împărați Constantin și Elena la dezvoltarea Bisericii Creștine; 3.4. Identificarea și selectarea informației relevante pe o temă dată pe paginile web recomandate de profesor; 4.3 Explicarea importanţei modelelor spirituale din Istoria Bisericii în formarea caracterului moral-religios.

Detalieri de conţinut. Competenţe specifice.

Activităţi de învăţare Resurse. Evaluare.

1. 2. 3. 4. 5.

MARTIRI CREȘTINI ÎN DACIA, ÎN SEC.III-IV

2.2.3.23.4.

- Audiază obiectivele din această oră

a. Anexa 1. b. Activitate frontalăc. Timp - 5 minute

1

Împărați persecutori : Iulian Apostatul Nero, Dioclețian, Galeriu, Liciniu

Scopul prigoanelor

Prigoana creștinilor daco – români

Actele martirice

Martirii : categoriile sociale din care proveneau, organizarea bisericească pe teritoriul daco-român.

Martirii daco-români :

- Preotul Epictet și tânărul Astion (298-303, cetatea Halmiris);

- Episcopul Efrem (+7 martie, Tomis);

4.3. - Elevii citesc individual lectura pusă la dispoziție.

a. Anexa 2 b. Mod de organizare- activitate individuală. c. Timp - 7 min

- evaluare frontală;- se solicită câteva răspunsuri orale;

Elevii audiază numele martirilor. Elevii sunt împărțiți în 6 grupe, fiecărei grupe i se dă o fișă de lectură ce cuprinde viața unui martir.

Fiecărui elev i se dă o fișă de

a. Anexa 3 Viața Sfinților Martirib. Mod de organizare: - activitate colectiva, în grup de câte 4 elevi – activitate frontală. c. Timp – 6 minute.

a. Anexa 4. Fişa de sistematizare a

- evaluare frontală- se solicită fiecărui lider de grup un răspuns oral;

2

- Sf.Mc.Dasius (+ 20 noiembrie 304);

- Sfinții militari Pasicrat și Valentin, veteranul Iuliu (298, Durostorum);

- Preotul Montanus și soția sa Maxima (+ 26 martie 304, Sirmium – Serbia) ; - Episcopul Irineu (+ 6 aprilie 304, Sirmium); - Diaconul Dimitrie (+ 9 aprilie 304, Sirmium); - Sf.Anastasia (+ 22 decembrie 304, Sirmium);

- Sf.martiri Zotic, Atal, Camasis și Filip (+ 4 iunie, Noviodunum – Isaccea de astăzi). - Sf.Emilian de la

Durostorum (+ 18 iulie, Durostorum);

- Sf.Sava de la

sistematizare a cunoștințelor.Se alege un lider de grup care va reprezenta grupul în dialogul cu profesorul. Elevilor li se cere să citească textul și să răspundă întrebărilor 1-2. Se notează la tablă de către un elev detalii despre fiecare martir. Fiecare elev completează fișa de sistematizare a cunoștințelor.

Elevilor li se arată icoana Sf.Martiri Zotic, Atal, Camasis și Filip, o imagine cu mănăstirea Cucoș, precum și inscipția care consemnează numele acestor martiri.Elevilor li se prezintă și alți Martiri din Dacia.

cunoștințelor.b. Mod de organizare - activitate în grup de 4 c. timp - 7 minute

- reprezentanţi ai fiecărui grup citesc răspunsurile la întrebări. Timp – 7 minute

- Buzău (+ 12 aprilie 372, Buzău).

Rolul martirilor daco-români în consolidarea

- Elevii sunt solicitați să răspundă în scris cerințelor din Anexa 3

a. Anexa 3. Viața Sfinților Martiri – evaluare b. Mod de organizare: - activitate individuală, frontală.

- evaluare frontală;- se solicită câteva răspunsuri pentru fiecare întrebare;

3

Bisericii din ținuturile dunărene. Rolul lor în viața noastră.

