proiect la finante

43
CAPITOLUL I DISPOZITII GENERALE Art. 1 Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş este unitatea teritorială a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Ploieşti (denumită în continuare DGRFP Ploieşti) din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală care are ca scop realizarea în mod unitar a strategiei şi programului Guvernului în domeniul finanţelor publice şi aplicarea politicii fiscale a statului la nivelul judeţului nostru. Art. 2 Administraţiile Judeţene a Finanţelor Publice îşi desfăşoară activitatea la nivelul fiecărui judeţ în baza legilor, ordonanţelor Guvernului, ordinelor şi instrucţiunilor elaborate de ANAF şi Ministerul Finanţelor Publice (denumit în continuare MFP). Art. 3 Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş are următoarele atribuţii principale: a) desfăşoară ansamblul activităţilor de administrare fiscală a contribuabililor, respectiv: înregistrarea fiscală, declararea, stabilirea, colectarea şi verificarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor sume datorate bugetului general consolidat, soluţionarea contestaţiilor potrivit comptenţelor stabilite prin acte normative; b) organizează, în conformitate cu prevederile legale, activitatea de trezorerie şi contabilitate publică la nivel teritorial, asigurând încasarea veniturilor şi efectuarea cheltuielilor pe bugete, precum şi exercitarea controlului prevăzut de normele legale în vigoare; c) verifică şi avizează, potrivit legislaţiei, documentele justificative prezentate de agenţii economici în care se solicită acordarea de subvenţii, prime, diferenţe de preţ de la bugetul general consolidat; d) desfăşoară acţiuni de control financiar la regii autonome, societăţi şi companii naţionale şi la societăţi comerciale cu capital integral sau majoritar de stat; 3

Upload: sandu-silviu

Post on 28-Dec-2015

73 views

Category:

Documents


1 download

TRANSCRIPT

Page 1: Proiect La Finante

CAPITOLUL IDISPOZITII GENERALE

Art. 1 Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş este unitatea teritorială a Direcţiei Generale Regionale a Finanţelor Publice Ploieşti (denumită în continuare DGRFP Ploiești) din cadrul Ministerului Finanţelor Publice şi a Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală care are ca scop realizarea în mod unitar a strategiei şi programului Guvernului în domeniul finanţelor publice şi aplicarea politicii fiscale a statului la nivelul judeţului nostru.

Art. 2 Administraţiile Judeţene a Finanţelor Publice își desfășoară activitatea la nivelul fiecărui județ în baza legilor, ordonanțelor Guvernului, ordinelor și instrucțiunilor elaborate de ANAF și Ministerul Finanțelor Publice (denumit în continuare MFP).

Art. 3 Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş are următoarele atribuții principale:a) desfășoară ansamblul activităților de administrare fiscală a contribuabililor, respectiv:

înregistrarea fiscală, declararea, stabilirea, colectarea și verificarea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor sume datorate bugetului general consolidat, soluționarea contestațiilor potrivit comptențelor stabilite prin acte normative;

b) organizează, în conformitate cu prevederile legale, activitatea de trezorerie și contabilitate publică la nivel teritorial, asigurând încasarea veniturilor și efectuarea cheltuielilor pe bugete, precum și exercitarea controlului prevăzut de normele legale în vigoare;

c) verifică și avizează, potrivit legislației, documentele justificative prezentate de agenții economici în care se solicită acordarea de subvenții, prime, diferențe de preț de la bugetul general consolidat;

d) desfășoară acțiuni de control financiar la regii autonome, societăți și companii naționale și la societăți comerciale cu capital integral sau majoritar de stat;

e) asigură înregistrarea în ordine cronologică și sistematică în contabilitate, în conturile de decontări a operațiunilor de încasări și plăți efectuate prin trezoreria statului și întocmirea zilnică a balanțelor de verificare;

f) asigură primirea, centralizarea și verificarea, potrivit normelor legale, a situațiilor financiare, respectiv a dărilor de seamă întocmite și depuse de agenții economici, respectiv de instituțiile publice și organizațiile obstești și analizează rezultatele financiare pe ansamblul județului;

g) asigură asistența tehnică privind elaborarea și executarea bugetelor locale, colaborând în acest scop cu autoritățile administrativ-teritoriale;

h) implementează aplicațiile informatice proiectate de Direcția generală a tehnologiei informației (DGTI) și asigură organizarea și funcționarea sistemului informațional privind activitatea de colectare, trezorerie și contabilitatea publică, inspecție fiscală, în vederea conducerii unitare și cu un randament sporit a activității tuturor structurilor;

i) înfaptuiește activitatea de management a personalului și de perfecționare a pregătirii profesionale;

j) reprezintă interesele statului în fața instanțelor de judecată în litigiile legate de activitatea pe care o desfășoară, participă, potrivit actelor normative în vigoare sau a mandatului primit din partea MFP și/sau a ANAF, ca reprezentant al acestuia;

3

Page 2: Proiect La Finante

k) publică, în condițiile legii, pe portalul ANAF, bunurile confiscate sau intrate, potrivit legii, în proprietatea privată a statului și contribuabilii care înregistrează obligații restante la bugetul general consolidat;

l) asigură centralizarea și transmiterea informațiilor solicitate de catre DGRFP Ploiești, ANAF și MFP;

m) înscrie în Arhiva Electronică de Garanții Reale Mobiliare creanțele fiscale pentru care s-au emis titluri executorii;

n) realizează indicatorii de performanță și programele de încasări a veniturilor bugetare și reducere a arieratelor bugetare transmise anual de ANAF;

o) la solicitarea direcției de specialitate din aparatul propriu al ANAF, face propuneri de linii de acțiune și măsuri aferente obiectivelor strategice la inițierea elaborării Strategiei ANAF sau la actualizarea acesteia;

p) participă și susține cu specialiști din cadrul aparatului propriu desfășurarea unor activități legate de derularea unor proiecte de dezvoltare instituțională sau care implică cooperarea internațională, inclusiv sub forma derulării unor proiecte pilot la nivel teritorial, în baza sarcinilor aprobate de conducerea ANAF și a MFP;

q) colaborează cu autoritățile administrației publice locale, cu alte instituții publice, precum și cu persoane juridice și fizice și alte entități, în condițiile legii;

r) transpune la nivelul aparatului propriu măsurile dispuse de către ANAF cu privire la standardele de management sau control intern și cu privire la îmbunătățirea comunicării interne și externe;

s) face propuneri de îmbunătățire a sistemelor informatice existente aflate în exploatare;t) desfășoară activitatea de informare, educare și asistență a contribuabililor;u) verifică aspectele procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor care intră

sub incidența legislației privind atribuirea contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări, a contractelor de concesiune de servicii, potrivit art. 1 alin. (1) si art. 4 alin. (2) din Anexa la Hotărârea Guvernului nr. 921/2011 pentru aprobarea Normelor de aplicare a OUG nr. 30/2006 privind funcția de verificare a aspectelor procedurale aferente procesului de atribuire a contractelor de achiziție publică, a contractelor de concesiune de lucrări publice şi a contractelor de concesiune de servicii;

v) asigură păstrarea secretului fiscal și a confidențialității documentelor și informațiilor gestionate, în condițiile legii;

w) în limitele competenței, ia măsuri pentru buna îndeplinire a obiectivelor din Strategia ANAF.

Art. 4 Pentru îndeplinirea atribuțiilor ce ii revin, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş are următoarea structură organizatorică formată din:

Activitatea de Colectare

Activitatea de Inspecţie Fiscală

Activitatea de Inspecţie Fiscală Contribubili Mijlocii

Activitatea de Colectare Contribuabili Mijlocii

Activitatea de Trezorerie şi Contabilitate Publică;

2 servicii independente: Juridic, Tehnologia informaţiei;

4

Page 3: Proiect La Finante

2 birouri independente: Contabilitatea creanţelor bugetare, Comunicare şi servicii interne,

4 servicii fiscale subordonate:

- 2 servicii fiscale orăşeneşti

- 2 servicii fiscale municipale

Art. 5 Personalul administrației județene a finanțelor publice județene este compus din:- funcții publice de conducere (șef administrație, șefi administrație adjuncți, trezorier

șef, șefi servicii și șefi de birouri);- funcții publice de execuție (generale și specifice);- funcții contractuale (de execuție).

Art. 7 (1) Conducerea administrației județene a finanțelor publice se exercită de către șef administrație, numit prin ordin al președintelui ANAF, în condițiile legii, cu avizul conform al ministrului finanțelor publice.

(2) Șeful administrației este ajutat în activitatea sa de doi șefi administrație adjuncți și de un trezorier șef.

(3) Atribuțiile, sarcinile și răspunderile șefului de administrație vor fi stabilite prin fișa postului, contrasemnată, în condițiile legii, de vicepreședinții coordonatori, pe domenii de activitate și aprobată de președintele ANAF.

Art. 8 (1) Pentru șeful de administrație, delegarea competențelor se realizează cu aprobarea directorului general al DGRFP Ploiești.

(2) În lipsa temporara a șefului de administrație/șefilor de administrație adjuncți (concedii de odihnă, concedii medicale, absențe justificate), în caz de mutare temporară sau de suspendare temporară, în condițiile legii, a persoanei care ocupă postul de șef administrație/șefi de administrație adjuncți sau pe perioada vacanțării acestor posturi, atribuțiile funcțiilor respective se vor exercita de către persoane desemnate prin decizie emisă de directorul general al DGRFP Ploiești.

(3) Coordonarea directă pe structura activităților se execută astfel: un șef administrație adjunct – Activitatea de colectare; doi slefi administrație adjuncți – Activitatea de inspecție fiscală; un trezorier șef – Activitatea de trezorerie și contabilitate publică;(4) Atribuțiile, sarcinile și răspunderile șefilor de administrație adjuncți vor fi stabilite

prin fișa postului, contrasemnată, în condițiile legii de directorul general al DGRFP Ploiești și aprobate de vicepreședintele ANAF, la propunerea șefului de administrație.

Art. 9 Atribuțiile, sarcinile și răspunderile individuale ale personalului din aparatul propriu al administrațiilor județene și unităților subordonate se stabilesc prin fișa postului, pe baza regulamentului de organizare și funcționare, fișa care se semnează de salariat și se aprobă în condițiile legii.

5

Page 4: Proiect La Finante

Prezentarea Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Argeş

Structuri organizatorice teritorialeAdministraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş are în componenţă 4 servicii fiscale

subordonate:- 2 servicii fiscale municipale;- 2 servicii fiscale orăşeneşti.

