Prezentarea paradigmei

Prima jumătate a secolului al XX-lea, a fost dominată de abordările psihanalitică și

behavioristă. În 1962 un grup de psihologi a fondat Asociația de Psihologie Umanistă, aceștia

privind psihologia umanistă ca o alternativă la celelalte două abordări.

În cadrul acestei noi abordări omul este considerat o persoana fundamental buna, iar

problemele emotionale sunt rezultatul blocarii fortelor pozitive ale acestuia.

Principiile adoptate de Asociația de Psihologie Umanistă sunt următoarele:

- Ființele umane nu sunt numai obiecte de studiu, ele trebuie sa fie descrise și înțelese prin

prisma propriilor lor viziuni subiective despre lume, prin percepțiile lor despre ele și

sentimentele lor privind valoarea personală.

- Oamenii sunt motivați de nevoia de a-și dezvolta potențialul și capacitățile.

- Importanța semnificației subiective trebuie să preceadă obiectivitatea în selectarea

problemelor de cercetare.

- Valoarea cea mai mare este atribuită demnității persoanei. Oamenii sunt în principiu buni.

Obiectivul psihologiei este să înțeleagă oamenii nu să-i controleze sau să facă predicții

despre ei.

În centrul acestei mișcări răsunau nume precum cel al lui Carl Rogers, Abraham Maslow și

George Kelly.

Carl Rogers (1902-1987) și-a construit teoria pe baza activității sale cu pacienții,desfășurată în

clinică. El a fost impresionat de ceea ce a văzut ca fiind predispoziția înnăscută a individului

către dezvoltare, maturizare și schimbare pozitivă. Astfel, el a ajuns să considere că forța

fundamentală care motivează organismul uman este tendința de actualizare- tendința de împlinire

sau actualizare a tuturor capacităților organismului.

Orice organism în creștere tinde să-ți actualizeze propriul potențial, în limitele eredității sale.

Dar, o dată ce acest curs a fost stabilit, individul va preferea să se dezvolte. Credința în primatul

realizării constituie baza terapiei non-directive sau centrate pe client. Această metodă

psihoterapeutică pleacă de la ipoteza că fiecare individ are dorința și posibilitatea de a se

schimba și că persoana cea mai indicată pentru a decide cursul acestei schimbări este el însuși.

.Terapeutul este o ”cutie de rezonanță”, în vreme ce individul își cercetează și își analizează

propriile sale probleme. Aceasta este o abordare terapeutică total diferită de cea psihanalitică, în

care terapeutul analizează trecutul pacientului pentru a identifica problema și pentru a decide în

ce fel poate fi ea remediată. Conceptul central în teoria lui Rogers asupra personalității este cel

de sine, acesta constă în totalitatea ideilor, percepțiilor, valorilor care caracterizează ”Eul”,

inclusiv conștiința a ”ceea ce sunt” și ”ceea ce pot”. Acest sine perceput influențează atât felul în

care individul percepe lumea, cât și felul în care se comportă. După părerea lui Rogers, individul

își evaluează fiecare experiență în raport cu această imagine de sine. Oamenii doresc să se

coporte în moduri care sunt conforme cu conceptul lor de sine, iar experiențele și sentimentele

care nu sunt conforme cu acest concept pot fi respinse la intrarea în conștiință. În esență acesta

este conceptul lui Freud despre reprimare, însă Rogers consideră că ea nu este nici necesară și

nici permanentă. Sinele ideal este un alt concept fundamental al teoriei lui Rogers. Cu toții avem

în minte imaginea persoanei care am vrea să fim. Individul este cu atât mai fericit și mai împlinit

cu cât sinele ideal este mai apropiat de sinele real.

În situațiile în care persoana înregistrează o discrepanță între ceea ce este și ceea ce ar trebui să

fie, trăirea subiectivă va fi una de distres.

Din perspectiva paradigmei umaniste, omul:

reprezinta o valoare in sine si de aceea merita respect

are capacitate de autodirectionare si autoactualizare (atingerea nivelurilor superioare

conform piramidei nevoilor propusa de Abraham Maslow)

are capacitatea de a-si selecta propriile valori

are capacitatea de a invata sa devina responsabil

are capacitatea de a-si controla propriile ganduri, emotii si comportamente

are potentialul de a realiza modificari constructive si de a se autodezvolta.

