proiectul drepturile omului - gov.md periodica a drepturilor... · web viewformat: rapoartele...

Proiectul Drepturile Omuluiîn cadrul Centrul Justiţie din Urban

GHID PRACTIC PENTRUEVALUAREA PERIODICĂ UNIVERSALĂ

A NAŢIUNILOR UNITE (UPR)

Ianuarie 2010

Cuprins

Glosar................................................................................................................................2Introducere.........................................................................................................................2Despre Proiectul Drepturile Omului..................................................................................2ASPECTE DE BAZĂ A EVALUĂRII PERIODICE UNIVERSALE (EPU)..................2Figura 1: Date cheie privind participarea Statelor Unite în EPU......................................2B. PROCESUL DE EVALUARE.....................................................................................2B1 Etapele procesului EPU.........................................................................................2Tabelul 1. Etapele Procesului EPU...................................................................................2B1.1 Până la evaluare......................................................................................................2Documentarea....................................................................................................................2Figura 2: De ce ţările trebuie să dialogheze cu părţile interesate......................................2B1.2 La evaluare.............................................................................................................2Dialog interactiv dintre ţara revizuită şi alte ţări ONU.....................................................2Tabelul 2: Dialogul interactiv de trei ore la şedinţa Grupului de Lucru EPU...................2Adoptarea neoficială a documentului rezultat..................................................................2Figura 4: Conţinutul documentului final neoficial............................................................2B1.3 După evaluare.......................................................................................................2Adoptarea oficială a documentului rezultat.......................................................................2Urmărirea şi implementarea recomandărilor.....................................................................2C. Puncte de intrare pentru ONG-uri.................................................................................2C1 Angaja în consultări cu guvernul................................................................................2C2 Prezentarea un raport al părţii interesate.....................................................................2Figura 6: Schema rezumatului OÎCDO a prezentărilor ONG...........................................2Tabelul 5: Sugestii pentru un raport ONG de succes........................................................2Tabelul 6: Obligaţiile şi angajamentele Statelor Unite în domeniul drepturilor omului care sunt revizuite..............................................................................................................2C3 Influenţarea (lobby) altor ţări......................................................................................2Tabelul 7. Ţări posibil a fi influenţate...............................................................................2Tabelul 8: Sugestii privind influenţarea cu succes............................................................2C4 Prezenţa la sesiunea Grupului de Lucru EPU – Dialog Interactiv...............................2C5 Participarea la Consiliul pentru Drepturile Omului.....................................................2Figura 7: Informaţie pentru acreditarea ONG-urilor la şedinţele EPU.............................2C6 Lucrul de urmare (follow-up) pentru a asigura implementarea documentului rezultat...........................................................................................................................................2Tabelul 9: Puncte de intrare pentru ONG-urile din SUA..................................................2Tabelul 10: Contacte cheie privind EPU...........................................................................2Anexa A. Şablon pentru prezentările ONG.......................................................................2Anexa B. Model de prezentare ONG................................................................................2Anexa C. Organele ONU legate de drepturile omului......................................................2Anexa D. Lista Tratatelor din domeniul drepturilor omului.............................................2Anexa E. Fapte despre Evaluarea Periodică Universală (EPU)........................................2Note finale.........................................................................................................................2

1 | Instrumentar UPR

Glosar

PDO Proiectul Drepturile Omului din Centrul Justiţie Urbană

ONU Organizaţia Naţiunilor Unite

OÎCDO Oficiul Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului

CDO Consiliul ONU pentru Drepturile Omului

EPU Evaluarea Periodică Universală

CAT Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante

CEDÎF Convenţia privind eliminarea tuturor formelor de discriminare împotriva femeilor

CIEDR Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială

ONG Organizaţie neguvernamentală

CIDCP Convenţia internaţională privind drepturile civile şi politice

Societate Civilă

Termenul societate civilă este utilizat pentru a include grupuri care nu fac parte din guvernare, cum ar fi organizaţiile primare, ONG-uri, grupuri religioase, studenţi, sindicate, profesionişti, mediul de afaceri, etc.

Statele membreTermenul Statele membre este utilizat pentru a descrie ţările care fac parte din ONU (192 de ţări) sau oricare alte organe ONU.

Ţări observatoriÎn acest context, ţările observatori sunt toate membre ale ONU, care nu au fost alese în Consiliul pentru Drepturile Omului dar care pot participa în sesiunile EPU.


Introducere

Evaluarea Periodică Universală (EPU) oferă avocaţilor o oportunitate nouă şi pasionantă de a trage la răspundere Guvernul Statelor Unite pentru toate obligaţiile şi angajamentele sale în domeniul drepturilor omului. Similar altor mecanisme ale drepturilor omului, EPU încurajează avocaţii să se implice în dialog şi să provoace guvernul la respectarea, protejarea şi îndeplinirea unui spectru larg de drepturi ale omului sub auspiciile dreptului şi angajamentelor internaţionale.

De asemenea, EPU este un instrument unic disponibil avocaţilor Statelor Unite pentru promovarea drepturilor economice şi sociale cum ar fi dreptul la muncă, locuinţă, sănătate, etc.; drepturi care sunt recunoscute prin Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (DUDO) – unul din documentele utilizate în EPU – precum şi alte tratate din domeniul drepturilor omului.

Participarea avocaţilor în EPU este o parte-cheie a procesului şi poate fi efectivă la diverse niveluri. Pentru a elabora acest instrumentar EPU, Proiectul Drepturile Omului (PDO) din cadrul Centrului Justiţie Urbană a utilizat experienţa şi cunoştinţele sale largi din angajarea avocaţilor în alte mecanisme ale drepturilor omului. Noi sperăm că avocaţii îl vor utiliza pentru a se angaja în procesul EPU.

Mulţumiri Conţinutul acestui instrumentar este bazat pe informaţia acumulată urmare mai multor întrevederi cu personalul ONU din domeniul drepturilor omului şi avocaţi. Noi le mulţumim pentru generozitatea lor şi disponibilitatea de a-şi împărtăşi cunoştinţele şi experienţa în procesul EPU. De asemenea, noi am împrumutat liberal din manualul Oficiului Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului (ÎCONUDO), Lucrând cu Programul Naţiunilor Unite în domeniul Drepturilor Omului. În final, mulţumim personalul EPU-info pentru aportul lor util şi pentru receptivitate la solicitările noastre. Acest manual a fost scris de Tatiana Bejar şi redactat de Ejim Dike. Mai Schwatrz a oferit ajutor în cercetare. Acest raport a fost susţinut generos de Fondul SUA pentru Drepturile Omului. (c) Proiectul Drepturile Omului (PDO) din Centrul Justiţie Urbană Ianuarie 2010


Despre Proiectul Drepturile Omului

Proiectul Drepturile Omului (PDO) din cadrul Centrului Justiţie din Urban lucrează pentru a influenţa guvernul să respecte un standard mai înalt de responsabilitate în soluţionarea sărăciei şi discriminării, prin militarea în favoarea implementării locale a standardelor şi drepturilor omului universal acceptate, în particular în ceea ce ţine de drepturile economice şi sociale. PDO îşi îndeplineşte misiunea prin o combinaţie de educare şi instruire; documentare şi analiză a politicilor; avocaţie legislativă şi de politici; şi organizarea şi constituirea mişcărilor. Având acceptul principal pe New York City, noi împărtăşim lecţiile noastre cu alte grupuri de justiţie socială din întreaga ţară prin intermediul seminarelor de lucru şi materiale educaţionale.

2001: PDO a coordonat şi prezentat ONU un raport alternativ privind respectarea de către Guvernul Statelor Unite a Convenţia internaţională privind eliminarea tuturor formelor de discriminare rasială (CIEDR). Rapoarte alternative sunt prezentate organelor tratelor de către părţile interesate în calitate de informaţie alternativă raportului guvernamental.

2002: PDO a înfiinţat Iniţiativa pentru Drepturile Omului din New York City (NYCHRI) pentru a soluţiona problemele inegalităţii la nivelul oraşului. NYCHRI are peste 100 de membri ai coaliţiei şi lucrează să promoveze un proiect de lege pentru implementarea locală a tratatelor din domeniul drepturilor omului CIEDR şi CEDÎF.

2007: PDO a coordonat pentru 30 de grupuri din NYC pentru a prezenta un raport alternativ privind respectarea de către Guvernul Statelor Unite a CIEDR. PDO a publicat raportul alternativ CIEDR „Realităţile rasiale în New York City” şi acesta a devenit un instrument pentru avocaţi în promovarea drepturilor omului pentru toţi locuitorii New York-ului.

2008: PDO a coordonat vizita specială în New York City a Raportorului Special pe formele contemporane a rasismului, discriminării rasiale, xenofobiei, şi intoleranţei asociate, Dr. Doudou Diene, inclusiv întâlniri cu organizaţiile locale.

Proiectul Drepturile Omului din cadrul Proiectului Justiţie Urbană123 William Street, 16th Floor, New York, NY 10038www.hrpujc.org


ASPECTE DE BAZĂ A EVALUĂRII PERIODICE UNIVERSALE (EPU) A

Ce este EPU Evaluarea Periodică Universală (EPU) este un mecanism nou privind drepturile omului al Consiliului pentru Drepturile Omului (CDO), creat la 15 martie 2006 prin rezoluţia Adunării Generale 60/251i. EPU revizuieşte îndeplinirea de către toate 192 de state membre ale ONU (sau ţările) a obligaţiilor şi angajamentelor din domeniul drepturilor omului, precum şi progresul, provocările şi necesităţile de îmbunătăţire. Ţările sunt revizuite odată la patru ani.

EPU a fost creat drept răspuns la criticile precum că mecanismele precedente ale ONU erau prea mult concentrate pe anumite regiuni. EPU este conceput să fie aplicabil mai universal şi uniform.

Cum funcţionează EPU

Spre deosebire de procesul de evaluare a organelor tratatelor, cum ar fi Comitetul pentru Eliminarea Discriminării Rasiale (CEDR), care este dirijat de experţi independenţi, EPU este o evaluare între egali – bazat pe modelul utilizat de Uniunea Africanăii. Acesta este un mecanism inovator şi de cooperare, bazat pe un dialog interactiv dintre ţara care este revizuită şi oricare altă ţară ONUiii. În timpul acestui dialog interactiv, ţara revizuită prezintă raportul său, răspunde la întrebări şi primeşte recomandări de la alte ţări. Dialogul interactiv este urmat de o adoptare informală a unui „document de rezultat” care include toate recomandările efectuate ţării supuse revizuirii. Documentul de rezultat este oficial adoptat la următoarea sesiune ordinară a Consiliului pentru Drepturile Omului.

Grupul de lucru EPU

Grupul de Lucru RUP găzduieşte şedinţele EPU şi în esenţă este acelaşi organ ca şi Consiliul pentru Drepturile Omului. Acesta constă din toate 47 de ţăriiv ale Consiliului pentru Drepturile Omului şi este prezidat de Preşedintelev Consiliului pentru Drepturile Omului. Grupul de Lucru EPU de regulă se întruneşte de trei ori pe ani în perioadele februarie - martie, aprilie-mai şi noiembrie-decembrie. Fiecare sesiune durează circa zece zile. Circa 16 ţări ONU sunt revizuite în timpul fiecărei sesiuni, şi anual sunt revizuite 48. Grupul de Lucru EPU s-a întrunit pentru prima dată în aprilie 2008. Puteţi face cunoştinţă cu lista troicelor şi agenda pentru sesiunile EPU din 2009 şi 2010: http://www.ohchr.org/EN/HRbodies/UPR/Pages/UPRSessions.aspx

Scopurile EPU Scopurile principale ale EPU sunt:

1. Soluţionarea inegalităţilor şi tuturor formelor de discriminare.

2. Promovarea situaţiei drepturilor omului pentru toţi.


http://www.ohchr.org/EN/HRbodies/UPR/Pages/UPRSessions.aspx

3. Impunerea guvernelor să-şi respecte obligaţiile şi angajamentele în domeniul drepturilor omului.

4. Evaluarea evoluţiilor pozitive şi provocărilor cu care se confruntă ţările.

5. Schimbul celor mai bune practici între ţări şi părţile interesate.

Ciclul EPU Bazat pe un ciclu de patru ani, mecanismul EPU permite Consiliului pentru Drepturile Omului să revizuiască toate 192 de ţări care fac parte din ONU. EPU are cinci etape.

Universalitatea EPU

1. Ţările sunt selectate aleator („la sorţi”) pentru evaluare.

2. Toate ţările care fac parte din ONU vor fi revizuite.

3. Membrii iniţiali ai Consiliului pentru Drepturile Omului, în special cei aleşi pentru unul sau doi termeni, vor fi evaluaţi primii.

4. Ţările care fac parte din Consiliul pentru Drepturile Omului, precum şi ţările observatoare, de asemenea vor fi evaluate.

5. În selectarea ţările pentru evaluare este luată în consideraţie o distribuire geografică echitabilă.


1. Pregătirea documentelor

2. Dialog interactiv dintre ţara revizuită şi alte ţări ONU

3. Elaborare de Grupul de Lucru

EPU a documentului de

rezultat

4. Adoptarea documentului de

rezultat de Consiliul pentru Drepturile Omului

5. Reacţia la concluziile şi recomandările din evaluare EP

U

Figura 1: Date cheie privind participarea Statelor Unite în EPUTermenul limită pentru prezentarea ONG din SUA 19 aprilie 2010

Termenul limită pentru prezentarea raportului guvernului SUA

23 august 2010

Evaluarea SUA (dialog interactiv)

Vineri, 26 noiembrie 2010Statele Unite vor fi revizuite pentru prima dată la 26 noiembrie 2010, în timpul celei de-a noua şedinţe EPU a Consiliului pentru Drepturile Omului de la Geneva. Timpul revizuirii va fi de la 09:00 până la 12:00 (Timpul Central European - CET).

Adoptarea informală a documentului de rezultat pe SUA

Marţi, 30 noiembrie 201012:00 până la 12:30 CET

Adoptarea formală a documentului de rezultat pe SUA

Martie 2011Următoarea şedinţă ordinară a Consiliului pentru Drepturile Omului va avea loc în martie 2011.


