1

DESPRE CAPSUN SI CULTIVAREA CAPSUNULUI

PROIECT AGRAL

STATIUNEA DE CERCETARE POMICOLA BUZAU

2

„Comoara roşie”, căpşunul cultivat (Fragaria x ananassa Duch.), fruct de lux, a carui apariŃie se apreciază ca a avut loc în jurul anului 1750, în apropierea oraşului francez Brest (Scott si Lawrence, 1975), este rezultatul hibridării a doua specii, introduse în Europa la începutul secolului XVIII, originare din America de Nord (Fragaria virginiana Duch.) şi, respectiv, America de Sud (Fragaria chiloensis L.)

3

SUMAR

Programul de Cercetare AGRAL Numar Proiect 3530/2004

CERCETARI PRIVIND EXTINDEREA PERIOADEI DE RECOLTARE LA CAPSUN, UTLIZÂND CARACTERUL DE REMONTANTA SI MANIPULAREA TEHNOLOGIILOR DE CULTURA LA NOILE SOIURI SI SELECTII

1 Introducere 1.1 Proiect AGRAL 1.2 Scurt istoric 1.3 Originea speciei Fragaria x ananasa (capsunului cultivat) 1.4 Importanta 1.5 Curiozitati 2 Planta 2.1 Specii (Sistematica) 2.1.1 diploide 2.1.2 tetraploide 2.1.3 hexaploide 2.1.4 octoploide 2.1.5 * * * * * 2.2 Planta 2.2.1 Insusirile plantei 2.2.2 Sistemul radicular 2.2.3 Tulpina si ramificatiile 2.2.4 Frunzele si mugurii 2.2.5 Cresterea si fructificarea 2.2.6 Filamentele si stolonii 2.2.7 Inflorescenta si floarea 2.2.8 Fructul 2.3 Soiuri 2.3.1 Soiuri 2.3.2 Insusirile unui soi valoros 2.4 Cerinte fata de factorii de mediu 2.4.1 Temperatura 2.4.2 Umiditate 2.4.3 Lumina 2.4.4 Sol 3 Cultivare 3.1 Tehnologii de cultivare 3.1.1 Cultura multianuala clasica

4

3.1.2 Cultura anuala (bianuala) 3.1.3 Cultura protejata în tunele joase si solarii 3.1.4 Cultura fortata 3.1.5 Materialul saditor pentru cultura 3.1.6 Tipuri de plante utilizate pentru cultura protejata 3.1.7 Cultura pe sol sau in afara solului 3.1.8 Obtinerea de recolte de capsun pe o periada de 7-8 luni 3.1.9 Recoltarea 3.1.10 Pastrarea capsunelor 3.2 Manifestarea dezechilibrelor nutritionale 3.3 Protectia culturii 4 Boli si daunatori 4.1 Boli 4.1.1 Patarea alba a frunzelor 4.1.2 Patarea rosie a frunzelor de capsun 4.1.3 Patarea bruna a frunzelor 4.1.4 Necroza frunzelor 4.1.5 Fainarea capsunului 4.1.6 Putregaiul cenusiu 4.1.7 Mana comuna 4.1.8 Mana capsunului 4.1.9 Vestejirea plantelor 4.1.10 Piticirea capsunului (Rhizoctonia fragariae) 4.1.11 Putregaiul umed (Rhizopus nigricans) 4.1.12 Bacterioze: Arsura bacteriana a frunzelor 4.1.13 Viroze: Filodia capsunului Strawberry green petal 4.1.14 Încretirea frunzelor la capsun Sttrawberry crinkle virus 4.1.15 Rasucirea frunzelor la capsun Strawberry leaf-roll virus 4.1.16 Îngalbenirea marginala a frunzelor Strawberry yellow edge 4.1.17 Patarea frunzelor Strawberry mottle virus 4.2 Daunatori 4.2.1 Gargarita neagra a capsunului 4.2.2 Acarianul capsunilor 4.2.3 Acarianul comun 4.2.4 Paduchele de frunza al capsunului Myzus fragariae 4.2.5 Gândacul paros Epicometis hirta 4.2.6 Gargarita coletului Otiorhynchus sulcatus 4.2.7 Viermii albi - larvele carabusului de mai Melolontha Melolontha 4.2.8 Viermii sârma Agriotes sp. 4.2.9 Nematozii capsunilor

5

INTRODUCERE

Proiect Agral

Programul de Cercetare: AGRAL Proiect nr.3530/2004 Contract de cercetare nr.308/2004

Numele Proiectului: CERCETARI PRIVIND EXTINDEREA PERIOADEI DE RECOLTARE LA CAPSUN, UTLIZÂND CARACTERUL DE REMONTANTA SI MANIPULAREA TEHNOLOGIILOR DE CULTURA LA NOILE SOIURI SI SELECTII

Contractor: STATIUNEA DE DEZVOLTARE POMICOLA BUZAU

Istoric

Înainte de aparitia capsunului modern, oamenii consumau fragul de padure (capsunul salbatic). Este surprinzator poate, pentru multi cititori sau cultivatori de capsun, sa afle, ca aceasta specie este cunoscuta din vremuri îndepartate, cu 2200 ani în urma. Cele mai numeroase consemnari si reprezentari ale capsunlui (specii salbatice) au fost realizate începând din prima perioada a secolului al XIII-lea. Calugarii din vestul Europei pictau fructele rotunde de capsun salbatic (fragul de padure), în manuscrisele lor iluministe. Cu mult înainte de aducerea "capsunului cu fruct mare din Chile" în Europa, cu mult înainte ca botanistii sa-si îndrepte atentia catre fragul de padure cu un ochi taxonomic, calugarii l-au privit îndelung si l-au gasit minunat, pentru a-l darui ca ofranda Fecioarei Maria . Catre sfârsitul secolului al XIII-lea un nou spirit a fost raspândit prin Europa, care a fost reflectat într-un stil liber si mult mai natural pentru exprimarea artisitica. Acest spirit a fost numit "trezirea sentimentelor umane de sensibilitate si tandrete". Calugarii erau artistii vremii, având principala preocupare "iluminarea" cartilor bisericesti, pictarea de mici ilustratii - miniaturi - pentru textele religioase, pe care le copiau cu mâna. Inspirati de iubirea lor pentru Marea Creatie, iubirea pentru natura si nevoia de a o exprima, privind lumea din jurul lor, pentru a vedea detaliile din natura si din viata de zi cu zi, ei pictau ceea ce îi atragea si considerau unic prin frumusete. Simultan cu dezvoltarea sensibilitatii umane, care îsi are începuturile în secolul al XIII-lea, se remarca dorinta pictorilor mistici de a se aproape de Fecioara si de a o glorifica. Ei petreceau timp îndelungat în contemplarea ei si a Copilului Isus, dedicându-i poeme, atribuindu-i toate calitatile si virtutile, prin numele tuturor florilor. Ei se pierdeau în veneratia pentru Ea, iar când o reprezentau în pictura, decorau opera cu tot ce era pretios si rar. Intr-o miniatura franceza realizata catre anii 1400, se remarca fructul de capsun în mâna lui Iosif care îsi întinde bratele catre Copilul Isus, coordonându-i primii pasi. In o alta, Fecioara, pe fundalul unei gradini cu flori, îl tine pe Isus pe genunchi, îngerii culegând fructe de capsun, probabil pentru Copilul Isus. Se presupune, ca pictorii mistici au început sa picteze prima data plantele de capsun inspirati de gratia acestei plante si de culorile pure ce o caracterizeaza , sau poate, pentru

6

ca fructele au devenit foarte cunoscute(regele Charles V fiind si "patronul miniaturistilor", prin anii 1386, avea 12000 plante de frag de padure, amplasate în Gradina Regala).

Aceas spirit iluminist, încarcat de iubire divina, a avut un traseu complicat prin Europa, ajungând mai târziu la Scoala din Cologne, unde gasim lucrari de o sensibilitate aparte: Madonna printre trandafiri, Gradina Paradisului, Madonna printre capsuni. Madonna este întotdeauna o tânara care sta într-o gradina închisa (pentru a indica virginitatea), tinând în brate Copilul Binecuvântat, într-o atmosfera de bucurie radianta. Artistii: Lochner, Schongauer si alti maestri necunoscuti au înconjurat-o cu o galaxie stralucitoare de flori si plante, printre care se afla si capsunul. Floarea virginitatii - trandafirul este predominanta, alaturi de margaritar, iris, flori de capsun sau planta întreaga de capsun, cu fructele sale.

7

In alte lucrari, plantele de capsun formeaza întregul decor sau, o singura planta este plasata într-un loc important in pictura, la picioarele Fecioarei sau în mina Copilului Isus. Din punct de vedere botanic plantele si fructele sunt reproduse fidel, fructe rotunjite de frag continuând sa fascineze si gradinarii de azi.

In incitantele publicatii despre simbolismul din picturile din evul mediu, suntem condusi în lumea în care florile, plantele, la fel si animalele, culorile si obiectele, aveau semnificatii pentru oamenii acelor vremuri. Anumite simboluri, crucea, pestele, au avut ca sursa Scriptura sau au fost atent alese din traditia crestina. Altele, au fost descoperite succesiv, într-o atmosfera de intense trairi religioase. Trandafirul - simboliza puritatea si virginitatea, garoafa - din cauza formei caliciului, simboliza piroanele cu care a fost ratignit Isus; ierburile cu virtute terapeutica sugereaza puterea divina a lui Isus. Aflam pe acesta cale despre capsun, ca are o pozitie aparte în simbolistica, în comparatie cu alte fructe sau specii. El se regaseste în miniaturile italiene, flamande, germane si englezesti de asemenea. Ca simbol, nu este singurul cu larga raspândire., Tinându-se cont însa de descoperirea sa timpurie, i-au fost atribuite succesiv mai multe simboluri: datorita pozitiei plecate a fructului, simbol al onestitatii, gândirii nobile si modestiei, "cu toate ca este tradat de parfum si culoarea fructului". Surse din Evul Mediu evoca simboluri si mai adânc penetrate în religia crestina: frunza trifoliolata - simbolul sfintei treimi; fructele - petele formate din picaturile cazute din sângele lui Isus; cele 5 petale de la floare, simbolizeaza cele 5 rani ale lui Isus. Intraga planta a capsunui(radacinile uscate, frunzele si fructele), era utilizata în cura pentru maladiile depresive, prezenta sa, putând fi considerata ca "o trimitere la eterna salvare". Cu atitea calitati atribuite întregii plante de capsun, nu este de mirare ca este descoperit în mod repetitiv în diverse lucrari religioase, reprezentat ca planta întreaga în fundalul unei picturi sau ca fructe, flori individuale sau grupate în ghirlande formând bordurile miniaturilor. Fructele de capsun din majoritatea reprezentarilor, au o forma rotunjita, presupunindu-se astfel ca apartin speciei F.vesca.

8

Originea

Dupa secole de istorie, capsunul ne conduce la descoperirea uneia dintre cele mai fascinante episoade, prin care s-a nascut o specie, una din primele aventuri agroindustriale ale secolului XVIII, care a condus la transformarea unui fruct mitic, într-o bogatie culturala si economico-sociala. Cele peste 600 de soiuri cultivate astazi, au la origine cele 6 specii salbatice de baza. "Comoara rosie", capsunul cultivat (Fragaria x ananassa Duch.), fruct de lux, a carui aparitie se apreciaza ca a avut loc în jurul anului 1750, în apropierea orasului francez Brest (Scott si Lawrence, 1975), este rezultatul hibridarii a doua specii, introduse în Europa la începutul secolului XVIII, originare din America de Nord (Fragaria virginiana Duch.) si, respectiv, America de Sud (Fragaria chiloensis L.) Adus din America de Nord (Canada) în anul 1534, capsunul de Virginia - capsunul de Quebec (Fragaria virginiana), se remarca prin marimea si aroma fructelor, comparabile cu cele din Europa. Cultivat sub numele de capsunul Scarlet, nu se va extinde în cultura datorita consitentei slabe a fructului si slabei rezistente la pastrare. Cu toate acestea, descoperirea acestei specii si aparitia sa în Europa, constituie primul eveniment, din sirul lung de momente importante, care au dus la aparitia capsunului cu fruct mare, atât de cultivat astazi (capsunul modern). O alta specie necunoscuta în Europa, capsunul de Chile (Fragaria chiloensis), a doua specie care a contribuit, ca parinte matern, la formarea capsunului modern, a fost adusa dupa un voiaj de peste 6 luni, în anul 1712, de un , inginer de geniu maritim de origine franceza, din America de Sud. El mentiona:" se cultiva aici sate întregi cu o specie de capsun, care difera de ale noastre, prin frunzele mai rotunjite, mai carnoase si mai valurate, fructele sale având în mod obisnuit marimea unei nuci si câteodata marimea unui ou de gaina"; Fructele sunt de un rosu albicios si sunt mai putin placute la gust ca fragile de padure". Desenând în marime naturala "capsunul de Chili" si descriindu-l, F.A.Frezier, nu s-a îndoit niciodata de importanta descoperirii sale. Cultivarea acestei specii în regiunea Plougastel (sud-vestul Frantei), într-un mediu complet asemanator celui de origine al acestei specii, a constituit un real succes, fiind specia care a asigurat pâna în anul 1937, un sfert din productia de capsun din Franta.

9

Capsunul din Lumea Noua, cultivat de secole de indienii din Chile, a fost adus în Lumea Veche, pentru a oferi grandoarea fructelor sale unei noi specii. Daca acest spion francez, cu nume predestinat F.A.Frezier (fraise=capsun, fr.), intra în istorie pentru descoperirea speciei F.chiloensis, Antoine Nicholas Duchesne, botanist celebru, intra în istorie pentru experimentarile sale, care au condus la descoperirea capsunului modern neremontant. Duchesne, a fost primul om de stiinta care a identificat parintii capsunului modern (Fragaria ananassa), si a demonstrat la Versailles în anul 1770, originea genetica a noii specii descriind-o ca având aroma de ananas si denumind-o dupa aceasta caracteristica. Capsunul ananas a ramas fara concurenta în cultura pâna în anul 1824, când au aparut pe piata varietatile englezesti. În anul 1844 a aparut pe piata soiul Princesse Royale, care a determinat eliminarea completa a varietatii initiale - capsun ananas. Daca anul de aparitie a capsunului ca specie este 1715, anul 1893 este considerat anul descoperirii capsunului remontant (prima varietate remontanta - Saint Joseph), autorul descoperirii fiind abatele Thivolet. Daca francezii au introdus a doua specie parinte a capsunului modern si au identificat originea noii specii Fragaria x ananassa, englezii, au fost totusi primii care au produs mangnificele soiuri ale capsunului modern, declansând activitatea de ameliorare în Europa si America. Este adevarat ca exista o diferenta între soiurile vechi si cele noi de capsun, cum ar fi diferenta între o tomata coapta în februarie si una în august. Este adevarat! Soiurile vechi sunt slab productive si nu rezista la transport si pastrare, dar ce parfum, ce gust! Aparitia sa cu numai un sfert de mileniu în urma, confera capsunului statutul de unica specie fructifera, al carui istoric este în întregime cunoscut (Darrow, 1966). Mai mult, se apreciaza ca se cunoaste despre aceasta planta mai mult decât despre oricare alta. (Wallace, 1966). În acest context, devine relevanta aprecierea ca nici o planta cultivata nu este mai complexa si mai sensibila din punct de vedere al adaptarii decât capsunul.

10

Capsunul are un fruct cu totul unic (ignorând caracterizarea botanica), care are semintele la suprafata pulpei.

Ce inspira fructul de capsun conform opiniilor consumatorilor:

- este un fruct al evenimentului, care simbolizeaza intoarcerea zilelor fericite; - un fruct simbolistic, prin forma sa rotunjita (simbol carnal si feminin), rosul epidermei si al pulpei sale (simbolizeaza atractia caldurii), verdele caliciului si pedunculului (simbolul naturii, al prospetimii; - un fruct bine întiparit în memoria colectiva - amintirea placerilor copilariei; - un fruct convivial, consensual, apreciat de toti, adulti si copii, usor de consumat; - un fruct gustos si dietetic, cu putine calorii, aduce savoare in amestecuri cu alte produse (creme, prajituri, vin); In revers: - un fruct scump, fragil si perisabil, atingerea sa putând provoca alergii ; - un fruct care, desi frumos, poate dezamagi gustativ; - un fruct anonim; îl cunoastem sub diferite aspecte însa ignoram foarte adesea sa retinem un nume de soi. 90% din consumatori nu stiu numele soiurilor produse, iar alti 90%, sunt incapabili sa pronunte numele unui singur soi.

Importanta

Succesul comercial de proportii al fructelor de capsun, a determinat initierea unor ample programe de ameliorare, în majoritatea tarilor cu pondere însemnata în cultura acestei specii, programe care, în ultimele decenii, au avut ca rezultat o îmbunatatire radicala a caracteristicilor si performantelor soiurilor cultivate. Specia Fragaria x ananassa (capsunul cultivat), este usor adaptabila la o mare varietate de conditii climatice, datorita diversitatii mari a soiurilor care au fost create. În cadrul acestei specii, se disting 3 tipuri majore de soiuri:

1. soiuri cu o singura fructificare, în sezonul de vara, care necesita zile scurte si temperaturi scazute pentru formarea florilor; Aceste soiuri fructifica în medie de la 2 pana la 4 saptamâni în sezonul de primavara-vara si sunt clasificate în: soiuri timpurii, de sezon mediu si târzii.

2. soiuri cu fructificare continua (everbearing), care manifesta trei vârfuri de fructificare maxima: în primavara, în vara si în toamna; produc un numar redus de stoloni.

3. soiuri indiferente la lungimea zilei (Bringhurst si Voth, 1980),care produc flori atât în perioadele cu zile lungi cât si în cele cu zile scurte si fructifica pe toata perioada sezonului de vegetatie; produc doar câtiva stoloni.

În general, soiurile cu fructificare continua (everbearing) si indiferente la lungimea zilei(day-neutral), produc fructe mai mici decât cele cu o singura fructificare. In conditiile regiunilor cu temperaturi ridicate, captunul este cultivat ca planta anuala, în timp ce în conditiile zonelor cu climat temperat, aceasta specie este cultivata ca planta perena (pana la 3 ani). Majoritatea soiurilor se dezvolta bine în conditii de climat rece, însa temperaturile sub -0,5

11

grade Celsius provoaca pagube la faza de înflorire deplina. În tari precum Belgia, Olanda, Anglia, Germania, temperaturile coboara putin sub punctul de înghet o perioada îndelungata în timpul iernii. De asemenea, în Italia si Spania iernile sunt foarte reci. Cultivatorii din aceste tari au adoptat diferite metode de fortare a culturii capsunului, pentru a produce în extrasezon, pentru a beneficia de avantajul preturilor mari de pe piata din sezonul rece. În Olanda si Belgia, se cultiva în sere, în saci sau ghivece umplute cu amestec nutritiv-suport de crestere. Capsunul este fortat de asemenea în tunele, acoperite cu material plastic (Anglia, Spania, Italia, etc), în sistem suspendat sau la sol. In Israel capsunul se cultiva în sere sau tunele, în jgheaburi din PVC sau containere. Statele Unite ale Americii sunt cele mai mari producatoare de capsun din lume. Cultura protejata a capsunului în America nu este foarte raspândita. Aproape 100% din productie este obtinuta în culturile anuale din câmp liber, pe sol dezinfectat, modelat în brazde înaltate si acoperite cu mulci de plastic mat (alb sau negru) sau transparent În prezent, toate soiurile moderne de capsun sunt caracterizate prin flori perfecte, dar înca mai exista unele soiuri vechi, cu flori femele. Plantele femele sunt foarte productive, dar necesita polenizatori foarte eficienti, ceea ce face cultivarea lor dificila (Niemirowicz-Scott, 1990).Calitatile nutritive si organoleptice ale fructelor (gust si aroma deosebite, continutul bogat in vitamina C), pretabilitatea la prelucrari casnice, precum si impresionanta adaptabilitate ecologica, data de înaltul potential de variabilitate genetica, au determinat o extindere de mari proportii a suprafetelor cultivate cu capsun pe plan mondial. Prin urmare, arealul de cultura cuprinde în prezent, zonele cu climat temperat, mediteranean, sutropical (ex. Brazilia) si chiar continentul subarctic (ex. Suedia, Norvegia, Finlanda, Canada). Extinderea culturii acestei specii în zone noi, este o consecinta directa a cresterii cererii de capsuni, în egala masura pentru consumul în stare proaspata si pentru industria de prelucrare (sub forma de sucuri naturale, siropuri, lichioruri, dulceturi, jeleuri, fructe pentru produse de cofetarie si patiserie, fructe pentru iaurt, etc.), precum si a limitarilor asociate cu posibilitatile de pastrare si transport la mari distante. Nu lipsit de importanta, este faptul ca fructele de capsun, a caror coacere se produce în lunile mai-iunie, acopera golul existent pe piata de fructe proaspete, înainte de aparitia cireselor si a celorlalte fructe din zona temperata. Recent, la seria de insusiri care asigura succesul fructelor de capsun s-a adaugat continutul ridicat în acid elagic (Maas si colab., 1991, Shi si colab., 1994), compus cu activitate antimutagenica si anticarcinogenica recunoscuta. Rolul important al capsunilor (incluse în categoria fructelor de lux), în ansamblul comertului mondial de fructe, este în mod concludent reflectat si de faptul ca, productia globala a acestei specii depaseste de 2 ori productia mondiala de cirese. SUA fiind principalul producator de capsuni, este urmat în ordine de Spania, Japonia, Polonia, Italia, Coreea de Sud, Franta si Mexic. În contextul cresterii suprafetelor cultivate cu capsun si al introducerii în cultura a unor soiuri noi, de mare productivitate, este semnificativ faptul ca productia mondiala de capsuni s-a dublat în ultimii 25 de ani. Desi pe plan international evolutia productiei de capsun este semnificativa, în Romania se constata o micsorare cu 75% a acesteia, în raport cu anul 1990, când se înregistrau productii totale de 25.000 t. În tarile din vestul europei consumul de fructe de capsun este de 2-2,5 kg pe cap de locuitor, pe când în Romania consumul este de 0,340 kg. Lipsa de capsuni pe piata româneasca poate fi asociata cu puterea scazuta de cumparare a consumatorilor, tehnologia de cultura si orientarea fermierilor catre culturile cu recolta

12

imedita si investitii mici (ex.culturile legumicole). În tehnologia clasica, multianuala a capsunului, practicata în România, recolta de capsune se obtine pe parcursul a 3-5 saptamâni, la sfârsit de mai si în cursul lunii iunie, în timp ce pe plan mondial se pot obtine recolte de capsune aproximativ 10 luni pe an. În România, cultura clasica a capsunului în câmp deschis, a fost stabilita pentru conditiile pedoclimatice specifice, în urma cu peste 40 de ani. Desi s-au facut studii în decursul anilor, perioada de recoltare a capsunului a fost prelungita cu maxim 2-4 saptamâni. În ceea ce priveste rentabilitatea, capsunul ocupa unul din primele locuri în pomicultura. El are însa si doua neajunsuri care trebuiesc avute în vedere când se dimensioneaza plantatiile si anume: perisabilitatea pronuntata a fructelor si consumul mare de manopera pentru recoltat (225 norme la ha, la o productie de 8t de fructe).

CURIOZITATI

Stiati ca…?

• Fructul de capsun este un fruct fals, partea carnoasa dezvoltându-se din receptaculului florii. Adevaratele fructe sunt micile seminte numite achene, fructe seci, care nu se deschid, amplasate la suprafata partii carnoase

• Triburile de indieni din America de Nord cred ca sufletelel defunctilor ramân ratacitoare, pâna când întâlnesc o capsuna la deplina maturitate. Dupa ce acestea o gusta, pot intra în Tara Mortilor si se pot odihni în pace, pentru eternitate.

• Istoria capsunului cu fruct mare începe în anul 1714, atunci când inginerul de origine franceza Amédée François Frézier, a fost însarcinat sa observe fortificatiile portuare din Chile si Peru (America de Sud). Mai pasionat de botanica decât de tacticile militare din timpul Regelui Soare, François Frézier a descoperit capsunul cu fruct mare în apropierea orasului Conception din Chile. Aceasta planta (Fragaria chiloensis) nu va fructifica decât în prezenta unei alte plante de capsun originare din America de Nord (Fragaria virginiana). Din încrucisarea acestor doua specii se va naste o noua specie "capsunul ananas"(Fragaria ananassa), care este la originea tuturor soiurilor de capsun pe care le cultivam si le consumam în prezent.

• Alergia la capsune, care se manifesta prin urticarie este data de o hipersensibilitate fata de histamina.

• Exista peste 600 de soiuri de capsun! Crearea unui nou soi de capsun, necesita o perioada de 8 - 10 ani. Sunt necesare 10.000 - 20.000 de plante pentru a selectiona soiul cu însusirile dorite.

13

Planta

Specii

Genul Fragaria, apartinând familiei Rosaceae, cuprinde peste 20 de specii si subspecii (Jungnickel, 1988; Staudt, 1989), cu o larga raspândire geografica si impresionanta diferentiere sub aspectul adaptarii ecologice. Din punct de vedere genetic, speciile genului Fragaria formeaza o serie poliploida, în care numarul de baza de cromozomi este n=7 (Yarnell, 193 1a, 193 1b; Staudt,1953; Darrow, 1966;Fadeeva, 1975).

Conform încadrarii taxonomice propuse de Staud (1962, 1989) acest gen include specii diploide (Fragaria vesca, F.viridis, F.nubicola, F.Daltoniana, F.nilgerrensis, F.niponica, F.yezoensis, F.Iinumae, F.mandschurica), tetraploide (F.orintalis, F.corymbosa, F.moupinensis), hexaploide (F.moschata) si octoploide (F.chiloensis, F. virginiana, F. iturupensis, F. x ananassa).

Specii diploide

Fragaria vesca ssp. europeana - se caracterizeaza prin flori mici, inflorescente erecte, situate de obicei deasupra frunzisului, chiar si dupa maturarea fructelor. Fructele sunt mici, subglobuloase, uneori ovoide cu caliciu usor ridicat, detasabil, deosebit de aromate. Este raspandita din Europa de Vest pana in Siberia. Cu circa 45 de milioane de ani in urma, odata cu separarea Groenlandei si Americii de Nord de continentul european s-a inregistrat o evolutie separata a speciei rezultand o noua subspecie:

Fragaria vesca ssp.americana - caracterizata prin fructe mai mult sau mai putin alungite si cu caliciu intotdeauna reflect (fructe cu gat). Fructele din cadrul ssp.californica, au forma variabila de la globulos la alungit. Cele doua subspecii au achenele dispuse artificial.

Fragaria vesca ssp.bracteata - difera de celelalte subspecii prin cateva caractere: florile sunt in mod semnificativ mai mari, caliciul este lipit de fruct, achenele sunt situate profund in pulpa. In timp ce primele doua subspecii prezentate sunt intotdeauna hermafrodite compatibile, ssp.bracteata prezinta atat flori hermafrodite, cat si in mod ocazional plante femele (ginodioice). Ssp.bracteata, creste in prezent in muntii Stancosi pana in sudul Mexicului, in timp ce ssp.californica este localizata numai in California. Hancock si Bringhurst (1988) si Jensen si Hancock (1982) au identificat trei ecotipuri

14

distincte ale ssp.californica. Populatiile difera intre ele din punct de vedere al comportarii lor fata de fotoperioada, existand tipuri remontante (inflrorire perpetua), cultivate in mod curent (ex.Alpin)(Coman, Teza de Doctorat, 1995). Multe specii sau varietati, au fost propuse dar acestea variaza de forma tipica foarte putin: var. californica (Cham si Schlecht.,1827; Staudt, 1962), cu frunze matasoase: F.mexicana (Schlecht.,1839), cu foliole cuneate sau oblong-obovate; ssp.bracteata (Heller,1898; Staudt, 1962) si F.insularis (Ryab., 1908), cu caliciu desfacut, lipit de fruct; ssp.americana (Porter)( Staudt, 1962), cu fructe ovoide, sau subconice, de culoare rosie, uneori alba, cu pubescenta pe pedunculi si pediceli; var.efragillis (Duch) Ser.in D.C.., 1825, fara emitere de stoloni; F.semperflorens (Duch) Ser.in D.C.,1825, atat cu filamente cat si fara filamente (Alpine) care infloreste toata vara; var.monophyla (Duch.) Ser. in D.C., 1825, cu o singura foliola; var.muricata (Duch.) Ser.in D.C.,1825, cu stamine petaloide). Cateva forme, ca semperflorens,helleri (Holz in Coult, 1896) si monophyla sunt cunoscute ca diferind printr-o singura gena de tipul clasic vesca. (Darrow, 1966). Desi nu prezinta mare variabilitate genetica, Fragaria vesca este foarte adaptabila si cea mai raspandita specie nativa si cea mai naturalizata dintre toate speciile din cadrul genului. Cele mai importante trei caractere ale acestei specii de fragi sunt: adaptabilitatea, fructul foarte aromat si caracterul infloririi continue. Cele mai nedorite caractere sunt fructul extrem de moale, cu spatii intercelulare mari, cu aer, in interiorul fructului. Plantele se prezinta sub forma de tufe erecte de 15-30 cm inaltime, cu filamente. Frunzele sunt subtiri de culoare verde deschis, glabre sau devin pubescente, cu perisori deschisi la culoare, matasosi. Foliolele aproape sesile, relativ inguste, cuneat-ovate sau romboid ovate, cu seratii largi si ascutite; inflorescenta este mica, in mod normal inaltimea inflorescentelor este egala sau depaseste pe cea a frunzisului, bifurcandu-se; florile au 1,3 cm diametru, sunt hermafrodite; fructul este hemisferic, cu pulpa foarte moale si pastoasa, in general aromata pana la foarte aromata; achenele sunt mici, dispuse superficial, foarte proeminente; caliciu reflect, in mare masura lipit de fruct.