(S .Cloninger, 1992).

Consilierea nondirectiva (centrata pe persoana ) este una dintre principalele orientări din cadrul

acestei paradigme

Consilierea nondirectiva a fost elaborata de Carl Rogers si are la baza toate principiile

paradigmei umaniste. Consilierea are un caracter nondirectiv, ca urmare a angajamentului

teoretic care considera ca omul are capacitate de autoreglare si autocontrol. Din aceasta

perspectiva, relatia de consiliere are rolul de a valorifica resursele personale si potentialul de

dezvoltare al clientului.

Consilierul are rolul de a reflecta emotiile si gandurile clientului cu scopul de a-i facilita acestuia

evaluarea si analiza efectului pe care acestea le au asupra comportamentului. Astfel, oamenii au

posibilitatea sa-si reorganizeze gandurile si comportamentele pentru o functionare optima.

Scopul consilierii centrate pe persoana este de a asista clientul sa devina autonom, spontan si

increzator in sine.

Consilierea centrata pe persoana implica trei faze:

incurajarea autoexplorarii - persoana este incurajata sa-si examineze si sa-si defineasca

clar statusul in prezent ("locul" in care se afla acum in viata)

incurajarea relationarii intre "locul " prezent in viata personala si "locul" dorit

incurajarea actiunii pentru a ajunge in "locul"dorit

Cele mai eficiente tehnici in consilierea centrata pe persoana sunt reprezentate de atitudinile

consilierului fata de client:

Congruenta - se refera la concordanta dintre ceea ce crede consilierul despre problemele

discutate cu clientul si ceea ce exprima el. Relatia terapeutica trebuie sa fie una autentica.

Acceptarea neconditionata - consilierul accepta clientul ca fiind o persoana unica, cu

potential valoros; acceptarea neconditionata a persoanei nu implica si acceptarea neconditionata

a comportamentelor acestuia. Consilierea centrata pe persoana realizeaza distinctia dintre

persoana si comportamentul ei - este orientata spre comportament si nu critica persoana.

Empatia - este abilitatea de a te transpune in locul altei persoane si de a intelege modul in

care ea gandeste, simte si se comporta. Reflectarea empatica presupune validarea clientului si se

poate realiza prin formulari de tipul: "Te simti .pentru ca. si doresti.".

Caldura

Respectul

Consilierea centrata pe persoana confera clientului un rol activ. Clientul il "invata" pe consilier

despre problema sa si in acelasi timp invata el insusi diferite strategii pentru a face fata

problemei respective. Consilierul sustine procesul de autoinvatare si de autoreglare prin ascultare

activa, reflectare, clarificare, sumarizare.

Cunoașterea și acceptarea de sine sunt variabile fundamentale în funcționarea și adaptarea

optimă la mediul social, în menținerea sănătății mentale și emoționale. Familia și școala sunt

instituțiile cheie care creează cadrul în care copii și adolescenții se pot dezvolta armonios în

funcție de interesele și aptitudinile proprii. Familia și școala devin astfel locul predilect unde

elevul începe să se descopere pe sine, să își contureze o imagine despre propria persoană, să își

dezvolte încrederea în sine. Un copil sau adolescent are nevoie să simtă că nu este necesar ca el

să fie premiant sau olimpic pentru a fi iubit, acceptat și respectat. Atăta timp cât școala se va

raporta apreciativ doar la elevii performanți, pentru majoritatea elevilor ea va rămâne o instituție

care ”amenință” imaginea de sine și starea de bine. Respectul, aprecierea, recompensa sunt

stimuli care încurajează dezvoltarea personală, previn și remediază atitudini și comportamente

deficitare sau problematice

Termenul de psihoterapie nondirectiva a fost inlocuit cu cel de terapie centrata pe client iar acesta a fost inlocuit in anul 1947 cu termenul de terapie centrata pe persoana.

