UNIVERSITATEA DIN PITEŞTI FACULTATEA DE ŞTIINŢE ECONOMICE Şl

ADMINISTRATIVESPECIALIZAREA: CONTABILITATE Şl INFORMATICĂ DE

GESTIUNE

TEMA:PROGRAM DE DIAGNOSTICARE AUTOMATIZATĂ A ACTIVITĂŢII AGENŢILOR. ECONOMICI. ANALIZA INDICATORILOR ECONOMICO- FINANCIARI LA S.C. GRUPUL IATSA S.A.

COORDONATOR ŞTIINŢIFIC:LECTOR UNIVERSITAR: CRIŞCOTĂ ŞERBAN

ABSOLVENT:PĂUN NARCIS

PITEŞTI 2003

CUPRINS

Titlul PaginaINTRODUCERE 1Capitolul 1 . ANALIZA ECONOMICO - FINANCIARĂ A

ÎNTREPRINDERILOR ÎN ACTIVITATEA MANAGERIALĂ 91.1. INTRODUCERE ÎN ANALIZA ECONOMICO - FINANCIARĂ 9

1.1.1. Conceptul de analiză economică şi raportul său cu diagnoza 91.1.2. Tipuri de analiză economico -financiară şi importanţa lor în activitatea 10

managerială1.1.2. Obiectivele, funcţiile şi scopul analizei economico - financiare 131.1.3. Conţinutul procesului de analiză economico - financiară 141.1.4. Noţiuni utilizate în analiza economico - financiară 15

1.2. ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIAR - PATRIMONIALE 191.2.1. Bilanţul contabil, sursă de informaţii pentru analiza financiar- patrimonială 191.2.2. Analiza mijloacelor economice din patrimoniul agenţilor economici 23

Activele imobilizate 23Activele circulante 24

1.2.3. Analiza ratelor de structură patrimonială a activului 261.2.4. Analiza surselor 281.2.5. Analiza ratelor destructură a pasivului 301.2.6. Analiza fondului de rulment 321.2.7. Analiza surselor atrase (obligaţii pe termen scurt) 331.2.8. Analiza creditelor şi împrumuturilor pe termen scurt acordate de terţi 341.2.9. Analiza corelaţiei dintre sursele financiare din pasivul bilanţului şi elementele

patrimoniale din activ 351.2.10. Analiza echilibrului financiar 351.2.11. Analiza eficienţei utilizării capitalului 40

1.3. ANALIZA RENTABILITĂŢII 451.3.1. Analiza profitului brut 451.3.2. Analiza rezultatelor cu ajutorul soldurilor intermediare de gestiune 501.3.3. Analiza fluxurilor de trezorerie 511.3.4. Analiza profitului net 531.3.5. Analiza indicatorilor de intensitate a rentabilităţii 531.3.6. Analiza rentabilităţii pe baza pragului de rentabilitate 611.3.7. Analiza rentabilităţii marginale 65

Capitolul 2 . ACCESS 692.1. Date generale despre Access 69

2.1.1. Biblioteci folosite în ACCESS 692.1.2. Referirea obiectelor şi a colecţiilor 702.1.3. Exemple cu obiecte din biblioteca ACCESS 712.1.4. Clase de obiecte, obiecte şi colecţii de obiecte 712.1.5. Provenienţa obiectelor utilizate într-o aplicaţie Access 722.1.6. Ierarhia obiectelor dintr-o aplicaţie 722.1.7. Utilizarea în cod VBA a proprietăţilor şi metodelor unui obiect 73

2.2. Tabele (Tables) 74

2.2.1. Câmpurile tabelei 752.2.2. Cheia primară (principală) 782.2.3. Proprietăţile tabelei 79

2.3. Cereri (Queries) 792.3.1. Stările unei cereri 802.3.2. Construcţia unei cereri. QBE (Query By Example) 80

2.3.2.1. Tipul cererii 802.3.2.2. Subschema cererii 812.3.2.3. Proiectarea ieşirii unei cererii 822.3.2.4. Proprietăţile cererii 83

2.3.3. Tipuri de cereri 842.3.3.1. Select Query 842.3.3.2. Crosstab Query 842.3.3.3. Union Query 85

2.3.4. Cereri acţiune 852.3.4.1. Update Query 862.3.4.2. Delete Query 872.3.4.3. Append Query 872.3.4.4. Make-Table Query 88

2.3.5. Colecţia de obiecte QueryDefs 892.4. Tratarea erorilor 89

2.4.1. Tratarea standard a unei erori de execuţie produsă în VBA 892.4.2. Tratarea erorilor de execuţie prin module special create de proiectant 89

2.4.2.1. Instrucţiunea „On Error" 902.4.2.2. Instrucţiunea "Resume" 902.4.2.3. Obiectul: Err 90

2.4.3. Colecţia Errors şi obiecte Error 912.4.4. Colecţia Databases 932.4.5. Colecţia Containers 94

2.5. Colecţia Recordsets - Set de înregistrări 942.5.1. Funcţionarea unui set de înregistrări 942.5.2. Tipuri de seturi de înregistrări 962.5.3. Deschiderea unui set de înregistrări. Metoda OpenRecordset 962.5.4. Proprietăţile unui set de înregistrări 972.5.5. Accesarea secvenţială a unui set de înregistrări 972.5.6. Accesul direct într-un set de înregistrări 98

2.5.6.1. Metoda Seek 982.5.6.2. Metodele FindFirst, FindLast, FindNext, FindPrevious 98

2.5.7. Prelucrarea datelor dintr-un set de înregistrări 992.5.8. Actualizarea unui set de înregistrări 99

2.5.8.1. Modificarea datelor dintr-un câmp al unui set de înregistrări 1002.5.8.2. Adăugarea unei înregistrări într-un set de înregistrări 1002.5.8.1. Ştergerea unei înregistrări dintr-un set de înregistrări 100

Capitolul 3 . INTERNET 1013.1. WWW - The World Wide Web. Organizare. Protocolul HTTP. Conceptul HTML 1013.2. URL - Uniform Resource Locator (adresa unei pagini WEB.) 1023.3. HTML - limbajul de realizare al paginilor WEB 1023.4. DNS. Serviciul de nume în Internet 1043.5. JavaScript 1063.6. IRC (Internet Relay Chat) 1063.7. Poşta electronică. Arhitectura serviciului de mail 107

3.1. Funcţiile unui sistem de postă electronică 1073.2. Securitatea mesajelor 1083.10. Semnificaţiile SMTP şi POP3 1083.11. Web - ui cel mai amplu sistem de informaţii din lume 1093.12. Perspective pentru afaceri pe Web 1103.13. Banii electronici (E - Money) 1123.14. Reclama pe Web 1123.15. Distribuţia geografică a Internet-ului 1133.16. Situaţia în Europa de Est şi în România 114Capitolul 4 . PREZENTAREA APLICAŢIEI 115Capitolul 5 . IMPLEMENTAREA APLICAŢIEI LA S.C. GRUPUL IATSA S.A. 1275.1. Scurt istoric ' 1275.2. Profilul activităţii 1285.3. Structura organizatorică 1285.4. Structura ierarhic funcţională 129

5.4.1. Organul de conducere 1295.4.2. Administraţia 1295.4.3. Conducerea operativă 1305.4.4. Relaţii organizatorice 130

5.5. Metode de conducere 1315.6. Competenţa şi aportul holdingului. Principii de bază 1325.7. Obiective pentru viitor ale S.C. GRUPUL IATSA S.A. Piteşti 132

5.7.1. Performanţa economică în privinţa redresării activităţii şi a privatizării 1335.7.2. Concluzii ce se desprind din întocmirea lucrării 134

ANEXE ale aplicaţiei "Analiza Bilanţ" 135BIBLIOGRAFIE ' ' 145

CERE

INTRODUCERE

în această lucrare am realizat un program de diagnosticare automată a activităţii agenţilor economici, cu ajutorul căruia să se efectueze calculul celor mai importanţi indicatori economico -financiari, realizaţi pe baza Bilanţului Contabil şi a Contului de Profit şi Pierdere.

Nevoia implementării analizei economico - financiare într-un program informatic, care să automatizeze calculul indicatorilor economici, a devenit evidentă odată cu nevoia managementului din cadrul agenţilor economici, de a calcula cu exactitate performanţele obţinute în procesele economice. Scăderea timpului disponibil efectuării operaţiilor de calcul şi necesitatea standardizării documentelor exerciţiului financiar au născut nevoia unei aplicaţii informatice care să rezolve aceste neajunsuri.

Programul „Analiza Bilanţ" îşi propune să întâmpine nevoia apariţiei unei astfel de aplicaţii deoarece în România analiza economico - financiara nu este aplicata în practică prin programe informatice consacrate, aşa cum sunt contabilitatea sau gestiunea financiară prin pachetul „Ciei", ce conţine aplicaţii ca: "Ciel Salarii", „Ciel Registru de Casă", „Cie! imobilizări", „Ciel Contabilitate", „Ciel Gestiune Comercială", s.a.

Prin programul „Analiza Bilanţ" se doreşte îmbinarea eficientă a tipurilor de analiză financiară în funcţie de concordanţa între momentul efectuării analizei şi cel de producere al fenomenului economic, adică îmbinarea analizei previzionale, cu analiza curenta şi cea retrospectiva (de rezultate).

Aplicaţia „Analiza Bilanţ" le oferă utilizatorilor o interfaţă prietenoasă, simplă, intuitivă, uşor de utilizat, creată pentru o gamă largă de utilizatori, nu numai pentru cei specializaţi, chiar dacă sarcina interpretării rezultatelor obţinute nu poate reveni decât celor ce au cunoştinţe în domeniul analizei. Aplicaţia este uşor de utilizat, astfel încât prin simpla introducere a datelor necesare în formularele de „Bilanţ Contabil", „Anexa la bilanţ" şi „Contul de profit şi pierdere" aflate în partea de început a aplicaţiei, se pot calcula peste 70 de indicatori economici importanţi în diagnosticarea analitică a activităţii întreprinderii.

Deoarece în cadrul unei societăţi accesul la informaţii este limitat unui cadru restrâns de personal, aplicaţiei i s-a adăugat o zona de administrare a utilizatorilor, astfel încât accesul să fie permis doar pe bază de parolă. Sistemul de parole este personalizat pentru fiecare utilizator, în acest fel confidenţialitatea datelor şi a informaţiilor fiind asigurate.

Programul este conceput pentru o utilizare cât mai facilă, căruia i s-a ataşat un document în format HTML pentru ca personalul să deţină informaţii teoretice referitoare la oricare din indicatorii folosiţi de aplicaţie. în vederea eficientizării căutării indicatorilor doriţi, fiecare pagină conţine în partea de început a sa o serie de „link-uri de rulare", cu denumirile indicatorilor ce se află prezentaţi în aceasta. La apăsarea acestor link-uri paragraful ce conţine indicatorul respectiv se poziţionează în partea superioară a ecranului, pentru a uşura căutarea dorită.

Analiza Bilanţ se prezintă ca o aplicaţie ce conţine şapte pagini de lucru, dintre care cinci pagini conţin indicatori economici. Pagina de început „Completare" conţine „Actualizarea situaţiilor financiare în vederea diagnosticării activităţii societăţii analizate", în care sunt introduse datele în situaţiile financiare, pe baza cărora aplicaţia funcţionează. Datorită flexibilităţii aplicaţiei, actualizarea acestor date, nu este obligatorie la fiecare utilizare a programului, deoarece, în funcţie de indicatorii calculaţi, datele pot fi introduse direct în formularele de calcul. Aplicaţia este concepută astfel încât să se poată calcula orice indicator în orice moment al exerciţiului financiar,, cu minimul de efort din partea utilizatorilor. Următoarele cinci pagini conţin indicatori economico -

\i Ţ>? O DUC ERE: 2

financiari (prezentaţi pe parcursul lucrării), consacraţi în diagnoza activităţii agenţilor economici. Ultima pagină denumită „Diverse" se ocupa cu operaţiunile aferente utilizatorilor, şi are rolul de a administra utilizatorii, de a le asocia parole sau de a-i scoate din baza de date a aplicaţiei.

