2

TEMA PROIECTULUI:

PROIECT PENTRU O FERMA DE PRODUCŢIE CU

OVINE SITUATĂ ÎN ZONA DE DEAL CU CAPACITATEA

DE 300 CAPETE DIN RASA LACAUNE

3

CUPRINS

Memoriu justificativ ..........................................................................

1.1. Importanţa creşterii oilor ................................................... 1.2. Situaţia actuală a creşterii ovinelor în ţara noastră ...........

Capitolul I Descrierea firmei ...............................................................

Capitolul II Studiul de piață ................................................................

3.1. Clienții firmei .......................................................................

3.2. Concurența .........................................................................

Capitolul III Descrierea produselor comercializate ............................

Capitolul IV Procesul de producție .....................................................

4.1. Programarea producțiilor ....................................................

4.2. Programarea producţiei de lapte .........................................

4.3. Recoltarea şi valorificarea producţiei de lapte ....................

4.4. Programarea producției de miei ..........................................

Capitolul V Planul financiar ................................................................

Capitolul VI Planul de acțiune ............................................................

Anexa 1 ..............................................................................................

Anexa 2 ..............................................................................................

Anexa 3 ..............................................................................................

Anexa 4 ..............................................................................................

Bibliografie.........................................................................................

Pg.

4

4

7

8

10

10

10

11

13

13

13

14

15

17

18

19

19

20

20

21

4

MEMORIU JUSTIFICATIV

1.1. IMPORTANŢA CREŞTERII OILOR

Oaia străveche, denumită de specialişti ovis vignei, este strămoaşa tuturor

raselor de oi din Europa. Se consideră că din această oaie străveche s-a format oaia

scito-dacică, în anii 500-400 înainte de Hristos. Însă nu se exclude posibilitatea ca oaia

scito-dacică să fi fost de fapt o subpopulaţie balcanică a oii arkar, adică o rasă ce s-a

format în neolitic, în spatiul carpato-pontic, în anii 5000-4000 înainte de Hristos şi nu un

descendent al oii arkar.

Încă din neolitic Peninsula Balcanică constituia un loc foarte propice dezvoltării

agriculturii şi creşterii animalelor. Zonele agricole europene se aflau în bazinele mijlociu

şi inferior al Dunării. Oile au fost printre primele animale domesticite aici, alături de

capre, vite, porci şi cai. Cum oile şi caprele domesticite aveau nevoie de hrană diferită

de cea a omului, acesta a trebuit să urmeze turmele în căutare de zone unde se găsea

iarbă din abundenţă, apă şi umbră. Acestea trei sunt elementele fundamentale pentru o

turmă. Aşa a luat naştere păstoritul, considerat printre cele mai vechi ramuri ale

agriculturii.

Ca urmaşe, din oaia arkar a rezultat oaia scito-dacica, din care provin cam toate

grupele de rase de oi din Europa Centrală şi de Est, din Balcani şi din jurul Mării Negre,

până în Georgia. Concret, din oaia scito-dacică au rezultat patru grupe: grupa valahă

(Zackel), care nu e altceva decât ţurcana, grupa ruda şi carnabat, ţigaia şi valaha cu

coarne în tirbuşon sau raţcă. Tot din oaia străveche scito-dacică s-a desprins şi oaia

veche, spaniolă, din care provin rasele de oi din ţările nordice şi occidentale. Ţurcana

este o oaie rustică ce are şi astăzi, după câteva mii de ani de evoluţie, aceeaşi

conformaţie, aceeaşi rezistenţă la boli, cât şi aceeaşi grosime şi lungime a firului de

lână. Ţurcana este oaia de munte, cu lână aspră, care nu se îmbibă de apă atunci când

plouă. Raţca are o arie de raspandire restrânsă, doar în Munţii Banatului. În plus, ea nu

rezistă la deplasări lungi sau la pendularea sezonieră şi din acest motiv este mai puţin

cunoscută. În ceea ce priveşte rasa ruda, în aromână, aruda înseamnă "lână fină", deci

ruda este tot o ţigaie. Unii o consideră o rasă aparte, alţii nu. Este numită ori "ruda

5

românească cu cap negru", ori "ţigaia românească cu cap negru". Denumirea oficială

este "oaia cu cap negru de Teleorman (carabaşă)".

