proiect cofinanţat din fondul social european prin ... · pe tema elaborării unui plan de...

9
Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013 Axa prioritară 5 „Promovarea măsurilor acve de ocupare” Domeniul major de intervenţie 5.2 „Promovarea sustenabilității pe termen lung a zonelor rurale în ceea ce privește dezvoltarea resurselor umane și ocuparea forței de muncă” Titlul proiectului: „MEȘTERUL TURISTIC - Integrarea abilităților mesteșugăreș în turismul local - alternavă viabilă de revitalizare a spațiului rural” Contract număr: POSDRU/135/5.2/S/131192 Beneficiar: Asociaţia PartNET – Parteneriat pentru Dezvoltare Durabilă FONDUL SOCIAL EUROPEAN Investește în OAMENI Prezentarea proiectului în cadrul județului Tulcea MEȘTERUL TURISTIC - Integrarea abilităților meșteșugărești în turismul local - alternativă viabilă de revitalizare a spațiului rural” POSDRU/135/5.2/S/131192

Upload: hakhanh

Post on 09-Sep-2018

221 views

Category:

Documents


0 download

TRANSCRIPT

Proiect cofinanţat din Fondul Social European prin Programul Operaţional Sectorial Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013Axa prioritară 5 „Promovarea măsurilor active de ocupare”Domeniul major de intervenţie 5.2 „Promovarea sustenabilității pe termen lung a zonelor rurale în ceea ce privește dezvoltarea resurselor umane și ocuparea forței de muncă”Titlul proiectului: „MEȘTERUL TURISTIC - Integrarea abilităților mesteșugărești în turismul local - alternativă viabilă de revitalizare a spațiului rural”Contract număr: POSDRU/135/5.2/S/131192Beneficiar: Asociaţia PartNET – Parteneriat pentru Dezvoltare Durabilă

FONDUL SOCIAL EUROPEAN

Investește în

OAMENI

Prezentarea proiectului în cadrul județului Tulcea

MEȘTERUL TURISTIC - Integrarea abilităților meșteșugărești în turismul local - alternativă viabilă

de revitalizare a spațiului rural”POSDRU/135/5.2/S/131192

CAPITOLUL I

I. CADRUL GENERAL

PREZENTAREA PROIECTULUI

Dezvoltarea regională și coeziunea a pus Europa în fața unui proces continu de expansiune

teritorială, manifestat în tendințe de menținere și chiar de creștere a decalajelor regionale în privința

potențialului economic și utilizării resurselor. Prin fenomenul accentuării globalizării se observă din

ce în ce mai mult rolul regiunilor în dezvoltarea de ansamblu a susținerii procesului economic,

acestea fiind considerate elemente active şi cauze ale dezvoltarii economice.

În scopul atenuării acestor tendințe, Uniunea Europeană s-a angajat printr-un efort comunitar

susținut, să vină în ajutorul structurilor economice și regionale fragile din spațiul European,

utilizând diferite categorii de instrumente ce stau la baza politicilor regionale: înființarea Fondului

de Coeziune și a Fondurilor Structurale, crearea de condiții pentru dezvoltarea inițiativelor locale

și crearea de noi locuri de muncă.

Misiunea Asociației PartNET - Parteneriat pentru Dezvoltare Durabilă este de a contribui la

dezvoltarea durabilă pe plan economic, social și cultural, la nivel local, regional, național și

internațional, în mediul urban și rural.

MEȘTERUL TURISTIC –“Integrarea abilităților meșteșugărești în turismul local -

alternativă viabilă de revitalizare a spațiului rural” face parte din obiectivul strategic al

îmbunatățirii competențelor specifice unei ocupații din domeniul turistic ce valorifică produsele

meșteșugărești a persoanelor fără loc de muncă din mediul rural, derulat de Asociația PartNET -

Parteneriat pentru Dezvoltare Durabilă din București în perioada aprilie 2014 – decembrie

2015, în parteneriat cu Centrocoop - Uniunea Națională a Cooperației de Consum; Consiliul

Județean Neamț; Asociația de Promovare a Dezvoltării Regionale și Integrării Sociale;

Consiliul Județean Dâmbovița; Consorzio Consulting – Italia.