Formularele de calcul, la rândul lor au o interfaţă accesibilă tuturor categoriilor de utilizatori, create special pentru a conferi rapiditate efectuării calculelor. Formularele au o structură asemănătoare pe durata întregii aplicaţii, unele dintre acestea având o căsuţă de dialog în care sunt afişate informaţii referitoare la rezultatul obţinut în urma calculului şi au rolul de a le crea utilizatorilor o imagine asupra cuantumului rezultatului obţinut. Indicatorii ce se calculează pe baza altor coeficienţi trataţi în aplicaţie, au link - uri ce conduc utilizatorii în formularele respective, iar în urma calculelor actualizarea datelor se efectuează automat în formularul de calcul al indicatorului iniţial.

Pentru a evita eventualele erori de tastare au fost introduse module de tratare a erorilor, ce nu permit intoducerea datelor în mod incorect. Astfel de erori pot apărea atunci când în loc să se introducă (tasteze) într-o căsuţă valoarea unui anumit coeficient, se introduc valori negative, sau valori nenumerice (litere), sau în cel mai rău caz se omite introducerea datelor în căsuţele de text. Cum calculul indicatorilor nu poate fi efectuat decât pe baza datelor valide din punct de vedere logic, utilizatorii sunt atenţionaţi explicit în legătură cu erorile întâlnite, iar derularea aplicaţiei oprită până la corectarea acestora. Mesajele de atenţionare sunt "pop up" (nu permit omiterea lor), şi îi îndrumă pe utilizatori chiar spre eroarea efectuată, prin postarea cursorului de introducere a datelor în căsuţa de text incorectă.

în urma calculelor efectuate programul Analiza Bilanţ le oferă utilizatorilor o situaţie a indicatorilor obţinuţi. Aceasta situaţie este formată dintr-un tabel virtual creat pe baza de recordseturi în care se încarcă automat ultima valoare a indicatorilor calculaţi. Acest „Raport final" poate fi accesat din prima pagină de lucru a aplicaţiei. Raportul nu are caracter de document oficial, acesta fiind creat doar în scop informaţional pentru structurile ierarhice superioare din cadrul societăţilor în care este implementat. Raportul final poate fi imprimat la apăsarea butonului „Listare raport final".

Lucrarea este structurată în cinci capitole, similar ordinii indicatorilor implementaţi în aplicaţia pe calculator, după cum urmează:

Capitolul 1. ANALIZA ECONOMICO-FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERILOR ÎN ACTIVITATEA MANAGERIALĂ

►Analiza situaţiei financiar patrimoniale►Analiza rentabilităţii

Capitolul 2 . ACCESS►Tabele (Tables)►Cereri (Queries)►Tratarea erorilor►Colecţia Recordsets - Seturi de înregistrări

Capitolul 3 .INTERNETCapitolul 4 . PREZENTAREA APLICAŢIEICapitolul 5 . IMPLEMENTAREA APLICAŢIEI LA S.C. GRUPUL IATSA S.R.L.

Descentralizarea economiei şi apariţia concurenţei obligă întreprinderile la decizii care să conducă la utilizarea cu maximă eficienţă a tuturor resurselor materiale, financiare şi umane. S-au creat astfel, condiţii pentru asigurarea viabilităţii şi consolidarea poziţiei pe piaţă a respectivelor firme.

Cunoaşterea fenomenelor şi proceselor economice obligă la studierea lor amănunţită, lucru posibil prin analiza elementelor componente. Odată cunoscute cauzele ce au generat efecte economice nefavorabile, deci au fost diagnosticate disfuncţionalităţile, pot fi stabilite măsurile care să înlăture sau să atenueze efectele nefavorabile pentru activitatea agentului economic.

INTRODUCERE 3

Rezultatele financiare nu pot fi separate de activitatea economică, ele constituind efectul final al modului de utilizare a resurselor de producţie.

Reperarea disf uncţionalităţilor în activitatea unui agent economic se impune cu necesitate, pentru ca, prin deciziile ce se iau la diferite nivele organizatorice, să se preîntâmpine fenomene economice cu consecinţe nefavorabile. Realizarea acestui deziderat obligă la o cunoaştere amănunţită a tuturor laturilor economice.

In Capitolul 1 este tratată partea teoretică a Analizei Economice expusă în lucrare şi începe prin a prezenta date generale din analiza economico-financiară. Diagnoza este descrisă ca un obiectiv, iar analiza este folosită pentru atingerea acestui obiectiv. Sunt prezentate tipurile de analiză întâlnite în activitatea practică şi grupate după mai multe criterii: obiectivele, funcţiile şi scopul analizei economico - financiare. Conţinutul şi noţiunile utilizate în procesului de analiza economico - financiara sunt prezentate cu scopul de a ne introduce în studiul detaliat al teoriei utilizate în elaborarea aplicaţiei pe calculator.

Principalele surse informaţionale utilizate în analiza situaţiei financiar-patrimoniale sunt: Bilanţul contabil; Contul de profit şi pierdere ; Anexa la bilanţ; Bugetul de venituri şi cheltuieli, ce reprezintă documente pe baza cărora se calculează indicatorii economico - financiari. In continuare analiza mijloacelor economice din patrimoniul agenţilor economici este structurata în active imobilizate şi activele circulante.Ratele de structura patrimonială sunt calculate ca raport procentual între un post (sau grupă de posturi) din activul bilanţului şi total activ . Analiza comparativă în timp şi spaţiu pe baza ratelor de structură patrimonială furnizează informaţii privind situaţia financiară a agentulu economic. Dintre ratele de structura a activului bilanţier se pot enumera: *- rata activelor imobilizate;

* rata imobilizărilor corporale;*=- rata imobilizărilor financiare;w- rata activelor circulante;•^ rata stocurilor;«s rata creanţelor;^ rata disponibilităţilor băneşti şi plasamentelor.

Sursele de care dispune un agent economic pentru a finanţa utilizările sale sunt redate pasivul bilanţului unde gruparea lor se face în ordinea crescătoare a exigibilităţii, fiind grupa după destinaţie şi provenienţa.

Ratele de structură ale pasivului din bilanţul contabil evidenţiază aspecte privind stabilitat şi autonomia financiară a agenţilor economici . Pe baza lor se fac aprecieri cu privire la politi financiară a echipei manageriale. Dintre ratele de structură a pasivului bilanţier am enumerat:

« rata stabilităţii financiare;■*?■ rata datoriilor pe termen scurt;« rata autonomiei financiare la termen;* rata autonomiei financiare globale;* rata de îndatorare globala;* rata de îndatorare la termen;« gradul de îndatorare;* gradul de acoperire a capitalului împrumutat;* rata bruta generala de îndatorare;■# gradul de imobilizare a capitalului.

Pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii agenţilor economici , activele circulante acestora trebuie să fie. ca valoare, superioare datoriilor pe termen scurt. Necesarul de res financiare proprii pentru acoperirea parţială a stocului de active circulante reprezintă fondi rulment. El este acea parte din capitalul permanent folosită pentru acoperirea parţiala a acti circulante. In acest subcapitol am prezentat fondul de rulment necesar şi fondul de rulment n unde am subliniat situaţiile posibile apărute prin compararea celor doua.

INTRODUCERE 4

Relaţiile de decontare cu furnizorii, bugetul statului, personalul, subunităţile cu evidenta contabilă proprie generează surse atrase ce se regăsesc în pasivul bilanţului şi pot fi utilizate în finanţarea activelor circulante. O parte din aceste surse atrase, conform principiilor financiare de exigibilitate, sunt obligaţii minime şi se regăsesc în pasivele stabile, deci constituie surse asimilate celor proprii. Analiza obligaţiilor urmăreşte structura lor şi reducerea la cuantumul normal al sumelor neachitate. Gruparea acestor obligaţiilor am făcut - o după doua criterii:

1. în funcţie de încadrarea în termenele de decontare;2. în funcţie de gradul de vechime.

O imagine completă a situaţiei financiare patrimoniale a agenţilor economici impune urmărirea corelaţiei dintre sursele financiare din pasivul bilanţului şi elementele patrimoniale din activ. La nivelul agenţilor economici, într-o formă simplificată, echilibrul financiar este definit de egalitatea dintre venituri şi cheltuieli. Starea generală de echilibru circumscrie atât egalităţi cât şi inegalităţi cu o anumită semnificaţie economică. Astfel trebuie urmărită nu numai recuperarea cheltuielilor, ci şi obţinerea de profit pe baza căruia să se constituie sursele pentru finanţarea unor activităţi sau pentru stingerea unor obligaţii. Indicatorii utilizaţi în acest sens sunt: Nevoia de fond de rulment

* - Rata de finanţare a capitalului circulant•> Rata de acoperire a stocurilor- Rata de acoperire a stocurilor achitate şi necreditate* Gradul de lichiditate al agenţilor economici«ss*- Lichiditatea patrimoniala a agenţilor economici ■0- Solvabilitatea patrimoniala <&■ Rata autonomiei financiare a agenţilor economici «p- Gradul de solvabilitate imediata* Gradul previzionat de solvabilitate*>■■ Trezoreria la vedere*?■ Trezoreria la scadenta* Gradul de asigurare cu disponibilităţi

Scopul fiecărei activităţi este obţinerea de efecte economice cât mai mari cu un anumit consum de capital, sau un consum cât mai redus de capital în vederea înregistrării anumitor efecte economice. Eficienta utilizării capitalului este dată de raportul dintre efectele economice (cifra de afaceri, valoarea adăugată, profitul brut sau net etc.) şi efortul depus de agentul economic concretizat în capitalul utilizat sau dintre mărimea capitalului folosit şi efecte economice înregistrate. Pentru aprecierea eficienţei capitalului total s-au folosit următorii indicatori: Cifra de afaceri la 1000 lei capital

* Valoarea adăugata la 1000 lei capital- Profitul brut la 1000 lei capital* Profitul net la 1000 iei capital* Volumul de capital ce revine la 1000 lei cifra de afaceri*= Volumul de capital ce revine la 1000 lei valoare adăugata*?■ Volumul de capital ce revine la 1000 lei profit brut* Volumul de capital ce revine la 1000 lei profit net*« Coeficientul vitezei de rotaţie al activelor circulante* Durata unei rotaţii a activelor circulante* Volumul activelor circulante la 1000 lei cifra de afaceri*- Coeficienţii vitezei de rotaţie (pentru: stocurile de materii prime şi materiale, stocurile de produse în curs de execuţie, produsele finite, clienţi.)

în cea de-a doua parte a Capitolului 1 este prezentata Analiza Rentabilităţii. Rentabilitatea este acea categorie economica ce reflectă capacitatea agenţilor economici de a realiza profit, condiţie a viabilităţii lor într-un mediu concurenţa!, sursa pentru dezvoltarea activităţii.

Profitul brut obţinut de un agent economic, înregistrat în contul de profit şi pierdere, îi dă posibilitatea acestuia să-şi menţină potenţialul tehnic şi economic şi îi permite o expansiune raţionala, ţinând seama de evoluţia pieţei şi tendinţele conjuncturale. Analiza diagnostic a profitului brut este făcută atât static faţă de nivelul programat, cat şi o analiză dinamică prin intermediul căreia se va adopta strategia fiecărei unităţi economice. în analiza diagnostic a profitului brut s-au utilizat opt modele deterministe, tratate în detaliu.

Indicatorii parţiali ai rentabilităţii au fost urmăriţi cu ajutorul tabloului soldurilor intermediare de gestiune. Indicatorii prezentaţi în acest subcapitol sunt: excedentul brut de exploatare şi rezultatul exploatării.

Fluxurile de trezorerie sau capacitatea de autofinanţare, denumite şi CASH - FLOW, reprezintă surplusul (sau deficitul) monetar determinat ca diferenţă între încasări din activitatea de exploatare, financiară sau excepţională şi plăţile impuse de aceleaşi activităţi ale unui agent economic într-un exerciţiu financiar. Acest indicator prezintă importanţă pentru activitatea managerială în programarea şi alocarea resurselor financiare. Fluxurile de trezorerie au fost clasificate după mai multe criterii.