B. PROCESUL DE EVALUAREBazele

evaluăriiÎn timpul procesului EPU, fiecare ţară este revizuită în baza următoarele acorduri din domeniul drepturilor omului:

1. Carta Naţiunilor Unite (Carta ONU)

2. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (DUDO)

3. Instrumentele drepturilor omului la care ţara este parte (tratate şi convenţii)

4. Promisiunile şi angajamentele voluntare ale ţării, inclusiv acelea asumate în timpul înaintării candidaturii pentru alegere în Consiliului pentru Drepturile Omului.

5. Dreptul umanitar internaţional aplicabil.

Troica Troica este numele dat celor trei raportori care sunt desemnaţi să faciliteze procesul de evaluare. Membrii troicii sunt selectaţi aleatoriu şi reprezintă ţări care fac parte din Consiliul pentru Drepturile Omului; totuşi, ei sunt echilibraţi după regiuni. Ţările aflate sub evaluare au dreptul să supună veto-ului unul din membrii troicii, şi să ceară ca unul din membrii troicii să fie din regiunea sa. O ţară poate fi absolvită de participare în calitate de membru al troicii pentru o anumită evaluare.


Preliminar Statele Unite sunt programate pentru prima lor revizuire periodică vineri, 26 noiembrie 2010, de la 09:00 până la 12:00 CET, în timpul celei de-a noua şedinţe EPU a Consiliului pentru Drepturile Omului în Geneva. Vă rugăm să vizitaţi acest link pentru a vedea agenda sesiunii 9 a Grupului de Lucru EPU: http://www.upr-info.org/IMG/pdf/Timetable_9th_Session.pdf

B1 Etapele procesului EPU

Tabelul 1. Etapele Procesului EPU

Până la evaluare1. Prezentarea documentaţiei, inclusiv raportul ţării,

compilaţia informaţiei ONU, şi sumarul celor prezentate de părţile interesate

La evaluare

2. Dialog interactiv de 3 ore dintre ţara supusă revizuirii şi alte ţări ONU

3. Adoptarea informală a documentului de rezultat în cadrul Grupului de Lucru EPU, care include o listă de recomandări efectuate pe parcursul revizuirii

După evaluare4. Adoptarea oficială a documentului de rezultat de

către Consiliul pentru Drepturile Omului5. Urmărirea şi implementarea recomandărilor

B1.1 Până la evaluare

DocumentareaRapoarte scrise Aceasta este o etapă preliminară a procesului. În pregătirile

pentru evaluarea fiecărei ţări, Statelor membre li se oferă trei documente diferite:

1. Informaţia pregătită de ţara care este revizuită: Ţara care este revizuită prezintă un raport de 20 de pagini cu informaţii detaliate prin modul în care aceasta şi-a îndeplinit obligaţiile şi angajamentele din domeniul drepturilor omului, inclusiv informaţii privind realizările, cele mai bune practici, provocările şi limitările. Ţările sunt încurajate să se întâlnească cu societatea civilă pentru a acumula informaţii pentru raport. În Statele Unite, Departamentul de Stat este responsabil de implicarea guvernului în procesul EPU. De exemplu, se poate vedea raportul naţional al Marii Britanii:http://www.upr-info.org/IMG/pdf/A_HRC_WG6_1_GBR_1_E.pdf.

Figura 2: De ce ţările trebuie să dialogheze cu părţile interesateŢara revizuită este încurajată să pregătească raportul său în conformitate cu ghidul EPU al Consiliului pentru Drepturile Omului. Conform acestui ghid, până la elborarea raportului său guvernul trebuie să lanseze consultări largi cu societatea civilă, inclusiv părţile interesate, ONG-uri şi Instituţiile Naţionale din domeniul Drepturilor


Raportul guvernului pentru EPU în mod general este gata cu 3-4 luni până la revizuire. Termenul raportului guvernului SUA este de 23 august 2010.

Omului (INDO).Link la Ghidul General:http://ap.ohchr.org/documents/E/HRC/decisions/A_HRC_DEC_6_102.pdf 2. O compilare a informaţiei de la mecanismele ONU,

pregătită de OÎCDO: Acesta este un raport pe 10 pagini cu informaţii relevante de la organele tratatelor, experţi independenţi sau raportori speciali, agenţii ONU, şi alte documente relevante de la ONU, compilate de OÎCDO. Citiţi compilaţia OÎCDO a documentelor ONU pentru evalurea Germaniei:http://lib.ohchr.org/HRBodies/UPR/Documents/Session4/DE/A_HRC_WG6_4_DEU_2_E.PDF

3. Sumar al celor prezentate de părţile interesate / ONG-uri, pregătit de OÎCDO: Acesta este un sumar pe 10 pagini a „informaţiei credibile şi de nădejde”, oferită de părţile interesate, ONG-uri, organizaţii primare şi alte grupuri relevante naţionale. Cele prezentate de ONG sunt cruciale EPU deoarece acestea oferă o evaluare directă şi primară a situaţiei drepturilor omului. Citiţi sumarul părţilor interesate din Marea Britanie:http://www.upr-info.org/IMG/pdf/A_HRC_WG6_1_GBR_3_E.pdf. Pentru a vedea un formular pentru prezentarea informaţiei de ONG, vă rugăm să consultaţi Anexa A (pagina 28).


Termenul raporturilor ONG-urilor din SUA pentru EPU este de 19 aprilie 2010.

Toate documentele prezentate sunt publicate pe web-site-ul OÎCDO cu 6 săptămâni până la dialogul interactiv.Aici puteţi citi toate rapoartele EPU:http://www.ohchr.org/EN/HRBodies/UPR/Pages/UPRMain.aspx

Figura 3: Ghid General pentru pregătirea documentelor

Consiliul pentru Drepturile Omului a elaborat acest Ghid General privind pregătirea documentelor pentru ţări, părţile implicate şi pentru OÎCDO în pregătirea documentelor care ţin de domeniul său de responsabilitate. Toată documentaţia trebuie să includă:

Secţiuni:

A. Descrierea metodologiei şi a procesului larg de consultare.B. Informaţii de bază şi cadrul promovării şi protejării drepturilor omului

(constituţia, legislaţia, măsuri de politici, jurisprudenţa naţională, infrastructura drepturilor omului, şi obligaţiile internaţionale identificate în baza revizuirii).

C. Promovarea şi protejarea drepturilor omului în teren, inclusiv progresul implementării obligaţiilor internaţionale privind drepturile omului.

D. Identificarea realizărilor, celor mai bune practici, provocări şi limitări.E. Priorităţile, iniţiativele şi angajamentele naţionale cheie.F. Aşteptări din partea ţării în ceea ce priveşte dezvoltarea capacităţii, şi

dacă este solicitat – asistenţă tehnică.G. Prezentarea de ţara vizată a reacţiei la evaluarea precedentă.

A se vedea documentul integral:http://ap.ohchr.org/documents/E/HRC/decisions/A_HRC_DEC_6_102.pdf

B1.2 La evaluare

Dialog interactiv dintre ţara revizuită şi alte ţări ONUCum are loc de fapt

evaluarea?În realitate evaluarea constă din trei ore de dialog interactiv dintre ţara revizuită şi Statele membre ONU. În timpul acestei şedinţe, ţara revizuită are o oră pentru a prezenta raportul său, răspunde la întrebări sau recomandări, şi să facă comentarii de încheiere la sfârşitul revizuirii. Ţărilor le este permis timp de 2 ore să adreseze întrebări şi sugereze recomandări ţării revizuite. Priviţi un video webcast a oricărei şedinţe a Grupului de Lucru EPU la http://www.un.org/webcast/unhrc/index.asp.

Tabelul 2: Dialogul interactiv de trei ore la şedinţa Grupului de Lucru EPU

Ţara revizuită

(o oră)

Prezentarea raportului ţării

20-40 de minute

Timpul estimat* care este utilizat de ţara revizuită pentru prezentarea raportului său naţional. De obicei raportul este prezentat de un reprezentant înalt al ţării revizuite. De exemplu, pentru prezentarea raportului guvernamental Columbia a delegat Vice-Preşedintelevi.

Timpul pentru răspunsuri la întrebări şi recomandări

30-25 de minute

Timpul estimat necesar ţării revizuite pentru a răspunde la întrebări şi recomandări înaintate în timpul dialogului interactiv cu alte ţări. Ţara revizuită răspunde după circa 15-30 comentarii efectuate de părţi. De obicei ţara revizuită răspunde de trei ori pe parcursul revizuirii sale.

Remarci finale

5-10 minute

La finele revizuirii, ţara revizuită (analizată) are doar câteva minute pentru comentarii finale. Timpul estimat este de 5-10 minute.

Ţările ONU(2 ore)

Ţările adresează întrebări şi fac recomandări

120 de minute

În total 2 ore sunt alocate ţărilor pentru a adresa întrebări şi a face comentarii sau recomandări ţării revizuite. Ţările care fac parte din Consiliul pentru Drepturile Omului pot vorbi 3 minute şi ţările observatoare 2 minute. Totuşi, unele ţări utilizează 1 minut din timpul lor pentru comentarii sau recomandări. În cadrul fiecărei revizuiri sunt făcute aproximativ 20-40 de recomandări orale. În general, numărul recomandărilor depinde de nivelul interesului, pregătirea şi angajamentul altor ţări ONU şi ONG-uri vizavi de ţara revizuită.

* Estimările reies din cercetările PDO a revizuirilor anterioare.


Adoptarea neoficială a documentului rezultat

Pregătirea documentului rezultat

După dialog, Grupul de Lucru EPU întocmeşte un raport – de regulă timp de 48 de ore după încheierea şedinţei – enumerând sumar întrebările şi recomandările înaintate pe parcursul revizuirii, precum şi orice angajamente voluntare asumate de ţara revizuită. Troica este responsabilă de pregătirea raportului cu implicarea ţării revizuite şi asistenţa OÎCDO.

Peste două zile lucrătoare după evaluare, raportul este prezentat Consiliului pentru Drepturile Omului pentru adoptare neoficială. Pentru adoptarea neoficială a documentului rezultat sunt alocate treizeci de minute. Documentul rezultat care este prezentat la acest moment poate include recomandări pe care ţara revizuită le-a acceptat, refuzat sau la care încă nu a răspuns. Totuşi, deoarece multe ţări îşi rezervă dreptul de a decide până la adoptarea finală care recomandări să accepte sau respingă, documentele rezultat pot include toate recomandările fără a fi indicat care au fost adoptate sau respinse. Atât recomandările refuzate cât şi cele acceptate sunt incluse în documentul rezultat final care va fi adoptat la următoarea sesiune a Consiliului pentru Drepturile Omului. Pe parcursul celor două săptămâni care urmează ţara revizuită poate face modificări în raport, care ar putea include acceptarea recomandărilor neconfirmate, sau să anunţe alte angajamente voluntarevii.

Pe parcursul acestor 2 săptămâni, ONG-urile trebuie să facă lobby pentru ca ţările revizuite să accepte recomandările privind problemele cheie legate de drepturile omului, pe care acestea le-au respins anterior.

De exemplu, citiţi documentul rezultat privind evaluarea Canadei – pe website-ul informaţional al EPU sau pe acest link: http://lib.ohchr.org/HRBodies/UPR/ Documents/Session4/CA/A_HRC_11_17_CAN_E.pdf.

ONG trebuie să observe procesul îndeaproape, şi să forţeze guvernele lor pentru a accepta recomandările

Figura 4: Conţinutul documentului final neoficial1. Evaluarea situaţiei drepturilor omului din ţara revizuită,

inclusiv evoluţiile pozitive şi provocările.2. Identificarea celor mai bune practici.3. Propuneri pentru cooperare în promovarea şi protejarea

drepturilor omului.4. Oferirea asistenţei tehnice.5. Sumarul comentariile, întrebărilor şi recomandărilor

efectuate de ţări.6. Recomandările acceptate sau respinse de ţara revizuită.7. Recomandări asupra cărora ţara revizuită doreşte să


amâne decizia.

B1.3 După evaluare

Adoptarea oficială a documentului rezultatAdoptarea documentului rezultat

Documentul rezultat este adoptat oficial de Consiliului pentru Drepturile Omului la următoarea şedinţă ordinară (circa patru luni după evaluare).

În timpul şedinţei plenare a Consiliului pentru Drepturile Omului, ţara revizuită poate răspunde la întrebări şi probleme care încă mai necesită a fi soluţionate, şi răspunde la recomandări care au fost înaintate de alte ţări pe parcursul revizuirii. Ţările îşi pot exprima comentariile privind rezultatul revizuirii, iar ONG-urilor şi altor părţi interesate din societatea civilă li se permite să facă comentarii generale.

Pentru adoptate este alocată o oră din şedinţa plenară.

Tabelul 3: adoptarea oficială a documentului rezultat

60 de minute

20 de minuteŢara revizuită face o declaraţie formală şi răspunde la întrebări şi recomandări.

20 de minuteŢările îşi exprimă opinia privind documentul rezultat. Statele membre din Consiliul pentru Drepturile Omului au câte 4 minute pentru fiecare intervenţie şi ţările observatoare câte 3 minute.

20 de minuteONG-urile pot face „comentarii generale”. Fiecare vorbitor are doar 2 minute pentru intervenţii. ONG-urile trebuie să coordineze până a vorbi la şedinţă.(A se vedea pagina 23)

Toate comentariile efectuate pe parcursul şedinţei de către ţări şi părţile implicate sunt compilate într-un document separat (ne-inclus în rezultat), întitulat Sumarul Viziunilor şi Comentariilor Generaleviii.


Urmărirea şi implementarea recomandărilor

Implementarea rezultatelor EPU

Acesta este etapa finală din procesul EPU. ONG-urile şi organizaţiile primare trebuie să joace un rol cheie în asigurarea implementării de către guverne a recomandărilor acceptate în documentul rezultat, precum şi să adopte şi implementeze recomandări care au fost respinse anterior. Pe parcursul celei de-a doua evaluări sau a evaluării care urmează, acestea trebuie să prezinte informaţii privind paşii întreprinşi în implementarea recomandărilor acceptate pe parcursul primei revizuiri sau a evaluărilor anterioare (cu patru ani mai devreme)ix.

