proiect
TRANSCRIPT
îngrijirea bolnavului cu schizofrenie pag. 1
ŞCOALA POSTLICEALĂ SANITARĂ ,,GRIGORE GHICA VODĂ”
IAŞI
CALIFICAREA PROFESIONALĂ: ASISTENT MEDICAL
GENERALIST
PROIECT
EXAMEN DE ABSOLVIRE PROF. ÎNDRUMĂTOR: Scortanu Elena CANDIDAT, Pirpirita Mihaela (M5)
PROMOŢIA 2012
pag. 2
ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU SCHIZOFRENIE
.pag- 3
CUPRINS
ARGUMENT
OBIECTIV 1 NOŢIUNI GENERALE DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE
OBIECTIV 2 SCHIZOFRENIA
a. Definiţia
b. Clasificare
c. Etiologia
d. Simptomatologie
e. Diagnostic
f. Evoluţia şi prognostic
g. Tratament
h. Complicaţii
OBIECTIV 3 ROLUL AUTONOM ŞI DELEGAT AL ASISTENTULUI
MEDICAL ÎN ÎNGRIJIREA BOLNAVULUI CU SCHIZOFRENIE
a. Fişa tehnică nr.1
b. Fişa tehnică nr.2
c. Fişa tehnică nr.3
d. Fişa tehnică nr.4
OBIECTIV 4 PROCESUL DE ÎNGRIJIRE AL UNUI PACIENT CU
SCHIZOFRENIE
a. Interviu (culegerea datelor)
b. Nevoi fundamentale după V. Hendreson
c. Plan de îngrijire
OBIECTIV 5 EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE LA UN PACIENT CU
SCHIZOFRENIE
Bibliografie
pag■ 4
Anexe
INTRODUCERE
Boala psihică există şi este o dimensiune tragică dar reală a fiinţei
umane, ea însă nu trebuie privită decât ca o boală faţă de care atât slujitorii
lui Hipocrate cât şi personalul medical trebuie să aibă aceeaşi „reacţie
profesională" ca şi în faţa oricărei boli şi pentru faptul că ea, din toate bolile
psihice, SCHIZOFRENIA reprezintă urgenţa nr. 1, încercând să asocieze
imaginea bolnavului cu cea a „corăbiei nebunilor purtându-şi pasagerii spre
o destinaţie nefericită".
pag, 5
OBIECTIV 1 NOŢIUNI GENERALE DE ANATOMIE SI FIZIOLOGIE
ANATOMIA ŞI FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS NERVOS
Sistemul nervos este alcătuit din totalitatea organelor în constituţia
cărora intră în mod predominant ţesutul nervos. El stabileşte relaţiile dintre
organism şi mediul înconjurător, realizând unitatea organism - mediu şi
coordonează activitatea organelor interne.
Sistemul nervos central este continuu informat prin stimulii
recepţionaţi din afara şi din interiorul organismului, ceea ce face posibilă
integrarea organismului în mediul înconjurător şi menţinerea constantă a
mediului intern (hemostazia).
Sistemul nervos cuprinde structuri specializate în vederea primirii
excitaţiilor din afara şi interiorul organismului, analizării lor, elaborării
reacţiilor provocate în organism de aceste excitaţii şi transmiterea lor la
organe şi ţesuturi.
Din punct de vedere funcţional, sistemul nervos este un tot unitar, dar
după funcţiile cele mai importante, poate 11 împărţit în:
> sistemul nervos al vieţii de relaţie (somatic) ce face legătura
dintre organism şi mediul extern. Acesta cuprinde sistem nervos central -
SNC (măduva şi encefal) şi sistem periferic (nervii spinali, nervii cranieni şi
ganglionii de pe traiectul lor).
> sistemul nervos al vieţii vegetative care coordonează activitatea
organelor interne şi cuprinde: sistemul nervos simpatic şi sistemul nervos
parasimpatic.
Simpaticul şi parasimpaticul exercită asupra fiecărui organ acţiuni
antagoniste, unul stimulează, celălalt inhibă. Excitaţia simpatică măreşte
metabolismul, iar cea parasimpatică creşte anabolismul.
pag■ 6
FIZIOLOGIA SISTEMULUI NERVOS
Unitatea morfo-funcţională elementară a sistemului nervos este
neuronul. Neuronii al căror corp celular este localizat în măduva spinării
sau encefal formează centrii nervoşi, iar cei localizaţi în afara acestor
organe centrale formează ganglionii nervoşi. Prelungirile neuronului
(dendritele şi axonul) aflate în interiorul sistemului nervos central formează
fascicule, iar cei situaţi în afara sistemului nervos central alcătuiesc nervii
periferici.
> Excitabilitatea - proprietatea neuronului de a răspunde la
stimuli.
> Conductibilitatea - proprietatea neuronului de a propaga fluxul
nervos de-a lungul prelungirilor sale.
Conducerea nervoasă poate fi încetinită sau suprimată datorită unor agenţi
ca: frigul, anestezicele, leziunile anatomice.
PREOCESE CORTICALE FUNDAMENTALE
La nivelul scoarţei au loc permanent două procese fiziologice
fundamentale: excitaţia şi inhibiţia.
Excitaţia - este un proces activ ce determină intrarea în activitate sau
intensificarea activităţilor de fond a organelor efectoare.
Inhibiţia - este un proces activ ce se opune excitaţiei şi produce o stare
funcţională în centrii nervoşi care determină diminuarea sau încetinirea
activităţii organului elector.
Formarea reflexelor condiţionate (R.C.):
Aceste reflexe au fost studiate de I. P. Pavlov, se elaborează 'în cursul
vieţii individuale şi reprezintă un important mecanism de învăţare. Pentru a
se forma un reflex condiţionat este necesară asocierea unui excitant
indiferent cu unul de valoare biologică absolută. Pavlov a explicat
mecanismul de formare prin apariţia concomitenta pe scoarţa a doua focare de
pag, 7
excitaţie la nivelul ariilor de proiecţie a celor doi excitanţi ce se asociază.
Focarul excitantului absolut este dominant, el atrage excitaţia din focarul
excitantului indiferent. Cu timpul, prin repetare, "se bătătoreşte" o cale între
cele două focare.
FIZIOL OGIA FORMAŢIEI RETICULARE
Formaţia reticulară - este un ansamblu de nuclei şi conexiuni nervoase ce se
întind din bulb în diencefal. Participă la realizarea celor mai complexe
funcţii ale creierului ca gândire, conştiinţa, memoria, învăţarea, reglează
ritmul somn- veghe.
Somnul - starea de repaus a unor teritorii cerebrale, concomitent cu
păstrarea sau creşterea activităţii altor teritorii. Întâlnim două tipuri de
somn:
- somn profund sau normal, iară vise;
- somn paradoxal. însoţit de vise şi mişcări rapide ale globilor oculari.
Veghea - starea funcţională a creierului, caracterizată prin orientarea
spre o anumită activitate. Omul îşi trăieşte majoritatea experienţelor
afective în stare de veghe .
Gândirea - formă superioară de activitate cerebrală, caracteristică
omului aflat în stare de veghe.
Conştiinţa - reprezintă ansamblul gândurilor unui individ. Starea de
conştiinţă se realizează prin activarea simultană a scoarţei, a talamusului şi
formaţiei reticulare.
Învăţarea - capacitatea creierului de a aduce un gând în lumina
conştiinţei.