Contribuabili administraţiLa nivelul judeţului, în luna februarie au fost administraţi 230.265 contribuabili, din care:

- 35.089 persoane juridice - 26.767 activi fiscal- 8.322 inactivi fiscal- 195.176 persoane fizice

Numărul total de personal angajat în cadrul Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Argeş – aparat propriu, cât şi în cadrul serviciilor fiscale teritoriale, la data de 28 februarie 2014, a fost de 566 salariaţi (în condiţiile în care numărul total de posturi aprobate a fost de 586).

Dintre aceştia, 408 funcţionează în cadrul aparatului propriu al Administraţiei Judeţene a Finanţelor Publice Argeş.

Structurile teritoriale subordonate

Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş, în cadrul activităţii de Colectare are arondate următoarele localităţi:- municipiul Piteşti şi alte 30 localităţi: Albota, Bradu, Oarja, Ştefăneşti, Mărăcineni, Suseni, Poiana Lacului, Uda, Vedea, Moşoaia, Cotmeana, Băbana, Cocu, Săpata, Pietroşani, Coşeşti, Mioveni, Miceşti, Ţiţeşti, Bălileşti, Davideşti, Dârmăneşti, Vultureşti, Bascov, Merişani, Cuca, Drăganu, Ciomăgeşti, Morăreşti, Budeasa

De asemenea, Administraţia Judeţeană a Finanţelor Publice Argeş are în componenţă 4 structuri teritoriale:

Serviciul Fiscal Municipal Câmpulung- număr contribuabili administraţi: 41.689- număr total de personal: 62- localităţi arondate:

- municipiul Câmpulung şi alte 24 localităţi: Albeştii de Muscel, Aninoasa, Boteni, Berevoieşti, Bughea de Jos, Bughea de Sus, Cetăţeni, Dâmbovicioara, Dragoslavele, Godeni, Hârtieşti, Lereşti, Mihăieşti, Mioarele, Poienarii de Muscel, Stoeneşti, Schitu Goleşti, Stâlpeni, Valea Mare Pravăţ, Rucăr, Vlădeşti.

Serviciul Fiscal Municipal Curtea de Argeş- număr contribuabili administraţi: 31.639- număr total de personal: 47- localităţi arondate:

6

Page 5: Proiect La Finante

- municipiul Curtea de Argeş şi alte 16 localităţi: Albeştii de Argeş, Arefu, Băiculeşti, Cepari, Cicăneşti, Ciofrângeni, Corbeni, Poienarii de Argeş, Sălătrucu, Şuici, Tigveni, Valea Danului, Valea Iaşului, Mălureni, Brăduleţ, Muşeteşti, Domneşti, Corbi, Nucşoara.

Serviciul Fiscal Orăşenesc Costeşti

- număr contribuabili administraţi: 19.114- număr total de personal: 26- localităţi arondate: - oraşul Costeşti şi alte 17 localităţi: Bârla, Buzoieşti, Căldăraru, Hârseşti, Izvoru, Lunca Corbului, Mozăceni, Miroşi, Negraşi, Popeşti, Rociu, Recea, Râca, Slobozia, Ştefan cel Mare, Stolnici, Ungheni

Serviciul Fiscal Orăşenesc Topoloveni- număr contribuabili administraţi: 15.172- număr total de personal: 30- localităţi arondate:- oraşul Topoloveni şi alte 10 localităţi: Călineşti, Leordeni, Bogaţi, Răteşti, Căteasca, Teiu, Priboieni, Dobreşti, Beleţi Negreşti, Boţeşti

La aceste structuri teritoriale se adaugă structura de Colectare Contribuabili Mijlocii, care administrează un număr de 706 contribuabili şi structura de Colectare a A.J.F.P. Argeş, care administrează un număr de 121.945 contribuabili.

7

Page 6: Proiect La Finante

CAPITOLUL II2.1. SERVICIUL EVIDENȚĂ PLĂTITORI PERSOANE FIZICE

Art. 158 Serviciul evidență plătitori persoane fizice are următoarele atribuții:a) asigură evidența pe plătitori prin întocmirea fișei analitice, pe feluri de impozite, taxe,

contribuții și alte venituri bugetare de natura acestora, prin înregistrarea obligațiilor fiscale pentru fiecare plătitor de venituri bugetare în parte, precum și a plăților efectuate de aceștia în contul obligațiilor bugetare;

b) primește zilnic informații privind declarațiile depuse de contribuabili privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat transmise de Serviciile (birourile, compartimentele) de gestiune declarații persoane juridice, declarații fiscale, decizii de impunere și alte înscrisuri prin care sunt stabilite obligații de plată, pe baza registrului jurnal și notei de predare-primire;

c) primește zilnic înregistrările referitoare la operațiunile de trezorerie (încasări, compensări, restituiri, stornări) conform registrului jurnal, operațiuni de trezorerie;

d) verifică zilnic și clarifică erorile, minusurile, încasările fară sursă - în directă colaborare cu unitatea de trezorerie și contabilitate publică și asigură corectitudinea datelor privind plățile în vederea prelucrării acestora în cadrul evidenței analitice pe plătitori și stingerii obligațiilor bugetare potrivit legii;

e) asigură corectarea erorilor materiale din evidența analitică pe plătitori, în conditiile legii;f) asigură, în cazul neplății impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor venituri bugetare,

astfel cum au fost declarate sau a neplății la termen, calcularea, editarea și comunicarea deciziilor referitoare la obligațiile fiscale accesorii pe care le înainteaza, cu borderou Serviciului (biroului) colectare și executare silită persoane juridice în vederea recuperarii acestora;

g) înștiințează debitorii despre modul în care s-a efectuat stingerea creanțelor fiscale prin plată, conform prevederilor legale;

h) periodic comunică contribuabilului în scris sumele ramase în sold, respectiv obligații fiscale principale și accesorii, iar în cazul existenței diferențelor efectuează punctaje între fișele analitice pe plătitori și datele din evidența contabilă și fiscală a contribuabililor;

i) înregistrează în evidența analitică impozitele, taxele, contribuțiile și alte venituri bugetare rezultate din actele de control (reglarea soldurilor pe baza proceselor verbale) încheiate de organele ANAF precum și a obligațiilor stabilite de alte organe competente de control, altele decât cele ale ANAF;

j) transmite AIF, la solicitarea acesteia, situația obligațiilor declarate pentru perioada controlată, corespunzător fiecărui aviz de inspecție fiscală, în vederea întocmirii anexei nr. 8 „Lista neconcordanțelor” din OMFP nr. 1722/2004;

k) urmărește modul de respectare a înlesnirilor la plată pentru debitorii înregistrați ca plătitori de venituri bugetare;

l) eliberează, la cererea contribuabililor, conform legii, certificatele de atestare fiscală, precum și certificate de obligații bugetare întocmite în conditiile legii, solicitate de instituțiile publice implicate în procesul de privatizare;

m) gestionează informațiile despre motivele pierderii înlesnirilor;n) comunică debitorului pierderea înlesnirii la plată conform prevederilor legale;o) analizează repunerea în termen a înlesnirilor la plată a obligațiilor bugetare conform

prevederilor legale și reface graficul de eșalonare, dacă este cazul;p) comunică contribuabililor administrați, graficele de plată refăcute, în cazul repunerii în

termen înlesnirilor la plată acordate, achitării anticipate a ratelor eșalonate sau în alte condiții prevăzute de lege;

8

Page 7: Proiect La Finante

q) utilizează garanția bancară, la cererea contribuabililor administrați, inițiind toate documentele în acest sens;

r) urmărește reîntregirea garanției bancare până la următorul termen de plată din graficul de eșalonare;

s) înregistrează în evidența analitică pe plătitori toate modificările care apar în derularea convențiilor/ordinelor comune/actelor adiționale (încasarea sau pierderea acestora, alte motive pentru care înlesnirile la plată nu mai sunt în derulare);

t) transmite Compartimentului procedura insolventă și lichidări, la solicitarea acestuia, informațiile și documentația necesară formulării cererii de deschidere a procedurii insolvenței;

u) face propuneri privind îmbunătățirea activității de evidență analitică pe plătitori la cererea conducerii;

v) asigură păstrarea secretului fiscal și confidențialitatea documentelor și a informațiilor gestionate, în condițiile legii;

w) îndeplinește orice alte sarcini prevăzute de lege sau dispuse de conducerea DGRFP si/sau ANAF, în legatură cu domeniul de activitate.

2.2. BIROUL COMPENSĂRI, RESTITUIRI

Art. 159 Biroul compensări, restituiri are următoarele atribuții:a) primește și înregistrează documentația privind restituirea/compensarea unor sume la

bugetul general consolidat cu excepția rambursărilor de TVA și restituirilor de accize, conform prevederilor legale și solicită obligațiile bugetare la zi ale contribuabililor;

b) primește și înregistrează documentația de stingere a unor creanțe bugetare prin modalitățile de compensare prevăzute de actele normative speciale instituite în acest sens;

c) examinează în mod obiectiv, starea de fapt fiscală a contribuabililor și utilizează toate informațiile și documentele necesare pentru determinarea corectă a situației fiscale a acestora;

d) soluționează cererile de compensare a unor sume;e) soluționează cererile de restituire a unor sume de la bugetul general consolidat (altele

decât cele din TVA de rambursat și restituire de accize);f) întocmește referat, note de restituire și/sau compensare, conform prevederilor legale;g) primește de la trezorerie, notele de restituire și/sau compensare operate;h) întocmește adresele pentru contribuabilii – persoane juridice și transmite prin poștă în

termenul prevazut de lege, deciziile de restituire și notele de restituire și/sau compensare;i) aplică unitar prevederile legislației fiscale în relațiile cu contribuabilii;j) realizează lucrările repartizate compartimentului, potrivit reglementărilor legale în

vigoare;k) asigură păstrarea secretului fiscal și confidențialitatea documentelor și a informațiilor

gestionate, în conditiile legii;l) îndeplinește orice alte sarcini prevăzute de lege sau dispuse de conducerea instituției, în

legatură cu domeniul de activitate.

9

Page 8: Proiect La Finante

CAPITOLUL IIIBUGETE - PLATA IMPOZITELOR

3.1. PERSOANE OBLIGATE LA PLATĂ3.1.1. CONTRIBUABIL

Venituri bugetare administrate de ANAFAdministrarea principalelor venituri ale bugetului general consolidat se realizează de

către Agenția Națională de Administrare Fiscală. În lista amplă de venituri ale bugetului consolidat administrare de către ANAF se află nu mai puțin de 79 de obligații fiscale.

Contribuabilii și plătitorii sunt definiți în mod direct în textul actelor normative care reglementează obligațiile fiscale. Alături de aceștia, în cuprinsul Codului de procedură fiscală sunt stabilite și alte persoane implicate în raporturile fiscale, respectiv plătitorii sau debitorii obligațiilor fiscale.