Profitul net reprezintă acea parte din profit care rămâne după scăderea impozitului pe profit ce prezintă importanţă deosebită deoarece el este sursa de constituire a mai multor fonduri, inclusiv a fondului de dezvoltare şi a dividendelor.

Pe lângă indicatorii de volum ce caracterizează rentabilitatea, în analiza diagnostic interesează şi gradul de rentabilitate pus în evidenţă de indicatorii de intensitate a rentabilităţii.

în analiza ratei rentabilităţii am utilizat următorul sistem de indicatori:* rata rentabilităţii economice (rata profitului);«s rata rentabilităţii capitalului consumat,«p rata rentabilităţii financiare; «r- rata rentabilităţii comerciale.

Ratele de rentabilitate sunt stabilite ca un raport procentual între masa profitului şi efortul depus pentru obţinerea lui.

Pentru colectivul managerial, cunoaşterea momentului de echilibru dintre venituri şi costurile de producţie la diverse niveluri organizatorice prezintă o deosebită importanţă. Dacă la toate nivelurile organizatorice (produs, subunităţi componente etc.) se atinge acest echilibru, se vor crea condiţiile minime pentru viabilitatea societăţii comerciale. Studierea rentabilităţii pe baza pragului de rentabilitate are în vedere gruparea costurilor de producţie sau al cifrei de afaceri în doua categorii:

# costuri constante;** costuri variabile.

Dezvoltarea activităţii agenţilor economici în scopul creşterii cifrei de afaceri presupune consumuri suplimentare de resurse financiare, materiale şi/sau umane, cunoscute sub denumirea de „consumul marginal de factori de producţie", a cărei expresie valorică reprezintă costurile marginale. Puse în balanţă cu veniturile marginale, se poate stabili dacă decizia privind antrenarea de resurse suplimentare în procesul de producţie va determina sau nu consolidarea economico - financiară a firmei. Rentabilitatea marginală reprezintă rentabilitatea consumului de resurse marginale în vederea sporirii volumului de producţie, a îmbunătăţirii calităţii produselor sau pentru pătrunderea cu respectivele produse pe pieţe noi.

în Capitolul 2 am prezentat aspectele teoretice generale referitoare la MsAccess (Microsoft Access), program care a stat la baza realizării aplicaţiei „Analiza Bilanţ".

Realizarea unei aplicaţii prin crearea şi utilizarea unor obiecte reprezintă o metodă modernă de programare, denumită programarea la nivel de obiect. Un obiect, este format atât din date (proprietăţi) cât şi din cod de program(metode). Cel mai important avantaj al acestei metode este acela al utilizării obiectelor create în mai multe aplicaţii, ceea ce duce în afară de o creştere semnificativă a productivităţii la standardizarea aplicaţiilor realizate. Access este un sistem care foloseşte în realizarea aplicaţiilor, obiecte, care se găsesc în diferite biblioteci de obiecte. Implicit,

Access lucrează cu 3 biblioteci şi anume: Microsoft Access, DAO şi VBA. Organizarea datelor într-o bază de date se face în funcţie de activitatea pe care aceasta o modelează, reprezentând o structură de sine stătătoare. Baza de date va fi folosită de una sau mai multe aplicaţii, care vor gestiona activitatea respectivă. Obiectele folosite într-o aplicaţie se găsesc într-o structură ierarhic-arborescentă. Fiecare element al acestei structuri aparţine unei structuri superioare şi la rândul său conţine unul sau mai multe elemente de nivel inferior. De asemenea un element al acestei structuri poate fi constituit dintr-un obiect individual sau dintr-o colecţie de obiecte. O aplicaţie Access este realizată practic din două categorii de obiecte, care provin din clasele celor două modele de bază, respectând ierarhiile create în acestea:

■*?■■ DAO - privind structurile de date;* Access Application - privind interfaţa utilizator;

Tabelele reprezintă obiectul cel mai important al unei baze de date, în care se păstrează toate informaţiile din aceasta. Tabelele sunt create din câmpuri care au anumite proprietăţi (caracteristicile şi atributele acestora). Proiectarea tabelelor este activitatea care are rolul esenţial în realizarea unei baze de date, celelalte obiecte fiind obţinute funcţie de tabelele create. într-o tabelă este indicat să fie declarată o cheie primară, deoarece o tabelă care are cheie primară, va avea garantată integritatea existenţială. Stabilirea cheii primare şi configurarea proprietăţilor câmpurilor tabelelor, sunt cele mai simple şi puternice metode pentru crearea unei baze de date relaţionale cu integritate existenţială şi de domeniu.

Cererile reprezintă obiectul prin care se extrag informaţii dintr-o bază de date. O cerere acţionează fie asupra unui tabel, fie asupra mai multor tabele corelate prin relaţii. în principiu cererile sunt de doua feluri:

S Cereri de selecţie - rezultatul acesteia este crearea unui tabel virtual, care se va manifesta în prelucrările următoare ca un tabel obişnuit. încontinuare sunt prezentate tipurile de cereri de selecţie întâlnite în Access.

* Select Query - cel mai utilizat tip de cerere, care produce o extragere de informaţiidin subschemă (tabele şi relaţiile dintre acestea), folosite în continuare ca un tabelvirtual.* Crosstab Query - cerere de selecţie, care are la ieşire datele prezentate încrucişat,ca la o tablă de şah.« Union Query - realizează reuniunea a două Select Query, care au aceleaşi câmpuri. Este o cerere SQL Specific.■s Pass-Through Query - cerere de selecţie dintr-o bază de date ODBC. Este o cerere SQL Specific.

•S Cereri de acţiune - rezultatul acestei cereri va duce la modificări directe în baza de date (actualizări de date sau crearea/modificarea de structuri de tabele)

■**• Update Query - modifică valoarea câmpurilor unor înregistrări a unei tabele.*- Delete Query - şterge înregistrări dintr-o tabelă**■- Append Query - adaugă înregistrări la o tabelă«p Make-Table Query - Creează o tabelă nouă, cu date selectate din alte tabele.

VBA, oferă posibilitatea ca la producerea unei erori de execuţie, sistemul să dea controlul unui modul special creat de proiectant prin care să se trateze în mod corespunzător eroarea. Un astfel de modul se numeşte rutină de tratare a erorilor (Error-handling). De asemenea proiectanţii de aplicaţii pot folosi producerea unor erori previzibile, în vederea rezolvării mai 'elegante' a unor cazuri normale de prelucrare. Controlul erorilor de execuţie se realizează prin două instrucţiuni: Instrucţiunea „On error" şi Instrucţiunea „Resume" şi două obiecte create special în acest scop: Obiectul" Err" şi "Colecţia Errors şi obiectele Error".

INTRODUCERE 7

Colecţia Recordsets, este formată din obiecte Recordset (set de înregistrări). Un obiect Recordset, conţine înregistrările care se găsesc într-o tabelă, sau cele care rezultă în urma executării unei cereri de selecţie (cererile de selecţie sunt considerate tabele virtuale). Obiectul Recordset, se creează numai la lansarea metodei OpenRecordset a obiectului Database. El este adăugat automat la colecţia Recordsets, dar nu va fi salvat la închiderea acestuia. Este un obiect temporar care durează până la închiderea sa prin metoda Recordset. C/ose. Obiectul Recordset, va reprezenta practic o structură de tip înregistrări - câmpuri, care va ocupa un anumit spaţiu de memorare, şi care va avea o existenţă independentă. Din această cauză se pot deschide mai multe obiecte Recordset, care provin din aceiaşi sursă de date(tabelă). Numele unui obiect Recordset este chiar numele tabelei sau cererii de selecţie la care se referă. Obiectul Recordset permite accesul la datele din baza de date, prin parcurgerea unui tabel sau a unei cereri de selecţie, în modalitatea în care se procedează cu un fişier clasic. Un Recordset este asemănător cu un fişier clasic, el fiind constituit din câmpuri (coloane) şi înregistrări (rânduri). Există 4 tipuri de seturi de înregistrări:

► Tab\e{dbOpenTable) - Set de înregistrări de tip tabel - Recordset ce provine dinînregistrările unei singure tabele, şi care permite actualizări în acestea.

► Dynaset{dbDynasetTable) - Set de înregistrări de tip dinamic de date - Recordset ceprovine printr-o cerere actualizabilă din înregistrările mai multor tabele, şi care deci permiteactualizări în acestea.

► Snapshot(dbSnapshotTable) - Set de înregistrări de tip instantaneu de date - Recordsetce provine printr-o cerere neactualizabilă din înregistrările mai multor tabele, şi care nu permiteactualizări în acestea. Este folosit numai în scopul căutării sau al afişării unor date.

► OpenForwardOn\y(dbOpenForwaîdOnly) - Recordset de tip Snapshot, dar care nupoate fi parcurs decât o dată şi numai înainte.

Un obiect Recordset conţine o colecţie de obiecte Fields. în această colecţie vor fi atâtea obiecte câte câmpuri are Recordsetul respectiv. Proprietatea implicită a unui obiect câmp este "Value" care reprezintă valoarea care se găseşte în câmpul respectiv. Ea se poate folosi atât în citire cât şi în scriere (pentru a fi modificată).

Capitolul 3 are rolul de a prezenta într-un cadru general reţeaua mondială de Internet. Intemetul a apărut ca un experiment de proiectare a unei reţele robuste de calculatoare, la sfârşitul anilor 60. Scopul era de a se realiza o reţea de calculatoare ce ar rezista pierderii a câtorva dintre ele fără a compromite posibilitatea de comunicare între celelalte calculatoare. Astfel Ministerul Apărării ale Statelor Unite (U.S. Department of Defence) a fost deosebit de interesat în construirea unei reţele informaţionale ce ar putea rezista unui atac nuclear. Ca urmare acea reţea a avut un uimitor succes tehnologic, dar importanţa sa a fost limitată în mărime şi înţelegere. în mare parte, doar anumit personal din cadrul apărării şi din instituţiile academice puteau avea acces la reţea, cunoscută şi ca ARPANet (Advanced Research Projects Agency Network of the Department of Defence). Cu ajutorul unor modemuri pentru comunica ţia digitalizatâ prin intermediul liniei telefonice, câteva persoane şi organizaţii indirect s-au interconectat, realizând avantajul unei reţele de comunicaţii globale. The World Wide Web a apărut în 1989 la CERN (Centrul European de Cercetări Nucleare) din nevoia cercetătorilor de a-şi transmite rapid şi într-o forma sugestiva documente, rapoarte, planuri, desene, etc. Iniţiatorul conceptului WWW a fost fizicianul Tim Berners Lee de la CERN.

Astăzi Internet - ui reprezintă cea mai mare reţea la nivel mondial, incluzând milioane de utilizatori. Este de fapt o reţea de subretele, la care se conectează mereu noi grupuri de utilizatori, Internet - ui fiind astfel într-o expansiune continuă. Viaţa socială şi economică a planetei, societatea în ansamblu! ei, este forţată să se adapteze la această nouă formă de comunicaţie, aşa cum s-a întâmplat după inventarea tiparului, a telefonului sau a televizorului. Internetui a atins toate sferele da activitate, fiind astfel cea mai mare şi mai bogata baza de date din lume. Pe, Internet se pot găsi (publica) lucrări din toate domeniile, cum sunt: medicină, învăţământ, istorie,

informatică, economie, drept, etc. Astăzi în lume cu ajutorul Internetului se fac transferuri importante de date, ce conduc la o rapidizare a transferului de informaţii, la o ieftinire şi securizare a acestor date. învăţământul virtual reprezintă cea mai simplă şi eficientă modalitate de învăţământ la distanţă, multe universităţi din ţară şi de peste hotare furnizând serviciile în acest sens. Din nefericire, la zece ani de la înfiinţarea domeniului ".ro", numai zece procente din populaţia româniei au accesat Internatul, fiind ţara cu cel mai scăzut procentaj în acest sens din Europa.

în Capitolul 4 este prezentată aplicaţia pe calculator "Analiza Bilanţ", atât din punct de vedere al modului de utilizare, cat şi ca o punctare succinta a aspectelor informatice şi teoretice utilizate. în acest capitol sunt tratate interfaţă cu utilizatorii, un exemplu de modul de cod utilizat în susţinerea formularelor, cat şi aspecte teoretice (prezentate pe scurt), referitoare la indicatorii economico - financiari utilizaţi. Tratarea erorilor de introducere a datelor a fost exemplificata cu un model utilizat în aplicaţie, pentru a creşte redundanţa şi integritatea datelor utilizate. în finalul acestui capitol este tratată pagina în format HTML, ce are rolul de a susţine cu informaţii teoretice utilizatorii aplicaţiei.