Memoria - capacitatea sistemului nervos de fixare, conservare,
recunoaştere şi evocare a experienţei umane, acumulată anterior. Memoria
poate fi:
- de scurtă durată (minute sau ore);
- de lungă durată - se menţine uneori toată viaţa şi se realizează pe baza
acumulării de acid ribonucleic în neuron şi a unor modificări biochimice şi
anatomice la nivelul sinapselor.
pag■ 8
OBIECTIV 2 SCHIZOFRENIA
a. Definiţia
SCHIZOFRENIA reprezintă un grup de psihoze predominant
endogene, eu debut în special în adolescenţă şi tinereţe, care evoluează
episodic sau continuu printr-o simptomatologie centrată în jurul
sindromului disociativ, creând drept urmare diminuarea eficienţei unor
funcţii principale ale psihismului, reflectându-se global în scăderea
nivelului personalităţii.
b.Clasificare
1. SCHIZOFRENIA SIMPLĂ - simplă prin sărăcia simptomelor, dar destul
de gravă prin prognosticul său.
Elemente definitorii - sindrom disociativ cu evoluţie lentă, scăderea
nivelului personalităţii, lipsa altor cauze organice.
Tablou clinic - debut lent cu scăderea treptată a iniţiativei, voinţei,
astenii, cenestopatii, apatice, stare depresivă; fenomene de1irant-halucinatorii
nepersistente, de scurtă durată.
Schizofrenii prezintă fenomene de depersonalizare, are senzaţia că s-a
schimbat, s-a dublat de sine.
Evoluţia - este lentă, duce de obicei la modificări importante ale
afectivităţii. Răspunsul terapeutic este slab.
2 . SCHIZOFRENIA HEBEFRENICĂ
Elemente definitorii - semne generale: disociaţie, delir, tulburări de
comunicare, durată mai mare de şase luni, lipsa altei cauza organice, semne
specifice: debut în adolescenţă (15-25 ani), comportament oscilant, cu
tendinţa la acte antisociale.
Bolnavul trece repede la o stare de indispoziţie, sentimentele sunt
oscilante.
pag, 9
Mimica este marcată de grimase (surâs şi râs discordant), ca patagnomonică
apare tendinţa bolnavilor de a se studia mult timp în oglindă.
Evoluţia este severă, această schizofrenie este considerată o formă de
nucleu a bolii. Diagnosticul este diferenţial cu ogligofrenia, iar răspunsul la
tratament este slab.
3. SCHIZOFRENIA CATATONICĂ
Elemente definitorii - cele generale + sindrom catatonic (tulburări în
sfera voinţei şi activităţii).
Se descriu două tipuri:
> catatoniea agitată;
> catatonica stupuroasă.
Tablou clinic - tulburări psihomotorii. fie stupuroase cu rigiditate, fie
agitaţie: negativism, stereotipii, mutism.
Bolnavul stă ore sau zile întregi în poziţie de "cocoş de puşcă" sau în
picioare într-un colţ de salon, cu grave tulburări circulatorii la extremităţi
(acrocianoza) sau lungit în pat, cu capul ridicat, nesprijinit (perna psihică
sau perna de aer). Bolnavul ţipă, vociferează.
Evoluţia este mai benignă. Această formă poate trece uneori în alte
forme de boală, de exemplu în schizofrenie paranoidă.
Se utilizează terapie e 1 electroconvu1sivantă (TEC) + neuroleptice
majore.
Negativismul alimentar impune folosirea barbituricelor dezinfibitorii
pe cale intravenoasă.
4. SCHIZOFRENIA PARANOIDA
Elemente definitorii --- generale + idei delirante insoţite sau nu de
halucinaţii.
Debutul se situează mai târziu, fiind însoţit de idei de persecuţie,
misionarism, transformare corporală însoţită de halucinaţii.
Poate apărea autismul mintal de tip Kandiski ce devine sursa delirului
secundar.
Apar iluziile, halucinaţii sau pseudohalucinaţii, aude voci.
Debutează la aproximativ 30-35 ani.
pag■ 10
Bolnavul interpretează fiecare gest a celor din jur ca fiind îndreptat
asupra lui, refuză alimentele crezând că sunt otrăvite, se izolează, simte
anumite gusturi în gură.
Aceşti bolnavi simt că le sunt transmise mesaje prin radio, TV,
telepatie; se cred posedaţi de forte mistice, oculte.
Evoluţia este mai lentă; când bolnavii nu se interesează este cronică.
Diagnosticul diferenţial se face cu sindromul paranoid din alcoolism,
intoxicaţii voluntare, traumatisme cranio-cerebrale, epilepsie, tumori,
psihoze delirante cronice, graviditate.
Când boala apare pe un fond de nedezvoltare psihică (oligofren),
schizofrenia se numeşte grefată.
Medicaţia standard include neuroleptice incisive.
În formele paranoid afective se introduce spre sfârşitul curei standard
şi sărurile de litiu.
5. SCHIZOFRENIA AFEC'TIVĂ
Elemente definitorii - prezenţa sindromului maniacal sau depresiv +
elemente ale sindromului disociativ sau delirant + absenţa oricărei tulburări
organice.
Tabloul clinic - este dominat de tulburări afective la care se adaugă cel puţin
unul din simptomele:
> transmiterea sau răspândirea gândirii;
> idei de influenţă;
> halucinaţii auditive;
> depresia sau euforia;
> idei delirante persistente cel puţin o lună după reversia
episodului afectiv.
Evoluţia - este bună, cu prognosticul cel mai bun dintre toate formele de
schizofrenie.
Această formă este grefată de riscul suicidar.
Tratamentul cuprinde tratamentul stării afective şi cel al simptomelor
atipice; cura de întreţinere cuprinde pe lângă neurolepticul de depozit şi
sărurile de litiu.
6. SCHIZOFRENIA REZIDUALĂ
pag, 11
Este similară schizofreniei latente reprezentând etapa post procesuală.
Criterii de diagnostic:
1.prezenţa cel puţin a unui episod acut schizofrenic în antecedente;
2.absenţa unor simptome evidente;
3.tocire afectivă;
4.comportament excentric;
5.izolare socială.
Pacientul se integrează în grupul socio-familial, dar nu şi în cel
profesional, decât foarte greu.
Schizofrenia reziduală este o formă clinică întâlnită des în practică,
fiind sub influenţa chimioterapiei. O formă evolutivă comună şi celorlalte
tipuri, aşa-zisa „schizofrenie ambulatorie”.
Tratamentul - neuroleptice din grupul tioxantenelor eu efect asupra
izolării, aplatizării afective;
1.ortotimizante
2.săruri de litiu eu efect profilactic
3.ncuroleptice depou
4.procedee complexe conduse conform programului de dispensarizare
Diagnosticul diferenţial - cu dezvoltări dizarmonice ale personalităţii.
c.Etiologie
Încercarea de stabilire a unor factori etiopatologici în schizofrenie
este extrem de dificilă, în care factorii endogeni se intrică probabil cu cei
psihogeni. M. Bleuler concluziona, într-un articol pe această temă. astfel:
"după cum nu poţi spune mai bine cine face mai mult schizofrenia - mediul
sau predispoziţia".
a) Factorii genetici - cea mai plauzibilă dintre ipoteze este aceea a
transmisiei genetice a anumitor caractere constituţionale biochimice,
biologice şi psihologice care l-ar expune pe purtătorul lor într-o situaţie
psihoafectivă constant defavorabilă, ceea ce ar duce la izbucnirea
simptomatologiei la prima ocazie favorabilă.
pag■ 12
In ceea ce priveşte transmisia schizofreniei s-au emis trei ipoteze
privind:
> ereditate succesivă cu penetranţă redusă;
> ereditate dominantă cu penetranţă heterozigotică de 20% şi
homozigotică de 100%;
> ereditate multifactorială.