Tabelul 4: Mecanisme de monitorizare şi asigurare a implementării1. La nivel internaţionalMonitorizarea implementării conform rezoluţiei 5/1 a Consiliului pentru Drepturile Omuluia. Documentele rezultat trebuie implementate de

guverne cu implicarea părţilor interesate.b. Următoarea Evaluare trebuie să fie axată pe

implementarea rezultatelor anterioare.c. Pe parcursul etapei de implementare a procesului EPU

ţărilor pot utiliza resursele de dezvoltare a capacităţii şi asistenţă tehnică, care le stau la dispoziţie.

d. Consiliul pentru Drepturile Omului poate de asemenea examina cazuri în care guvernele nu sunt cooperante. Dacă o ţară nu manifestă cooperare cu EPU, Consiliul pentru Drepturile Omului poate decide asupra măsurilor pe care le va lua împotriva acestei ţări.

2. La nivel localDocumentul rezultat EPU în calitate de instrument al drepturilor omuluia. Documentul rezultat EPU oferă noi căi de implicare a

organizaţiilor locale în procesul de implementarex şi lucru cu guvernul.

b. ONG-urile pot monitoriza implementarea de către guvern a recomandărilor din documentul rezultat.

c. Documentele rezultat pot fi un instrument util pentru promovarea politicilor care ţin de problematica drepturilor omului.

d. Documentele rezultat pot, de asemenea, fi parte din rapoartele alternative pentru organele tratatelor.


C. Puncte de intrare pentru ONG-uriCum de angajat în procesul EPU

Există multe căi de examinare a angajării în procesul EPU pentru a-l face util în contextul lucrului continuu al grupurilor de avocaţie. Deşi procesul de evaluare oferă un spaţiu limitat pentru participarea ONG-urilor, lucru de până şi după evaluare este crucial pentru implementarea recomandărilor concrete din documentul rezultat.

Modalităţi de participare

Mai jos sunt enumerate câteva căi de participare a ONG-urilor în procesul EPU:

ONG-urile nu trebuie să aibă statut ECOSOC pentru a participa în majoritatea etapelor a procesului EPU

1. Angaja în consultări cu guvernul2. Prezenta un raport al părţii interesate3. A face lobby in ţări4. Asista la şedinţele Grupului de Lucru EPU5. Asista şi participa în şedinţele Consiliului pentru

Drepturile Omului6. Urmări şi efectua presiuni pentru implementarea

recomandărilor

C1 Angaja în consultări cu guvernulA se implica în raportul guvernului

OÎCDO încurajează ferm ţările să consulte societatea civilă în pregătirea raportului naţional al ţării. În Statele Unite, Departamentul de Stat este responsabil pentru pregătirea acestui raport, prin urmare ONG-urile trebuie să insiste asupra unor constări de substanţă, cuprinzătoare şi continue. Aceasta va ajuta ONG-urile să fie informate asupra subiectelor care vor fi tratate în raportul guvernamental, identifica aspectele forte şi slabe din reportaj, şi pregăti să acopere cu informaţie adiţională golurile din raportul naţional.

Contactarea Departamentului de Stat

Departamentul de Stat are o nouă secţiune privind participarea Statelor Unite în EPU, pe website-ul său: http://www.state.gov/g/drl/upr/index.htm. Guvernul solicită organizaţiilor să transmisă reacţia lor la problemele care afectează comunităţile lor la acest e-mail: [email protected], până în aprilie 2010.


C2 Prezentarea un raport al părţii interesatePrezentate de ONG-uri

Similar sistemului din tratat, ONG-urile pot de asemenea prezenta un raport privind problematica drepturilor omului şi respectarea de către ţara lor a obligaţiilor din domeniul drepturilor omului. Pentru EPU, rapoartele EPU sunt luate în consideraţie pentru a fi incluse în sumarul rapoartelor pregătite de OÎCDO. Pentru a prezenta un raport ONG-urile nu trebuie să fie acreditate.

Conţinutul şi formatul rapoartelor ONG

Prezentările părţilor interesate din SUA trebuie să fie transmise până la 19 aprilie 2010, ora 6:00am timpul New York (EST) – 12:00pm timpul Genevei (CET). Rapoartele trebuie să fie transmise la [email protected]

Conform îndrumărilor tehnice pentru prezentarea OÎCDO a informaţiei părţilor interesatexi, rapoartele trebuie să includă:Un alineat de introducere: prezentările scrise trebuie să includă un sumar executiv de introducere, care să capteze principalele aspecte conţinute în raport.Informaţie privind ONG: raportul mai trebuie să prezinte un paragraf scurt privind obiectivele şi lucru lucrul ONG/coaliţiei care prezintă raportul.Limbă: OÎCDO preferă ca rapoartele să fie prezentate în engleză, franceză ori spaniolă, sau orice altă limbă oficială a ONU.Limită de pagini: rapoartele trebuie să fie scurte şi să nu depăşească 5 pagini dacă sunt prezentate de o organizaţie individuală sau 10 pagini dacă este prezentată de o coaliţie de grupuri. Anexele şi informaţia adiţională poate fi anexată doar pentru referinţă. Nu este o limită privind mărimea anexelor; dar acestea nu trebuie să includă imagini, hărţi, rapoarte anuale a organizaţiilor sau rapoarte ale altor organizaţii. Este preferabil ca rapoartele să nu includă un număr mare de note de subsol.Format: rapoartele trebuie salvate doar în calitate de document Word, adică nu fişier PDF, în Times New Roman, mărimea font 12. Alineatele şi paginile fiecărui document prezentat trebuie numerotate.Perioada de timp: EPU este planificat să aibă loc odată la patru ani pentru fiecare ţară. Toţi actorii care prezintă informaţii pentru evaluare (ţări, OÎCDO, ONG-uri) trebuie să-şi limiteze domeniul celor prezentate la patru ani.Termen limită: informaţia privind termenii limită a rapoartelor poate fi găsită la http://www.ohchr.org/EN/HRBodies/UPR/Pages/NewDeadlines.aspx. În general, rapoartele ONG trebuie prezentate circa şapte luni până la evaluare.

Figura 5: Rapoartele nu vor fi luate în consideraţie1. Dacă raportul depăşeşte 5 pagini (organizaţie individuală) sau

10 pagini (coaliţie)2. Dacă nu este scris într-o limbă oficială a ONU3. Dacă este prezentat după termenul limită4. Dacă conţine un limbaj abuziv sau incendiar

Pentru un exemplu de raport ONG, puteţi vedea Anexa B (pagina 32).

Sumarul online al

Prezentările ONG-urilor vor fi rezumate de OÎCDO într-un document de 10 pagini. Este important pentru ONG-uri să studieze următoarea


OÎCDO a prezentărilor ONG

schemă (Figura 6) pentru a reflecta asupra locului unde ar putea fi plasate problemele şi recomandările evidenţiate în rapoartele lor. Unele secţiuni pot varia în dependenţă de situaţia drepturilor omului din ţara revizuită. OÎCDO poate omite unele secţiuni sau include altele noi.

Pentru a vedea un rezumat al părţilor interesate efectuat de OÎCDO pentru evaluarea Canadei, vizitaţi următorul link: http://lib.ohchr.org/HRBodies/UPR/Documents/Session4/CA/A_HRC_WORKING GROUP6_4_CAN_2_E.PDF


http://lib.ohchr.org/HRBodies/UPR/Documents/Session4/CA/A_HRC_WORKING%20GROUP6_4_CAN_2_E.PDF

http://lib.ohchr.org/HRBodies/UPR/Documents/Session4/CA/A_HRC_WORKING%20GROUP6_4_CAN_2_E.PDF

Figura 6: Schema rezumatului OÎCDO a prezentărilor ONG

I. Informaţie generală şi Cadrul de lucruA. Domeniul obligaţiilor internaţionaleB. Cadrul constituţional şi legislativ C. Infrastructura instituţională şi a drepturilor omuluiD. Măsuri de politici

II. Promovarea şi Protejarea drepturilor omului în terenA. Cooperarea cu mecanismele drepturilor omului

1. Cooperarea cu organele tratatelor2. Cooperarea cu procedurile speciale3. Cooperarea cu Oficiului Înaltului Comisar pentru Drepturile Omului

B. Implementarea obligaţiilor internaţionale în domeniul drepturilor omului1. Egalitate şi nediscriminare2. Dreptul la viaţă, libertate şi securitate a persoanei3. Administrarea justiţiei şi supremaţiei legii4. Libertatea religiei sau credinţei, asocierii, şi adunării paşnice şi a

dreptului de a participa în viaţa publică şi politică5. Dreptul la muncă şi la condiţii de muncă juste şi favorabile6. Dreptul la asigurare socială şi la un standard adecvat de trai7. Dreptul la educaţie şi la participare în viaţa culturală a comunităţii8. Minorităţile şi popoarele indigene9. Migranţii, refugiaţii şi solicitanţii de azil10. Drepturile omului şi anti-terorismul

III. Realizări, cele mai bune practici, provocări şi limităriIV. Priorităţile, iniţiativele şi angajamentele cheie naţionale

A. Promisiunile StatuluiB. Angajamentele specifice pentru a fi urmate

V. Consolidarea capacităţii şi asistenţa tehnică


Tabelul 5: Sugestii pentru un raport ONG de succesDepăşirea sciziunii locale şi naţionale

EPU este realizat la nivel naţional, dar la întocmirea raportului este de asemenea important de evidenţiat problemele locale. Rapoartele trebuie să respecte un echilibru bun în evidenţierea problemelor naţionale şi locale. Dacă raportul se concentrează doar pe probleme locale, este posibil ca recomandările să nu fie regăsite în rezumatul OÎCDO. Din altă parte, dacă raportul poate demonstra că exemplele locale ale unei probleme au loc şi pe plan naţional şi sunt emblematice pentru o problemă la nivel de ţară, atunci este mai probabil ca ele să fie evidenţiate în rezumatul OÎCDO a rapoartelor ONG.

Evidenţierea recomandărilor

Raportul EPU trebuie să fie axat pe soluţii şi nu pe probleme. Rapoartele ONG care fac un rezumat al problemei şi apoi se axează pe formulare unor recomandări concrete pentru îmbunătăţire vor fi mai puternice şi mai efective. Aceasta face pentru alte ţări mai uşor să sugereze anumite probleme şi recomandări pentru adoptare. Când tratează o problemă, rapoartele ONG ar trebui să ofere exemple concrete şi reale care pot ajuta la facilitatea discuţiei din timpul revizuirii.

Fiţi conştienţi de obligaţiile şi angajamentele SUA

Până a începe redactarea raportului, este important de luat în consideraţie obligaţiile şi angajamentele din domeniul drepturilor omului pe care şi le-a asumat SUA. (a se vedea Pagina 20)

Oportunitatea de a lucra într-o coaliţie

Există beneficii din prezentarea unui raport de coaliţie sau coordonarea multiplelor rapoarte individuale pentru a accentua problemele cheie în vederea promovării lor în raportul rezumat şi discutării în timpul şedinţei EPU.

Lucrul în coaliţie are beneficii evidente, care nu sunt legate de rezultatul EPU. Aceasta este o oportunitate de angajare cu alte grupuri în timpul lucrului dintr-un domeniu specific, schimb de provocări, succese şi cele mai bune practici, a învăţa unul de al altul, şi identifica căi posibile pentru un lucru continuu în coaliţie sau alianţă. ONG-urile ar trebui să:Contacteze ONG-uri şi organizaţii primare care lucrează pe problematici conexe, şi să le instruiască privind procesul EPU.Discute problemele care trebuie incluse în raport.Decide dacă ar fi mai bine pentru ONG-uri să invoce aceleaşi probleme, sau ar fi mai bine să divizeze lista problemelor între grupuri de ONG-uri. Problemele trebuie tratate în profunzime şi făcute conexiunile privind interdependenţa drepturilor.

Ce nu trebuie de făcut

Vă rugăm să nu reproduceţi observaţiile finale şi recomandările organelor tratatelor din domeniul drepturilor omului sau a procedurile speciale ale Consiliului pentru Drepturile Omului. OÎCDO deja o face de sine stătător în propriul raport de compilare.

ONG-urile pot prezenta un raport individual, fie parte a unui raport comun (lucru în coaliţie), şi să andoseze un raport naţional ONG. Deoarece SUA are o societate civilă activă, ONG-urile pot lucra asupra mai multor rapoarte, dar vă rugăm să verificaţi această posibilitate cu OÎCDO (a se vedea informaţia de contact pe pagina 28).


Tabelul 6: Obligaţiile şi angajamentele Statelor Unite în domeniul drepturilor omului care sunt revizuite

1. Carta Naţiunilor Unite (Carta ONU) – 1945*

Carta ONU a înfiinţat organizaţia numită Naţiunile Unite, cu misiunea de menţinere a păcii şi stabilităţii. Statele Unite au jucat un rol activ în crearea sa şi denumirea „Naţiunile Unite” a fost sugerată de Preşedintele Franklin D. Rooseveltxii. Carta ONU a fost semnată în 1945 şi a fost ratificată de majoritatea ţărilor, inclusiv Statele Unite. Articolele Cartei ONU sunt obligatorii pentru toate Statele sau ţările membre. Carta ONU reafirmă „credinţa în drepturile fundamentale ale omului, în demnitatea şi valoarea persoanei umane” şi angajează toate Statele sau ţările membre să promoveze „respectul universal şi respectarea drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale pentru toţi, fără distincţie privind rasă, sex, limbă sau religie”. Documentul integral poate fi citit la http://www.un.org/en/documents/charter/index.shtml.

2. Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (DUDO) – 1948*

DUDO a fost adoptată de Adunarea Generală ONU la 10 decembrie 1948. DUDO este documentul fundamental al dreptului internaţional al drepturilor omului, care cuprinde principii universal acceptate conform cărora toate fiinţele umane dispun de drepturi umane fără oricare distincţie. Statele Unite de asemenea au jucat un rol activ în pregătirea şi adoptarea DUDO. DUDO este compusă din 30 de articole care includ drepturi economice, sociale, culturale, politice şi civile, care sunt indivizibile şi interconectate. DUDO a fost tradusă în peste 370 de limbixiii, şi este cel mai tradus document din lume.DUDO este disponibilă la http://www.un.org/en/documents/udhr/.