Capitolul 5 tratează implementarea aplicaţiei la S.C. GRUPUL IATSA SA, şi prezintă informaţii despre aceasta societate. Au fost analizate în detaliu atât ramurile structurii Grupului, cât şi o parte din obiectivele acestuia, după cum urmează: Prezentare generală a SC GRUPUL IATSA S.A. Piteşti, Scurt istoric, Competenţa şi aportul holdingului, Caractere specifice holdingului, Profilul activităţii, Structura organizatorică a holdingului, Obiective pentru viitor ale SC Grupul IATSA SA Piteşti, Structura ierarhic funcţională, Organul de conducere AGA, Administraţia, Conducerea operativă, Metode de conducere folosite în reţeaua IATSA, Structura managerială, Relaţiile organizatorice, Performanţa economică în perspectiva redresării activităţii şi a privatizării. Concluziile sunt ca unitatea este profitabilă, se străduieşte să-şi achite cât mai repede obligaţiile faţă de furnizori, creditori şi urmăreşte rotaţia cât mai rapidă a fondurilor. îşi achită obligaţiile faţă de personal şi virează în termen obligaţiile faţă de bugetul statului, bugetul asigurărilor sociale, bănci etc.

U TNTARE TEORETICĂ

Capitolul 1. ANALIZA ECONOMICO - FINANCIARĂ A ÎNTREPRINDERILOR ÎN ACTIVITATEA MANAGERIALĂ

1.1. INTRODUCERE IN ANALIZA ECONOMICO - FINANCIARA

Descentralizarea economiei şi apariţia concurenţei obligă întreprinderile la decizii care să conducă la utilizarea cu maximă eficienţă a tuturor resurselor materiale, financiare şi umane. Se creează astfel, condiţii pentru asigurarea viabilităţii şi consolidarea poziţiei pe piaţă a respectivelor firmelor.

Activitatea oricărui agent economic nu trebuie ruptă de activitatea macroeconomică, deoarece orice unitate este o verigă în angrenajul economic general, fiecare întreprindere intrând în legături de condiţionare reciprocă cu agenţii economici din amonte şi aval. Disfuncţionalităţile apărute în unităţile cu care cooperează pe linia aprovizionării sau desfacerii produselor se vor reflecta mai devreme sau mai târziu şi cu o anumită intensitate, în activitatea financiară a fiecărui agent economic.

Unităţile economice trebuie privite atât ca sisteme separate, cât şi ca subsisteme cu legături interne şi externe care, prin modificări, vor genera dereglarea unităţii economice ca sistem de sine stătător. Funcţionarea sistemului economic la alţi parametri decât cei prevăzuţi prin programul de activitate sau cei înregistraţi m perioadele anterioare este urmarea acţiunii uneia sau mai multor cauze ce trebuie cunoscute pentru ca, prin deciziile ce se vor lua, efectele negative să fie eliminate sau cel puţin diminuate.

Cunoaşterea fenomenelor şi proceselor economice obligă la studierea lor amănunţită, lucru posibil prin analiza elementelor componente. Odată cunoscute cauzele ce au generat efecte economice nefavorabile, deci au fost diagnosticate disfuncţionalităţile, pot fi stabilite măsurile care să înlăture sau să atenueze efectele nefavorabile pentru activitatea agentul economic.

Analiza financiară nu trebuie ruptă de analiza economică. Aşa cum funcţiunea financiar-contabilă a unităţilor nu poate fi ruptă de celelalte funcţiuni ale întreprinderii, tot aşa nici rezultatele financiare nu pot fi separate de activitatea economica, ele constituind efectul final a! modului de utilizare a resurselor de producţie.

1.1.1. Conceptul de analiză economică şi raportul său cu diagnoza

Reperarea disfuncţionalităţilor în activitatea unui agent economic se impune cu necesitate, pentru ca, prin deciziile ce se iau la diferite nivele organizatorice, să se preîntâmpine fenomene economice cu consecinţe nefavorabile. Realizarea acestui deziderat obligă la o cunoaştere amănunţită a tuturor laturilor economice.

Acţiunea de sesizare a laturilor negative din activitatea agenţilor economici, de localizare a lor în spaţiu, de delimitare în timp şi de stabilire a cauzelor ce au provocat disfuncţionalităţi în activitatea firmelor este cunoscută sub denumirea de diagnoză economico -financiară, organismul economic fiind asemuit cu organismul uman.

Analiza, ca metodă generală de cunoaştere, presupune descompunerea întregului înpărţi componente şi studierea fiecăreia dintre ele, stabilind totodată şi legăturile deintercondiţionare sau de subordonare dintre elementele ce alcătuiesc întregul.

**

Analiza, ca instrument de cunoaştere, este utilizată atât în cazul fenomenelor din natură, cât şi în urmărirea fenomenelor social-economice supuse acţiunii factorilor biologici, sociologici şi psihologici. Pentru fenomenele din natură este posibilă analiza de laborator fără a se altera concluziile analizei. Acest lucru nu este posibil în studierea fenomenelor şi proceselor economico-sociale, deoarece sunt supuse acţiunii unui complex de factori ce nu pot fi separaţi pentru studierea fiecăruia independent de ceilalţi, întrucât ei se intercondiţionează reciproc. De aceea, concluziile formulate prin studierea unor eşantioane nu pot fi generalizate la scara mezo sau macroeconomica.

Cel ce studiază fenomenele şi procesele economice urmăreşte să reliefeze disfuncţionalitatea acestora, să cuantifice aceste efecte, să stabilească factorii şi cauzele ce Ie-a generat. Dar, pentru a se realiza acest deziderat, se impune utilizarea unor metode si procedee de cunoaştere, între care analiza ocupă un loc central.

Se poate spune deci că, diagnoza este un obiectiv al activităţii manageriale, iar analiza este instrumentul folosit pentru atingerea acestui obiectiv. Altfel spus, raportul dintre diagnoză şi analiză este cel dintre scop şi metodele utilizate pentru atingerea scopului propus.

Managerul trebuie să stabilească punctele „bolnave" din activitatea unităţii, dar pentru localizarea defecţiunilor în funcţionarea organismului economic el trebuie să cunoască în profunzime fenomenul. Pentru realizarea acestui obiectiv va apela la metodele de analiză a fenomenelor şi proceselor economice.

Metodele de analiză economică trebuie să ţină seama de faptul că unul şi acelaşi efect poate fi produs de cauze diferite, că prin diverse combinaţii de factori se poate ajunge la efecte diferite, iar intensitatea şi complexitatea factorilor cauză determină nu numai mărimea fenomenului economic, ci şi calitatea lui.

Un fenomen economic cercetat poate avea însuşiri ce nu se regăsesc în nici unul din factorii cauză. De asemenea, fenomenele economice deşi prezintă un caracter obiectiv, în ele se regăsesc însuşiri esenţiale şi neesenţiale, secundare sau întâmplătoare,

Uneori fenomenele economice sunt supuse acţiunii unor factori ce nu pot fi cuantificaţi, apelându-se la modele matematice. Şi totuşi, efectele acestora nu pot fi excluse din activitatea managerială.

Pe de alta parte, prin intermediul analizei economice pot fi reliefate noi aspecte din activitatea unităţilor, subsisteme ce nu funcţionează perfect şi pentru care se impune activitatea de diagnosticare.

1.1.2. Tipuri de analiză economico -financiară şi importanţa lor în activitatea managerială

în activitatea practică se întâlnesc mai multe tipuri de analiză ce pot fi grupate după mai multe criterii:

Q După concordanţa între momentul efectuării analizei şi cel de producere al fenomenului economic:

• analize previzionale;• analize curente;• analize retrospective (de rezultate).

Analiza previzională precede fenomenele şi procesele economice şi urmăreşte evaluarea anticipată a efectelor factorilor şi resurselor de producţie. Ea permite fundamentarea deciziilor privind profilul întreprinderii şi structura de producţie a agentului economic, orientarea investiţiilor de capital, adoptarea unei tehnologii de producţie sau de fabricaţie etc.

Analiza curentă se desfăşoară concomitent cu procesul sau fenomenul economic şi urmăreşte dacă rezultatele obţinute cu anticipaţie sunt sau nu atinse, dacă apar dereglări în

ANALIZA ECONQMiCO-RvÂNCIARÂ - PR»-.;TNT£RE TEORETICA \\

procesul de producţie în vederea corectării lor pentru a preîntâmpina sau diminua efectele negative ale anumitor factorilor de producţie, permiţând corectarea din mers a activităţii agentului economic.

AnaSiza retrospectivă, denumită post-factum sau de rezultate, are ca scop sa stabilească modificările faţă de baza de comparaţie (nivelul programat sau planificat în primul rând), aportul diferiţilor factori asupra indicatorilor economici ca expresie numerică a fenomenelor şi proceselor economice, contribuţia managerilor de la diverse niveluri organizatorice în obţinerea anumitor rezultate economice; cauzele ce au determinat abateri în mărimea fenomenelor şi măsurile ce se vor iniţia pentru perfectarea activităţii în perioadele următoare,

în activitatea managerială trebuie pus accentul pe analizele previzionale, deoarece ele dau posibilitatea preîntâmpinării unor aspecte nedorite în activitatea agentului economic, însă nivelul previzibil a! acţiunii unui anumit factor de producţie nu poate fi stabilit decât în măsura în care se cunoaşte cum a acţionat acest factor în perioadele anterioare, aspect reliefat doar de analiza de rezultate. Prin urmare, analiza de rezultate stă la baza analizei previzionale şi rolul său nu trebuie subestimat în activitatea managerială.

Pe de altă parte, analiza retrospectivă dă posibilitatea să se cuantifice aportul unor factori sau al unor decizii asupra mărimii unor indicatori economici.

Astfel, în fundamentarea activităţii în perioada următoare, sporul de producţie determinat de alocarea suplimentară a unui factor, sau diminuarea producţiei datorita scăderii consumului unui factor de producţie se va calcula:

în care:AQ reprezintă modificarea producţiei ca urmare a creşterii sau reducerii volumului unui

factor de producţie;AF - modificarea factorului faţă de anul anterior;qoj u - producţia datorată unei unităţi din factorul „F" în anul de bază;Dacă se va prognoza producţia pe baza unei funcţii de producţie de tip parabolic,

atunci aportul noului factor la creşterea producţiei va fi:AF

Q=b-F + c-F2

unde „b" şi "c" sunt constantele stabilite în funcţia de corelaţie pe baza datelor din perioadele anterioare.

Q După orizontul de timp supus analizei;• analize pe termen lung;• analize pe termen scurt.

Analizele pe termen lung operează cu informaţii pe mai mulţi ani şi utilizează de obicei modele de tip statistic sau stocastic. Prin intermediul lor se poate stabili tendinţa în evoluţia unor fenomene economice, dar şi contribuţia unui anumit factor asupra unui fenomen economic, în astfel de analize se porneşte de la ideea că pe viitor fenomenele şi procesele economice vor avea aceeaşi evoluţie ca în trecut, De fapt se ţine seama că „istoria se repeta" în noul context conjunctural şi nu se poate anticipa ce se va întâmpla dacă nu cunoaştem trecutul.Analizele pe termen scurt vizează perioade de timp de până la un an de zile (semestre, trimestre, luni, decade, semidecade sau zile). Astfel de analize mai sunt cunoscute sub denumirea de analize operative şi ele ajută pe manager în activitatea curentă de conducere, în acelaşi timp dau posibilitatea luării de decizii care să corecteze din mers activitatea agenţilor economici. Analizele pe termen lung permit o mai bună fundamentare a deciziei. # După modul de urmărire în timp a fenomenelor

• analize statice;• analize dinamice.