Influenţa sexului părinţilor în transmiterea schizofreniei este nulă.
b) Factori predispozanţi biopatologici:
1.slăbiciunea tonusului vegetativ cu reacţii lente şi prelungite;
2.hipocalcemie;
3.hipoglicemie;
4.frecvenţa unor boli alergice;
5. frecvenţa tuberculozei, ulcerului, bolii Basedow, a
afecţiunilor renale.
c) Factori fiziopatologici incriminaţi - ar fi legaţi de factorii
metabolici (de exemplu:bolile de nutriţie). Au fost decelate modificări ale
metabolismului hidraţilor de carbon în scopul scăderii toleranţei la aceşti compuşi
chimici: la fel şi la nivelul metabolismului fosfaţi lor în ce priveşte raportul
ATP/ADP. Unii autori au arătat că ADP-ul scade semnificativ şi că ATP-ul se
acumulează mai rapid la schizofreni decât la subiecţii sănătoşi.
d) Modificarea concentraţiei constantelor sanguine:
1.proteine - în serul pacienţilor schizofreni apar schimbări
legate de imunoglobuline; de asemenea factorul reumatoid este
prezent la 1/3 din bolnavi;
2.enzime;
3. metaboliţi anormali.
e) Mediatori chimici celulari:
> serotonina - are rol în activitatea neuronală din zonele cele mai
vechi din punct de vedere ontogenetic;
> adrenalina şi noradrenaline
f) Predispoziţia caracterială:
Schizofrenii ar desemna un tip cu o dispoziţie sumbră, hipersensibil, în
aparenţă rece dar predispus unor descărcări impulsive, inadecvate. Înclinat
spre abstractizare şi reverie, izolat, inadaptabil social, cu un raţionalism
morbid.
pag, 13
g) Factorii socio-familiali:
> matricea familială - s-a discutat despre rolul patern cu un tată
absent şi pasiv atunci când îşi pledează autoritatea cu un dogmatism
rigid şi o mamă care oscilează între o hiperprotecţie anxioasă,
dominatoare şi între indiferenţă şi respingere.
h) Factorii psihotraumatizanţi - eveniment din viaţa bolnavului
(examene, deziluzii sentimentale, suprasolicitare).
Schizofrenia rămâne totuşi o boală de etiologie idiopatică.
d.Simptomatologie
> sindrom disociativ
> sindrom delirant
> durată mai mare de şase luni
> tulburare stabilă de comunicare reflectând scăderea
nivelului personalităţii
> lipsa altei cauze organice
Cele trei aspecte fundamentale ale schizofreniei sunt:
DISCORDANŢA, DELIRUL şi AUTISMUL, elemente ce definesc structura
schizofreniei, iar din acest punct de vedere, deşi am spus ca o definiţie sigură
şi exactă a schizofreniei, rămâne în majoritatea cazurilor o probabilitate,
m-aş opri la definiţia lui M. Ey despre schizofrenie:"... un ansamblu de tulburări
în care domină discordanţa, ideile delirante nesistematizate, autismul,
halucinaţii, profundele perturbări ale afectivităţii, ce evoluează către un deficit
sau către o şi mai mare destrămare a personalităţii..,", iar discordanţa rămâne
însă aspectul clinic cel mai expresiv al schizofreniei.
Nu se poate vorbi despre discordanţă iară a vorbi de disociaţie,
disociaţia explicând discordanţa şi niciodată invers, discordanţa fiind o
exteriorizare mai mult sau mai puţin discretă a disociaţiei.
Disociaţia este săracă, mai puţin diversă, mai puţin manifestă, ca un
fenomen la adâncime, putând fi o formă, un desen. În timp ce discordanţa
pag■ 14
este mai bogată, mai manifestă şi diversă, reprezentând culoarea şi fiind
fenomenul de suprafaţă.
Disociaţia presupune un psihic care se scindează, se destramă, se
dezintegrează, se descompune, iar discordanţa reprezintă realitatea,
concretul, aspectul şi desfăşurarea clinică a bolii.
Discordanţa este o stare de fond, fiind expresia clinică a disociaţiei, a
intimităţii schizofrenului ce se simte cel mai bine în contactul cu un alt
schizofren, ruina aceea singuratică sub un cer cenuşiu şi mov pe care ideile
delirante şi halucinaţiile par un joc de umbre.
Un schizofren. înainte de toate, este schizofren pentru că este un
discordant si nu pentru că prezintă idei delirante sau halucinaţii (ce pot să
apară într-o multitudine de situaţii fără a avea nimic comun cu schizofrenia).
Discordanţa reprezintă numitorul comun în schizofrenie, nu trebuie
niciodată confundată, ci înţeleasă foarte bine şi separat discordanţa în
schizofrenie faţă de cea din epilepsie de exemplu.
I.DISCORDANŢA
A. DISCORDANŢA SCHIZOFRENICĂ reprezintă tulburarea
fundamentală, dând următoarele caractere comune tuturor simptomelor:
> ambivalenţa - reprezentată de împărţirea în termeni
contradictorii a tuturor operaţiilor şi stărilor psihologice
(dorinţa este concomitentă cu repulsia, afirmaţia cu negaţia,
certitudinea cu incertitudinea);
> bizareria - impresie de stranietate părând că exprimă o
intenţie permanentă de paradox şi ilogism;
> impenetrabilitatea - schizofrenul crede că între el şi ceilalţi
există o opacitate a relaţiilor inteligibile;
> detaşarea - reprezentată de "pierderea contactului vital cu realul";
> negativismul - permanentă pendulare între agresivitate şi
închistarea, într-o mâhnire imuabilă.
B. DISOCIAŢIA ÎN SFERA GÂNDIRII
a) Tulburări ale funcţiilor elementare şi ale structurii formale ale gândirii:
> atenţia şi concentrarea - slabe, aproape nule;
> memoria - uneori atinsă global, incapacitate de evocare şi
fixare, amnezii elective, nerecunoaşteri sistematice.
pag, 15
b) Tulburări ale desfăşurării gândirii şi inteligenţei:
1.tulburări ale ritmului ideativ - încetinirea ideaţiei;
împiedicarea sau alunecarea ideilor pe piste imprevizibile prin
eclipse sau salturi;
2.fenomenul de baraj - este aproape patogonomic; bolnavul se
opreşte din vorbit pentru a relua mai târziu firul discuţiei şi trece
la alt subiect (" până în derularea filmului "). Sub o formă mai
atenuată apare ca fading mental.
3.dezordinea producţiei ideative - ideile nu se mai succed logic,
se împotmolesc în ezitări, amestecări, substituţii,
c) Inhibiţia intelectuală (Hemmung) - diminuare a productivităţii
reprezentărilor prin deficit de vigoare mentală; ideile sunt lipsite de
vigoare, claritate şi limpezime.
C. DISTORSIUNEA SISTEMULUI DE COMUNICARE
a) Tulburări ale conversaţiei - mutism, verbiceraţie, monologuri. crize
de impulsuri verbale;
b) Vorbirea "alături" - răspunsurile sunt alături, cuvintele spontane,
inadecvate, ce transformă discuţia într-un fel de reverie;
c) Alterări fonetice ale limbajului - se manifestă în intonaţie, timbru,
ritm şi debit verbal prin apariţia de zgomote, parazite verbale (suspine,
murmure, sforăituri);
d) Tulburări în articularea cuvintelor (dizartrie);
e) Coborârea limbajului la nivelul materialului verbal sau chiar fonetic
(telescoparea silabelor, dublarea vocalelor iniţiale);
f) Alternarea sensului cuvintelor (neologisme pasive). Neologismele sunt
cuvinte care nu există. Uneori ele sunt uşor de descifrat dar mai greu poate fi
înţeles sensul acestora;
g) Procese diverse de a avea noi cuvinte (neologisme active). De
exemplu: Schizofrenia este reprezentată de un limbaj ermetic în care incoerenţa
sintactică este frecventă, transformând limbajul într-o salată de cuvinte. Limbajul
este denaturant de la funcţia sa adevărată - comunicarea.