Necesitatea muceniciei sufletești în zilele noastre.

(întrebările 4-8). c. Timp – 5 minute.

a. Anexa 5. Fişă de evaluare b. Mod de organizare- activitate individuală, frontală.c. Timp - 10 minute

- evaluare frontală;- se solicită câteva răspunsuri, de citesc câteva compuneri;

Anexa 1. Obiective:

La sfârșitul orei aș dori ca:

4

a. Elevii să indice pe cei mai cunoscuți dintre sfinții români martirizați în Dacia și să povestească elemente cunoscute din viața acestora;

b. Elevii să indice importanța Sfinților Martiri în dezvoltarea Creștinismului;

c. Elevii să identifice virtuțiile care îi caracterizează pe Sfinții martiri;

d. Elevii să alcătuiască o scurtă compunere în care să justifice dacă martiriul mai este necesar pentru creștinii din zilele noastre.

Anexa 2. Persecuția primilor creștini și motivația acestor persecuții

5

” Celor care negau că sunt, sau că au fost ceștini, invocând zeii după formula rostită de mine și aducând ofrande cu vin și tămâie statuii tale, care poruncisem să fie adusă în acest scop cu statuile divinităților, dacă pe lângă acestea au hulit pe Hristos , ceea ce spune că nu pot fi siliți în nici un chip să facă cei care sunt cu adevărat creștini, am socotit că pot să le dau drumul…”.

”Afirmau că singura lor vină sau greșeală era că obișnuiau să se adune într-o zi anumită în zori, să înalțe pe rând cântare lui Hristos ca unui zeu, că se legau prin jurământ nu pentru vreo nelegiuire, ci să nu făptuiască vreun furt, tâlhărie sau adulter, să nu-și calce cuvântul dat, să nu tăgăduiască în fața justiției dacă au primit ceva în păstrare. După toate acestea, obiceiul era să se despartă și să se adune din nou pentru a lua masa în comun : o hrană nevinovată; nici aceasta n-au făcut-o după edictul meu prin care, conform instrucțiunilor tale, interzisesem eteriile. Cu atât mai mult am crezut necesar să anchetez chiar prin torturi, ca să descoper adevărul, două sclave despre care se spunea că sunt slujitoare ale cultului. N-am aflat altceva decât o superstiție lipsită de judecată, exagerată. De aceea suspectând ancheta, am alergat la sfatul tău. Căci împrejurarea mi s-a părut vrednică de sfatul tău, dat fiind numărul mare al celor implicați; sunt oameni mulți de toate vârstele, de toate categoriile, bărbați și femei, care sunt și vor fi cuprinși de acest pericol. Și molima acestei superstiții s-a răspândit nu numai în orașe , dar și în sate și pe ogoare…”text adaptat după Pr. Prof. Univ. Dr. Nicolae Chifăr, Istoria Creştinismului.

Acuzați de Nero că ar fi dat foc Romei – de fapt însuși împăratul, într-un acces de nebunie, făcuse acest lucru – creștinii devin, în vara anului 64, obiectul unei cumplite persecuții.

Persecuția a fost de o cruzime înspăimântătoare, potrivită cu nebunia împăratului și cu fanatismul poporului înfuriat. Istoricul Tacit spune că unii creștini au fost îmbrăcați în piei de animale sălbatice și sfâșiați de câini, alții răstigniți, alții unși cu rășină și arși pe rug de vii, luminând noaptea grădinile lui Nero, care dădea spectacole de curse.

Înainte de judecată, creștinii erau închiși, uneori legați în lanțuri. De la Deciu, închisoarea este mai lungă și mai grea. Ea constituia un mijloc de constrângere la apostazie. Creștinii erau îngrămădiți în încăperi subterane, fără lumină, fără aer, într-o atmosferă sufocantă, cu hrană puțină și rea. Uneori mureau de asfixie, de foame, de sete. Unii creștini erau prinși în butaci de lemn. Creștinii liberi reușeau rareori să îi viziteze pe cei închiși.

