Sistemul comercial international reprezinta totalitatea raporturilor ce se stabilesc intre economiile nationale, precum si intre agentii economici din diferite tari cu prilejul desfasurarii fluxurilor comerciale internationale, respectiv pe piata mondiala. Sistemul comercial international se caracterizeaza, in prezent, prin urmatoarele tendinte: a) Dinamismul deosebit al comertului international. Sub impactul cumulat al factorilor ce au marcat evolutia relatiilor internationale in perioada postbelica s-au conturat urmatoarele trasaturi principale ale dinamicii volumului comertului international: - Ritmul cresterii comertului international a fost si este mai mare decat ritmul de crestere al PNB, al productiei industriale sau al altor indicatori de crestere la scara nationala. Astfel, in perioada 1950 - 1990, comertul international a crescut de 56 de ori, pe cand PIB-ul mondial a crescut de 6 ori si productia mondial de 7 ori. - Ritmul de crestere si volumul valoric al comertului international este mai mare decat rezervele valutare oficiale. - Tendintele evolutiei comertului mondial din punct de vedere al structurii pe marfuri si servicii cunosc o scadere a ponderii comertului cu produse de baza, in paralel cu o crestere a ponderii cu produse manufacturate si servicii. b) Diversificarea continua a comertului international. Structura produselor tranzactionate pe piata mondiala se modifica in permanenta, in stransa dependenta cu schimbarile survenite in cadrul diviziunii internationale a muncii. In perioada postbelica, ritmul diversificarii s-a accentuat; la intervale scurte de timp apar noi piete (ale computerelor, microprocesoarelor, telefoniei mobile, etc.), iar in ultima perioada a sporit importanta comertului cu invizibile, ritmul de crestere al acestuia fiind mai ridicat decat cel pe ansamblul comertului international. c) Cresterea ponderii tarilor industrializate cu economie de piata in comertul international. Aceasta caracteristica reprezinta o consecinta a trasaturii precedente. Evolutia postbelica a mentinut aceasta tendinta, ea fiind amplificata si in prezent prin faptul ca tarile avansate detin ponderea cea mai mare in comertul international. Trebuie sa remarcam ca fluxurile comerciale cunosc la nivel international anumite tendinte ale orientarii geografice, cele mai importante fiind: fluxul N-N, care are ponderea cea mai mare, reprezentand aprox. 60% din comertul international; fluxul N-S; fluxul S-S; fluxul E-E; fluxul E-V (aflat in continua crestere). d) Cresterea discrepantei intre schimburile tarilor in dezvoltare fata de cele ale statelor industrializate. Aceasta tendinta pe termen lung demonstreaza persistenta unor schimburi dezavantajoase pentru tarile ce exporta predominant produse primare, datorita faptului ca preturile acestor produse (cu exceptia petrolului si a altor catorva substante minerale) au ramas in urma fata de evolutia preturilor produselor manufacturate. e) Tendinta de omogenizare a structurii schimburilor dintre tarile industrializate. Datorita dezvoltarii oarecum omogene a dotarii tehnice si a tehnologiilor aplicate, in prezent, structura economiilor nationale a tarilor dezvoltate este intr-o foarte mare masura asemanatoare din punctul de vedere al dotarii calitative cu factori de productie. Ca urmare, se remarca cresterea ponderii produselor similare in comertul practicat intre aceste tari.

Institutii importante in ceea ce priveste promovarea comertului international La nivel international au fost create o serie de institutii, al caror rol este acela de a promova si a reglementa desfasurarea comertului mondial. Cele mai semnificative din acest punct de vedere sunt:

Institutiile sistemului Natiunilor Unite, respectiv GATT - Acordul General pentru Tarife si Comert, transformat in OMC - Organizatia Mondiala a Comertului la 1.01.1995, si UNCTAD - Conferinta Natiunilor Unite pentru Comert si Dezvoltare.

Organizatiile internationale ale producatorilor structurate pe produse primare. Organizatiile economice integrationiste interstatale care urmaresc desfiintarea barierelor

vamale, reglementarea preturilor si elaborarea unei politici vamale comune. G-20 sau Grupul celor 20

G-20 sau G20 (desemnând Grupul celor 20, cu denumirile alternative G21, G22 sau G20+) este un bloc de țări în curs de dezvoltare fondat în ziua de 20 august 2003. Grupul a luat ființă la cea de-a cincea conferință ministerială a Organizației Mondiale a Comerțului, găzduită în Cancún, Mexic între 10 septembrie și 14 septembrie 2003. G-20 înglobează 60% din populația globului, 70% dintre fermieri și 26% din exporturile agricole ale lumii.

În momentul actual, grupul e format din 23 de națiuni. Trasaturile comertului international contemporan In ultimele decenii ale secolului XX, comertul international a cunoscut o expansiune puternica si aproape neintrerupta, devansand atat cresterea productiei industriale, cat si a PIB pe plan mondial. Astfel in perioada 1950 - 1997, comertul mondial a crescut de 87 de ori, in timp ce productia industriala a crescut de 9,5 ori, iar PIB de 8,5 ori. Aceasta inseamna ca, pentru tarile lumii, o parte tot mai mare a productiei se realizeaza pe seama exporturilor si importurilor, ca interdependenta dintre economiile nationale in domeniul productiei si comercial s-a intensificat.