D. DISTORSIUNEA SISTEMULUI LOGIC
pag■ 16
Gândirea schizofrenii lui este caracterizată întotdeauna prin alterarea
sistemului realităţii, fiind arhaică şi dereală, "indiferentă la valorile logicii"
(Bleuler).
La un schizofren apare amestecul ideilor, confuzia demersului către
un sistem de abstracţii formale.
E. DISCORDANTA ÎN SFERA COMPORTAMENTULUI
Specific schizofrenului este pendularea între cele două extreme a mai
multor nevoi sau fenomene: de la bulimie la abulie, de la exercitarea la
întreruperea bruscă a actelor, de la surâs la încruntare, existând astfel o
inadecvare între mimica şi sentiment. Ţinuta discordantă este neglijentă, nu
o dată cu machiaje provocatoare sau ajungând până la gatism (refuzul de a
se aranja).
a) Bizareriile comport amentu1u i:
> manierismul - este un component din care lipseşte naturalul;
> teatralismul - este dat de artificialitatea prezentării, gândirii,
limbajului, mergând până la bufonerie;
b) Impenetrabilitatea motivelor
Schizofrenul se comportă ca şi cum ar dori să se acopere de mister şi să
se sustragă înţelegerii celorlalţi, care sunt incapabili de a mai putea anticipa
acţiunile bolnavului.
Acest lucru este puternic evidenţiat în actele sângeroase ale
schizofrenului (omoruri, crime nemotivate, sinuciderile stranii) sau în
bulimie, masturbare, râs nemotivat).
c) Detaşarea bolnavului, întoarcerea lui spre lumea sa interioară şi
deprinderea de lumea exterioară, se manifestă prin două grupe de simptome:
> conduite negativiste (de refuz sau opoziţie) – mutism şi negativism
alimentar;
> conduite de inerţie - atitudini de pasivitate şi automatism mergând
până la un fel de sugestibilitate paradoxală.
2. SINDROMUL.DELIRANT este reprezentat de o modificare a
trăirilor bolnavului provocată de tulburările conţinutului gândirii, având
pag, 17
drept consecinţa modificările raportului dintre individ şi lume, disoluţia
realului în imaginar reflectată în planul conştiinţei.
1. Dispoziţia delirantă - este caracterizată prin trăirea unei schimbări
profunde a experienţei; schizofrenul simte mediul înconjurător ca fiind
tensionat, cu o fizionomie stranie peste el; bo lnavul nu se mai simte liber în
acţiunile sale.
2. Interpretarea delirantă - este reprezentată de atribuirea unor
semnificaţii anormale în relaţia cu propria persoană. Mediul psiholog apare
pentru bolnav modificat, iar lumea reală este transformată în lume
interpretată, ce acţionează şi se desfăşoară numai pentru a i se dezvălui
bolnavului.
3. Delirul de influenţă - este manifestat prin următoarele fenomene:
> furtul şi întreruperea gândirii;
> inspirarea gândirii;
> răspândirea gândurilor, fenomene ce se pot asocia în tre ele -
bolnavul se vede influenţat prin fluide, unde, raze, laser,
nemaiputându-şi stăpâni gândurile şi intimitatea.
Tematica ideilor delirante se grupează în jurul a două teme majore:
A. MĂRIREA (idei delirante expansive)
a) invenţii
b) erotism
c) idei mistice
a.Ideile delirante de invenţie sunt manifestate în încercările schizofrenului
de a elabora planuri sau de a realiza aparate de interes major, lucruri pe care
în mod normal îl fac oamenii de ştiinţă.
b.Erotismul - convingerea bolnavului de a fi iubit de o persoană eu un nivel
social şi cultural superior, căreia îi atribuie sentimente de dragoste. De
exemplu, o schizofrenă care socotind că este iubită de o persoană eu înalte
funcţii didactice, dar care aceasta nu vrea sa i se destăinuie. Îl acostează în
public cerându-i să-i declare ce simte pentru ea şi să termine cu jocul de
până atunci. Bineînţeles ca cel acuzat este dominat de o perplexitate ce-1 face să
aducă injurii, ce poate culmina cu palme date peste faţă persoanei iubite.
pag■ 18
c.Ideile mistice sau religioase - bolnavul are convingerea ca el este purtătorul unei
misiuni de ordin spiritual şi religios care trebuie să împartă dreptate şi să
întroneze armonia generală.
B. PERSECUŢIA (idei delirante depresive) - urmărirea, otrăvirea,
distrugerea psihică, gelozia, îmbolnăvirea.
Ideile de persecuţie constau în convingerea bolnavilor că sunt
observaţi, urmăriţi că se complotează împotriva lor. Aceştia recurg la
măsuri de apărare, uneori chiar acte de violenţa, alţii îşi schimba domiciliul,
evită lumea pentru ca mai târziu sa recurgă la plângeri, reclamaţii, conduite
antisociale.
Ideile de revendicare izvorăsc din convingerea unei nedreptăţi, iar
bolnavul este acoperit de un sentiment de frustare. Astfel, recurge la
procese, sacrificii financiare mari, iar dacă crede că nu i se face dreptate
recurge la violenţă, chiar la crimă.
Ideile de autoacuzare şi vinovăţie - bolnavul se simte vinovat de situaţia
în care se află, de nereuşita copiilor, de necazurile prietenilor şi în general
de nenorocirile altora.
Ideile hipocondriace - bolnavul are convingerea că este ameninţat de o
boală grea, incurabilă, letală, fapt pentru care interpretează şi amplifică
tulburările diverselor aparate sau sisteme; se documentează continuu în
legătură cu presupusa afecţiune.
În stadiile severe, mai ales la vârstnici, aceste idei pot fi însoţite de
halucinaţii; ei cred că tulburările bolii închipuite sunt dominate de prezenţa
în stomac sau intestine a unor vietăţi (şerpi, broaşte). Alteori ei afirma că
locul şi structura unor organe s-au modificat.
Ideile de transformare şi posesiune - se referă la transformări corporale
sau alte transformări în animale. Aceste idei sunt întâlnite de obicei în
schizofrenia paranoidă.
3.AUTISMUL - este propriu schizofreniei; în afara acestei boli nu se
poate vorbi de autism.
Autismul reprezintă trecerea în prim plan a vieţii psihice interioare, însoţită
de desprinderea gândirii de realitate şi trecerea bolnavului într-o lume strict
individuală şi deosebită de a celorlalţi.
pag, 19
Termenul de "autism" a fost creat de E. Bleuler. Autismul exprimă
ruptura sau dislocarea intrapsihică a unităţii persoanei până la disperare.
Aşa se întâmplă cu schizofrenicul, să se comporte sau să vorbească ca un
copil, să scrie cu caractere ciudate, să folosească un alt nume personal, să se
mire de propria identitate.