Analizele statice studiază fenomenele şi procesele economice la un moment dat şi evidenţiază relaţiile dintre factorii şi elementele ce determină o anumita poziţie a fenomenului

ÂNÂtJZA ECO " RA - ' " TbOrtfe."r!CÂ ]_2

cercetat. Prezintă dezavantajul că nu surprind acţiunea în timp a unui anumit factor, iar concluzia trasă poate fi eronată.

Analizele dinamice studiază fenomenele şi procesele economice într-o succesiune de momente. Ele creează o imagine mai bună despre aportul anumitor factori la modificarea unor indicatori economici şi sunt mai edificatoare şi pentru evoluţia viitoare a fenomenelor, deci mai utile în activitatea managerială.

a După sfera de cuprindere:1. analize complete,2. analize parţiale.

Analizele complete, denumite şi totale, urmăresc fenomenele şi procesele economice în totalitatea lor şi sunt mai cuprinzătoare. Ele dau posibilitatea sesizării legăturilor de intercondiţionare reciprocă dintre subsistemele componente sau dintre întreprindere ca sistem şi mediul înconjurător.

Analizele parţiale urmăresc anumite laturi ale fenomenelor şi proceselor economice sau un anumit element component. Deşi aprofundează latura studiată, nu dau posibilitatea cunoaşterii complete a fenomenelor şi pot duce la concluzii eronate, iar deciziile luate pe baza lor nu vor conduce totdeauna la rezultatele scontate.

Q> După laturile fenomenelor cercetate:• analize cantitative;• analize calitative.

Analizele cantitative cercetează fenomenele prin determinări cantitative şi utilizează metode matematice în măsurarea fenomenelor economice si în cuantificarea influentei factorilor. Aceste analize au succesul asigurat în funcţie de modelul determinist utilizat în dimensionarea indicatorilor economici.

Analizele calitative urmăresc esenţa fenomenului, însuşirile sale esenţiale. Prin intermediul lor sunt reliefaţi factorii ce au aceeaşi natură economică cu fenomenul studiat. De asemenea, permit separarea laturilor neesenţiale printr-un proces de „purificare" trecându-se de la factori calitativi mai puţin puri, către factori mai puri. în astfel de analize economice se apelează la modele cibernetice. Prin intermediul lor sunt formulate modele ce cuprind elementele esenţiale ale fenomenului cercetat.

Aceste două tipuri de analiza se intercondiţionează reciproc, analizele cantitative fiind precedate de analizele calitative pentru înţelegerea fenomenelor, iar prin intermediul modelelor utilizate permit sesizarea unor noi laturi calitative.în condiţiile în care un mode! cantitativ nu este elaborat pe baza analizelor calitative, el va avea un câmp de aplicare mai redus sau nu este deloc util în activitatea managerială. Q> După nivelul organizatoric la care se efectuează:

• analize microeconomice;• analize macroeconomice.

Analizele microeconomice se efectuează la niveluri organizatorice inferioare: întreprindere, subunităţi componente ale acesteia (fabrici, secţii, ateliere, locuri de muncă, magazine în cazul unităţilor comerciale, şantiere în cazul unităţilor de construcţii, ferme de producţie în unităţile agricole etc). Sunt mai complete deoarece au la bază un bogat sistem informaţional ce reliefează fenomenele şi procesele aşa cum s-au derulat ele.

Analizele macroeconomice studiază fenomenele la niveluri organizatorice superioare (holding, ramură, economie naţională, zonă geografică etc). Se bazează pe informaţii supuse acţiunii de selectare, centralizare şi prelucrare statistică şi creează o imagine generală despre fenomenul cercetat. Ce! ce efectuează analiza la nivelul microeconomic „ştie totul despre nimic", iar cel ce studiază fenomenul la nivel macroeconomic „ştie nimic despre totul", urmare a informaţiilor utilizate.

Q După criteriile de studiere a fenomenelor:•analize economice; '

ANALIZA ECO ■ 13

• analize tehnico-economice;• analize socio-economice etc.

Analizele economice urmăresc în exclusivitate aspectele economice, deci şi cele financiare, şi operează cu materiale şi informaţii specifice acestui domeniu. Astfel de analize vizează eficienţa cu care sunt utilizate resursele de producţie. Dar, abordarea unilaterală a aspectului economic, fără a lua în considerare aspectele tehnice, administrative, sociale, ecologice etc, poate conduce la erori în interpretarea anumitor laturi supuse analizei. De aceea, apare ca o necesitate urmărirea în paralel cu latura economica şi a aspectelor tehnice, sociale, ecologice, administrative etc.

O în funcţie de problematica analizată, deci în raport de delimitarea obiectivului analizat, se disting:

s analiza indicatorilor cantitativi, structurali şi calitativi ce caracterizează programul de activitate (cifra de afaceri, valoarea adăugată, structura sortimentală, calitatea produselor etc); s analiza factorilor de producţie (pământul, forţă de muncă, capitalul fix în componentă

materială, activele circulante materiale etc);S analiza rezultatelor financiare (profitul brut sau net) şi a gradului de rentabilitate; S analiza situaţiei patrimoniale pe bază de bilanţ etc.

De subliniat, că analiza financiară nu trebuie separată de analiza economica, ea fiind rezultatul final al consumului factorilor de producţie indiferent de sfera de activitate din care face parte agentul economic.

1.1.3. Obiectivele, funcţiile şi scopul analizei economico - financiare

Fenomenele şi procesele economice desfăşurate de un agent economic pot fi urmărite atât de persoane ce lucrează în unitate, cât şi de persoane din afara unităţii.

Dintre persoanele fizice sau juridice interesate de mersul activităţii economice şi financiare amintim: managerii unităţii aflaţi pe diferitele trepte organizatorice, organele de control preventiv din cadrul unităţilor, comisia de cenzori, organele financiare ale statului, Garda Financiară, Curtea de Conturi, acţionarii, organele de justiţie etc.

Fiecare din aceste persoane fizice sau juridice urmăreşte anumite interese în funcţie de care sunt stabilite şi obiectivele analizei.

Managerul genera! sau echipa managerială, prin intermediu! analizei urmăreşte să reliefeze nivelul indicatorilor de performanţă stabiliţi prin contractul de management, aportul diferiţilor factori la atingerea unui anumit nivel al acestor indicatori, eficienţa cu care sunt utilizate diferite resurse de producţie, efectul anumitor decizii asupra unor indicatori economici etc.

Controlul intern preventiv urmăreşte oportunitatea sau inoportunitatea consumului anumitor factori de producţie, gestionarea corectă a tuturor factorilor de producţie etc. în general, organele de control intern preventiv efectuează analize pentru a preîntâmpina consumul neeconomicos al resurselor de producţie.

Comisia de cenzori analizează aspecte legate de gospodărirea patrimoniului unităţii şi respectarea legislaţiei financiare, de eficienţa cu care sunt utilizate resursele de producţie, de constituirea şi utilizarea unor fonduri etc.

Acţionarii sunt interesaţi de aspecte privind profitul net al societăţii şi în primul rând, de partea din profit ce constituie dividendul, etc.

Organele financiare ale statului inclusiv Garda Financiară şi Curtea de Conturi, urmăresc respectarea legislaţiei financiare în vigoare la un moment dat, stabilirea corectă a bazei de calcul şi calcularea exactă a obligaţiilor agenţilor economici, inclusiv plata la timp a obligaţiilor faţă de bugetul de stat sau de bugetele locale. Ele vor analiza, printre alte probleme, costurile de producţie ce îşi pun amprenta pe mărimea profitului şi implicit pe impozitul pe profit, T.V.A. - ui,

14calculul C A S - ului şi a contribuţiei la fondul de protecţie socială, deci toate aspectele care, direct sau indirect, pot atrage după sine sustragerea agenţilor economici de la plata obligaţiilor către stat.

Organele de justiţie analizează capacitatea de plată în căzui apariţiei unor litigii între firme ce nu şi-au onorat obligaţiile de plată la termen, iar în cazul unităţilor falimentare studiază solvabilitatea, lichiditatea şi capacitatea de plată.

Analiza economică îndeplineşte următoarele funcţii:* funcţia de cunoaştere;* funcţia de diagnoză;* funcţia de reglare;* funcţia de control.

Studiind fenomenele şi procesele economice din unităţile economice, analiza permite o cunoaştere a acestor organisme economice ce funcţionează ca un tot unitar. O întreprindere trebuie privită ca un sistem cu legături interne şi externe, cu intrări şi ieşiri, toate acestea fiind cunoscute numai printr-o analiză amănunţită a tuturor fenomenelor şi proceselor economice. Pe baza analizei economice se verifică legile şi legităţile ce guvernează economia, se descoperă mecanismul de funcţionare a acestor legi şi se pun în evidenţă noi legi economice.

De asemenea, analiza economica conduce la îmbunătăţirea metodologiei de calculaţie a unor indicatori economici.

Scopul analizei activităţii economice este acela de a urmări, pe baza sistemului informaţional, modul de realizare a sarcinilor prevăzute în programul de activitate al unităţii (plan), în vederea determinării modificării indicatorilor,, a factorilor de acţiune asupra fiecărui indicator economic. Se creează astfel posibilitatea cuantificării aportului factorilor de decizie asupra rezultatelor obţinute de întreprindere.

Analiza economică urmăreşte depistarea şi mobilizarea rezervelor de sporire a producţiei, de îmbunătăţire a calităţii produselor, de reducere absolută şi relativă a cheltuielilor de producţie prin evitarea cheltuielilor neeconomicoase şi prin eliminarea cheltuielilor neproductive.

Prin rezerve de producţie se înţeleg diferenţele dintre nivelul posibil al factorilor de producţie şi consumul efectiv al acestora. Aceste rezerve pot fi mobilizate în perioada imediat următoare şi rezerve latente ce vor fi utilizate în condiţiile în care progresul tehnic creează posibilitatea folosirii lor în procesul de producţie. Rezervele vizează atât pământul ca principal mijloc de producţie, cât si forţa de muncă şi capitalul (concretizat în mijloace fixe şi circulante).

Cheltuielile neproductive sunt cele care nu au nici o legătură cu procesul de producţie, cum este cazul amenzilor, penalităţilor şi locaţiilor C.F.R., în timp ce cheltuielile neeconomicoase sunt acelea de pe urma cărora se obţine un efect măsurat valoric, dar care este inferior efortului depus. Astfel, dacă prin administrarea îngrăşămintelor chimice se obţine un spor de producţie ce prin valorificare nu permite recuperarea integrală a cheltuielilor determinate de procurarea, transportul, administrarea îngrăşămintelor şi cele pentru recoltarea, transportul, depozitarea şi valorificarea sporului de producţie, cheltuielile cu fertilizarea sunt neeconomicoase.

1.1.4. Conţinutul procesului de analiză economico - financiară

De la început trebuie făcută o delimitare între sensul desfăşurării analizei şi cel al evoluţiei reale a fenomenelor economice.

Desfăşurarea fenomenelor economice presupune alocarea de factori (resurse) de producţie. Prin darea lor în consum şi pe baza unei tehnologii adecvate se ajunge ia anumite rezultate ce pot fi comensurate prin intermediul indicatorilor economici. Analiza începe cu studierea indicatorilor economici prin prisma relaţiei cauză-efect, ceea ce înseamnă că orice modificare apărută este urmarea acţiunii uneia sau mai multor cauze, după cum apariţia unei cauze va avea drept efect schimbări într-un anumit sens şi cu o anumită intensitate asupra unui fenomen

ANALIZA bCONOMICO..FINANCIARA ■-■ PREZEE'^^r I ~ri'Ş~Ti A {5

economic sau asupra unei componente a acestuia. Analiza urmează un sens invers celui de desfăşurare a fenomenelor, pornind de la rezultate către factorii iniţiali ai procesului economic şi care constituie cauzele finale ce determină modificări în nivelul indicatorilor. Anaiiza economică îmbinată cu sinteza implică următoarele etape:

* delimitarea obiectului analizei care presupune ce fenomene rezultative urmează să fie studiate;

¥ culegerea şi prelucrarea informaţiilor necesare;K prelucrarea informaţiilor pe baza unor metode specifice în scopul identificării

factorilor şi cauzelor ce au exercitat acţiune asupra fenomenului cercetat, a cuantificării aportului fiecărui factor la modificarea fenomenului şi stabilirii cauzelor finale ce au condus la schimbări în mărimea fenomenului.

x elaborarea concluziilor şi stabilirea direcţiilor de acţiune şi a măsurilor ce se vor întreprinde pentru perfectarea activităţii şi eliminarea aspectelor negative, sau cel puţin pentru diminuarea lor.

