proiect-naratiunea

5/17/2018 PROIECT-NARATIUNEA - slidepdf.com

http://slidepdf.com/reader/full/proiect-naratiunea 1/3

NARAŢIUNEA

Termenul naraţiune provine din latinescul “naratio” (povestire,

istorisire) şi este folosit cu semnificaţia de mod de expunere şi/sau de

operă literară în care este întrebuinţat cu precădere acest mod de

expunere.

Naraţiunea este modul de expunere prin care autorul povesteşte

o întamplare sau un şir de întâmplări dispuse într+o succesiune de

momente,desfăşurate într-un spaţiu determinat, la care participă unul

sau mai multe personaje.Acest mod de expunere este specific operelor

epice,populare şi/sau culte.

Ea presupune în primul rând prezenţa unui narator sau

povestitor,adică cel care relatează sau povesteşte faptele.Aceasta este

vocea delegată de autor pentru a povesti.Poate fii autorul când relatarea

se face la persoana a III-a, deoarece vorbeşte despre alţii, sau un

personaj al operei când relatarea se face la persoana I, acesta vorbind

despre sine şi asumându+si atât rolul de narator cat şi de

personaj.Deoarece naraţiunea este specifică genului epic, relatarea

faptelor se face obievtiv fără intervenţia directă a autorului,

sentimentele fiind exprimate indirect prin intermediul acţiunii şi al

personajelor.Cu toate acestea când relatarea se face la persoana I,

apare şi o anumită doză de subiectivitate determinată de identitatea

dintre personaj şi narator.

1



După cum se observă pe lângă narator,alte elemente ale unei

naraţiuni sunt:acţiunea (totalitatea faptelor şi a întâmpărilor) şi

peronajele (persoanele care participă la acşiune).În funcţi de narator

naraţiunile pot fii:la persoana I, la pesraoana a III-a sau impersonalecând naratorul se ascunde în spatele personajelor şi le lasă să acţioneye

singure.Acţiunile narate se desfăşoară într+un anumit timp şi

spaţiu.Spaţiul poate fii real (închis şi deschis), sau imaginar, constant

sau în schimbare terestru sau cosmic.

Timpul naratiunii poate fi un singur moment sau o perioada mai

mare de timp, poate fi un timp real sau imaginar, totodată, naratiunea

(actiunea) poate viza trecutul, prezentul ori viitorul.Naratiunea are diferite functii. Ea pune in relatie o stare initiala de

echilibru cu o stare finala aflata intr-un echilibru modificat. In acelasi

timp, este un mijloc indirect de caracterizare a personajelor si le pune in

relatie unele cu altele, le aduce fata in fata, sa se confrunte. De

asemenea, diferitele spatii si momente ale desfasurarii actiunii sunt

puse in relatie, pentru a da unitatea secventelor narative.Acestea

(secvenţele narative) se leagă între ele prin:• înlanţuire (dispunerea cronologică a întâmplărilor);

• alternanţă (prezentarea alternativ a două povestiri);

• inserţie (includerea uni povestiri în interiorul alteia-povestire

în povestire sau povestire în ramă).

Cercetătorii indentifică două aspecte la nivelul

naraţiunii:povestirea, numită şi istorisire şi discursul,numit şi subiect.

Naraţiunea ca povstire se determină prin urmatoarele clase deunitătii:-nucleele (se raportează la fapte, evenimente,acţiuni);

-indicii (trimit la descrierea obiectelor şi a personajelor

);

-catalize (sunt extensii descriptive, ce se referă la desfaşurarea

faptelor, la nuclee);

2



-informaţiile (situează acţiunea în timp şi spaţiu).

Naraţiunea prin discurs se caracterizează prin următoarele

concepte:-timpul naraţiunii,exprimă raportul dintre timpul povestirii si

timpul discursului.Complexitatea timpului narativ ţine de faptul ca încursul naraţiunii se întâlnesc mai multe starturi temporale.Perspectiva

temporală poate fii:cronologică sau continuă ( bazată pe relatarea în

ordinea temporală a derulării evenimentelor) şi deasemenea mai poate

fii discontinuă (alternarea temporală a evenimentelor, cu dislocări ale

fluxului narativ,prin evocare sau reluare, prin flashback şi analepsă).

În ceea ce priveşte naratorul, este o instanţă intermediară între

autor şi cel ce relatează întamplările ăn operă,folosind verbele „dicendi” ( a zice) şi “sentiendi” ( a simţi).Autorul este cel care a creat univesrul

epic, iar naratorul este cel care comunică evenimentele povestite

cititoului fictiv (naratorului).

Punctul de vedere al naratorului în relaţie cu naratorul şi cu

discursul epic al operei defineşte mai multe tipuri de narator:

• naratorul-personaj, este personajul care narează la

persoana I, o întamplare în care este implicat direct;• narator omniscient şi omniprezent, este cel care ştie tot

ceea ce fac, gândesc personajele şi comunică la persoana a

III-a aceste fapte cititorului fictiv(naratorului)şi se

indentifică uneori cu autorul în cadrul romanului realist;

• narator-martor, este personajul, niciodată cel principal, care

poate participa/asista direct la evenimentele pe care le

narează la persoana a III-a, referindu-se mai ales la alţi eroiimplicaţi în acţiunea epică.

3

proiect-naratiunea

Documents