Termen speciali se regăsesc în sfera taxei pe valoarea adăugată unde se regăsesc persoanele impozabile și persoanele obligate la plata taxei. Utilizarea acestei multitudini de termeni care privesc ăn fapt aceleași entități (persoanele fizice și juridice) impune necesitatea realizării unor clarificări terminologice.

Contribuabilul este subiectul obligației fiscale, respectiv al contribuției sociale. Contribuabilul este persoana juridică sau fizică, care obține venitul impozabil.

Calitatea de contribuabilAu de asemenea calitatea de contribuabil persoanele definite de:▪ art. 24-28 din Legea nr.76/2002 privind sistemul asigurărilor pentru șomaj și stimularea

ocupării forței de muncă cu modificările ulterioare;▪ art.18 din Legea nr.19/2000 privind sistemul public de pensii și alte drepturi de

asigurări sociale, cu modificările ulterioare;▪ art. 256-261 din Legea nr.95/2006 privind reforma în domeniul sănătății, cu

modificările ulterioare.DerogareDin punctul de vedere al obligației de plată, specific contribuabililor persoane fizice este

faptul că, deși ei suportă obligațiile fiscale, prevederile legale nu stabilesc întotdeauna și obligația de plată în sarcina lor, ea fiind transferată angajatorului.

O altă situație specială este generată de dispozițiile potrivit cărora, deși venitul nu este realizat, persistă obligația de plată a contribuției. Această obligație este transferată plătitorului de venituri- angajatorul. În această categorie se înscriu atât impozitul pe veniturile din slarii și asimilate, cât și contribuțiile sociale.

Această derogare de la principiul impozitării veniturilor efectiv încasate este realizată prin modul de formulare a prevederilor privind termenul de plată- „25 a lunii următoare celei pentru care se face plata”, comparativ cu sistemul de reținere la sursă a impozitului pentru celelalte venituri pentru care formularea este „ 25 a lunii următoare celei în care se face plata”.

Așadar, dacă o societate stabilește ca plata salariilor să se efectueze pe data de 5 a lunii următoare celei pentru care se face plata, va avea obligația, în calitate de angajator, să calculeze și să rețină impozitul pe salarii și contribuțiile sociale aferente unei luni pe data de 5 a lunii următoare; societatea va trebui să vireze impozitul pe salarii și contribuțiile sociale aferente la bugetul de stat până pe data de 25 a acestei luni, indiferent dacă salariile sunt sau nu plătite la data prestabilită.

10

Page 9: Proiect La Finante

Exemplu:Angajatorul S.C. Forest S.R.L. plătește drepturile salariale pe 5 octombrie pentru luna

septembrie de prezență și trebuie să vireze contribuțiile până pe data de 25 octombrie. Obligația de virare a contribuțiilor sociale se menține pe data de 25 octombrie, deși, în lipsa de disponibilități, societatea amână plata salariilor până pe data de 30 octombrie.

3.1.2. DEBITOR

Persoana obligată potrivit dispozițiilor legale să facă plata obligațiilor fiscale are calitatea de debitor.

Diferența dintre cele două noțiuni- contribuabil și debitor- este că sfera debitorilor poate fi cu mult mai mare. Extinderea sferei debitorilor este realizată de către Codul de procedură fiscală, care adaugă și alte persoane alături de debitorul inițial sau în locul acestuia. Măsura este impusă de către administrația fiscală cu scopul de a-și asigura posibilități extinse de colectare a obligațiilor fiscale.

Exemplu:Obligația de plată reprezentând impozitul pe salarii revine societății comerciale

angajatoare, deși calitatea de contribuabil revine persoanei fizice care realizează venitul. În cazul în care societatea nu efectuează plata la termen a acestora, calitatea de debitor poate fi extinsă asupra administratorului societății comerciale sau asupra asociațiilor sau acționarilor.

Diferența fundamentală dintre contribuabil și debitor este că, dacă primul are numai obligația de a suporta obligațiile fiscale, diminuându-și astfel venitul, cel de-al doilea este cel constrâns, prin mijloacele prevăzute de Codul de procedură fiscală, să plătească sumele datorate.

Alături de debitori pot dobândi această calitate și alte persoane:• asociații și acționarii din cadrul societăților comerciale debitoare.Răspunderea asociaților sau acționarilor se angajează nelimitat și solidar în cazul

asociaților din cadrul societății în nume colectiv, respectiv asociaților comanditați din cadrul societății în comandită simplă sau comandită pe acțiuni. Răspunderea este limitată la valoarea capitalului social subscris în cazul acționarilor, asociaților comanditari și asociaților în societatea cu răspundere limitată.

În categoria exemplelor care conduc la extinderea răspunderii chiar textul legii aduce precizări. Astfel, constituie motiv pentru extinderea răspunderii atitudinea asociatului care dispune de bunurile societății ca și cum ar fi bunurile sale proprii sau dacă diminuează activul societății în beneficiul personal ori al unor terți, cunoscând sau trebuind să cunoască faptul că în acest mod societatea nu va mai fi în măsură să își execute obligațiile;

• persoana care preia în tot sau în parte obligațiile debitorului- persoană juridică- supus reorganizării.

În acest caz, sunt obligate, conform răspunderii proporționale: persoana juridică care își sporește patrimoniul prin absorbția debitorului; persoana juridică care se înființează ca urmare a fuziunii debitorului cu altă persoană juridică; persoanele juridice care se înființează ca urmare a divizării totale a debitorului sau care își sporesc patrimoniul ca urmare a acesteia; debitorul, persoanele juridice înființate ori care își sporesc patrimoniul ca urmare a divizării parțiale a debitorului;

• moștenitorii care au acceptat succesiunea debitorului decedat.În cazul în care debitorul decedat are bunuri, organele fiscale, în scopul acoperirii

obligațiilor fiscale ale acestuia, vor proceda la executarea silită asupra bunurilor debitorului comunicând înștiințarea de plată și o somație colectivă moștenitorilor.

11

Page 10: Proiect La Finante

În cazul în care moștenitorii nu accetă succesiunea, bunurile debitorului vor intra în proprietatea statului.

Pentru a nu fi obligați să plătească sumele datorate de către debitorul defunct, moștenitorii pot accepta succesiunea sub beneficiu de inventar. În acest mod se va crea distincția dintre patrimoniul moștenitorului și al debitorului defunct, fără a exista pericolul de a plăti din sume proprii obligațiile acestuia.

• angajatorii pentru obligațiile fiscale reținute de la salariat;• persoana care se obligă să facă plata obligațiilor fiscale ale debitorului, printr-un

angajament de plată, precum și cele care, pe baza unui contract de garanție, se obligă să plătească obligațiile fiscale ale debitorului garantat. În cazul în care aceste documente au fost transmise organelor fiscale și sunt încheiate în formî autentică, persoana poate fi supusă măsurilor de executare silită;

• persoana care exercită ocrotirea părintească, tutorele sau curatorul debitorului, precum și cea care are obligația de a reține și de a vărsa impozite și contribuții;

• persoana căreia i s-a stabilit răspunderea în cadrul procedurii insolvențeiÎn cazul în care judecătorul sindic a dispus angajarea răspunderii persoanelor, organele

de executare ale ANAF vor incepe procedura de executare silită împotriva acestora;• persoana care își asumă obligația de plată a debitorului, printr-un angajament de

plată sau printr-un alt act încheiat în formă autentică, cu asigurarea unei garanții reale la nivelul obligației de plată, care vor fi: contractul de ipotecă pentru bunuri imobile (teren) și conttractul de gaj pentru bunuri mobile.

• alte persoane în condițiile Codului de procedură fiscală. În această categorie este de menționat obligația de efectuare a plății de către sediile

secundare ale persoanei juridice cu sediul în România care au sedii secundare, dar numai pentru impozitul pe veniturile din salarii.

În aceeași categorie se plasează și răspunderea administratorului și a altor persoane, care intervine în cazul în care societatea este declarată insolvabilă și au rămas obligații de plată restante.

Stabilirea răspunderii solidare pentru asociați sau administratori se realizează prin procedura administrativă, iar condiția fundamentală care se regăsește ăn toate cazurile în care este posibilă stabilirea răspunderii-reaua- credință- este lăsată la aprecierea administrației fiscale. În întreaga procedură de constituire a titlului executoriu, instanța judecătorească nu intervine decât în cazul în care administratorul formulează contestație.

Răspunderea solidară se poate stabili și față de o persoană juridică. În acest caz, reaua-credință ca mijloc de angajare a răspunderii este înlocuită cu îndeplinirea unor condiții anume stabilite.

Condiții pentru angajarea răspunderii solidare a persoanei juridice:→ dobândește, cu orice titlu, dreptul de proprietate asupra unor active corporale de la

debitor, iar valoarea contabilă a acestor active reprezintă cel puțin jumătate din valoarea contabilă netă a tuturor activelor corporale ale dobânditorului;

→ are raporturi comerciale contractuale cu clienții și/sau cu furnizorii, alții decât cei de utilități, care, în proporție de cel puțin jumîtate, au avut sau au raporturi contractuale cu debitorul;

→ are raporturi de muncă sau civile de prestări de servici cu cel puțin jumătate dintre angațatii sau prestatorii de servicii ai debitorului.

12

Page 11: Proiect La Finante

3.1.3. PLĂTITOR

O altă categorie în ceea ce privește plata obligațiilor fiscale este cea de plătitor al obligației fiscale.

Sfera plătitorilor este cea mai vastă, depășind-o pe cea a debitorilor, putând cuprinde persoane fizice și persoane juridice, române sau străine.

Plată în numele debitoruluiPrevederile din Codul de procedură fiscală nu conțin referiri exprese asupra posibilității

plății obligațiilor de către alte persoane obligate să plătească în temeiul unor obligații izvorâte din raporturile din convenții ale plătitorilor. Aceasta procedură menționează doar persoanele care au aceste obligații de plată ce au ca izvor legea.

Cu toate acestea, Codul de procedură nu împiedică efectuarea plății obligațiilor fiscale de către alte persoane. Această posibilitate a primit și o reglementare clară, însă în sfera modului de efectuare a plății, și nu în cadrul definiției plătitorului.

În sfera plătitorilor intră și o categorie distinctă reprezentată de entități fără personalitate juridică. În această categorie se înscriu, subunitățile persoanelor juridice cu sediul în România, care au sedii secundare. Astfel au obligația de a efectua plata impozitului pe venitul din salarii sucursalele și punctele de lucru.