Sistemul de abordare a terapiei din perspectiva clientului a presupus o accentuare asupra strategiilor de abordare a persoanei din perspectiva resurselor sale de dezvoltare, de autodirectionare a propriilor eforturi de realizare. Ideile principale cu privire la persoana, la fortele motivationale esentiale care reprezinta energiile interioare ce determina devenirea acesteia stau la baza modelului teoretic al consilierii centrate pe persoana. Acest model se integreaza in categoria abordarilor experentiale umaniste si se distinge prin urmatoarele caracterisitici:

1.     se acorda o mai mare autonomie si independenta subiectului consiliat, considerindu-se ca acesta este apt sa se inteleaga pe sine.

2.     demersul de consiliere este centrat pe client in sensul ca acesta detine rolul principal, consilierul fiind un facilitator al relatiei de consiliere care poate determina transformari constructive in dezvoltarea personalitatii clientului.

3.     spre deosebire de modelele dinamice (psihanaliza) si comportamentale, consilierea centrata pe persoana acorda un rol important factorilor afectivi, emotionali si modului in care persoana consiliata se percepe pe sine. Consilierul va trebui sa se situeze pe punctul de vedere al clientului privind situatia sa.

4.     consilierea centrata pe persoana acorda o mai mare importanta trairilor prezente situative in comparatie cu cele legate de trecut (de istoria cazului).

5.     Relatia de consiliere client - consilier este considerata a fi cadrul esential determinator pentru demersul consilierii. Aceasta presupune anumite conditii fundamentale legate de atitudinile consilierului ce ofera un climat pozitiv care sa permita implinirea ei ca "o experienta evolutiva" pentru client.

Rogers are in vedere cele mai semnificative conditii care favorizeaza cresterea resurselor persoanei consiliate astfel incit ea sa atinga un mod special de a fi mai libera, mai autonoma si mai eficace ("deplin functionala"). C. Rogers introduce termenul de "persoana total functionala" si caracterizeaza modelul comportamental al acesteia, considerind ca aceasta reprezinta scopul total al consilierii. Persoana total functionala are urmatoarele caracteristici:

01.  deschiderea spre experienta cu abilitatea de a percepe lumea in mod realist.

02.  este rationala, apta sa dea curs tendintelor firesti de realizare, nedefensiva.

03.  se angajeaza in procesul existential al vietii.

04.  are incredere in sine si in sistemul personal de valori.

05.  este capabila sa inteleaga si sa interpreteze in mod adecvat experientele sale de viata.

06.  isi asuma responsabilitatea pentru propriul comportament.

07.  este capabila sa accepte propriile diferente.

08.  este apta sa stabileasca raporturi creative cu mediul inconjurator.

09.  ii poate accepta pe ceilalti ca individualitati unice.

10.  este in masura sa traiasca sentimentul demnitatii personale, respectul si pretuirea de sine

11.  ii poate aprecia pe ceilalti

12.  poate relata deschis despre propriile experiente

C. Rogers introduce paradigma schimbarii in abordarea personalitatii si considera ca un scop complementar al consilierii este pregatirea persoanei pentru schimbare, pentru adaptare la schimbare, pentru a face fata unor solicitari viitoare, rezultind termenul de "persoana de miine",

persoana ce are urmatoarele caracteristici: deschidere catre lume, dorinta pentru autenticitate, dorinta de a se implini ca fiinta, aspiratia pentru intimitate, grija pentru ceilalti, aspiratii spre valori spirituale etc.

Scopurile consilierii se refera la asigurarea premiselor pentru dezvoltarea acelor resurse care sa asigure eficacitatea adaptativa a persoanei si armonizarea relatiilor dintre conceptia de sine a persoanei si experientele sale de viata. Persoana dispune de anumite capabilitati esentiale:

1.    ea poate sa-si organizeze imaginea de sine astfel incit sa devina compatibila cu ansamblul experientelor sale si pentru a-si exercita acest potential ea trebuie sa dispuna de un anumit optimum al climatului sau relational. Cind aceste conditii sunt afectate, relatia de consiliere i le poate oferi.