Fragaria viridis Duch., 1766(Hist.Nat. Frais.,135) (Syn. F. collina Ehrh., 1792, F. bifera Duch.,1790 ). Capiton, Breslinge, Green strawberry. Aceasta specie este raspandita in Europa, estul (Caucaz) si centrul (Siberia) Asiei, Insulele Canare, in general pe dealurile inierbate, stepe si in arii mici impadurite cu arbusti si tufisuri. In partea de vest a Europei, F.viridis nu este raspandita pe aceeasi arie ca si F.vesca, dar in partea de est se intalneste pana la lacul Baikal si muntii Altai. Plantele sunt mici, zvelte, fara stoloni, sau cu foarte putine filamente scurte, fara noduri; frunzele sunt de culoare verde intens, matasoase, subtiri, ovate sau eliptice, cu dinti curbati mai mici decat la F.vesca . Inflorescenta este erecta, mica, floarea este perfecta, mai mare decat la F.vesca. Fructul este verde sau verde albicios pana la rosu(pe partea insorita) cand se recolteaza, mici, cu pulpa ferma, aromate, achenele asezate in profunzimea pulpei, caliciu relativ larg, aderent la fruct si strans de fruct, epicaliciu lipit de fruct. Aceasta specie este nativa din pajistile inierbate, stepei si lizierei. Plantele amintesc in general de F.vesca, dar aparent. De obiecei infloreste pana toamna. Totusi, are slaba variabilitate, mai curand distinctiva, si nu are caractere aparente care pot imbunatati actualele sortimente cultivate. Fermitatea fructului ar trebui sa fie cercetata pentru noi gene, pentru acest caracter. Se apreciaza ca se dezvolta pe solurile calcaroase

15

mai bine decat majoritatea speciilor. Prezinta flori mai mari si inflorescente mai putine decat F.vesca. Este o specie hermafrodita autoincompatibila.

Fragaria nilgerrensis Sclecht.,1857 (ex.J.Gay, Ann, Sci.Nat.IV 8: 206). Aceasta specie este raspandita in sud-estul Asiei, in regiunile muntoase din Filipine si centrul si sudul Chinei (Yunnan, Hupeh, Szechmon, Mingtsze) in jurul Indiei, in special in regiunile din sudul Indiei. Este originara din zona muntilor Niloghiri din sud-estul Indiei. Exista si o subspecie endemica in Taiwan, numita ssp.Hayatai, care se distinge prin prezenta antocianilor in toate organele plantei, chiar si in fructe (Darrow,1966). Plantele sunt adesea foarte robuste, filamentele, petiolurile si pedunculii sunt acoperiti cu peri vigurosi; foliolele sunt petiolate, groase si rugoase, rotunde sau obovate, mici spre mijlocii, cu seratii mici, foarte pubescente pe frunze si petioli, de culoare verde intunecat. Inflorescenta este mica, cu 3-4 flori mari, albe cu roz-rosiatic, cu numeroase pistile; receptaculul este mare, plat. Fructul este subglobulos, colorat in alb cu o usoara tenta de roz, fara gust sau cu gust neplacut, mic, sustinut de un petiol erect; semintele sunt mici, numeroase, stranse apropiat in cavitatile din fruct; lobii caliciali sunt mari, adesea stransi complet, lipiti sau suberecti la fruct. Se cunosc si forme cu rosu inchis in loc de alb la flori, fructe mari in loc de fructe mici. Sunt putine caracteristtici fiziologice cunoscute la aceasta specie cum ar fi fotoperiodism si reactia fata de temperatura. Distributia sa nativa ne-o sugereaza ca posibil parinte al Duchesnea indica, capsunul fals. Numarul mare de seminte mici pe fruct, sugereaza valoarea sa in ameliorare pentru fruct mare, utilizand ca celalalt parinte o varietate cu fruct mare pentru furnizarea celui mai mare flux hormonal per samanta pentru marirea fructului. Incercarile de incrucisare cu aceasta specie s-au soldat cu esec sau cu obtinerea de plante pitice, care nu au produs fructe. Cu toate acestea in 1941 (Nurenberg, 1949) a incrucisat vesca si nilgerrensis, obtinand plante normale si plante pitice. Prin backcrossare cu nilgerrensis, s-au obtinut un numar mai mare de plante hermafrodite si un numar mai mic de plante pistilate, barbatesti sau sterile.

Fragaria daltoniana J.Gay, 1857(Ann Sci.Nat.IV 8:24, fig.8-4) Aceasta specie este nativa din Sikkin Himalayas. Plantele au filamente filiforme, subtiri, pubescente sau aproape glabre; foliolele sunt petiolate cu putini dinti, florile sunt solitare, lobii caliciali sunt dintati si bracteolele sunt dintate, lipite de fruct; fructele sunt ovoid-alungite sau fusiforme cu inaltimea de 2,5 cm si 1,3 cm inaltime, rosu inchis starlucitor, cu putina aroma. Aceasta specie pare sa aiba doar fructul relativ mare si relativ tare, ca sa poata fi folosit in ameliorare.

Fragaria nubicola Lindl., ex. Lacaita, 1916 (Jour., Linn., Soc.Bot.) Aceasta specie este descrisa ca fiind apropiata de F.viridis, desi specimenele se pare ca se aseamana cu F.vesca. Hooker(1879,Fl.But.India, 2:344), prin experimentarile efectuate subliniaza ca nubicola a fost incompatibila cu vesca si a considerat-o o specie separata. Plantele sunt mici, cu frunze argintii aproape globuloase, stoloni cu filamente filiforme, cu

16

pubescenta densa argintie pe petioli si putin pe pedunculii florali. Lobii caliciali sunt aproape lipiti pe suprafata fructului.

Specii tetraploide (2n = 28)

Fragaria moupinensis (Franch) Card., 1916. (Bull.Mus.Nat. Hist. Paris, 22:397 - 398). De baza Potentilla Moupinensis French.,1885(1886). Este o specie originara din estul Tibetului (Moupine), Yunnan si vestul Chinei. Raspandirea acestei specii este cuprinsa de aceea a speciei F.orientalis la nord, de F.nilgerrensis la sud si F.nubicola si F.viridis (F.collina) la vest. Caracteristicile frunzei sunt similare cu ale speciei F.nilgerrensis si poate reprezenta forma tetraploida a acestei specii diplode. Franchet a sugerat aceasta in asemanarea speciei cu F.collina (F.viridis un diploid), in care caz ar putea fi un tetraploid al acestei specii. Distributia speciei F.viridis, in acest caz, poate fi extinsa din est, in centrul Siberiei, in vestul Chinei. Plantele sunt mici, prezinta rizomi stoloniferi scurti, frunzele sunt trifoliate, uneori pot fi pentafoliate, cu foliole mici, scurt petiolate, serate,glabre. Inflorescentele sunt mai inalte sau mai scunde decat nivelul frunzelor. Pedunculii florali perzinta deseori o frunza simpla sau o bractee; caliciu laciniat, cu lobi lanceolati-lineari; florile au petale albe, subrotunde de doua ori mai largi decat caliciul. Sunt necesare mai multe studii pentru reevaluarea insusirilor necesare in ameliorare.

Fragaria orientalis Losinsk., 1926 (Bull.Jard.Bot.Princ.URSS) Aceasta specie traieste in padurile de pe pantele neacoperite ale muntilor, in mod frecvent pe solurile pietroase din vestul Siberiei, Mongolia, Manchuria si Corea. Tufa (la planta tip), sunt doar de 3,8 cm inaltime, cu stoloni lungi si subtiri; foliole ovate, romboide, cu peri argintii pe fata inferioara, adesea sesile, cui 6 pana la 9 dinti largiu si adanciti pe fiecare parte; inflorescente cu cateva ramificatii, cu bractee la baza formate din 2-3 foliole. Florile sunt perfecte, cu pedicel foarte pubescent cu peri compacti lipiti de suprafata, petalele au in medie 1 cm in diametru, concave,; sepalele pubescente, lanceolate(cele exterioare) si linear lanceolate, mai scurte decat petalele, lipite de petale. Fructul este conic sau rotund, rosu, cu achenele prinse in cavitati adancite. Raspandirea in zonele reci si uscate din Asia, sugereaza rezistenta la conditiile aspre si la seceta. Petrov, care a descoperit aceasta specie ca fiind tetraploida, a obtinut un octoploid, prin tratare cu colchicina. Acest capsun este consumat in stare proaspata in Estul indepartat, dar cultura sa este necunoscuta.

17

Specii hexaploide (2n = 42)

Fragaria moschata Duch., 1766 (Hist.Nat Frais., 145) Syn. F.elatior Ehrch.,1792) Misk, Capron, Capiton, Haunt bois, Strawberry Aceasta specie de capsun creste in paduri de arbusti, in locuri umbroase, in iarba inalta. Poate fi gasita din Scandinavia si Europa atlantica, dinspre Europa Centrala si de Est (Volga, Regiunile Donului), pana in Rusia, Siberia (Regiunile Amurului). Plantele sunt viguroase, cu inaltime de la 10 la 40 cm, fara stoloni sau foarte putini, chiar mai viguroasa decat multe clone de F.virginiana si F.chiloensis; plante dioice dar varietatile cultivate au flori perfecte; frunzele sunt mari, rombice, cu nervuri puternice, rugoasa si foarte pubescenta; inflorescenta este inalta, umbelifera, situata deasupra foliajului; florile sunt mari 20 - 25mm in diametru, fructele sunt mari, rosu luminos pana la maroniu intunecat, rosu purpuriu sau chiar rosu verzui, globulos neregulat (pana la ovoid), aromate, cu vene; prezinta parfum puternic de muscat; achene prinse la suprafata, caliciul puternic reflex. Schiemann (1937), raporteaza ca hibrizii dintre moschata si viridis sunt tetraplozi si sunt total fertili si pot fi distinsi de moschata. Cei mai multi hibrizi cu octoploidul virginiana sunt complet sterili, dar un mic procent de plante produc fructe si cateva seminte, iar anumite plante arata ca F.moschata. La aceasta specie fructele se matureaza in acelasi timp si pot fi recoltate simultan.

Specii octoploide (2n = 56)

Fragaria virginiana Duch., 1766 (Hist.Nat. Frais.,204) Scarlet sau Capsunul de Virginia. Este capsunul de pajisti din estul Americii de Nord din Luisiana si Georgia, pana in Hudson Boy si Dakota. Este o specie octoploida din estul Americii de Nord, in timp ce singura specie din estul Americii de Nord este diploida F.vesca ssp. americana (Porter) Staudt, 1962 (Conad. Jour. Bot. 40;872), se gaseste in suprafetele impadurite si umbroase cu planta mult mai mica. Frunzele relativ groase, verde mediu pana la intunecat, in mod normal petiolate, puternic dintate, obovate pana la oblonge; petiolii sunt pubescenti; foliola terminala este de 1,5 pana la 10 cm lungime, cu 5 pana la 8 perechi de dinti; inflorescenta variabila, cu ramificare bazala sau la inaltime, pubescenta; florile sunt mari, dioice, ocazional poligame; florile strict pistilate sunt mult mai mici decat cele staminate; inflorescentele se formeaza sub nivelul sau peste nivelul foliajului; lobii caliciali cu 4-11 mm lungime; fructele au 0,5 - 2,5 cm diametru, de doua ori marimea de la F.vesca, subglobulos, pana la ovoid, rosu luminos intens de cele mai multe ori stacojiu, pulpa in mod normal alba, acida, aromata, uneori astringenta; achenele au 1,3 - 1,6 mm lungime, prinse adanc in suprafata fructului. Capsunul virginian este o specie destul de variabila, fiind descrise cateva varietati botanice: var.australis Ryab, 1898 cu foliolele aproape sesile; var.illinoensis (prince) Gay, 1867; var.

18

grayana Vilm. Rydb., 1898, foarte viguroasa, cu perisori raspanditi pe pedicel, foliolele terminale de 5-10 cm, cu 8-15 perechi de dinti; var. canadensis (Michx.) Farw., cu fructe oblong conice; var.multicipita Fern, 1908; var. terrae-novae Rydb., 1898, Fern & Wing, cu foliole scurt petiolate; var. glauca S.Wats, 1871, cu pubescenta pe toate partile verzi. Multe caracteristici notabile, apar in variatele clone salbatice din nordul Americii de Nord, cum ar fi rezistenta la temperaturi scazute, la fel ca si la temperaturi ridicate, adaptarea la fotoperioada scurta, rezistenta la seceta. Mai mult, florile dovedesc susceptibilitate pana la rezistenta la inghet. Este in general aromat si mai curand acid, fruct moale, dar pot fi obtinute si selectii cu fructe ferme.

Fragaria chiloensis Duch., 1766 (Hist.Nat.Frais,165) Aceasta specie este bazata pe plantele cultivate, aduse din Conception - Chile, in Franta, in anul 1714. Aceasta specie, foarte variabila este abundenta in lungul plajelor de pe coasta chiliana. In America de Nord, raspandirea sa este limitata pana la pajistile de langa Santa Barbara California, cele 3000 mile nordice ale Peninsulei Aleutine din Alaska, dar niciodata inauntrul plajelor ca in Chile; in Hawai este raspandita pe culmile muntilor la 5000 picioare inaltime. Desi cultivata in Peru, Ecuador si in Mexic, varietatile cultivate ale speciei F.chiloensis provin din Chile. Acestea difera de cele mai multe specii, care fiind mai pubescente si avand frunzele mai inchise la culoare, din care cauza sunt lucioase si de asemenea, ca avand flori complete si fructe mari. Toate aceste caractere pot fi gasite la plantele salbatice, atat in Chile si ocazional in California. Plantele sunt slab viguroase, in mod obisnuit fin pubescente, stoloni vigurosi, scurti sau lungi, deseori pereni, cei mai multi formandu-se dupa fructificare; petiolii sunt vigurosi de 2 pana la 20 cm lungime; frunzele sunt foarte groase si pieloase, in mod normal lucioase, verde intunecat, cu tendinta de a fi sempervirescente; foliolele sunt slab obovate cu marginile cuneate, cu dinti scurti rotunjiti aproape de mijloc, pubescenta verde pal, cu peri matasosi pe partea inferioara a frunzelor, foliole petiolate scurte, aproape sesile; inflorescente extrem de variabile, cu tije pubescente, cu peri matasosi, cu ramificare bazala, pana la inalta, avand de la cateva pana la numeroase grupari florale; florile dioice si ocazional hermafrodite (in special in Chile); florile sunt de cele mai multe ori foarte mari 20-35 mm in diametru, formandu-se sub, la nivelul si peste foliaj, petalele fiind in linii mari obovate; fructul este intunecat, rosu maroniu ( in special pe partea insorita) pana la roz pal translucid cu pulpa alba, ferma moderat, cu aroma placuta, hemisferic de 15-20 mm in diametru, se desprinde de caliciu foarte usor, fructul fiind mai mare decat la alte specii; achenele pot fi inaltate pe partea insorita, dar pot fi asezate si in cavitati superficiale. Au fost identificate multe varietati, care sunt importante pentru toleranta lor la seceta, adaptabilitatea lor la temperaturi scazute, adaptabilitatea la fotoperioadele lungi si scurte, rezistenta la frig a florilor si fructelor. Caracterlele limitative sunt susceptibilitatea la vestejirea frunzelor, plantele sunt in mod normal sensibile pana la foarte sensibile la extreme cald-rece; fructe intunecate pana la alb, cu pulpa alba, seminte inchise la culoare, cu aroma foarte scazuta. Au fost identificate si clone cu aroma foarte ridicata.

19

Fragaria ovalis (Lehm.)Rydb., 1906 (Bull. Torr. Bot. Club). De baza Potentilla ovalis Lehm., 1849. Aceasta specie include toate fragile de pasune si pajiste din nordul New-Mexico-ului si din Muntii din Montana de Vest, pana la plajele californiene si din zona de nord din Alaska. Este total fertil cu F.virginiana pana la Est si cu F.chiloensis, pe plajele din vest. Plantele sunt mai mult sau mai putin glauce, frunzele sunt normal mai groase decat cele ale speciei F.virginiana, dar mai subtiri decat ale speciei F.chiloensis, cu luciu albastrui si perisori matasosi. Foliolele sunt sesile sau scurt petiolate, oblong sau cuneate, de 2-3 cm lungime, aspra, dintata de la mijloc in sus. Inflorescenta este mai degraba scurta, nu mai mult de 5 cm inaltime, in mod normal sub nivelul frunzelor, florile au 1-1,5 cm diametru, petale obovate, depasind sepalele cu o jumatate de lungime; fructele sunt rosu pal, in mod normal subglobuloase, cu pana la 1 cm in diametru. Aceasta specie este variabila ca si virginiana si chiloensis. Introgresia de caractere de la chiloensis cum ar fi frunzele groase, fermitate, seminte inchise la culoare, fruct tare, caliciu strans pe fruct, pot fi gasite la ovalis, pe pajistile indepartate din Oregon, iar caracterele de la virginiana, cum ar fi frunzele subtiri, cu dintatura incepand din zona mijlocie, cu fruct rosu stracojiu stralucitor, cu caliciu reflex, in Colorado. Hibrizii dintre chiloensis si ovalis, backrossurile si segragarea sunt abundenete unde ovalis intalneste chiloensis. F.ovalis este importanta in ameliorare pentru rezistenta sa la seceta, rezistenta la temperaturi scazute, inflorire si fructificare continua, caractere la foarte multe clone, matuarera timpurie a fructelor, rezistenta florilor la temperaturile scazute si timpurietate. Poate contribui cu aceste caractere in viitorul capsunului.

Fragaria x ananassa Duch.,1766 (Hist. Nat. Frais.,190, Fig. 8-7). (Hibrid intre F.chiloensis si F.virginiana; F. ananassa nm. cuneifolia (mitt. ex Howell) Staudt, 1962).(Syn.: F.chiloensis var.ananassa (Duch) L.H. Bailey, 1925; F.grandiflora Ehrh., 1792) In aceasta specie sunt incluse majoritatea cultivarurilor de capsun cu fruct mare. Duchesne (1766) a propus ca ananassa este un hibrid intre F.virginiana si F.chiloensis. F.x ananassa se aseamana puternic cu specia F.virginiana var. illinoensis. Se cultiva intr-un numar mare de cultivaruri pe areale cu mare diversitate geografica, astfel putind fi intalnit din Europa pana in America de Nord, Rusia, Hawaii, Japonia si China.

Desi mai mult de o treime din speciile genului Fragaria produc fructe comestibile, numai trei dintre acestea sunt cultivate în scopuri comerciale: Fragaria x ananassa, Fragaria vesca, Fragaria moschata (Darrow, 1966; Hancock si colab., 1990, 1993). Prima dintre acestea este insa singura specie care prezinta interes din punct de vedere comercial, si care, prin urmare, reprezinta obiectul unor programe sustinute de cercetare. Totusi, selectiile de F.vesca, cu inflorire si fructificare continua (var. semperflorens), desi sunt cunoscute ca fiind foarte sensibile la bolile virotice, ramin surse potentiale de gene valoroase pentru programele de ameliorare, intrucat unele dintre genotipurile cultivate ("Rugen", "Baron Solemacher", "Mari", "Alexandria", "Finja"), au un inalt grad de homozigotie (oferind posibilitatea propagarii usoare prin samanta) si produc recolte apreciabile de fructe, cu o aroma inegalabila.

20

In prezent, este unanim recunoscut ca speciile salbatice reprezinta o sursa bogata de caractere valoroase si ca foarte adesea nivelul variatiei genetice pentru un caracter dat, este mai ridicat in germoplasma"exotica"(Paterson si colab., 1991). In plus, pe langa caracterele agronomice valoroase, speciile salbatice manifesta multe proprietati importante pentru supravietuirea in mediul natural.

Delicioasa aroma a speciilor cu grad scazut de ploidie, poate fi interesanta in combinarea cu productivitatea si marimea capsunului cultivat Fragaria x ananassa Duch. Decaploizii din cadrul genului Fragaria constituie obiectul unor importante programe de cercetare in Anglia, Germania, Suedia si SUA (Scott, 1951; Bauer si Bauer, 1967, 197l Trajkovski K., 1993). Decaploizii au devenit un model potrivit pentru cercetare in genetica, biologie, evolutie si reproducere (Bringhurst si Gill, 1970; Sukhareva, 1982; Ahmadi si Bringhurst 1992). In urma hibridarii interspecifice, cu referire speciala la F.vesca si F. x ananassa, s-a obtinut un nou decaploid F. x vescana, primul cu caracter day-neutral, care se numeste Rebecka(Trajkovski K., 1998). Pe langa toate aceste studii, la nivel european, exista un proiect de resintetizare a speciei F. x ananassa in conditiile climatice din Europa (Trajkovski K., 1998). Imensa diversitate a germoplasmei de Fragaria existenta in lume a devenit o certitudine. O parte a variabilitatii a fost deja incorporata in cultivaruri, iar cea mai mare parte a ramas disponibila pentru cercetari viitoare, cu conditia sa fie descrisa colectata si conservata. Au fost deja identificate sursele pentru rezistenta la daunatori, toleranta la seceta, susceptibilitatea la frig, calitatea fructelor, cerinte nutritionale variate si toleranta la saratura.

21

Planta

Insusirile plantei

Capsunul este o planta perena (care traieste mai mult, dupa plantare), semierboasa. Aceasta specie, se numara printre putinele specii perene, care fac trecerea de la plantele erboase la plantele lemnoase. Creste sub forma unei tufe scurte (15-40 cm înaltime).

22

Radacina capsunului.

Toate radacinile plantelor înmultite pe cale vegetativa (inclusiv ale capsunului), sunt adventive, aceasta însemnând ca ele se dezvolta din tesutul tulpinii (rizomului) plantei. Ele se dezvolta din muguri situati lânga baza frunzelor tinere, care sunt în contact cu solul umed. Radacinile apar succesiv, la diferite nivele ale ramificatiilor, un model care limiteaza viata productiva a plantei. Sistemul radicular la capsun este superficial si este format dintr-un numar mare de radacini fibroase, de grosimi aproximativ egale, de culoare roz-galbuie (cele tinere de 1 an) sau neagra (cele care depasesc vârsta de 1 an). În solurile profunde, bine mobilizate, radacinile pot explora pâna la o adancime de 40 - 60 cm, chiar 100 cm, limitarea fiind data, de adâncimea solului. Marea majoritate a radacinilor însa (peste 80%), se afla pâna la adâncimea de 20 cm. Din aceasta cauza, capsunul este sensibil la seceta, iar pamântul din jurul plantei trebuie permanent maruntit superficial. În primii 2 ani de viata, radacinile se dezvolta mult, ajungând pâna la adâncimea de 50 cm si lateral pâna la 30 cm. Dupa 3-5 ani, sistemul radicular se reduce treptat, deoarece o parte din ramificatiile laterale mor. Paralel cu aceasta evolutie, pe ramificatiile tinere ale tulpinii, în partea lor bazala, apar în fiecare an radacini noi. Dispunerea lor în cadrul tufei apare etajata, corespunzator cu aparitia lastarilor (ramificatiilor), în decursul anilor. Distribuirea radacinilor pe adâncimea de 25-30 cm, se explica prin fertilitatea, aprovizionarea cu apa si aerarea mai buna a solului, pe aceasta adâncime. Sistemul radicular la capsun include: 1) o structura cu radacini primare(radacini structurale) - care cuprinde radacinile ce se dezvolta direct din tulpina(rizom). Sunt în numar de 20-25 în mod normal, dar numarul poate creste pâna la 100 sau peste. Aceste radacini, pe langa rolul de fixare a plantei în sol sau mediu de crestere, au rolul de transport a substantelor hranitoare catre tulpina si de transport a produselor fotosintetice dinspre tulpina, pentru depozitare a substantelor de rezerva ale plantei în radacina, sub forma de amidon, pentru perioada de repaus vegetativ (substantele de rezerva depozitate în radacinile perene ale capsunului, au un rol deosebit de important în declansarea cresterii si înfloririi în primavara). Radacinile primare sanatoase, au cilindrul central(miezul) alb sau roz. Când sunt bolnave cilindrul central devine incolor. 2) o structura cu radacini secundare (radacini hranitoare, radacini absorbante, radacini albe), care traiesc de la câteva zile pâna la câteva saptamâni. Ele constitue marea masa a sistemului radicular, absorb apa si substantele nutritive din sol si le transfera la radacinile primare. Radacinile absorbante noi, se formeaza constant în locul celor vechi, pe masura ce acestea mor. Rapiditatea procesului de formare a noilor radacini absorbante depinde de conditiile de vreme si de întretinerea si fertilitatea solului. Atacul diverselor insecte sau al bolilor, distruge radacinile hranitoare, reducând ritmul de formare a acestora, oprind astfel fluxul apei si al substantelor hranitoare catre planta.

23

Tulpina capsunului.

De la radacina, porneste o tulpina foarte scurta care se numeste rizom, care se ramifica prin bifurcare. La plantele tinere (1-2 ani), rizomul este putin ramificat. El formeaza în fiecare an o serie de ramificatii( conuri de crestere) într-un numar variabil în functie de

soi (2 - 4). Pe fiecare ramificatie noua a tulpinii, apar radacini subtiri si dese.

Noile ramificatii apar în imediata vecinatate a solului sau sunt usor îngropate. Fiecare ramificatie de 1 an, formeaza în vârf un mugur florifer, iar în lateral, la subsoara frunzelor de pe ramificatii, formeaza 1 - 3 muguri vegetativi, care vor da nastere la ramificatiile urmatoare. Caracteristica de ramificare laterala a tufei la capsun depinde de vârsta, soi si lucrarile de ingrijire aplicate. La unele soiuri (Senga Sengana) ramificatiile cresc în sus, aproape vertical, conducând la formarea unor tufe compacte, la alte soiuri ramificatiile se formeaza mai mult lateral, la suprafata solului, rezultând tufe rasfirate.

Partea aeriana, este deci o tulpina perena, scurta, ce poate ajunge pâna la 15-20 cm înaltime, formata dintr-un numar variabil de ramificatii pe care cresc frunzele,

24

pedunculii florali, stolonii, mugurii. Cresterile anuale, reprezentate prin rozete de frunze, abia ating 1,5 - 2 cm. Aceste cresteri anuale nu se fac prin alungirea tulpinii initiale, ci prin ramificatiile laterale, ceea ce imprima plantei o pozitie culcata. Fenomenul de crestere depinde de factorul temperatura, fiind mult mai rapid în perioada de primavara, în competitie cu restul sezonului de crestere. Tempera-turile scazute din toamna, slabesc sau chiar opresc producerea de frunze noi.O caracteris-tica specifica plantei de capsun o constituie faptul ca plantele sunt întotdeauna verzi, iar frunzele nu cad. Totusi, moartea lor în fiecare an, se datoreaza temperaturilor scazute din timpul iernii. Uneori, plantele au capacitatea de a-si pastra frunzele verzi si acti-ve, sub un strat protector de zapada , ceea ce demonstreaza ca în general suporta um-brirea .

Frunzele capsunului sunt mari, trifoliate, lung petiolate, dintate, lucioase sau pubescente, verzi, cu stipele variabile ca forma, marime si culoare. O frunza traieste 60-70 de zile, apoi se usuca. Frunzele se usuca esalonat, cele uscate fiind înlocuite treptat în sezonul de ve-getatie de frunze tinere, astfel planta are frunze verzi totdeauna, chiar si iarna sub stratul de zapada. Frunzele care ramân verzi pâna primavara, asigura desfasurarea înfloritului si legarii fructelor in conditii optime, contribuind la o mai buna hranire a plantelor la începutul acestui anotimp si deci, asigurând un spor de productie de 50%. Frunzele formate toamna (la cultura în camp), sunt mai mici si au un petiol mai scurt decât cele aparute primavara. Aceasta diferentiere, constituie o adaptare a plantei la conditiile vitrege din timpul anotim-pului rece, ce permite protejarea plantelor la suprafata solului. Numarul de frunze, care constituie suprafata foliara dintr-o cultura de capsun, în toamna, este direct corelata cu pro-ductia de capsun din urmatorul an. Reducerea acestei suprafete foliare din cauze diverse (boli, daunatori, factori de mediu nefavorabili), are consecinta directa la supravietuirea plantei în iarna si la productivitatea din urmatorul sezon de vegetatie.

Mugurii axilari pot evolua în: stoloni (filamente), conuri de rod si/sau pot ramâne dorminzi. Evolutia catre una sau alta din acestea, depinde de potentialul genetic si de factorii de me-diu. In general, producerea stolonilor are loc în conditii de zile lungi(fotopearioada mare), iar a conurilor de rod si inflorescentelor, în conditii de zile cu fotoperioada scurta. Exceptie fac soiurile numite "day-neutral" a caror comportare nu este influentata de fotoperioada. Cresterea filamentelor si cresterea incipienta a rozetelor de frunze, se reali-zeaza pe baza substantelor de rezerva ale tufei. Între numarul de stoloni si pedunculii florali, de cele mai multe ori este un raport invers.