Drept dovezi, există scenele de pe Columna lui Traian si Monumentul de la

Adamclisi, unde apar oi în repetate rânduri, dar se poate vedea în unele scene şi

îmbrăcăminte făcută din lâna oilor - un soi de pături cu ciucuraşi, purtate de daci ca

mantii. Şi astăzi, unii ciobani, când se duc cu oile, îşi pun pe umeri o simplă pătură

aspră. Există şi dovezi arheologice, cum e foarfecele pentru tuns oile, descoperit în

cetatea dacică de la Căpâlna, apoi oasele de oi descoperite între ofrandele aduse de

daci zeilor. Asta se făcea în special primavara, când începea anul agricol. În concluzie,

nu există nici o îndoială că oaia ocupă un loc foarte important în viaţa dacilor.

În prezent, numărul oilor a scăzut foarte repede, pentru că din ce în ce mai puţini

români aleg să se ocupe de creşterea lor. În 2009, efectivele au scăzut cu o cincime

faţă de anul anterior. Unii specialişti estimează că în 3-4 ani vom mai citi doar în cărţi că

în România s-au crescut cândva oi şi capre.

Oaia a fost mereu, pentru români, o sursa de pastramă, friptură, zer şi brânză,

de căciuli, cojoace şi geci, a fost un prieten bun, un confident sincer şi discret. Pare

normal ca ea să fie şi sărbătorită de români, să ocupe un loc deosebit în sufletele şi

farfuriile lor. La fel de normal pare şi ca oaia să fi stat la baza unor nepieritoare creaţii

populare cum ar fi "Mioriţa" etc.

Creşterea ovinelor reprezintă o ramură importantă a zootehniei şi a avut o

contribuţie deosebită la dezvoltarea economică a statelor crescătoare, participând direct

la îmbunătăţirea nivelului de trai al oamenilor, alături de celelalte sectoare specifice

animalelor.

Printre principalele produse obţinute din laptele de oaie şi capră(separat sau în

amestec), care au pus bazele unor adevărate îndeletniciri, se numără: caşul dospit,

brânza de putină, burduf sau în coajă de brad, urda, caşul sărat, untul, jintiţa, jantul,

laptele de iarnă, iaurtul, etc .

În afara acestor produse tradiţionale, laptele de oaie constituie o importantă

sursă de materie primă, folosită ca atare sau în amestec cu cel de capră sau vacă,

pentru obţinerea a numeroase preparate de tip industrial, cum ar fi diferite sortimente de

caşcaval şi de alte brânzeturi etc.

6

Deasemenea, producţiile piloase recoltate de la ovine, împreună cu fibrele de

origine vegetală şi artificială reprezintă importante materii prime pentru industria textilă.

În urma prelucrării industriale a lânii albe se obţin ţesături cu o coloraţie diversă şi cu

însuşiri deosebite din punct de vedere igienic şi tehnic deoarece, această materie primă

prezintă proprietăţi termoizolante, capacitate mare de absorbţie a apei, capacitate

scăzută de absorbţie a umezelii, rezistenţă la acţiunea agenţilor chimici şi fizici,

rezistenţă la torsiune şi tracţiune, etc. Aceste însuşiri igienice, tehnologice şi economice

deosebit de valoroase, au la bază complexitatea structurii histologice şi compoziţia

chimice proprie fibrelor de lână. Ca urmare a acestor proprietăţi, ţesăturile din lână şi

din lână în amestec cu alte fibre, sunt utilizate în confecţionarea obiectelor de

îmbrăcăminte, precum şi a materialelor cu diferite destinaţii tehnice (capitonare, curele

de transmisie, ţesături decorative) sau a unor articole cu diverse destinaţii cum ar fi

basmalele, covoarele, cergile, etc

7

1.2. SITUAŢIA ACTUALĂ A CREŞTERII OVINELOR ÎN ŢARA NOASTRĂ

În România, efectivele de ovine au scăzut îngrijorător

de la an la an, ajungând ca în anul 2009 efectivul să fie

5.758.500, în scădere faţă de anul 2007 cu 25%.

Potrivit Sindicatului National al Crescătorilor de Ovine

şi Caprine din România, această tendinţă negativă se va

menţine şi în următorii ani.