Punctele de lucruPlătitorii de impozite și taxe au organizate puncte de lucru stabilite cu minimum 5

angajați că pentru respectivul punct de lucru sunt obligați să solicite înregistrarea fiscală a acestora, ca plătitor de impozit pe venituri din salarii, la organul fiscal în a cărui rază teritorială se află punctul de lucru.

Solicitarea se face în termen de 30 zile de la data înființării, pentru punctele de lucru nou-înființate. Declararea se face la organul fiscal pe raza căruia se află sediul societății, acesta având obligația ca, în termen de 5 zile de la înregistrarea fiscală, să comunice în scris primarului pe raza căruia se află sediul secundar acest lucru. Pentru angajatori, dispozițiile legale le impun să organizeze evidența contabilă corespunzătoare pentru determinarea impozitului pe venitul din salarii calculat, reținut și vărsat.

Plata impozituluiPlata impozitului pe veniturile din salarii aferente salariaților din cadrul punctelor de

lucru se va face la unitățile trezoreriei pe raza cărora acestea funcționează, pe ordinul de plată menționându-se atât codul de înregistrare fiscală al punctului de lucru, cât și cel al societății care l-a înființat.

Pentru toți salariații societății, inclusiv pentru aceia care își desfășoara activitatea în cadrul subunităților înregistrate fiscal, contribuțiile sociale se achită la unitatea fiscală unde își are domiciliul fiscal societatea-mamă.

Plata obligației fiscale de către o altă persoană poate fi făcută în unul din următoarele moduri:

▪ plata voluntară: voluntar (o persoană, alta decât debitorul, plătește obligațiile acestuia fără ca între cei doi să existe o înțelegere în acest sens și fără ca dispozițiile legale să prevadă această obligație);

▪ mandat: în baza unui mandat acordat de către debitor (plata efectuată de către un reprezentant al acestuia); plata impozitului este făcută de o altă persoană decât debitorul, acesta din urmă dând mandat (împuternicirea) nu este necesar să fie exprimat în formă scrisă, fiind suficientă numai împuternicirea verbală în acest sens;

▪ convenție: în baza unui contract(convenție) încheiat cu debitorul (debitorul persoanei obligate să plătească). Părțile dintr-un contract convin ca îndeplinirea obligației de către partea care calitatea de debitor în cadrul contractului să își îndeplinească această obligație prin plata

13

Page 12: Proiect La Finante

sumelor nu către creditorul său, ci către buget- ca impozite, taxe sau contribuții datorate de către creditor.

Exemplu:S.C. Santex S.A., cu sediul în București, sector 3, furnizează S.C. D-M Com S.R.L., cu

sediul în Suceava, produse farmaceutice care, potrivit contractului încheiat între părți, urmează să fie achitate la data comercializării sau ân termen de cel mult 30 de zile de la data livrării.

Potrivit contractului, debitoarea S.C. D-M Com S.R.L. urmează să achite contravaloarea produselor farmaceutice achiziționate la termenele prevăzute în contract creditoarei S.C. Santex S.A. deschis la Banca Comercială Română sucursala sectorului 3.

Datorita lipsei de lichidități și pentru a evita durata mare în care sumele plătite de către debitoare, urmând circuitul bancar, vor credita contul, S.C. Santex S.A. propune S.C. D-M Com S.R.L., încheierea unui act adițional la contractul inițial prin care părțile convin ca plata sumelor datorate să se facă în contul obligațiilor fiscale ale S.C. Santex S.A. reprezentând contribuții sociale.

Precizarea destinației plății:În concluzie, plata contribuțiilor sociale poate fi făcuta de către orice persoană, fie că are

calitatea de debitor, plătitor ori este un terț față de aceștia, cu condiția precizării în documentul de plată a destinației precise a plății.

3.2. PLATA IMPOZITELOR3.2.1. DATA PLĂȚII OBLIGAȚIILOR FISCALE

Titlurile de creanțăObligațiile pe care le avem față de bugetul de stat se consemnează în înscrisuri denumite

titluri de creanță. În majoritatea cazurilor, titlul de creanță este reprezentat de declarațiile fiscale.

Principalele obligații se înscriu în Declarația privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat- în temeiul acesteia, în cazul în care nu este efectuată plata, urmează a fi declanșate măsurile cu executare silită.

Pe lângă aceste documente, în cazul diferențelor de obligații fiscale constatate de către organele de inspecție fiscală, documentul prin care sunt evidențiate obligațiile de plată astfel determinate este Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală.

Potrivit Codului de procedură fiscală, acest document este înlocuit cu raportul scris, întocmit ca rezultat al inspecției fiscale. Diferențele stabilite în urma controalelor nu se includ în Declarația privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat, ci în Decizia de impunere privind obligațiile fiscale suplimentare stabilite de inspecția fiscală.

Alte titluri de creanță pot fi:- procesele-verbale de constatare a contravențiilor;- hotărârile judecătorești;- decizia de impunere pentru calculul majorărilor de întârziere.Termene de declarare și termene de platăÎntre termenele de declarare a obligațiilor fiscale și termenele de plată a acestora există o

legătură strânsă. Din acest motiv, Codul de procedură fiscală reglementează în comun cele două operațiuni.

În mod expres este subliniată obligația de declarare a impozitelor și contribuțiilor aferente veniturilor din salarii până la termenul de plată. Pentru celelalte obligații fiscale, termenele de declarare se corelează cu termenele de plată.

14

Page 13: Proiect La Finante

Regula generală stabilește faptul că obligațiile fiscale sunt scadente la termenele prevăzute de actele normative prin care se stabilesc. În cazul în care aceste reglementări nu sunt stabilite termenele de plată, aceste termene se stabilesc prin ordin al ministrului finanțelor publice. Termenul general de plată este data de 25 a fiecărei luni. Acest termen de plată este aplicabil inclusiv în cazul tuturor contribuțiilor sociale, respectiv data de 25 a lunii următoare celei pentru care se efectuează plata drepturilor salariale.

De la regula generală au fost stabilite excepții pentru majoritatea obligațiilor fiscale. Un rol important este reprezentat d excepțiile intrate în vigoare de la 1 ianuarie 2007, pentru anumite categorii de contribuabili, în ceea ce privește declararea și plata impozitului pe veniturile din salarii și a contribuțiilor aferente.

Dacă, până la modificare, termenul de plată a impozitului pe salarii și a contribuțiilor aferente, pentru asociații, fundații sau alte entități fără scop patrimonial, cu excepția instituțiilor publice, era anual, termenul a devenit semestrial, până la data de 25 inclusiv a lunii următoare semestrului.

În corelare cu modificările aduse în sfera termenului de plată derogatoriu, pentru impozitul pe salarii și contribuțiile aferente, a fost subliniat și faptul că subunitățile ce au obligații declarative și de plată își execută aceste obligații la aceleați termene cu cele aplicabile în cazul persoanei în structura căreia funcționează.

Depunerea declarațiilor:Declarația privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat se depunde la organul

fiscal în a cărui evidență fiscală contribuabilul este înregistrat ca plătitor de impozite, taxe și contribuții.

În cazul sediului secundar, înregistrat ca plătitor de impozit pe veniturile din salarii, declarația privind impozitul pe veniturile din salarii, corespunzător activității sediului secundar, se depune la organul fiscal în a cărui evidență fiscală este înregistrat sediul secundar.

În sfera organelor competente este de subliniat înființarea, de la 1 aprilie 2007, a Administrațiilor finanțelor publice pentru contribuabilii mijlocii la nivelul întregii țări.

Declarația se depune la registratura organului fiscal competent sau la poștă prin scrisoare recomandată. Declarația poate fi transmisă prin mijloace electronice sau prin sisteme de transmitere la distanță. În ceea ce privește procedura depunerii declarației privind obligațiile de plată la bugetul general consolidat este de subliniat aplicarea prevederilor Ordinului ministrului finanțelor publice privind depunerea declarațiilor fiscale prin mijloace electronice de transmitere la distanță.

Pentru declararea unei obligații de plată, pentru aceeași perioadă de raportare, nu se pot utiliza simultan mai multe metode de depunere a declarațiilor fiscale. În cazul în care, pentru aceeași obligație de plată și aceeați perioadă de raportare, au fost utilizate mai multe căi de transmitere a declarației fiscale, va fi înregistrată numai prima declarație depusă. Eventualele corecții asupra informațiilor cuprinse în aceasta se realizează prin depunerea unei declarații fiscale rectificative.

Calculul termenelor:→ Cod procedură civilă: Calculul termenelor de plată sau de declarare, în cazul în care

nu se prevede altfel, se realizează, în condițiile dreptului comun- Codul de procedură civilă. Astfel, dacă termenul de plată a obligației bugetare expiră într-o zi nelucrătoare, plata se consideră în termen dacă este efectuată în ziua lucrătoare imediat următoare.

→ Cod procedură fiscală: Termenele prevăzute de lege pentru îndeplinirea obligațiilor fiscale, după caz, nu încep să curgă sau se suspendă în situația în care îndeplinirea acestor obligații a fost împiedicată de ivirea unui caz de forță majoră sau a unui caz fortuit. În aceste condiții, obligațiile fiscale se consideră a fi îndeplinite în termen, fără perceperea de majorări de

15

Page 14: Proiect La Finante

întârziere sau aplicarea de sancțiuni prevăzute de lege, dacă acestea se execută în termen de 30 de zile de la încetarea cazului de forță majoră sau a cazului fortuit.

Cazul fortuit și forța majoră sunt considerați termeni apropiați ca semnificație. Astfel, cazul fortuit rezultă dintr-un fapt natural, pe când forța majoră constituie un obstacol de neînfrânt și inevitabil și provoacă imposibilitatea absolută de executare a obligației deoarece este neprevizibilă.

→ Contravenții: Este de remarcat de asemenea pozitiv faptul că prevederea este aplicabilă și în materia contravențiilor, în condițiile în care, potrivit prevederilor cuprinse în Ordonanța Guvernului, cauzele care înlătură răspunderea contravențională, inclusiv cazul fortuit și forța majoră, nu pot fi ridicate decât în fața instanței.

Obligații de plată stabilite prin inspecție fiscalăDiferențele de obligații bugetare stabilite în urma inspecției fiscale, precum și prin

majorările de întârziere stabilite prin decizii de impunere se plătesc în funcție de data comunicării acestor decizii:

• dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 1-15 din lună, termenul de plată este până la data de 5 a lunii următoare;

• dacă data comunicării este cuprinsă în intervalul 16-31 din lună, termenul de plată este până la data de 20 a lunii următoare.