Cerințe :

1. Care era scopul prigoanelor împotriva creștinilor ?

2. Enumerați câțiva împărați persecutori.

3. Care erau învinuirile aduse creștinilor ?

4. Identificați mijloace prin care mucenicii erau torturați.

Anexa 3. Viețile sfinților martiri

6

Sf.Anastasia

Mareste imaginea.

Anastasia - Pe 22 decembrie este pomenita Sf. Mare Mucenita Anastasia, martirizata pentru Hristos la 25 decembrie 304.

Sfânta și preaviteaza Muceniță Anastasia a trăit în Roma, pe vremea împăratului Dioclețian. Era fiica unui elin, cu numele Prepexastu, și al unei creștine cu

numele Fausta. A învățat credința creștină de la mama ei, iar Sfintele Scripturi de la un bărbat insuflat de Dumnezeu și binecredincios, cu numele Hrisogon.

Părinții au măritat-o cu un elin, numit Publie. Din pricina necredinței lui, sfânta se purta cu el fără dragoste; se prefăcea totdeauna bolnavă, ca să nu aibă nici

o legătură cu el. Se îmbrăca cu haine proaste și sărăcăcioase; stătea de vorbă numai cu femei nevoiașe; slujea pe ascuns pe cei ce pătimeau pentru Hristos,

intra în închisorile în care se aflau, le spăla și le ungea rănile cu untdelemn și le dădea hrană potrivită, însoțită fiind totdeauna de o slujitoare. Pentru toate

aceste fapte, întâi a fost închisă de soțul ei, că îi știa faptele. S-a întâmplat însă că soțul ei s-a înecat într-o furtună pe mare. Rămasă liberă, Anastasia a

împărțit toate averile ei săracilor. După aceea, fără să se mai teamă, slujea celor ce pătimeau pentru Hristos; pe cei care mureau îi lua și-i îngropa cu cinste.

A îndemnat pe mulți la mucenicie. A fost prinsă, supusă la chinuri de mulți ighemoni împreună cu alte femei. În timpul chinurilor și-a luat cununa muceniciei.

http://www.crestinortodox.ro/calendar-ortodox

Anexa 3. Viețile sfinților martiri

Sfantul Mucenic Emilian Din Durostorum7

Dupa anul 313, cand imparatul Constantin cel Mare a acordat libertate crestinismului in imperiul roman, a urmat o perioada

de pace pentru Biserica lui Hristos. Dar dupa aproape o jumatate de veac, a aparut o ultima incercare de reinviere a paganismului, pornita de

imparatul Iulian Apostatul (361-363), numit asa tocmai pentru ca se lepadase de credinta crestina. El a pus in fruntea armatei numai ofiteri

pagani, iar la conducerea marilor unitati administrative demnitari pagani, care aveau misiunea de a reintroduce si de a reface vechile temple, spre

a le reda cultului, declarandu-se el insusi ca "pontifex maximus", adica mai marele preotimii pagane. Toate aceste incercari de refacere a

paganismului au dus, in unele locuri, la noi persecutii impotriva lor. In cursul acestora si-au jertfit viata pentru Hristos si unii crestini din

tinuturile dunarene. Intre ei se numara si tanarul Emilian din Durostorum (azi Silistra) pe Dunare. Acesta era militar si ca era fiul prefectului din

Durostorum, Sabbastianus și dupa ce a fost batut vreme indelungata, marturisind ca este "rob al lui Hristos", prigonitorul său a poruncit sa fie ars

de viu, ca nu cumva curajul si statornicia lui in credinta sa fie urmata si de altii. Atunci slujitorii l-au scos afara din cetate, aproape de malul