3. Tratatele din domeniul drepturilor omului ratificate de Statele Unite*

Tratatele ONU din domeniul drepturilor omului sunt o parte importantă a dreptului internaţional al drepturilor omului. Sunt opt tratate ale drepturilor omului, şi fiecare ţară ONU a ratificat una sau mai multe tratate. Când o ţară ratifică un tratat aceasta devine o „ţară parte”. Aceasta înseamnă că ţara devine juridic obligată să respecte prevederile tratatului/tratatelor pe care le ratifică. Există alte instrumente cu diferit statut juridic: declaraţii, principii, îndrumări, reguli standarde şi recomandări care pot să nu aibă un efect juridic, dar totuşi ele oferă o forţă morală statelor. Link http://www2.ohchr.org/english/law/.

Vă rugăm să vizitaţi website-ul OÎCDO pentru a vedea informaţia completă privind utilizarea instrumentelor drepturilor omului http://www2.ohchr.org/english/law/.

Convenţia Internaţională privind Drepturile Civile şi Politice (CIDCP) – 1992* Convenţia Internaţională privind Eliminarea tuturor Formelor de Discriminare Rasială

(CIEDR) – 1994* Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau

degradante (CAT) – 1994* Protocolul opţional la Convenţia privind Drepturile Copilului privind implicarea copiilor ăn

conflictele armate – 2002* Protocolul opţional la Convenţia privind Drepturile Copilului privind vânzarea copiilor,

prostituţia infantilă şi pornografia infantilă – 2002*


4. Obligaţii şi angajamente voluntare

Candidând la locul său în Consiliul pentru Drepturile Omului, guvernul SUA s-a obligat să lucreze „cu determinare principială pentru un Consiliu echilibrat, credibil şi efectiv al Drepturilor Omului, pentru avansarea scopului Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului”. De asemenea, Statele Unite s-au angajat să „promoveze universalitate, transparenţă şi obiectivitate în toate eforturile Consiliului” şi să participe activ în prima sa evaluare. În final, Statele Unite s-au angajat să lucreze cu „partenerii internaţionali în spiritul deschiderii, consultării şi respectului” şi a reafirmat că exprimarea îngrijorării despre situaţia drepturilor omului din oricare ţară, inclusiv SUA, sunt chestiuni potrivite pentru discuţii internaţionale.Vedeţi documentul integral al obligaţiilor şi angajamentelor la Misiunea SUA pe lângă ONU sau la http://geneva.usmission.gov/2009/04/27/human-rights-pledges/.

5. Drept Internaţional Umanitar

Convenţia de la Geneva privind Tratamentul Prizonierilor de Război – 1949* Convenţia de la Geneva privind Protecţia Persoanelor Civile pe Timp de Război –

1949** Anul adoptării sau ratificării

C3 Influenţarea (lobby) altor ţăriDe ce de influenţat alte ţări

Deoarece ONG-urile pot asista dar nu vorbi la sesiunea de evaluare, influenţarea ţărilor privind subiecte importate ale drepturilor omului este unica modalitate de a asigura ridicarea recomandărilor în timpul revizuiri.

Pe cine şi unde de influenţat

ONG-urile trebuie să identifice ţările care ar putea simpatiza problematicii lor şi să stabilească întrevederi cu reprezentanţi de la ambasade, consulate şi misiuni din ţara lor şi/sau Geneva. Cel mai bun loc pentru ONG-uri să influenţeze în Statele Unite este Washington DC şi New York City, unde sunt acreditate ambasade şi diplomaţi importanţi. O altă oportunitate pentru ONG-urile din Statele Unite să facă lobby este în Geneva în timpul şedinţei Consiliului pentru Drepturile Omului.

Tabelul 7. Ţări posibil a fi influenţatexiv. Exemple de ţări care:Au prezentat întrebări din timp

Întrebat despre popoarele indigene

Întrebat despre migranţi

Întrebat despre discriminare rasială

Întrebat despre Pedeapsa cu moartea

Întrebat despre drepturile LGBT

Ţările de JosSuediaDanemarcaMarea BritanieGermania

MexicBoliviaMarea BritanieDanemarcaAlgeria

MexicAlgeriaCanadaEgiptFilipine

AlgeriaMexicEgiptCanadaBrazilia

ItaliaMexicBraziliaMarea BritanieChile

Republica CehăŢările de JosSloveniaCanadaSuedia

Majoritatea recomandărilor tind a fi privind drepturile civile şi politice. Noi vom actualiza acest tabel cu drepturile economice şi sociale odată cu obţinerea informaţiei suplimentare.


Tabelul 8: Sugestii privind influenţarea cu succesPână la evaluare

Influenţarea ţării revizuite

1. Consultaţii deschise cu reprezentanţii guvernului ţării revizuite sunt o oportunitate pentru a influenţa guvernul să reflecte şi trateze în raportul său subiectele critice.

Pentru dialog interactiv

Lista chestiunilor şi recomandărilor

2. Pregătirea unei liste de chestiuni şi recomandări pe care organizaţia voastră doreşte să le ridice pe parcursul dialogului interactiv. Vă rugăm să vedeţi un exemplu de întrebări şi recomandări sugerate, prezentate din timp de ONG-uri pentru evaluarea Braziliei, la linkul: http://www.upr-info.org/IMG/pdf/UPR_Brasil_ConectasandGajop.pdf.

3. Distribuirea listei delegaţiilor ţărilor pe care le-aţi identificat pentru influenţare în Geneva. Pentru avocaţii în Statele Unite, noi recomandăm să prezentaţi lista la cât mai multe posibil ambasade, consulate şi misiuni. Uneori delegaţii – care sunt interesaţi într-o anumită evaluare dar nu sunt pregătiţi corespunzător – vor contacta ambasadele şi consulatele lor pentru informaţii suplimentare privind ţara revizuită.

4. Deoarece informaţia oferită de ţara revizuită ar putea să nu reflecte condiţiile reale ale drepturilor omului, ONG-urile ar trebui să se întâlnească cu delegaţii în Geneva pentru a-i educa asupra problemelor şi să le sugereze recomandări specifice până la evaluare.

Identificarea ţărilor pentru influenţare

5. Influenţarea ţărilor care sunt membre ale Consiliului pentru Drepturile Omului şi ţările observatoare pentru ca acestea să ridice în timpul dialogului interactiv întrebări/chestiuni cheie legate de drepturile omului. ONG-urile sunt încurajate să-şi concentreze eforturile de influenţare asupra ţarilor pentru care este o probabilitate mai mare să facă recomandări, şi nu pot fi cu uşurinţă respinse de ţara revizuităxv. Vedeţi un exemplu de respingere a recomandărilor de către Canada la http://www.canada.com/news/Canada+rejects+human+rights+recommendations/1678153/story.html.

6. De obicei în timpul revizuirii ţările adresează acelaşi tip de întrebări. De exemplu, Norvegia, Danemarca şi Slovenia adresează întrebări privind drepturile femeilor. De asemenea, Mexic, Bolivia şi Algeria adresează întrebări privind drepturile popoarelor indigene şi a migranţilor. Vă rugăm să vedeţi lista recomandărilor şi răspunsurilor per şedinţă şi per ţară revizuită la http://www.upr-info.org/-Recommendations-.html.

Până la adoptarea formală a documentului rezultat

7. Influenţarea ţării revizuite să facă angajamente voluntare şi să accepte recomandări specifice pentru avansarea drepturilor omului.

8. Unele ţări pot face recomandări împotriva drepturilor omului, cum ar fi dreptul la orientare sexuală, sau împotriva avorturilor, astfel ONG-urile trebuie să se asigure că ţara revizuită nu acceptă aceste recomandări.

Deşi ONG-urile pot influenţa troicile pentru a le actualiza îngrijorările privind drepturile omului, troicile nu au putere să influenţeze documentul rezultat. În esenţă rolul troicii este de a facilita procesul.


http://www.upr-info.org/IMG/pdf/UPR_Brasil_ConectasandGajop.pdf

http://www.upr-info.org/IMG/pdf/UPR_Brasil_ConectasandGajop.pdf

C4 Prezenţa la sesiunea Grupului de Lucru EPU – Dialog InteractivOrganizarea unui eveniment adiţionale

O modalitate de a asigura ca vocile ONG-urilor să fie auzite în timpul revizuirii este organizarea unui eveniment adiţionale, în care sunt evidenţiate chestiunile legate de drepturile omului care privesc ţara revizuită. Acest eveniment ar trebui să servească în calitate de sesiune informativă pentru ţările care simpatizează drepturile omului. Noi recomandăm ca evenimentul să fie organizat cu o zi până la evaluare.

Prezenţa la evaluare

ONG-urile cu statut ECOSOC şi care au fost acreditate pot participa la şedinţele Grupului de Lucru EPU, dar nu pot face declaraţii orale la întrunirile şedinţei. Vă rugăm să vedeţi Figura 7 (pagina 24) pentru informaţii complete privind acreditarea.

Întâlnire cu guvernul

ONG-urile ar trebui să facă presiuni pentru o întrevedere cu delegaţii ţării revizuite atât până la şedinţa dialogului interactiv, cât şi pe parcursul a 48 de ore după aceasta, să încerce să influenţeze decizia guvernului privind acceptarea sau respingerea recomandărilor cheie.

C5 Participarea la Consiliul pentru Drepturile OmuluiParticiparea la plenara EPU

Şedinţa plenară a Consiliului pentru Drepturile Omului – care are loc cu trei-patru luni după evaluare – permite ONG-urilor să facă declaraţii orale sau scrise, să facă comentarii sau să adreseze întrebări ţării revizuite până la adoptarea documentului rezultat. Doar organizaţiile acreditate cu statut consultativ la ECOSOC pot participa la şedinţe.

Pregătirea unei declaraţii ONG

Douăzeci de minute din şedinţă sunt alocate declaraţiilor orale ale ONG-urilor. Fiecare vorbitor are 2 minute pentru a-şi face comentariul său. Este important ca organizaţiile să pregătească declaraţii comune în timpul şedinţei, deoarece declaraţiile coaliţiilor vor primi prioritate. ONG-urile trebuie să fie gata să fie prezente la şedinţă din timp pentru a fi printre primele nume pe lista vorbitorilor. ONG-urile pot de asemenea prezenta declaraţii scrise; totuşi, acestea vor avea un impact mai slab decât cele orale. Vă rugăm să vedeţi un exemplu de declaraţie comună la http://www.upr-info.org/IMG/pdf/IMADR_India_Plenary.pdf.

Îndrumare şi formulare de prezentare a declaraţiilor scrise pot fi găsite la http://www2.ohchr.org/english/bodies/hrcouncil/guidelines.htm. (EPU este articolul 6)

1. Pe parcursul şedinţelor unele ONG-uri au fost întrerupte deoarece intervenţiile lor nu se refereau la un alineat specific din documentul rezultat.

2. Ţările revizuite uneori răspund la câteva recomandări. ONG-urile ar trebui să fie conştiente de lacunele informaţionale din declaraţiile orale făcute de ţara revizuită pe parcursul părţii iniţiale a şedinţei, şi ar trebui să fie gata să ridice recomandările care sunt ignorate.


Figura 7: Informaţie pentru acreditarea ONG-urilor la şedinţele EPUxvi

ONG-urile cu statut consultativ la ECOSOC, are doresc să acrediteze reprezentanţi la şedinţele Grupului de Lucru EPU, sunt invitate să transmită scrisoarea lor de acreditare Secretariatului Consiliului la următoarea adresă:

[email protected] Fax: 011 41 (0) 22 917 90 11

În timpul şedinţei: Fax: 011 41 (0) 22 917 04 94

Scrisoarea de solicitare a acreditării trebuie să conţină următoarele elemente: Aceasta ar trebui să fie transmisă pe foaie cu antetul oficial al organizaţiei Trebuie să specifice clar titlul şi durata şedinţei la care organizaţia doreşte să participe,

de exemplu „[Denumirea ONG], cu statut consultativ la ECOSOC, doreşte să delege următorii membri pentru participare în sesiunea [x-a] a Grupului de Lucru EPU [din … până la …].”

Scrisoarea trebuie semnată de Preşedintele sau Principalul reprezentat al organizaţiei în Geneva.

Aceasta ar trebui să indice numele (prenumele şi numele) persoanei(lor) care vor reprezenta organizaţia la şedinţa Grupului de Lucru EPU.

Numele persoanelor trebuie să fie indicate exact cum sunt indicate în actele de identitate.

Numele de familie trebuie să fie scrise cu majuscule.

Vă rugăm să notaţi că:

Este important de asigurat ca numele membrilor care deja posedă un ecuson de identitate valabil eliberat de Secţia Securitate şi Siguranţă a UNOG, şi care intenţionează să participa la o şedinţă particulară a Grupului de Lucru EPU, este/sunt incluse în scrisoarea de acreditare, cu menţiunea că persoana(ele) deţin(e) un ecuson anual.

Reprezentanţii anuali sau temporari ai ONG-urilor, care dispun de un ecuson de identitate eliberat de Secţia Securitate şi Siguranţă a UNOG şi care este valabil pentru durata şedinţei, vor avea acces la sălile de conferinţă.

Oricare alţi participanţi fără un ecuson de identitate UNOG trebuie să-l solicite în persoană la intrarea de securitate la Pregny Gate, 8-14 Avenue de la Paix; la prezentarea unui document de identitate şi unei copii a scrisorii de acreditare va fi eliberat un ecuson cu fotografie, valabil pentru durata şedinţei Consiliului.

Oficiul de acreditare a Grupului de Lucru EPU va fi amplasat la intrarea de securitate „Pregny Gate” şi va fi deschis de Luni până Vineri de la 09:00 până la 17:00 pe toată durata şedinţei.

Detalii de contact ale ofiţerilor de legătură ONG

Pe durata şedinţei grupului de lucru, un Oficiu de Legătură ONG va fi amplasat în spatele sălii plenare în Sala E-3062.


C6 Lucrul de urmare (follow-up) pentru a asigura implementarea documentului rezultatImplicarea în follow-up

Ţările sunt responsabile pentru implementarea concluziilor, recomandărilor, obligaţiilor şi angajamentelor voluntare care fac parte din documentele rezultat. Totuşi, ONG-urile joacă un rol cheie pe parcursul implementării documentului rezultat şi ar trebui să dispună de un plan clar de avocaţie pentru a o face.

Unele modalităţi de implicare şi influenţare a implementării rezultatelor includ:

1. Organizarea unei conferinţe de presă. Darea publicităţii a documentului rezultat care a fost aprobat de ţara revizuită, fapt care înseamnă că aceasta a acceptat recomandările şi şi-a asumat angajamente voluntare pentru îmbunătăţire. De asemenea, evidenţierea recomandărilor care au fost respinse şi/sau lăsate fără răspuns.