Suspendarea obligației de platăPosibilitatea suspendării obligației de plată ori a întregului act administrativ a fost

eliminată din cuprinsul Codului de procedură fiscală începînd cu 23 iunie 2006. Ea rămâne posibilă numai în baza deciziei instanței de contencios administrativ, dar condiționată de obligația depunerii unei cauțiuni de până la 20% din cuantumul sumei contestate.

Necesitatea solicitării suspendării este determinată der faptul că, exercitarea contestațiilor nu suspendă obligația de plată a sumelor cuprinse în actul contestat.

Contribuabilul are sarcina de a dovedi actele și faptele care au stat la baza declarațiilor sale și a oricăror cereri adresate organului fiscal, în timp ce organul fiscal are ca obligație numai motivarea deciziei de impunere.

În cazuri bine justificate și pentru prevenirea unei pagube iminente, odată cu formularea contestației la organul fiscal se poate cere instanței de contencios să dispună suspendarea executării actului administrativ până la pronunțarera hotărârii de fond.

O suspendare obținută în acest stadiu va fi valabilă până când instanța se va pronunța asupra eventualei soluții de respingere a contestației de către organul fiscal.

Având în vedere situația din practică, în care multe soluții adoptate de organele de control sunt nelegale și că de cele mai multe ori măsurile de executare silită sunt demarate imediat, fără a ține cont de contestațiile formulate, este recomandată sesizarea instanței de contencios administrativ cu o cerere de suspendare a actului atacat, solicitând exonerarea de la plata cauțiunii.

Nivelul acesteia este stabilit în sistem maximal, înstanța fiind suverană în a aprecia inclusiv că nu este justifică constituirea vreunei cauțiuni.

Data plățiiPlata obligașiilor fiscale se face în numerar, prin decontare bancară, mandat poștal, prin

anularea de timbre mobile, dar și prin sistemul electronic de plăți. În funcție de modul de plată, data efectuării acesteia este diferită.

Data plății este data înscrisă pe chitanța eliberată de trezorerie în cazul plăților în numerar.

În cazul plății prin virament sau mandat poștal, data plății diferă în funcție de perioada în care a fost efectuatî, astfel:

16

Page 15: Proiect La Finante

▪ pentru plățile efectuate pînă la data de 31 decembrie 2002, data plății era data debitării contului plătitorului sub condiția creditării contului bugetar corespunzător într-un inetrval nedeterminat;

▪ pentru plățile efectuate în perioada 1 ianuarie 2003- 25 martie 2003, data plății era data creditării contului bugetar corespunzător;

Evoluția datelor considerate a fi data plății obligațiilor fiscale:• începând cu data de 26 martie 2003, data plății este data creditării contului curent

general al Trezoreriei Statului, deschis la Banca Națională a României. De la aceeași dată, neefectuarea operațiunii de decontare de către bancă în termen de 48 de ore de la data debitării contului plătitorului determină transferul obligației de plată a dobânzilor și penalităților în sarcina acesteia. Această prevedere înlătură necesitatea includerii în fiecare contract de cont curent a unor prevederi referitoare la răspunderea băncii în cazul întârzierilor în efectuarea operațiunilor în relația cu Trezoreria Statului;

• începând cu 1 septembrie 2003, data plății este data la care băncile debitează contul plătitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, confirmate prin ștampila și semnătura autorizată a acestora. În cazul în care, în termen de 48 de ore de la data debitării contului, băncile nu realizează decontarea sumelor, plătitorul suportă dobânzile și penalitățile începând cu acest termen. Plata însă este considerată efectuată;

• de la data de 1 ianuarie 2004, condițiile de validitate a plății sunt din nou midificate. Astfel, data plății este menținută ca fiind data în care se debitează contul plătitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, confirmate prin ștampila și semnătura autorizată a acestora. Cu toate acestea, în cazul în care în termen de 3 zile lucrătoare băncile nu efectuează decontarea, plata nu este considerată efectuată, după acest termen fiind datorate dobânzi și penalități;

• în prezent, data plății, în cazul plăților efectuate prin decontare bancară, este data la care băncile debitează contul plătitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, astfel cum acestă informație este transmisă prin mesajul electronic de plată, de către instituția bancară inițiatoare, potrivit reglementărilor specifice în vigoare, data putând fi dovedită prin extrasul de cont al contribuabilului.

3.2.2. MODUL DE EFECTUARE A PLĂȚII

Proceduri simplificateProcedura plății obligațiilor fiscale este într-un proces de simplificare. Pentru

contribuabilii care plătesc integral și la termenele prevăzute de lege obligațiile fiscale și care nu au alte obligații fiscale restante, procedurile simplificate de plată se aplică începând cu obligațiile fiscale aferente lunii septembrie 2007. De la 1 ianuarie 2008 plata obligațiilor fiscale aferente salariilor plătite se achită într-un singur cont.

Plata în cont unicAșadar, în locul imensului număr de ordine de plată, pentru fiecare tip de obligații fiscale

pe care un contribuabil trebuia să le întocmească, numărul acestora se reduce la doar două. Astfel, plata sumelor se va face într-un cont unic, prin utilizarea unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului, pentru obligațiile datorate bugetului de stat și a unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului pentru celelalte obligații de plată, urmând ca distribuirea sumelor din contul unic să se facă de către organul fiscal competent, distinct pe fiecare buget sau fond, după caz, proporțional cu obligațiile datorate.

În cazul în care suma plătită nu acoperă obligațiile fiscale datorate, distribuirea, în cadrul fiecărui buget sau fond, pe tip de impozit, contribuție sau altă sumă reprezentând creanță fiscală

17

Page 16: Proiect La Finante

se face mai întâi pentru impozitele și contribuțiile cu reținere la sursă și apoi pentru celelalte obligații fiscale, proporțional cu obligațiile datorate.

Au fost stabilite excepțiile de la procedura contului unic, dar și mecanismul distribuirii și stingerii obligațiilor fiscale achitate în acest mod.

Astfel, au fost constituite două conturi unice la nivelul fiecărei trezorerii, pentru contribuabilii care sunt înregistrați pe raza acestora. Primul cont, 20.47.01.01, este destinat obligațiilor fiscale datorate la bugetul de stat, strict enumerate în nomenclatorul din ordin. În cel de-al doilea cont, 55.02, vor fi achitate obligațiile fiscale datorate bugetelor asigurărilor sociale și fondurilor speciale anume precizate în nomenclatorul corespunzător.

Ordin de platăPlata obligațiilor fiscale se va efectua prin utilizarea unui ordin de plată pentru

Trezoreria Statului pentru obligațiile fiscale datorate bugetului de stat și a unui ordin de plată pentru Trezoreria Statului pentru obligațiile fiscale datorate bugetelor asigurărilor sociale și fondurilor speciale.

Distribuirea sumelor plătiteSumele plătite de contribuabili în acest sens, datorate bugetului de stat, se distribuie de

către organul fiscal pe tipuri de obligații fiscale datorate, prioritate având obligațiile fiscale cu reținere la sursă, și apoi celelalte obligații fiscale, proporțional cu obligațiile fiscale datorate. În același timp, sumele reprezentând obligații fiscale datorate bugetelor asigurărilor sociale și fondurilor speciale se distribuie de către organul fiscal competent, mai întâi pe bugete, proporțional cu sumele datorate fiecărui buget și apoi pe tipuri de obligații fiscale, prioritate având obligațiile fiscale cu reținere la sursă, și apoi celelalte obligații fiscale, proporțional cu obligațiile fiscale datorate.

Stingerea obligațiilorDupa efectuarea distribuirii, organul fiscal competent va efectua stingerea obligațiilor

fiscale ale contribuabililor.În situația în care contribuabilul care a efectuat plata în contul unic înregistrează obligații

fiscale restante la bugetul de stat, respectiv la bugetele contribuțiilor sociale, organul fiscal competent va proceda la distribuirea sumelor. După efectuasrea stingerii, organul fiscal competent va înștiința contribuabilul, până la următorul termen de plată a obligațiilor fiscale, despre modul în care s-a efectuat stingerea.

În cazul în care plătitorul face plata în cuantum mai mare față de obligațiile datorate pentru care a fost făcută plata, compensarea cu eventuale obligații restante se va face în mod obligatoriu de organul fiscal la sfârșitul lunii aferente perioadei pentru care sunt datorate obligațiile fiscale respective.

CompensareaCompensarea se va face cu obligații datorate aceluiași buget, urmând ca din diferența

rămasă să fie compensate obligațiile datorate altor bugete. în mod proporțional.Subliniem că principiul proporționalității distribuirii către celelalte bugete a fost introdus

de Ordonanța Guvernului și a înlocuit ordinea de prioritate existentă anterior conform căreia distribuirea se făcea în următoarea ordine:

1.bugetul de stst;2.fondul de risc pentru garanții de stat, pentru împrumuturi externe;3.bugetul asigurărilor sociale de stat;4.bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate;5.bugetul asigurărilor pentru șomaj;6.fonduri comunitare, cum ar fi PHARE, ISPA, fonduri structurale și fond de coeziune.

18

Page 17: Proiect La Finante

3.2.3. RECTIFICAREA ERORILOR DE PLATĂ

Erori de completare sau procesareAtât erorile de plată, cât și erorile de procesare a acestora se referă la situațiile în care

plata se efectuează către bugetul consolidat, dar nu respectă detinația legală.Consecințele acestor erori constau în calcularea de către organele fiscale a majorărilor de

întârziere de la data la care expiră termenul de plată a obligației fiscale datorate și până la data la care suma achitată ajunge în contul bugetar corespunzător acesteia.

Îndreptarea erorilor se poate face de către organul fiscal sesizat de către plătitorul în cauză, fără ca acesta să datoreze majorări de întârziere dacă se demonstrează că a fost debitat contul plătitorului și a fost creditat un cont bugetar, oricare ar fi acesta.

Termenul de 1 an este unul de decădere, ceea ce semnifică imposibilitatea prelungirii lui motivată de cauze care sunt mai presus de voința plătitorului. Limitarea termenului este o măsură injustă ce determină o îmbogățire nejustificată a bugetului sau reprezintă o sancțiune care nu are caracter contravențional.

ExemplificareMotivația nelegalității măsurii menționate mai sus este evidentă în cazul examinării unui

exemplu. În urma erori în care o obligație de natura impozitului pe salarii este plătită la termenul legal, dar suma corespunzătoare ajunge, din culpa plătitorului, în contul de venit bugetar corespunzător impozitului pe profit, cine este păgubit și cine este favorizat?