Proiectul este cofinanţat din Fondul Social European, Programul Operaţional Sectorial

Dezvoltarea Resurselor Umane 2007-2013, Axa prioritară 5.2: Promovarea măsurilor active de

ocupare, domeniul major de intervenţie 5.2: „Promovarea sustenabilităţii pe termen lung a zonelor

rurale în ceea ce priveşte dezvoltarea resurselor umane şi ocuparea forţei de muncă".

Obiectivul general al proiectului constă în valorificarea abilităților meșteșugărești ale

persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă/șomeri din mediul rural, în mici afaceri, activități

ale lucrătorilor independenți sau ocupații orientate și integrate în turismul local, prin:

Servicii de informare și consiliere profesională;

Programe de formare profesională pentru adaptarea la piața muncii;

Formare profesională în ocupații ce dezvoltă abilitățile în arta și tradiția

meșteșugarească;

Formare profesională în ocupații din domeniul turistic ce valorifică abilitățile în arta

și tradiția meșteșugărească;

Consiliere și asistență pentru începerea unei activități independente;

Sprijin pentru revitalizarea și dezvoltarea meșteșugurilor tradiționale prin acțiuni de

marketing și integrare în diferite structuri;

Rețele și parteneriate pentru facilitarea schimbului și integrarea bunelor practici.

Proiectul oferă persoanelor din mediul rural instrumentele necesare în vederea autoocupării

și generării de noi locuri de muncă, inclusiv exemple de bune practici europene de dezvoltare a

inițiativelor private în mediul rural. Astfel, obiectivul general al proiectului contribuie la

îndeplinirea obiectivului general al POS DRU, prin dezvoltarea capitalului uman și creșterea

competitivității, prin corelarea educației și învățării pe tot parcursul vieții cu piața muncii și

asigurarea de oportunități sporite pentru participarea viitoare pe o piață a muncii modernă, flexibilă

și inclusivă, atât pentru minim 980 de șomeri / persoane în căutarea unui loc de muncă din

mediul rural, beneficiari directi ai activităților de formare, cât și pentru 336 de persoane în

crearea de mici afaceri sau inițierea unei activități ca lucrător independent, beneficiarii de

consiliere și asistență tehnică în cadrul centrelor de sprijin ce vor fi înfiinţate/dezvoltate în cadrul

proiectului.

ACTIVITĂȚILE PROIECTULUI VOR FI IMPLEMENTATE ÎN 12 JUDEȚE DIN 4

REGIUNI:

Regiunea

Nord-Est

Regiunea

Sud-Est

Regiunea

Sud-Muntenia

Regiunea

Centru

Iași Tulcea Prahova Brașov

Neamț Constanța Argeș Sibiu

Suceava Vrancea Dâmbovița Covasna

Proiectul pornește de la aptitudinile native ale acestor persoane și urmăreste valorificarea la

maxim pentru a asigura ocuparea pe piața muncii sau într-o activitate indepedentă, luând în

considerare contextul turistic local. Astfel proiectul oferă acestor persoane posibilități reale de

ocupare în vederea obținerii de venituri profesionale ce pot asigura un nivel minim decent de viață

pentru ei și familiile lor.