2. Utilizarea media. Există multe instrumente media cum ar fi utilizarea facebook, twitter, bloguri şi alte căi utilizate pentru diseminarea mesajului, educarea publicului şi exercitarea presiunii asupra guvernului pentru onorarea obligaţiilor EPU. Fiecare evaluare subsecventă va fi în mare măsură bazată pe eforturile de implementare şi îmbunătăţirile din domeniile cheie identificate în evaluarea precedentă.

3. Organizarea întrevederilor. Discutarea relevanţei documentului rezultat cu comunitatea voastră, şi cum membrii comunităţii se pot implica în procesul de implementare.

4. Elaborarea unei strategii de monitorizare a implementării. Organizaţiile trebuie să monitorizeze progresul guvernului precum şi problemele sau limitările în timpul celor 4 ani între revizuiri.

5. Participare la implementare. ONG-urile trebuie să se lanseze în dialog cu guvernul pentru a face schimb de experienţă în domeniul de referinţă a drepturilor omului, şi să facă procesul şi metodele de implementare cât mai efective şi vizate posibil.

6. Organizarea transmisiunii web. Organizaţiile în alte ţări au organizat cu succes evenimente pentru informarea societăţii civile asupra rezultatelor revizuirii. Grupurile găzdui un eveniment de transmisiune web demonstrând un dialog interactiv pentru comunităţile lor. În dependenţă de timp, persoanele ar putea viziona transmisiune web în direct a revizuirilor. Vă rugăm să urmaţi acest link pentru a urmări revizuiri transmise în direct pe web: http://www.un.org/webcast/unhrc/.


Tabelul 9: Puncte de intrare pentru ONG-urile din SUAEPU CALENDAR Ce de făcut

Până la evaluare

Ianuarie-august 2010

participarea în consultări cu guvernul SUA pentru pregătirea raportului de ţară

Decembrie 2009 – aprilie 2010

prezentarea raportului (5 pagini pentru organizaţie individuală, 10 pagini pentru un raport comun) privind îngrijorările legate de drepturile omului, care va fi utilizat de OÎCDO pentru rezumatul raportului părţilor interesate.

Ianuarie – decembrie 2010

influenţarea ţărilor să educe reprezentanţii lor asupra chestiunilor şi îngrijorărilor care trebuie ridicate în timpul revizuiri. Ambasadele, consulatele şi misiunile pot fi contactate în Washington DC, New York City şi Geneva.

În timpul revizuirii

Noiembrie 2010 prezenţa la evaluare. Organizarea unui eveniment adiţional. Întâlnire cu alte ONG-uri pentru a evalua colectiv

evaluarea SUA Convocarea unei conferinţe de presă sau

întocmirea unui comunicat de presă pentru a oferi evaluarea voastră a revizuirii SUA. Vă rugăm să vedeţi exemple de declaraţii de presă la http://www.upr-info.org/-NGOs-Press-statements-.html.

După evaluare

Martie 2011 Prezentarea unei declaraţii orale oferind comentarii generale până la adoptarea rezultatelor la plenară (ONG-urilor se alocă 20 de minute, prioritate se oferă coaliţiilor de ONG-uri). Vă rugăm să vedeţi exemple de declaraţii orale ale ONG-urilor la http://www.upr-info.org/NGO-plenary-statements.html.

Publicarea unei declaraţii scrise.Între revizuri

2010-2014 Publicarea recomandărilor acceptate şi angajamentelor voluntare a guvernului SUA. Recomandările care au fost respinse ar trebui de asemenea făcute publice.

Monitorizarea implementării lor. Angajare în consultări cu guvernul SUA pentru participare

la implementare.


Tabelul 10: Contacte cheie privind EPU

La nivelul Naţiunilor Unite

Diviziunea Consiliul pentru Drepturile Omului a OÎCDO Office of the United Nations High Commissioner for Human Rights Palais des Nations 8-14, avenue de la Paix CH-1211 Geneva 10 – Switzerland Phone: 011 41 (0)22 917 92 69 Fax: 011 41 (0)22 917 90 11

Unitatea Societate Civilă a OÎCDOOffice of the United Nations High Commissioner for Human Rights Palais des Nations 8-14, avenue de la Paix CH-1211 Geneva 10 – Switzerland Phone: 011 41(0)22 917 90 00 Email: [email protected]

La nivelul Statelor Unite

Departamentul de Stat al [email protected] http://www.state.gov/g/drl/upr/index.htm

Reţeaua SUA a Drepturilor OmuluiU.S. Human Rights Network 250 Georgia Avenue SW suite 330 Atlanta, GA 30312 Telephone: 404-588-9761 Fax: 404-588-9763 Email: [email protected]

Proiectul Drepturile Omului din cadrul Centrului Justiţie UrbanăHuman Rights Project at the Urban Justice Center 123 William Street, 16th Floor New York, NY 10038 Telephone: 646-602-5629 Fax: 212-533-4598 Email: [email protected]

Website-uri generale pentru informaţii EPU

http://www.upr-info.org/

www.ushrnetwork.org

http://www.ohchr.org/EN/Pages/WelcomePage.aspx


mailto:[email protected]

Anexa A. Şablon pentru prezentările ONGDocument al Avocaţilor pentru Drepturile Omului

PROIECTStatele Unite ale Americii

Prezentare pentru Evaluarea Universală Periodicăa Naţiunilor Unite

Cea de-a noua Şedinţă a Grupului de Lucru privind EPUConsiliul pentru Drepturile Omului22 noiembrie – 3 decembrie 2010

SUMAR EXECUTIVAceasta ar trebui să fie o introducere care captează punctele principale ale documentului depus. Organizaţiile ar putea dori să includă:

Aspectele cheie şi recomandările principale ale documentului. Cuvinte cheie (“violenţă la domiciliu” este exemplul din Îndrumarul

Tehnic); Descriere scurtă a metodologiei de determinare a faptului că

informaţia este obiectivă şi de încredere; Un alineat care descrie principalele activităţi a organizaţiei/coaliţiei

care depune prezentarea, precum şi data înfiinţării; Dacă prezentarea este pregătită în comun, numele tuturor părţilor

implicate deponente trebuie să apară la începutul textului depus.

INFORMAŢIA DE BAZĂ ŞI CADRUL DE LUCRUInformaţia despre metodologie şi procesul consultativ mai larg urmărit pe plan naţional pentru pregătirea informaţiei oferită EPU de ţara revizuită1.

Cadrul Normativ şi Instituţional prezent pentru Promovarea şi Protecţia Drepturilor Omului2

Aspecte care trebuie tratate: Domeniul obligaţiilor internaţionale Cadrul de lucru constituţional şi legislativ Infrastructura instituţională şi a drepturilor omului Măsuri de politici, cum ar fi planuri de acţiuni naţionale Jurisprudenţa naţională Infrastructura drepturilor omului, inclusiv instituţiile naţionale ale

drepturilor omului

650 Third Avenue South • Suite 550 • Minneapolis, MN 55402-1940 • USATel: 612.341.3302 • Fax: 612.341.2971 • Email: [email protected] • www.theadvocatesforhumanrights.org

1 Secţiunea I.a. a Îndrumarului General / Secţiunea IV.B.8.a a Îndrumarului Tehnic2 Secţiunea I.b. a Îndrumarului General / Secţiunea IV.B.8.b a Îndrumarului Tehnic


PROMOVAREA ŞI PROTEJAREA DREPTURILOR OMULUI ÎN TEREN3

(implementarea şi eficienţa cadrului de lucru normativ şi instituţional pentru promovarea şi protejarea drepturilor omului)

Informaţia privind implementarea obligaţiilor internaţionale în domeniul drepturilor omului

Egalitatea şi ne-discriminarea Dreptul la viaţa, libertatea şi securitatea persoanei Administrarea justiţiei, inclusiv impunitatea, şi supremaţia legii Libertatea circulaţiei Dreptul la viaţă privată, căsătorie şi familie Libertatea expresiei, asocierii şi adunării paşnice, şi dreptul de

participare în viaţa publică şi politică Dreptul la lucru şi la condiţii juste şi favorabile de muncă Dreptul la securitate scoală şi standard adecvat de viaţă Dreptul la educaţie şi la participare în viaţa culturală a comunităţii Minorităţile şi popoarele indigene Migranţii, refugiaţii şi solicitanţii de azil Drepturile omului şi combaterea terorismului

Informaţie privind angajamentele la nivel naţional şi internaţional Informaţie privind implementarea angajamentelor luate la

conferinţe internaţionale şi alte foruri ale Naţiunilor Unite; Reforme constituţionale şi juridice orientate spre protejarea

drepturilor omului Planuri de acţiuni naţionale Mecanisme şi remedii orientate spre îmbunătăţirea drepturilor

omului Activităţi a instituţiilor naţionale din domeniul drepturilor omului Educaţia drepturilor omului şi conştientizarea publicului

Cooperarea cu mecanismele drepturilor omului4

Informaţii despre cooperare cu: mecanismele drepturilor omului instituţiile naţionale din domeniul drepturilor omului ONG-uri Deţinătorii de drepturi Apărătorii drepturilor omului Alte părţi interesate naţionale relevante din domeniul drepturilor

omului La nivele naţionale, regionale şi internaţionale

3 Secţiunea I.c. a Îndrumarului General / Secţiunea IV.B.8.c a Îndrumarului Tehnic4 Secţiunea I.d. a Îndrumarului General / Secţiunea IV.B.8.d a Îndrumarului Tehnic


REALIZĂRI, CELE MAI BUNE PRACTICI, PROVOCĂRI ŞI CONSTRÂNGERI5

Informaţii despre: realizările obţinute în ultimii 4 ani cele mai bune practici care au apărut provocările şi constrângerile confruntate de ţara revizuită;

Priorităţile Naţionale Cheie6

Iniţiativele şi angajamentele pe care Statul vizat trebuie să şi le asume pentru a depăşi provocările şi constrângerile şi îmbunătăţi situaţia din teren cu drepturile omului.

Strategiile naţionale Domeniul unde este necesar progres continuu Paşii privind implementarea şi urmărirea recomandărilor

efectuate de mecanismele drepturilor omului Angajamentele pentru viitoarea cooperare cu OÎCDO şi

mecanismele şi agenţiile drepturilor omului

CONSOLIDAREA CAPACITĂŢII ŞI ASISTENŢA TEHNICĂ7

Aşteptări Recomandări pentru cooperare bilaterală, regională şi internaţională

RECOMANDĂRIUrmătoarele sunt recomandări bazate pe îngrijorările drepturilor omului descrise în acest document depus.

ANEXA: Documente pentru referinţă viitoare Anexele la prezentări NU trebuie să includă imagini, hărţi, rapoarte

anuale ale organizaţiilor sau rapoarte ale altor organizaţii Include informaţie detaliată în citate şi web link-uri la toate

documentele sugerate pentru lectură suplimentară Identifica referinţele incluse în calitate de anexe/probe la

prezentări Dacă sunt enumerate numeroase documente/resurse sugerate,

organizaţi documentele după sub-domenii şi întocmiţi lista sub diferite titluri.

5 Secţiunea I.e. a Îndrumarului General / Secţiunea IV.B.8.e a Îndrumarului Tehnic6 Secţiunea I.f. a Îndrumarului General / Secţiunea IV.B.8.f a Îndrumarului Tehnic7 Secţiunea I.g. a Îndrumarului General / Secţiunea IV.B.8.g a Îndrumarului Tehnic


Anexa B. Model de prezentare ONG

Marea Britanie

Prezentarea pentru Evaluarea Periodică Universală ONU

Prima şedinţă a Grupului de Lucru EPU CDO, 7-18 aprilie 2008

În această prezentare, Amnesty International oferă informaţii conform secţiunilor B, C şi D (cum este stipulat în Îndrumarul General pentru Pregătirea Informaţiei în cadrul Revizuirii Periodice Uniforme):

Conform B, Amnesty International şi-a expus îngrijorarea privind neajunsurile ratificării standardelor internaţionale ale drepturilor omului, aplicabilitatea extrateritorială a protecţiei drepturilor omului şi eşecul de a iniţia investigaţii independente.

În secţiunea C, noi am descris îngrijorările legate de încălcările drepturilor omului în contextul combaterii terorismului, eşecul responsabilităţii, violenţa împotriva femeilor, azil şi protecţia refugiaţilor.

În fiecare secţiune Amnesty International înaintează mai multe recomandări la subiectele de îngrijorare enumerate.

B. Cadrul normativ şi instituţional a Ratificării de către Stat a standardelor internaţionale din domeniul drepturilor omului

Amnesty International recomandă ca Marea Britanie să ratifice Protocolul Opţional la Convenţia privind drepturile Copilului, privind vânzarea copiilor, prostituţia infantilă şi pornografia infantilă, şi Convenţia privind drepturile persoanelor cu dizabilităţi; şi că Marea Britanie trebuie să semneze şi ratifice Protocolul Opţional la Convenţia Internaţională privind drepturile civile şi politice, Convenţia Internaţională privind protecţia drepturilor tuturor lucrătorilor migranţi şi membrilor familiilor şi Convenţia Internaţională pentru protecţia tuturor persoanelor de la dispariţii forţate.

Amnesty International recomandă ca Marea Britanie să stabilească un teren limită pentru ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind acţiunea împotriva traficului cu fiinţe umane, pe care a semnat-o în martie 2007; şi trebuie să semneze şi ratifice Protocolul nr. 12 al Convenţiei Europene pentru Protecţia Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale (CEDO).

Aplicabilitatea extrateritorială a protecţiei drepturilor: responsabilitatea forţelor armate britanice care fac serviciul peste hotareAmnesty International este îngrijorată de tentativele autorităţilor Marii Britanii de a nega sau limita aplicabilitatea obligaţiilor sale care reies din tratatele internaţionale din domeniul drepturilor omului şi legislaţia internă din acest domeniu asupra acţiunilor forţelor armate britanice peste hotare.