Răspunsul este: nimeni. Suma integrală a fost la dispoziția bugetului de stat, în timp ce, de la data achitării, plătitorul nu a mai dispus de ea. Deși se pot invoca eventuale perturbări ale execuției bugetare, în cazul în care plata din exemplu ar fi fost făcută în contul contribuției la asigurările sociale, acestea nu justifică stabilirea în sarcina plătitorului a unor majorări de întârziere de 36,5% pe an. În practică, pentru erori de această natură plătitorii ajung să suporte majorări de zeci sau sute de milioane de lei.Constatarea unei erori după un termen mai mare de 1 an nu este imputabilă excvlusiv plătitorului, în fapt ea reflectă măsura în care administrația fiscală reușește să mențină sub control încasările, dar și sumele plătite în plus de către contribuabili.

Neîncasarea la termen a impozitului pe venitul din salarii ar fi trebuit de îndată sesizată de organul fiscal, cu consecința declanșării procedurilor de recuperare a acestuia. În același timp, administrația fiscală ar fi sesizat un plus neconform cu declarația contribuabilului la capitolul impozit pe profit. În această situație, cât se poate de normală, organul fiscal ar fi trebuit să efectueze compensarea din oficiu a plății suplimenatre cu obligația scadentă. O astfel de procedură, efectuată imediat și automat, nu ar mai fi permis calcularea nejustificată de majorări de întârziere și distorsionarea raportărilor întocmite de organul fiscal.

Așadar, problema rectificării erorilor apărute cu ocazia plății obligațiilor fiscale este strâns legată de procedura compensării. În fapt, legătura se referă la modul de calcul al majorărilor de întârziere în cazul unei obligații stinse prin compensare. Administrația fiscală a oscilat permanent în legătura cu acest subiect. Dacă inițial, în mod cât se poate de firesc, majorările se calculau până la data la care compensarea a devenit posibilă, în prezent, în aceeași situație, majorările sunt calculate până când, întâmplător, organul fiscal constată dezechilibrul sau când contribuabilul face o cerere de compensare.

Data stingerii obligației fiscale prin compensareCompensarea se face de către organul fiscal la cererea expresă a contribuabilului, înainte

de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia sau din oficiu, ori de câte ori constată existența unor creanțe reciproce.

În cazul creanțelor fiscale stinse prin compensare, majorările de întârziere se datorează până la data stingerii inclusiv, astfel:

19

Page 18: Proiect La Finante

• pentru compensările la cerere, data stingerii este data depunerii la organul competent a cererii de compensare;

• pentru compensările efectuate ca urmare a unei cereri de restituire sau de rambursare a sumei cuvenite debitorului, data stingerii este data depunerii cererii de rambursare sau de restituire;

• pentru compensările din oficiu, data stingerii este data înregistrării operației de compensare de către unitatea de trezorerie teritorială, conform notei de compensare întocmite de către organul competent.

Valabilitatea plățiiÎn cuprinsul prevederilor legale care reglementau modul de efectuare a plății era

subliniată condiția care asigura valabilitatea plății, și anume debitarea contului plătitorului și creditarea contului bugetar corespunzător. Concomitent însă, majorările de întârziere nu erau calculate când organul fiscal și contribuabilul dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât și pe cea de debitor.

Pentru a suplini această lipsă de reglementare a Codului de procedură fiscală și pentru a elimina situațiile în care bugetul pretindea majorări pentru o sumă pe care a încasat-o deja, Decizia Comisiei centrale fiscale a prevăzut procedura și consecințele rectificării erorilor din documentele de plată.

Data debitării contuluiÎn situația în care, ulterior efectuării plății obligațiilor fiscale, la termenul și în cuantumul

stabilit de reglementările legale în materie, contribuabilii constată erori în documente de plată, pot solicita organul fiscal competent pentru corectarea erorilor. În acest caz, plata este considerată efectuată la data debitării contului contribuabilului, cu condiția creditării unui cont bugetar.

Un fapt deosebit de important este acela că în cazul eorilor referitoare la plățile efectuate de către contribuabili, care sunt datorate organelor fiscale, nu este aplicabil termenul arbitrar de 1 an. În acest caz, în cererea de rectificare a erorii de prelucrare a unui ordin de plată întocmit corect vom invoca prevederea care nu conține un termen explicit pentru efectuarea îndreptării erorilor materiale.

Desigur că îndreptarea erorii materiale este limitată la nivelul termenului de prescripție de 5 ani, calculat de la 1 ianuarie a anului următor celui în care s-a născut dreptul. După împlinirea acestuia, nici una dintre părți nu va fi afectată de neefectuarea corecției. În același timp, se impune verificarea cu atenție a plăților efectuate în cadrul termenului de 1 an pentru a evita calcularea sau acumularea de majorări de întârziere.

Proceduri de rectificareÎn cazul în care constați erori în efectuarea plății sumelor datorate în sensul dublării

plăților, veți solicita băncii prin intermediul căreia a fost inițiată plata să inițieze procedurile de rectificare.

Sunt vizate plățile efectuate prin Sistemul electronic de plăți care, ca urmare a unei erori informatice, se dublează. Pentru recuperarea sumelor, cererea de restituire este efectuată de bancă în conformitate cu prevederile Ordinului ministrului finanțelor.

Restituirea sumelorÎn cazul în care se constată atât existența sumelor plătite în plus de insituția de credit, cât

și existența unor obligații fiscale restante înregistrate de către contribuabilii pentru care s-au dispus plățile multiplicate, organul fiscal, în conformitate cu prevederile legale, va întocmi și va transmite unității proprii de trezorerie și contabilitate publică notele de compensare a obligațiilor fiscale restante cu sumele plătite în plus, respectiv referatul prin care va dispune restituirea sumelor rezultate în ruma efectuării operațiunilor de compensare.

20

Page 19: Proiect La Finante

3.2.4. ORDINEA DE STINGERE A OBLIGAȚIILOR FISCALE

Reglementare inițialăOrdinea în care trebuie plătite obligațiile fiscale a creat numeroase dificultăți acelor

plătitori care, în anumite circumstanțe, s-au aflat în situația de a avea mai multe categorii de obligații fiscale fără ca plățile efectuate să le acopere integral.

Până la data de 1 ianuarie 2007, prioritate la plată o aveau, în ordine:▪ obligații de plată ale anului curent;▪ obligații de plată aferente anului anterior;▪ obligații de plată viitoare.În aceste condiții, prioritate la plată o aveau obligațiile curente:impozitele, taxele,

contribuțiile și celelalte sume datorate în anul curent și dobânzile și penalitățile aferente.În cadrul obligațiilor cu termene de plată în anul curentt, plata se va face în ordinea vechimii acestora potrivit scadențelor din cursul anului. Desigur că, pentru a limita calculul majorărilor de întârziere, este recomandată plata mai întâi a debitelor.

Ordinea de stingere a obligațiilor după 1 ianuarie 2007De la 1 ianuarie 2007, la stingerea obligațiilor au prioritate obligațiile clee mai vechi,

după cum urmează:1. Sumele datorate în contul ratei din luna curentă din graficul de plată a obligației

fiscale pentru care s-a aprobat eșalonarea de plată, precum și dobânda datorată în luna curentî din grafic sau suma amânată la plată, împreună cu dobânzile datorate pe perioada amânării, în cazul în care termenul de plată se împlinește în luna curentă, precum și obligațiile fiscale curente de a căror plată depinde menținerea valabilității inlesnirii acordate.

2. Obligația fiscală principală, în ordinea vechimii, cu excepția celor pentru care s-a început executarea silită.

3. Diferențele de obligații fiscale, majorările de întârziere în funcție de data la care au fost comunicate titlurile de creanță prin care au fost stabilite.

4. Sumele datorate în contul următoarelor rate din graficul de plată a obligației fiscale pentru care s-a aprobat eșalonarea, până la concurența cu suma eșalonată la plată sau până la concurența cu suma achitată, după caz, precum și suma amânată la plată împreună cu dobânzile datorate pe perioada amânării, după caz.

Vechimea obligației fiscaleVechimea obligațiilor fiscale se determină în funcție de scadența acestora. Vechimea

obligațiilor fiscale accesorii este dată de vechimea impozitelor, taxelor, contribuțiilor și a altor obligații fiscale care le-au generat.

Acest mecanism de stingere ține cont doar de tipul obligației fiscale pe care doriți să o plătiți, nu și de obligația propriu-zisă pe care o achitați indicând scadența acesteia. În cazul în care nu se respectă ordinea de plată, organul fiscal va utiliza ordinea de stingere comunicând ulterior o înștiințare cuprinzând modul de stingere.

ExempluÎn cazul în care se înregistrează obligații restante de natura impozitului pe salarii aferent

perioadei mai 2008-iulie 2008 în cuantum de 1.000 lei, iar plata efectuată în luna iulie este de 700 lei, suma achitată va stinge următoarele obligații:

- impozitul scadent în luna mai 2008;- impozitul scadent în luna iunie 2008;- impozitul scadent în luna iulie 2008;- majorările de întârziere aferente perioadei mai-iulie 2008 numai dacă au fost stabilite

prin decizie de calcul a accesoriilor.

21

Page 20: Proiect La Finante

Mecanismul de stingere va determina o creștere a cuantumului majorărilor de întârziere datorate, față de sistemul inițial al priorității totale a obligațiilor principale scadente la 31 decembrie a anului anterior. Deosebit de important pentru a stabili momentul de la care în locul debitelor se vor stinge majorările de întârziere va fi data comunicării deciziei de stabilire a acestora.

3.3. MAJORĂRI DE ÎNTÂRZIERE3.3.1. MODUL DE CALCUL AL MAJORĂRILOR

Scadența contribuțieiÎn cazul în care nu efectuați plata obligațiilor fiscale la termen, veți datora majorări de

întârziere.Majorările de întârziere se calculează de la expirarea scadenței contribuției pentru care

sunt datorate și, ca regulă generală, până la data plății.Data plății majorărilor de întârziere, în funcție de momentul la care a fost efectuată plata

reprezintă cel mai frecvent mod de stopare a calculului acestora. Alături de acest mod de stingere a obligațiilor, Codul de procedură fiscală reglementează și alte procedee care conduc la încetarea calculului majorărilor de întârziere.

Calculul majorărilorModul de calcul al majorărilor de întârziere este, de regulă, liniar, pe zile calendaristice,

începând cu ziua lucrătoare imediat următoare celei în care expiră termenul de plată și până la data îndeplinirii condițiilor de încetare a calculului.