Cu toate acestea ne situăm în Europa pe locuri

fruntaşe atât la efective (după Marea Britanie şi Spania şi

foarte aproape de Italia, Grecia şi Franţa), cât şi la producţia

de carne (locul 6) şi producţia de lapte produsă (locul 4).

În Europa centrală şi de est România se situează pe locul 5 atât la efective cât şi

la producţii, de aceea trebui să profităm de acest lucru pentru a câștiga un loc cât mai

bun pe piața europeană a cărnii și laptelui de oaie.

Producţiile realizate sunt de calitate medie spre satisfăcătoare. La carne,

carcasele se încadrează după sistemul EUROP la rasa Lacune în clasa medie R; la

rasa Ţigaie majoritatea în R şi puţine în clasa O, iar la Ţurcană 60% în clasa R şi 40%

în clasa O. Laptele, fiind muls manual posterior, are o calitate satisfăcătoare, având o

încărcătură bacteriană, la majoritatea crescătorilor, de peste 1 milion NTG/ml şi peste

600.000 celule somatice. Aceste valori sunt necorespunzătoare pentru producerea

brânzeturilor superioare.

Situaţia creşterii oilor în România comparativ cu Uniunea Europeană şi situaţia pe Glob

1980 1990 2000 2007

România 15.819.700 15.434.800 8.121.000 7.678.000

UE 110.660.196 143.275.907 122.664.916 107.938.663

Glob 1.098.674.103 1.209.503.135 1.059.685.652 1.086.881.528

FAOSTAT | © FAO Statistics Division 2009 | 03 December 2009

8

Capitolul. I

DESCRIEREA FIRMEI

Societatea comercială S.C. Miorita S.R.L. este o societate nou înființată, cu

sediul în comuna Dumești, județul Vaslui la o distanţă de 50Km de oraşul Vaslui şi la

40Km de oraşul Roman. Ferma este situată în afara satului la circa 750-800 m faţă de

cea mai apropiată locuinţă şi la 100 m de la drumul judeţean ce străbate comuna.

Investiţia a fost realizată pe baza studiilor făcute în zona oraşului Negreşti din

judeţul Vaslui şi care au arătat că nu există nici o unitate cu profil de creştere a oilor şi

obţinerea de animale de prăsilă. Singura concurenţa o fac gospodăriile particulare

populate în general cu rase neameliorate şi întreţinute în sisteme extensive.

Activitatea de bază este de creștere a ovinelor și obținerea de produse ce vor fi

comercializate pe piața din zonă.

Societatea comercială a cumparat o fostă fermă zootehnică de ovine ce a

apartinut CAP-ului din satul Dumesti care a fost dezafectată. În prezent ferma se află

într-o stare proastă de întreținere și are nevoie de investiții pentru o se putea relua

producția. În componenţa fermei se găsesc: saivane, magazie de furaje, fânar, filtru

sanitar veterinar, spaţiu administrativ, sursă de apă proprie, energie electrică de la

reţeaua existentă în apopiere.

Apa din fermă este asigurată din două puţuri forate la adâncimea de 25 metri

fiecare, apa îndeplinind codiţiile sanitar veterinare pentru consum.

Pe timpul iernii furajarea se face din stoc, pentru acesta fiind necesare 88,68 tone de

fân natural şi 80,88 tone fân de lucernă la care se adaugă 26 tone porumb şi 5 tone

tărâţe de grâu. Pe timpul verii furajarea se face la păşune fiind necesar ca păşunea să

asigure minim 748 tone pajişte, la acesta se adaugă 68 tone de lucernă masă verde.

Păşunea oferă cel mai ieftin furaj, iar în perioada de stabulaţie, furajele de volum ocupă

un loc însemnat în hrana animalelor.

Înfiinţarea fermei contribuie şi la refacerea efectivelor de ovine din zonă atât

calitativ cât şi numeric, ferma oferind spre vânzare femele şi masculi de populaţiei din

zonă.

9

Venturile în fermă se realizează pe baza produţiilor realizate şi anume:

tineret îngrăşat;

ovine pentru prăsilă;

brânză şi urdă;

lână.

S.C. Miorița S.R.L. a achiziționat în zonă si teren pentru obținerea de furaje

destinate creșterii ovinelor.

Ferma are o capacitate de 1000 de capete dar pentru inceput va fi populate doar

cu 300 capete.