Atât Comitetul împotriva Torturii (CAT)8, cât şi Comitetul parlamentar britanic mixt privind drepturile omului (JCHR)9 au exprimat îngrijorări vizavi de viziunea îngustă adoptată de Marea Britanie privind aplicarea extrateritorială a Convenţiei ONU împotriva torturii. Marea Britanie a susţinut, inclusiv în apariţiile sale în faţa CAT, că acţiunile personalului forţelor britanice de peste hotare „sunt conforme limitărilor prevăzute de Convenţie”, dar că Marea Britanie nu este obligată să asigure conformitatea cu „obligaţiile extinse care reies din Convenţie, cum ar fi cele din articolele 2 şi 16 pentru prevenţia torturii sau altor acte de tratament sau pedepse crude, inumane sau degradante”10, chiar şi în teritoriile de peste hotare asupra cărora forţele sale exercită control de facto.

8 A se vedea Concluzii şi recomandări: Marea Britanie. 10/12/2004, CAT/C/CR/33/3, alineatul 4(b)9 A se vedea Convenţia ONU împotriva Torturii (UNCAT): cel de-al Nouăsprezecelea Raport al şedinţei 2005-06, HC 701-I, alineatul 7310 Marea Britanie – Cuvânt introductiv la Comitetul împotriva Torturii, 17-18 noiembrie 2004, alineatul 92. AI Index: EUR 45/020/2007


Amnesty International consideră că nu ar trebui să fie limitări a aplicabilităţii extrateritoriale a Convenţiei împotriva Torturii.

Amnesty International este de asemenea îngrijorată de tentativele Marii Britanii de a nega sau limita aplicabilitatea CEDO şi a Legii interne privind Drepturile Omului (HRA), care este presupusă a oferi un remediu în faţa instanţelor din Marea Britanie, pentru încălcarea drepturilor protejate de CEDO, persoanelor care au suferit încălcări a drepturilor CEDO urmare comportamentului personalului forţelor britanice peste hotare. În acest context, Amnesty International atrage atenţia Consiliului asupra cazurilor lui Baha Mousa şi Hilal Al Jedda (prezentate mai jos).

Amnesty International face apel la Marea Britanie să clarifice că orice individ arestat sau deţinut de personalul forţelor britanice de peste hotare trebuie să fie considerat a fi în jurisdicţia Marii Britanii din momentul arestului, indiferent unde a avut loc arestul sau detenţia, şi ar trebui să-i fie acordată toată protecţia drepturilor omului prevăzută de HRA şi prin obligaţiile internaţionale ale Marii Britanii.

Amnesty International este îngrijorată că aceste tentative de a limita aplicabilitatea obligaţiilor Marii Britanii în domeniul drepturilor omului în cazul activităţilor forţelor sale militare peste hotare vor avea, dacă vor reuşi, efectul de a refuza un remediu efectiv indivizilor ale căror drepturi ale omului ar putea fi încălcate de acţiunile personalului forţelor britanice.

În decizia sa asupra şase cazuri conexe, denumite generic Al Skeini, cea mai înaltă instanţă din Marea Britanie, Comitetul de Apel al Camerei Lorzilor (Lorzii legii), a conchis că Baha Mousa, care a decedat în timp ce a fost deţinut de forţele britanice într-o instituţie de detenţie controlată de britanici în Irak, ar trebui considerat a fi nimerit sub jurisdicţia Marii Britanii în ceea ce priveşte Articolul 1 CEDO, şi prin urmare conform HRA, din momentul în care el a ajuns în instituţia de detenţie11.

Efectul acestei decizii a fost de a confirma că familia lui Baha Mousa era în drept să înainteze în faţa unei instanţe din Marea Britanie cererea sa că autorităţile britanice au eşuat să realizeze o investigaţie deplină, independentă şi detaliată a circumstanţelor tratamentului şi eventual a morţii lui Baha Mousa, care trebuia să dea efect dreptului său la viaţă, şi la libertate de la tortură şi tratament inuman sau degradant, conform articolelor 2 şi 3 din CEDO.Deşi decizia Lorzilor legii în cazul Al Skeini a asigurat un oarecare remediu pentru indivizii care au suferit încălcări în timpul acţiunilor forţelor britanice peste hotare, şi rudelor acestor indivizi, această decizie a limitat efectivitatea acestui remediu într-un şir de modalităţi.

În primul rând, Lorzii legii au conchis că presupusele încălcări a dreptului la viaţă a rudelor celorlalţi cinci reclamanţi din cazul Al Skeini, toţi fiind împuşcaţi şi răniţi mortal în timpul operaţiunilor de „patrulare” efectuate de militarii britanici, sunt în afara domeniului jurisdicţional al CEDO, şi prin urmare nu nasc nici o obligaţie din partea Marii Britanii în baza CEDO sau HRA.

În al doilea rând, Lorzii legii au conchis că Baha Mousa a intrat sub jurisdicţia Marii Britanii doar pentru intervalul de timp în care el a ajuns în instituţia de detenţie temporară la baza militară britanică din Basra, şi nu din momentul arestului său la hotelul unde el lucra. A fost raportat că Baha Mousa a fost torturat sau maltrataţi la momentul arestului, precum şi ulterior în instituţia de detenţie.

Efectul acestei decizii este de a nega un remediu conform HRA în instanţele britanice pentru cei care au fost torturaţi sau maltrataţi în mâinile agenţilor britanici, şi pentru familiile celor care au fost omorâţi ilegal de agenţi britanici, în cazuri în care maltratarea sau moartea a avut loc în afara Marii Britanii în alt loc decât o instituţie britanică12.

11 Al-Skeini şi alţii vs. Secretarul de Stat pentru Apărare, [2007] UKHL 2612 A se vedea UK: reacţia Amnesty International la decizia Lorzilor legii privind cazul Al-Skeini & alţii, AI Index: EUR 45/008/2007 şi, pentru mai multe detalii în cazul Baha Mouse, UK: achitările Curţii Marţiale: multe întrebări rămân fără răspuns şi acţiuni mai sunt necesare pentru a asigura justiţie, AI Index: EUR 45/005/2007


În abordarea altui caz examinat de Lorzii legii ulterior în 2007, cel al lui Hilal Abdul-Razzaq Ali Al-Jedda, guvernul britanic pare să fi încercat să restricţioneze domeniul remediului deja limitat oferit de decizia Al Skeini.

Cazul Al Jedda priveşte unul din circa 75 aşa-numiţi „deţinuţi pentru motive de securitate”, deţinuţi fără acuzaţie sau judecată de către contingentul Forţelor Multi-Naţionale (MNF) din Irak. În mod special, acesta se concentrează pe faptul dacă deţinerea de lungă durată al lui Hilal Al Jebba a fost compatibilă cu dreptul la libertate, protejat de articolul 5 din CEDO.

Deşi eventual a cedat, în timpul dezbaterilor pe Ali Skeini, că un individ deţinut de forţele britanice într-o instituţie britanică ar putea fi considerat a fi nimerit sub jurisdicţia Marii Britanii în sensul CEDO, Marea Britanie a încercat să susţină, în Al Jedda, că Hilal Al Jedda totuşi nu avea dreptul la protecţia CEDO, şi nu putea cere un remediu în instanţele naţionale conform HRA.

A făcut-o prin susţinerea că în primul rând detenţia lui Hilal Al-Jedda ar trebui atribuită ONU, şi nu Marii Britanii, deoarece forţele britanice activau, la momentul primului arest în octombrie 2004 şi după aceasta, în calitate de parte la MNF, care îşi derivă mandatul de la rezoluţiile Consiliului de Securitate ONU adoptate conform Capitolului VII al Cartei ONU.

În al doilea rând, Marea Britanie a susţinut că deşi detenţia lui Hilal Al-Jedda are atribuibilă Marii Britanii, rezoluţia Consiliului de Securitate care pare să autorizeze utilizarea detenţiei de MNF (rezoluţia 1546) anulează obligaţiile Marii Britanii care reies din articolul 5 CEDO, deşi Marea Britanie nu a derogat de la articolul 5 CEDO13. În acest caz o decizie încă nu a fost luată, situaţie la data de 20 noiembrie 2007.

Amnesty International consideră că Marea Britanie are obligaţia de a respecta drepturile omului ale celor pe care îi deţine în Irak, şi nimic din rezoluţiile Consiliului de Securitate ONU privind Irak sau carta ONU nu o eliberează de aceste obligaţii.

Răspunderea pentru alte încălcări ale drepturilor omului: eşecul de a iniţia investigaţii independente. Investigaţii efective, independente, imparţiale şi detaliate a afirmaţiilor grave privind încălcarea drepturilor omului sunt componente necesare a protecţiei drepturilor omului.

Legea cu privire la investigaţii, din 2005, determină posibilitatea scrutinului public şi responsabilităţii pentru abuzurile statului în Marea Britanie. Conform Legii investigaţia şi termenii săi de referinţă sunt decise de executiv; asupra acestor decizii nu este permis nici un scrutin parlamentar; fiecare membru a colegiului de investigaţii, inclusiv preşedintele investigaţiei, este numit de executiv şi executivul are discreţia de a elibera orice membru al investigaţiei; executivul poate impune restricţii la accesul publicului la investigaţii, inclusiv dacă investigaţia, sau oricare şedinţe individuale, este publică sau privată; executivul poate de asemenea impune restricţii asupra divulgării sau publicării oricăror probe sau documente oferite investigaţiei; raportul final al investigaţiei este publicat la discreţia executivului, şi probe cruciale ar putea fi omise la discreţia executivului „în interesul publicului”14.

Amnesty International cheamă autorităţile britanice să abroge sau modifice Legea cu privire la investigaţii, şi să creeze un mecanism cu adevărat independent pentru investigaţiile judiciare a acuzaţiilor grave privind încălcarea drepturilor omului.

Marea Britanie continuă să refuze să iniţieze o investigaţie corespunzător de detaliată şi independentă a implicării Marii Britanii în programul dirijat de SUA al detenţiilor şi extrădărilor secrete. La 25 iulie 2007 un raport al investigaţiilor Comitetului pentru Informaţii şi Securitate (ISC) a afirmaţiilor privind complicitatea Marii Britanii a fost făcut public, într-o formă parţial redactată. Deşi constituită din parlamentari, ISC raportează direct Primului Ministru şi nu

Amnesty International AI Index: EUR 45/020/200713 A se vedea UK: Law Lords hear key case on detention without charge or trial by UK forces in Iraq, AI Index: EUR 45/017/200714 A se vedea UK: Amnesty International urges judiciary not to partake in inquiry sham, AI Index: EUR 45/010/2005


Parlamentului. Şi Primul Ministru este cel care decide dacă să plaseze vre-un raport în faţa Parlamentului, şi volumul în care conţinutul raportului trebuie să fie redactat până la publicare. Amnesty International consideră că investigaţia ISC a extrădărilor nu a fost suficientă pentru a elibera Marea Britanie de obligaţiile sale care reies din dreptul internaţional al drepturilor omului, inclusiv deoarece independenţa ISC de executiv este inadecvată15.

Ţinând cont de neajunsurile ISC, Amnesty International consideră că Marea Britanie a eşuat să ofere un remediu efectiv pentru victimele presupuselor încălcări ale drepturilor omului în care ar putea fi implicate serviciile de securitate ale Marii Britanii.

C. Promovarea şi protejarea drepturilor omului în teren

Încălcarea drepturilor omului în contextul combaterii terorismuluiAmnesty International este preocupată de faptul că legislaţia şi politicile din Marea Britanie orientate spre combaterea terorismului dau naştere unor încălcări grave a drepturilor omului, şi subminează cadrul de protecţie a drepturilor omului atât în Marea Britanie cât şi pe plan internaţional16.

Marea Britanie continuă să încerce să utilizeze aşa-numitele „asigurări diplomatice” pentru a întoarce indivizi în ţările unde ei sunt supuşi unui risc real al încălcărilor grave a drepturilor omului, inclusiv tortură sau altă maltratare.

Din august 2005 autorităţile Marii Britanii au căutat să deporteze un şir de persoane pe care ei în considerau că prezintă un pericol pentru „securitatea naţională” a Marii Britanii, în pofida faptului că erau temeiuri substanţiale pentru a crede că persoanele vizate s-ar confrunta cu un risc real de încălcări grave a drepturilor omului, inclusiv tortură sau altă maltratare, dacă vor fi întoarse în ţara lor de origine. Marea Britanie a afirmat că riscul la care vor fi supuse persoanele a fost redus suficient prin „asigurări diplomatice” pe care Marea Britanie le-a obţinut în legătură cu tratamentul lor la întoarcere17.

Amnesty International consideră că o asemenea bazare pe atare asigurări, care sunt inerent imposibil de asigurat, sunt de fapt o încercare de a evita o interdicţie absolută a torturii, şi că utilizarea unor atare asigurări subminează protecţia internaţională împotriva returnării.

Practica secretizării în implementarea măsurilor de combatere a terorismului în Marea Britanie duce la faptul că indivizii sunt supuşi unor dezavantaje grave, inclusiv privara de libertate sau perspectiva întoarcerii în ţări unde ei sunt supuşi unui risc real a fi torturaţi sau altfel maltrataţi, în baza procedurilor judiciare injuste.

Procedurile de apel împotriva ordinilor de deportare în temeiuri de „securitate naţională” (a se vedea mai sus), care au loc în faţa Comisiei Speciale de Apeluri Imigraţionale (SIAC) sunt profund injuste. Acestea neagă indivizilor dreptul la proces echitabil, inclusiv deoarece ele sunt bazate preponderent pe audienţe închise în care informaţii secrete, inclusiv materiale de informaţii, sunt examinate în absenţa indivizilor vizaţi şi a avocaţilor aleşi de ei18.

Sistemul „ordinilor controlate” create de Legea privind Prevenţia Terorismului din 2005 (PTA) a fost utilizată de guvern în calitate de alternativă urmării în justiţie, pentru a impune restricţii grave unui şir de indivizi care nu au fost acuzaţi de careva infracţiune. Procedurile judiciare prin

15 A se vedea secţiunile relevante din Partners in crime: Europe’s role in US renditions, AI Index: EUR 01/008/200616 A se vedea, pentru un studiu general, UK: Human rights: a broken promise, AI Index: EUR 45/004/200617 A se vedea pentru enunţarea Obiecţiilor de principiu ale AI la asemenea utilizare a “asigurărilor diplomatice”, Reject rather than regulate, AI Index: IOR 61/025/2005.; şi pentru îngrijorările AI privind implementarea acestei politici în relaţii cu Algeria, UK: Deportations to Algeria at all costs, AI Index: EUR 45/001/2007.18 A se vedea, pentru cele mai recente declaraţii ale îngrijorărilor AI în acest domeniu, Secret judicial proceedings again expose individuals to risk of torture or illtreatment on return to Algeria, AI Index: EUR 45/019/2007


care impunerea unui ordin de control poate fi contestată sunt foarte injuste, în particular deoarece instanţa va examina materiale secrete, prezentate în şedinţe secrete, pentru a susţine acuzaţiile precum că persoana pentru care este emis ordinul (cel „controlat”) este sau a fost implicat în activităţi legate de terorism, şi constituie un risc pentru public.Nici celui controlat, nici juristului ales de el nu li se permite să vadă acest material. Controlatului prin urmare i se neagă oportunitatea de a construi o combatere efectivă a acuzaţiilor aduse împotriva lui19.