Determinarea cuantumului dobânzilor se realizează utilizând următoarea formulă:Majorări de întârziere la data t = Suma datorată x Nr. de zile întârziere ( de la scadență

până la data t) x cota majorărilor de întârziere (0,1%).Excepții și reguli specialeCodul de procedură fiscală stabilește o serie de excepții și reguli speciale privind calculul

accesoriilor obligațiilor fiscale:▪ Nu se calculează majorări de întârziere pentru amenzi, cheltuieli de executare, sume

confiscate și majorări de întârziere.▪ Pentru obligațiile fiscale stinse prin executare silită, dobânzile se calculează până la

data întocmirii procesului-verbal de distribuire a sumelor realizate prin executare silită, inclusiv.▪ Pentru obligațiile fiscale ale debitorului declarat insolvabil, dobânzile se calculează

până la data trecerii în evidența separată.▪ Pentru obligațiile fiscale stinse prin procedurile de compensare prevăzute de actele

normative speciale, data stingerii este data la care se efectuează compensarea prevăzută în actul normativ care o reglementeazăsau în normele metodologice de aplicare a acestuia.

Calculul majorărilor în cazul compensăriiMajorările de întârziere se datorează până la data stingerii inclusiv, respectiv:● pentru compensările la cerere, data stingerii este data depunerii la organul competent a

cererii de compensare;● pentru compensările efectuate ca urmare a unei cereri de restituire sau de rambursare a

unei sume cuvenite debitorului, data stingerii este data depunerii cererii de rambursare sau de restituire;

● pentru compensările din oficiu, data stingerii este data înregistrării operației de compensare de către unitatea de trezorerie teritorială, conform notei de compensare întocmite de către organul competent.

O prevedere specială este aplicabilă în cazul impozitului pe profit. Dat fiind caracterul de impozit anual al acestuia, calculul majorărilor de întârziere are în vedere obligațiile de plată

22

Page 21: Proiect La Finante

trimestriale, dar ți rectificarea sumelor pentru care se calculează, în funcție de cuantumul impozitului pe profit determinat pe baza declarației anuale. În acest caz, majorările de întârziere, după expirarea ultimului termen de plată trimestrial, se vor calcula la nivelul impozitului anual. Eventualerle majorări calculatre pe bazxa obligațiilor de plată trimestriale se vor ajusta coresăunzător, retroactiv.

Creanțe transmise spre încasare în RomâniaO altă dispoziție cu un caracter special este cea potrivit căreia regimul accesoriilor pentru

creanțele transmise spre încasare autorităților române este aplicabil în România. Această prevedere dezavantajează persoanele vizateb deoarece în România, începând cu 1 ianuarie 2006, nivelul majorărilor de întârziere este de 0,1% pe zi de întârziere, ceea ce determinî un nivel de 36,5% pe an. Nivelul acestor majorări este cu mult mai mare față de nivelul existent în alte țări, spre exemplu în Franța, unde acesta se situează ân prezent la 0,4% pe lună, respectiv 4,8% pe an. Diferența este uriașă chiar luând în calcul inflația, în condițiile în care recuperarea creanțelor și restituirea acestora se face în lei.

3.3.2. SANCȚIUNI PRIVIND NEPLATA LA TERMEN

Pe lângă stabilirea diferențelor de impozite și taxe și aplicarea amenzilor, organele fiscale pot dispune și alte măsuri. Acestea vizează în special faptele legate de nerespectarea obligației de plată la termen. Mai reduse ca număr, sancțiunile fiscale sunt deosebit de importante mai ales sub aspectul cuantumului.

Tipuri de sancțiuni:▪ angajarea răspunderii solidare cu societatea debitoare insolvabilă a administratorilor,

directorilor, asociaților și acționarilor care au provocat insolvabilitatea persoanei juridice debitoare prin înstrăinarea sau ascunderea cu reacredință, sub orice formă, a bunurilor mobile și imobile proprietatea acesteia;

▪ angajarea răspunderii solidare a altor persoane juridice care controlează debitorul insolvabil, care sunt controlate sau sunt sub control comun;

▪ executarea silită a societății;▪ interdicția participării la licitațiile publice;▪ publicarea listei rău-platnicilor pe site-ul Ministerului Finanțelor Publice privind unele

măsuri pentru asigurarea transparenței în exercitarea demnităților publice, a funcțiilor publice și în mediul de afaceri, prevenirea și sancționarea corupției;

▪ estimarea bazei de impozitare.Situații de estimare a bazei de impozitareReprezintă procedura de stabilire a obligației de către organul fiscal, înlocuind sau

rectificând nivelul impozitelor sau taxelor declarat de către contribuabil. Estimarea are loc în situațiile în care:

- nu sunt depuse declarații fiscale sau cele prezentate nu permit stabilirea corectă a bazei de impunere;

- organul fiscal constată refuzul contribuabilului de a colabora în vederea stabilirii stării de fapt fiscale. În această situație intră și cazurile în care contribuabilul obstrucționează sau refuză acțiunea de inspecție fiscală;

- nu este condusă evidența contabilă sau fiscală;- când au dispărut evidențele contabile și fiscale sau actele justificative privind

operațiunile producătoare de venituri și contribuabilul nu și-a îndeplinit obligația de refacere a acestora.

▪ înscrierea în cazierul fiscal, în cazul în care au fost săvârșite fapte sancționate de legile financiare/fiscale și vamale sau care privesc disciplina financiar-fiscală.

23

Page 22: Proiect La Finante

Cazierul fiscal al contribuabililor reprezintă un mijloc de evidență și urmărire a contribuabililor cu risc fiscal ridicat. Organizarea cazierului fiscal și efectuarea înregistrărilor în acesta se realizerază în baza Ordonanței Guvernului, cu modificările ulterioare.

Cazurile de nerespectare a legislației financiar-fiscale pot fi făcute publice prin mass-media, prin derogare de la regulile generale privind secretul fiscal.

▪ plata majorărilor de întârziere pentru achitarea cu întârziere, fie și de o zi, a impozitului pe salarii și a contribuțiilor sociale, atrage obligația de plată a majorărilor în cotă de 0,1% pentru fiecare zi de întârziere.

Amenzi: Amenzile sunt stabilite de art.219 din Codul de Procedură fiscală și sunt diferențiate în funcție de calitatea persoanei obligate să efectueze reținerea la sursă, dar și a cuantumului sumei de plată.

Desigur că, în temeiul dispozițiilor speciale cuprinse în Ordonanța Guvernului referitoare la răspunderea contravențională, în anumite circumstanțe este posibilă aplicarea unui avertisment.

Sancțiunile sunt cu mult mai aspre în cazul în care sumele sunt reținute, dar nu sunt și virate la bugetul consolidat. Legea pentru prevenirea și combaterea evaziunii fiscale reglementează și infracțiunea în legătură cu sumele supuse reținerii la sursă.

Infracțiune: Art.6 din cuprinsul legii stabilește pedeapsa cu închisoare de la un an la 3 ani sau cu amendă pentru reținerea și nevărsarea, cu intenție, ân cel mult 30 de zile de la scadență, a sumelor reprezentând impozite sau contribuții cu reținere la sursă.

Așadar, dată fiind importanța acestora, administrația fiscală beneficiază de un întreg arsenal destinat colectării cu maximă operativitate a impozitului pe salarii și a contribuțiilor aferente.

3.4. COMPENSAREA ȘI RESTITUIREA3.4.1. COMPENSAREA

Compensarea este procedura de stingere a obligațiilor bugetare ce se aplică în situația în care, în calitate de contribuabil, indiferent de forma de organizare, aveți obligații de plată la buget și în același timp sume de restituit.

Având în vedere faptul că procedura compensării în toate cazurile în care este solicitată restituirea sumelor de la buget și reprezintă un mijloc frecvent de încetare a calculului majorărilor de întârziere, importanța condițiilor în care se realizează aceasta este deosebit de mare.

Operațiunea de compensare intervine ori de cîte ori atât contribuabilul cât și administrația fiscală, pentru bugetul general consolidat, dobândesc calitatea de debitor și de creditor. În urma compensării, obligațiile reciproce se sting până la nivelul celei mai mici obligații, diferența reprezentând:

• obligație de restituire a sumelor necompensate de către organul fiscal;• obligație de plată a contribuabilului pentru sumele ce nu au fost stinse prin compensare.SOCIETĂȚI COMERCIALECompetența pentru efectuarea procedurii de compensare o are organul fiscal pe raza

căruia se află domiciliul fiscal al contribuabilului, potrivit regulilor de determinare a acetuia prevăzute de Codul de procedură fiscală. Astfel, ca regulă, competența în efectuarea operațiunii de compensare revine organului fiscal în raza căruia se află sediul social al societății.

PERSOANE FIZICEPentru persoanele fizice care desfășoară activități economice în mod independent sau

exercită profesii libere, organul fiscal competent este cel de la sediul activității sau locul unde se desfășoară efectiv activitatea principală.

24

Page 23: Proiect La Finante

SEDII SECUNDAREArt.34 din Codul de procedură fiscală reglementează competența organelor fiscale în

cazul sediilor secundare. Astfel, competența teritorială pentru administrarea obligațiilor fiscale aferente sediilor secundare aparține organului fiscal în a cărui rază teritorială se află sediul secundar.

Singurele obligații fiscale aferente sediului secundar sunt cele privind impozitul pe venitul din salarii. Celelalte obligații fiscale, inclusiv contribuțiile sociale aferente tuturor salariaților, chiar și celor care își desfășoară activitatea în cadrul punctului de lucru înregistrat fiscal, se plătesc și se declară la organul fiscal în evidența căruia se află societatea-mamă.

PERSOANE NEREZIDENTEOperațiunea de compensare în cazul persoanelor care nu au domiciliul fiscal pe teritoriul

României se realizează la nivelul organului fiscal în a cărui rază teritorială se obțin veniturile, alte beneficii sau valori patrimoniale care, potrivit legii, constituie baza de impunere.

SEDIU PERMANENTÎn cazul contribuabililor nerezidenți care desfășoară activități pe teritoriul României

printr-un sediu permanent, competența revine organului fiscal în a cărui rază teritorială se realizează, în întregime sau cu preponderență, cifra de afaceri.

Compensarea și restituirea se află într-o strânsă legătură deoarece, pentru a iniția procedura compensării, este necesar să determinați mai întâi suma ce poate fi restituită și, spre deosebire de procedura restituirii, societatea să nu înregistreze obligații fiscale neachitate.

Etapele compensăriiÎn vederea realizării compensării trebuie urmate etapele:1) Determinați sumele susceptibile de restituire și oportunitatea utilizării acestora pentru

stingerea obligațiilor restante.2) Depuneți cererea de compensare la organul fiscal care are competența să o

soluționeze.Determinarea organului fiscal competent să soluționeze cererea de compensare se

realizează potrivit regulilor menționate mai sus. Regula generală stabilește competența în materie de compensare în sarcina organului fiscal pe raza căruia se află domiciliul fiscal al contribuabilului.

Cererea trebuie depusă în cadrul legal de prescripție de 5 ani calculat de la 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la compensare.