Cresterea partilor subterane. Primavara, rizomul formeaza ramificatii noi (conuri de crestere). Partile rizomului formate în anii anteriori, continua sa se îngroase. Sistemul radicular al capsunului îsi începe cresterea cu 8-10 zile înaintea partii aeriene. Sistemul radicular devine stabil in primele 2-3 saptamini de la plantare. Radacinile continua sa creasca atita vreme cât temperatura din sol este pe-ste 7,2º C. Radacinile, cresc în cel mai rapid ritm când temperatura solului este de aproxi-mativ 13º C, iar cresterea lor încetineste la temperaturi ridicate ale solului. Cresterea decur-ge pe parcursul întregii perioade de vegetatie, înregistrându-se doua maxime: la începu-tul vegetatiei si dupa recoltarea fructelor. Cantitatile suficiente de azot si fosfor în substratul de cultura determina dezvoltarea unui sistem radicular sanatos si extensiv. În culturile multi-

25

anuale, dupa 3 - 4 ani, o parte din radacini încep sa se usuce, creând un dezechilibru al partii subterane cu partea aeriana. În timp ce partea subterana se reduce ca volum (mic-sorind posibilitatile de aprovizonare a plantei), partea supraterana se mareste ca volum, prin cresterea numarului de ramificatii anuale ale tulpinii si respectiv ale inflorescentelor, care prin fructificare solicita noi aporturi de substante nutritive în sol. În consecinta, fructele ramân mai mici, de calitate inferioara, apar virozele, motive pentru care plantatiile se des-fiinteaza la 4 - 5 ani. În anul al patrulea, recolta de capsun se reduce cu 50 % fata de anul precedent. Aparitia si cresterea frunzelor. Se desfasoara esalonat, de primavara pâna toamna. Frun-zele batrâne sunt înlocuite cu frunze noi, astfel încât planta are aproape permanent frunze verzi si în general tinere. Pâna la recoltarea fructelor se formeaza 55% din frunze, iar restul de 45% se formeaza dupa recoltarea fructelor. Formarea si cresterea stolonilor. Primii stoloni apar în perioada înfloritului, însa aparitia si cresterea lor se intensifica dupa recoltarea fructelor. Emiterea de noi stoloni continua, în conditii favorabile, pâna toamna târziu. Formarea stolonilor decurge intens la o temperatura de 18-20 ºC, pe un sol fertil, afânat si umed. Etapele fructificarii. Fructificarea începe cu inductia florala si diferentierea mugurilor de rod. Inductia florala are loc în lunile mai-iunie, care corespunde cu recoltarea fructelor. Este o etapa de pregatire a conului de crestere din mugurele vegetativ. Sub influenta hormonului florigen are loc evolutia mugurilor vegetativi în muguri floriferi. Aceasta evolutie are loc nu-mai dupa ce are loc inductia florala Diferentierea mugurilor floriferi. Începe în luna iulie, dupa recoltarea fructelor si continua pâna toamna. Formarea graunciorilor de polen si pistilurilor are loc însa, în primavara urmatoare, în preajma înfloritului ca si la celelalte specii pomicole. În cadrul aceleiasi plante, diferentierea mugurilor floriferi are loc esalonat, în functie de po-zitia ramurilor anuale ale tulpinii (rizomului) si de alti fri. Mugurii floriferi situati pe ramifica-tiile din partea centrala a rizomului, îsi încep diferactoentierea mai devreme decât cei situati pe ramificatiile laterale. Diferenta dintre cele 2 momente poate atinge 12-14 zile. Aceasta esalonare a diferentierii mugurilor de rod, determina esalonarea aparitiei inflorescentelor în primavara urmatoare. Ritmul diferentierii mugurilor floriferi depinde de umiditatea solului, temperatura si luminozitate (durata zilei), pentru soiurile de zi scurta (soiurile cu o singura fructificare). Daca în lunile iulie si august, solul are umiditate suficienta, diferentierea decur-ge mai intens si începe mai devreme decât daca în aceeasi peri-oada ar fi seceta. Absenta apei în aceasta perioada, nu impiedica numai diferentierea mugurilor ci ameninta viata plantei. Prin uscarea frunzelor, partiala sau totala, depunerea sub-stantelor de rezerva în radacinile principale nu mai poate avea loc, micsorând pe de o parte rezistenta plantelor la ger, iar pe de alta parte afecteaza nivelul productiei din anul urmator. Procesul de formare a mugurilor floriferi se intensifica dupa ce trece perioada deosebit de calduroasa din timpul verii si când se reduce durata zilei la 10-12 ore, influentat fiind de fo-toperiodism. Functie de fotoperiodism, soiurile de capsun se impart in 3 grupe: de zi lunga (majoritatea soiurilor), de zi scurta si indiferente la lungimea zilei. Soiurile de zi lunga nece-sita pentru diferentierea mugurilor 14 -16 ore zilnic (zile de vara), iar cele de zi scurta au nevoie de o durata zilnica de 12 ore (zile de toamna). Se poate întâmpla ca la unele soiuri neremontante (cu o recolta pe an), ca toamna sa realizeze o a doua recolta. Soiurile remontante, produc muguri de rod indiferent de lungimea zilei, atâta vreme când

26

sunt asigurate conditiile de temperatura. Informatiile referitoare la necesarul de lumina si influenta acesteia în obtinerea de recolte în extrasezon, sunt necesare la realizarea culturilor de capsun in sitem protejat. Înfloritul si legatul florilor. La capsun inflorescentele încep sa apara la 2-4 saptamâni de la începutul cresterii frunzelor. Când primele flori se deschid, înfrunzirea este completa. Spre deosebire de plantele pomicole, la care înfloritul se desfasoara pe baza substantelor de rezerva acumulate în planta în anul anterior), la capsun înfloritul se realizeaza pe baza substantelor produse de frunzele formate în acelasi sezon. Aceasta este si explicatia pentru care, la aceasta specie leaga 65-95% din flori. În functie de soi si conditiile climatice, o planta de capsun poarta flori timp de 32-55 zile. O floare ramâne deschisa 3-4 zile, apoi petalele ei cad. O alta caracteristica speciala a plantei de capsun este ca pe aceeasi planta, la un moment dat, în perioada de fructificare, se gasesc: boboci florali nedeschisi, flori deschise, fructe legate, fructe în pârga si fructe coapte. Dinamina înfloritului, a cresterii si coacerii fructelor, depinde mult de mediul de cultura, în mod special de temperatura si umiditate. De regula, înfloritul, la culturile amplasate în câmp, se declanseaza când temperatura medie zilnica depaseste 12ºC. La capsun, înfloritul si cresterea fructelor se suprapun în cea mai mare parte. La aceasta specie, fructele nu cad fiziologic, însa ultimele flori leaga fructe mici sau sunt sterile. Procesul pare firesc, în conditiile în care aceste flori sunt concurate de fructele aflate în crestere, de pe inflorescenta respectiva. Polenizarea. Este realizata de albine, bondari, vânt. Pentru ca fructele sa se dezvolte uniform si sa aiba o forma regulata, este necesara fecundarea a cât mai multe pistiluri din aceeasi floare. Partea din fruct care nu dezvolta achene (impropriu seminte), deci, ale carei pistiel nu au fost fecundate, ramâne deformata. Toti factorii care influenteaza legarea florilor (temperaturi scazute, seceta, dezechilibre nutritionale, atac de boli sau daunatori), pot conduce la pierderea calitatii recoltei prin obtinerea de fructe deformate, improprii comercializarii pentru consum în stare proaspata Cresterea si coacerea fructelor de capsun. Cresterea fructului, dupa fecundare, se bazeaza mai mult pe cresterea în volum a celulelor si a spatiilor intercelulare si mai putin pe diviziunea celulelor. În cazul fructificarii de primavera, conditiile din timpul toamnei anterioare, când are loc diferentierea mugurilor floriferi, determina în mod direct, numarul de celule din fruct, în timp ce conditiile din timpul dezvoltarii fructului (primavara), determina marimea fructului precum si distributia celulelor în cadrul fructului. Un mugure floral mic, care a diferentiat toamna un numar limitat de celule, nu poate evolua primavara într-un fruct mare. Lungimea perioadei de la fecundare pâna la maturarea fructului, este în strânsa corelatie cu factorii de mediu. Teoretic aceasta perioada este de 30 de zile, dar poate dura mai putin de 20 de zile în conditii optime de fecundare si chiar mai muilt de 60 de zile în cazul soiurilor cu fructificare de toamna, în conditii de temperatura scazuta. Fructul continua sa-si mareasca volumul pâna la maturitate deplina: o crestere de 130-140% în perioada dintre stadiul de pulpa verde si coacere deplina si o crestere de doar 14% în perioada dintre colorarea în rosu si maturarea deplina. Necesarul de frig si repausul vegetativ. Zilele mai scurte de 14 ore si temperaturile mai scazute de 7,2 grade Celsius induc starea de repaus la plantele de capsun. Cum planta se

27

apropie de repaus, substatele de rezerva produse în frunze si tulpina sunt depozitate în conurile de crestere si radacini, sub forma de amidon. Acestea sustin cresterea dupa terminarea perioadei de repaus. Stolonii destinati plantarii de vara din anul urmator, trebuie sa fie în repaus deplin când sunt recoltati si apoi depozitati în camere frigorifice. Plantele aflate în repaus, isi încep cresterea când temperaturile sunt favorabile. Evolutia cresterii plantelor de capsun dupa parcurgerea perioadei de frig, depinde de cantitatea de frig primita. Mai multa perioada de frig mareste vigoarea si descreste numarul de ramificatii roditoare, pe de alta parte limitarea cantitatii frigului are ca rezultat o vigoare scazuta a plantei. Ca regula generala, vigoarea mare a plantei favorizeaza cresterea vegetativa - formarea de ramificatii roditoare, frunze si stoloni - vigoarea mica a plantei favorizeaza rodirea. Este deosebit de importanta satisfacerea necesarului de frig determinat pentru fiecare soi, pentru a crea un echilibru stabil intre crestere si fructificare în planta de capsun. O temperatura medie zilnica sub pragul de +5ºC, timp de o luna de zile, în perioada repausului biologic natural, satisface necesarul de frig al plantei de capsun.

Filamentele si stolonii Filamentele se formeaza din mugurii situati la baza frunzelor, de pe ramificatiile anuale ale tulpinii. Acestea, pot avea lungimea de 30-50 cm, uneori putând ajunge si pâna la 1 m, sunt groase de 2-5 mm, si din loc în loc formeaza câte un nod. Din fiecare nod, se formeaza în partea superioara câte o rozeta de frunze, iar în partea inferioara radacini, care penetreaza stratul de pamânt, dezvoltându-se. La început rozetele cresc pe seama hranei preparata de planta mama, dar dupa ce formeaza radacini proprii, se hranesc singure, putînd fi separate pentru obtinerea de plante noi. În conditii de hrana optima pentru înradacinare, o planta tânara, înca neinradacinata, poate supravietui fara sa aiba legatura cu planta mama, circa 2-3 saptamâni. Plantele tinere capata"independenta" fata de planta mama, numai când isi formeaza radacinile secundare. O planta poate forma în medie 6-10 filamente, iar pe fiecare filament se pot forma 3-5 stoloni (rozete cu frunze), bine înradacinati. Vigoarea stolonilor descreste de la baza catre vârful filamentului. Cand filamentul a atins lungimea caracteristica soiului, în vârful lui se formeaza o rozeta de frunze, care emite radacini. Fiecare stolon (rozeta de frunze) emite la rândul sau 3-5 filamente, din care se formeaza 3-5 stoloni, în final, o planta mama putând produce 80-100 stoloni. Stolonii, sunt organe vegetative prin care capsunul se înmulteste în mod obisnuit. Rata de multiplicare si modul de pregatire pentru plantare, sunt mult îmbunatatite prin tehnologiile moderne de înmultire. Procesul de formare a stolonilor, poate continua pe tot parcursul sezonului de crestere, fiind limitat de fotoperioada, apa si temperatura. Stolonii au capacitatea de a-si directiona cresterea catre intervalele dintre rânduri, libere de alte plante si bine iluminate. În plantatiile destinate productiei de fructe, stolonii sunt suprimati în totalitate, într-o etapa incipienta de crestere (erbacee).

Inflorescenta. Florile la capsun sunt grupate în nflorescente. Forma si dimensiunile inflorescentelor, sunt caracteristice grupelor de soiuri. O inflorescenta, prezinta un ax principal care se termina cu o floare. La subsoara unei

28

brectee(frunzulita) se formeaza doua ramificatii opuse de ordinul I, terminate fiecare tot cu câte o floare. La rândul ei, fiecare terminatie de ordinul I formeaza din nodul situat sub floarea terminala respectiva alte ramificatii de ordinul II, terminate tot cu câte o floare. O inflorescenta prezinta 3-4 serii de ramificatii. În cadrul fiecarei ramificatii, fiecare floare este terminala si solitara. Florile apar si se deschid de jos în sus si în serii. Numarul de flori se dubleaza cu fiecare serie de ramificatii(1,2,4,8). Florile de pe primele doua serii de ramificatii dau fructele cele mai mari, prezentând caracteristicile soiului. Floarea primara (cea care se deschide prima), este cea mai expusa îngheturilor timpurii de primavara. deoarece se deschide prima. Numarul mediu de inflorescente pe planta la soiurile cele mai productive, este de 5-10, putând ajunge si la 14-16. Intr-o inflorescenta se formeaza 5-8 fructe. De regula, daca se formeaza mai multe, ultimele fructe sunt mai mici. Daca într-o inflrescenta leaga si se dezvolta mai putine fructe (5-7), acestea se coc în 3-4 serii si sunt toate normal dezvoltate.

Floarea. Este organizata pe tipul 5. Sepalele, verzi, alcatuiesc caliciul, sunt dispuse pe doua rânduri - câte 5 sepale pe fiecare rând. Petalele, amplasate în spatele sepalelor, în numar de 5 (uneori 6-8), au culoarea alba si formeaza corola. În centrul florii se afla staminele în numar de 20 si numeroase pistiluri. În general, soiurile de capsun au flori hermafrodite (au ambele sexe în aceeasi floare) si sunt autofertile (nu necesita

29

polenizatori). Transferul de polen de la antere la pistile si fecundarea, pot avea loc în cadrul aceleiasi flori, între florile aceluiasi soi sau între florile diferitelor soiuri. Transferul de polen în câmp, se poate face prin vânt, precum si cu ajutorul insectelor. Dupa fecundarea florii pedunculul se curbeaza in jos.

30

Fructul

Capsuna (partea comestibila) este un fruct fals, rezultat din îngrosarea receptaculului florii.

Fructele propriu-zise sunt achenele (nuculele) amplasate la suprafata partii carnoase. Acestea sunt denumite impropriu seminte. Achenele sau nuculele, sunt amplasate mai

adânc sau mai la suprafata partii carnoase, functie de soi. Achenele sunt colorate în verde galbui pâna la rosu bordo, functie de soi si expunere la lumina.

Exista o strânsa legatura între dezvoltarea achenelor, dupa polenizare, si dezvoltarea partii comestibile. Distrugerea echilibrului hormonal si de dezvoltare în timpul maturarii achenelor (fertilizare incompleta, moartea achenelor din cauze de mediu sau agenti patogeni) are ca

rezultat, aparitia de fructe deformate. Fructele sunt în general în forma de inima (cordiforme), în functie de soi, putându-se

remarca variatii de forma, de la conic alungita pâna la sferica. Culoarea variaza de la rosu deschis, luminos, pâna la rosu închis, de asemenea functie de soi.

31

Soiuri

SOIURI DE CAPSUN ADMISE LA INMULTIRE ÎN ROMANIA

Soiuri neremontante:

PREMIAL (Timpurii de Pitesti) - soi românesc, obtinut printr-o selectie dintr-o populatie

hibrida americana (1989), timpuriu, rezistent la ger, brume, boli, productive (18 t/ha); planta creste sub forma de tufa semiviguroasa, rasfirata. Florile înfloresc simultan cu celelalte

soiuri din sortiment; fructele sunt mijlocii spre mari(20 g), sfero-conice, colorate uniform în rosu aprins, lucioase, pulpa este rosie cu striatiuni mai deschise în zona centrala,

consistenta, suculenta, placuta la gust. Continut mare în vitamina C. Productia medie pe planta este de 500 g. Soi foarte timpuriu Maturarea: V/4-VI/I.

32

SUNRISE (Rasarit de soare) - soi american, rezistent la ger si seceta, mediu productiv (10-12 t/ha); planta este foarte viguroasa, semierecta, cu frunze mari, rotunde, fructele sunt mijlocii, conice, usor alungite spre caliciu, rosii stralucitoare; pulpa este rosie la periferie, albicioasa în zona centrala, consistenta, intens aromata, buna la gust. Maturarea VI/1-2. CORAL - soi românesc (1992), mediu productiv; planta este viguroasa, formeaza tufe sferice alungite, cu forme erecte; fructele primare sunt cuneiform-cilindrice, iar cele secundare sunt conic alungite. Epiderma este colorata în rosu aprins, lucioase, cu fermitate slaba. Pulpa este rosie intens, cu fermitate scazuta, cu gust foarte placut, foarte dulce, acidulat, aromata intensa. Productie medie pe planta - 300 g. Greutate medie a fructului - 13 g. Maturarea VI/1-3. REAL - soi românesc, (1998), rezistent la ger, sensibil la Micosphaerella. Planta este viguroasa, cu înflorire tardiva; fructul este mare (14-15 g), conic, de culoare rosie, uniforma, lucioasa; pulpa este uniform colorata în rosu sau rosu-portocaliu, gustul dulce acidulat, fara aroma intensa. Productia: 19-29 t/ha; Maturarea: VI/I AIKO- soi American, productive (18-22 t/ha); planta este semiviguroasa, laxa, produce stoloni vigurosi. Are tendinta de a fructifica de 2 ori pe parcursul unei perioade de vegetatie. Este rezistent la boli. Fructe de marime medie spre mare (10-12 g), sunt conice, rosii, aspectuoase; pulpa este ferma, buna la gust. Maturarea: VI/2-3. GORELLA - soi olandez, productiv, rezistent la boli, dar sensibil la Rizoctonia si Verticillium. Planta este viguroasa, cu port dresat, formeaza un numar moderat de stoloni. Fructele sunt de marime medie (10-19 g), neuniforme, conic-alungite, cu suprafata usor valurata, rosii, lucioase; pulpa este rosie, uniform colorata, consistenta, mediu aromata, buna pentru masa, industrializare, congelare. Maturarea:VI/1. MAGIC - soi românesc (1998), cu tufa globuloasa, mijlociu de viguroasa si densa, rezistenta la temperaturi scazute si chiar la seceta. Fata de boli, are rezistenta sporita soiului Gorella. Formeaza un numar mijlociu de stoloni. Fructul este conic, mijlociu spre mare (14-15g), rosu uniform, lucios, desprinderea de caliciu este greoaie. Pulpa este uniform colorata în rosu, este ferma si rezistenta la transport, buna pentru masa. Productia: 16-25 t/ha. Maturarea: VI/1-2 POCAHONTAS - soi American, productive (20 t/ha), rezistent la ger, seceta si principalele boli, sensibil la patarea rosie a frunzelor. Planta este viguroasa, rasfirata, formeaza numerosi stoloni. Fructul este mare (14-16 g), conic alungit spre caliciu, rosu-închis lucios. Pulpa este rosie, uniform colorata, ferma, suculenta, slab aromata, buna pentru masa si industrializare. Maturare VI/2; RED GAUNTLET - soi American, cu mare plasticitate ecologica, rezistent la ger, seceta si fainare, foarte productiv (25 t/ha), semi-remontant. Planta este semiviguroasa, produce stoloni multi. Fructul este mijlociu(10-12 g), scurt conic, usor turtit lateral si costat, rosu închis. Pulpa colorata în rosu intens catre exterior si mai deschis spre interior, ferma, mediu suculenta, aromata, buna la gust. Recomandat la industrializare. Maturarea la VI/2-3. BENTON - soi american (1992), productiv (25-30 t), mediu rezistent la principalele boli ale capsunului, rezistent la ger. Planta este viguroasa, erecta. Fructele sunt mari, rosii intens, cu luciu, calitate superioara. Maturarea: VI/2-3. RAZVAN - soi românesc 1998), cu tufa semiviguroasa, globulos aplatizata, de densitate medie, formeaza multi stoloni, rezistent la temperaturi scazute, sensibil la seceta, dar mai rezistent la boli decât soiul Red Gaunthlet. Fructul este mijlociu ca marime (10-12 g), conic, de culoare rosie, lucios, prinderea la caliciu se face usor. Pulpa este rosie, uniforma, ferma,

33

rezistenta la transport. Productie mare 30-37 t/ha. Maturarea VI/2-3. SATMAREAN - soi românesc (1998). Planta este de vigoare medie, globulos aplatizata si densa. Este rezistent la temperaturi scazute, mediu rezistent la seceta si la atacul bolilor specifice. Fructul este mijlociu ca marime (10-11g), globulos, rosu închis, fara luciu, se desprinde usor de caliciu. Pulpa are fermitate mijlocie, uniform colorata în rosu închis. Productia: 20-30 t/ha. Destinat în principiu pentru industrializare. Maturarea: VI/4. SENGA SENGANA - soi german, productiv (25-30 t/ha), rezistent la seceta, fainare si sensibil la Micosphaerella. Are o mare plasticitate ecologica. Planta este viguroasa, are port dresat, frunzis bogat, formeaza stoloni putini si scurti. Fructul este mijlociu spre mare (10-12 g), scurt conic, rosu închis, cu pulpa consistenta, colorata în rosu intens, acidulata, puternic aromata, buna pentru masa si industrializare. PAJARO - varietate americana, realizata în anul 1979. Soi de vigoare medie spre mare, capacitate medie de ramificare. Productivitate medie spre mare. Varietate precoce care reprezinta un progres important pentru marimea fructului, regulat, ferm. Fructele primare au forma cilindrica iar cele secundare au forma conica. Productia medie pe planta este de 700 g, iar fructul are greutatea medie de 26 g. Culoarea epidermei este rosu foarte stralucitor. Pulpa este colorata în roz pal, are fermitate medie catre mare. Achenele sunt situate la suprafata pulpei. Fructele sunt foarte dulci, placut acidulate. Are nevoie redusa de frig. Planta este mediu susceptibila la fainare si susceptibila la antracnoza.

Alte soiuri studiate in vederea extinderii: ELSANTA - soi olandez, foarte cultivat in Europa datorita posibilitatilor nelimitate de cultivare (câmp, spatii protejate, cultura suspendata). Obtinut din soiurile Gorella si Holliday. Comercializat din anul 1981. Fructul este mare, uniform, sfero-conic, rosu stralucitor. Pulpa tare, suculenta, aspect placut, aroma placuta. În conditiile din tara noastra este usor acida. Productia medie pe planta 500 g, greutate medie pe fruct 19 g. Este susceptibil la putregaiul coletului. Este un soi cu productivitate mare si o buna pastrare dupa recoltare

Elsanta.

34

MARMOLADA - Soi italian, extins în cultura în anul 1989. Soi foarte productiv. Formeaza un numar mare de ramificatii, cu vigoare medie catre mare. Fructul este mare, de forma cuneiforma, cu caliciul înglobat în pulpa. Fructele secundare conic alungite, prezinta forma regulata. Culoarea fructelor rosu sau rosu intens, stralucitoare. Achenele situate la suprafata pulpei. Culoarea pulpei este rosu portocaliu, fermitate medie si gol interior mic. Gust bun echilibrat, aroma intensa. Coacere medie. Productia medie pe planta - 800 g, greutatea medie a fructului 20-23 g. Soi apreciat pentru marea sa productivitate, forma si marimea fructului si manifestarea potentialului de cultura si calitatii fructului, în diverse modalitati de cultura. Sensibil la bolile de colet si radacina.

Mamolada.

Soiuri remontante:

PROFUZION - soi francez, viguros, formeaza multi stoloni fructele sunt mijlocii ca marime, globuloase, scurt conice, rosii, cu pulpa semiconsistenta, roza spre periferie si alba la centru, buna pentru masa si industrializare. Maturarea fructelor începe la sfârsitul lunii mai. RED RICH - soi american, semiviguros, cu fructe de marime mijlocie, sfero-conice, rosii închis, cu pulpa rosie, ferma, consistenta, buna pentru industrializare. Maturarea este tardiva. Prima recolta se realizeaza la sfârsitul lunii iunie.

35

PRINCIPALELE CARACTERISTICI ALE UNUI SOI DE CAPSUN VALOROS

Pentru a fi cât mai competitiv, un soi de capsun trebuie sa realizeze productii mari (500 -800 g/planta), sa produca fructe mijlocii sau mari (pentru consum în stare proaspata sau industrializare), colorate uniform, cu forma regulata, gust echilibrat, rezistente la transport si manipulari, durata recoltarii mai scurta (pâna la 18-24 zile), greutatea medie a fructului sa nu scada prea mult la ultile etape de recoltare. In plus un soi trebuie sa manifeste rezistenta la factorii de stres (ger, seceta) si fata de boli si daunatori. Pentru culturile multianule, un soi valoros trebuie sa-si pastreze nivelul productiilor minim 2 ani de rod. În mod normal recoltarea fructelor la capsun se realizeaza în 5-6 reprize. Mai valoros este considerat un soi, la care, în primele 3-4 reprize se recolteaza 80% din recolta. Pentru consumul de fructe proaspete se prefera fructele mari iar pentru industrializare fructele mijlocii, cu un continut ridicat în substanta uscata. Forma fructelor trebuie sa fie conica, sfero-conica, uniforma, faracoaste pronuntate. Un soi valoros, cultivat în conditii corespunzatoare, pastreaza forma fructului pe toata durata recoltarii, mai ales pentru cele cu forma conica sau sfero-conica. Frecventa fructelor diforme se datoreaza deficientelor de polenizare. Forma fructului constituie o caracteristica, ceruta de consumatori, functie de pozitia geografica de cultivare a unui soi. Sunt areale unde sunt preferate fuctele alungite, dupa cum si areale unde este preferata forma cordiforma. Culoarea rosie, vie, lucioasa este de preferat celei rosu închis, fara luciu. Capsunile de culoare deschisa sunt lipsite de aspect comercial si sunt lipsite de aspect comercial. Pozitia achenelor este importanta în aprecierea unui soi, deoarece acestea imprima, alaturi de consistenta pulpei, rezistenta la pastrare si transport. Capsunele cu achenele îngropate în pulpa sunt foarte sensibile la manipulari si transport. Partea bazala a fructului, acoperita de caliciu, nu prezinta achene, si daca nu este acoperita cu caliciu (la unele soiuri caliciul se rasfrânge mult în afara), se poate deprecia. Caliciul capsunului este persistent si are un rol principal în determinarea soiurilor. El difera de la un soi la altul prin: marime, lungime si forma sepalelor, pozitia sepalelor fata de baza fructului (lipita de fruct, îndepartata sau rasfrânta în afara), modul cum se detaseaza de fruct (usor, greu, cu sau fara portiuni de pulpa). Soiurile cu fructele al carui caliciu se detaseaza usor sunt destinate industrializarii. Pulpa fructului difera de la un soi la altul prin culoare, consistenta, suculenta, prezenta sau absenta golului interior si marimea acestuia, gust si aroma. Culoarea pulpei constituie o caracteristica de soi. Ea este mai putin importanta pentru capsuni, deoarece acestea se valorifica întregi. Soiurile destinate industrializarii (pentru sucuri, dulceturi, compoturi, diverselor bauturi), trebuie sa aiba pulpa colorata în întregime în rosu. Consistenta si suculenta pulpei este diferita functie de soi, gradul de maturare a fructului, precum si de modul de întretinere a culturii. Consistenta pulpei are un rol hotarâtor asupra rezistentei la transport si prelucrare a fructelor. La capsun exista o corelatie directa între consistenta pulpei si capacitatea de congelare. Soiurile cu pulpa densa(Senga Sengana) se comporta foarte bine la congelare. Gustul pulpei la un soi valoros,care si-a desfasurat fazele de crestere si fructificare în conditii optime, este placut, echilibrat (dulce-acrisor). Calitatile gustative ale soiurilor, sunt însusiri dobândite prin ameliorare, functie de cerintele consumatorilor specifice unui anumit

36

areal geografic. Aroma si parfumul sunt însusiri foarte importante în caracterizarea unui soi. De regula, aroma si parfumul fructului de la un soi de capsun valoros, sunt placut accentuate de cultivarea pe un sol nisipos.

Cerinte fata de factorii de mediu

Temperatura

Comportarea capsunului cultivat fata de temperatura, trebuie pusa în legatura cu faptul ca plantele sunt partial sempervire, ca organele lor aeriene nu sunt protejate, pentru a rezista la temperaturile scazute (nu au cuticula sau un strat suberificat izolator, ca la alte specii pomicole), iar sistemul radicular fiind superficial, este usor afectat de ger. Prin talia redusa, capsunul poate folosi mai bine caldura solului, daca este usor acoperit de stratul de zapada, este mai putin expus actiunii negative a vânturilor. Capsunul are pretentii moderate fata de caldura, fiindu-i necesara o cantitate ce însumeaza 800 - 1000ºC anual. Primavara, capsunul porneste în vegetatie când temperatura medie a aerului depaseste 3-5ºC si se mentine o perioada de 4 -14 zile. Florile încep sa se deschida dupa parcurgerea unei perioade de 8-10 zile cu temperaturi medii zilnice de peste 12ºC. Pentru maturarea fructelor, la soiurile extratimpurii sunt necesare, în perioada de pârga, minimum 8 zile cu temperaturi de 14-18ºC. La soiurile remontante, acestea nu-si pot desavârsi coacerea daca temperaturile medii zilnice scad sub 9ºC, timp de 8 zile consecutiv. În urma cercetarilor, s-a constatat ca de la începutul pornirii în vegetatie pâna la deschiderea primelor flori este necesara acumularea de 250 - 300ºC iar de la înflorire pâna la coacerea fructelor sunt necesare înca 300 - 450ºC. Aceste sume de temperaturi se realizeaza în toate regiunile tarii noastre, inclusiv în zonele montane în care coacerea are loc mai târziu. În general, temperaturile extreme, cum sunt gerurile mari din timpul iernii, cele târzii de primavera si caldurile excesive din timpul verii, influenteaza negativ atât cresterea vegetativa cât si rodirea capsunului. Aceasta specie nu parcurge un repaus absolut. Cu toate acestea, limitele acestei activitati se situeaza sub pragul inferior de sensibilizare a plantelor fata de temperaturile scazute din iarna. La temperaturi scazute negative, capsunul prezinta rezistenta sporita, comparabila cu speciile cele mai rezistente. Astfel, soiurile din sortimentul actual, pot rezista la temperaturi de -17/…-27ºC cu foarte mici pierderi, functie de originea soiului, grosimea stratului de zapada, expozitie, etc.. Deci, protejarea culturii cu paie sau alte resturi vegetale împotriva temperaturilor scazute, acum nu mai este obligatoriu, datorita prezentei soiurilor care au rezistenta genetica la stresul dat de anotimpul rece. Momentul pornirii in vegetatie este foarte greu de precizat, întrucât procesele fiziologice nu sunt stopate nici iarna, sub stratul de zapada. Totusi, aceasta fenofaza se declanseaza evident când în atmosfera temperatura se mentine între 5 - 7 grade C, o perioada de 4 - 14 zile. Temperaturile de -3…-5ºC, pot produce mari pierderi, când survin în timpul fenofazei de

37

înflorire(mai ales la soiurile timpurii).Cea mai sensibila parte din floare este pistilul, care este usor afectat de geruri de -2ºC, având ca efect ulterior obtinerea de fructe deformate. Aceste îngheturi timpurii nu distrug decât partial recolta si daca dureaza mai multe zile în perioada de maxima înflorire, deoarece mare parte din flori deschise sau fructe se afla în interiorul frunzisului, si în plus, înfloritul si legarea florilor fiind esalonate, bruma afecteaza mai putin bobocii florali înca nedeschisi. Exista 3 perioade critice ale capsunului în relatia cu temperaturile scazute: 1. toamna, înainte de aclimatizarea completa a plantelor; 2. în timpul iernii, când planta suporta maximum de frig; 3. în timpul primaverii, când are loc reaclimatizarea plantelor la noile conditii de temperatura. Plantele de capsun neaclimatizate suficient, sufera mari pierderi ale mugurilor de rod daca temperatura de -3 gr.Celsius se mentine pe o durata de numai 1-2 ore, în timp ce mugurii de rod ai unor plante bine aclimatizate, pot supravietui la -12,-13ºC. În afara de rezistenta genetica a soiului, foarte importanta este lungimea axelor florale, care, daca sunt scurte si la adapostul frunzelor, sunt aparate contra frigului. Durata pastrarii cât si nivelul temperaturilor de refrigerare a stolonilor la soiurile cultivate, contribuie la realizarea necesarului de frig pe de-o parte cat si la influente notabile asupra productiei, marimii fructelor, epocii de coacere si duratei maturarii fructelor. Temperaturile prea ridicate din zilele de vara, cu insolatie puternica, provoaca arsuri la nivelul frunzelor, împiedica dezvoltarea si coacerea normala a fructelor, stânjenesc formarea mugurilor florali la soiurile remontante si cu înflorire permanenta.