1.1 REZULTATELE PRECONIZATE A SE ÎNREGISTRA ÎN CADRUL

PROIECTULUI

12 Studii privind competențele și activitățile meșteșugărești în județele de implementare;

1876 persoane informate și consiliate profesional;

Minim 1568 de șomeri/persoane în căutarea unui loc de muncă din mediul rural vor

participa la un program de formare în Competențe sociale si civice;

Minim 980 șomeri/persoane în căutarea unui loc de muncă din mediul rural vor participa la

un program de formare într-o ocupație din domeniul meșteșugăresc;

Minim 336 șomeri/persoane în căutarea unui loc de muncă din mediul rural vor participa la

un program de formare într-o ocupație din domeniul turistic;

Minim 336 șomeri/persoane în căutarea unui loc de muncă din mediul rural vor fi consiliați

pe tema elaborării unui plan de afaceri și respectiv inițierea unei afaceri independente;

Minim 251 șomeri/ persoane fără un loc de muncă din mediu rural vor obține un loc de

muncă sau vor crea o afacere independentă;

Minim 24 conferințe organizate pentru promovarea meșteșugurilor tradiționale la nivel

regional;

25 șomeri/persoane în căutarea unui loc de muncă din mediul rural vor participa la o vizită

de studii de minim 5 zile în Germania.

Activitățile de formare în ocupații specifice domeniului meșteșugăresc și turistic favorizează

ocuparea mai facilă a unui loc de muncă a persoanelor care, deși dețin abilități, nu le pot valorifica

datorită lipsei certificărilor sau a unor competențe suplimentare necesare.

1.2 ALTE ACTIVITĂȚI DEZVOLTATE

ÎN CADRUL PROIECTULUI

În cadrul proiectului se va urmări înființarea și dezvoltarea rețelelor și parteneriatelor pentru

facilitarea schimbului și integrării bunelor practici, astfel:

Se vor investiga bune practici în Germania privind crearea de meșteșugari a unor mici

afaceri, privind integrarea activității meșteșugărești tradiționale în turismul local și privind

rolul ghizilor turistici în promovarea și dezvoltarea sectorului meșteșugăresc;

Se va organiza o vizită de studii pentru 25 de persoane din grupul țintă interesate de

inițierea unei mici afaceri în domeniul meșteșugăresc pentru identificarea de bune practici în

inițierea și operarea unor astfel de inițiative în Germania;

Se va elabora un Compediu de bune practici privind inițierea/operarea de mici afaceri în

domeniul meșteșugăresc și a unui Compediu de bune practici privind suportul diferitelor

ocupații din turism în sprijinul micilor meșteșugari.

Se va elabora un Compediu de bune practici privind inițierea/operarea de mici afaceri în

domeniul meșteșugăresc și a unui Compediu de bune practici privind suportul diferitelor

ocupații din turism în sprijinul micilor meșteșugari.

CAPITOLUL II

2.1 POTENŢIALUL TURISTIC ŞI ECONOMIC AL JUDEŢULUI

Străveche vatră de locuire geto-dacică şi de romanizare, pământul Dobrogei s-a caracterizat

prin permanenţa locuirii umane, din paleolitic şi până în prezent, în ciuda numeroaselor evenimente

care au marcat acest teritoriu, precum şi printr-un mare amestec de neamuri, de religii şi de culturi,

din care a rezultat o provincie românească originală sub aspect demografic şi toponimic.

Prin poziţia geografică şi resursele sale, pământul dobrogean a constituit un spaţiu prielnic

vieţii umane, oferind condiţii favorabile întemeierii şi dezvoltării aşezărilor omeneşti.

Tulcea este unul dintre cele două județe cu cele mai mări reduceri ale populației stabile, de

peste 15%, față de recensământul anterior. Pe de altă parte, se clasează în grupa județelor cu

potențial economic mare, printr-o pondere superioară, în totalul populației, a grupei de vârstă 25-64

de ani (57,1%), reprezentativă pentru resursele de muncă și dezvoltarea economică. Dunărea

formează hotarul natural la Vest și Nord, fiind principala cale de transport în județ.

În privința energiei eoliene, județul Tulcea are un potențial energetic superior altor zone

ale țării, care a început să fie valorificat prin derularea unor investiții în amplasarea centralelor

eoliene în zonele: Baia, Valea Nucarilor, Topolog, Măcin, Agighiol, Casimcea, Stejaru, Cerna,

Mahmudia, Beștepe.