Schizofrenul autist pune în evidenţă ceea ce, când era sănătos, păstra
ascuns în inconştient, iar acum extravazează de parcă inconştientul devine
conştient. Aşa se întâmplă cu bolnavii ce au tendinţe homosexuale,
masturbări, monstruozităţi imaginare, canibalism.
DISCORDANŢA, DELIRUL şi AUTISMUL reprezintă trepiedul
clinic al schizofreniei, trei piese bine articulate, fiecare cu particularităţile
şi valorile ei.
DEBUTUL SCHIZOFRENIEI - poate îmbrăca aspectul oricărei
alte afecţiuni psihice.
a) debutul supra acut - are aspect de delirium, caracterizat printr-o
serie de modificări cantitative şi calitative ale conştiinţei ce pot merge până
la amende; este asemănător delirului infecţios sau hipertoxic, dar această
formă de debut este foarte rară;
b) debutul acut - este reprezentat de instalarea rapidă a unui sindrom
oniric cu incoerenţă ideativă şi comportamentală; este mai frecvent în
schizofreniile cu debut în perioada pubertăţii;
c) debutul subacut - ia forma unor tulburări comportamentale, acte
imprevizibile sau aspecte afective atipice;
d) debutul insidios (lent) - îmbracă forma debutului pseudonevrotic de
tip obsesiv-fobie, isteriform. Este cea mai frecventă formă de debut.
Indiferent de timpul debutului, apar modificări în structura
personalităţii privind atitudinea faţă de sine, faţă de cei din jur, putându-se
vorbi de o modificare a sensului şi conţinutului conştiinţei.
Uneori bolnavul devine izolat, scade randamentul în munca, se dedică
problemelor filozofice. Alteori apar tulburări nevrotice (cefalee, senzaţia de
cap go, insomnii), privire fixă, având aspectul unui individ rupt de realitate.
e.diagnostic
DIAGNOSTICUL POZITIV
pag■ 20
Avându-se în vedere complexitatea fenomenelor ce stau la baza
procesului schizofren, precum şi graviditatea diagnosticului şi consecinţele
socio-economice şi terapeutice pe care le antrenează în timp, s-au elaborat
mai multe criterii în scopul precizării diagnosticului, iar dintre acestea vom
menţiona doar criteriile lui E. Bleuler:
1. Simptome specifice primare şi constant prezente:
> tulburări de gândire cu aspect de delir primar:
> ambivalenţa în gândire şi afectivitate;
> autismul, tendinţa de izolare, de închidere în sine;
> detaşare, sărăcire si tocire afectivă.
2. Simptome accesorii, nespecifice, de adaos:
> delir;
> halucinaţiile;
> tulburările catatonice.
DIAGNOSTICUL DIFERENŢIAL
- nu prezintă o problemă deosebită pentru medic, date fiind trăsăturile
specifice de tip disociativ, evoluţia cu scăderea nivelului de personalitate, lipsa altei
cauze organice.
Diagnosticul diferenţial se face cu:
1. psihozele schizoforme - debut acut, obnubilare, coloratură isterică,
depresivă sau paranoică a simptomatologiei. Se recomandă EEG, LCR, FO,
examen radiologie şi neurologic pentru stabilirea diagnosticului:
2. cu reacţii psihotice - compresensibilitatea psihologică;
3. cu psihoze delirante cronice
> parafrenia - absenţa sindromului disociativ, păstrarea contactului cu
realul, debut tardiv, delir cu tendinţă la sistematizare;
> paranoia - delir bine sistematizat, absenţa sindromului disociativ,
coerentă.
4.cu fazele psihozei maniaco-depresive (PMD) :
a.episodul depresiv – anorexie, amunoree, comportament
concordant;
b.episodul maniacal - euforie, hiperprosexie, incoerenţă.
pag, 21
5. cu psihozele alcoolice - halucinaţii auditive, consum cronic de alcool în
antecedente, dezhidratare, febră.
6. cu nevrozele - neurastenie, păstrarea sistemului relaţional cu lumea.
7. cu oligofreniile - nivel intelectual redus.
8. cu tulburări specifice adolescentei.
f.Evoluţie şi prognostic
Evoluţia şi prognosticul schizofreniei sunt legate de o serie de factori: debut,
vârstă, formă clinică, tablou clinic, constituţie, personalitate, nivel intelectual,
factori precipitând, ereditate, familie, terapie.
Simptomele au o evoluţie diferită în timp în ceea ce priveşte
intensitatea. Astfel, ideile suicidare, pseudohalucinaţiile, derealizarea se
ameliorează mult, în schimb labilitatea emoţională, disociaţia vorbirii se
ameliorează mai puţin.
Foarte puţin se modifică stereotipiile comportamentale, negativismul,
halucinaţiile corporale.
Dintre modalităţile evolutive menţionăm:
> o evoluţie continuă simplă:
> o evoluţie ondulantă;
> o evoluţie atipică.
In linii generale, se poate vorbi de o remisie (vindecare) într-un sfert din
cazuri, de stări cronice uşoare la jumătate din cazuri, de stări cronice severe
la 1/5- 1/4 din cazuri.
Se consideră că 1-5% din bolnavi pot deceda în timpul fazelor acute.
g.Tratament
Tratamentul în formele catatonice, este de urgenţă, indicându-sc, acolo unde
nu sunt contraindicaţii, o terapie electroconvulsivantă dublată de administrarea de
psihotrope majore: Haloperidol, Majeptil, Levomepromazin.
In formele hebefrenică, paranoidă şi simplă, tratamentul este mai
îndelungat, cu substanţe psihotrope, insulină, vitamine.
pag■ 22
Schizofrenia pune probleme prin evoluţia şi comportamentul bolnavului,
atât medicale cât şi medico-sociale, de reinserţie în viaţa socială, recuperare
şi reîncadrare în muncă.
h.Complicaţii
Imobilizarea bolnavilor agitaţi este o măsură extremă, trebuie făcută
la nevoie eu forţa fără a le cauza prejudicii. Nu se recomandă folosirea ei
decât după epuizarea tuturor celorlalte mijloace menite să câştige încrederea
bolnavilor şi acceptărilor măsurilor terapeutice.
Imobilizarea poate fi făcută cu:
> cămaşă de protecţie;
> cearceafuri simple;
> chingi speciale de protecţie;
> imobilizare manuală.
a) Imobilizarea cu cămaşă de protecţie
Cămaşa de protecţie, cunoscută în trecut sub numele de "cămaşă de forţă",
este confecţionată din pânză rezistentă, închisă în faţă, cu deschizătoare în spate,
mâneci foarte lungi, închise, prevăzute cu şnururi puternice.
Acest procedeu se foloseşte în cazuri excepţionale datorită faptului că
bolnavul îşi poate cauza prejudicii până la autoasfixiere dacă nu este
suficient supravegheat.
Asistenta îmbracă bolnavul agitat cu cămaşa. închizând-o la spate cu
şnururi.Braţele bolnavului se încrucişează pe torace cu ajutorul mânecilor
care se leagă la spate cu ajutorul şnururilor.
b) Imobilizarea cu cearceaf
Se face uşor tară a i se reduce mişcările respiratorii. Asistenta aplică
cearceaful pe spate, transversal, înfăşurând capetele libere pe membrele
superioare. Părţile de cearceaf care depăşesc mâinile se răsucesc şi, după se
încrucişează braţele bolnavului pe torace, extremităţile răsucite se duc înapoi
şi se leagă. Cu un alt cearceaf se leagă membrele inferioare. Cearceafurile,
ca mijloc de contenţie, vor fi aplicate cât mai plat pe suprafaţa corpului, iar
legăturile vor fi largi şi suple.
c) Imobilizarea cu chingi
Garnitura de chingi se compune din 4 manşete şi două benzi late. Asistenta
aplica cele 4 manşete: două pe glezne şi două deasupra articulaţiilor
pag, 23
radio-carpiene. O bandă lată se aplică peste pieptul bolnavului, dedesubtul
membrelor superioare, iar a doua bandă se aplică imediat deasupra genunchilor.