Dunarii, unde se pregatise un rug pentru el. Emilian le-a cerut ingaduinta sa-l lase sa se roage lui Dumnezeu. Iar dupa ce s-a rugat, a fost aruncat

de slujitori in foc. Dar Dumnezeu a facut o noua minune, caci "focul cunoscand pe mucenicul lui Hristos nu l-a mistuit, ci l-a pazit intreg si

neatins, iar pe slujitorii lui Capitolin, cei ce erau aproape, i-a cuprins flacara si i-a ars de tot". Vazand ca a ramas nevatamat, fericitul Emilian "a

marit pe Dumnezeu, si intorcandu-se spre rasarit, s-a insemnat cu semnul crucii si ridicandu-si privirile catre cer a zis: Doamne Iisuse Hristoase,

primeste sufletul meu! Si zicand acestea, a adormit in pace". Era in anul Domnului 362, in ziua de 18 iulie.

Anexa 3. Viețile sfinților martiri

8

Sfantul Mucenic Irineu

Mareste imaginea.

Sfantul Mucenic Irineu este cinstit de Biserica pe 6 aprilie. Sfantului Mucenic Irineu a fost episcop in timpul domniei imparatului roman Diocletian (284-305), in cetatea Sirmium

(prezenta in provincia romana Pannonia Inferioara, langa Singidunum - Belgradul de astazi). Aceasta cetate era locuita de stramosii nostri daco-romani si de traci romanizati.

Informatii despre viata sa avem din asa-numitele "Acte martirice", documente intocmite dupa procesele de judecata ale celor ce au patimit pentru credinta lor. Dintr-un Act

martiric aflam ca a fost judecat si condamnat la moarte de guvernatorul Probus.

Sfantul Mucenic Irineu a fost casatorit. Regula privitoare la celibatul episcopilor avea sa fie prevazuta mai tarziu, in cadrul Sinoadelor Ecumenice.

Pentru ca nu a jertfit zeilor a fost supus la multe chinuri. Dorinta episcopului Irineu a fost sa fie ucis cu sabia, ca toti sa cunoasca "in ce fel s-au deprins crestinii sa dispretuiasca

moartea pentru credinta lor in Dumnezeu". In Actul martiric care relateaza viata sa, se pastreaza si rugaciunea pe care Sfantul Irineu a rostit-o inainte de a fi ucis: "Doamne,

Iisuse Hristoase, Care ai binevoit sa patimesti pentru mantuirea lumii, fa sa se deschida cerurile Tale, ca ingerii sa primeasca sufletul robului Tau Irineu, cel ce moare pentru

numele Tau si pentru poporul Tau, care sporeste in Biserica Ta universala din Sirmium. Iti cer si ma rog milostivirii Tale sa ma primesti si pe mine si sa binevoiesti a-i intari si pe

acestia in credinta Ta".

In ziua de 6 aprilie 304, a fost taiat cu sabia si aruncat in raul Sava.

Sursa: CrestinOrtodox.ro

9

Anexa 3. Viețile sfinților martiri

Sfantul Mucenic Sava de la Buzau

Mareste imaginea.

Sfantul Mucenic Sava s-a nascut in anul 334, intr-un sat din zona Buzaului. Parintele sau duhovnicesc era preotul Sansala. Cei doi erau calugari

misionari in tinutul Buzaului unde, probabil, era si o episcopie si converteau la crestinism numerosi daco-romani, goti si "barbari" inchinatori la

idoli.

In actul martiric al Sfantului Mare Mucenic Sava, se spune ca in primavara anului 372, a treia zi de Pasti, noaptea, ostasii lui Athanaric, au prins

pe preotul Sansala, cat si pe fericitul Sava, i-au legat si i-au batut, facandu-le multe rani pe trup, ca sa se inchine idolilor si sa manance cele

jertfite lor. Sfantul Sava, infruntandu-i cu barbatie, a fost condamnat la moarte prin inecare. Legandu-i un lemn de gat, l-au aruncat in raul Buzau.