Pentru începerea activității firma Miorița are nevoie de un împrumut de 360000

lei pentru renovarea clădirilor, achiziționarea de echipamente necesare desfășurării

activității și achizitionarea de animale.

S.C. Miorița S.R.L. va oferi pe piața din zonă produse obținute din lapte de oaie,

carne de miel dar și de oi adulte recondiționate.

10

Capitolul II

STUDIUL DE PIAȚĂ

3.1 CLIENȚII FIRMEI

S-a efectuat un studiu de piață pe un eșantion de 600 persoane, câte 300 pentru

fiecare oraș, respectiv Roman și Vaslui. Studiul s-a efectuat în zona piețelor agro-

alimentare pe subiecți ce au cumpărat produse lactate proaspete, în special brânzeturi,

indiferent de specia de la care provin. Astfel din cele 600 de persoane 170 au

achiziționat produse din lapte de oaie respectiv caș și urdă proaspătă. Din cele 170 de

persoane 92 au fost din Vaslui și 78 din Roman, cele doua orașe fiind apropiate ca

număr de locuitori.

3.2. CONCURENȚA

Ferma Miorița își va direcționa activitatea pentru acoperirea cererii de produse

proaspete din lapte de oaie, carne de miel și de oaie și se va adresa consumatorilor

situati pe o rază de 50 km, cuprinzănd orașele Roman, Vaslui, Negrești cât și localitățile

rurale.

Datorita faptului că ferma se adresează unei piețe cu peste 200.000 locuitori cele

6 ferme cu acelasi profil nu reprezintă o concurență mare, aceste neacoperind cererea

în special de carne de miel. Pe lânga cele 6 ferme, cu creșterea ovinelor se ocupa și o

mică parte a populației, aceasta producând pentru consum propriu.

Spre deosebire de fermele concurente, ferma Miorița crește oi din rasa Lacune,

rasă care este exploatată pentru producția de lapte și pentru obținere a mieilor de

măcelărie; având un grad bun de precocitate și prolificitate (145% la primipare și 170 %

la multipare). Talia medie a rasei este de 70 cm, iar greutatea corporal variază între 65 -

70 kg la female și 80 - 90 kg la berbeci. Lâna este albă, semifină și are o extindere

slabă pe corp, lipsind de pe membre, abdomen, partea laterală a corpului, partea

inferioară a gâtului și de pe cap. Producția de lână este de 1,5 kg la femele și de 2,5 kg

la masculi. De la turmele selecționate producția de lapte depășește 250 l într-o perioadă

de 173 zile de lactație, procentul de grăsime din lapte fiin variabil între 6,5 % și 8 %.

11

Capitolul III

DESCRIEREA PRODUSELELOR COMERCIALIZATE

Ferma se va baza pe comercilizarea produselor tradiționale obținute din lapte de

oaie precum cașul și urda. Cele două produse se vor obține în tehnologie tradițională

fără conservanți și aditivi ceea ce le face căutate în special de populația de la orașe ce

dorește să consume produse BIO.

Un alt produs comercializat este carnea de miel, animalele vor fi îngrășate în

sistem intensiv pentru a se obține o greutate cât mai mare la sacrificare alături de o

carne de bună calitate. Animalele se for comercializa fie în viu fie sacrificate și tranșate,

în miniabatorul amenajat în fermă, contra cost. Pe lângă carnea de miel se va

comercializa și carnea de oaie provenită de la oile reformate.

Tehnologia de obținere a produselor comercializate este următoarea:

Cașul dospit de oaie

După închegare, laptele se desprinde ușor cu mâinile de pe pereții cazanului și

se mărunțește bine până la mărimea bobului de mazăre, timp de 10 minute, pentru

scoaterea zerului. Apoi se amestecă ușor încă cca 5 minute.

În continuare, se adaugă 5 litri de zer, încălzit la 40-42°C, la 100 l lapte, pentru

păstrarea constantă a temperaturii de 37°C. Coagulul (laptele închegat) se "adună"

ușor, timp de 10 minute, cu ambele mâini, formându-se un conglomerat mare și rotund,

pe sub care se trece cu atenție sedila, în vederea așezării lui pe crintă, sub o greutate

ușoară.