Chingile vor fi întotdeauna căptuşite cu flanelă sau alte materiale moi şi nu vor fi
strânse pentru a nu împiedica, circulaţia în membre. Este interzisă imobilizarea
bolnavilor cu cordoane, feşi, corzi.
d) Imobilizarea manuală
Imobilizarea bolnavului prin forţă manuală cere o atitudine energică şi
forţă musculară apreciabilă. Este o metodă de urgenţă ce trebuie făcută eu
energie, dar iară brutalitate. Bolnavul agitat poate fi făcut inofensiv cel mai
uşor imobilizându-1 la nivelul încheieturilor. Asistenta va recurge la ajutor,
bolnavul va fi culcat pe pat, se vor fixa umerii bolnavului prin apăsare pe
suprafaţa patului. Se imobilizează membrele superioare, ţinându-se la
nivelul articulaţiilor rodio-carpiene şi exercitând o presiune asupra
genunchilor. în cursul imobilizării prin forţa manuală trebuie evitată orice
fel de brutalitate, se va recurge la forţa musculară numai în cazuri absolut
necesare, fără să se facă abuz de ea sau să cauzeze leziuni ori alte prejudicii
bolnavului.
Imobilizarea trebuie să fie îmbinată cu liniştirea psihică a bolnavului,
nu se va folosi tonul ridicat, bolnavul nu va fi contrazis.
Imobilizarea nu va depăşi 1-2 ore pentru că ţinerea bolnavului legat îi
crează stări de nelinişte şi mai grave.
Imediat după imobilizare urmează tratamentul medicamentos, făcut
la indicaţiile medicului.
.pag- 24
C A P I T O L U L III
Studiu de caz
a.Interviu
a) Date personale
Foaia de observaţie - 6322 Nume
şi prenume - M.E, Data naşterii -
3.11.1978 Vârsta - 33 ani
Domiciliul - sat Sauca, comuna Laza, jud. Vaslui
Sex - feminin Religia - ortodoxă
Profesie - ajutor social Naţionalitatea - română
Stare civilă - necăsătorită
Prenumele părinţilor - Gheorghe şi Elena
Data internării -8.02.2012
Data externării - 13.02.2012
Diagnostic de trimitere şi cine trimite:
- schizofrenie paranoidă
- Dispensarul Laza
Diagnostic la internare - schizofrenie
paranoidă
b) Motivele internării
1.halucinaţii auditive
2.delir nesistematizat de relaţie, urmărire
3.crize hetero-agresive
4.sonorizarea gândirii
5.hiposomnii
6.manierisme
7.incoerenţă
8.conflictualitate familială
c) Anamneză
> Antecedente heredo - colaterale
pag- 25
> mama Elena - 55 ani
> tata Gheorghe - 58 ani
> fraţi - sănătoşi psihic
> Antecedente personale PM = 14 ani
(menarha)
UM = 5.02.2012 (ultima menstruaţie) N = 0
(naşteri) A = 0 (avorturi)
> 4 internări în Psihiatrie
> Apendicectomie -- 1990
> neagă boli infecto-contagioase
> neagă TBC pulmonar
> condiţii de viaţă şi de muncă:
> locuieşte cu familia într-o casă cu 4 camere şi nu
consumă alcool
> studii - 12 clase
> nu fumează
> necăsătorită
> Comportare faţă de mediu
> SPS (stres psiho-social) - 5 sever conflictualitate
> FPS (funcţionalitate psiho-socială) - 23 serios prejudiciat
d) Istoricul bolii
Prima internare la Spitalul clinic de psihiatrie Socola Iaşi a avut loc în
anul 1999. Pacienta se află la a 4-a internare în secţia noastră pentru tulburări
psihotice schizofrenice de tip paranoid accentuate de aproximativ o
săptămână. Pacienta a fost adusă la spital de sora sa, care declară " de o
săptămână este foarte agitată, sare la noi la bătaie, sparge geamurile, aude voci
care îi spune să facă rău, nu doarme”.
Simptome subiective
Examen somatic
Tegumente şi mucoase - normal colorate, fără urme de leziuni corporale
recente;
Ţesut celular subcutanat - normal reprezentat;
Sistem limfo-ganglionar nepalpabil;
pag 26
Sistem osteo-articular - integru, articulaţii mobile nedureroase; Aparat
cardiovascular: - TA= 120/70 mmHg
- AV=70 bătăi/min
- zgomote cardiace normale
- Aparat respirator - murmur vezicular fiziologic;
- Aparat digestiv - abdomen suplu, nedureros
- tranzit intestinal normal
- Aparat uro-genital - loje renale libere, micţiuni fiziologice;
Examen oncologic - fără modificări clinice.
Examen psihic:
> Ţinuta - îngrijită, mimica anxioasă, facies discordant, parţial
orientată ST, nelinişte psiho-motorie, comunicativă;
> Tulburări de percepţie de tipul halucinaţiilor auditive;
> Hipoprosexii, hipomnezii, hiposomnii.
e) Examene de laborator şi alte explorări
Pe data de 9.02.2012 medicul de salon recomandă Rx pulmonar (MRF),
rezultatul acestui examen fiind ITN (imagine toracică normală).
De asemenea medicul mai recomandă recoltarea următoarelor analize:
Hemoleocogramă, VSH. Tymol, TGO, TGP3D, BT, calcemie. glicemic.
Rezultatele analizelor: VSH = 40 mm/ih; Hb = 12,3 g%; L = 7400 mmc; Tymol - 3
UML; TGO = 7 u.i.; TGP = 9 u.i.; BD = 0,23; BT = 0,58; Uree = 0,21; Glicemie =
0,70 g/1000 Calcemie = 8,5 mg%
pag. 27
EPICRIZĂ ŞI RECOMANDĂRI LA EXTERNARE
Data externării - 13.02.2012
Diagnostic la externare - Schizofrenie paranoidă
Bolnavă internată de 4 ori la Spitalul Clinic de Psihiatrie Socola Iaş i
pentru tulburări psihotice schizofrenice de tip paranoid cu halucinaţii
auditive, delir nesistematizat de relaţie, urmărire, sonorizarea gândirii,
manierisme incoerenţă, hiposomnii.
A urmat tratament cu: Clordelazin, Haldol, Algocalmin, Diazepam
Electovit, Largactil, Romparkin.
Se externează în stare ameliorat, eu recomandările:
- tratament conform /Rp;
- control psihiatric periodic;
- supraveghere din partea familiei.
EVOLUŢIE SI TRATAMENT EVOLUŢIE TRATAMENT
8.02.2012 halucinaţii auditive, delir nesistematizat de relaţie. agitaţie psiho-motorie, heteroagresivitate
Haldol 6 f. i.m. Algocalmin 2 f. i.m. Largactil 6 f. i.m.