Delimitarea obiectului analizei presupune nu numai stabilirea indicatorilor economici ce vor fi studiaţi, ci şi delimitarea în timp şi spaţiu. Astfel, costurile de producţie pot fi analizate la nivel de unitate sau pe subunităţi componente, pe elemente de cheltuieli sau pe anumite perioade calendaristice, într-un exerciţiu financiar sau într-o succesiune de exerciţii financiare.

Această etapă îşi pune amprenta pe următoarele etape, deoarece culegerea şi prelucrarea informaţiilor se va face în funcţie de obiectivul analizei economice. Chiar metodele de analiză vor fi alese în funcţie de problematica ce trebuie abordată de analist.

Măsurarea influenţei factorilor reprezintă una din sarcinile analizei economice dar pentru realizarea acestui deziderat este necesar ca mai întâi să se stabilească factorii ce condiţionează fenomenul şi natura relaţiilor şi a raporturilor de condiţionare, în funcţie de care se vor alege modelele pentru fenomenele cercetate.

Etapa finală a analizei presupune întocmirea unui raport de analiză în care vor fi consemnate concluziile ce se desprind după efectuarea studiului. Se vor evidenţia atât aspectele pozitive, cât şi cele negative (mai ales acestea din urmă) şi vor fi consemnate măsurile ce se vor întreprinde şi pârghiile pe care se va acţiona pentru eliminarea deficienţelor din activitatea unităţii.

1.1.5. Noţiuni utilizate în analiza economico - financiară

în activitatea de analiza sunt utilizate frecvent următoarele noţiuni (termeni):© Elementele care reprezintă părţi componente ale fenomenului economic supus analizei;© Fenomenele sunt forme exterioare ale realităţii economice, adică laturile şi legăturile

economice ce apar şi se manifestă la suprafaţă şi pot fi cunoscute în mod direct;© Factorul rezultativ sau fenomenul cercetat care este de fapt indicatorul economic ce

urmează să fie analizat prin intermediul metodelor specifice analizei economice;© Factorii ce reprezintă acele forţe motrice care provoacă un fenomen;© Factorii cauză care sunt acei factori ce îşi pun amprenta, direct sau indirect, pe mărimea

indicatorului analizat;© Cauzele ce determină un fenomen reprezintă condiţiile ce provoacă şi explică apariţia

unui fenomen, fie cel cercetat, fie un factor ce acţionează asupra fenomenului studiat;© Cauzele finale sunt ultimii factori, ultimele cauze descoperite în timpul procesului de

analiză, avându-se in vedere limitele sferei de cuprindere a problemei cercetate. De subliniat că, ceea ce reprezintă cauze finale pentru un fenomen economic analizat, sunt de fapt factori iniţiali ai procesului economic, denumite şi cauze primare.

Legăturile factorial - cauzale sunt forme ale conexiunii sau dependenţei prin intermediul cărora, interacţiunea fenomenelor sau unor părţi ale lor, generează transformarea fenomenului.

în cadrul noţiunilor enunţate mai sus, un loc aparte îl ocupă factorii, întrucât studiul lor explică modificările intervenite în mărimea fenomenelor (rezultatelor). Din aceste considerente, una din sarcinile analizei o constituie cunoaşterea factorilor, a naturii lor, a legăturilor prin intermediul cărora participă la formarea fenomenelor şi la apariţia modificărilor faţă de baza de comparaţie.

Se creează astfel posibilitatea ca, prin deciziile manageriale, sa se restrângă (eventual să se elimine) efectele negative şi să se amplifice acţiunea pozitivă a factorilor, pentru ca în final să se înregistreze îmbunătăţirea situaţiei economico - financiare a agenţilor economici.

Pentru o mai bună înţelegere a procesului de analiză economică este necesară întocmirea unei scheme prin intermediul căreia se evidenţiază poziţia structurală şi modul de acţionare a factorilor asupra unor fenomene (direct sau indirect).

Factorii ce acţionează asupra unui fenomen economic nu trebuie priviţi izolat, ci în intercondiţionare reciprocă. între ei se formează un complex de legături cauzale ce îşi pun amprenta pe mărimea fenomenelor analizate. De aceea, pentru o bună înţelegere a fenomenelor economice şi a modului în care putem aduce corecţia dorită în evoluţia lor viitoare, clasificarea factorilor prezintă deosebită importantă.

Factorii ce determină un fenomen economic pot fi grupaţi după mai multe criterii, fiecare grupare având importanţa sa pentru activitatea managerială.

# După natura lor factorii se grupează în: ^ factori tehnici şi tehnologici; ^ factori economic: cu două subgrupe:

• resursele de producţie• factori organizatorici:

«= factori sociali;«° factori politici;^ factori biologici;®" factori naturali etc,

Factorii naturali de obicei acţionează independent de voinţa omului, acţiunea lor putând fi dirijata şi corectată. Factorii politici ţin de politica economică a statului în diferite perioade de dezvoltare economică. Ei nu pot fi modificaţi de agenţii economici, dar prin activitatea lor, agenţii pot determina organele statului să adopte o anumită politică economică. Factorii biologici sunt întâlniţi la procesele şi fenomenele în producerea cărora participă organismele vii - plante şi animale.

Managerii unităţilor, pentru creşterea performanţelor economice, trebuie să acţioneze în primul rând asupra factorilor organizatorici, deoarece formele îmbunătăţite de organizare a producţiei şi a muncii, în condiţiile unei anumite baze tehnice şi a unui cadru organizatoric nu necesită consum suplimentar de resurse, în afara consumului de inteligenţă. Apoi se va acţiona asupra factorilor tehnici şi tehnologici prin alegerea celor mai performante tehnologii sau prin perfecţionarea celor existente. Trebuie avut în vedere că resursele de producţie au un caracter mai mult sau mai puţin limitat şi prin urmare trebuie să se acţioneze de aşa natură, încât, la un anumit consum de resurse să se obţină efecte maxime sau pentru atingerea unor obiective economice să se consume cât mai puţine resurse de producţie.

Q După caracterul lor în cadrul relaţiilor cauzale:* factori cantitativi;* factori de structură;* factori calitativi.

Factorii cantitativi sunt purtătorii materiali ai celor calitativi, fiind condiţie indispensabilă a acţiunii celor calitativi. Ei arată gradul de extindere a fenomenului cercetat.

Factorii calitativi sunt cei care prezintă acelaşi conţinut economic cu fenomenul analizat. Se deosebesc de fenomenul cercetat prin gradul de extensiune. De obicei, se exprimă în acelaşi unitate de măsură cu fenomenul supus analizei.

" :ENTARE TFOKETICA ţj

Factorii de structură apar atunci când rezultatul analizat se referă la mărimi agregate. Ei reflectă raportul dintre factorii cantitativ! sau elementele constitutive ale acestora.

Cunoaşterea încadrării factorilor într-una din cele trei grupe prezintă importanţă îndeosebi pentru modelele deterministe unde între factori există relaţii de produs sau de raport, deoarece în utilizarea metodelor de cuantificare a influenţei factorilor, aceştia se vor ordona în funcţie de condiţionarea reciprocă, mai întâi factorii cantitativi, apoi cei structurali şi în final cei calitativi.

Unu şi acelaşi factor este cantitativ sau calitativ, după indicatorul în determinarea căruia intră într-un anumit model, astfel, dacă se au în vedere următoarele relaţii deterministe:

w-2. şi C=SLN Q

în care:W - reprezintă productivitatea muncii exprimată în unităţi naturale (tone, bucăţi, m2

etc);Q - volumul producţiei exprimat în unităţi naturale;N - numărul mediu de personal;Ch - costurile totale aferente unui anumit produs;c - costul pe unitatea de produs.în prima relaţie, volumul producţiei (Q) are aceeaşi semnificaţie economică cu

fenomenul studiat (W), fiind deci factor calitativ, iar în a doua relaţie, volumul producţiei este factor cantitativ.

# După modul de acţionare asupra fenomenului studiat:• factori cu acţiune directă;• factori cu acţiune indirectă.

Factorii cu acţiune directă exercită acţiune nemijlocită asupra fenomenelor cercetate, iar cei cu acţiune indirectă îşi pun amprenta asupra fenomenelor economice prin intermediu! factorilor de ordin superior (factorii de ordinul doi prin intermediul celor de ordinul întâi, cei de ordinul trei prin intermediul factorilor de ordinul doi etc).

în activitatea decizionaiă trebuie avut în vedere că între nivelul preconizat şi cel efectiv obţinut diferenţa este minimă în cazul factorilor cu acţiune directă, putându-se accentua în cazul factorilor indirecţi, cu atât mai mult, cu cât ne îndepărtăm de fenomenul cercetat. Deşi se va pune accent pe factorii cu acţiune directă, nu trebuie subestimat nici efectul indirect al factorilor de ordin inferior.

O După natura efortului depus;• factori dependenţi de efortul propriu al unităţii;• factori independenţi de efortul propriu.

Dacă factorii ce acţionează asupra unii fenomen economic îşi au originea în eforturile colectivului întreprinderii, ei sunt consideraţi ca dependenţi de efortul propriu. în caz contrar sunt factori independenţi de efortul propriu.

Cunoaşterea încadrării unui factor într-una din cele două grupe dă posibilitatea cuantificării efortului fiecărui membru al colectivului unităţii la realizarea unui anumit indicator economic.

Nu trebuie făcută confuzie între dependenţa sau independenţa de activitatea întreprinderii şi dependenţa sau independenta de efortul propriu. Astfel, schimbarea structurii sortimentale datorită cererii, deşi este dependentă de activitatea agentului economic, nu se datorează efortului propriu.

Q După izvorul acţiunii factorilor;■ factori interni, denumiţi endogeni;■ factori externi, denumiţi exogeni.

Factorii care îşi au originea în interiorul activităţii agentului economic pot fi dirijaţi de managerii unităţii, pe când factorii externi, fiind situaţi în mediul extern, pot fi influenţaţi în foarte

ANALIZA bCCNO f""!CO-FiNANC!AR,A - PREZtN i kKhi TbORc \ l r A ]_8

mică măsură de conducerea unităţii. De exemplu, modificarea preţurilor la materiile cu care se aprovizionează sunt fixate de piaţă, echipa managerială putând reduce preţul prin alegerea celui mai apropiat furnizor.

# După posibilităţile de previzionare:• factori cerţi sau previzibili;• factori imprevizibili.

Factorii previzibili acţionează în cadrul unor procese controlate, Ei nu sunt generatori de riscuri şi prin urmare managerul unităţii va pune accentul pe ei.

Factorii imprevizibili, denumiţi şi întâmplători, acţionează necontrolat şi sunt urmarea unor forţe din afară ce nu pot fi controlate sau unor abateri de la desfăşurarea normală a proceselor economice. Factorii imprevizibili includ factorii naturali, convulsiile sociale, piaţa, cursul valutar etc.

Accentuarea progresului tehnic reduce sfera şi intensitatea acţiunii factorilor naturali, iar crearea unor organisme economice diminuează influenţele nefavorabile ale pieţelor interne şi externe.

O După gradul de sintetizare:• factori simpli;• factori complecşi

Factorii simplii sunt cei care din punct de vedere a analizei nu mai pot fi dezmembraţi, constituind cauzele finale.

Factorii complecşi sunt determinaţi la rândul lor de alţi factori, ei înşişi putând fi un fenomen analizat. în timpul analizei pot fi descompuşi în alţi factori.

Analistul trebuie să ştie dacă poate sau nu să mai aprofundeze studierea unui anumit fenomen economic.

Q După variaţia în raport de fenomenul analizat:• factori constanţi;• factori variabili.

Factorii constanţi sau ficşi rămân nemodificaţi la variaţia fenomenului economic, pe când factorii variabili au mărimea dependenţă de cea a fenomenului studiat, ei fiind cei care explică schimbări în mărimea unui fenomen.