După 5 minute, se "rupe" în bucăți de mărimea unui ou, apoi se leagă sedila și

se presează cca 2 minute.

Urmează o nouă mărunțire până se ajunge la mărimea "bobului de mazăre",

după care sedila se leagă, fiind supusa ultimei presări uniforme și moderate, cca 2 ore,

cu ajutorul unei plăci mai groase din lemn de fag sau de stejar, pe care eventual se

poate așeza - după caz - și o lespede de piatră de mărime potrivită.

În ceea ce privește cheagul, în lipsa soluției industriale de pepsină, se folosește

stomacul mieilor sacrificați până la vârsta de 3 săptămăni, în care se adaugă lapte și

sare multă. După circa 2-3 săptămâni se secționează, iar conținutul se dizolvă prin

12

frecare între degete în cca 2 kg de apă caldă, după care se filtrează. Tot în același scop

se poate folosi și mucoasa stomacului de porc, frecată cu sare multă, după care se

introduce într-un vas, peste care se toarnă lapte, lăsându-se cca 2 săptămâni în

această stare, apoi se filtrează și se folosește.

Urda

Zara, rămasă după prepararea "cașului dulce", se fierbe timp de 1 oră la

temperatura de 85-90°C, interval în care are loc precipitarea restului de proteină. Pe tot

timpul fierberii, zerul se agită continuu cu o lingură de lemn, ca să nu se prindă de

fundul cazanului și să se "afume". Bucățelele de urdă se ridică treptat la suprafața

cazanului, unde se culeg cu o lingură și se pun în sedilă pentru scurgerea zerului, timp

de 10-12 ore.În această fază, urda apare ca o pastă omogenă, granulată fin și de

culoare alb-cenușie.

Se consumă proaspată sau sărată, frământată și presată în putini sau în diverse

forme, confecționate din coajă de brad, pentru conservare timp mai îndelungat. Din cca

10-12 l de zer, rezulta de regulă 1 kg de urdă.

Cașul sărat

Se obține din cașul dospit Acesta se taie în felii, și se introduce în zer clocotit.

Pasta obținută se presează în forme mici, rotunde sau dreptunghiulare, din lemn, cu

baza sau fețele sculptate în diferite modele florale și cu capacitate de 250-300 g, unde

rămâne câteva minute. Se introduce apoi într-o baie de saramură pentru 10-12 ore,

după care se trece la zvântare și afumare, pentru conservare îndelungată.

13

Capitolul IV

PROCESUL DE PRODUCȚIE

4.1. PROGRAMAREA PRODUCŢIILOR

Pentru obținerea producțiilor necesare comercializării și pentru înregistrarea de

rezultatele economice satisfăcătoare s-a ales ca material biologic rasa Lacaune, o rasa

cu însușiri morfo productive superioare.

Rasa Lacaune s-a format în sudul Franței, prin selecția oilor locale, corelată cu

îmbunătățirea condițiilor de creștere și alimentație. Pentru corectarea unor însușiri

deficitare, în perioada 1870 - 1872 s-au efectuat și încrucișări de infuzie cu berbeci de

rasă Merinos importați din Spania și cu reproducători Southdown. Denumirea rasei

provine de la centru unu canton din regiunea Tarn din Munții Lacaune. A fost

recunoscută official ca rasă în anul 1902. În anul 1924, cele mai reprezentative turme

au fost incluse în controlul oficial al producției de lapte, iar din 1957 toate oile

aparținând acestei rase fac obiectul controlului oficial. Începând din anul 1986, pe lângă

controlul cantitativ s-a trecut și la controlului oficial al producției calitative de lapte.

Este o rasă exploatată pentru producția de lapte și pentru obținere a mieilor de

măcelărie; are un grad bun de precocitate și prolificitate (145% la primipare și 170 % la

multipare). Talia medie a rasei este de 70 cm, iar greutatea corporal variază între 65 -

70 kg la female și 80 - 90 kg la berbeci. Lâna este albă, semifină și are o extindere

slabă pe corp, lipsind de pe membre, abdomen, partea laterală a corpului, partea

inferioară a gâtului și de pe cap. Producția de lână este de 1,5 kg la femele și de 2,5 kg

la masculi. De la turmele selecționate producția de lapte depășește 250 l într-o perioadă

de 173 zile de lactație, procentul de grăsime din lapte fiin variabil între 6,5 % și 8 %.