9.02.2012 delir de relaţie, halucinaţii auditive, discordantă ideo-afectiva
Largactil 6 f. i.m. Clordelazin 6 tb Haldol 50 pic x 2 ori/zi
10.02.2012 agitaţie. nelinişte, comportament halucinator, delirant TA = 150/80 mm Hg
Haldol 50 pic x 2 ori/zi Largactil 6 f. i.m. Clordelazin 6 tb
11.02.2012 sindrom extrapiramidal, nelinişte psiho- motorie
Haldol 30 pic x 2 ori/zi Clordelazin 6 tb Romparkin 3 cp
12.02.2012 relativ liniştită, puţin cooperantă TA = 140/70 minHg
Haldol 30 pic x 2 ori/zi Clordelâzin 6 tb Romparkin 3 cp
13.11.2010 liniştită, cooperantă Clordelâzin 3 tb Electovit 3 cp
Îngrijirea bolnavului cu schizofrenie .pag- 28
OBIECTIV 4
PROCESUL DE ÎNGRIJIRE AL UNUI PACIENT CU SCHIZOFRENIE
b.Nevoi fundamentale după V. Henderson
CAZUL A - M.E. Nr.
cri
Nevoia fundamentală
Problema Originea problemei
. . Gradul de dependenţă
0 1 2 3 4
1 Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie
- inspiraţii şi expiraţii regulate - hipotensiune ortostatică
- ortostatism prelungit
1/2 dependent
2 Nevoia de a bea şi a mânca
- inapetenţă - negativism alimentar
- tulburări de absorbţie a vitaminelor - anxietate
total dependent
3 Nevoia de a elimina - scaune diareice -tulburări de tranzit 1/2 dependent
4 Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură
- comportament oscilant - dezorientare
disociaţi e ideo- afectivă
1/2 dependent
5 Nevoia de a dormi şi a se odihni
- hiposomnii
- nelinişte
- agitaţie psiho- motorie - anxietate
total dependent
6 Nevoia de a se îmbrăca si dezbrăca
- stângăcie în a se îmbrăca şi a se dezbrăca - vestimentaţie inadecvată
- discordanţă ideo- afectivă - tremur - bizarerii
1/2 dependent
7 Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale
- uşoară hipertermie - agitaţie psiho- motorie
1/2 dependent
8 Nevoia de fi curat si a păstra tegumentele curate
- igienă corporală deficitară
- apatie
- abulie
1/2 dependent
9 Nevoia de a evita pericolele
- pierderea contactului cu realitatea - dezorientare ST
- discordanţă ideo- afectivă - confuzii
3/4 dependent
10
Nevoia de a fi util - dezinteres
- nereceptivitate
- apatie
- abulie
1/2 dependent
11
Nevoia de a comunica
- negativism verbal
- izolare
- discordantă ideo- afectivă - anxietate
3/4 dependent
12
Nevoia de a acţiona după credinţele şi valorile sale
- fire nereceptivă
- interes scăzut
- discordanţă ideo- afectivă - apatie
3/4 dependent
13
Nevoia de a se recrea
- incapacitate de a efectua activităţi recreative
- abulie - discordanţă ideo- afectivă - bizarerii
3/4 dependent
14
Nevoia de a învăţa - dificultate de a se concentra - dezinteres
- astenie psihică
- apatie
3/4 dependent
pag. 29
Lucrare de diplomă
J>ag■ 30
c . P l a n u l d e î n g r i j i r e
Nr. Zile boală
Nevoia Fundamentală
— ------- ----
Problema
Sursa de dificultate
Obiective
Activităţi proprii Activităţi delegate
Evaluare
0 Nr.cr 2 3 4 5 6 7 8
8.02-13.02
1 Nevoia de a respira şi a avea o bună circulaţie
- hipotensiune - ortostatism
prelungit
- combaterea hipotensiunii
- fac educaţie sanitară bolnavului şi îl invit să facă mici plimbări
- tensiunea revine la normal
8.02-13.02
2 Nevoia de a bea şi a mânca
- dificultate în a se alimenta şi hidrata - negativism alimentar
- anorexie
- anxietate
- combaterea inapetenţei - liniştirea bolnavului
Prima zi: 8.11 - alimentez bolnavul şi îl hidratez cu ceai - încerc să îi cresc interesul pentru o alimentaţie adecvată A doua zi: 9.11 - alimentez bolnavul - încerc să îl determin să se alimenteze A treia zi: 10.11 - supraveghez bolnavul - îi stimulez apetitul folosind o veselă atrăgătoare
- montez o perfuzie cu ser glucozat 5% şi vitamine - administrez vitamina C i.v.
- starea bolnavului se ameliorează -bolnavul începe să mănânce singur, dar nu din proprie iniţiativă - bolnavul îşi recapătă apetitul, cere singur de mâncare
Îngrijirea bolnavului cu schizofrenie pag. 31
8,11-13,11
3 Nevoia de a elimina.
- scaune moi, neformate.
- tulburări de tranzit; -nagativism alimentar.
- să combat tulburările de tranzit; - să alimentez bolnavul corect
- spun medicului de tulburările aparute; - fac educaţie sanitara cu bolnavul; - îi sugerez o alimentaţie adecvată
- administrez Furazolidon, Saprosan 3 cp/zi. - a doua zi recoltez
- tranzitul intestinal se îmbunătăţeşte; Hb = 13,2 g% L = 6200 VSH - 40 Glicemie 0,7g Calcemie 8,5mg TGO = 7 u.î. TGP = 9u,i, Tymol - 3 UML Ex. copropara-zitologic = negativ
8,11 -13.11
4 Nevoia de a se mişca şi a avea o bună postură
- comportament oscilant, dezordonat; - postură neadecvată
- disociaţie ideo afectivă - apatie
- să ajut bolnavul saşi păstreze o bună postură, să-şi schimbe des poziţia în pat
- sfătuiesc şi ajut bolnavul să-şi schimbe poziţia în pat şi chiar să facă o mică plimbare
- administrez Haloperidol 2 f. Largactil 2 f. Diazepam i.m.
- bonavul este aparent liniştit
8,11 -13.11
5 Nevoia de a dormi şi a se linişti
- hiposomnii
- epuizare
- nelinişte psiho motorie - astenie fizică şi psihică
- să ajut bolnavul să doarmă
- liniştesc bolnavul vorbindu-i calm - controlez patul pentru a-i asigura confortul - asigur liniştea în salon
- administrez Haldol şi Largactil i.m.
- bolnavul se linişteşte, doarme bine
8,11 -13.11
6 Nevoia de a se îmbrăca şi dezbrăca
- stângăcie în a se îmbrăca şi dezbrăca - vestimentaţie neadecvată
- discordanţă ideo-afectivă - bizarerii com-portamentale
- să menţin starea de curăţenie a bolnavului prin schimbarea lenjeriei corporale; - să determin bolnavul să se îmbrace adecvat
- schimb lenjeria de pat şi corp; - ajut bolnavul să se îmbrace şi să se dezbrace
- bolnavul este curat, începe să se intereseze de propria sa înfăţişare
8,11 -13.11
7 Nevoia de a menţine temperatura corpului în limite normale
- hipertermie uşoară
- agitaţie psiho motorie
- liniştirea bolnavului, cunoaşterea temperaturii corporale; - să acţionez pentru normalizarea acesteia
- liniştesc bolnavul prin vorbe blânde; - termometrizez bolnavul si notez temperatura în F.O.; - urmăresc starea generală
- administrez Diazepam cp. pentru combaterea agitaţiei - administrez antitermice
- bolnavul este liniştit
- temperatura este normală
pag. 32
8.11-13.11
8 Nevoia de a fi curat, îngrijit şi a-şi păstra tegumentele curate
- igienă corporală deficitară; - dezinteres în acordarea normelor de igienă
- disociaţie ideo afectivă; - apatie; - abulie
- explic bolnavului necesitatea efectuării igienei; - îi cresc interesul pentru propria sa înfăţişare
- încurajez şi ajut bolnavul să se spele; - îi fac educaţie sanitară
- bolnavul se spală fără entuziasm, dar o face şi este curat
8,11 -13,11
9 Nevoia de a evita pericolele
- pierderea contactului cu realitatea; - dezorientare
- discordanţă ideo-afectivă; - confuzie; - delir de persecuţie
- să-l supraveghez pentru a evita eventualele răniri
- supraveghez bolnavul şi anunţ personalul de îngrijire să aibă grijă să nu evadeze din spital; - observ modificările apărute în comportamentul acestuia
- administrez Haldol 2 f. Diazepam 2 f. i.v.