Asa s-a savarsit Sfantul Mucenic Sava la varsta de 38 de ani. Martiriul sau a avut loc la 12 aprilie, 372. Moastele sale au fost luate de crestini si

de preotul Sansala si ascunse. Apoi, de frica gotilor, "au fost trecute din tara barbara in Romania", adica in Imperiul Roman, la episcopul

Ascholius al Tesalonicului, de origine din Capadocia.

10

Anexa 3. Viețile sfinților martiri

Sfintii Mucenici: Zotic, Atal, Camasie si Filip de la Niculitel

In martirologiul siriac si cel al Fericitului Ieronim din secolele III-IV sunt pomeniti, pe langa alti 25 de martiri, si patru martiri originari din

Rasaritul Europei, numiti: Zotic, Atal, Camasie si Filip. Acesti sfinti mucenici au patimit pentru Hristos sub imparatia lui Diocletian si

Maximian. Se crede ca erau ostasi in armata romana, dar, pentru credinta lor in Hristos, au fost osanditi la moarte prin taiere cu sabia.

Nu se stie exact data mortii lor, nici locul unde au fost martirizati. Unii cred ca au fost surghiuniti la Gurile Dunarii, in nordul Dobrogei de astazi,

unde erau exilati numerosi crestini ai Imperiului Roman, care nu voiau sa jertfeasca idolilor. Dupa traditie, acesti sfinti martiri ostasi au fost

judecati de autoritatile romane in orasul Noviodunum, tot in Dobrogea.

Prin secolele IV-V, s-a construit in localitatea Niculitel, din judetul Tulcea de astazi, o basilica din piatra cu hramul Sfantul Atanasie cel Mare,

care a fost reinnoita in secolul XIII, in care au fost asezate moastele acestor sfinti mucenici. Cu voia lui Dumnezeu, in anul 1971, luna

septembrie, datorita ploilor abundente, paraul Niculitel a inundat si a scos la lumina o cripta sub vechea temelie a bisericii din secolul IV, in care

se aflau, intr-un sicriu comun, moastele acestor patru sfinti mucenici. Pe peretele interior al criptei scrie in limba greaca: "Martyres tou Hristou".

Iar pe peretele opus scrie numele lor: "Zotikos, Attalos, Kamasis si Filippos".

Aceasta cripta martirica, recent descoperita, este unica in Romania si in sud-estul Europei.

Moastele acestor sfinti martiri au fost asezate in patru racle de lemn si depuse spre inchinare in biserica Manastirii Cocos din apropiere, unde se

pastreaza si astazi, avand zi de praznuire 4 iunie.

Anexa 3. Viețile sfinților martiri

11

Sfinţii Mucenici Montanus preotul şi soţia sa, Maxima - modele pentru preoţi şi preotese