4.2. PROGRAMAREA PRODUCŢIEI DE LAPTE

Laptele constituie unul dintre alimentele de bază

utilizate în hrana omului şi materie primă pentru o gamă

extrem de diversificată de produse, atât de uz alimentar, cât

şi de uz industrial.

În ceea ce priveşte producţia de lapte la rasa

14

Lacaune, aceasta este superioară raselor locale, fiin de circa 250 L. Datorită

potenșialului lactogen ridicat chiar și în urma alăptării rezultă o producție de lapte marfă

de 175 litri.

La începutul lactaţiei oile sunt mulse de trei ori pe zi (dimineaţa, la prânz şi

seara), către sfârşitul lactaţiei se trece la două mulsori, iar cu 15- 20 de zile înainte de

înţărcarea oilor se trece la practicarea unei singure mulsori.

Producţia totală de lapte pe tot efectivul

Număr capete oi

Producţia de lapte pe lactaţie / cap oaie Producţia totală de lapte pe

tot efectivul

300 250 L 75000 L

Din productia totală de lapte pe întreg efectivul se scade laptele supt de mieii

între 0- 3 luni (300×0,97×1,5 = 436 miei) şi obţinem cantitatea totală de lapte muls pe

lactaţie.

75000 - 32700 = 42300 kg total lapte

4.3. RECOLTAREA ŞI VALORIFICAREA PRODUCŢIEI DE

LAPTE

Recoltarea laptelui se realizează prin muls manual sau mecanic.De felul cum

sunt respectate operaţiunile preliminare, (pregătirea animalelor, a spaţiilor şi a

personalului) depinde foarte mult gradul de contaminare a laptelui cu microorganisme.

Pentru muls sunt utilizate găleţi din materiale inoxidabile, tablă zincată sau din

material plastic prevăzute cu nişte cupe pentru a evita pierderea laptelui şi obţinerea

unui lapte igienic.

Pentru a evita reducerea duratei de păşunat şi a oboselii ciobanilor, mulsul se va

efectua rapid, total, la ore fixe şi nu trebuie să depăşească pe toată turma 90 de minute

dimineaţa şi 60-80 de minute la prânz şi seara. Durata de mulgere a unei oi diferä în

funcţie de catitatea de lapte pe care o dă şi este de aproximativ 60 de secunde

dimineaţa şi 30-40 de secunde la prânz şi seara.

15

Pe toata durata procesului de muls se urmăreşte respectarea măsurilor de

igienă, recoltare şi depistare a laptelui.

După muls, laptele este supus unor operaţiuni care alcătuiesc aşa numita

condiţionare. Astfel,el se evacuează imediat din adăpost(pentru a nu împrumuta mirosul

de grajd şi pentru a nu fi expus contaminărilor suplimentare), este filtrat şi supus unei

răciri intensive la temperaturi cât mai apropiate de 0 ºC.

Laptele de oaie se valorifică prin metode rapide de prelucrare. În urma prelucrării

laptelui de oaie pot fi obţinute: caşul proaspăt, brânza telemea, brânza de putină,

brânza de burduf şi caşcavalul. Se mai obţine şi untul din lapte de oaie. Ca produs

secundar prin fierberea zarei rezultată din prepararea caşului se obţine urdă şi zarul.

4.4. PROGRAMAREA PRODUCȚIEI DE MIEI

Pentru obținerea mieilor destinați comercializării se apelează la creșterea

separată a mieilor de oile mame. Această tehnică prezintă multiple avantaje de natură

economică, sanitară și biologică și se poate aplica începând cu vârsta mieilor de 20 - 25

zile și constă în cazarea lor în compartimente separate.

Administrarea furajelor se face la discreție și se bazează pe amestecuri de

concentrate măcinate, fân de bună calitate și sare dispusă sub formă de bulgări. Mieii

au acces la oile mame doar de 3- 4 ori pe zi, la interval egale și doar pentru supt. La

începutul introducerii acestei tehnici mieii pot râmâne peste noapte împreună cu

mamele lor.

Din punct de vedere economic aplicarea acestei variante prezintă o serie de

avantaje, reprezentate de faptul că oile nefiind deranjate prea des pe durata zilei,

folosesc bine furajele administrate sau pășunea. Apoi, mieii se obișnuiesc să consume

cantități mai mari de furaje, cu efecte benefice asupra dezvoltării corporale ulterioare.