38

Umiditate

Speciile americane de capsun (Fragaria virginiana si Fragaria chiloensis), din care provin majoritatea soiurilor de capsun cu fructe mari, înmultite în prezent, sunt originare din zonele montane, cu climat umed si relativ racoros, de pe coasta Pacificului. Din aceste motive capsunul necesita cantitati mari de apa pe parcursul întregii perioade de vegetatie. Atât capsunul cultivat cât si fragul de padure, sunt specii care iubesc umiditatea. În conditii de umiditate suficienta, plantele cresc si rodesc bine, dând productii de calitate. Marea masa a radacinilor capsunului, este amplasata în stratul superficial al solului, stratul în care apa se pierde prin evaporare în perioadele calde si secetoase ale anului. Perioadele calde si secetoase ale anului coincid cu momente din vegetatia plantei, în care masa frunzelor este în proces de maxima înnoire(frunze în formare, frunze tinere, frunze mature), avînd loc o transpiratie intensa si necesitând o aprovizionare optima cu apa. În ciclul anual al capsunului sunt doua perioade critice în aprovizionarea cu apa: una în timpul înfloritului, legarii florilor si cresterii fructelor, cu o durata de 1-2 luni si cealalta dupa recoltare, când se formeaza noi frunze, se intensifica aparitia si cresterea stolonilor si are loc diferentierea mugurilor floriferi. La capsun, înfloritul, legarea florilor, formarea si cresterea fructelor au loc concomitent. Asa cum s-a mai mentionat, pe o planta de capsun, se gasesc la un moment dat: boboci florali, inflorescente de diferite vârste, flori deschise, fructe tinere si fructe în pârga sau coapte. Toate aceste organe vor evolua normal daca nu întra în competitie pentru apropvitionarea cu apa, si vor dispune la timp de suficinta seva. În conditii de umiditate insuficienta, durata înfloritului se reduce, o parte din flori avorteaza, fructele nu realizeaza marimea si calitatea specifica soiului. În plus, planta de capsun produce un numar insuficient de stoloni, nu diferentiaza muguri floriferi si nu se pregateste suficient de bine pentru anotimpul rece. Capsunile produse în anii secetosi sunt mai bogate în vitamina C si substanta uscata dar mai sarace în saruri minerale, comparativ cu anii cu regim normal de percipitatii. Micsorarea continutului în substante minerale este datorata absorbtiei reduse din sol, din cauza secetei. Excesul îndelungat de apa din sol poate fi mai pagubitor decât seceta de intensitate si durata medie, fiind mediul prielnic de dezvoltare a unor agenti patogeni care vor duce la pieirea plantelor. Drenarea terenului, modelarea suprafetei cultivate prin organizarea de rigole, pot conduce la eliminarea apei suplimentare. Precipitatiile abundente din perioada de recoltare pot cauza aparitia unei boli foarte pagubitoare la capsun numita "putregaiul cenusiu". Aplicarea la timp a tratamentelor fitosanitare, mulcirea culturii si de ce nu, protejarea acesteia cu tunele de polietilena în situatia în care precipitatiile devin daunatoare, sunt solutii viabile de valorificare a recoltei în conditii corespunzatoare. Capsunul creste si fructifica bine daca în sol se mentine o umiditate de 65-80% din capacitatea de câmp. IMPORTANT: nu se recomanda înfiintarea unei culturi de capsun într-un amplasament în care nu exista sursa de apa pentru irigatie. Nu întotdeauna precipitatiile sub forma de ploaie, cad în perioadele critice de vegetatie ale capsunului si în cantitati optime.

39

Lumina

Fata de lumina, capsunul este relativ putin pretentios; chiar si la semiumbra, în cultura intercalata, produce bine. Manifestarea potentialului productiv, rodirea abundenta si fructele de calitate se obtin însa numai în conditii normale de lumina. Majoritatea soiurilor de cultura, sunt de zi lunga. La acestea, pentru formarea mugurilor de rod este necesar un fotoperiodism de 16-22 ore, iar pentru crestere 17-20 ore. Limitele de fotoperiodism nu mai corespund pentru capsun, de aceea în privinta lungimii zilei se poate spune ca cerintele sunt foarte diferite în functie de grupa soiurilor: de zi lunga, de zi scurta sau indiferente la lungimea zile. În conditii de umbrire temporara plantele formeaza un frunzis bogat, emit numerosi stoloni, produc fructe putine care se matureaza slab, ramân insuficient colorate, au gust acid si sunt slab aromate.

Sol

Capsunul da rezultate bune si foarte bune, pe diferite tipuri de sol: (aluviuni) luncile râurilor, cernoziomuri, cenusii de padure, brun roscat de padure, cu conditia ca acestea sa fie fertilizate si lucrate la timp. Solurile recomandate pentru cultura capsunului sunt solurile cu textura mijlocie, lutoase, luto-nisipoase, permeabile, cu o buna capacitate de retinere a apei, care nu formeaza crusta dupa ploi, cu reactie slab acida sau neutra (pH=5,5-6,8) si cu pânza freatica sub adâncimea de 80-100 cm. Cultura capsunului poate reusi si pe soluri argiloase, mai grele, daca li se aplica îngrasaminte organice în anul premergator înfiintarii plantatiei, eventual amendamente(pe soluri acide), si se lucreaza la timp pentru a se afâna. Solurile nisipoase umede, sunt foarte bune pentru cultura capsunului, mai ales când apa freatica este la mica adâncime (80-100 cm) si se aplica îngrasaminte organice la intervale de 1-2 ani, respectiv înainte de plantare si în toamna anului al doilea. Pe solurile nisipoase umede, capsunul da rezultate bune numai daca este asigurata irigarea fertilizanta. Literatura franceza, arata ca fructele capsunilor cultivate pe terenuri nisipoase au o savoare deosebita si o aroma intensa. Solurile nisipoase grabesc coacerea. Solurile aluvionare, afânate, permeabile si fertile, permit cresterea si fructificarea capsunului în conditii foarte bune. Un sol ideal pentru cultura capsunului nu trebuie sa formeze crusta dupa ploi, trebuie sa se lucreze usor, sa fie fertil si sa aiba o buna capacitate de retinere a apei. Continutul în elemente nutritive trebuie sa fie de : 25-30 mg potasiu (K2O) la 100 g sol când textura acestuia este nisipo-lutoasa si 30-35 mg potasiu (K2O) la 100 g sol când textura este lutoasa. Daca valorile acestui element depasesc limitele indicate, productia începe sa scada. Continutul în celelalte elemente în optim este urmatorul: 30 mg fosfor (P2O5), 10 mg magneziu si 120 mg calciu la 100 g sol. Nu sunt recomandate pentru cultura capsunului solurile cu exces de saruri. Un continut de

40

0,5%0 sulfati si cloruri în apa de irigat, are urmari grave asupra capsunului, scazând productia de fructe cu pâna la 50%. De asemenea când continutul în carbonat de calciu al solului depaseste 20%, plantele sufera de cloroza.

41

Cultivare

Tehnologii

Cultura multianuala a capsunului are o durata de 3-5 ani. Prin specificul acestei tehnologii, primul an este destinat fortificarii plantelor pentru rodire la capacitate maxima si urmatorii ani pentru rodire. Recoltele cele mai bune se obtin în anul al doilea si al treilea de viata. Plantele rodesc si în anii IV si V, dar productiile scad la jumatate iar calitatea fructelor este inferioara.

Alegerea amplasamentului pentru înfiintarea culturii

Pentru siguranta alegerii corecte a unui amplasament pentru cultura capsunului, se vor avea in vedere urmatoarele elemente: - existenta sursei de apa permanente sau cel putin pentru perioada martie - noiembrie; - terenul trebuie sa fie plan sau cu o panta usoara; - terenul nu trebuie sa prezinte exces de apa nici pe perioade scurte. Planta de capsun este foarte sensibila la excesul de salinitate. - amplasamentul sa fie în apropierea cailor de acces pentru a preveni deprecierea fructelor

42

prin transport pe trasee improprii; - alegerea unor arealuri populate ar fi utila, pentru asigurarea fortei de munca întretinerea culturii si mai ales pentru recoltare; - amplasamentul sa fie pe un sol fertil, usor, de regula cel propriu pentru cultura legumelor (vezi brosura Capsunul - cerinte fata de factorii de mediu ) - când se alege o regiune deluroasa, pentru cultura de capsun, se foloseste jumatatea inferioara a pantei dealului. Se alege expozitia estica, sudica sau sud-estica pentru regiunile umede si expozitia vestica, nord-vestica, nordica, pentru regiuni mai putin umede. - Se vor evita spatiile înguste fara circulatie a aerului, joase, care retin apa; - Sunt improprii, amplasamentele care sunt cunoscute cu antecedente legate de brume târzii de primavara si grindina; - Pentru cultura multianuala, în cadrul amplasamentului, se va planta anual echivalentul unei treimi din suprafata propusa pentru cultivare, pentru a avea în fiecare an recolta constanta si o repartitie echilibrata a cheltuielilor si veniturilor pe de-o parte si pentru o buna rotatie a capsunului în cadrul unui asolament.

Stabilirea marimii plantatiei

Marimea unei plantatii de capsun trebuie sa se coreleze cu o serie de elemente legate pe de-o parte de gradul de cunoastere a verigilor tehnologice specifice culturii capsunului si pe de alta parte de modul de valorificarea productiei de fructe obtinute (piata de desfacere care sa absoarba productia de fructe toata perioada de recoltare, la preturi care sa satisfaca producatorul). La dimensionarea plantatiei se poate tine cont de urmatoarele aspecte: - productia medie pentru 1 ha capsun - cultura clasica, este de 15 t. Aceasta cantitate de fructe poate fi recoltata timp de 25 - 30 de zile (soiuri de zi scurta), de 10-15 oameni zilnic, care vor face si o eventuala sortare si ambalare; - este o specie de talie joasa, cu sistem radicular superficial, care necesita o atentie deosebita tot timpul anului si concentrata în perioada martie-iulie când se desfasoara concomitent toate fazele de crestere si fructificare; - este o cultura intensiva, cu suprafata foliara mare si procese fiziologice multiple si intense, ce implica un consum mare de apa si substante nutritive. Orice dezechilibru în evolutia culturii are influenta asupra calitatii fructelor si nivelului productiei; - este o specie usor adaptabila dar care prezinta boli specifice pagubitoare si daunatori periculosi. Respectarea unui program de tratamente functie de evolutia culturii si a factorilor de mediu este necesara; - Fructele sunt usor perisabile. Depozitarea acestora, chiar si numai câteva ore în conditii improprii (temperatura ridicata), poate duce la pierderea unor însusiri calitative, decisive în stabilirea unui pret corect de valorificare.

43

Planta premergatoare

Capsunul fiind o planta de talie joasa, cu sistem radicular relativ superficial, este pretentios la însusirile solului. Ca atare, plantele care au ocupat terenul anterior cultivarii capsunului, trebuie sa-l îmbogateasca în substante nutritive si sa nu faca parte dintre speciile care pot prezenta boli si daunatori comuni cu capsunul. În plus, pentru ca o cultura de capsun poate dura 3-5 ani, durata unei rotatii a culturilor (asolament), în care intra si capsunul, trebuie sa fie de 7-9 ani. Capsunul poate intra în asolament cu plante leguminoase. Planta premergatoare se alege în functie de perioada de plantare. Astfel, pentru plantarea de toamna, se alege o premergatoare care paraseste terenul cu cel putin o luna înainte, pentru a avea timpul necesar pentru efectuarea araturii si pregatirii corespunzatoare a Cele mai bune premergatoare pentru cultura capsunului sunt: leguminoasele (varza, morcovul, ridichea de luna), paioasele (orzul, griul, ovazul). În situatia în care plantatiile se înfiinteaza, dupa culturi cu: usturoi, cartof, ceapa, castraveti, tomate, vinete, ardei, deoarece aceste culturi contribuie la aparitia nematozilor(viermi din sol) si servesc drept gazda intermediara pentru acest daunatori este obligatorie tratarea solului cu insecticid specific pentru distrugerea rezervei de daunatori din sol. Capsunul reactioneaza foarte bine la fertilizarea cu gunoi de grajd în cantitati de 80-100 t/ha, mai ales în situatia în care fertilizarea se aplica la cultura premergatoare (cultura anterioara). Se poate reveni cu o cultura de capsun, pe aceeasi suprafata de teren, numai dupa o perioada de minim de 3 ani. Pentru o buna întelegere, exemplificam cu un model de asolament de 6-8 ani, format din culturi de legume: An I: Varza sau conopida (fertilizare cu 50 t/ha gunoi de grajd); An II: Vinete sau ardei An III: Morcov(pastârnac, telina) sau ceapa (usturoi); An IV: Fasole, castraveti (dovlecei, pepeni). An V: Varza timpurie (fertilizare cu 50 t/gunoi de grajd). Terenul poate fi pregatit corespunzator pentru plantarea de vara a capsunului, prin desfiintarea unei culturi timpurii (ex. varza timpurie). An VI-VIII. Capsun (cultura de 3 ani).

Alegerea momentului plantarii capsunului

Plantarea capsunului se poate face practic în tot cursul anului, daca exista sursa de apa pentru irigatie. In conformitate cu tehnologia de cultura, plantatiile multianuale de capsun, pot fi înfiintate: toamna, primavara devreme sau vara. Indiferent de perioada de plantare a capsunului, sursa de apa pentru irigatie este obligatorie. Plantarea de toamna. Pentru plantarea de toamna, se recomanda perioada cuprinsa între sfârsitul lunii august si mijlocul lunii octombrie. Este important de retinut faptul ca prin plantarea la începutul perioadei recomandate(sfârsit de august - mijloc de septembrie), plantele au timp sa se fortifice pâna la venirea iernii (formeaza un sistem radicular si o

44

rozeta de frunze, apte sa mentina planta în viata, pâna în primavara urmatoarea) si rezista mai bine la gerurile din ce puternice din ultimii ani. Pentru exemplificare mentionam urmatoarele: la un nivel al umiditatii de 70 - 75%, plantele încep sa formeze noi radacini la 5-6 zile de la plantare când temperatura aerului este de 8-9 ºC, si la 2-3 zile de la plantare când temperatura aerului înregistreaza valori de 18 -22 ºC. Nu se recomanda ca plantarea sa se faca mai târziu de mijlocul lunii octombrie. Aceasta, deoarece conditiile de mediu, în special cele legate de temperatura, nu mai sunt favorabile formarii de radacini si rozete de frunze noi. În plus, prin plantarea prea târzie, exista pericolul aparitiei fenomenului de "descaltare" a plantelor catre sfârsitul iernii. Descaltarea, consta în dezvelirea unei parti a sistemului radicular al plantelor de capsun, produsa prin sfarâmarea si deplasarea pamântului de pe radacini, datorita alternarii înghetului cu dezghetul la suprafata solului. La plantarea de toamna, când se utilizeaza stoloni recoltati in aceeasi perioada, diferentierea mugurilor de rod nu are loc sau este foarte slaba. Din aceasta cauza în anul urmator plantarii de toamna se înregistreaza o productie mica. Plantarea de primavara. Pentru plantarea de primavara se recomanda perioada cuprinsa între 15 martie si 15 aprilie. Capsunul plantat în primavara nu produce fructe în anul plantarii (tehnologia de cultura prevede eliminarea inflorescentelor pe masura ce acestea apar). Plantarea de primavara asigura conditiile necesare unei dezvoltari excelente a plantelor de capsun, pentru rodire la potential biologic maxim în anul urmator. Astfel, în anul plantarii, an fara rod, fortificarea si dezvoltarea plantei pe parcursul perioadei de vegetatie, conduc catre o buna diferentiere a mugurilor de rod si favorizeaza depozitarea substantelor de rezerva în radacini, fara concurenta data formarea fructelor si a stolonilor. Ca urmare, în anul urmator înfiintarii culturii, plantele pornesc devreme în vegetatie primavara, vegeteaza si rodesc bine, pe de-o parte datorita sistemului radicular puternic format în anul anterior si pe de alta parte datorita formarii unui numar corespunzator de ramificatii roditoare. Costurile suplimentare legate de întretinerea culturii din anul fara rod, sunt compensate de productia obtinuta în urmatorii ani cu rod. Plantarea de vara. Plantarea de vara se realizeaza în perioada iunie - iulie (putând fi prelungita pâna în 15 august în zonele sudice). Pentru plantare se utilizeaza stoloni fortificati pastrati la rece sau stoloni recoltati direct din câmp (formati în anul anterior). În cazul înfiintarii culturii în vara, plantele se dezvolta destul de bine pâna toamna si formeaza suficiente ramificatii roditoare, pentru a asigura o recolta bogata în anul urmator. Plantatiile înfiintate vara rodesc în toti cei trei ani, comparativ cu cele înfiintate primavara sau toamna, care rodesc numai în 2 ani, primul an fiind fara recolta. Pâna în iunie - iulie, când se planteaza capsunul, terenul poate fi ocupat cu o alta cultura care poate fi desfiintata devreme, realizându-se o utilizare eficienta a unei suprafete de teren.

45

Pregatirea terenului pentru plantarea capsunului

Un sol potrivit pentru cultivarea capsunului (cultura anuala sau multianuala) trebuie sa se prezinte astfel: - sa fie plan (fara denivelari); - sa fie bine maruntit, fertil, afânat, reavan, pe o adâncime de 15-25 cm; - sa nu prezinte buruieni, resturi materiale sau organice de la cultura anterioara; - sa prezinte sursa de apa, care sa furnizeze debitul necesar pentru irigarea la plantare si pentru întretinerea culturii, timp de 3 - 5 ani, cât dureaza cultura. Pentru a se putea obtine un amplasament care sa prezinte caracteristicile enumerate mai sus, si având în vedere faptul ca o plantatie de capsun ramâne pe teren 4-5 ani, se vor efectua urmatoarele operatii: Nivelarea terenului. Capsunul fiind o specie cu talie mica, sistemul radicular este adesea afectat pâna la compromiterea culturii din cauza stagnarilor de apa (înca de la amplasarea culturii se vor evita terenurile în care stagneaza apa). Pentru corectarea eventualelor denivelari ramase de la culturile anterioare, se face nivelarea, care este o lucrare usoara, dar foarte importanta . Fertilizarea terenului. Prin aceasta veriga tehnologica se urmareste asigurarea la optim a elementelor nutritive, atât de necesare pentru o cultura foarte intensiva cum este capsunul, care este capabil sa dea productii de peste 25 t/ha în primul an dupa plantare. Capsunul reactioneaza foarte bine la fertilizarea organica, printr-un spor remarcabil de productie. Se recomanda administrarea a peste 60 t/ha gunoi de grajd bine fermentat, care se împrastie uniform si se încorporeaza în sol, printr-o aratura. Incorporarea materiei organice proaspete (gunoi de grajd proaspat), conduce la formarea în sol, de compusi toxici pentru planta. Ca îngrasamânt organic, poate fi utilizat si compostul (obtinut prin fermentarea aeroba a unui amestec din resturi vegetale si animale, pâna la transformarea acestora într-o masa uniforma, granuloasa, bogata în humus si microorganisme. În general, compostul se obtine prin suprapunerea unor straturi succesive de gunoi de grajd si resturi vegetale (paie, frunze) pe un sol afânat la suprafata si permeabil. Se construieste o gramada cu dimensiuni variabile (ex. 3m lungime, 2 m latime, 1,5 m înaltime). Se acopera în final cu un strat subtire de pamânt sau paie si se uda periodic. Compostul este gata de a fi utilizat dupa câteva saptamâni sau luni, functie de conditiile climatic si natura materiei organice. Un alt îngrasamânt usor de procurat este gunoiul de pasari. Acesta poate fi utilizat numai diluat în apa, în proportie de 1 parte îngrasamânt: 10 parti apa. Prin fertilizare nu se urmareste sa se hraneasca direct plantele cu elemente nutritive, ci micoorganismele din sol, care mai departe va hrani plantele prin descompunerea materiei organice si furnizarea de elemente nutritive usor solubile. In plus, fertilizarea cu îngrasaminte organice reprezinta una din metodele si tehnicile agriculturii ecologice.

Ar fi preferabila administrarea gunoiului de grajd la cultura premergatoare, din cauza continutului ridicat de seminte de buruieni, daunatori si agenti de transmitere a bolilor. Gama de erbicide utilizate pentru eliminarea buruienilor din culturile de capsun, mai ales pentru buruienile dicotiledonate, este mult mai redusa fata de alte specii. Fertilizarea cu îngrasaminte chimice se face în functie de aprovizionarea solului cu azot, fosfor, potasiu. Daca se constata o buna aprovizionare cu fosfor si potasiu, se face numai

46

fertilizarea cu azot. Daca se constata deficiente de fosfor si potasiu se aplica 400 - 500 kg/ha superfosfat si 300 kg/ha sulfat de potasiu, ca doze orientative. Poate fi utilizat cu succes îngrasamânt chimic complex NPK din formula 1-0,5-1,5 sau din formula 1-1-1. Necesarul de elemente fertilizante, în etapele importante(critice) în evolutia culturii, se stabileste în baza rezultatelor analizelor chimice efectuate la sol si/sau planta. Continutul în elemente nutritive trebuie sa fie de : 25-30 mg potasiu (K2O) la 100 g sol când textura acestuia este nisipo-lutoasa si 30-35 mg potasiu (K2O) la 100 g sol când textura este lutoasa. Daca valorile acestui element depasesc limitele indicate, productia începe sa scada. Continutul în celelalte elemente în optim este urmatorul: 30 mg fosfor (P2O5), 10 mg magneziu si 120 mg calciu la 100 g sol. Fertilizarea minerala (cu îngrasaminte chimice) nu este exclusa, prin practicarea unei agriculturi ecologice, numai ca îngrasamintele chimice utilizate trebuie sa fie greu solubile si provenite din roci naturale. Combaterea chimica a bolilor si daunatorilor din sol- se face functie de frecventa speciilor de daunatori din sol. Este una dintre verigile tehnologice de importanta majora în cultura capsunului. Nerealizarea ei, poate duce la compromiterea culturii prin pieirea plantelor prinse si în plina dezvoltare. Daca solul prezinta viermi albi(larvele carabusului de mai), viermi sârma sau larvele gargaritei coletului, alti germeni care pot produce pagube importante în plantatiile de capsun, se procedeaza la tratarea solului cu produse precum Sinoratox G sau Sinolintox G. Daca solul este infestat cu nematozi se utilizeaza produse nematocide precum Dazomet 10 G, Mocap 10 G, Temik. Toate aceste produse se administreaza împreuna cu îngrasamintele, acordând mare importanta uniformitatii de raspândire a lor pe teren. In ultimii 20 de ani, în tarile din vestul Europei si America, s-a extins mult practica dezinfectiei solului, mai ales dupa raspândirea a doua boli care au compromis suprafete mari cultivate cu capsun (Phytophtora cactorum si Verticillium albo-atrum), care produc vestejirea plantelor. Ambele sunt micoze de rizomi si radacina si ierneaza în pamânt. Acestea pot fi combatute cu succes printr-o buna dezinfectare a pamântului. Produsele de dezinfectie recomandate sunt:

• Cloropicrina • Dicloropropen • Dazomet • Metan-sodium • Bromura de metil • Bromura de metil + cloropicrina

Actiunea acestor produse este bactericida, fungicida, erbicida, insecticida, acaricida, nematocida, antivirotica. Prin urmare acopera aproape tot spectrul de agentilor sau vectorilor de raspândire a bolilor si daunatorilor. În general sporul de productie în cazul dezinfectiei solului este de 25-30%, iar numarul de tratamente aplicate în cursul vegetatiei se reduce cu 30-40%. Nu este de neglijat faptul ca procedeul de dezinfectie a solului este un procedeu scump, care necesita utilaje speciale. Procedeul se va realiza numai sub directa îndrumare a unui specialist.

47

Aratura adânca - se executa la adâncimea de 28-30 cm si necesita o atentie deosebita, întrucât specia are nevoie de o pregatire deosebita a solului, mai ales pentru situatia în care cultura ramâne pe sol 3 ani consecutiv. In plus, aratura adânca este deosebit de utila pentru distrugerea sau împiedicarea dezvoltarii daunatorilor ce se gasesc în sol. Aratura de toamna si de vara împiedica dezvoltarea oualelor, larvelor si pupelor speciilor de viermi albi, viermi sârma. Maruntirea terenului - trebuie facuta ca pentru o cultura legumicola, întrucât de acest lucru depinde calitatea lucrarii de plantare a stolonilor. Daca este necesar, se efectueaza cu ajutorul frezei legumicole. In mod obisnuit, prin parcurgerea de 2-3 ori cu grapa cu discuri se poate efectua o maruntire corespunzatoare a terenului pe o adâncime de 20 cm. Este deosebit de importanta realizarea unui spatiu suficient pentru dezvoltarea sistemului radicular, stiut fiind faptul ca marea masa a radacinilor se afla în stratul de sol de 20-30 cm de la nivelul solului. Cu cât sistemul radicular este mai bine dezvoltat, cu atât plantele se vor putea dezvolta mai bine si vor putea fructifica la potential maxim Amenajarea sistemului de irigatie. Concomitent cu pregatirea solului pentru plantarea stolonilor de capsun se va amenaja si sistemul de irigatie pentru cultura. Capsunul poate fi irigat prin toate metodele cunoscute: - prin scurgere la suprafata; - prin aspersie; - prin picurare. Alegerea uneia sau alteia dintre metode sau amenajari se face functie de amplasarea culturii, nivelul investitiilor propuse pentru înfiintarea culturii, avantajele si dezavantajele utilizarii unei metode într-o situatie data.

1. Udarea prin scurgere la suprafata, prin brazde este o metoda traditionala de udare. Distribuirea apei se face pe verticala si lateral, în timpul în care apa circula prin brazdele deschise printre rândurile de plante. Avantaje: - cheltuieli de exploatare reduse. Consumul de energie necesar pomparii apei este mai redus cu 40 - 50%; - necesita investitii mici pentru echipamentul de udare; - nu favorizeaza atacul diferitelor boli, prin faptul ca partile plantei de la suprafata pamântului nu vin în contact cu apa. Dezavantaje: - Necesita un teren perfect plan; - Necesita un consum mare de apa, deoarece parte din volumul de apa utilizat se pierde prin evaporare si scurgere în profunzime; - Contribuie la formarea crustei pe rigole si taluzul brazdelor.

2. Udarea prin aspersiune se realizeaza prin pulverizarea apei sub presiune în atmosfera, cu ajutorul unor dispozitive(aspersoare, microaspersoare), si caderea acesteia pe pamânt si plante sub forma de picaturi. Prin aceasta metoda se asigura irigarea în conditii corespunzatoare a culturii. Astfel, se asigura distribuirea apei destul de uniform pe teren, cu pierderi minime si cu consum redus de forta d munca. Este o metoda de irigare recomandata pentru stabilizarea culturii de capsun (buna înradacinare dupa plantare), deoarece umiditatea atmosferica creata, reduce

48

procesul de pierdere a apei prin transpiratie a plantelor. Avantajele irigarii prin aspersie: - permite controlul volumului de apa utilizat; - pierderile de apa sunt mici; - nu necesita lucrari de nivelare, putând fi utilizata si pe terenuri mai denivelate; - se poate folosi pe toate tipurile de sol, si la densitati diferite ale plantelor; - automatizarea distribuirii apei se face mai usor decât la udarea prin scurgerea la suprafata; Dezavantaje: - cheltuieli de exploatare mai mari decât la irigarea prin scurgere la suprafata, întrucât pentru realizarea presiunilor mari este necesar un consum mai mare de energie (cu 50% mai mare decât la scurgerea prin suprafata); - cheltuieli suplimentare legate de echipament; - imposibilitatea utilizarii acestei metode în conditii de vânt puternic; - poate favoriza atacul unor boli datorita umiditatii atmosferice ridicate si împroscarii plantelor cu apa încarcata cu pamânt

3. Udarea prin picurare este o metoda relativ noua (se utilizeaza de cca.55 ani), si este originara din Israel. Aceasta metoda consta în distribuirea apei pe teren în mod lent, sub forma de picaturi. Apa distribuita nu umezeste decât o parte din sol, ramânând intervalul dintre rânduri si o parte din cel de pe rând, neumezite. Apa este distribuita în mod punctual la nivelul plantelor, cu un debit redus si presiune practic nula, cu ajutorul microtuburilor capilare. Se folosesc instalatii, alcatuite dintr-o retea de conducte din material plastic (amplasate subteran sau la suprafata solului), prevazute cu dispozitive speciale de picurare, la distante stabilite functie de distantele dintre plante(Fig.3) Instalatia poate fi folosita si pentru fertilizare si protectie fitosanitara. Este remarcabil faptul ca la udarea prin picurare se reduce cantitatea de produse pentru fertilizare si protectie fitosanitara de pâna la 2-3 ori.

Amenajarea interioara pentru o instalatie de irigare prin picurare, poate fi descrisa ca având urmatoarele parti componente:

1. Ansamblu frontal (parte fixa)care are în componenta: - sursa de apa (put forat, racord la sursa de apa); - pompa care sa asigure un debit de min.10.m.c./ora; - manometru care indica presiunea de lucru; - rezervor pentru îngrasaminte lichide pentru distribuirea elementelor fertilizante în apa; - filtru care separarea suspensiilor minerale sau organice prezente în apa, pentru prevenirea pericolului înfundarii picuratoarelor;

2. Conductele de transport (parte fixa), confectionate din material plastic rigid PVC(pentru conductele subterane) sau PVC plastifiat pentru conductele asezate la suprafata. Acestea au rolul de a alimenta cu apa conductele(furtunurile) de udare

49

3. Conductele de udare. Acestea reprezinta partea activa a instalatiei de irigare prin picurare. Acestea sunt confectionate din polietilena si sunt prinse pe conductele de transport. Functie de modelul constructiv, pot prezenta diferite modalitati de conducere a apei catre orificiile aflate direct in conducta. Distanta dintre orificiile aflate pe conducta de udare poate fi diferita (10 m, 20 m, 30 m), functie de distanta dintre plante pe rând. Distanta dintre conductele de udare pe conductele de transport se poate stabili functie de distanta dintre rândurile de plante. Pentru culturile (inclusiv pentru capsun), la care se utilizeaza mulcirea cu folie de polietilena, conductele de udare se amplaseaza sub folia de polietilena.

Avantajele utilizarii irigarii prin picurare sunt multiple, atât în prin comparatie cu celelalte metode de irigare cât si în raport solul, planta sau alti factori legati de amplasamentul culturii: - solul se mentine la un nivel optim de umiditate pentru plante, functie de fazele lor de vegetatie si fructificare; - nu afecteaza evolutia plantelor si nu creeaza conditii pentru transmiterea bolilor; - se realizeaza importante economii de energie, apa, forta de munca; - este putin pretentioasa la conditiile de sol, relief, putând fi folosita pe terenuri cu pante mari, denivelate sau cu nivel freatic ridicat; - terenul ramâne tot timpul accesibil, functionarea acestui sistem de irigatie permitând desfasurarea altor operatii de întretinerea culturii; - este usor de utilizat si este în mod categoric o investitie pentru o perioada îndelungata (circa 10 ani); - chiar daca nivelul costurilor legate de amenajarea unei instalatii de irigare prin picurare este mai mare, acesta va fi compensat de nivelul productiilor obtinute, de economiile importante de apa, forta de munca, îngrasaminte si pesticide.