2.    fiinta umana poate deveni constienta de factorii psihologici ce pot afecta eficacitatea comportamentului. Acesti factori tin de calitatile constiintei de sine, de realismul ei si de gradul de adecvare. Dezacordul imaginii de sine cu situatiile sale experientiale poate determina unele disfunctii. Esential este sa intelegem calitatile mai importante ale imaginii de sine:

        ariile sale de continut.

        structura sa.

        centralitatea si marginalitatea.

        adecvarea sau inadecvarea, realismul sau nerealismul ei.

        aspectele de valoare: sistemul de valori personale si relevanta acestora.

        tensiunea interioara sau exterioara.

        nivelul consideratiei de sine asociat imaginii de sine.

        relatia real - ideal in manifestarile constiintei de sine.

Din punct de vedere practic, demersul de consiliere presupune insasi rezolvarea unor probleme care tin de asigurarea armonizarii dintre imaginea de sine (eul ideal) si eul real. Conditiile fundamentale pentru demersul de consiliere sunt date in primul rind de calitatile raportului comunicativ consilier - client. Rogers considera ca sunt esentiale urmatoarele lucruri:

1.    intelegerea clientului sub aspectul ansamblului situatiilor si trairilor sale. "Adecvarea" se refera la acordarea intre modul in care persoana consiliata se percepe pe sine si felul in care consilierul va reflecta acest mod.

2.    incurajarea clientului, stimularea increderii.

3.    sustinerea pozitiva neconditionata a clientului prin acea acceptare deplina a clientului.

Avem in vedere un model teoretic "conditional" pe care Rogers il adopta - daca in demersul de consiliere se asigura anumite conditii, se pot produce in mod spontan, firesc, anumite transformari la nivelul psihologiei clientului. Rogers enumera cele sase conditii fundamentale ale consilierii:

1.      existenta unui raport intercomunicativ direct intre persoana si psihologul consilier.

2.      prezenta deschiderii clientului pentru consiliere prin prezentarea unor probleme (ex: clientul trece printr-o stare de dezacord intern, de vulnerabilitate).

3.      angajarea consilierului in relatia intercomunicativa, cu disponibilitatile sale esentiale pentru a-l intelege si ajuta pe client.

4.      prezenta unui respect neconditionat, a unei acceptari totale a subiectului.

5.      capacitatea consilierului pentru intelegerea empatica a clientului.

6.      capacitatea consilierului de a comunica disponibilitatile sale psihologice, de respect neconditionat si acceptare, astfel incit sa-l convinga pe client de acestea.

Daca aceste conditii sunt asigurate se poate determina procesul transformarilor constructive la nivelul clientului. aCeste transformari urmeaza anumiti pasi, in numar de 12, acestia fiind:

01.  persoana consiliata se simte tot mai capabila sa-si exprime propriile sentimente.

02.  sentimentele sale se refera tot mai mult la sine.

03.  devine tot mai capabila sa se diferentieze pe sine in raport cu lumea, sa-si constientizeze sinele.

04.  este tot mai capabila sa se refere in mod obiectiv la realitate.

05.  sentimentele sale se refera mai putin la dezacordul dintre imaginea de sine si experientele de viata. Persoana realizeaza riscul unui dezacord intern pe care l-a depasit prin climatul creat de consilier.

06.  subiectul poate trai mai deplin anumite stari emotionale pe care anterior le nega.

07.  imaginea de sine se schimba, devine mai realista.

08.  se realizeaza o mai mare armonizare a persoanei in raport cu lumea exterioara.

09.  devine capabila sa traiasca sentimentul de respect neconditionat manifestat de consilier fata de el.

10.  este apt sa traiasca respectul de sine.

11.  isi da seama se sistemul personal de valori si ca el insusi poate adopta criterii de evaluare in raport cu propria persoana. Rogers considera ca noncongruenta dintre sistemul personal de valori si criteriile de valorizare din exterior poate determina disfunctii.

12.  persoana devine mai matura si capabila sa traiasca in raport cu sistemul personal de valori concordant cu criteriile valorice externe.