Pentru a explica dezvoltarea relatiilor comerciale internationale in perioada

contemporana se folosesc urmatoriifactori:

Progresul tehnic impetuos, care a marcat profund societatea umana in a doua jumatate

a sec.XX, a avut impact direct si asupra comertului international. Daca inca din anii '60 se

vorbea despre trecerea de la societatea industriala la societatea post-industriala, abia in

ultimele doua decenii natura si contururile acesteia din urma incep sa se intrevada.

Progresul tehnic determina in mod direct adancirea diviziunii internationale amuncii,

aprofundand si mai mult specializarea de tip intra industrail si intra produs; pe de alta parte acest

impact este limitat la tarile si zonele in care se afirma si se valorifica avansul tehnologic.

Un alt factor care a determinat cresterea accelerata a comertului international in a doua

jumatate a sec.XX-lea, il constituie cea ce s-ar putea numi triumful liberalismului.

Performantele economice obtinute de tarile occidentale prin promovarea economiei de piata si, in

contrast, falimentul economiei de comanda la sfarsitul anilor '80, au reprezentat un argument

hotarator pentru liberalism, ca politica si doctrina economica.

Dezvoltarea rapida a comertului international a fost favorizata de orientarea liber-

schimbista a politicilor comerciale in principalele tari participante la piata mondiala. Totodata,

urmand exemplul "exportatorilor de succes" din Asia de SE (Coreea de Sud, Japonia), un numar

tot mai mare de tari in curs de dezvoltare au adoptat strategii de crestere economica bazate pe

stimularea exportului.

Un al treilea factor care determina dezvoltarea cometului international, punandu-si

amprenta asupra configuratiei geogranfice a schimburilor, il reprezinta procesele de integrare

economica regionala. Daca aceste procese s-au derulat in diferite forme si cu diferite intensitati

atat in lumea dezvoltata, cat si in regiuni din "lumea a treia", cazul cel mai exemplar il reprezinta

integrarea tarilor din Europa in cadrul Uniunii Europene. Impactul comertului international asupra dezvoltarii economice

Realitatea contemporana a aratat ca exista o stransa corelatie intre potentialul economi al

unei tari si participarea ei la circuitul economic mondial, dar si intre nivelul dezvoltarii

economice si intensitatea cu care este antrenata o economie nationala in schimburile cu

strainatatea. Cu cat nivelul de dezvoltare economica este mai ridicat, cu atat legaturile economice

externe sunt mai puternice.

Tarile in curs de dezvoltare considera teoria comertului mondial ca avand caracter static,

irelevant pentru procesul dezvoltarii economice. Ele fun damenteaza aceasta afirmatie bazandu-

se pe relatiile economice cu care se confrunta zi de zi, caracterizate printr-o stagnare, daca nu

chiar regres economic. Aderarea statelor mai slab dezvoltate la comertul mondial maximizeaza

bunastarea economica si sociala doar pe termen scurt. Cauza primordiala pentru aceasta stare de

fapt este tendinta specifica tarilor mai putin dezvoltate, de a participa la comertul international in

calitatea de furnizoare de materii prime si produse neprelucrate, in timp ce tarile avansate ofera

pietelor externe doar produse finite respectiv manufacturate.

Insa, economiile mai slab dezvoltate nu sunt obligate sa respecte teoria traditionala a

comertului mondial, potrivit caruia singurele state abilitate sa exporte produse finite sunt cele cu

grad inalt de dezvoltare. Dimpotriva, daca un stat mai slab dezvoltat acumuleaza un capital

material, financiar si uman semnificativ si isi imbunatateste tehnologia, va obtine avantajul

producerii bunurilor finite probabil chiar mai sofisticate decat cele furnizate de alte tari.

Dintre efectele pozitive pe care le exercita comertul mondial asupra dezvoltarii

economice amintim:

comertul asigura utilizarea deplina a resurselor interne ale fiecarei tari.

Astfel, pe baza comertului mondial, tarile slab dezvoltate au posibilitatea eficientizarii unor

ramuri economice sau industriale care sunt apte sa produca bunuri si servicii de consum care sa

asigure satisfacerea cererii interne, atat a economiilor avansate cat si a celor in curs de

dezvoltare. Totodata pentru aceste economii, comertul constituie o posibilitate de obtinere a unui

surplus de produse agrare, silvice sau de materii prime, prin exportul carora, tarile in curs de

dezvoltare isi asigura resursele materiale si financiare necesare;

prin extinderea marimii pietei comertul face posibila diviziunea internationala a

muncii, generand o adancire a specializarii pe ramuri, subramuri sau activitati;

comertul international este instrumentul necesar transmiterii noilor idei, a noilor procese

tehnologice,a aptitudinilor umane respectiv manageriale;

comertul stimuleaza si faciliteaza fluxurile internationale ale capitalurilor din tarile

dezvoltate spre cele in curs de dezvoltare;

comertul international este o arma de lupta impotriva tendintelor de monopol, deoarece

stimuleaza eficienta economica a producatorilor interni ce vin in contact cu concurenta externa.

Concluzii Eficienta comertului exterior depinde de o multime de factori si conditii, aflate intr-o stransa interactiune. Pentru ca o tara sa beneficieze de avantaje economice in urma schimburilor internationale, ea trebuie sa puna accentul in primul rand pe interesele populatiei ce o alcatuiesc, sa nu permita importul sau exportul la intamplare, cu orice pret si in orice conditii, deoarece altfel risca sa pericliteze derularea normala intregului mecanism economic si al fortelor ce actioneaza pe piata libera.