Pentru tehnologia clasica de cultura a capsunului în câmp liber, exista si alternativa de cultivare în teren neirigat. Este o practica veche, neprofitabila, care poate duce în multe cazuri la compromiterea culturii.

Distante si sisteme de plantare pentru capsun

Capsunul se poate cultiva: 1. pe teren plan; 2. pe teren modelat. Cultivarea pe teren plan este sistemul de cultura cel mai raspândit în România, pâna în prezent (Fig.1). Aceasta pentru usurinta înfiintarii si mecanizarii lucrarilor de întretinere ale culturii. La cultivarea pe teren plan, capsunul se poate planta în rânduri simple sau în benzi. Cultivarea în rânduri simple. Este cea mai raspândita pentru capsun. Distantele de plantare sunt cuprinse între 65-80 cm între rânduri si 20-30 cm între plante pe rând. Se asigura o desime de 50-60.000 plante la hectar. Limitele mentionate sunt valabile functie

50

vigoarea soiului (ex.un soi cu vigoare mare se planteaza la distante între rânduri 80 cm/între plante pe rând 25-30 cm). Cultivarea în benzi. O banda poate fi compusa din 2-3 rânduri distantate la 30-35 cm, distanta între plante pe rând fiind de 25 cm. Conform studiilor realizate nu se recomanda o distanta mai mica de 35 cm între rândurile de capsun, datorita concurentei pentru apa si hrana în momentele critice ale evolutiei plantei. Distanta dintre benzi poate fi de 80-90 cm. Singurul inconvenient al acestui sistem de plantare este posibilitatea mai redusa de mecanizare a lucrarilor de întretinere. Cultivarea pe teren modelat. Este recomandata în mod special pentru situatia în care cultura de capsun este mulcita cu folie de polietilena. Poate fi practicata si în cazul mulcirii cu paie. Este recomandabil a fi extinsa în productie datorita multiplelor avantaje pe care le prezinta. Pe platforma brazdei înaltate rândurile pot fi dispuse astfel: a)latime brazda 50 cm: - 1 rând- distanta între plante pe rand 20 cm sau - 2 rânduri pe brazda la 30 cm între rânduri si plante pe rând b)latime brazda 94 cm: 2 rânduri cu distanta între ele de 60 cm sau 3 rânduri la 30 cm c)latime brazda 120 cm: 2 benzi a câte 2 rânduri. Distanta între benzi 40 cm iar intre rândurile din banda 30 -35 cm. De retinut: Distantele de plantare prea mici duc la obtinerea de fructe mici, face recoltarea ineficienta si maresc riscurile de îmbolnaviri. Plantarile la distante prea mari micsoreaza productia, prin utilizarea ineficienta a spatiului de cultura. Dupa stabilirea schemei de plantare, respectiv a distantei dintre rânduri si plante pe rând, se marcheaza rândurile. Daca plantarea se face manual, se pot folosi sârme pentru trasarea rândurilor, care pot fi marcate corespunzator distantei dintre plante pe rând. Sârmele sunt fixate la capetele rândurilor cît timp se planteaza pe rând si apoi sunt transferate în spatiile destinate plantarii. Se planteaza pe aceeasi parte a sârmei. Este indicat ca trasferul sârmei de la un spatiu la altul sa se faca fara atingerea plantelor sau târârea la nivelul solului.

Modelarea terenului

Modelarea solului este o veriga tehnologica alternativa în tehnologia de cultura a capsunului prin care se organizeaza la suprafata solului brazde înaltate si rigole, de diverse dimensiuni, functie de tehnologia adoptata. Avantajele modelarii terenului sunt date de urmatoarele aspecte: - solul se încalzeste mai repede si în profunzime, la nivelul sistemului radicular al plantelor; - se elimina tasarea solului la nivelul plantelor, prin trecerile repetate efectuate pentru întretinerea culturii; - existenta rigolelor printre brazde, asigura preluarea excesului de apa din precipitatii, impiedicând stagnarea apei la nivelul sistemului radicular; - este asigurat accesul printre benzile de plante, pentru respectarea verigilor tehnologice, fara a deranja plantele sau atinge fructele; - este usurata activitatea de recoltare, prin ridicarea nivelului de la care se recolteaza fructele; - asigura suportul pentru amplasarea foliei de polietilena pentru mulcire si permite o buna

51

fixare a acesteia. Modelarea se poate face cu masina de modelat solul utilizata an legumicultura sau cu un echipament de bilonat solul adaptat pentru dimensiunile brazdelor din legumicultura(Fig.2). Pentru capsun sunt recomandate brazdele înaltate cu urmatoarele dimensiuni: a) latime brazda 50 cm, deschidere rigola 46-50 cm, înaltime brazda minim 20 cm; b) latime brazda 95 cm, deschidere rigola 46-50 cm, înaltime brazda minim 20 cm; c) latime brazda 120 cm, deschidere rigola 46-50 cm, înaltime brazda minim 20 cm;

Alegera gamei de soiuri pentru organizarea unei plantatii

Sortimentul actual pentru cultura capsunului este compus dintr-o gama larga de soiuri, care se diferentiaza în general prin:

1. Destinatie: consum în strare proaspata sau industrializare; 2. Insusirile calitative ale fructelor: marime, forma, culoare, gust, consistenta,

compozitie chimica; 3. Perioada de maturare a fructelor: soiuri timpurii, medii, târzii sau grupe intermediare

acestora. 4. Mod de fructificare: cu o singura fructificare, cu fructificare continua; 5. Favorabilitatea soiului pentru un anumit areal de cultivare.

In stabilirea sortimentului pentru o plantatie se recomanda analizarea atenta a urmatoarelor elemente: Destinatia fructelor. In cazul în care exista cu certitudine posibilitatea valorificarii pentru prelucrare, se vor alege soiuri create special pentru aceasta destinatie, care prezinta insusiri specifice: continut ridicat în substanta uscata, suc colorat intens, desprindere usoara de caliciu, coacere grupata, productivitate mare, etc. In situatia în care fructele vor avea ca destinatie consumul în stare proaspata, sortimentul va fi ales functie de cererea de fructe pe piata. In principiu, pentru consumul în stare proaspata, fructele trebuie sa de marime mijlocie sau mare, uniforme, cu gust echilibrat si parfumate, cu rezistenta la transport si pastrare. Durata perioadei de recoltare. Pentru a se prelungi durata perioadei de recoltare, pentru soiurile cu o singura fructificare, s-a creat o gama larga de soiuri care pot asigura piata cu fructe proaspete timp de 30 - 45 de zile, numai din productia culturilor în câmp liber. Prin completarea sortimentului de soiuri cu o singura fructificare, cu soiuri remontante, se pot obtine fructe pentru consumul în stare proaspata pâna în luna septembrie-octombrie. Într-o plantatie de capsun este recomandabila cultivarea a 3 - 5 soiuri, din grupe de coacere diferite (timpurie, medie, tarzie). Poate fi întrodus si un soi remontant, care poate completa golul de fructe de capsun de pe piata în perioada iulie - octombrie. Prin cultivarea a minim 3 soiuri cu perioade diferite de coacere, se elimina vârfurile de recoltare si se asigura o aprovizionare ritmica a pietei cu fructe proaspete. Preferinta consumatorilor dintr-un anumit areal, pentru anumite însusiri calitative ale fructelor de capsun, respectiv: forma, culoare, gust, aroma, constituie un alt criteriu de alegere a sortimentului de soiuri din plantatie.

52

Pregatirea materialului saditor pentru plantare

Importanta pe care o prezinta valoarea biologica si starea fitosanitara a stolonilor folositi pentru înfiintarea culturilor de capsun este incontestabila. Culturile realizate cu stoloni de valoare biologica ridicata si liberi de agenti patogeni, asigura o calitate superioara si un nivel al productiilor, conform potentialului biologic al soiului. In urma cercetarilor efectuate, s-a concluzionat ca productiile din plantatiile comerciale de capsun sunt de la 2-7 ori mai mari, daca la înfiintare a fost folosit material biologic (stoloni) liberi de agenti patogeni. Acest lucru este explicabil în conditiile în care, este cunoscut faptul ca planta mama, transmite prin stoloni pe lânga caracterele de soi, bolile si daunatorii specifici, care produc pagube însemnate, pâna la compromiterea productiei. Materialul biologic certificat si autentific, provine din plantatii specializate numite stoloniere. Materialul saditor se transporta la destinatie (locul plantarii), cât mai rapid posibil si în conditii care sa nu duca la deshidratarea plantelor si deprecierea acestora. La locul plantarii, stolonii trebuie sa fie depozitati în spatii umbrite si racoroase. Daca din motive legate de conditiile de vreme sau altele, se impiedica declansarea plantarii mai multe zile, stolonii trebuie depozitati prin refrigerare la 5-7 ºC. Pentru suprafete mai mici, în lipsa posibilitatilor de depozitare în spatii reci si când temperatura mediului este ridicata, materialul saditor poate fi pastrat în ambalaje din lemn (lazi platou) depozitate în spatii umbrite - nu la întuneric. Sistemul radicular va fi imersat într-o mocirla subtire (amestec de pamânt galben, gunoi mranita si apa), iar plantele vor fi asezate cât mai strâns una lânga alta, în pozitie verticala, în ambalajul platou, care în prealabil a fost bordat cu folie întepata din loc în loc pentru eliminarea excesului de apa si prevenirea putrezirii radacinilor. In acest mod, plantentele pot fi pastrate 2-3 saptamâni. Se va verificare starea lor periodic si vor fi eventual umectate pentru a preveni deshidratarea. Înaintea lucrarii de plantare stolonii suporta doua operatii pregatitoare: fasonarea si mocirlirea.

Fasonarea este operatia de eliminare a frunzelor inutile, a resturilor de filamente si de împrospatare a vârfurilor radacinilor. Toate operatiile se fac prin taiere si nu prin smulgere a partilor plantei. Din frunzele rozetei se pastreaza 3-4 mai sanatoase, situate central. Mugurele central trebuie sa fie sanatos si bine dezvoltat Petiolul frunzei eliminate va fi taiat la 1 cm de la punctul de prindere, la fel si resturile de filament ale stolonului, aceaasta pentru a proteja mugurii aflati la subsoara acestora. Sistemul radicular nu va fi scurtat decât daca depaseste lungimea de 20 cm, aceasta pentru a utiliza rezerva de substante nutritive depozitate în radacinile plantei de capsun, rezerva deosebit de importanta pentru prinderea si dezvoltarea stolonilor imediat dupa plantare. In plus, un sistem radicular bine dezvoltat asigura o buna fixare a plantei în sol. Un stolon bun pentru plantare trebuie sa prezinte: - mugurele central viabil si intact; - 2 - 3 frunze sanatoase; - sistem radicular cu lungime de 10-20 cm, frormat din minim 5-7 radacini principale sanatoase;

53

Mocirlirea este operatiunea de urmatoare dupa fasonare. Consta în imersarea radacinilor într-un amestec de consistenta smântânii format din pamânt galben, gunoi proaspat de bovine si apa. In amestec se recomanda introducerea unui fungicid (ex.Benomil,) si un stimulator de înradacinare (Ex.Revital), pentru a se asigura o buna prindere si o evolutie favorabila a culturii. Mocirla are consistenta potrivita atunci când ramâne pe radacini, dupa imersare, fiecare radacina principala din sistemul radicular trebuie sa fie înglobata în mocirla. Daca este prea subtire nu adera la radacina, iar daca este prea groasa, radacinile se lipesc si nu pot fi rasfirate în groapa de plantare. Amestecul în care este înglobat sistemul radicular prin mocirlire, asigura pe de-o parte un contact intim între acesta si sol, iar pe de alta parte stimuleaza cicatrizarea ranilor de pe radacini si formarea de radacini noi. Mocirlirea trebuie realizata pe masura plantarii, având grija ca mocirla sa fie permanent umeda pe radacini înaintea plantarii. Stolonii refrigerati nu se mai fasoneaza ci doar se mocirlesc, având grija ca mugurele central sa ramâna neacoperit cu mocirla.

Plantarea stolonilor

Pentru realizarea plantarii manuale se utilizeaza plantatorul pentru legume sau cu lingura pentru plantare. In dreptul semnului de pe sârma de plantare, se înfige plantatorul în pozitie verticala si cu o miscare usoara de rotire a acestuia în plan orizontal, se face un gropita egala cu lungimea radacinii stolonului. Se scoate plantatorul usor, în asa fel încât pamântul de la suprafata sa nu alunece catre baza gropitei. Tot cu ajutorul plantatorului, se introduc radacinile rasfirate, in pozitie verticala, având grija ca punctul de trecere de la radacina la tulpina sa fie la nivelul solului, iar mugurele central sa nu fie îngropat. Dupa introducerea plantei în sol, planta se fixeaza prin introducerea în pozitie oblica a plantatorului, sub nivelul radacinilor si strângerea solului prin deplasarea acestuia catre planta, asigurându-se un contact perfect al radacinilor cu solul, pe toata lungimea acestora. Daca radacinile nu vor fi introduse în pozitie verticala sau nu vor avea un contact bun cu solul, vor fi expuse riscului de atac cu mucegaiuri, înradacinarea nu va avea loc, plantele vor continua sa vegeteze 2-3 saptamâni din rezervele proprii apoi se vor prabusi. Un stolon bine fixat opune rezistenta la încercarea de extragere usoara. Modul cum se realizeaza plantarea si stabilizarea plantelor este esential în evolutia si implicit reusita culturii De retinut: - terenul se marunteste cu minim 2 saptamâni înainte de plantare; - a se planta dupa o ploaie sau o irigare usoara prin aspersiune, pentru a se evita prabusirea orificiilor de plantare si a se asigura aderarea solului la radacini; - plantarea se face pe soiuri. Este bine sa se încheie plantarea unui soi si sa se continue cu plantarea altui soi, pentru a se evita eventuale amestecuri de material saditor. - Se pregateste echipa de plantare, prin stabilirea rolului fiecarui membru al echipei, pentru evitarea tasarii inutile a terenului si eliminarea timpilor morti. O echipa de plantare, pentru plantarea manuala, poate fi formata din 10 membri si poate

54

planta 35.000 de stoloni în medie pentru o zi, cu program de lucru de 10 ore. Cei 10 membri ai echipei pot fi organizati astfel: 6 persoane pentru plantarea propriu-zisa; 3(2) persoane pentru fasonare, mocirlire si repartizare la rând; 1(2) persoana irigare.

Greseli frecvente la plantarea manuala: - gropita este insuficient de adânca si varful radacinii se îndoaie în sus. Efect - stagnare în vegetatie, deshidratare, pieire; - mugurele central se îngroapa sub nivelul solului. Efect: moartea mugurelui central, pieirea plantei; - mugure central si parte din sistemul radicular la 1-2 cm deasupra solului. Efect: plantele nu se înradacineaza din cauza deshidratarii si se usuca; - solul nu se taseaza bine în jurul plantei, radacina neavând un bun contact cu solul. Efect - planta se deshidrateaza si se usuca; - plantele nu se uda imediat dupa plantare; - plantele nu se mocirlesc; - radacinile mai lungi ale stolonilor se introduc "impachetate" într-o gropita cu dimensiuni mici. Radacinile putrezesc, planta moare. Se poate practica si plantarea mecanizata cu masina de plantat legume, concomitent cu udarea. Pentru reusita plantarii mecanizate, se recomanda ca plantele sa fie uniforme ca marime Irigarea culturii este obligatorie, imediat dupa plantare. Pentru perioada de dupa plantare, pâna la stabilizarea culturii, se recomanda irigarea prin aspersiune, întrucât prin aceasta metoda, se asigura micsorarea temperaturii la nivelul plantelor, si în plus se asigura umiditatea atmosferica necesara pentru reducerea transpiratiei excesive a plantelor (transpiratia poate duce la ofilirea plantelor, prin eliminarea apei, in conditii de umiditate atmosferica scazuta. Indiferent care este metoda de irigare a plantelor, aceasta este absolut necesara pentru primele 2-3 saptamâni de la plantarea stolonilor, la un necesar de 65-80% din capacitatea totala de apa a solului. Aceasta se poate masura direct cu un umidometru simplu si poate ajuta la un control riguros al nivelului de apa din sol.

Lucrari de întretinere în anul plantarii

Pentru cultura clasica a capsunului, primul an, de regula, este fara rod. Lucrarile de întretinere care se efectueaza imediat dupa plantare, sunt diferite de cele din anii de rod, din acest motiv vor fi mentionate separat.

Verificarea prinderii si completarea golurilor

Certitudinea prinderii plantelor este de data de aparitia si formarea primelor 3-4 frunze noi, precese care au loc pâna în ziua 14 de la plantare. Este prematur de estimat prinderea plantelor pâna la aceasta data, întrucât plantele pot

55

evolua în conditii de umiditate optima, doar din rezervele proprii din sistemul radicular. Completarea golurilor se va realiza, prin urmare, la doua saptamâni de la plantare, cu plante de la acelasi soi. Prin completarea golurilor, la timp, va rezulta o cultura uniforma, fara diferente de vigoare si vârsta între plante. De modul cum plantele se prind si evolueaza, depinde în mare masura succesul culturii si exprimarea potentialului calitativ si prouctiv al soiului.

Lupta împotriva buruienilor.

Lupta împotriva buruienilor reprezinta una din problemele prioritare ale cultivatorilor de capsun. Înca de la infiintare, cultura evolueaza relativ lent, prin compartie cu buruienile, care invadeaza rapid suprafetele mai ales când gasesc conditii prielnice de viata. Într-o cultura multianuala de capsun, se pot gasi în amestec, multe specii de buruieni(dicotiledonate anuale si perene precum si graminee anuale si perene), functie de zona de amplasare a culturii.

Lupta impotriva buruienilor presupune un program sustinut, care cuprinde urmatoarele etape:

1. Identificare si cunoasterea speciilor de buruieni din amplasamentul ce urmeaza a fi tratat. Este esentiala cunosterea speciilor de buruieni si a biologiei acestora pentru a întelege cum acestea se reproduc si supravietuiesc. Functie de durata de viata a buruienilor, acestea se pot grupa în trei categorii: a) buruieni anuale (de primavara, de vara si de toamna), care germineaza, înfloresc, produc seminte si mor în acelasi an de vegetatie. Aceasta categorie de buruieni se dezvolta si se raspândesc foarte rapid si sunt foarte nocive pentru cultura capsunului. b) buruieni bianuale, care germineaza, îsi dezvolta partile vegetative în primul an si formeaza flori si seminte în anul al doilea c) buruieni perene, care îsi perpetueaza existenta într-un areal pe parcursul a multi ani si care odata aparute sunt destul de greu de distrus. Aceste buruieni se pot înmulti fie prin seminte, fie prin organe vegetative subterane(tuberculi, rizomi, tulpini subterane) sau supraterane (stoloni) Principalele buruieni identificate în plantatiile de capsun

Denumirea ştiinŃifică Denumirea populara Buruieni monocotiledonate anuale Bromus inermis Obsiga Digitaria sanguinalis Meisor Hordeum vulgare Orza - samulastra Lolium multiflorum Raigras anual Panicum capillare Mei marunt

56

Panicum maximum Mei mare [de Guineea] Panicum millaceum Mei Panicum spp Mei Poa annua Lunisor, firuta Setaria verticillata Mohor agatator Setaria viridis Mohor verde Triticum aestivum Grau samulastra Buruieni dicotiledonate anuale Abutilon theophrasti Teisor, pristolnic Amaranthus retroflexus Stir salbatic Anagallis arvensis Scanteiuta Atriplex patula Loboda Capsella Bursa-Pastoris Traista ciobanului Chenopodium album Spanac salbatic Datura stramonium Ciumăfaie Galinsoga parviflora Busuioc sălbatic Galium aparine TuriŃa Ipomoea hederacea Zorele Lamium purpureum Urzica moarta Polygonum lapathifolium Iarba roşie (Hrişcaurcătoare) Polygonum persicaria Ardeiul broaştei Portulaca oleracea Grasita, iarbă grasă Raphanus raphanistrum Ridichioara (ridiche sălbatica) Solanum nigrum Zârna Taraxacum officinale Păpădia Thlaspi arvense PunguliŃa Viola arvensis Viorele de ogoare, trei fraŃi pătaŃi Xanthium strumarium Cornaci, corneŃi Convolvulus arvensis Volbura Buruieni perene Cirsium arvense Pălămida Sonchus arvensis Susai Urtica urens Urzica mica Rumex patientia Ştevia Buruieni graminee anuale

57

Alopecurus mysuroides Coada vulpii Avena fatua Ovăscior Echinochloa crusgalli Iarba bărboasa Buruieni graminee perene Agropyron repens Pir târâtor Sorghum halepense Costrei

2. 3. Stabilirea gradului de infestare a terenului cu anumite grupe de buruieni, si

determinarea densitatii acestora. 4. Stabilirea strategiei de distrugere a buruienilor functie de speciile identificate si

specificul lor biologic precum si de densitatea buruienilor.

Pentru prevenirea si combaterea buruienilor pot fi aplicate urmatoarele metode:

A. Metode preventive: - Evitarea proliferarii de noi specii de buruieni în arealele noi, prin desfasurarea etapelor tehnologiei de cultura. Ex: diseminarea semintelor sau organelor vegetative ale buruienilor prin gunoiul de grajd; B. Metode culturale: - Realizarea unei bune dezvoltari biologice la plantele de capsuni, care sa inhibe dezvoltarea buruienilor; - mulcire cu folie speciala neagra sau gri; - mulcire cu material vegetal (talas, frunze de padure, paie); C. Metode mecanice: - prasile manuale între rânduri si pe rând; D. Metode chimice: - erbicidare

Fiecare din metodele mai sus amintite prezinta avantaje si dezavantaje, insa strategia de lupta impotriva buruienilor implica pentru cultura capsunului, aplicarea unei singure metode sau combinarea a doua sau 3 metode pentru a obtine rezultatul scontat.

Suprimarea inflorescentelor si a stolonilor

Este o lucrare specifica pentru capsun. Este obligatorie atat pentru plantatiile înfiintate în toamna cât si pentru cele înfiitate în primavara. Destul de frecvent, o parte din capsunul plantat în toamna, formeaza câte 1-3 inflorescente în primavara urmatoare. Aceste inflorescente nu pot asiugura o productie de calitate. Dimpotriva, ele încetinesc ritmul de crestere a plantelor si influenteaza negativ procesul diferentierii mugurilor floriferi, deci recolta anului urmator (care va fi primul an de rod). Ca atare, toate aceste inflorescente, trebuie suprimate în 2 -3 reprize, în cel mai scurt timp de la aparitia lor. Uneori apar inflorescente si la capsunul plantat în primavara, care, de asemenea trebuie

58

eliminate, întrucât se poate ajunge la debilitarea si epuizarea plantutelor. Suprimarea inflorescentelor trebuie facuta în faza erbacee, la înaltarea acestora, pâna la deschiderea florilor. In aceasta etapa, inflorescentele se pot elimina usor prin simpla taiere cu unghia. Daca este depasit acest moment, tija inflorescentei se lemnifica iar suprimarea trebuie facuta cu un instrument de taiat. Surprimarea stolonilor se face tot în 2 - 3 reprize, pe masura ce apar, concomitent cu prasitul pe rând. De asemenea stolonii trebuie eliminati când sunt în stare erbacee (au lungimea de 10 cm), când pot fi usor taiati cu unghia. Când au lungime mai mare, filamentele devin lemnoase pe de o parte fiind mai greu de suprimat, iar pe de alta parte încep sa emita stoloni, consumând substante hranitoare în detrimentul productiei de fructe. Pentru a completa eventuelele goluri, pot fi lasate 1-2 filamente, care vor fi conduse pe directia rândului, pentru dezvoltarea a câte un stolon. Atat stolonii cât si tijele inflorescentelor trebuie taiate la minim 1 cm de la punctul de insertie, pentru a nu distruge mugurii situati aproape de punctele de insertie si a nu rani planta.

Irigarea.

Capsunul este o specie cu înradacinare superficiala, necesitând pentru o crestere si dezvoltare normala, pentru toata perioada de vegetatie, o umiditate în sol cu valori cuprinse între 65-75% din capacitatea totala de apa a solului. Eventualele fructuatii ale continutului de apa din sol, cu referire la absenta apei, afecteaza atât dezvoltarea partilor supraterane, inclusiv diferentiera mugurilor floriferi si formarea ramificatiilor roditoare cât si dezvoltarea sistemului radicular. Excesul de apa este de asemenea deosebit de nociv pentru planta de capsun. Acesta poate produce blocaje la nivel de asimilatie pentru planta si favorizeaza aparitia bolilor specifice pentru colet si radacina. Toate simptomele tipice excesului de apa(mai ales daca acesta persista mai mult de 7 zile), conduc în final catre pieirea plantei. Cantitatea de apa necesara pentru irigarea culturii se aplica functie de momentul plantarii, de nivelul precipitatiilor, precum si de metoda de udare.

Lucrarile solului.

În cazul erbicidarii, sunt necesare numai 3-4 prasile pe intervale si pe rând. Mobilizarea solului se face adâncimea de 4-6 cm, pentru a se distruge crusta formata de precipitatii sau irigarea prin aspersiune si a preveni îmburienarea. Prin prasile sunt distruse buruienile în curs de rasarire.

Tratamente pentru combaterea bolilor si daunatorilor.

In anul plantarii capsunului, în perioada de vegetatie, se urmareste mentinerea unui frunzis sanatos, capabil sa determine formarea unei plante bine dezvoltate, care sa sustina o productie maxima în anul de rod. Prin urmare se urmareste prevenirea si combaterea bolilor foliare, ale coletului si sistemului radicular, precum si a daunatorilor specifici. Numarul de tratamente recomandat pentru aceasta etapa a culturii de capsun este de 3-4.

59

De regula, primul tratament se face când rozeta de frunze are 3-4 frunze (2-3 saptamâni de la plantare). Tratamentele se fac cu produse frungicide si insecticide, în combinatie, evitând utilizarea acelorasi produse pentru doua tratamente succesive. Produsele pesticide recomandate, orientativ, pentru combaterea bolilor si daunatorilor la capsun precum si descrierea bolilor specifice si a daunatorilor sunt descrise în Capitolul "Bolile si daunatorii la capsun".

Fertilizarea faziala

Aceasta lucrare se face cu scopul de a asigura conditii mai bune de crestere si fortificare a plantelor. Se recomanda utilizarea îngrasamintelor pe baza de azot (azotat de amoniu, uree, îngrasaminte organice macerate si diluate, (Ex. Gunoi de pasari dilat 1:10), functie de faza de crestere si dezvoltare a capsunului si fertilizarea de baza a culturii. De asemenea se pot utiliza fertilizarile foliare specifice pentru etapa de crestere si fortificare a plantelor.

Protectia plantelor pentru anotimpul rece. Soiurile recent create de capsun prezinta rezistenta sporita la gerurile din timpul iernii. Dupa parcurgerea etapei de fortificare a plantelor din anul fara rod, plantele pot rezista peste iarna fara protectie suplimentara, pâna la temperaturi de -25ºC. Pentru plantatiile înfiintate toamna însa, ale caror plante nu au un sistem radicular bine fortificat si nici o rozeta de frunze foarte bogata, se recomanda administrarea materialelor de protectie. Rândul de plante se acopera cu materiale vegetale (paie, frunze, coceni tocati), când temperatura ramâne sub valorile de -4…-5ºC. Pe lânga rolul protector, materialele utilizate în acoperirea culturii retin zapada peste plante si asigura un supliment de materie organica. Nu trebuie utilizat un strat prea mare de material protector, fiind suficienta dispunerea acestora pe o grosime de 6-8 cm.

Lucrari de întretinere în anul de rod

Pentru capsun, atât lucrarile de intretinere cât si unele produse pesticide difera în anul de rod, comparativ cu anul plantarii. In anul de rod, tehnologia de cultura urmareste realizarea potentialului de productie al soiului cultivat, precum si obtinerea de fructe de calitate superioara. Plantele de capsun, pe parcursul perioadei de vegetatie din anul de rod, trec prin câteva "stadii fenologice" sau etape de viata, considerate repere în aplicarea tehnologiei de cultura clasica sau moderna. Stadiile fenologice se succed destul de repede într-un interval de timp de aproximativ 90 de zile si necesita o atentie deosebita. Cunoasterea lor este deosebit de importanta, întrucât coincid etape critice în evolutia biologica a plantei si cu momentele recomandate pentru aplicarea tratamentelor fitosanitare (Fig.12)

1. Pornirea în vegetatie. Se declanseaza când temperatura medie a aerului atinge nivelul a 3-5ºC. Se caracterizeaza prin aparitia unei rozete de 3-4 frunze tinere.

60

2. Aparitia inflorescentelor. Se caracterizeaza prin aparitia primelor inflorescente la baza ramificatiilor roditoare. Acestea au evidentiati doar butonii florali în stadiul de "buton verde" si nu prezinta tije.

3. Inaltarea inflorescentelor. Se caracterizeaza prin aparitia si cresterea tijelor inflorescentelor(2,5 cm) si mentinerea florilor din inflorescenta în stadiul de "buton verde"

4. Inceputul înfloritului. Se declanseaza când timp de 8 - 10 zile se înregistreaza o temperatura medie de 12ºC. Este determinata de deschiderea primelor flori pentru 1-2% din plante (1 floare deschisa pentru fiecare planta = 10% înflorire).

5. Inflorire deplina. Poate fi inregistrata când 50% din florile inflorescentei sunt deschise.

6. Inceputul legarii fructelor. Se noteaza când primele 1-2 flori au legat fructe. 7. Fructe verzi. Este stadiul în care peste 50% din flori au legat fructe, fructele pe tufa

fiind în diferite stadii de crestere. 8. Maturarea fructelor. Se înregistreaza din momentul în care fructele intra în stadiul

alb-roz si fructele devin complet colorate.

Lucrarile de întretinere din anul de rod sunt urmatoarele:

Igienizarea culturii. Primavara devreme, înainte de aparitia primelor frunze adevarate (pornirea în vegetatie), dupa zvântarea terenului, se grebleaza energic cultura, eliminându-se materialele folosite pentru protectia culturii si resturile vegetale ale plantelor (frunze îmbatrânite si uscate). Acestea se composteaza sau se ard, pentru a evita raspândirea formelor de rezistenta ale bolilor. Lucrarea se efectueaza si cu scopul de a îmbunatatii regimul de apa si aer din sol si de a activa radacinile.