Sfântul Montanus, preotul, și soția sa, Maxima, au viețuit în Singidunum (azi Belgrad – Serbia), în sec. III-IV, în timpul lui Dioclețian persecutorul. Atunci când Galeriu, ginerele lui Dioclețian, a obținut aprobarea edictului al patrulea de persecuție, care îi obliga pe toți locuitorii imperiului să jertfească idolilor, pentru prima dată acest edict s-a aplicat în Singidunum.Montanus și Maxima au refuzat supunerea și s-au refugiat în Sirmium (azi Mitrovița – Serbia). Aceasta fiind însă reședința lui Galeriu, în scurt timp s-a pus și aici problema închinării la idoli și a lepădării de Hristos. Ei au fost aduși în fața guvernatorului Probus, care le-a aplicat procedura obișnuită: cercetarea (mai întâi a preotului, soția fiind considerată mai gingașă), reafirmarea edictului, chemarea la supunere față de autorități, amenințarea cu tortura și cu moartea, încercarea de manipulare prin rude, promisiuni etc. Montanus a trecut cu bine toate încercările, mărturisind credința sa în mod ferm:„Eu am primit învăţătura cum să îndur mai bine chinurile, decât cum sa ma lepăd de Dumnezeu, sau să aduc jertfă demonilor”.După tortură, guvernatorul a chemat-o pe soție, ca ea să-l înduplece pe preot la închinarea „cuvenită”. Aceasta a declarat că își dorește să fie părtașă la patimile Mântuitorului, asemenea soțului ei. Consternat, Probus a dat ordinul final, de ucidere a celor doi soți, prin aruncarea în râul Sava, cu pietre legate de gât. Ei au mai avut timp de o ultimă rugăciune:„Doamne, Iisuse Hristoase, Care Te-ai jertfit pentru mântuirea lumii, primeşte sufletele robilor Tăi, Montanus şi Maxima, care pătimesc pentru numele Tău. Sporeşte, Doamne, şi apără turma cea credincioasă a bisericii Tale din Singidunum şi de prin toate văile Dunării. Cu ochii minţii văd, Stăpâne, cum în această latură de pământ se ridică un popor nou, care cheamă numele Tău cel sfânt prin biserici, în limba romană.” Alte surse sustin insa că ei au fost mai întâi tăiați cu sabia și apoi aruncați în râu, iar moaștele lor transportate la Roma și ascunse în catacombele Sfintei Priscilla pentru aproximativ 1500 ani. Sfinții Montanus și Maxima au rămas ocrotitori ai viețuitorilor de pe malurile Dunării, fiind serbați an de an la 26 martie, data trecerii lor la cele veșnice, în anul 304. Ei sunt foarte cinstiți și în Serbia, ca mijlocitori către Dumnezeu și exemple de urmat, dar și în România, ca sfinți pătimitori pe pământ străromân.

Cerințe anexa 3:12

1. Notați în caiete detalii despre viața și martiririul Sfântului despre care a-ti citit.

2. Identificați virturți care îi caracterizează pe Sfinții martiri și notațile în caiete.

3. Completați rubricile tabelului din anexa 4 – Fișă de sistematizare a cunoștințelor.

4. Oare, noi, cei de astăzi, avem aceste virtuți la fel de puternice ca ale înaintașilor noștrii ?

5. Dacă ni s-ar oferi nenumărate bunătăți și funcții înalte, în schimbul apostaziei, cum am reacționa ?

6. În condițiile de astăzi, mai este nevoie de mucenicia trupului ?

7. Ce reprezintă Sfinții martiri pentru noi ?

8. Ce învățăm de la ei ?

13

Anexa 4. FIȘA DE LUCRU

Nr.Crt.

Numele Sfinților Împărați persecutori Sfârșitul vieții pămîntești Data martiriului

1. Sf. Mucenic Emilian din Durostorum

2. Sf.Anastasia

3. Sf.Mucenic Irineu

4. Sf.Mucenic Sava de la Buzău

5. Sf.Martiri de la Niculițel : Zotic,Atalos, Camasis și Filipo (ostași) (Mănăstirea Cucoș -Dobrogea)

6. Sf.Mucenici Montanus preotul și soția sa Maxima

Activitate : Completați câmpurile tabelului având la dispoziție detalii despre viețile Sf.Martiri din textul citit (Anexa 3 Viața Sf.Martiri) și din cele prezentate de colegi.

14

Anexa 5. Fișă de evaluare

Răspundeți următoarelor întrebări :

1. Enumerații Sfinții martiri din Dacia.

2. Ce slujiri aveau, în general, acești martiri ?

3. Ce urmăreau persecutorii prin chinuirea clericilor (preoți, episcopi) ?

4. Ce efect au avut prigoanele Sf.martiri din provincia Dunăreană asupra Bisericii de aici ?

5. Scrieți o scurtă compunere în care să arătați necesitatea muceniciei sufletului pentru creștinii zilelor noastre și arătați modalități prin care voi îl puteți mărturisi pe Hristos ( de ex., în fața colegilor).

15