Turismul este una din ramurile cu certe perspective, oferind atât obiective naturale (delta,

litoralul, Munţii Măcinului) dar şi istorice (Enisala, Dinogetia, Argamum, Nufăru, Murighiol),

lăcaşuri de cult (Cocosu, Tulcea, Babadag, Saon, Celic Dere, Slava Rusă) sau obiective culturale

(Tulcea, Babadag, Cerna, Sulina).

2.2 PATRIMONIUL CULTURAL ŞI ISTORIC

AL JUDEŢULUI PRAHOVA

De-a lungul întregii istorii, patrimoniul etnografic și folcloric al comunităților rurale a

jucat un rol important în definirea identității culturale locale. Realitățile etnografice tulcene se

înscriu într-o zonă cu valori bine precizate, integrată armonios în ansamblul culturii populare

româneşti ce are interferenţe fireşti cu zonele limitrofe (Galați, Brăila, Constanța).

Dobrogea, din care face parte și județul Tulcea, a fost, dintotdeauna, o punte de legătură

între Europa și Orientul Apropiat sau Mijlociu, un ținut al confluențelor, al schimburilor şi

contaminărilor culturale, dar și un spațiu expus năvălirilor și pustiirilor de tot felul, nesigur, un loc

cu distrugeri dramatice și cu renașteri spectaculoase.

Documentele istorice și vestigiile arheologice demonstrează, în zona județului Tulcea, ca de

altfel în întreaga Dobroge, permanența populației autohtone româneşti și a suprapunerii în episoade

succesive a elementului românesc din celelalte ţinuturi, pe de altă parte, prezența populațiilor cu alte

origini. Astfel, s-a dezvoltat o cultură populară tradițională în care descifrăm procesul aculturației,

dar și procesul creșterii interne, în cadrul acestor procese, fiecare popor manifestându-și și

păstrându-și originalitatea etnică. Delta Dunării, cea mai cunoscută şi mai apreciată zona din

judeţul Tulcea, este încadrată în regiunea biogeografică panonică și stepică a Dobrogei și prezintă o

arie naturală cu o diversitate floristică și faunistică ridicată, exprimată atât la nivel de specii cât și la

nivel de ecosisteme terestre și acvatice.

Delta Dunării este una dintre cele mai mari delte de pe glob, care datorită numeroaselor

specii de păsări, insecte, reptile și pești a fost declarată în 1990 Rezervație a mediului înconjurător,

ecologică și a păsărilor, sub protecția și în patrimoniul UNESCO.

Patrimoniul Muzeului de Etnografie și Artă Populară reflectă, prin diversitatea colecțiilor,

un model cultural unic generat, în Dobrogea, de conviețuirea etnică dintre români și celelalte

populații (aromâni, bulgari, turci, tătari, ruși-lipoveni, ucraineni, greci etc). Acest patrimoniu este

valorificat în expoziții despre multiculturalitatea dobrogeană care oferă publicului vizitator

imaginea identității culturale a unora din populațiile ce au conviețuit cu românii, cât și fenomenul

locuirii interetnice.

2.3 OCUPAŢII TRADIŢIONALE

Mediul rural tulcean deține un bogat tezaur de cultură spirituală, materializat şi astăzi în

practică “după datină” a obiceiurilor, ceremonialelor şi ritualurilor, expresie a modului de a fi, de a

se manifesta şi de a gândi al oamenilor locului.

Economia tradițională sătească s-a dezvoltat folosindu-se de resursele naturale existente.

Traiul cotidian şi necesităţile locale dezvoltă, în comunităţile săteşti prahovene, ocupaţii şi

îndeletniciri specifice zonale. Cultivarea pământului și creșterea animalelor, industria casnică și

meșteșugurile erau motorul economiei sătești tulcene.

În judeţul Tulcea, ocupațiile tradiționale, precum cultivarea pământului, păstoritul,

apicultura ori pescuitul, s-au îmbinat armonios cu meșteșugurile cele vechi care prelucrau resursele

naturale.