Efectuarea lucrarilor solului. Lucrarile solului constau în prasile repetate, realizate pe spatiile dintre plante cu scopul de a distruge crusta, a îmbunatati regimul aerohidric al solului si a distruge buruienile. Adâncimea la care se prelucreaza solul este de 8 - 10 cm. Daca plantarea s-a efectuat pe teren plan, lucrarea se poate efectua mecanic pe intervalele dintre rânduri si manual printre rândurile de plante. Daca plantarea s-a efectuat pe teren modelat, lucrarile solului constau în maruntirea solului situat pe platforma brazdei si refacerea rigolelor. Mobilizarea terenului pentru cultura multianuala clasica a capsunului se realizeaza prin 3-4 prasile manuale sau combinate(mecanice pe intervale si manuale pe rând). Primavara devreme, dupa aparitia primelor frunze tinere, se realizeaza prima mobilizare terenului. A doua afânare obligatorie este aceea dinaintea distribuirii mulciului de paie, la legarea primelor fructe. Deoarece buruienile se pot dezvolta rapid sub stratul de mulci, mobilizarea terenului devine obligatorie mai ales pentru faptul ca timp de 4-6 saptamâni terenul nu se mai poate lucra. A treia afânare se efectueaza dupa recoltat înaintea cosirii plantelor. Cu ocazia recoltarii fructelor, terenul se taseaza cu datorita numeroaselor treceri, uneori în conditii de umiditate mai mare. În plus afânarea din aceasta perioada sustine diferentierea mugurilor floriferi în

61

conditii bune, asugurându-se astfel un bun potential productiv pentru anul al doilea de rod. Ultima mobilizare a terenului se realizeaza la sfârsitul lunii septembrie - mijlocul lui octombrie (daca toamna este lunga se poate realiza si putin mai târziu). Aceasta, are scopul de a asigura infiltrarea apei din precipitatiile care se vor înregistra pe parcursul sfârsitului de toamna si pe parcursul iernii. La efectuarea lucrarilor de sapalugit se va evita: - acoperirea cu pamânt a mugurelui central "inimii"ce porneste din fiecare rozeta a tufei; - descoperirea sau ranirea sistemului radicular prin prasile; - taierea accidentala a plantelor cu sapa sau cu cultivatorul. Cu ocazia lucrarilor solului se elimina si buruienile. Daca buruienile au crescut în mijlocul tufei acestea se elimina manal, fara a deranja tufa.

Irigarea capsunului. Existenta sursei de apa si a amenajarii pentru irigare este obligatorie pentru cultura capsunului. Scurtele perioade de seceta în anul de rod, au infleunta mare asupra productiei, deoarece sistemul radicular superficial al plantelor resimte puternic absenta apei. Necesitatea stricta de apa este data de urmatoarele perioade critice din viata plantei de capsun: - înaltarea inflorescentelor; - formarea si cresterea fructelor; - maturarea fructelor; - dupa fructificare; Necesarul de apa se stabileste functie de nivelul precipitatiilor din zona, tipul de sol si modul de administrare a apei. Orientativ, pentru irigarea prin brazde sau aspersiune, se iriga de 4-7 ori cu câte 300 - 400 m.c. de apa la ha. Dintre aceste udari 2-3 se aplica pâna la recoltarea fructelor si 2-4 dupa recoltarea fructelor. In cazul irigarii prin picurare, se stabileste un program de irigare, care asigura în mod constant un nivel al umiditatii în sol de 65-80% din capacitatea totala de apa a solului. Orientativ, se asigura 2l de apa / duza/ ora de functionare a instalatiei de irigare prin picurare. Necesarul de apa pentru plante poate fi determinat cu ajutorul unui tensiometru, care masoara consumul de apa al plantelor de la ultima irigatie si ajuta la determinarea cantitatii exacte de apa ce trebuie asigurata prin irigatie. Cu ajutorul unui alt instrument - umidometru, se poate determina continutul solului în apa la un moment dat, putându-se stabili atât necesarul de apa cât si momentul interventiei cu o noua irigare. Lipsa de apa din sol conduce la: - formarea unui frunzis sarac, incapabil sa sustina o productie satisfacatoare; - formarea unui sistem radicular superficial; - obtinerea de fructe mici, uneori deformate; - realizarea de productii nesatisfacatoare cantitativ; - diferentiere slaba, ce determina o fructificare slaba în anul urmator; În revers, excesul de apa conduce la: - putrezirea coletului si pieirea plantei;

62

- sufocarea pâna la moartea radacinilor principale si secundare; - favorizarea bolilor foliare si a celor care afecteaza fructele;

Fertilizarea plantatiilor de capsun. În anul de rod se aplica o fertilizare suplimentara. Nivelul cantitatilor de îngrasaminte aplicabile se face, in mod corect, dupa efectuarea unei analize chimice a solului. În urma cercetarilor, se recomanda ca administrarea azotului sa se faca numai daca prezenta acestuia în sol scade sub nivelul a 15 mg/100 g sol. Pentru fiecare 3,5 mg sub nivelul de 15 mg, se administreaza 100 kg/ha azotat de amoniu. Cu privire la fosfor, daca prezenta sa în sol este sub 85 mg P2O5 (în solutie apoasa) la 100 g sol, se va administra cantitatea de 400 -700 kg/ha superfosfat. Potasiul, în general, se gaseste în cantitati suficiente. Totusi, daca nivelul acestuia scade sub 20-40 mg/100 g sol se va administra cantitatea de 80-100 kg/ha sulfat de potasiu. În principiu, fertilizarile se fac fractionat, de 2-3 ori pe an, din care: 1/3 se dau în toamna si 2/3 primavara. In cazul culturii de 2-3 ani de rod, se aplica fertilizarea cu azot dupa cosirea frunzelor. Fertilizarile foliare au rol de supliment nutritiv, recomandându-se aplicarea lor la fenofazele de înflorire în masa si sfârsitul înfloritului. Întrucât gama de produse pentru fertilizari foliare este foarte larga si bine delimitata, functie de raportul azot:fosfor:potasiu si de continutul de microelemente, este necesara o alegere atenta a produsului functie de etapa din dezvoltarea plantei si ritmul de absorbtie al elementelor fertilizante din sol.

Ritmul de absorbtie al elementelor fertilizante (orientativ)

Ritm absorbŃie-element/Fenofază

Inainte de inflorit

La înflorit, creştere, maturare fructe

După recoltare

Azot(%)20 40 40

Fosfor(%) 20 56 24

Potasiu(%) 16 57 27

Mulcirea capsunului. Este o lucrare specifica pentru capsun si absolut obligatorie. Absenta mulciului, face imposibil consumul fructelor de capsun, datorita particulelor de pamânt care adera la fruct si nu pot fi eliminate prin spalare. Pentru mulcire pot fi alese, functie de posibilitati, materiale ca: paie de cereale sau talas grosier sau frunze de padure, care vor constitui mulciul pentru cultura. Cele mai recomandate sunt paiele de cereale(grâu, orz, secara), care sunt mai rigide, nu se taseaza si permit infiltrarea apei cu usurinta Mulciul, tocat grosier, se asaza cu multa atentie sub tufele plantei, într-un strat continuu de 5-7 cm grosime, pe toata suprafata culturii. Mulcirea se efectueaza dupa înaltarea inflorescentelor plantelor de capsun (la circa 10 cm înaltime a inflorescentelor), când acestea au primii boboci florali. Depasirea acestui moment, duce la ingreunarea împrastierii uniforme a materialului de mulcit sub inflorescentele cazute sub greutatea fructelor în crestere. Se recomanda efectuarea mulcirii cu material vegetal dupa o ploaie sau o irigare, pentru a

63

pastra în sol o mare rezerva de apa, cu influenta pozitiva asupra productiei. Un element important în favoarea mulcirii este si faptul ca fructele de capsun nu pot fi spalate decât înaintea consumului. Dintr-o cultura mulcita rezulta fructe curate, stralucitoare, cu aspect comercial atragator.

64

Pentru transportul mulciului de material vegetal si asezarea lui lânga plante, sunt necesare 22 zile-om/ha cultura. În ultimii ani a fost introdusa experimental în tara noastra mulcirea cu folie de polietilena neagra sau gri. În acest caz, plasarea foliei de mulcire se face pe teren modelat, inainte de plantare sau la maxim 2 saptamâni dupa plantare. Folia va ramâne pe suprafata destinata culturii pâna la desfiintarea acesteia. Folia destinata mulcirii culturii prezinta caracteristici particulare: elasticitate pronuntata, este subtire, rezista 2-3 ani pe suprafata solului. Poate prezenta orificii la distantele specifice între rânduri si plante pe rând sau pot fi facute orificii ulterior plasarii pe suprafata terenului. În prezent, în România, lucrarea de întindere a foliei se efectueaza manual. Folia va îmbraca practic brazda, marginile foliei (o portiune de 10 cm) sunt introduse în interiorul taluzului brazdei, în treimea inferioara a acestuia. Rigola va ramâne libera de folie, putând fi ulterior acoperita cu paie sau alte materiale permeabile, pentru schimbul liber aer/apa al solului. In tarile cu traditie îndelungata în practicarea acestui tip de mulcire, formarea brazdelor, intinderea foliei, chiar plantarea, se fac mecanizat. Practicarea mulcirii cu folie de polietilena prezinta urmatoarele a)avantaje: - contribuie la mentinerea unui control strict al umiditatii de la nivelul radacinilor; - contribuie la inhibarea dezvoltarii buruienilor din cultura; - impiedica înradacinarea stolonilor si asigura conditii pentru eliminarea cu usurinta a acestora; - realizeaza economie de manopera, prin plasarea in momentul plantarii si pastrarea acesteia pe toata durata culturii; - contribuie la incalzirea timpurie a solului, la nivelul radacinilor, asigurând o maturare a fructelor cu câteva zile mai devreme; - elimina lucrarile de mobilizare a solului si distrugere a burienilor; - mentine forma brazdei modelate la înfiintarea culturii; b)dezavantaje: - este mai scumpa decât materialele vegetale; - necesita atentie deosebita la amplasarea pe suprafata brazdelor; - este obligatorie existenta fertirigarii prin picurare pentru întretinerea culturii; - este obligatorie administrarea controlata a apei pentru irigatie prin stabilirea atenta a consumului/necesarului de apa pentru fiecare fenofaza.

Suprimarea stolonilor În plantatiile de capsun pe rod, stolonii (filamentele) trebuie eliminati în fiecare an. Dezvoltarea stolonilor constituie un concurent puternic pentru dezvoltarea plantelor precum si calitatea si cantitatea productiei de fructe de capsun. Aparitia stolonilor se intensifica dupa recoltarea fructelor. Filamentele vor fi eliminate în faza erbacee, prin taiere la 1-2 cm de la punctul de insertie pe tulpina scurta a plantei. Eliminarea stolonilor contribuie la o buna diferentiere a mugurilor de rod pentru anul urmator precum si la o buna pregatire a plantelor pentru trecerea peste anotimpul rece, prin acumularea substantelor de rezerva la nivelul sistemului radicular. Cosirea culturii. Este o veriga tehnologica specifica pentru cultura de capsun. Se efectueaza cu scopul de a înlatura frunzele batrâne si bolnave din cultura pe de o parte, iar

65

pe de alta parte pentru stimularea formarii de noi frunze apte sa asigure o buna diferentiere a mugurilor de rod si pregatirea productiei anului urmator. Cosirea culturii se face imediat dupa recoltarea fructelor. Partea vegetativa se coseste la circa 8 - 10 cm de la nivelul solului, având grija sa nu se distruga mugurii centrali si frunzele în formare din ramificatiile tufelor. Mugurii centrali si frunzele în formare vor asigura refacerea partilor aeriene ale tufelor, pentru continuarea vegetatiei pâna toamna târziu. Resturile vegetale rezultate dupa cosire, împreuna cu mulciul format din paie, talas sau frunze, vor scoase din cultura si puse la compostat sau arse, pentru a se distruge germenii de boli sau daunatori. Dupa eliberarea terenului de resturi vegetale se executa o mobilizare a terenului, o fertilizare cu azot si o irigare pentru a se stimula refacerea partilor aeriene ale plantelor.

CULTURA ANUALA A CAPSUNULUI

66

Capsunul poate asigura productii economice cultivat în plantatie anuala. Tehnologia de cultura anuala a capsunului este în mare parte asemanatoare cu cea multianuala, diferentele fiind date de urmatoarele verigi specifice:

1. Plantarea se face la începutul verii (iunie - iulie), pentru ca plantele sa prezinte timp suficient pentru fortificare si diferentierea mugurilor de rod pâna la sfârsitul toamnei;

2. Plantatiile vor avea o desime mare de 80.000 - 100.000 plante/ha.

3. Distantele între rânduri si plante pe rând vor fi reduse corespunzator (ex: 0,35 m x 0,35 m sau 0,35 m x 0, 25 m sau 0,3 m x 0,3 m);

4. Plantarea se va face în teren modelat (de preferat) sau pe teren plan

67

5. Irigarea prin picurare cu posibilitatea de fertilizare suplimentara prin apa de irigare este obligatorie, având în vedere numarul mare de plante la unitatea de suprafata, deci masa vegetativa mare.

68

6. La plantare se vor folosi stoloni refrigerati, recoltati din stoloniera primavara devreme si pastrati pâna în momentul plantarii în depozite frigorifice;

7. Materialul saditor va fi constituit din stoloni liberi de viroze, din soiuri cunoscute ca fiind productive, care sa asigure o recolta de 25-30 t/ha (300-500 g/planta).

8. Plantarea pentru cultura anuala a capsunului se realizeaza într-o perioada secetoasa si foarte calduroasa din an. Este foarte importanta asigurarea conditiilor pentru prinderea plantelor si asigurarea unei uniformitati în dezvoltarea acestora.

9. Asigurarea unei umiditati optime a solului în perioada de stabilizare a plantelor precum si a unei bune dezvoltari a partii vegetative pâna la venirea anotimpului rece, sunt conditii esentiale pentru formarea a 3-4 ramificatii care sa diferentieze muguri de rod

10. Dupa recoltarea fructelor, cultura se desfiinteaza, putând fi înlocuita cu o alta specie, în cadrul unui asolament. Întrucât în primul an plantele nu-si consuma întregul potential productiv, acestea pot fi lasate sa fructifice înca un an.

În cultura anuala, capsunul poate asigura o productie de 15-25 t/ha(50 t/ha), iar calitatea fructelor este net superioara, proportia de fructe extra asigurând un spor substantial la pretul de livrare a recoltei. Pe lânga sporul semnificativ la productie si la pretul de valorificare a productiei, cultura anuala se poate încadra într-o succesiune, împreuna cu o specie legumicola de ciclu scurt (spanac, salata, ceapa, usturoi verde, ridichi de luna, fasole pentru pastai).

Prin cunoasterea si aplicarea corecta a tehnologiei de cultura a capsunului în spatiu protejat cu folie de polietilena, se obtin productii bune si de calitate, cu o devansare de 2-3 saptamâni a perioadei de maturare. Cultura în spatiu protejat cu folie de polietilena se poate realiza:

1. În tunele joase. Cultura multianuala organizata în câmp, se poate întretine sub tunele joase, instalate începând cu 15 februarie si nu mai târziu de 1-3 martie. Pentru operativitate, scheletul metalic se amplaseaza în luna noiembrie, înainte de primele îngheturi la sol, pentru ca în luna februarie a anului viitor, indiferent de starea vremii sa fie ancorata folia peste cultura. Lucrarile de întretinere a culturii sunt cele mentionate la cultura multianuala si vor fi începute din momentul pornirii în vegetatie a plantelor, pe masura succedarii fenofazelor. Aerisirea este lucrarea suplimentara ce trebuie efectuata periodic, pentru eliminarea excesului de umiditate si micsorarea temperaturii. Temperatura din interiorul adapostului nu trebuie sa depaseasca 28ºC. Descoperirea tunelelor joase se va realiza când temperatura din exteriorul tunelelor va inregistra nivelul de 13 - 15ºC, timp de 3-5 zile consecutiv. Pentru a preveni dezechilibrele fiziologice de la nivelul plantei, se va acorda o atentie deosebita asigurarii temperaturii optime pe timpul noptii. Chiar daca necesarul de temperatura este asigurat ziua si nu necesita acoperirea cu folie, datorita diferentelor mari de temperatura de la zi la noapte (coborârea temperaturii pâna la 0ºC noaptea), înregistrate în ultimii ani, este necesara acoperirea culturii

69

pentru o protectie"de noapte". Prin utilizarea tunelelor joase, se poate realiza un devans de maturare a fructelor de 20-22 zile.

2. In solarii. Pentru cultura capsunului în solarii se utilizeaza, de obicei aceleasi tipuri de solarii ca pentru cultura legumelor.

Pentru cultura capsunului în solar, se evidentiaza parcurgerea etapelor tehnologice specifice, asemanatoare tehnologiei de cultura în câmp. Prin practicarea culturii capsunului în solar, declansarea maturarii fructelor se realizeaza cu 25-30 zile mai devreme decât la cultura în câmp. Diferentele fata de cultura în câmp liber sunt date de urmatoarele elemente: - plantarea în teren modelat cu brazde înaltate cu latime la coronament de 50 sau 95 sau 1,20 m; - plantarea se va face în rânduri: 2,3 sau 4, functie de latimea la coronament a brazdei; - solul din solar va fi atent tratat împotriva daunatorilor specifici sau bolilor, utilizând produse pesticide d mare eficienta; - se recomanda utilizarea sistemului de irigare prin picurare, care va functiona sub filmul de folie neagra pentru mulcire; - pentru usurinta efectuarii lucrarilor de întretinere, recomandabil este ca solul sa fie mulcit cu folie de polietilena neagra. Filmul de folie va fi plasat în acelasi mod ca la subcapitolul "mulcirea culturii"; - plantarea se poate face primavara, vara sau toamna, iar acoperirea se va face numai pentru anii de productie. Avantajul plantarii de vara (1.VI-1.VII) cu stoloni refrigerati este acela ca permite completarea cu o cultura asociata si asigura productie maxima si timpurie în primavara urmatoare; - acoperirea scheletului solarului se realizeaza începând cu data de 15 februarie - pâna

70

cel târziu 1-2 martie, pentru a obtine cel putin 75% din productie timpurie. Daca solariul se acopera mai devreme de 15 februarie, exista riscul ca florile sa fie afectate de îngheturile de revenire din luna martie, iar protejarea întârziata (dupa 10 martie) este neeconomica, întrucât productia din solar se suprapune cu productia din câmp liber. - în cultura protejata, bolile si daunatorii gasesc conditii excelente de evolutie, daca parametrii umiditate si temperatura nu sunt corelati cu evolutia plantei. Prin urmare se va respecta strict calendarul de tratamente cu substante pesticide, pentru prevenire si combatere a bolilor si daunatorilor. Pentru cultura în solar, în scopul amortizarii rapide a cheltuielilor legate de investitii, se pot cultiva soiuri remontante, care pot asigura recolte pâna catre sfârsitul toamnei, valorificate la preturi satisfacatoare;

Indiferent de modul de protectie a culturii capsunului, se subliniaza atentia care trebuie acordata conducerii temperaturii si umiditatii. În primele doua saptamâni dupa acoperire nu este necesara aerisirea. Din momentul în care temperatura din interiorul spatiului de protectie creste peste 18ºC, aerisirea va fi facuta periodic.

Limitele de temperatura zi/noapte, necesare pentru evolutia normala a fenofazelor de crestere si fructificare sunt:

Cultura de primavara(soiuri remontante si cu o singura fructificare): - stabilizarea culturii : 10-12 C(ziua) / 8-10 C (noaptea) /20 C maxim - înflorire: 14-16 C(ziua) / 10-12 C (noaptea/ 25 C maxim - fructificare: 15-16 C(ziua) / 8-10 C (noaptea) / 25 C maxim

Cultura de toamna (soiuri remontante si cu o singura fructificare): - stabilizarea culturii : 10-12 C(ziua) / 8-10 C (noaptea) /20 C maxim - înflorire: 14-16 C(ziua) / 10-12 C (noaptea/ 25 C maxim - fructificare: 15-16 C(ziua) / 8-10 C (noaptea) / 25 C maxim -postrecolta: 12-14 C(ziua)/8-10 C (noaptea) / 16-20 C maxim

Pe timpul înfloririi se recomanda introducerea albinelor pentru polenizare. Temperatura ridicata si umezeala din timpul înfloritului pot afecta legarea fructelor, din care cauza, functie de conditiile climatice, trebuiesc efectuate aerisiri corespunzatoare. La solarii aerisirea se face prin deschiderile de la capetele solarului, iar la tunelele joase prin ridicarea foliei de o parte a arcelor (scheletului).

CULTURA FORTATA

Se practica în spatii încalzite: sere acoperite cu sticla sau plastic.

Capsunul valorifica foarte bine sera, în conditiile unui regim de caldura inferior oricarei alte culturi horticole. Prin introducerea capsunului în gama speciilor cultivate în sera încalzita, face posibil consumul în stare proaspata a acestor fructe atât de valoroase alimentar, în lunile de iarna-primavara. Costurile ridicate pe care le implica întretinerea culturii, în mare parte datorate combustibilului pentru încalzire, reflectate în preturi de productie destul de

71

ridicate, au facut ca aria de raspândire a acestui tip de cultura sa fie din ce în ce mai restrânsa în tara noastra. Prin practicarea culturii fortate se anticipeaza maturarea fructelor cu 50-60 de zile. În tara noastra, tehnologia culturii capsunului în sera, presupune doua etape distincte: - fortificarea stolonilor; - fortarea plantelor. In sera (ca si în solar), capsunul se poate cultiva pe sol (clasic) sau în afara solului (cultura sustinuta sau suspendata).

Fortificarea stolonilor. Pentru reusita culturii, stolonii (plantele) trebuie sa fie bine fortificati (15 mm diametrul coletului) si sa prezinte 2-3 ramificatii purtatoare de muguri micsti. Pentru fortificarea stolonilor se practica doua metode: - Fortificarea stolonilor în câmp; Stolonii refrigerati (recoltati toamna târziu sau primavara devreme, pastrati în camere frigorifice) sunt plantati în câmp liber, in luna iunie, pe suprafete bine fertilizate, drenate, permeabile. Distantele de plantare între rânduri si plante pe rând sunt de 25/20 cm, asigurându-se astfel suficient spatiu de nutritie pentru dezvoltarea plantelor. Pâna catre sfârsitul toamnei, plantele îsi vor forma un sistem radicular puternic, câteva ramificatii roditoare si vor diferentia muguri floriferi. - Fortificarea stolonilor în ghivece sau cuburi nutritive; Stolonii refrigerati sunt plantati ghivece sau placi alveolare, într-un compost pe baza de turba, în luna iulie (cel târziu la începutul lunii august). Fortificarea plantelor se poate face în solar sau sera rece sau partial în aer liber si solar sau sera. Lucrarile de întretinere sunt cele obisnuite pentru asigurarea prinderii si dezvoltarii plantelor (fertilizare, irigare, tratamente pentru boli si daunatori). Se va acorda atentie marita asigurarii unei umiditati atmosferice corespunzatoare prin aspersiune pentru fortificarea în câmp si ceata artificiala pentru cultura protejata. Se scot din câmp dupa o perioada de cel putin 10 zile cu temperaturi sub 5ºC, pentru a se vernaliza (satisfacerea partiala a necesarului de frig). De la scoaterea din câmp si pâna la plantare, pot fi tinuti în pungi de plastic perforate. Stolonii produsi la ghivece sau placi alveolare sunt supusi aceluiasi regim termic pentru vernalizare. Avantajul utilizarii stolonilor produsi la ghivece este dat de asigurarea prinderii si unei rapide dezvoltari postplantare. Terenul din sera se pregateste cu atentie, asigurând o buna dezinfectie si o fertilizare corespunzatoare. Orientativ, se poate fertiliza cu: 50 t/gunoi de grajd, 150 - 200 kg/ha azotat de amoniu, 300-500 kg/ha superfosfat, 200-200 kg/ha sulfat de potasiu si circa 300 kg/ha sulfat de magneziu. Îngrasamintele se încorporeaza, apoi solul se marunteste. Înfiintarea culturii se face sfârsit de noiembrie - început de decembrie, când plantele sunt în faza de repaus. Distantele de plantare vor fi alese astfel încât sa se asigure o desime de 80 - 100.000 plante la hectar. Dupa înfiintarea culturii, stolonii se tin circa o luna de zile la 1-5ºC pentru satisfacerea necesarului de frig, dupa care temperatura se creste cu un grad pe zi pâna la 15 - 18ºC, temperatura care se mentine pâna la înflorit. Limitele de temperatura pentru parcurgerea etapelor de vegetatie si fructificare sunt cele mentionate la cultura în solar. Limitele

72

amplitudinii de temperatura de la zi la noapte sunt foarte importante pentru înflorit, fecundare si cresterea fructelor. Umiditatea solului se mentine se mentine la 70 - 75% din capacitatea de câmp, iar umiditatea atmosferica se mentine la 65 - 70%. Datorita transpiratiei din timpul noptii, umiditatea atmosferica se apropie dimineata de 100%, din care cauza aerisirea va fi atent monitorizata. Pentru cultura în sera calda, lumina joaca un rol foarte important. În prima parte a culturii, când zilele sunt scurte si cerul mai mult acoperit, se pot forma frunze mici si scurt petiolate (frunze de iarna), polenul are germinabilitate slaba, prin urmare si polenizarea este deficitara. Pentru a se evita astfel de fenomene, se cere suplimentarea iluminarii cu lampi speciale, pentru a realiza în sera, în perioada înfloritului, un nivel 13-25.000 lucsi. Pentru o buna polenizare, în sera se introduc albine sau bondari. Functie de momentul când se doreste declansarea recoltei, se poate stabili data când se înfiinteaza cultura, stiindu-se ca de la începutul cresterii rozetei de frunze si pâna la începutul maturarii fructelor sunt necesare aproximativ 80 - 90 de zile. Daca plantarea se realizeaza la începutul lui decembrie, fructele se matureaza la sfârsit de februarie - început de martie. Perioada de recoltare se întinde pe circa 4-5 saptamâni, în prima saptamâna recoltându-se circa 60% din productie. Productia poate varia functie de soi, pentru soiurile timpurii înregistrând un nivel mediu de 1-2 kg/m.p., iar pentru cele târzii de 4-5 kg/m.p. Pe scara larga, în tarile din Europa cu traditie în cultivarea capsunului, se practica cultura în afara solului (suportata sau suspendata), în spatiu protejat sau semiprotejat. Este o cultura care necesita o investitie mare, legata pe de o parte de construirea suporturilor de sustinere a culturii si pe de alta parte de amenajarea mediului de dezvoltare si fructificare a plantelor, constituit din saci de diverse dimensiuni, umpluti cu un compost special constituit. În plus necesarul de apa si elemente nutritive sunt asigurate de un sistem de ferti-irigare, capabil sa conduca solutia nutritiva pâna la fiecare planta.

PRODUCEREA MATERIALULUI SADITOR PENTRU CULTURA CAPSUNULUI

Rezultatele din cercetare si productie precizeaza importanta pe care o prezinta valoarea biologica si starea fitosanitara a stolonilor folositi pentru înfiintarea culturilor de capsun. Culturile realizate cu stoloni de valoare biologica ridicata si liberi de agenti patogeni, asigura o recolta abundenta. In urma cercetarilor efectuate, s-a concluzionat ca productiile din plantatiile comerciale de capsun sunt de la 2-7 ori mai mari, daca la înfiintare a fost folosit material biologic (stoloni) liberi de agenti patogeni. Acest lucru este explicabil în conditiile în care, este cunoscut faptul ca planta mama, transmite prin stoloni pe lânga caracterele de soi, bolile si daunatorii specifici, care produc pagube însemnate, pâna la compromiterea productiei. Plantatiile mama (stolonierele), sunt destinate numai producerii stolonilor. Plantelor nu li se lasa fructe pentru dezvoltare. Dimpotriva, în plantatiile comerciale pentru fructe, stolonii se suprima în totalitate, sau sunt lasati sa completeze eventuale goluri (cultura nemulcita cu folie de polietilena.. Materialul biologic certificat si autentificat, provine din plantatii specializate numite stoloniere. Pentru producerea plantelor initiale - superelite, se folosesc doua metode: termoterapia si

73

cultura de tesuturi. Termoterapia s-a dovedit în timp ineficienta în tratarea anumitor viroze sau boli si daunatori. Cultura de tesuturi este utilizata cu succes, fiind în timp perfectionata, permitând astfel, obtinerea plantelor initiale perfect sanatoase. In timp, aceasta metoda, care initial era destinata obtinerii plantelor initiale libere de agenti patogeni, s-a transformat intr-o tehnica moderna de înmultire rapida, pe scara industriala a capsunului. Materialul vegetal din care se preleveaza meristemele apicale sunt filamente în crestere. Activitatea de producere a stolonilor liberi de viroze cunoaste un ritm foarte mare de dezvoltare si foarte rapid. Pentru ca expresia de cultura" in vitro" sau "cultura de meristeme", sa nu ramâna o necunoscuta, vor fi exemplificate câteva notiuni de baza ale acestei tehnologii moderne. Tehnologia obtinerii stolonilor liberi de viroze, comporta 3 etape: a) cultura în eprubeta (in vitro), pe substrat nutritiv special, în conditii aseptice (fara pericol de contaminare), b) cultura în spatiu protejat (sere) în care plantutele se aclimatizeaza; c) cultura în câmp. Cultura in vitro - cresterea pe mediu nutritiv artificial (în eprubeta), în conditii aseptice (fara pericol de infectie), a celulelor, tesuturilor, organelor, embrionilor. Este folosita pe scara larga la obtinerea plantelor libere de virusuri si la multiplicarea rapida a soiurilor noi Cultura de meristeme - meristemele sunt fragmente foarte mici din corpul plantei tinere (tesuturi), care se multiplica mereu, dând nastere la alte celule, din care rezulta parti definitive ale plantei. Aceste meristeme se gasesc în vârful radacinilor, ale lastarilor filamentelor stolonilor si determina cresterea în lungime a acestor organe. De la plante apartinând unor soiuri autentice, viguroase si vizibil sanatoase, se recolteaza vârfurile stolonilor, lungi de 10-15 cm, care se pastreaza la temperatura de 3-5 ºC. Dupa dezinfectare se realizeaza fragmenete foarte mici de tesuturi (0,1 - 0,3 mm), care se trec în vase speciale, pe medii de cultura realizate si apoi se închid ermetic. Vasele se transfera în camere climatizate, la temperatura de 24 - 26ºC si lumina de 16 ore zilnic (1000 - 5000 lucsi). Pe mediu de cultura, meristemul dezvolta muguri cu frunze mici. Dupa 6-8 saptamâni, un meristem poate dezvolta 15-20 de muguri. Acesti muguri se separa apoi, tot în conditii de sterilitate maxima si se plaseaza în alte vase, care contin acelasi tip de mediu de cultura (nutritiv). In cadrul acestui proces numit micropropagare in vitro, se pot realiza 2-5 transferuri de muguri, însa, în practica, se practica numai 1-2. In mediul nutritiv de baza, se adauga apoi un stimulator de înradacinare. Pe acest mediu de cultura, în decurs de 50 de zile, plantuta de capsun se reconstituie complet, avâns frunzisoare si radacini. Urmatoarea etapa este aclimatizarea plantutelor obtinute "in vitro", pentru adaptarea lor treptata la conditiile naturale de mediu. Plantele sunt transferate în spatii speciale protejate (izolatoare), unde se repica, în straturi compuse din materiale absobante si permeabile (perlit, turba). Mediul de cultura din izolator asigura temperatura si umiditate optime evolutiei plantelor si fortificarii lor. Aclimatizarea dureaza circa o luna, timp în care plantele dobândesc capacitatea de a rezista în conditii de mediu natural. Plantele se trec apoi în câmpul de superelite, urmând etapele de înmultire dintr-o pepiniera pentru înmultirea stolonilor. Pentru obtinerea materialului saditor liber de viroze, prin culturi de meristeme, se parcurge un ciclu de 2-3 ani, dupa cum urmeaza: - Anul I - microînmultirea, aclimatizarea si trecerea în câmpul de superelite; - Anul II - câmpul de elite;

74

- Anul III - câmpul de înmultire a elitelor. Din acest câmp stolonii se livreaza catre cultivatorii de capsun. Prin cultura de meristeme se realizeaza material saditor pentru capsun liber de viroze pe scara industriala. Plantele de capsun pot fi livrate din pepiniere, apartinand categoriilor biologice specifice ciclului de inmultire prin meristeme dupa cum urmeaza: baza superelita, superelita, elita si certificat.