- bolnavul se linişteşte şi adoarme
8.11 -13.11
10 Nevoia de a se ocupa cu ceva în scop de a se realiza
- dezinteres;
- nereceptivitate
- apatie;
- abulie
- să determin bolnavul să capete interes în a efectua unele activităţi
- încurajez bolnavul să facă unele activităţi uşoare, să-şi facă patul; - fac cu el educaţie sanitară
- bolnavul este apatic, astemic, efectuează activităţi de rutină fără interes
8,11 -13,11
11 Nevoia de a comunica
- negativism verbal; - izolare
- discordanţă ideo-afectivă; - anxietate
- să cresc interesul bolnavului pentru cei din jur; - să-l fac să comunice cu ceilalţi bolnavi
- atrag atenţia bolnavului punându-i întrebări despre familia sa, îi prezin pe ceilalţi bolnavi; - antrenez pacientul la discuţii cu ceilalţi din salon
- bolnavul participă la discuţii, dar are un comportament pueril
8,11 -13,11
12 Nevoia de a acţiona după credinţele şi valorile sale
- fire nereceptivă; - interes scăzut
- discordanţă ideo-afectivă - apatie
- să informez bolnavul
- port discuţii cu bolnavul pe teme religioase
- pacientul are unele cunoştinţe, dar prezintă momente de delir mistic
8,11 -13.11
13 Nevoia de a se recrea
- incapacitate de a efectua activităţi active
- discordanţă ideo-afectivă; - apatie; - anxietate
- cunoaşterea interesului pentru îndeplinirea unor activităţi
- încerc să determin bolnavul să participe la unele activităţi din cadrul secţiei; - fac cu el educaţie sanitară
- bolnavul începe să participe la unele activităţi, dar nu este sigur pe ceea ce face
8,11 -13,11
14 Nevoia de a învăţa - dificultate în a se concentra; - dezinteres
- astenie psihică; - apatie; - bizarerii
- încerc să îi spun noţiuni depre boală şi necesitatea respectării tratamentului
- explic bolnavului noţiuni despre boală; - fac educaţie sanitară
- conştiinţa bolii abolită
pag. 33
OBIECTIVUL 5
EDUCAŢIA PENTRU SĂNĂTATE LA UN PACIENT CU
SCHIZOFRENIE
Organizaţia Mondială a Sănătăţii (OMS) consideră educaţia sanitară
"arma cea mai puternică a sănătăţii publice".
Educaţia sanitară este o componentă a educaţiei generale şi presupune
pe de o parte răspândirea în rândul populaţiei a cunoştinţelor medicale, iar pe
de altă parte formarea de deprinderi, convingeri şi obişnuinţe igienice.
Ansamblul de măsuri menite să prevină, să combată şi să reducă potenţialul
invalidant al bolii psihice, sunt reunite în noţiunea de psihoprofilaxie.
Măsurile psihoprofilactice sunt grupate în 3 tipuri de psihoprofilaxie:
> primară, care încearcă ameliorarea stării de sănătate mintală a populaţiei;
> secundară, depistarea precoce şi adecvarea tratamentului;
> terţiară, reducerea potenţialului invalidant al bolii.
In cazul prevenirii primare a îmbolnăvirilor psihice, educaţia sanitară
urmăreşte:
1. informarea colectivelor umane cu date ştiinţifice principale referitoare la
sănătate şi boala psihică:
2. formarea unor comportamente şi a unui stil de viaţă cu respectarea
principiilor de igienă mintală.
Educaţia sanitară urmăreşte corectarea comportamentelor nocive pentru
sănătatea psihică şi formarea unor deprinderi pozitive.
Depistarea precoce a tulburărilor psihice permite instituirea mijloacelor
de tratament cât mai rapide şi obţinerea unor procente ridicate de vindecări
sau remisiuni.
Tratamentul aplicat la începutul bolii are rezul tate deosebite. Asistenta
intervine, în fazele incipiente, cronicizarea şi agravarea acestor suferinţe
psihice.
O intervenţie terapeutică rapidă poate duce la recuperarea bolnavilor
psihici, precum şi obţinerea unor vindecări sau remisiuni de lungă durată.
pag. 34
Urgenţele psihiatrice se caracterizează printr-un caracter brusc,
imprevizibil a apariţiei bolilor psihice; adesea bolnavii sunt periculoşi, de
aceea trebuie intervenit cu rapiditate.
Obiectivul principal ai medicinii este acela de a preveni o boală; nu trebuie
aşteptată faza acută gravă pentru a depista cazurile ce necesită o intervenţ ie
terapeutică rapidă.
Terapia modernă psihiatrică are la bază psihoterapia.
Psihoterapia, bazată pe dialogul pacient-psihoterapeut nu vizează
realizarea consolării bolnavului, ci stimularea subiectului, dezvoltarea
personalităţii sale, îmbogăţirea afectivităţii.
Această măsură are drept scop îmbunătăţirea relaţiilor dintre pacient şi
medic sau cadrele medii, precum şi dintre acesta şi cei din jurul său.
Prevenirea recidivelor este de o deosebită importanţă, fiind posibilă
prin tratamentul de întreţinere cu sărurile de litiu sub atenta supraveghere a
medicului psihiatru. Menţinerea sănătăţii psihice necesită şi un tratament
adecvat al tulburărilor somatice; este necesar să se evite infecţiile,
intoxicaţiile. Un tratament bun va evita recăderile.
Îngrijirile pe care personalul medic le începe la internarea bolnavului
continuă şi după externarea sa.
pag. 35
pag. 36
BIBLIOGRAFIE
1. Schizofrenia. Cercetări si teorii etiologice recente - Rodica Jeican;
2. Cum sa faci fata schizofreniei - Neel Burton;
4. CAPITALISM SI SCHIZOFRENIE (.1'). ÂNTI-OEDIP - Gllles Deleuze si
Felix Guattari;
5. Illuminating 13 Myths of Schizophrenia - Margarita Tartakovsky;
6. Schizofrenia - Eugene Minkowski;
7. Tulburările de personalitate - Dr. Aurel Nirestean, Mircea Lazarescu;
8. Cum să faci faţă schizofreniei - Neel Burton, Phil Davison;
9. Tulburări din Spectrul Anxietatii - ANXIETATE OBSESIE
COMPULSIE - Dr. Mihai Ardelean, Dr. Radu Sueiu, Dr. Aurel Nirestean;
10. Psihosomatica - Constantin Enachescu, Li li an a e Enachescu;
11. Anatomia si fiziologia omului - Dr. Georgeta Balta, Cezar Nieuleseu,
Radu Carmaeiu;
12. Vademecum in Psihiatrie - Constantin Gorgos;
13. Psihiatrie epidemologica - Angheluta V.;
14. Tehnici generale de îngrijire a bolnavilor - Georgeta Balta;
15. PLAN NURSING - SCHIZOFRENIA - www.earti-electroniee.eu