Din perspectivă economică, în zona tulceană distingem aşezări cu funcţii mixte. În aceste

localităţi, activitatea agricolă (cultivarea pământului şi creşterea animalelor) se combină, în măsuri

diferite, cu legumicultura, pescuitul, apicultura, prelucrarea unor resurse naturale etc. Așadar , în

funcție de condiţiile geografice, se remarcă diferenţieri în măsura practicării ocupaţiilor, una dintre

ele devenind predominantă.

O altă ocupație străveche ce urmărea satisfacerea necesităților de hrană, pescuitul , se

practică, atât în apele curgătoare, cât și în lacuri, bălți, iazuri, heleștee. Aceasta era ocupația

principală a locuitorilor satelor aflate pe cursul râurilor şi pe marginea bălților.

2.4 MEŞTEŞUGURILE POPULARE,

RESURSA DE AUR A TURISMULUI ROMÂNESC

Meşteşugurile tradiţionale sunt privite astăzi, atât ca o atracţie turistică, dar şi ca o

modestă sursa de venit pentru meşterii ce încă le mai practică. Produsele realizate de meşterii

populari au început să fie din ce în ce mai căutate în Târgurile şi Magazinele specializate, atât de

iubitorii de frumos, de cunoscători, cât şi de mulţi turişti străini.

Printre principalele meşteşuguri specifice zonei putem enumera:

Prelucrarea stufului (a fost şi a rămas o activitate de bază a locuitorilor Deltei Dunării);

Meșteșugul prelucrării lânii și fibrelor textile;

prelucrarea artistică a lemnului; (meşteşugul confecţionării bărcilor din lemn);

arta ceramicii, olăritul;

meșteșugul prelucrării pietrei; (O importanţă deosebită aveau, în trecut, satele şi

târgurile unde se ciopleau pietre de moară şi râşniţe. În Dobrogea erau preţuite cele

cioplite din piatra de la Denistepe, de lângă Babadag);

meşteşugul vărăritului (acest meşteşug este strâns legat de prelucrarea pietrei şi constă

în prelucrarea prin calcinare a rocilor de calcar, rezultând varul);

Meşteşugul călăfătuirii (operaţia de astupare cu calafat a crăpăturilor);

Arta împletiturilor (al Papurei şi al nuielelor; fibre vegetale şi fire);

Dogăritul;

Meşteşugul icoanelor pictate pe lemn sau sticlă;

În comunităţile rurale tulcene, meşterii satului, indiferent de meşteşugul pe care-l practică, îl

exercită ocazional, în funcţie de nevoile comunităţii căreia îi aparţin: înmormântări, pomeni, nunţi,

botezuri, dar şi pentru activităţile agricole ori economice. În ciuda faptului că satul este astăzi

asaltat de produse de consum, tot satul este astăzi un furnizor de produse (utilitare și decorative) de

artă populară și pentru piața orașului. În centrul acestei relații, ca un paradox, meșterul satului își

are locul bine meritat, fiind o componentă cheie.

2.5 CALENDAR AL EVENIMENTELOR

CULTURALE ŞI ARTISTICE

Potențialul turistic etnocultural și etnofolcloric poate fi valorificat, în prezent , prin

intermediul turismului rural. Aici, în județul Tulcea, ca de altfel pe întreg teritoriul țării, găsim, pe

arii extinse, acea formă de turism rural, prin care poate fi cunoscut în mod nemijlocit patrimoniul

cultural material și imaterial, zestrea spirituală a județului. Se adaugă la toate acestea festivalurile

folclorice, târgurile tradiționale, sărbătorile satelor, muzeelor sătești, nedeile, sărbătorile tradiționale

câmpenești. Târgurile anuale şi săptămânale ale meşterilor populari, desfăşurate în diverse localităţi ale

judeţului Tulcea, prilejluiesc pe lângă organizarea de manifestări folclorice şi desfacerea unor

produse ale artei tradiţionale. Printre cele mai cunoscute întâlniri meşteşugăreşti ale artiştilor

populari şi ale publicului interesat de arta meşteşugurilor putem enumera:

Târgul artizanilor tulceni organizat de Centrul Cultural “Jean Bart” –Tulcea;

Horia – târg anual de produse tradiţionale şi meşteşuguri (Tulcea)

Festivalul Internaţional al folclorului din ţările dunărene (în anii cu soţ);

Festivalul Internaţional al folclorului din ţările latine (în anii fără soţ)

Festivalul Internaţional al Dunării;

Sfântu Gheorghe (jud. Tulcea)- Festivalul de film Anonimul, din Delta

Dunării cu proiecţii de filme în aer liber;

Niculiţel ( jud. Tulcea)- ,,Ziua Podgoreanului", festival de folclor cu ocazia

recoltării strugurilor;

Festivalul naţional al obiceiurilor de Crăciun, Anul Nou, Bobotează;

Sărbătoarea Teilor - localitatea Luncaviţa, Judeţul Tulcea;

Toate acestea şi multe alte festivaluri reprezintă totalitatea patrimoniului material şi

imaterial dezvoltat de meşteşugarii locali pentru a facilita posibilitatea dezvoltării cunoştinţelor

despre meşteşuguri, arte şi comunităţi. Valorificarea patrimoniului imaterial va fi asigurată prin

organizarea de ateliere cu tema generală Meşteşugurile şi meşteşugarii de altă dată.

2.6 POTENŢIAL ZONAL ÎN VEDEREA REVITALIZĂRII UNOR

MEŞTEŞUGURI TRADIŢIONALE –ANALIZA SWOT

Astăzi meşteşugurile populare merită să devină noi direcţii economice strâns legate de

materia primă locală obţinută din agricultură, păstorit s.a., folosind resursele naturale, braţele de

muncă libere pentru a îndestula cerinţele şi gusturile pieţii contemporane.

Satul tradițional păstrat, conservat și valorificat sub forma unui produs cultural - satul

turistic - poate deveni pentru județul Tulcea o șansă de promovare turistică. De asemenea, initiativa

Meșterul Turistic este o alternativă de revitalizare a meșteșugurilor uitate sau mai puțin

practicate, și, implicit, de promovare și dezvoltare a spațiului rural prahovean.

Influenţa noului, dinamica şi evoluţia meşteşugului nu trebuie să altereze valoarea,

autenticitatea şi calitatea obiectului de artă populară, ci trebuie să-l determine pe meşterul popular

să-şi creeze un stil propriu fără să se abată de la simbolurile, formele şi ornamentica tradiţională

Dar şi pentru ei, meşterii satului, schimbările din societate au adus în faţă capriciile pieţei

libere, cerinţele mereu schimbate ale cumpărătorilor, fiind nevoiţi să se adapteze unui soi de

modernitate, ca să reziste. Ei sunt singurii care mai produc obiectele tradiționale cu funcții ritualice

(ștergare, șervete, străchini, oale, ulcele, coșuri ) folosite în marile evenimente sătești (botezuri,

nunți, înmormântări, pomeni). Nu fac rabat de la tehnică cu care îşi practică meşteşugul, fie că este

încondeiatul ouălor, ţesutul, olăritul, sculptură în lemn, pictatul icoanelor, dar încearcă să ofere

produselor şi tenta cerută de cumpărător.

Cererea şi valorificarea meşteşugurilor tradiţionale prahovene reprezintă o condiţie necesară

păstrării tezaurului tradiţional şi se dovedeşte a fi o condiţie esenţială a prezervării identităţii socio-

culturale a oricărei comunităţi.