ExempluSC Producție SRL constată că o plată a fost efectuată nejustificat către bugetul de stat la

data de 12 noiembrie 2006. Termenul de prescripție începe să curgă de la 1 ianuarie 2007, astfel că dreptul de a cere compensarea sumei se prescrie la data de 1 ianuarie 2012. Totodată, aplicând prevederile din Codul de procedură civilă, termenul sfârșindu-se într=o zi de sărbătoare legală sau când serviciul este suspendat, se va prelungi până la sfârșitul primei zile de lucru următoare.

Deosebit de importantă este data depunerii cererii de compensare din perspectiva datei până la care se calculează majorări de întârziere:

• până la data de 29 mai 2003, pentru obligațiile bugetare stinse pentru compensare, data stingerii era data înregistrării acestei operațiuni în conturile corespunzătoare de venituri ale bugetelor respective de către unitățile de trezorerie și contabilitate publică. Calculul majorărilor nu se mai oprea la data la care compensarea a devenit posibilă, ci continua până când procesul-verbal de compensare întocmit de organele administrației fiscale se înregistra la trezoreria locală și aceasta efectua operațiunea în conturile de venituri ale bugetului;

25

Page 24: Proiect La Finante

• începând cu data de 30 mai 2003, data până la care se calculează accesorii este data depunerii cererii de compensare, acest termen menținându-se și în prezent. Astfel, data depunerii cererii de compensare reprezintă data până la care se calculează majorările de întârziere pentru sumele neachitate ce vor fi stinse prin compensare, indiferent de momentul la care are loc soluționarea cererii ori întocmirea notei de compensare.

Cu privire la necesitatea depunerii cererii de compensare în raport cu dreptul administrației fiscale de a efectua compensarea din oficiu, sunt necesare mențiuni suplimentare. Compensarea din oficiu se realizează numai dacă organul fiscal dorește acest lucru și, evident, numai dacă și constată existența condițiilor pentru compensare.

Prevederile legale nu conțin nici o referire a textului la situația în care organul fiscal nu constată existența creanțelor reciproce sau când, deși poate face compensarea, aaceasta nu se realizează. Aceasta în condițiile în care compensarea poate fi extrem de importantă pentru majorările de întârziere calculate în sarcina contribuabililor care pe fond nu mai datorează alte sume bugetului consolidat.

3) Anexați documentele necesare soluționării cererii de compensare.Cererea de compensare trebuie să cuprindă elementele de identificare a solicitantului,

precum și suma și natura creanțelor fiscale ce fac obiectul compensării.Cererea de compensare va fi însoțită de documente care dovedesc dreptul

contribuabilului la rambursarea sau restituirea de la buget a sumelor:▪ copii legalizate de pe hotărârile judecătorești definitive și irevocabile;▪ copii de pe deciziile de soluționare a contestațiilor, rămase definitive;▪ copii de pe deciziile de impunere emise de organele fiscale;▪ copii de pe orice documente din care să rezulte că suma plătită nu reprezintă obligație

fiscală.4) Cererea de compensare este soluționată. Organul fiscal întocmește nota de

compensare, o înregistrează în evidența fiscală și v-o comunică.Termenul de soluționare a compensării este de 45 de zile dacă organul fiscal consideră că

deține toate informațiile necesare efectuării operațiunii. În cazul în care sunt necesare informații suplimentare, termenul de 45 de zile se prelungește cu intervalul cuprins între data solicitării informațiilor de către organul fiscal și data înregistrării răspunsurilor formulate.

Rezultatul compensării la cerere sau din oficiu va fi consemnat într-o notă de compensare care va fi comunicată contribuabilului în termen de 7 zile de la data efectuării operațiunii. Pe baza notei, compensarea va fi înregistrată atât în evidența contabilă, cât și în contabilitatea trezoreriei.

În cazul obligațiilor vamale, în vederea înregistrării acestora la unitatea vamală unde acestea sunt înregistrate, prin derogare, în ordinele de plată pentru Trezoreria Statului, la rubrica „ data debitării”, autoritatea vamală va înscrie data înregistrării cererii de compensare/restituire, iar unitatea de trezorerie a statului va prelua această dată în aplicația informatică, în câmpul „data plății”.

Termenul de comunicare a notei de compensare de către organul fiscal este în mod expres aplicabil numai în cazul compensării efectuate la cerere sau în cadrul procedurii de restituire. În aceste condiții, termenul de informare cu privire cu privire la o compensare din oficiu efectuată de către organul fiscal din proprie inițiativă nu este stabilit, rămânând exclusiv la latitudinea acestuia.

Datorită lipsei unui sistem eficient de gestionare a plătitorilor de impozite, compensarea din oficiu se realizează în puține cazuri, această procedură fiind în general folosită în cazul persoanelor fizice. În cazul persoanelor juridice, compensarea din oficiu se realizează, de regulă, în cazul în care sunteți supus inspecției fiscale de către organele dfe control atunci când solicitați rambursarea soldului sumei negative a TVA.

26

Page 25: Proiect La Finante

Ordinea de stingere a obligațiilorSumele supuse procedurii de compensare vor fi utilizate pentru stingerea obligațiilor

fiscale mai întâi ale bugetului la care a apărut suma de compensat, iar mai apoi celorlalte bugete, în următoarea ordine:

1. Bugetul de stat2. Fondul de risc pentru garanții de stat, pentru împrumuturi externe3. Bugetul asigurărilor sociale de stat4. Bugetul Fondului național unic de asigurări sociale de sănătate5. Bugetul asigurărilor pentru șomaj6. Fonduri comunitare, cum ar fi PHARE, ISPA, fonduri structurale și fond de coeziune.ExempluSC Import-Export SRL înregistrează obligații restante reprezentând impozit pe venitul

din salarii în sumă de 36.100 lei și contribuții la bugetul asigurărilor pentru șomaj în sumă de 7.900 lei, acumulate în lunile iulie-septembrie 2008. În același timp, societatea figurează în evidențele fiscale ale Administraiei finanțelor publice Arad, ca urmare a plăților efectuate în aceeași perioadă și a Declarației 100 depuse în luna octombrie, cu suma plătită în plus de 43.500 lei reprezentând impozit pe profit.

În vederea evitării acumulării de majorări de întârziere, SC Import-Export SRL nu așteaptă efectuarea compensării din oficiu și depune cererea de compensare în luna noiembrie.

La data depunerii cererii de compensare, situația societății este următoarea:- Suma de compensat: 435.000.000 lei- Obligații restante: a) la bugetul de stat: 36.100 lei, impozit pe venitul din salarii

2.100 lei, majorări de întârziere aferente b) la bugetul asigurărilor pentru șomaj: 7.900 lei contribuții

800 lei majorări de întârziere aferenteÎn condițiile în care suma de compensat nu acoperă integral obligațiile restante, din suma

de 435.000 lei vor fi stinse în ordine:36.100 lei impozit pe venitul din salarii;2.100 lei majorări de întârziere aferente;5.300 lei parțial din contribuții la bugetul asigurărilor pentru șomaj.În urma compensării, societatea va înregistra în continuare obligații restante astfel:2.600 lei contribuții la bugetul asigurărilor pentru șomaj;800 lei majorări de întârziere aferente.3.4.2. RESTITUIREA

Sume supuse operațiunii de restituire:• plătite fără existența unui titlu de creanță;• plătite în plus față de obligația fiscală;• plătite ca urmare a unei erori de calcul;• plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;• de rambursat de la bugetul de stat;• stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau ale altor organe competente potrivit

legii;• rămase după efectuarea distribuirii sumelor realizate în cadrul procedurii executării

silite;• rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reținerile prin oprire, după caz,

în temeiul hotărârii judecătorești prin care se dispune desființarea executării silite.Spre deosebire de compensare, unde operațiunea poate fi făcută și din oficiu, pentru

persoanele juridice restituirea operează numai în baza cererii.

27

Page 26: Proiect La Finante

Cererea de restituireProcedura de restituire urmează etapele descrise în cazul compensării, cu următoarele

mențiuni:▪ organul fiscal competent să efectueze restituirea este organul fiscal pe raza căruia se

află domiciliul fiscal al solicitantului, sau cel competent pentru celelalte cazuri speciale: mari contribuabili, contribuabilii mijlocii și peroane nerezidente;

▪ termenul de prescripție a dreptului de a cere restituirea este același ca și în cazul compensării: 5 ani calculat la 1 ianuarie a anului următor celui în care a luat naștere dreptul la restituire;

▪ termenul de soluționare a cererii de restituire este de 45 de zile, cu posibilitatea prelungirii acestuia pentru solicitarea de informații suplimentare;

▪ se menține dreptul de a solicita dobânzi în cazul întârzierii restituirii.Cererea de restituire va fi însoțită de copii de pe documentele din care rezultă că suma

a fost plătită la buget, pentru sumele plătite fără existența unui titlu de creanță, precum și de copii legalizate de la hotărârile definitive și irevocabile sau de pe decizii ale organelor jurisdicționale sau administrative, după caz, pentru sumele stabilite prin acestea.

Confirmarea plății: Pentru creanțele fiscale administrate de Agenția Națională de Administrare Fiscală, reprezentând venituri la bugetul de stat și bugetele contribuțiilor sociale încasate de instituțiile publice finanțate integral de la bugetul de stst, pe cerrerea de restituire, depusă la organul fiscal competent unde este înregistrat ca plătitor contribuabilul respectiv, vor trebui menționate, în mod obligatoriu, confirmarea instituției publice privind numărul și data documentului de plată cu care s-a virat suma respectivă la buget, precum și confirmarea unității de trezorerie și contabilitate publică la care aceasta a fost virată.

Condiții de restituireRestituirea se efectuează în baza referatului aprobat de conducerea organului fiscal

numai în următoarele cazuri:a) nu aveți alte obligații fiscale restante din anul curent sau din anii precedenți;b) după compensare mai rămân sume plătite în plus și nu solicitați compensarea acestor

sume cu obligații bugetare viitoare.După aprobarea restituirii, organul fiscal dispune restituirea sumelor respective

trezoreriei teritoriale. Restituirea se finalizează prin transferul sumelor cuvenite în contul bancar indicat în cererea de restituire sau se realizează în numerar la trezoreria locală, pentru persoanele fizice.

Nota de restituire se întocmește în trei exemplare pentru a fi transmisă după cum urmează:

→ 1 exemplar la organul fiscal cu atribuții de colectare pentru a opera restituirea în evidența pe plătitori;

→ 1 exemplar la unitatea de trezorerie și contabilitate publică în vederea efectuării plății sumelor restituite;

→ 1 exemplar beneficiarului restituirii.

28