Prin creșterea separată mieii suportă foarte ușor criza de înțărcare ceea ce reprezintă

un mare avantaj biologic. De asemenea, prin creșterea separată se tratează mai bine și

mai ușor parazitozele și alte boli ce se transmit cu mare ușurință de la mamă la miel,

sau pot fi contactate direct de pe pășune în cazul în care mieii sunt scoși împreună cu

oile mame. în funcție de sezonul de fătare, creșterea separată a mieilor de oile mame

se poate practica cu bune rezultate și în perioada de pășunat. Dimineața, pe baza unor

16

reflexe dobândite, mieii se aleg cu ușurință și sunt duși la pășune separat de oile

mame.

Pășunile destinate acestui scop trebuie să aibă o compoziție floristică bogată

(graminee și leguminoase perene), să fie în apropierea adăposturilor pentru a permite

retragerea rapidă a cârdurilor în cazul în care în atmosferă au loc schimbări bruște de

temperatură.

La amiază și seara cârdul de miei se reunesc cu turma de oi mame pentru supt

iar pe durata nopții pot rămâne împreună. Cu cca. 10 - 20 zile înainte de data forfetară a

înțărcării, mieii rămân tot timpul separați de oi, iar accesul la mame se reduce la două și

mai târziu la un singur supt pe zi.

Aplicarea corectă a tehnologiei de alăptare, furajare suplimentară, adăpare,

adăpostire și îngrijire a mieilor sugari, reprezintă garanția obținerii rezultatelor scontate,

materializate printr-un tineret bine conformat, cu o bună dezvoltare corporală specifică,

sănătoși, viguroși și totodată servește la o bună pregătire a înțărcării mieilor.

17

Capitolul V

PLANUL FINANCIAR

Veniturile vor fi asigurate din vanzarea produselor lactate obținute în fermă și pe

comercializarea cărnii de miel și de oaie.

Din laptele de oaie obținut ăn fermă se va produce caș și urdă, astfel din 5 litri de

lapte de oaie se obține 1 Kg caș iar din 10 litri de zer obținut de la fabricarea laptelui

rezultă 1 Kg de urdă.

Din 42300 litri lapte marfă vor rezulta :

8460 Kg caș;

3384 Kg urdă;

Din comecializarea celor două produse se vor obține următoarele venituri:

8460 kg * 12 lei/kg = 101520 lei

3384 kg * 8 lei/kg = 27072 lei

TOTAL = 128592 lei

Din comercializarea cărnii de miel se va obține:

300 oi * 0,97 * 1,5 = 436 miei obținuți. din care 30 mioare se vor păstra pentru

înlocuirea adultelor reformate.

436 – 30 = 406 miei pentru comercializare.

406 miei * 18 kg/cap = 7308 kg

7308 kg * 10 lei/kg = 73080 lei

Comercializare cărnii de oaie:

30 oi * 45 kg/cap = 1350 kg

1350 kg * 8 lei/kg = 10800 lei

TOTAL = 838800 lei

VENIT TOTAL = 212472 lei

18

Capitolul VI

PLANUL DE ACȚIUNE

Pentru a demara afacerea S.C. Miorita S.R.L. are nevoie de un împrumut

de 360000 lei pentru a renova ferma și pentru a cumpăra echipamentele

și materialul biologic. Pe lânga banii împrumutați societatea mai are

fonduri proprii în valoare de 150000 lei.

Din suma pe care o are la dispoziție societatea va achiziționa 300 capete ovine

în valoare de 105000 lei, iar restul sumei de bani va fi folosită pentru cumpărarea de

materiale si echipamente necesare renovării și echipării fermei.

Societaea va imprumuta 360000 lei de la bancă pe o perioadă de 7 ani cu o

dabândă de 16 %. Ratele vor fi în număr de 4 pe an și cu o perioadă de grație de 4 rate.

Cheltuielile programate sunt în valoare de 60000 lei pe an din care pentru salarii

26400 lei.

Salariile se impart astfel:

8400 lei pentru un cioban

12000 lei pentru un inginer

6000 lei un electrician ce lucreaza cu jumatate de normă.