Tradiţionala ospitalitate românească alături de frumuseţea plaiurilor tulcene şi de

atractivitatea potenţialului economic al judeţului, constituie argumente de necontestat în favoarea

înscrierii judeţului pe harta priorităţilor, inclusiv a celor de natura investiţională în turism, pentru

viitorii noştri parteneri interni şi externi.

Existenţa unor sisteme culturale datorate conviețuirii etniilor din această zonă şi procesul

de aculturație din vechile comunități tradiționale fac din acest judet un loc unicat în sud estul

Europei iar turismul cultural și integrarea meșteșugurilor și a artei populare în cadrul acestuia

reprezintă o resursă locală viabilă.

2.7 UNIVERSUL RURAL TULCEAN FAŢĂ ÎN FAŢĂ CU

OPORTUNITĂŢILE EUROPENE

Una din trăsăturile fundamentale, caracteristice pentru evoluţia culturii populare în etapa

actuală în judeţ, este bogăţia creaţiei populare prezentă în toate domeniile artei populare - textile,

ţesături, cusături, prelucrarea artistică a lemnului, ceramică, prelucrarea artistică a pietrei.

Există posibilitatea că dezvoltarea micilor ateliere meșteșugărești în mediul rural,

revitalizarea meșteșugurilor uitate şi dezvoltarea turismului rural să devină o oportunitate pentru

aceștia. Oamenii mai în vârstă din sat deţin bogate informaţii cu privire la specificul etnografic al

ocupaţiilor tradiţionale, îndeosebi al creşterii animalelor.

Astăzi, unele noțiuni și concepte importante, ca de exemplu: creator popular, artizan,

meșteșugar, artă populară, au devenit noțiuni care din punct de vedere științific și-au schimbat

conținutul fiind nevoie de o investigație a specialiștilor din mai multe discipline de cercetare

precum etnologie, sociologie, psihologie, istoria artei, management pentru a explica multitudinea

factorilor care influențează astăzi produsul cultural.

Meșteșugul, arta și creația populară sunt elemente definitorii ale identității satului românesc,

fiind și astăzi de un real interes economic și social ,atât pentru creator, cât și pentru consumator.

În județul Tulcea, ca şi în celelalte județe ale regiunii Sud-Est, stuația ocupării forței de muncă

în mediul rural este dificilă. Majoritatea populației din rural desfășoară activități agricole, o mică

parte deservind sectorul public ( educație, ocrotirea sănătății, cultură, asistență socială). Populația

mediului rural, activă, este pusă în situația să aleagă între două oportunități: ori să accepte o muncă

pentru un venit modest, condiții nefavorabile, minimul condițiilor de trai, ori , soluţia emigrării în

mediul urban, sau mai mult, peste hotare, în căutarea unui loc de muncă. Specificul local al județului Prahova este reprezentat de un element important și anume

configurația gospodăriilor tradiționale.

Prin proiectul MEȘTERUL TURISTIC –“Integrarea abilităților meșteșugărești în turismul

local - alternativă viabilă de revitalizare a spațiului rural”, desfăşurat de Asociaţia PartNET –

Parteneriat pentru Dezvoltare Durabilă, ne-am propus să intervenim asupra acestor necesităţi de

dezvoltare prin promovarea tradițiilor naționale și meșteșugurilor tradiționale, precum și

încurajarea afacerilor la nivel local.

Proiectul urmărește, pe de o parte, să asigure calificări recunoscute și îmbunătățirea

tehnicilor de producție pentru minim 980 de șomeri / persoane în căutarea unui loc de muncă

din mediul rural și, pe de altă parte, sprijină minim 336 de persoane în crearea de mici afaceri

sau inițierea unei activități ca lucrător independent.

Totodată acesta surprinde păstrarea noţiunii de identitate culturală, atât de necesară spaţiului

autentic românesc, deformat şi uitat în timp de apariţia unor forme şi expresii culturale departe de

valorile tradiţionale ale satului dar şi în urma unor necesităţi elementare ale oamenilor locali de a-şi

întreţine familiile dar şi de a duce mai departe această moştenire culturală.