19 A se vedea s.2.7 of UK: Human Rights: a broken promise, AI Index: EUR 45/004/2006i Rezoluia adoptată de Adunarea Genarală ONU la cea de-a 72 şedinţă plenară în care a fost înfiinat EPU – în baza informaţiei obiective şi de încredere, îndeplinirii de către fiecare Stat a obligaiilor şi angajamentelor sale în domeniul drepturilor omului de o manieră care să asigure universalitatea acoperirii şi tratamentului egal a tuturor Statelor; http://daccess-dds-ny.un.org/doc/UNDOC/GEN/N05/502/66/PDF/N0550266.pdf?OpenElement ii Uniunea Africană este o organizaţie interguvernamentală fondată în 2002 şi care este formată din 52 de state africane.iii Membrii Consiliului pentru Drepturile Omului, precum şi ţările observatoarea pot face comentarii şi recomandări.iv Conform alineatului 7 al rezoluţiei 60/251 a Adunării Generale – Consiliul constă din patruzeci şi şapte State Membri, care vor fi alţi direct şi individual prin vot secret de majoritatea membrilor Adunării Generale; calitatea de membru va fi bazată pe o distribuţie geografică echitabilă, şi locurile sunt distribuite între următoarele grupuri regionale: Grupul ţărilor africane – treisprezece, Grupul ţărilor asiatice – treisprezece, Grupul ţărilor est-europene - şase, Grupul ţărilor din america latină şi Caraibe – opt, şi Grupul ţărilor vest europene şi altor state - şapte; membrii Consiliului vor activa pentru o perioadă de trei ani şi nu sunt eligibili pentru re-alegere imadiată după două mandate consecutive.v Preşedintele actual al Consiliului pentru Drepturile Omului este dl Alex van Meeuwen, reprezentantul Belgiei. Mandatul său este din iunie 2009 până în iunie 2010. Preşedinţii sunt aleşi pentru un mandat de 1 an.vi Vice-Preşedintele Columbiei Francesco Santos a prezentat raportul naţional al guvernului la Grupul de Lucru EPU din 10 decembrie 2008.vii Fapte de bayă despre EPU http://www.ohchr.org/EN/HRBodies/UPR/Pages/BasicFacts.aspxviii Un sumar al viziunilor exprimate în documentul rezultat de ţara revizuită, alte ţări, precum şi comentariile generale efectuate de alte părţi implicate până la adoptarea reyultatului de plenară, va fi inclus în raportul şedinţei Consiliului pentru Drepturile Omului în calitate de document separat.ix Rezoluţia 5/1 a Consiliului pentru Drepturile Omului încurajează ţările să implementeze integral documentele reyultate ale EPUx În alineatul 33 a Rezoluţiei 5/1 a Consiliului pentru Drepturile Omului, acesta indică că părţile implicate trebuie să fie parte din procesul de implementare a documentului rezultatxi Documentul integral la http://www.ohchr.org/EN/HRBodies/UPR/Pages/TechnicalGuide.aspxxii Istoria Naţiunilor Unite http://www.un.org/aboutun/history.htmxiii OÎCDO, http://www.ohchr.org/EN/UDHR/Pages/Introduction.aspx


Amnesty International face apel la toate autorităţile Marii Britanii să reformeze procedurile SIAC pentru a le aduce în conformitate cu standardele internaţionale pentru dezbateri judiciare echitabile; Amnesty International face apel la Marea Britanie să abroge PTA şi să se angajeze să tragă la răspundere persoanele suspectate de implicare în terorism în conformitate cu o infracţiune care poate fi recunoscută şi să-i aducă la o judecată echitabilă.

La 6 noiembrie 2007 guvernul a anunţat propunerea pentru un act normativ în domeniul combaterii terorismului, al şaselea act important orientat spre combaterea terorismului de la venirea guvernului la putere în 1997.

Printre propunerile pentru a fi incluse în proiectul de lege este extinderea şi mai mare a perioadei pentru care poliţia poate reţine fără înaintarea acuzaţiilor un individ suspectat de implicare în activităţi legate de terorism. Deşi guvernul încă nu a indicat cât de mult proiectul de lege va extinde perioada maximă de reţinere până la acuzaţie, într-un document consultativ a fost indicat că opţiunea preferată a fost extinderea de la 28 la 56 de zile.

Amnesty International se opune categoric oricărei extinderi de mai departe, considerând 28 de zile – şi chiar precedenta limită de 14 zile – fiind deja prea lungă. Oricine care este reţinut pe suspiciuni de a fi comis o infracţiune extrem de gravă, cum ar fi omor, conform dreptului penal din Marea Britanie poate fi reţinut fără acuzaţii pentru o perioadă maximă de patru zile20.

Amnesty International consideră că extinderea propusă va fi incompatibilă cu obligaţiile Marii Britanii conform dreptului internaţional, inclusiv articolul 9 din CIDCP, care cere ca persoana reţinută să fie „informată prompt asupra oricăror acuzaţii care i se aduc”.

Eşecul responsabilităţii – cazuri individualeUn component esenţial al protecţiei drepturilor omului este mecanismul independent pentru investigarea plângerilor împotriva poliţiei, şi a incidentelor în care poliţia a, sau ar fi putut, duce la moartea sau traume grave membrilor publicului. Pentru funcţionarea efectivă a unui atare mecanism este crucial ca poliţia de la bun început să respecte obligaţiile statutare ale unui mecanism independent pentru realizarea tuturor investigaţiilor de acest gen. În acest context Amnesty International a fost preocupată de faptul că Comisarul Poliţiei Metropolitane a încercat să prevină Comisia Plângeri Independente contra Poliţiei (IPCC) – un organ cu răspunderea generală pentru sistemul de plângeri contra poliţiei în Anglia şi Wales, cu obligaţia statutară de a efectua investigaţii a morţii lui Jean Charles de Menezes21.

Amnesty International continuă să facă apel la autorităţile Marii Britanii pentru lansarea fără întârziere a unei investigaţii judiciare cu adevărat independente a acuzaţiilor de înţelegere secretă a agenţilor de stat cu paramilitarii Loialişti în omorul din 1989 a juristului pentru drepturile omului Patrick Finucane, şi a afirmaţiilor că diferite autorităţi guvernamentale au jucat un rol în muşamalizarea care a urmat a înţelegere secretă în acest omor. O asemenea investigaţie nu poate fi posibil de realizat dacă este înfiinţată conform prevederilor Legii cu privire la Investigaţii din 2005 (a se vedea mai sus)22.

Amnesty Intrenational face ape la autorităţile Marii Britanii să lanseze o investigaţie independentă a tuturor cazurilor în care sunt afirmaţii credibile că indivizi au suferit încălcări ale

20 A se vedea, pentru declaraţii detaliate ale îngrijorărilor AI privind detenţie îndelungată până la acuzaţie s.4 of UK: Amnesty International’s briefing on the draft Terrorism Bill 2005, AI Index: EUR 45/038/200521 A se vedea UK: The death of Jean Charles de Menezes: full and public scrutiny still needed, AI Index: EUR 45/018/200722 A se vedea UK: Amnesty International urges judiciary not to partake in inquiry sham, AI Index: EUR 45/010/2005xiv Informaţie oferită de UPR-info.orgxv Ţările care au conflict cu SUA, cum ar fi Iran, ar putea fi respinse mai ușor dacă oferă recomandări în timpul revizuiriixvi Pentru informaţii suplimentare http://www.ohchr.org/EN/HRBodies/UPR/Documents/accreditation_NGOs.pdf


drepturilor omului în rezultatul implicării Marii Britanii în programul condus de SUA al extrădărilor şi detenţiei secrete (a se vedea mai sus).

Printre aceste cazuri ar fi cel al lui Bisher al-Rawi şi Jamil el-Banna, doi rezidenţi britanici care au fost deţinuţi în Gambia în noiembrie 2002, transmişi în custodia SUA şi ulterior ilegal transferaţi de la început în Afganistan apoi la baza navală a SUA din Guantanamo Bay, Cuba. Bisher al-Rawi a fost eliberat din Guantanamo şi reîntors în Marea Britanie în martie 2007; conform situaţiei din noiembrie 2007 Jamil el-Banna a rămas în detenţie în Guantanamo. Se spune că el este pregătit pentru eliberare, şi că Marea Britanie a întreprins măsurile de rigoare pentru a-l elibera şi întoarce în Marea Britanie.

Există probe ferme care sugerează că arestul şi detenţia lui Jamil el-Banna şi Bisher al-Rawi a fost iniţiată, cel puţin parţial, de informaţiile oferite de serviciile de securitate britanice omologilor americani. Guvernul britanic a declarat în mod repetat – cel mai recent într-o scrisoare din partea Secretarului pentru Externe adresată Amnesty International şi primită în octombrie 2007 – că „Marea Britanie nu a cerut detenţia nici a dlui El-Banna nici a dlui Al-Rawi în Gambia şi nu a jucat nici un rol în transferul lor spre Afganistan şi Guntanamo Bay”. Amnesty International nu consideră faptul că Marea Britanie nu a „cerut” detenţia celor două persoane drept suficient pentru a stabili că Marea Britanie nu împarte responsabilitatea pentru arestul şi detenţia lor.

Violenţa împotriva femeilorO coaliţie de ONG-uri numită Terminaţi Violenţa Împotriva Femeilor, din care face parte şi Amnesty International, face apel la guvern pentru a introduce o strategie integrată în tratarea tuturor formelor de violenţă împotriva femeilor. Strategia curentă este concentrată pe domenii distincte – de exemplu violenţa la domiciliu şi căsătoriile forţate.

În acest context Amnesty International reaminteşte promisiunea făcută de Marea Britanie la momentul alegerii sale în Consiliul pentru Drepturile Omului, să „continue susţinerea proceselor internaţionale pentru avansarea egalităţii între genuri, inclusiv prin implementarea Declaraţiei de la Beijing şi a Platformei pentru acţiune [..], şi să avanseze aceasta printr-un Plan Naţional de Acţiuni”.

Femeile care sunt supuse controlului imigraţional şi au fost supuse violenţei în Marea Britanie, inclusiv violenţei la domiciliu şi traficării, consideră că este practic imposibil de accesat asistenţa de cazare sau ajutor la venit, în rezultatul regulii „ne recurgerea la fonduri publice”. Această regulă prevede că unele categorii de imigranţi care au fugit pentru a intra şi sta în Marea Britanie doar pentru o perioadă scurtă nu au dreptul (cu unele excepţii foarte strict limitate) să acceseze ajutoare legate de venituri sau cazare şi asistenţă pentru cei fără locuinţă.

Amnesty International face apel pentru o excepţie la regula „ne recurgerea la fonduri publice”, care să fie oferită persoanelor car fug în Marea Britanie de violenţă sau de ameninţarea cu violenţa.

Azil şi protecţia refugiaţilorAmnesty International şi alte ONG-uri estimează că peste 280000 de solicitanţi de azil refuzaţi sunt destituiţi în Marea Britanie; lor nu li se permite să lucreze şi ei nu mai primesc asistenţă de azil. Legea britanică privind frontierele, aprobată în octombrie 2007, a eşuat să soluţioneze această problemă.

Amnesty International recomandă ca solicitanţilor de azil refuzaţi, care nu se pot întoarce în siguranţă, ar trebui să li se ofere un fel de permisiune temporară de a rămâne care le-ar permite să lucreze şi să acceseze ajutor în timp ce se află în Marea Britanie.


Anexa: Documentele AI pentru referinţă ulterioară

Aplicabilitatea extrateritorială a protecţiei drepturilor omului: responsabilitatea forţelor armate britanice care îşi fac serviciul peste hotare

- UK: Amnesty International’s reaction to Law Lords’ judgment in the Al-Skeini & Others case, AI Index: EUR 45/008/2007, http://web.amnesty.org/library/Index/ENGEUR450082007

- UK: Court Martial acquittals: many questions remain unanswered and further action required to ensure justice, AI Index: EUR 45/005/2007, http://web.amnesty.org/library/Index/ENGEUR450052007

- UK: Law Lords hear key case on detention without charge or trial by UK forces in Iraq, AI Index: EUR 45/017/2007, http://web.amnesty.org/library/Index/ENGEUR450172007

R ă spunderea pentru alte înc ă lc ă ri ale drepturilor omului: e ş ecul de a ini ţ ia investiga ţ ii independente

- UK: Amnesty International urges judiciary not to partake in inquiry sham, AI Index: EUR 45/010/2005, http://web.amnesty.org/library/Index/ENGEUR450102005

- Partners in crime: Europe’s role in US renditions, AI Index: EUR 01/008/2006, http://web.amnesty.org/library/Index/ENGEUR010082006

Înc ă lcarea drepturilor omului în contextual combaterii terorismului

- UK: Human rights: a broken promise, AI Index: EUR 45/004/2006, http://web.amnesty.org/library/Index/ENGEUR450042006

- UK: Deportations to Algeria at all costs, AI Index: EUR 45/001/2007, http://web.amnesty.org/library/index/ENGEUR450012007

- UK: Secret judicial proceedings again expose individuals to risk of torture or ill-treatment on return to Algeria, AI Index: EUR 45/019/2007, http://web.amnesty.org/library/index/ENGEUR450192007

- UK: Amnesty International’s briefing on the draft Terrorism Bill 2005, AI Index: EUR 45/038/2005, http://web.amnesty.org/library/index/ENGEUR450382005

E ş ecurile responsabilit ăţ ii – cazuri individuale

- UK: The death of Jean Charles de Menezes: full and public scrutiny still needed, AI Index: EUR 45/018/2007, http://web.amnesty.org/library/Index/ENGEUR450182007

- UK: Amnesty International urges judiciary not to partake in inquiry sham (reference above)

- Partners in crime: Europe’s role in US renditions (reference above)

Azil ş i protec ţ ia refugia ţ ilor

- Down and out in London: The road to destitution for rejected asylum seekers, Amnesty International UK, November 2006, http://amnesty.org.uk/uploads/documents/doc_17382.pdf


Anexa C. Organele ONU legate de drepturile omului

Adunarea generală a Naţiunilor Unite

Adunarea Generală este organul reprezentativ al Naţiunilor Unite. Acesta a fost înfiinţat în 1945 în baza Cartei Naţiunilor Unite şi prezintă un forum de reprezentare egală pentru toţi 192 de membri a Naţiunilor Unite să discute subiecte internaţionale reglementate de Cartă. Adunarea Generală se întruneşte în şedinţe ordinare din Septembrie până în Decembrie în fiecare an, iar ulterior după necesitate.