Q> După posibilitatea verificării acţiunii:• factori controlabili;• factori necontrolabili

De obicei, factorii naturali şi cei conjuncturali sunt factori necontrolabili şi ei acţionează imprevizibil.

Q După stadiile circuitului economic:• factori ce acţionează în sfera aprovizionării;• factori ce acţionează în sfera producţiei;• factori ce acţionează în sfera distribuţiei şi desfaceri

Efectul factorilor dintr-o anumită etapă a circuitului economic, în mod indirect se va regăsi şi în celelalte sfere de activitate.

Factorii din sfera producţiei sunt în primul rând controlaţi de managerii unităţii şi deci trebuie acţionat asupra lor.

O După felul legăturii dintre factori:• factori cu mărime determinată a influenţei;• factori cu mărime variabila a influenţei.

Pentru cuantificarea acţiunii factorilor se impune utilizarea unor modele adecvate pentru fiecare din cele două grupe de factori. Pentru prima grupă se va apela la modelele de tip stocastic.

O După semul acţiunii factorilor: f

ĂRE Ti O *<'-_ i i. - 19

• factori cu acţiune pozitivă;• factori cu acţiune negativă;• factori cu influentă zero.

1.2. ANALIZA SITUAŢIEI FINANCIAR - PATRIMONIALE

Analiza situaţiei financiar-patrimoniale a agenţilor economici priveşte o multitudine de aspecte , fiind una din cele mai complexe probleme urmărite atât de managerii unitarilor, cat si de reprezentanţii organelor financiare ale statului , ai băncilor creditoare , ai agenţilor economici , cu care intra in legătura de cooperare pentru obţinerea resurselor de producţie sau prin intermediul cărora îşi valorifica produsele finite .

Scopul principal a! analizei financiar-patrimoniale îl constituie studierea modului de realizare a autofinanţării in condiţiile autonomiei decizionale , a modului de asigurare a integrităţii patrimoniului, a realizării unor relaţii normale cu persoane terţe .

Diagnosticul intern al situaţiei financiare are ca principal obiectiv depistarea unor situaţii de dezechilibru financiar si a cauzelor care Ie-a generat, in timp ce diagnosticul extern bazat pe informaţii furnizate de agentul economic , vizează anumite laturi in funcţie de partenerii externi care îl realizează . Astfel , băncile creditoare urmăresc capacitatea agenţilor economici de a-si achita obligaţiile , in care scop pun accentul pe analiza valorii întreprinderii , a lichidităţii şi solvabilităţii acesteia . întreprinderile terţe folosesc diagnosticul financiar când doresc sa pătrundă in capitalul altei firme sau pentru aprecierea sa drept concurent pe o anumita piaţa .

Organele financiar-administrative , centrale sau locale , apelează la diagnosticul financiar atunci când firmele solicita sprijin financiar pentru redresarea economica , in timp ce instituţiile juridice apelează la informaţiile oferite de analiza financiar-patrimoniala când evaluează posibilitatea de redresare economica a unei firme .

Diagnosticarea economico financiara este indispensabila in cazul fuzionării firmelor , a privatizării societarilor comerciale cu capital de stat, pentru cotaţii la bursa , etc.

Principalele surse informaţionale utilizate in analiza situaţiei financiar-patrimoniale sunt: Bilanţul contabil; Contul de profit si pierdere ; Anexa la bilanţ; Bugetul de venituri si cheltuieli , etc.

1.2.1. Bilanţul contabil, sursă de informaţii pentru analiza financiar -patrimonială

în activul bilanţului sunt redate bunurile si disponibilităţile deţinute de un agent economic , precum si drepturile de creanţa asupra terţilor . Tot in aceasta parte a bilanţului contabil se regăsesc si soldurile conturilor de regularizare si asimilate lor.

în activul bilanţului sunt cuprinse numai valori nete (valori neamortizate) , iar gruparea lor se face după modul in care participa in circuitul economic si in funcţie de lichiditatea lor. De obicei , in primul capitol din activul bilanţier sunt redate elementele cu utilizare aciclica denumite " Active imobilizate " , apoi sunt evidenţiate "Activele circulante"

Bilanţul contabil permite aprecieri asupra gestiunii financiare a agenţilor economici şi este o sursă de informaţii pe baza căruia se poate stabili valoarea firmelor. El pune la dispoziţia managerilor date cu privire la mărimea resurselor şi modul lor de utilizare în cursul unei perioade de gestiune.Bilanţul contabil reflectă starea patrimoniala a agenţilor economici la un moment dat. Se încheie la sfârşitul perioadei de gestiune, redând elementele de activ şi cele de pasiv.

AN Al.(ZA ECONOMICO-FiNÂNCÎARÂ - PRF/FMTAKE TEORETIC 20

Elementele de activ reprezintă bunuri deţinute de societatea comercială şi creanţele în vederea creării unor structuri de producţie impuse de cerinţele pieţei.

Prima grupa de elemente patrimoniale este denumită şi grupa alocărilor permanente sau stabile, iar a doua grupă reda alocările ciclice sau temporare ce sunt recuperate după fiecare ciclu de exploatare.

Elementele pasivului bilanţier sunt grupate după însuşirea lor de a deveni scadente la un anumit termen, în prima parte sunt oglindite capitalurile proprii formate din capitalul social, rezerve, subvenţii şi provizioane. Acestea nu au un termen de scadenţă decât în caz de faliment. Ele constituie sursele permanente. Urmează apoi împrumuturile sau datoriile pe termen mediu şi lung care sunt considerate tot resurse permanente deoarece au termenul de scadenţa mai îndepărtat- în ultima parte a pasivului bilanţier sunt redate datoriile pe termen scurt, care au o scadentă apropiata şi reprezintă sursele temporare ciclice.

Exista următoarele tipuri de bilanţ: -« bilanţ patrimonial; ■» bilanţ de lichidare sau financiar; -o bilanţ funcţional.

Bilanţul patrimonial se realizează prin gruparea unor elemente ale activului sau pasivului bilanţier. Are la baza concepţia patrimonială potrivit căreia rolul bilanţului este de inventarie a averii cu scopul de a se putea stabili valoarea reală a patrimoniului.

Acest tip de bilanţ prezintă interes pentru acţionarii doresc sa cunoască valoarea investiţiilor lor , iar creditorii pun accentul pe bilanţul patrimonial întrucât elementele patrimoniale constituie garanţia drepturilor lor.

Structura bilanţului patrimonial este următoarea:

Activ PasivImobilizări Capitaluri propriiStocuri Provizioane pentru riscuri si

cheltuieliCreanţe DatoriiDisponibilităţi băneştiConturi de regularizare si asimilatePrime de rambursare a obligaţiunilor

Conturi de regularizare si asimilate

Pe baza bilanţului contabil se apreciază condiţiile de echilibru financiar, structura financiara a unităţii economice , solvabilitatea şi capacitatea de plată a agenţilor economici etc.

Pentru clarificarea unor probleme privind politica investiţională sau politica financiară a managerilor unei firme, se va apela la anexele ia bilanţul contabil.

Daca cel ce efectuează analiza situaţiei financiar-patrimoniale doreşte să aprecieze activitatea managerială , atunci va apela şi la bugetul de venituri şi cheltuieli, precum şi la o serie de alte informaţii legate de potenţialul tehnic şi uman, vârsta produsului (expansiune, maturitate sau declin), reţeaua de distribuţie etc.

Pe baza bilanţului contabil se pot efectua următoarele tipuri de analize : analiza pe orizontală; analiza pe verticala; analiza combinată sau mixtă.

Analiza pe orizontala urmăreşte corelaţiile dintre active si pasive , deci dintre mijloace si resurse .

Analiza pe verticala este , in general , o analiza structurala si urmăreşte pondereagrupelor in activul sau pasivul bilanţului , structura grupelor pe capitole , a capitolelor pe posturi sia posturilor pe elemente . r

E N T A R E TEORETICA

Analiza combinata este o îmbinare a celor doua tipuri.Bilanţul financiar (de lichidare). Acest tip de bilanţ are in vedere concepţia patrimoniala a unitarilor , clasarea elementelor din bilanţ in funcţie de lichiditate sau exigibilitate si obţinerea echilibrului financiar al bilanţului pornind de la categoria de fond de rulment. La constituirea bilanţului de lichidare se aduc următoarele corecţii: x eliminarea non -valorilor. % gruparea activelor si pasivelor după factorul timp in doua :

1. peste un an2. sub un an

în grupa non - valorilor sunt incluse: cheltuielile de consum şi cele de cercetare -dezvoltare; primele de rambursare a obligaţiunilor; conturile de regularizare şi asimilate; conturile de conversie activ si cele de conversie pasiv.

Corecţiile referitoare la gruparea activelor si pasivelor se refera la eliminarea creanţelor si datoriilor cu scadenta de peste un an , dividendele sunt incluse in datoriile sub un an, provizioanele pentru riscuri si cheltuieli care sunt justificate se vor reclasa in func ţie de probabilitatea de scadenta .provizioanele nejustificate vor fi asimilate rezervelor pentru partea ce rămâne după aplicarea impozitului pe profit.

Schematic un bilan ţ financiar se prezint ă astfel: Activ Pasiv

Active imobilizate Capital propriuActive circulante Datorii pe termen mediu si lung

Datorii pe termen scurt

21

Pe baza bilanţului financiar se pot face aprecieri cu privire la solvabilitatea globala ,lichiditatea unităţilor si normele de prudenta financiara ce trebuie respectate .

Diferenţa dintre active si pasive , denumita si solvabilitate globala , poate fi utilizata pentru evaluarea patrimoniului agenţilor economici.

De asemenea , bilanţul de lichidare permite aprecieri cu privire la situaţia neta contabila , capitalurile proprii , resursele proprii , si activul net reevaluat.

Situaţia neta contabila (SN) se stabileştey~'~y j prin însumarea următoarelor elemente

componente : capitalul social (KS) ; primele deemisiune , de aport si de fuziune (PR) ; rezultatele financiare -profit sau pierdere - reportate (RFR); rezervele legale reglementate (RV):

SN = Ks + PR ± RFR + RvSituaţia neta contabila (SN) este implementată în programul "Analiza Bilanţ" printr-un

formular cu o interfaţă inteligibilă, ce are rolul ele a calcula indicatorul prin preluarea unor date din formularul de „Bilanţ contabil" sau „Contul de profit si pierdere", sau prin simpla introducere a datelor de la tastatură.Resursele proprii, cunoscute si sub denumirea de bază financiară lărgită (Rp), sunt compuse din următoarele elemente:

x capitalul social subscris (Ksb)y capitalul social subscris şi nevărsat (Ksn)x prime şi rezerve (PR)* rezultatele financiare reportate (RFR)x rezultatele financiare ale exerciţiului curent (RFc)& profitul distribuit în cursul anului (Pd)

Situaţia neta cc-ntabiia

30 TIS 764.00"

22' subvenţii pentru investiţii primite (Sbv)x cheltuielile de constituire (Ce),x cheltuielile de repartizat pe mai multe exerciţii financiare (Cr)x primele pentru rambursarea obligaţiunilor (Pro)x titlurile de participare (Tp)x obligaţiile convertibile (Oc)

Rp = Ksb- Km + PR± RFR ± RFc - Pd + Sbv-Cc-Cr-?ro + Tp + Oc

Activul net corectat , denumit si activ net reevaluat , se stabileşte pe baza datelor din bilanţul de lichidare după ce s-a făcut reevaluarea posturilor de activ, îndeosebi a activelor imobilizate . De asemenea, şi unele datorii pot fi revizuite sau corectate.

Un agent economic are asigurată lichiditatea, putând face faţă angajamentelor de plata ajunse la scadenţă , dacă activele şi pasivele cu scadenţă sub un an coincid . Această apreciere nu ţine seama de întârzierea plaţilor de către clienţi, de creanţele ce pot fi recuperabile şi de posibilitatea încetinirii rotaţiei stocurilor.

Bilanţul funcţiona! Se bazează pe principii ce încearcă sa depăşească concepţia patrimonială, făcând o clasificare a operaţiunilor din cadrul unei unităţi economice în raport de funcţia pe care o îndeplineşte (de unde şi denumirea de bilanţ funcţional).