Infiintarea stolonierelor (plantatiilor mama de producere a stolonilor)

Alegerea terenului. Amplasarea stolonierelor trebuie în zone favorabile culturii capsunului, în areale în care se vor lua masuri de izolare fata de focare de infectie cu virusuri sau boli micotice de carantina(Phytophtora fragariae). Terenul trebuie sa fie plan sau cu o panta usoara (pâna la 4 - 5%) pentru a necesita o nivelare minima, sa aibe sursa de apa pentru irigare, iar solul sa fie usor, permeabil, luto-nisipos si chiar nisipos.

Cultura premergatoare. Va fi o prasitoare ce a fost bine fertilizata cu gunoi de grajd (60-80 t/ha) si care paraseste terenul devreme, cel târziu în prima decada a lunii septembrie (mazare, varza timpurie de vara). Amplasarea stolonierei dupa capsunarie se va face numai dupa un interval de cel putin trei ani. De asemenea, se recomanda ca stoloniera sa fie la distanta de cel putin 100 m de o cultura de capsun. Terenul se niveleaza pentru evitarea eventualelor stagnari de apa, care inhiba eliminarea de filamente si stopeaza evolutia stolonilor formati.

Fertilizarea terenului. Cu cel putin 2-3 saptamâni înainte de plantare, se administreaza 60-80 t/ha gunoi de grajd bine fermentat. Se recomanda administrarea gunoiului de grajd la cultura premergatoare, din cauza continutului ridicat de seminte de buruieni, daunatori si agenti de transmitere a bolilor. Gama de erbicide utilizate pentru eliminarea buruienilor din culturile de capsun, mai ales pentru buruienile dicotiledonate, este mult mai redusa fata de alte specii. Fertilizarea cu îngrasaminte chimice se face în functie de aprovizionarea solului cu azot, fosfor, potasiu. Daca se constata o buna aprovizionare cu fosfor si potasiu, se face numai fertilizarea cu azot. Daca se constata deficiente de fosfor si potasiu se aplica 400 - 500 kg/ha superfosfat si 300 kg/ha sulfat de potasiu.

Dezinfectia solului. In ultimii 20 de ani, în tarile din vestul Europei si America, s-a extins mult practica dezinfectiei solului, mai ales dupa raspândirea a doua boli care au compromis suprafete mari cultivate cu capsun (Phytophtora cactorum si Verticillium albo-atrum), care produc vestejirea plantelor. Ambele sunt micoze de rizomi si radacina si ierneaza în pamânt. Acestea pot fi combatute cu succes printr-o buna dezinfectare a pamântului. Produsele de dezinfectie recomandate sunt: · Cloropicrina · Dicloropropen

75

· Dazomet · Metan-sodium · Bromura de metil · Bromura de metil + cloropicrina Actiunea acestor produse este bactericida, fungicida, erbicida, insecticida, acaricida, nematocida, antivirotica. Prin urmare acopera aproape tot spectrul de agentilor sau vectorilor de raspândire a bolilor si daunatorilor. În general sporul de productie în cazul dezinfectiei solului este de 25-30%, iar numarul de tratamente aplicate în cursul vegetatiei se reduce cu 30-40%. Nu este de neglijat faptul ca procedeul de dezinfectie a solului este un procedeu scump, care necesita utilaje speciale. Procedeul se va realiza numai sub directa îndrumare a unui specialist. Pentru a preveni si combate atacul nematozilor si a altor daunatori (viermii albi, gargarita radacinilor), se poate folosi unul din produsele: Nemafos emulsionabil - 0,2%; Temik10 G / 30 - 40 kg/ha; Sinolintox G 50 - 90 kg/ha.

Erbicidarea terenului Pentru prevenirea îmburuienarii terenului destinat plantatiei mama, se erbicideaza cu unul din produsele simple sau în amestec, dupa cum urmeaza: · Duacil 5654 WP + 6 kg/ha · Dual 500 CE 4 litri + Devrinol 50 WP 6 kg/ha · Dual 500 CE 4 litri + Simazin 50 WP 4 kg/ha · Dual 500 CE 5 litri + Venzar 80 WP 1,5 kg/ha · Venzar 80 WP 2kg + Betanal 15 CE 6 litri/ha. Doza de erbicid recomandata se dizolva în 800 - 1000 litri de apa. Erbicidarea se face cu circa doua saptamâni înainte de plantarea stolonilor, pe toata suprafata, fiind urmata imediat de o aspersiune cu circa 500 m.c. apa la hectar.

Epoca optima de plantare. Se recomanda perioada 1 septembrie - 15 octombrie. În zonele sudice, mai calde, plantarea trebuie încheiata pâna la data de 15 octombrie, iar în zonele nordice (cu toamne mai scurte si racoroase) sa nu depaseasca data de 15 septembrie). In cazul plantarii prea târzii fata de datele recomandate, stolonii nu au timpul necesar sa se fortifice pâna la venirea anotimpului rece, iar primavara se întârzie emiterea si cresterea stolonilor. Plantarea prea timpurie(de exemplu în august), creeaza conditii pentru diferentierea mugurilor floriferi, necesitând cheltuieli suplimentare pentru suprimarea inflorescentelor, toata hrana sintetizata de planta mama trebuind directionata catre emiterea si cresterea stolonilor. Prin modernizarea tehnologiei de cultura a capsunului, inclusiv pentru producerea de material saditor pentru capsun, se pot înfiinta stoloniere cu stoloni refrigerati. În acest caz, plantarea se va face primavara în lunile martie-aprilie.

Pregatirea terenului. Terenul se pregateste prin efectuarea unei araturi adânci la 30-35 cm si se marunteste corespunzator, cu grapa cu discuri, combinatorul si daca este necesar utilizând freza. În final va trebuie sa rezulte un substrat de plantare bine afânat pe o adâncime de 15-20 cm.

76

Acest mediu permite dezvoltarea unui sistem radicular puternic la plantele mama pe de-o parte, iar pe de alta parte, permite formarea unui sistem radicular bogat la stolonii care se vor forma.

Distantele de plantare. În stoloniere (plantatiile mama producatoare de stoloni), distantele de plantare sunt mult mai mari decât în plantatiile pentru productia de fructe de capsun. Plantele fiecarui soi, emit stoloni de dimensiuni diferite, iar distante dintre rândurile de plante vor fi diferite functie de aceasta caracteristica. Pentru sistemul clasic, plantarea se face în rânduri simple la distanta de 1,6-2m intre rânduri, la soiurile cu filamente mijlocii si lungi si de 1,3 - 1,5 m la soiurile cu filamente scurte. Distanta dintre plante pe rând este de 0,5 m. Daca nu se cunoaste acest parametru pentru un anumit soi, se poate planta la distantele de: 1,5m între rânduri cu 0,5 m între plante pe rând. Numarul de plante necesare pentru înfiintarea unei stoloniere în suprafata de 1 ha poate fi cuprins între 11.000 si 18.000 plante.

Plantarea stolonilor Fiind vorba de plante care la rândul lor vor produce stoloni, se cere ca pe lânga garantarea autenticitatii si a starii fitosanitare, stolonii folositi la plantare sa fie întregi, vigurosi, cu mugurele terminal bine dezvoltat, radacina sanatoasa, turgescenta, de culoare alba murdar la exterior si sidefie la interior. Plantele trebuie sa fie din categoria biologica "baza superelita" sau "superelita" (prima sau a doua înmultire a plantelor obtinute in vitro. Plantarea se face manual, în care caz, în prealabil se marcheaza rândurile conform schemei mentionate, sau se face mecanizat utilizând masina de plantat rasaduri reglata cu sectiile de plantare corespunzator schemei.

Întretinerea stolonierelor

Combaterea buruienilor. Dupa plantare se acorda o atentie deosebita combaterii buruienilor. Stoloniera se erbicideaza primavara foarte devreme cu Duacil 5653 WP 50,6 kg/ha sau cu una din combinatiile: Dual 500 CE, 5 l + Venzar 80 WP, 1,5 kg/ha; Dual CE, 4 l + Tenoram 50 WP, 6 kg/ha; Betanal 15 CE, 6l + Venzar 80 WP, 2 kg/ha. Cu toate acestea, intervalul dintre rânduri trebuie în permanenta mentinut afânat, conditie necesara pentru o buna înradacinare a stolonilor. Orice interventie pentru întretinerea curata a solului în stoloniera, trebuie executata cu multa grija pentru a nu deranja rozetele abia înradacinate. În caz contrar se stopeaza cu cel putin 10 - 15 zile evolutia normala a înstolonarii. În a doua parte a perioadei de vegetatie, când filamentele au cuprins tot intervalul, buruienile care apar vor fi plivite manual.

Înlaturarea inflorescentelor. Este o lucrare specifica si absolut obligatorie pentru stoloniere. Se executa în 2-3 reprize pe masura ce apar inflorescentele, în faza erbecee a acestora pentru usurinta detasarii de planta mama. Întârzierea sau neefectuarea acestei lucrari, micsoreaza cantitativ si calitativ productia de stoloni.

77

Cresterea stolonilor este libera, se realizându-se doar o "dirijare" naturala pe baza fotoperiodismului. Filamentele pe masura ce apar se orienteaza catre spatiul liber. Irigarea stolonierei Amplasarea stolonierei nu este posibila decât pe un teren prevazut cu instalatie de irigare. Cresterea si înradacinarea stolonilor, sunt fenofaze care coincid cu perioada calduroasa si secetoasa din timpul verii. Stoloniera este o foarte mare consumatoare de apa. Argumentele care conduc la aceasta concluzie sunt: -amplasarea, de regula pe un teren nisipos, care pierde foarte usor apa prin evaporare; -sistemul radicular superficial, foarte expus secetei. -masa vegetativa foarte mare, care consuma si elimina prin transpiratie cantitati mari de apa. Orientativ se pot aplica 6-10 udari prin aspersiune cu norme de 250-350 m.c. apa/ha. Necesarul de apa va fi asigurat la nivelul a 70 - 72% din capacitatea de câmp, masurat la adâncimea de 20 cm(masurarea nivelului de aprovizionare cu apa se face cu umidometrul).

Fertilizarea stolonierei. Când încep sa apara stolonii, se administreaza azotat de amoniu 150 - 200 kg/ha azotat de amoniu sau îngrasaminte organice lichide (exemplu gunoi de pasari macerat în cantitate de 1000 - 1500 kg/ha, diluat cu 10-12 parti apa). Aceasta fertilizare suplimentara contribuie la asigurarea necesarului de hrana pentru cresterea intensa a stolonilor, care se realizeaza într-o perioada scurta.

Prevenirea si combaterea bolilor si daunatorilor. Prevenirea si combaterea bolilor si daunatorilor, este o etapa tehnologica de baza pentru obtinerea unui material saditor sanatos. Este una din cele mai importante verigi tehnologice, deoarece valoarea biologica a stolonilor depinde de starea biologica a stolonierei. Tratamentele se efectueaza la avertizare, iar acolo unde nu exista posibilitatea de avertizare, se fac tratamentele la acoperire, ceea ce înseamna efectuarea de tratamente succesive, la un interval de 12-14 zile(functie de timpul de actiune al produsului oferit). Mare atentie se va acorda prepararii corecte a solutiei si pulverizarii uniforme, fara gresuri, deoarece orice portiune nestropita reprezinta un real focar de infectie. În stoloniere se folosesc pesticide de mare eficacitate, simple sau combinate pentru a avea un spectru complet în combaterea bolilor si daunatorilor. De asemenea, se va urmari ca în succesiunea tratamentelor sa se foloseasca alte combinatii in vederea prevenirii fenomenului de toleranta a anumitor ciuperci sau insecte fata de anumite produse fitosanitare: Se recomanda folosirea urmatoarelor pesticide simple sau in amestec: - FUNGICIDE: Turdacupral 50 PU - 0,3% sau zeama bordeleza 0,5% - Captadin 50 PU 0,2%, Dithane M45 0,2%, Vondozeb 80 WP 0,8% - Aliette 80 PU 0,2% + Derosal 50 WP 0,07%; INSECTICIDE: Sinoratox 25, 0,1%, Thiodan 35- 0,2%, Nimrod - 0,05% - Zolone 35 EC 0,2%, Karate 2,5 EC 0,2%, Thionex 35 - 0,2%. In timpul vegetatiei se fac mai multe controale care urmaresc starea fitosanitara a plantelor

78

Recoltarea stolonilor Recoltarea se poate face manual, pentru suprafete mici, si mecanizat(se recomanda) pentru suprafete mari. Orice metoda de recoltare s-ar adopta, recoltarea trebuie sa se faca fara a afecta radacinile în lungimea lor. Solul trebuie sa aiba o umiditate corespunzatoare, care sa permita scuturarea usoara a pamântului de pe radacina, fara ca acestea sa fie distruse. Daca solul este uscat, se aplica o irigare cu 5-6 zile înainte de scoaterea stolonilor, astfel încât solul sa fie umed pe o adâncime de 15-20 cm. Productia de stoloni ce se poate obtine este de 500.000 - 1.000.000 de stoloni/ha functie de soi si gradul de întretinere a culturii si favorabilitatea zonei pentru cultura. Randamentul difera mult functie de soi, sol, data plantarii, densitate de plantare, conditii climatice, fertilizare, numarul de irigari si data recoltarii. Pentru plantarea de toamna, imediata, se pot obtine 250-500.000 plante/ha, bune de plantat. Pentru plantele recoltate pentru refrigerare, randamentul este mult mai mare, datorita recoltarii pâna la o data mai târzie. Pentru plantarea din toamna, recoltarea se face de regula în luna septembrie, cu posibilitate de extindere a sezonului începând din luna august(cazuri exceptionale), pâna la începutul lunii octombrie. În stolonierele în care nu s-a facut recoltarea din toamna, stolonii se pot scoate începând cu mijlocul lunii martie si se poate continua pâna la începutul lunii mai. Fasonarea, ambalarea, transportul si pastrarea stolonilor Pentru o buna prindere a plantelor recoltate, acestea trebuie sa aiba o radacina de minim 10 -12 mm lungime Fasonarea stolonilor este o operatie destul de simpla si consta în îndepartarea completa, a pamântului de pe radacini, fara ranirea acestora, a resturilor de filamente, a frunzelor si petiolurilor uscate. Se îndeparteaza si frunzele sanatoase, lasând 2-3 frunze centrale tinere. Pentru vânzare, transport sau depozitare, stolonii se ambaleaza în pungi de polietilena cu dimensiunile 0,6 x 0,3 m, iar grosimea filmului 0,04 - 0,06 mm. Stolonii se introduc în pungi pe doua rânduri cu radacinile catre exterior. Pungile cu dimensiunile mentionate, au capacitatea de 150 buc., la soiurile cu stoloni vigurosi, sau 200 buc. la soiurile cu stoloni de vigoare mijlocie. Punga se eticheteaza pentru a nu se încurca soiurile si se capseaza. În situatia în care stolonii sunt umezi, pentru acestia se folosesc pungi perforate pe partile laterale. Nu se vor depozita pungile de stoloni la soare, nici macar pentru scurt timp. Lasarea lor în soare timp de o jumatate de ora, face ca în interiorul pungilor temperatura sa depaseasca 40 - 50 grade Celsius. De asemenea, nu se vor stratifica vrac pentru timp îndelungat, întrucât plantele îsi continua procesele fiziologice, de respiratie si transpiratie chiar dupa recoltarea lor, ceea ce duce inevitabil la cresterea temperaturii în interiorul pungilor si deteriorarea lor. Plantele ambalate se amplaseaza în depozite frigorifice la temperaturi de +4…+5ºC, unde se pot pastra 2-3 zile În tarile mari cultivatoare de capsun, pentru plantarea de vara se folosesc în exclusivitate stoloni refrigerati. Stolonii se recolteaza toamna târziu sau primavara devreme pentru a se evita pastrarea pe o durata mai lunga de 6-7 luni, care duce la degradarea plantelor si la un

79

consum mare de energie. Pentru refrigerare îndelungata stolonii se amplaseaza mai întâi în depozite cu reci si apoi în depozite cu atmosfera controlata la temperatura de -2ºC. Când sunt scoase din depozit, temperatura se ridica treptat timp de 2-3 zile înainte de plantare. Pentru ca pastrarea stolonilor sa se faca cu pierderi minime se au in vedere anumite particularitati tehnologice: - recoltarea stolonilor pentru pastrarea se face la încetarea vegetatiei dupa primul ger (toamna târziu), în ferestrele iernii sau primavara timpuriu înainte de pornirea in vegetatie. Perioada de recoltare se stabileste in functie de starea de umiditate a solului si de conditiile climatice ale zonei de cultura. In ceea ce priveste calitatea stolonilor se au in vedere urmatoarele: - stolonii trebuie sa aiba marimea specifica soiului; - numarul radacinilor sa fie 15-30; - mugurele terminal sa fie sanatos si bine dezvoltat. La nivel european se comercializeaza mai multe tipuri de stoloni, clasati dupa diametrul la nivelul coletului coletului, grad de fortificare si prezentare. Fiecare tip de stoloni poate fi destinat pentru înscrierea într-un tip de cultura si esalonarea momentului recoltarii. Stolonii pot fi comercializati în stare proaspata sau refrigerati. · Stolonii proaspeti pot fi: Plante proaspete cu radacina nuda, recoltate din pepiniera Plante proaspete in ghiveci. Stoloni înradacinati la ghivece, fortati în placi alvelolare vara si comercializati cu bloc de substrat nutritiv. · Stolonii refrigerati. Conform standardelor europene, functie de diametrul la rizom, stolonii refrigerati sunt clasati astfel: -Categoria B. Plante calibrate in general la 8 -11 mm diametru la riyom conservate la rece. -Categoria A. Plante calibrate in general la 11-15 mm grosime la rizom conservate la rece. -Categoria A+. Plante calibrate la diametrul de 15 mm+ la rizom

Pentru a extinde perioada de cultura a unor soiuri, dincolo de sezonul natural de fructificare, în tarile din vestul Europei (Olanda, Anglia, Franta), au fost puse la punct un numar de sisteme de cultura speciale, fiecare destinat pentru o gama larga de tipuri de material saditor. Pentru cultura în sistemul protejat exista patru tipuri principale de material saditor (stoloni): stoloni refrigerati (A,A+), stoloni tip waiting bed plants, stoloni tray plants, si stoloni crown plants. Fundamental, alegerea materialului saditor(tipului de stoloni) depinde de anumiti factori între care: data plantarii, disponibilitatea de material saditor, sistemul de cultura adoptat. Pentru plantarea timpurie de primavara (ianuarie - februarie), cei mai multi cultivatori opteaza pentru Crown sau WBP pentru ca au cea mai mare capacitate de productie. Pentru plantarea de vara (mai - august), stolonii A+ sau Tray plants sunt preferati, deoarece produc fructe mari si de calitate, urmare a perioadei de pastrare în conditii de temperaturi scazute(realizarea necesarului de frig).

Stolonii refrigerati Materialul saditor produs si pastrat la temperaturi scazute se imparte in mai multe categorii depinzând de diametrul rizomului. În general, plantele cu diametru mai mare contin mai

80

multe ramificatii si deci au un mai mare potential de productie. Cele mai utilizate tipuri de stoloni refrigerati în tarile mari cultivatoare de capsun sunt cunoscute ca A si A+ (A - diametru la rizom 11-15 mm; A+ - diametru la rizom 15 mm+). Plantele A+

sunt preferate pentru culturile protejate, datorita marimii lor, care dovedeste o productie ridicata la un pret acceptabil pentru o planta extra. Din nefericire, stocurile pentru stolonii A+ sunt limitate si cultivatorii recurg la plantarea stolonilor mici (A) cultivati în densitate mare, în scopul de a obtine productii sporite. Datorita diametrului mai scazut al rizomului lor, au un numar redus de flori, plantele A tinzând sa fructifice într-o perioada de recoltare mai condensata. Marimea diametrului rizomului(tulpinii), pentru stolonii refrigerati, poate varia intre furnizori de material saditor dar standardul unanim recunoscut este cel mentionat anterior.

Waiting bed plants Ca o alternativa de a mari stolonii, unii cultivatori de capsun în sistem protejat cumpara WBP. Acestia, sunt în fapt, stoloni foarte vigurosi, cu diametrul tulpinii de 17 mm+. Sunt obtinuti prin plantarea filamentelor cu stoloni, într-un substrat de cultura special preparat (pat de asteptare), unde sunt permanent desprinsi de filamente si întretinuti, pentru a deveni cele mai mari tulpini posibile pâna la sfirsitul anului. Cu toate ca WBP dau prime productii la nivel mai ridicat decât plantele A+ , marimea fructului este de multe ori inferioara, în mod special când acestea au stat in conditii de temperatura scazuta mai mult

81

de 5-6 luni. Foarte adesea, stolonii WBP tind sa produca un mare numar de fructe deformate si mici comparativ cu stolonii A+, multe dintre acestea nefiind corespunzatoare pentru comercializarea pentru consum în stare proaspata. Tray plants Sunt obtinuti din plantute(stoloni neinradacinati), initial puse la înradacinat în recipiente special destinate (placi alveolare). În mod normal, mediul de înradacinare este compost pe baza de turba Plantutele (stolonii) destinati pentru obtinerea acestei categorii de stoloni, sunt recoltate la sfârsit de iulie si sunt crescute în solar, sera sau în aer liber, pâna în decembrie, data pâna la care plantele îsi dezvolta sistemul radicular si unul sau 2 conuri de crestere realizând un diametrul de 15-18 mm la nivelul rizomului. În perioada de repaus, plantele sunt mutate din recipiente si plasate în depozite prin refrigerare. Din cauza bunei dezvoltari a sistemului radicular se realizeaza o buna înradacinare la plantarea din vara, în sera, solariu sau în câmp cu mulcire din material plastic. Productia asteptata este apreciabil mai mare deci cea din plantele A+, aspect care va ajuta la compensarea costurilor suplimentare.

82

Plante Crown. Acest tip de plante de capsun sunt mari, prezinta multe conuri de crestere. Ele sunt de fapt plante mama scoase din pepiniera. Din cauza marimii tulpinii, acest plante pot realiza o productie mare de fructe, daca sunt crescute în mediu potrivit de cultura. Oricum, datorita maturitatii si marimii plantelor, performantele culturii se deterioreaza daca sunt acestea sunt pastrate la rece mai mult de 3 - 4 luni. Mai mult decit atât, marimea fructului este mai scazuta în anul al doilea de cultura. Prin urmare acest tip de plante, sunt recomandate numai pentru fortarea de primavara, pentru plantarile din ianuarie - martie.

CULTURA ÎN SOL SAU ÎN AFARA SOLULUI?

În tarile din vestul Europei se practica un sistem de cultura a capsunului în afara solului. Aceasta poate fi suspendata (ancorata)

din scheletul superior al serelor (fiind adaptata doar pentru cultura protejata în sera), sau sustinuta (suportata),

83

când cultura este amplasata pe diverse schelete constructive ancorate în sol sau amplasate pe sol. Alegerea mediului de crestere si fructificare, constituie un aspect de importanta majora, Sistemul de cultura în afara solului pentru capsun, ridica probleme cu privire la costurile suplimentare implicate pentru a obtine productie si cunostinte suplimentare în aplicarea tehnologiei de cultura (mai ales cu potrivire la , data înfiintarii culturii, nutritie si irigare) Nu este nici o îndoiala ca productia din cultura în afara solului implica cresteri majore ale investitiilor, pentru a obtine o suprafata de cultura, necesitând în acelasi timp si o regândire a practicilor tehnologice, cerute pentru o productie timpurie de capsun. Oricum sunt de evidentiat numeroasele avantaje ale practicarii unei astfel de culturi:

1. Formele de rezistenta a bolilor si daunatorilor din sol sunt cu adevarat eliminate, fara utilizarea de dezinfectanti ai solului sau erbicide scumpe si daunatoare mediului înconjurator.

84

2. Cultura poate fi ridicata de la nivelul solului, la o înaltime convenabila, care permite accesul si întretinerea culturii în bune conditii, reducând costurile de recoltare si îmbunatatind controlul asupra bolilor si daunatorilor.

3. Controlul asupra aprovizionarii cu apa si elemente nutritive permite manipularea cresterii plantei, si sporirea însusirilor calitative ale fructului cu referire speciala la aroma si consistenta.

4. Se realizeaza o foarte mare flexibilitate si o mai rapida rotatie a culturilor de capsun. Plantele pot fi mutate rapid de pe structura si poate fi instalata o noua cultura de capsun într-un timp foarte scurt(o noua cultura poate sa fie pregatita si amplasata într-o suprafata din pepiniera, anterior înfiintarii, dând astfel posibilitatea obtinerii de recolte într-o succesiune rapida)

Aceasta nu înseamna ca producerea capsunelor în sistem protejat, în cultura în afara solului, este decisiv avantajoasa. Daca investitia se realizeaza pentru cultura sustinuta sau suspendata, aceasta ramâne. In plus, exista posibilitati multiple de asociere a culturii cu o cultura la sol a unei alte specii horticole.

Posibilitatilor de manipulare a perioadei de fructificare a capsunului pentru soiurile remontante si cu o singura fructificare pentru extinderea perioadei de recoltare

Esential pentru cultura capsunului, ca si pentru alte culturi înfiintate în sistem protejat, este regimul de temperatura necesar pentru parcurgerea fenofazelor de crestere si fructificare. Ritmul de înfiintare si esalonarea culturilor, alegerea variantelor culturale în sistem protejat, vor urmari realizarea optimului de temperatura astfel: Cultura de primavara (soiuri remontante si cu o singura fructificare): - stabilizarea culturii : 10-12 C(ziua) / 8-10 C (noaptea) /16 C maxim - înflorire: 14-16 C(ziua) / 10-12 C (noaptea/ 20 C maxim - fructificare: 15-16 C(ziua) / 8-10 C (noaptea) / 20 C maxim Cultura de toamna (soiuri remontante si cu o singura fructificare): - stabilizarea culturii : 10-12 C(ziua) / 8-10 C (noaptea) /16 C maxim - înflorire: 14-16 C(ziua) / 10-12 C (noaptea/ 20 C maxim - fructificare: 15-16 C(ziua) / 8-10 C (noaptea) / 20 C maxim - postrecolta: 12-14 C(ziua)/8-10 C (noaptea) / 16 C maxim

Se propune urmatoarea schema pentru obtinerea de recolte de capsun pe o perioada 7-8 luni: Cultura fortata de primavara - Plantare in februarie. Cresterea temperaturii se realizeaza cu materie organica. Productia este asteptata în luna aprilie; Cultura cu dubla recoltare. Plantare în iulie. Prima productie este asteptata în octombrie. Dupa recolta plantele ramân în spatiu peste iarna. A doua recolta se asteapta în aprilie- mai -iunie anul viitor; Cultura anuala în câmp - soiuri cu o singura fructificare - plantare în iulie : Recolta preconizata în aprilie - mai - iunie, anul II calendaristic; Cultura soiurilor si selectiilor remontante -. Plantarea se face în luna martie (A+ /Tray plants) si luna mai si se asteapta recolte constante pe o perioada cuprinsa între lunile iulie

85

(prima grupare de recolte) si august - septembrie (a doua grupare de recolte). Cultura sustinuta în spatiu protejat cu obtinerea a 3 recolte succesive în acelasi spatiu. Plantare 1/ in februarie (CP/WBP), plantare 2/ in mai-iunie (A+), plantare 3/ in august(A+/Tray plants). Recoltele sunt asteptate în luna mai (recolta 1), iulie-august (recolta 2), octombrie-noiembrie (recolta 3).

Pentru fiecare din cele 5 variante se practica 2 sisteme de cultura (la sol "soil system" sau/si îin afara solului (soilless system), în câmp (inclusiv semiprotectie) si în spatiu protejat (solar).

Pastrarea fructelor

Datorita perioadei scurte de recoltare, sunt situatii în care capsunele nu pot fi livrate direct la piata, din ratiuni de ordin economic, creându-se necesitatea pastrarii fructelor în stare proaspata. Prelungirea duratei de pastrare a capsunelor depinde în mare masura de urmatorii factori: - starea de sanatate a fructelor. La pastrare nu vor fi introduse decât fructe sanatoase, de pe plante sanatoase. Raspândirea agentilor patogeni(ex. spori de ciuperci), nu este oprita în spatiile de depozitare, de temperaturile scazute; - stadiul de coacere. Durata de pastrare cea mai lunga, este când fructele sunt mai putin coapte. Recoltarea trebuie sa se faca însa când fructele sunt la 70% din coacerea deplina. Pentru aceasta, fermierul trebuie sa cunoasca bine însusirile fizice ale fructelor unui soi legate culoare, consistenta pielitei si pulpei; - momentul recoltarii. Recoltarea în scopul pastrarii în stare proaspata, se va face pe timp uscat, în zile si momente din zi, când temperatura este cât mai scazuta (în prima jumatate a zilei; - modul de recoltare. Pentru pastrarea în stare proaspata (cât si pentru consum imediat), fructele de capsun se recolteaza cu caliciu. Numai în acest fel, se evita riscul tasarii fructelor, asigurându-se o buna circulatie a aerului, deci racirii, în mod direct evitându-se alterarea acestora. - tipul de ambalaj. La pastrarea în stare proaspata, se vor folosi numai ambalaje de capacitati mici, cu posibilitati de circulatie a aerului, cu o înaltime a stratului de fructe de 5-8 cm; - conditiile de depozitare. Capsunele se comporta dificil la pastrarea în stare proaspata. Durata de pastrarea este cu atât mai lunga cu cât temperatura de depozitare este mai aproape de 0ºC, cu cât coborârea ei se face în timp cât mai scurt si cu cât mentinerea acestei temperaturi este mai constanta. Pentru stabilirea parametrilor de refrigerare a capsunelor, în vederea pastrarii, se noteaza: - punct de înghet, -1,1ºC; - pentru o pastrare de maxim 5 zile se cere: umiditatea aerului 90-95%/ temperatura de 0 - 2ºC;

86

- pentru o pastrare de maxim 10 zile se cere se cere: continut în bioxid de carbon 10%/ continut în oxigen de 1-2%/ temperatura de 0 - 1ºC.