Consiliul pentru Drepturile Omului

Consiliul pentru Drepturile Omului este principalul organ interguvernamental al ONU responsabil de promovarea şi protejarea drepturilor omului. Oficiul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului (OÎCDO) este secretariatul său. Consiliul pentru Drepturile Omului, care a înlocuit Comisia privind Drepturile Omului, este compus din 47 de locuri distribuite între grupurile regionale ONU, şi recent au ales Statele Unite să activeze pentru un mandat de trei ani începând cu iunie 2009. Este un organ subsidiar al Adunării Generale, şi are sediul în Geneva.

Oficiul Înaltului Comisar ONU pentru Drepturile Omului (OÎCDO)

OÎCDO este agenţia ONU creată la Conferinţa Mondială privind Drepturile Omului şi de Adunarea Generală în 1993 pentru a completa lipsa unui mandat puternic în domeniul drepturilor omului cu susţinere instituţională.

Mandatul său este de a promova şi proteja beneficierea şi deplina realizare de către toate persoanele a tuturor drepturilor omului prevăzute de Carta Naţiunilor Unite şi de legislaţia şi tratatele internaţionale din domeniul drepturilor omului. OÎCDO se conduce în lucrul său de mandatul oferit de Adunarea Generală prin rezoluţia 14/141, Carta ONU, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului şi instrumentele care au urmat în domeniul drepturilor omului, Declaraţia de la Viena şi Programul de Acţiuni, Conferinţa Mondială din 1993 privind Drepturile Omului, şi Documentul Rezultat al Summit-ului Mondial din 2005.

Organele Tratatelor Drepturilor Omului

Organele tratatelor drepturilor omului sunt comitetele experţilor care supraveghează implementarea tratatelor Naţiunilor Unite din domeniul drepturilor omului de către ţările care le-au ratificat sau Statele Părţi. Prin revizuiri periodice, Statele Părţi sunt obligate să prezinte rapoarte asupra paşilor întreprinşi pentru implementarea prevederilor tratatului.


Anexa D. Lista Tratatelor din domeniul drepturilor omului

Data Organul de monitorizare

ICERD International Convention on the Elimination of All Forms of Racial Discrimination * Convenţia internațională privind Eliminarea tuturor Formelor de Deiscriminare Rasială

21 Dec 1965 CERD

ICCPR International Covenant on Civil and Political Rights * Convenția Internațională privind Dreprturile Civile şi Politice

16 Dec 1966 CCPR

ICESCR International Covenant on Economic, Social and Cultural Rights Convenția Internațională privind Dreprturile Economice, Sociale şi Culturale

16 Dec 1966 CESCR

CEDAW Convention on the Elimination of All Forms of Discrimination against Women Convenţia privind Eliminarea tuturor Formelor de Deiscriminare a Femeilor

18 Dec 1979 CEDAW

CAT Convention against Torture and Other Cruel, Inhuman or Degrading Treatment or Punishment* Convenţia împotriva Torturii și altui tratament sau pedepse crunte, inumane și degradate

10 Dec 1984 CAT

CRC Convention on the Rights of the Child Convenţia privind dreptrurile Copilului

20 Noi 1989 CRC

ICRMW International Convention on the Protection of the Rights of All Migrant Workers and Members of Their Families Convenţia Internaținală pentru Protecția Drepturilor Tuturor Lucrătorilor Migranți și Membrilor Familiilor lor

18 Dec 1990 CMW

International Convention for the Protection of All Persons from Enforced DisappearanceConvenţia Internațională pentru protecția Tuturor Persoanelor de la Dispariția Forțată

20 Dec 2006

CRPD Convention on the Rights of Persons with Disabilities Convenţia privind Drepturile Persoanelor cu Dizailitaăți 13 Dec 2006 CRPD

ICESCR - OP

Optional Protocol of the Covenant on Economic, Social and Cultural Rights Protocol Opţional la Convenția privind Drepturile Economice, Sociale și Culturale

10 Dec 2008 CESCR

ICCPR-OP1 Optional Protocol to the International Covenant on Civil and Political Rights Protocol Opțional la Convenția Internațională privind Drepturile Civile şi Politice

16 Dec 1966 CCPR

ICCPR-OP2 Second Optional Protocol to the International Covenant on Civil and Political Rights, aiming at the abolition of the death penalty Al doilea Protocol Opţional la Convenția Internațională privind Drepturile Civile și Politice, care urmărește abolirea pedepsei cu moartea

15 Dec 1989 CCPR

OP-CEDAW Optional Protocol to the Convention on the Elimination of Discrimination against WomenProtocol Opțional la Convenţia pentru Eliminarea Discriminării Femeilor

10 Dec 1999 CEDAW

OP-CRC-AC Optional protocol to the Convention on the Rights of the Child on the involvement of children in armed conflict * Protocolul opţional la Convenția privind Drepturile Copilului privind implicarea copiilor în conflictele armate

25 Mai 2000 CRC

OP-CRC-SC Optional protocol to the Convention on the Rights of the Child on the sale of children, child prostitution and child pornography * Protocolul opţional la Convenția privind Drepturile Copilului privind vânzarea copiilor, prostituția infantilă și pornografia infantilă

25 Mai 2000 CRC

OP-CAT Optional Protocol to the Convention against Torture and Other Cruel, Inhuman or Degrading Treatment or Punishment Protocolul Opțional la Convenţia împotriva Torturii și altui Tratatment sau Pedepse Crude, Inhumane sau Degradante

18 Dec 2002 CAT

OP-CRPD Optional Protocol to the Convention on the Rights of Persons with Disabilities Protocolul Opţional la Convenția privind Drepturile Persoanelor cu Dizabilități

12 Dec 2006 CRPD


* Tratate ratificate de SUA


Anexa E. Fapte despre Evaluarea Periodică Universală (EPU)

I. Informaţii generale

Evaluarea Periodică Universală (EPU) este un mecanism nou al drepturilor omului, care permite Consiliului pentru Drepturile Omului al ONU să revizuiască periodic toate Statele Membre (ţările) Naţiunilor Unite privind respectarea de către ele a obligaţiilor şi angajamentelor din domeniul drepturilor omului. Consiliul pentru Drepturile Omului este format din 47 de locuri distribuite între grupurile regionale ale Naţiunilor Unite, şi a ales recent Statele Unite pentru un mandat de trei ani care începe în iunie 2009.

Spre deosebire de procesul de evaluare a organelor tratatelor cum ar fi Comitetul pentru Eliminarea Discriminării Rasiale (CERD), EPU este o evaluare între egali realizată de delegaţii din alte ţări care formează Grupul de Lucru EPU al Consiliul pentru Drepturile Omului. Cu alte cuvinte, acesta nu este realizat de experţi independenţi (cum ar fi în evaluarea tratatelor). Evalaurea EPU reală este un dialog interactiv de trei ore dintre ţara revizuită şi Statele Membre şi Observatori a Consiliului pentru Drepturile Omului. EPU este bazat pe Carta ONU, Declaraţia Universală a Drepturilor Omului (DUDO), toate tratatele şi dreptul internaţional umanitar.

EPU are loc în timpul a trei şedinţe de două săptămâni în fiecare an, cu 16 ţări revizuite per şedinţe. Toate 192 de State Membre ar trebui să fie revizuite până la sfârşitul anului 2011. Statele Unite sunt planificate pentru prima sa evaluare periodică la cea de-a noua şedinţă a Grupului de Lucru EPU din 26 noiembrie 2010. Prezentările părţilor interesate trebuie transmise până la 19 aprilie 2010 la ora 12:00 ora Genevei (CET). Raportul oficial al guvernului Statelor Unite pentru EPU trebuie să fie gata până în august 2010. Pentru a afla când va fi revizuită ţara voastră sau pentru a vedea întregul calendar, click aici.

II. Procesul de evaluare

EPU funcţionează într-un ciclu de patru ani şi este bazat pe trei forme principale de documentare scrisă:1. Un raport al statului din partea ţării revizuite, care nu poate depăşi 20 de pagini şi trebuie

prezentat cu şase săptămâni până la evaluare;2. Un raport al Oficiului Înaltului Comisar al Naţiunilor Unite pentru Drepturile Omului

(OÎCDO) care compilează informaţia din documentele ONU care evidenţiază rezultatele ţării revizuite în implementarea obligaţiilor drepturilor omului, care nu poate depăşi 10 pagini;

3. Un rezumat ar prezentărilor părţilor interesate întocmit de OÎCDO, care nu poate depăşi 10 pagini. Părţile implicate includ ONG-uri, instituţii naţionale ale drepturilor omului (INDO), apărătorii drepturilor omului, instituţiile academice şi institutele de cercetare, organizaţiile regionale, precum şi alţi reprezentanţi ai societăţii civile. Prezentările ONG nu trebuie să fie mai mari de 5 pagini pentru organizaţiile individuale şi nu mai mult de 10 pagini pentru prezentările comune.

Evaluarea va fi realizată de Grupul de Lucru EPU. Fiecare evaluare de ţară este facilitată de grup de trei raportori, troica, care de asemenea asistă în pregătirea documentului rezultat. După ce Grupul de Lucru EPU termină documentul, Consiliul pentru Drepturile Omului examinează în întregime şi adoptă rezultatul EPU. Pasul final în proces este urmărirea implementării recomandărilor în documentul rezultat EPU al fiecărei ţări. Fiecare ţară poate indica care recomandări sunt susţinute şi acestea, printre alte lucruri, vor servi drept baza pentru următoarele cicluri de evaluare.

III. Participarea ONG


http://www.ohchr.org/EN/HRBodies/UPR/Documents/uprlist.pdf

Participarea tuturor părţilor interesate relevante inclusiv organizaţii non-guvernamentale (ONG) este important. ONG-urile cu statut consultativ la ECOSOC pot participa la şedinţele Grupului de Lucru EPU. Totuşi, nu este nici o prevedere pentru ca aceste ONG-uri să vorbească sau să prezinte informaţii scrise la aceste şedinţe. ONG-urile cu statut consultativ la ECOSOC pot de asemenea participa la şedinţele ordinare ale Consiliului pentru Drepturile Omului, la care sunt examinate şi adoptate rezultatele EPU, şi pot face comentarii generale scurte până la adoptarea documentelor rezultat de către Consiliul pentru Drepturile Omului. * Pentru note privind acreditarea ONG-urilor la şedinţele grupului de lucru EPU click aici.Părţile implicate sunt încurajate să depună prezentări care:

sunt special ajustate pentru EPU; conţin informaţie credibilă şi de încredere privind ţara revizuită; evidenţiază problemele principale şi identifică posibile recomandări şi/sau cele mai

bune practici; cuprind o perioadă maximă de patru ani; nu conţin limbaj evident abuziv; nu sunt mai mari de 5 pagini în cazul prezentărilor individuale, la care poate fi anexată

documentaţie adiţională pentru referinţă. Prezentările pentru coaliţiile mari de părţi interesate pot fi de până la 10 pagini.

Sugestii adiţionale:1) Luaţi în consideraţie toate obligaţiile drepturilor omului şi angajamentele la care ţara

revizuită este parte, promisiunile şi angajamentele voluntare făcute de această ţară, precum şi dreptul internaţional umanitar aplicabil.

2) Atrageţi atenţia la concluzii şi recomandări specifice făcute de mecanismele internaţionale şi regionale din domeniul drepturilor omului, şi menţionaţi gradul de implementare. Evitaţi să enumeraţi toate concluziile şi recomandările.

3) Evidenţiaţi realizările şi provocările ţării revizuite privind drepturile omului.4) Părţile interesate sunt încurajate să se consulte reciproc la nivel naţional pentru

participarea la prezentările EPU. Prezentările comune de un număr mare de părţi interesate sunt încurajate.

5) Notaţi că mecanismul EPU nu prevede confidenţialitate şi este realizat în baza documentelor publice.

Prezentările: Prezentările părţilor interesate trebuie expediate la [email protected]. Termenii limită pentru prezentările părţilor interesate pot fi găsite aici.

Link-uri utile: Sumarul informaţiei OÎCDO privind ţările interesate

o Germania o Canada o Noua Zelandă

Exemple de rapoarte ONGo Germania o Canada o Noua Zelandă

Informaţii de contact pentru părţile interesate:o [email protected] (ONG) Tel: +41 22 917 96 56 o [email protected] (INDO) Tel: +41 22 928 9368

Pentru informaţii adiţionale, vizitaţi www.hrpujc.org


http://www.ohchr.org/EN/HRBodies/UPR/Pages/UPRNZStakeholdersInfoS5.aspx

http://www.ohchr.org/EN/HRBodies/UPR/Pages/UPRCAStakeholdersInfoS4.aspx

http://www.ohchr.org/EN/HRBodies/UPR/Pages/UPRDEStakeholdersInfoS4.aspx

http://www.ohchr.org/EN/HRBodies/UPR/PAGES/NZSession5.aspx

http://www.ohchr.org/EN/HRBodies/UPR/PAGES/DESession4.aspx

http://www.ohchr.org/EN/HRBodies/UPR/PAGES/DESession4.aspx

http://www.ohchr.org/EN/HRBodies/UPR/Pages/NewDeadlines.aspx

http://www.ohchr.org/EN/HRBodies/UPR/Documents/accreditation_NGOs.pdf

Note finale