Diferentai în valoare de 33600 lei reprezintă cheltuieli cu furajarea,

tratamente,întreținere utilaje.

19

Anexa 1

Credit 360000

Dobanda 16%

Nr.rate pe an 4

Perioada de gratie 4

Nr ani pentru credit 7

Valoarea ratei de ramburs 15000

Anexa 2

Nr

rata Sold

Dobanda

scadenta

Rata de

rambursat

Rest de

rambursat Dobanda anuala

1 360000 14400 0 360000 14400

2 360000 14400 0 360000 28800

3 360000 14400 0 360000 43200

4 360000 14400 0 360000 57600

5 360000 14400 15000 345000 72000

6 345000 13800 15000 330000 85800

7 330000 13200 15000 315000 99000

8 315000 12600 15000 300000 111600

9 300000 12000 15000 285000 123600

10 285000 11400 15000 270000 135000

11 270000 10800 15000 255000 145800

12 255000 10200 15000 240000 156000

13 240000 9600 15000 225000 165600

14 225000 9000 15000 210000 174600

15 210000 8400 15000 195000 183000

16 195000 7800 15000 180000 190800

17 180000 7200 15000 165000 198000

18 165000 6600 15000 150000 204600

19 150000 6000 15000 135000 210600

20 135000 5400 15000 120000 216000

21 120000 4800 15000 105000 220800

22 105000 4200 15000 90000 225000

23 90000 3600 15000 75000 228600

24 75000 3000 15000 60000 231600

25 60000 2400 15000 45000 234000

26 45000 1800 15000 30000 235800

27 30000 1200 15000 15000 237000

28 15000 600 15000 0 237600

20

Anexa 3

Specificare Anul I Total

An I

An

II

An

III

An

IV

An

V

An

VI

An

VII I II III IV

Venituri 53118 53118 53118 53118 212472 212472 212472 212472 212472 212472 212472

Cheltuieli

Programate 15000 15000 15000 15000 60000 60000 60000 60000 60000 60000 60000

Profit brut 38118 38118 38118 38118 152472 152472 152472 152472 152472 152472 152472

Impozit 9530 9530 9530 9530 38120 38120 38120 38120 38120 38120 38120

Dobanzi

+ rate 14400 14400 14400 14400 57600 114000 104400 94800 85200 75600 66000

Profit

disponibil 14188 14188 14188 14188 56752 352 9952 19552 29152 38752 48352

Profit

cumulat 14188 28376 42564 56752 56752 67632 77584 97136 126288 165040 213392

Anexa 4

Specificare Anul I Total

An I

An

II

An

III

An

IV

An

V

An

VI

An

VII I II III IV

Resurse fin.

proprii 150000 23718 47436 71154 292308 94872 129744 164616 199488 234360 269232

Credit 360000 0 0 0 360000 0 0 0 0 0 0

Vanzari 53118 53118 53118 53118 212472 212472 212472 212472 212472 212472 212472

Total intrari

numerar 563118 76836 100554 124272 109200 307344 342216 377088 411960 446832 481704

Investitii 510000 0 0 0 500000 0 0 0 0 0 0

Cheltuieli

operationale 15000 15000 15000 15000 60000 60000 60000 60000 60000 60000 60000

Cheltuieli

financiare 14400 14400 14400 14400 57600 57600 57600 57600 57600 57600 57600

Rata de

credit 0 0 0 0 0 60000 60000 60000 60000 60000 60000

Total iesiri

numerar 539400 29400 29400 29400 627600 177600 177600 177600 177600 177600 177600

Surplus

numerar 23718 47436 71154 94872 94872 129744 164616 199488 234260 269232 304104

21

BIBLIOGRAFIE

1. Pascal C. (2007) – Creşterea ovinelor şi caprinelor, Editura PIM, Iaşi

2. Pop I.M., Halga P., Teona Avarvarei (2006) – Nutriţia şi alimentaţia animalelor,Vol

III, Editura TIPO MOLDOVA,Iaşi

3. *** revista Ferma nr. 05 (43) - octombrie-noiembrie 2006

4. *** www.faostat.org.com

5. ***http://www.formula-as.ro/2009/865/mica-enciclopedie-as-27/fabuloasa-poveste-a-

oilor-romanesti-11015

6.