Dezechilibre

Manifestarea dezechilibrelor nutritionale la capsun

Manifestarile dezechilibrelor nutritionale la capsun sunt reflectate prin aparitia unor simptome caracteristice pe organele plantei, fie pe fruct, fie pe fruct, fie pe radacina sau stoloni. Cunoscând aceste simptome si în completare cu analize chimice, se poate determina cauza exacta si aplica masura corespunzatoare. Aceste dezechilibre, sunt cauzate de nivelul prea scazut sau prea ridicat al unor elemente nutritive esentiale, conditiilor de mediu vitrege sau fito-toxicitatii la anumite pesticide. Simptomele dezechilibrelor nutritionale, apar arareori la capsun, daca se aplica corect tehnologia de cultura. Simptomele apar primordial pe frunze, dar pot fi afectate si aspectul fructelor si productia. Când deficienta implica unii nutrienti cu mobilitate scazuta cum ar fi borul, fierul sau zincul, simptomele se dezvolta prima data pe frunzele tinere . Daca simptomele implica nutrientii cu mobilitate mare în sol, acestea apar prima data pe frunzele mature (azot, fosfor, potasiu), de unde acestea sunt transferate pentru a satisface cerintele frunzelor tinere. Evitarea deficientelor nutritionale se face prin asigurarea unei fertilizari adecvate. Analiza solului este obligatorie pentru a determina necesarul pentru majoritatea elementelor nutritive. Principalele simptome ale deficientei sau excesului principalelor elemente si microelemente din sol se prezinta astfel:

Azotul. Capsunul, necesita azot în general în cantitati mari. Fara continutul optim de azot plantele au crestere redusa, produc fructe mici si putini stoloni. Când deficitul este sever, frunzele capata o coloratie galbena sau portocaliu rosiatic. Frunzele mature sunt afectate primele, capatând o coloratie ce tinde catre portocaliu sau rosu,

87

iar frunzele tinere devin verde pal si au petiolul scurt. Suprafata frunzei de-a lungul nervurilor ramâne verde în continuare. Petiolul poate capata culoare rosiatica. Florile si fructele ramân mici iar fructele sunt excesiv de dulci.

Fosforul. Capsunul tinde sa aiba o cerinta scazuta în fosfor comparativ cu alte specii. În general deficienta de fosfor este rareori o problema. Deficienta de fosfor determina colorarea în verde închis a frunzelor tinere. Pe fata superioara a frunzelor mature, se dezvolta o pata stralucitoare metalica, o mica suprafata devine purpurie iar nervurile frunzei devin albastre. Marimea frunzei este redusa.

Se recomanda efectuarea analizelor solului înainte de plantare pentru a determina nevoile solului. Deficientele din cursul sezonului pot fi corectate prin aplicatii în sistemul de irigatii.

Potasiul. În mod normal, deficientele de potasiu apar dupa ce fructele încep sa se coloreze, desavârsindu-si coacerea. Frunzele batrâne se închid la culoare, iau un aspect de frunze arse, în timp ce frunzele tinere ramân sanatoase. Decolorarea începe de la marginea frunzei si se muta catre centrul frunzei, afectând tesuturile dintre nervuri. Petiolul si partea de mijloc, de lânga nervura principala a frunzei, devine verde închis si se usuca.

88

Lipsa simptomelor pe frunzele tinere distinge deficienta de potasiu de deficienta de bor. Fructele plantelor atacate sunt insuficient colorate si au gust neplacut. Este necesara efectuarea analizei solului si aplicarea cantitatii de îngrasamânt recomandata, pentru acoperirea deficitului pâna la plantare. Daca deficienta se manifesta pe perioada de vegetatie, se poate aplica sulfat de potasiu. Zincul. Frunzele tinere afectate capata coloratie galbena. Nervurile si marginile frunzelor continua sa ramâna verzi. Marginile verzi ale frunzelor constituie simptomul de baza în deficienta de zinc. Frunzele afectate, continua sa se dezvolte dar devin anormal de înguste si rosiatice pâna la maturitate. Marimea fructelor si numarul lor se reduce. In primul rând este important sa se determine continutul de zinc prin analiza solului înainte de plantare si daca este cazul, aplicarea unui îngrasamânt care contine zinc. O alta solutie este aplicarea sulfatului de zinc sau zinc chelat prin tratamentul foliar.

Borul. Cresterea radacinilor este oprita prin continutul inadecvat de bor. Primele simptome ale deficientei de bor sunt încretirea frunzelor tinere si îngalbenirea sau arderea vârfurilor lor. Marimea florilor este redusa, petalele pot fi extrem de mici, iar producerea unei cantitati mici de polen duce la formarea unor fructe mici cu un numar mic de achene. Radacinile plantelor afectate sunt scurte, noduroase si închise la culoare. O deficienta medie de bor cauzeaza o îngalbenire a frunzei între nervuri si deformarea frunzelor. Deficienta de bor, poate fi corectata cu stropiri foliare sau aplicarea formelor solubile de bor în solutia pentru fertirigatie, dar utilizat cu atentie. Plantele de capsun sunt foarte sensibile la acest element si un exces cât de mic, poate afecta planta. Efectul poate fi imediat când este facuta fertilizarea prin tratamentele foliare.

Fierul. Deficienta de fier, cauzeaza la frunzele tinere o îngalbenire a lor, iar nervurile capata o culoare verde luminos. Daca deficienta este severa, frunzele tinere devin galben albicioase iar in spatiile dintre nervuri si marginile foliolelor se coloreaza în maroniu.

89

Disponibilitatea pentru fier creste cu micsorarea pH-ului. Fertilizarea cu azot tinde sa reduca pH-ul în zona radacinilor, ceea ce determina cresterea continutului de fer disponibil. Aplicatiile foliare, sunt deosebit de utile pentru corectarea carentei de Fe.

Calciul. Fara suficient calciu fructele ramân moi, iar frunzele tinere se coloreaza în brun si se încretesc si nu se dezvolta complet. Simptome apar adesea pe stoloni. În deficientele severe zonele dintre nervuri se necrozeaza si se usuca.

90

Simptomele deficintei de calciu, sunt deseori întâlnite dar rareori sunt datorate acestui lucru. Cel mai adesea, acestea sunt date de lipsa de mobilitate si deci de accesibilitate la acest element, datorata în special amplasarii culturii pe solurile umede si reci. Aplicatiile foliare cu calciu în timpul dezvoltarii fructului, au ca rezultat obtinerea de fructe ferme si stralucitoare rezistente la transport si pastrare.

PROTECTA CULTURII CAPSUNULUI SFATURI UTILE PENTRU ÎNFIINTAREA UNEI PLANTATII

- Plantarea pe unui teren plan sau cu o panta mica; - Amenajarea unui sistem de scurgere a excesului de apa, pentru zonele cu precipitatii abundente în anotimpul cald; - Alegerea platelor: nu se planteaza decât stoloni sanatosi, certificati. A se verifica prin sondaj calitatea plantelor din ambalaje. A se elimina plantele fara radacini sau cele necrozate. A se verifica, de asemenea starea de sanatate a plantelor la ghivece. - Plantarea pe teren modelat. Ofera numeroase avantaje: încalzirea solului, un bun drenaj, evitarea tasarii solului în zona plantelor, fructe de calitate. - Mulcirea cu film de polietilena neagra sau gri. Avantaje: inhibarea dezvoltarii buruienilor, un bun control al umiditatii, fructe sanatoase si curate, pastrarea formei brazdei modelate anterior. - Observarea cu regularitate a culturii, mai ales cu privire la igiena partii aeriene a plantei. Reperarea primelor simptome de boala sau daunator, pentru a interveni rapid si eficace. - Respectarea programului de tratamente fitosanitare recomandat de specialist. - Protectia albinelor prin utilizarea pesticidelor cu toxicitate redusa în perioada de înflorire maxima, pentru a conserva calitatea polenului si a favoriza activitatea insectelor - A nu se efectua tratamente fitosanitare pe timp cald, de preferat dimineata, dupa ce roua s-a evaporat. - A se respecta doza indicata pentru fiecare produs pesticid si a se evita amestecurile de produse fara informarea de la persoane avizate. - A se lua toate masurile de protectie pentru persoana care efectueaza tratamentele si pentru mediu. - Solutia pentru efectuarea tratamentului este realizata prin amestecarea produsului pesticid cu apa. Doza recomandata în lucrarile de specialitate din România, este exprimata în procente: exemplu Sinoratox R 35 0,1%. Aceasta înseamna ca se foloseste cantitatea de 0,1 l sau 100 ml Sinoratox la 100 l apa. Pentru recipiente mici, se face raportul pornind de la aceasta concentratie: pentru 10 l apa se aplica 10 ml insecticid Sinoratox. - A nu se aplica solutie preparata si pastrata mai mult de câteva ore. - Produsele pesticide (fungicide, insecticide, erbicide) se vor stoca în încaperi special amenajate, ferite de înghet sau temperaturi excesiv de ridicate, ventilate si închise cu cheie.

91

PROGRAMUL DE TRATAMENTE RECOMANDAT PENTRU CULTURA CAPSUNULUI.

1. Pornirea în vegetatie (aparitia primelor frunze)

Agentul patogen Produsul Doza

recomandată

Turdacupral 50 PU 0,3% Pătarea albă, putrezirea

coletului Dithane M45 0,2%

Putregai cenuşiu, dezvoltarea

primilor spori

Bravo 500 1,5%

Pătarea albă, pătarea roşie Folpan 50 WP 0,2%

Supra Captan

80WDG

0,3%

Putrezirea coletului Aliette 0,2-0,3%

Insecte defoliatoare Sinoratox R 35 0,1%

Acarieni Thionex 35 EC 0,2%

2,3. Aparitia si înaltarea inflorescentelor

Agentul patogen Produsul Doza

recomandată

GargăriŃa neagră a florilor Sintox R 35 0,2%

4. Inceputul înfloritului

Agentul patogen Produsul Doza

recomandată

Tiodan 35 CE sau 0,2% GargăriŃa neagră a florilor,

păianjeni Omite 0,1%

Rovral 50 PU, 0,1-0,2%

Ronilan 50 WP, 0,05%

Sumilex 50WP 0,2%

Konker 0,15%

Putregai cenuşiu, făinare

Metoben 70 WP 0,07%

Byleton 0,05% Făinare, pătare albă

Rubigan 12 EC 0,04%

5,6. Inflorire deplina, începutul legarii fructelor

Agentul patogen Produsul Doza

recomandată

Zolone 35 CE sau 0,2% GargăriŃa neagră a florilor, păianjeni Danirun 0,06%

Limax Lannate 0,05%

Putregai cenuşiu, făinare Rovral 50 PU, 0,1-0,2%

92

Ronilan 50 WP, 0,05%

Sumilex 50WP, 0,2%

Konker, 0,15%

Metoben 70 WP 0,07%

Byleton 0,05% Făinare, pătare albă

Rubigan 12 EC 0,04%

Mană Aliette 0,2%

7. Fructe verzi, primele fructe coapte

Agentul patogen Produsul Doza

recomandată

Rovral 50 PU, 0,1-0,2%

Ronilan 50 WP, 0,05%

Sumilex 50WP 0,2%

Konker 0,15%

Putregai cenuşiu, făinare

Metoben 70 WP 0,07%

Putregai cenusiu Trichodex 25 WP* 0,12%

*Incepând cu aparitia primelor fructe coapte, se recomanda tratamente cu produse biologice.

8. Dupa cosirea culturii

Agentul patogen Produsul Doza

recomandată

Tiodan 35 CE sau 0,2%

Thionex 35 CE sau 0,2%

Insecte defoliatoare

Sinoratox 35 CE 0,1%

Putrezirea coletului Bravo 500 0,3%

Byleton sau 0,05% Făinare, pătare albă

Rubigan 12 EC 0,04%

9. La sfârsitul vegetatiei (septembrie - octombrie)

Agentul patogen Produsul Doza

recomandată

Ridomil Gold 480 EC 0,1% Putrezirea coletului, mană

Aliette 0,2%

93

Boli si daunatori

Boli

Capsunii sunt atacati, ca si celelalte plante cultivate, de agenti patogeni specifici, precum si de unii comuni arbustilor fructiferi si legumelor. Pentru prevenirea aparitiei bolilor se recomanda: - folosirea unui asolament corespunzator; - înfiintarea culturii cu material saditor sanatos; - strângerea si distrugerea anuala, prin ardere sau compostare a resturilor vegetale, dupa recoltare. În cele ce urmeaza, se vor prezenta succint bolile specifice ale capsunului, precum si cel mai des întâlnite în culturile de capsun.

Patarea alba a frunzelor de capsun, produsa de ciuperca Mycosphaerella fragariae (Tull) Lindau (forma conidiana Ramularia tulasnei) - este boala cea mai raspândita a capsunului în conditiile tarii noastre. Atacul se manifesta prin aparitia pe frunze a unor pete de culoare rosie - violacee, care in timp capata un aspect cenusiu - albicios. Petele sunt circulare (2-4 m in diametru), izolate sau confluente Simptomele asemanatoare pot aparea si pe sepale si petioluri la un atac sever. Pe petioluri petele sunt mai alungite si în general ramân de culoare rosie violacee. Ciuperca se transmite de la un la altul prin miceliul de rezistenta aflat în organele atacate sau prin fructificatiile care se formeaza în frunzele moarte. Boala este favorizata de umiditatea ridicata si de vârsta plantatei.

94

Patarea rosie a frunzelor de capsun este produsa de ciuperca Diplocarpon earliana Wolf - forma conidiana Marssonina fragariae. Boala se manifesta pe limbul frunzelor, petioluri si pedunculi florali si caliciu, sub forma unor pete rosietice cu diametru de 1- 5 mm. Cu timpul, petele conflueaza si ocupa aproape toata suprafata limbului, iar culoarea lor devine brun - roscata. În dreptul petelor, tesutul se închide la culoare, frunzele se usuca prematur si cad. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin miceliul de rezistenta sau prin fructificatiile ciupercii, care se formeaza pe frunzele moarte. Boala este favorizata de umiditate si de temperatura ridicata.

Patarea bruna a frunzelor de capsun. Este produsa de ciuperca Dendrophoma obscurans Sutton. Aceasta boala este mai putin raspândita la noi. Atacul se manifesta pe frunze, prin aparitia unor pete circulare rosii - violacee, la început de 2-5 mm în diametru, iar cu timpul ajung la 1-2 cm în diametru. Tesuturile din dreptul petelor se necrozeaza, frunzele se usuca prematur si cad Ciuperca se transmite de la un an la altul prin fructificatiile sale, care se formeaza pe partea superioara a frunzelor uscate.

Necroza frunzelor produsa de ciuperca Gnomonia fragriae (Arnaud) Fall. Aceasta boala este mai putin cunoscuta în tara noastra. Atacul se manifesta pe frunze, prin aparitia unor pete colturoase in sensul nervurilor, de la 5 la 30 mm in diametru. La început aceste pete apar sub forma unor puncte purpurii, de obicei rotunjite, delimitate de o zona rosie-bruie. Cu timpul tesutul central se necrozeaza si frunzele se usuca. Atacul se manifesta pe petioluri si pe pedunculii frunzelor. Boala este favorizata de temperatura si umiditate ridicata.

Fainarea capsunului produsa de ciuperca Sphaerotheca macularis (Wallroth et Fries) Magnus - forma conidiana Oidium fragariae Harz. Atacul se manifesta pe ambele fete ale frunzei, petioluri, pedunculii florali si fructe. Pe frunze, pe ambele fete, mai frecvent pe fata inferioara, se formeaza o pâsla albicioasa constituita din miceliu si conidiile ciupercii. Pe partea superioara, tesuturile din dreptul petelor capata o culoare rosiatica. Foliolele frunzelor atacate se rasucesc catre fata superioara, luând forma unei lingurite. Atacul se manifesta si pe fructe în toate stadiile de dezvoltare a acestora, sub forma unei pâsle fainoase Frunzele verzi atacate nu se mai dezvolta, ramân mici si deformate. Fructele coapte atacate sunt inferioare din punct de vedere calitativ. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin miceliu de rezistenta si periecii care se formeaza pe resturile vegetale atacate. Fainarea este una din cele mai pagubitoare boli pentru cultura capsunului.

95

Putregaiul cenusiu produsa de ciuperca Botrytis cinerea Pers. Aceasta boala provoaca mari pagube în productie, putând duce la compromiterea totala a productiei. Atacul se manifesta în general pe toate organele aeriene al plantei, dar mai frecvent si cu efectul cel mai pagubitor, pe flori si fructe. Fructele atacate se brunifica si în cele din urma putrezesc in întregime. La suprafata lor în conditii de umiditate ridicata, apare un învelis cenusiu, constituit din conidioforii si conidiile ciupercii. Infectia masiva a atacului se produce în fenofaza de înflorire a plantei. Ciuperca se transmite de la un la altul prin organele de rezistenta - scleroti.

Mana comuna, produsa de ciuperca Phytophtora cactorum (Lebet et Cohn.) Schroet). Atacul se manifesta in special pe fructe, colet, caliciu si pedunculii florali. Sunt atacate fructele in toate fazele de maturare. Pulpa atacata capata un aspect pielos si un gust pronuntat amarui. Fructele verzi atacate prezinta pete de o culoare bruna, iar pulpa se întareste. La suprafata fructelor atacate se dezvolta un miceliu fin si dens constituit din fructificatiile ciupercii. Rizomul atacat, prezinta necrozari pe portiuni de 10-12 mm, care cu timpul se extind si duc inevitabil la moartea plantei. Tesuturile atacate capata un aspect spongios. Ciuperca se transmite de la un an la altul prin oospori care rezista în sol sau în resturile vegetale atacate. Boala este favorizata de excesul de umiditate

96

Mana capsunului, produsa de ciuperca Phitophtora fragariae Hickman. Plantele atacate de aceasta boala sunt de talie redusa, cu frunzele de la baza ofilite. Foliolele prezinta la margine zone necrotice de culoare rosiatica si sunt usor rasucite. In zilele calduroase plantele se usuca in întregime. Multe dintre ele nu produc fructe, sau produc fructe foarte mici. Sistemul radicular prezinta radicele complet necrozate la exterior si sunt expuse la o putrezire accentuata si determina o rupere a plantei în momentul dezradacinarii. Cilindrul central este rosiatic ce contrasteaza intens cu zona corticala care este alba. Ciuperca ramâne activa în sol pe o perioada de 8-13 ani. Boala este foarte pagubitoare si este considerata boala de carantina fitosanitara.

Vestejirea plantelor este produsa de ciuperca Verticillium alboatrum Reink et Berth. Atacul se manifesta prin reducerea vigorii vegetative a plantelor si a productivitatii. Primele manifestari ale bolii se observa pe frunzele de la exteriorul tufei si pe frunzele batrâne. Când este seceta, are loc o schimbare a culorii frunzelor, acestea devin brunii pe o portiune de 3-4 mm la marginea foliolelor si îsi pierd turgescenta normala. Boala progreseaza foarte reped si plantele se vestejesc. Atacul pe radacinile groase si colet se manifesta printr-o evidenta brunificare a zonei lemnoase. La plantele la care boala se gaseste într-un stadiu avansat, tesutul parenchimatic se înnegreste. Infectia este cauzata de întepaturile facute de insecte si

97

nematozi. Ciuperca ramâne viabila pe resturile vegetale ale plantelor timp de 7-8 ani.

Piticirea capsunului (Rhizoctonia fragariae Husain et Mc Keen). Plantele atacate sunt de talie redusa cu un numar mic de frunze si inflorescente, care prezinta la baza zone necrotice ce cu timpul cuprind întreaga suprafata a organelor afectate. Aceste simptome sunt evidente primavara, în timpul înfloritului, când mugurii floriferi se brunifica si mor, iar fructele nu se mai formeaza. Plantele atacate în perioada zilelor calduroase de vara se vestejesc. Fructele care se formeaza, sunt de calitate inferioara si adesea vestejite înainte de a ajunge la maturitate completa. Se cunosc doua forme de manifestare provocate de doua ciuperci: o forma care provoaca înnegrirea stolonilor, leziuni brune sau negricioase pe stoloni si frunze si o alta care formeaza o pâsla violacee pe radacini si pe baza tulpinii, iar plantele mor. Mijloace curative de lupta nu se cunosc Infectia este cauzata de temperatura scazuta si umiditate ridicata.

Putregaiul umed (Rhizopus nigricans), se dezvolta pe fructe în timpul transportului, daca acesta se face în vehicule insuficient racite sau în timpul pastrarii. Atacul se manifesta în prima faza pe fructele lovite, pe care se formeaza un mucegai abundent, cu unele puncte negre la exterior. Masurile preventive care se pot lua sunt: aerisirea spatiilor de depozitare si transport, mentinerea temperaturii scazute la limita parametrilor ceruti (vezi capitolul "Pastrarea fructelor de capsun), dezinfectia spatiilor de depozitare si transport.

Bacterioze: Arsura bacteriana a frunzelor - Xanthomonas fragariae Kenedy et King. Atacul se manifesta pe frunze prin aparitia unor pete unghiulare neregulate de 1-4 mm delimitate de nervurile secundare. Pe partea inferioara a frunzei, leziunile sunt asemanatoare unei aureole lucitoare, translucide. Pe partea superioara a frunzei, aceasta are forme unei aureole decolorate, cu contur neregulat. Tesuturile atacate capata un aspect umed si translucid si se brunifica. In conditii de umiditate ridicata, pe fata inferioara a frunzei se formeaza o scurgere lichida "exudat bacterian". Pe partea superioara a frunzei in dreptul leziunilor se observa o usoara clorozare. Cu timpul leziunile conflueaza, distrugând portiuni mari ale limbului. Agentul patogen se transmite de la un an la altul prin frunzele cazute la suprafata solului. Pentru evitarea infectiei se recomanda folosirea la plantare a unui material sanatos.

Viroze: Filodia capsunului - Strawberry green petal. Simptomele produse de virus se manifesta pe inflorescente si pe frunze. Florile prezinta anomalii morfologice si sterilitate, iar frunzele au culoarea verde-închis si cu pete galbene si cu timpul se încretesc. Frunzulitele care apar sunt mici si se formeaza cu petiolul scurt. Infectia se transmite prin cicade.

98

Încretirea frunzelor la capsun - Sttrawberry crinkle virus. Virusul se manifesta prin aparitia de pete clorotice pe frunze, cu centrul necrozat si conturul neregulat. Cu timpul frunzele se deformeaza, se încretesc si de-a lungul nervurilor, tesutul se decoloreaza. Virusul se transmite prin afide.

Rasucirea frunzelor la capsun - Strawberry leaf-roll virus. La soiurile sensibile, virusul produce rasucirea limbului de-a lungul nervurii principale. Plantele infectate au vigoare scazuta. Virusul se transmite prin afide.

Îngalbenirea marginala a frunzelor - Strawberry yellow edge virus. Simptomele se manifesta pe frunze. Pe marginea foliolelor apar portiuni galbene neregulate si întrerupte. Foliolele se rasucesc usor catre partea de sus a limbului si îsi micsoreaza suprafata. Simptomele respective sunt evidente primavara si dispar treptat vara.

Patarea frunzelor - Strawberry mottle virus. Virusul se gaseste frecvent în stare latenta. La o examinare atenta a frunzelor tinere se observa o decolorare a acestora precum si prezenta unor pete inelare sau puncte mici cu contur neregulat dispuse de-a lungul nervurilor. Virusul este transmis prin afide. La capsun sunt semnalate si alte virusuri ca: Patarea inelara, Mozaicul arabic, Patarea inelara a tomatelor. Principalii vectori de transmitere a acestor virusuri sunt nematozii.

Daunatori

Capsunii sunt atacati, ca si celelalte plante cultivate de daunatori specifici, precum si de unii comuni arbustilor fructiferi si legumelor. Pentru prevenirea aparitiei daunatorilor se recomanda: - folosirea unui asolament corespunzator; - înfiintarea culturii cu material saditor sanatos; - strângerea si distrugerea anuala, prin ardere sau compostare a resturilor vegetale, dupa recoltare. In cele ce urmeaza, se vor prezenta succint daunatorii cel mai des întâlniti în plantatiile de capsun.

Gargarita neagra a capsunului - Anthonomus rubi Herbst. Adultul are corpul negru de 2-3 mm si este acoperit cu o pubescenta fina. Ierneaza ca femela adulta, nematurata sexual, în sol sau resturi vegetale. Are o singura generatie pe an. Primavara femela paraseste locurile de iernare si dupa o scurta perioada de hranire depune ouale în butonii florali nedesfacuti. Larvele care apar se dezvolta în interiorul bobocilor si se hranesc cu organele florale. Acest gândac produce pagube mari la capsun, mai ales în plantatiile vechi îmbatrânite, unde rezerva biologica este mai mare. Atacul se manifesta primavara devreme când sunt rosi bobocii florali si frunzele. Mugurii atacati se usuca si cad, fapt ce duce la diminuarea recoltei.

Acarianul capsunilor - Tarsonemus fragariae (Zim). Femela are corpul oval de culoare alba sidefie la aparitie, iar cu timpul aceasta devine

99

galbena sau bruna galbuie. Masculul este mai mic decât femela. Acarianul ierneaza ca femela adulta în "inima" plantei. Primavara, la pornirea în vegetatie, femelele parasesc locurile de iernare si încep sa depuna ouale pe frunzulitele nou aparute. Larvele care apar (dupa 12-20 de zile), prefera frunzele din interiorul tufei, unde umiditatea aerului este mai ridicata (80 - 100%). Atacul se manifesta prin încretirea si îngalbenirea frunzelor, care cu timpul se brunifica si devin casante. Plantele atacate se usuca în 2-3 ani. Are 6-7 generatii in cursul unui an.

Acarianul comun - Tetranycus urticae Koch. Masculul are culoare galbena verzui-deschis, iar in stadiul de adult are culoare bruna. Femela este la început de culoare galbena roz si in final devine portocalie. Corpul este de forma elipsoidala la femela si piriform la mascul. Acarianul ierneaza in stadiu de adult sub resturile vegetale. Primavara, la pornirea în vegetatie, femelele parasesc locurile de iernare si depun ouale pe partea inferioara a frunzelor. Acarienii colonizeaza partea inferioara a frunzelor. Frunzele atacate se recunosc prin aparitia unor pete de decolorare galbui care corespund întepaturilor facute de paianjen. Când acestea sunt numeroase, duc la uscarea limbului frunzelor si caderea acestora. Plantele atacate nu mai fructifica normal si dau productii scazute. Are 5-6 generatii pe an.

Paduchele de frunza al capsunului (Myzus fragariae) Theob. Formele aptere sunt mici, ovale si de culoare verzui-deschis. Formele aripate sunt mai mari decât cele aptere si au corpul închis la culoare, iar abdomenul de culoare verde-deschis. Paduchele ierneaza ca ou in resturile vegetale.Larvele apar primavara si populeaza partea inferiora a frunzelor de-a lungul nervurilor. Are mai multe generatii pe an. Atacul masiv se observa in lunile iunie-iulie. Frunzele atacate, se rasucesc se usuca si cad. Acest paduche este vector pentru multe viroze.

Gândacul paros (Epicometis hirta). Este o insecta care distruge organele florale în timpul înfloritului, putând compromite cultura la un atac sever.

Gargarita coletului (Otiorhynchus sulcatus). Adultul are 8-12 mm lungime, corpul negru este acoperit cu solzi fini de culoare galbena. Ierneaza în sol sau resturi vegetale. Are o singura generatie pe an. Gargaritele apar primavara devreme si se hranesc cu frunzele crude. În mod sporadic, sunt atacate si florile. Atacul la frunze si flori nu are importanta economica. Pagubele cele mai mari sunt provocate de larve, care consuma interiorul coletului, acestea luând aspectul unor caverne, iar plantele se ofilesc chiar in perioada coacerii fructelor. Productia poate fi compromisa in totalitate.

100

Viermii albi - larvele carabusului de mai (Melolontha Melolontha), care desi nu sunt specifice, distrug radacinile si rizomii capsunilor, putând distruge în anii de invazie pâna la 50% din plante.

Viermii sârma (Agriotes sp.), ataca la fel ca si larvele carabusului de mai.

101

Nematozii capsunilor. Sunt niste viermi mici, microscopici, care ataca în general toate organele plantei. Meloidogyne hapla, produce manifestari ale atacului pe radicele, prin ramificarea excesiva a lor. Pe acestea apar niste umflaturi (gale), care înconjoara corpul daunatorului si servesc ca sursa de hrana si protectie pentru parazit. In final plantele se ofilesc si mor. Are mai multe generatii pe an. Aphelenchoides fragariae. Femelele si masculii acestei specii au un aspect viermiform, cu dimensiuni microscopice. Traiesc în tesuturile plantei (frunze, petioluri, flori, colet), în care patrund prin ranile provocate de insecte sau alti factori mecanici. Atacul se manifesta prin gofrarea si micsorarea frunzelor, care cu timpul se brunifica si devin casante. Parazitul invadeaza petiolurile, care se scurteaza si se îngroasa, iar în interiorul inflorescentelor acesta produce malformatii si atrofierea florilor. Productia scade iar fructele sunt deformate. Ca masuri de combatere se recomanda utilizarea de material saditor sanatos si dezinfectia solului cu unul din produsele: Nemafos 10 G, 30 kg/ha, Temik 10 G, 20-30 kg/ha, Vydate 10 G, 150 kg/ha. Pentru tratamentele din perioada de vegetatie se pot aplica tratamente foliare cu Vydate L conc.0,4% sau Padan conc.0,1%. Alti daunatori ai capsunului sunt: cârtita, coropisnita, melcul de câmp sau melcul fara cochilie, greierii de câmp si miriapodele.

Proiect Agral