Exista doua categorii de nevoi:^ necesar financiar independent de ciclul de producţie denumit necesar financiar aciclic şi

care corespunde activelor fixe;^ necesarul financiar legat direct de ciclul de exploatare şi care se refera la stocuri şi

creanţe.în paralel exista doua categorii de resurse:

O resurse ce nu ţin de ciclul de exploatare unde sunt cuprinse capitalurile proprii şidatoriile pe termen mediu si lung:

O resurse generate direct de ciclul de exploatare şi se referă la datoriile faţa debugetul statului, furnizori, salariaţi etc.

Valorile de trezorerie se grupează la rândul lor în :0 valori de trezorerie de activ unde sunt incluse titlurile de plasament şi disponibilităţile;0 valori de trezorerie de pasiv ce cuprind creditele curente şi disponibilităţile de cont

curent.în condiţiile când resursele vor fi superioare trebuinţelor, trezoreria este pozitivă . In caz

contrar este negativa .Pe baza bilanţului funcţiona! se pot calcula:® fondul de rulment net contabil;® necesarul de fond de rulment;® trezoreria netaFondul de rulment net contabil corespunde excedentului capitalurilor permanente si se

calculează ca diferenţă între capitalurile permanente si valorile imobilizate.Bilanţul funcţionalNecesar(întrebuinţări de resurse)

Resurse

Valori imobilizate Capitaluri permanenteActiv circulant Trezorerie de activ

Pasiv circulant Trezorerie de pasiv

Necesarul de fond de rulment se refera la acele nevoi generate de ciclul de exploatare care nu si-au găsit finanţare in resursele ciclice generate de activitatea de exploatare .

Trezoreria neta reprezintă diferenţa dintre valorile trezoreriei de activ si cele de pasiv .

23Sunt bunuri de orice natură , mobile sau imobile , corporale sau necorporale , achiziţionate

, sau produse de întreprindere ce intră in patrimoniu . Din punct de vedere financiar sunt elemente stabile ce se uzează şi se înlocuiesc treptat şi a căror depreciere se recuperează prin amortizare . Ele contribuie indirect, prin amortizare , la formarea şi asigurarea capacităţii de autofinanţare.

1.2.2. Analiza mijloacelor economice din patrimoniul agenţilor economici

în activul bilanţului sunt redate bunurile si disponibilităţile reţinute de un agent economic , precum şi drepturile de creanţă asupra terţilor. Tot in această parte a bilanţului contabil se regăsesc şi soldurile conturilor de regularizare si asimilate lor, precum şi primele privind rambursarea obligaţiunilor.

în activul bilanţului sunt cuprinse numai valori nete (valori neamortizate) , iar gruparea lor se face după modul în care participă în circuitul economic şi în funcţie de lichiditatea lor. De obicei în primul capitol din activul bilanţier sunt redate elementele cu utilizare aciclica denumite „Active imobilizate" , apoi sunt evidenţiate „Activele circulante".

Activele imobilizate

Sunt bunuri de orice natură , mobile sau imobile , corporale sau necorporale , achiziţionate , sau produse de întreprindere ce intră in patrimoniu . Din punct de vedere financiar sunt elemente stabile ce se uzează şi se înlocuiesc treptat şi a căror depreciere se recuperează prin amortizare . Ele contribuie indirect, prin amortizare , la formarea şi asigurarea capacităţii de autofinanţare . Se compun din:

■ Imobilizări necorporale formate din cheltuielile de constituire şi de cercetare-dezvoltare , concesiuni , brevete şi alte drepturi şi valori similare , fondul comercial , alte imobilizări necorporale şi imobilizările in curs (investiţiile neterminate până la finele exerciţiului financiar în curs);

© Cheltuielile cu constituirea societăţii reprezintă cheltuielile ocazionate de înfiinţarea sau dezvoltarea societăţii, concretizate in:o taxe şi alte cheltuieli de înscriere şi înmatriculare ; o cheltuieli privind emiterea şi vânzarea de acţiuni şi obligaţiuni; o cheltuieli de prospectare a pieţei şi de publicitate . Cheltuielile de constituire se recuperează pe calea amortizării, pe o durată de cel mult cinci ani.

© Cheltuielile de cercetare si dezvoltare se referă la cheltuielile ocazionate de efectuarea unor obiective sau lucrări de cercetare . înscrierea lor în bilanţ, are loc dacă sunt îndeplinite condiţiile :

S proiectele de cercetare să fie bine individualizate:</ sa aibă şansa de reuşită tehnică şi să asigure o anumită rentabilitate

economică.Concesiunile cuprind valoarea bunurilor preluate cu acest titlu în patrimoniul societăţilor

comerciale şi se refera la ocuparea sau exploatarea unei proprietăţi a domeniului public (concesiune publica) , sau la acordul primit de la o firmă de a fi reprezentantul său pe un teritoriu geografic bine delimitat (precis) , în legătură cu comercializarea anumitor produse sau prestarea unor servicii (concesiune privată).Amortizarea concesiunii se face pe o durată egală cu cea a contractului de concesiune. Fondul comercial este acea parte din fondul de comerţ , care nu figurează în celelalte elemente de patrimoniu , dar care concura la menţinerea sau dezvoltarea potenţialului activităţii unităţii. Se referă la clientela , vadul comercial, debuşee , reputaţie etc .

ANAUZA L>" * " * > * - - '- ~ r " *1 " ' r i t "T- 24

El se constituie numai prin achiziţie sau ca aport de capital . cel creat de societatea comercială (firma), nefiind contabilizat în cursul vieţii întreprinderii.

Evaluarea fondului comercial se face cu ocazia determinării preţului de vânzare al unei societari . In valoarea firmei, alături de activul net, sunt incluse şi aceste elemente necorporale , dar care la unitatea cumpărătoare devin elemente constitutive ale fondului comercial.

Fondul comercial este dat de diferenţa intre valoarea de achiziţie a fondului de comerţ şi valoarea contabilă a acestor elemente .Programele informatice nu se refera la elementele materiale , ci la prestaţia intelectuala necesara elaborării programelor . Sunt considerate bunuri necorporale , indiferent dacă sunt achiziţionate sau create de unitate . Se amortizează în funcţie de durata probabila de utilizare , dar nu mai mult de trei ani.

■ Imobilizările corporale cuprind terenurile , mijloacele fixe , alte imobilizări corporaleşi imobilizări corporale în curs.

Terenurile nu sunt supuse amortizării , păstrându-şi nemodificată valoarea în timp , cu excepţia acţiunilor de reevaluare , iar celelalte categorii de imobilizări corporale îşi modifica valoarea pe seama amortizării mijloacelor fixe , prin achiziţionarea de noi mijloace fixe , prin scoaterea din funcţiune a unor mijloace fixe sau prin acţiunea de reevaluare.

Prin funcţia şi rolul lor în activitatea de exploatare , imobilizările corporale sunt determinante pentru volumul, structura şi calitatea rezultatelor activităţii productive a firmelor.

■ Imobilizările financiare se refera la titlurile de participare , titlurile imobilizate aleactivităţii de portofoliu , titlurile de plasament imobilizate , creanţe legate de participaţi!.

Titlurile de participare reprezintă drepturile sub forma de acţiuni sau alte titluri de valoare in capitalul altor societari comerciale .Ele asigura unităţii deţinătoare exercitarea unui control si realizarea unui profit . De asemenea , da posibilitatea de a avea reprezentanţi in structurile de conducere ale unităţilor emitente sau de a întreţine relaţii privilegiate cu acestea.

Titlurile imobilizate ale activităţii de portofoliu sunt dobândite de unitatea patrimoniala in scopul realizării unor venituri financiare , fără ca acestea sa poată interveni in gestiunea unităţii emitente .

Creanţele Imobilizate sunt formate din :• creanţe legate de participaţi! (acordarea de împrumuturi unităţilor patrimoniale la care

deţin titluri de participaţi!;• împrumuturi acordate pe termen lung ;• alte creanţe imobilizate care se refera la garanţii si cauţiuni depuse de unitate la terţi in

vederea unei bune execuţii a unei obligaţii.

Activele circulante

Sunt elemente patrimoniale necesare realizării ciclului de exploatare . Se consuma intr-un singur ciclu de exploatare , trecând din forma de active fizice , in cea de creanţe si apoi de disponibilităţi.

Activele circulante se compun din :* stocuri : de materii prime ; materiale consumabile ; obiecte de inventar ;

baracamente ; stocuri aflate la terţi; producţie in curs de execuţie ; semifabricate ; produse finite ;produse reziduale ; animale ; mărfuri; ambalaje ;

* alte active circulante compuse din : fumizori-debitori ; clienţi si conturi asimilate ;împrumuturi acordate membrilor asociaţi ; alte creanţe (avansuri acordate personalului , altedatorii si creanţe etc .) decontări cu asociaţii privind capitalul; titluri de plasament; conturi la bănci; casa ; acreditive ; valori de încasat etc.

r

în partea a treia din activul bilanţului sunt reflectate conturile de regularizare şi asimilate care cuprind cheltuielile înregistrate în avans decontările din operaţiuni în curs de clarificare şi diferenţele de conversie-activ .

Ultima parte a activului bilanţier redă „primele privind rambursarea obligaţiunilor" , ce reflecta valoarea dintre diferenţa de emisiune şi valoarea de rambursare .

Analiza mijloacelor economice vizează aprecierea evoluţiei în dinamică a activului bilanţier şi a elementelor sale componente , precum si structura şi modificările structurale , acestea din urmă fiind apreciate prin intermediul „ratei de structura a activului" .

Pentru aprecierea mijloacelor economice din patrimoniul unui agent economic , pe lângă modificările absolute şi structurale , se vor calcula şi următorii indicatori:

i Raportul dintre activele circulantesi imobilizări (K):

„ Ac

Rotaţia activelor i

Afni | 231.4Sa.721,00

În care :Ac - reprezintă activele circulante ; Af - activele fixe (activele imobilizate).

Acest raport este funcţie de specificul activităţii fiecărui agent economic , însă reducerea sa reflecta o încetinire a rotaţiei activelor

imobilizate . Existenţa unor mijloace fixe în rezerva sau în. conservare conduce de asemenea , la micşorarea acestui raport.

tf' Compoziţia tehnica (Kt) calculata ca raport între valoarea mijloacelor fixe (Mf) si activele circulante (Ac):

Ac

Creşterea compoziţiei tehnice reliefează o stabilitate în activitatea şi dezvoltarea firmelor.Numărul rotaţiilor activului stabilit

im jţ 9

ca raport între cifra de afaceri (Qf) şi total activi rotaţiilor actî-.'uiiu (Af+AC)

Nra = -Af + Ac

Acest indicator reflectă randamentul utilizării patrimoniului , iar mărimea sa este funcţie de specificul activităţii agenţilor economici.

în activităţile cu profil industrial situaţia seapreciază ca fiind bună dacă numărul rotaţiiloractivului este peste 1,4 . Când ia valori mai mici de1 (unu) activitatea este nesatisfăcătoare , iar dacăeste cuprins între 1 şi 1,4 , atunci se consideră o,waHb,.lJil—r.H,, „ activitate satisfăcătoare.

Gradul de utilizare a capitaluluisocial vărsat (Gcs) calculat ca raport procentual intre total active ( Af + Ac ) şi capitalul social (Cs):

Cs

^ l * f ^ ^

ANALIZA M ~. •■ vHOO-riNANCIARÂ - PREZENTARE TEORETICA 26

On nivel ridicat al acestui indicator atestă o bună utilizare a capitalului social subscris şi vărsat.

Analiza mijloacelor economice trebuie adâncită pe cele doua grupe de elemente patrimoniale : active imobilizate şi active circulante . Pe volumul si structura activelor îşi pun amprenta o multitudine de factori , începând cu mărimea unitarii economice , natura activităţii , practicile în materie de livrări , condiţiile de plată , relaţiile cu partenerii din amonte , factorii juridici şi economici etc.

Agenţii economici din ramurile industriei grele , au o pondere ridicata a activelor fixe corporale , iar la unităţile economice cu un ciclu de fabricaţie lung se măreşte ponderea stocurilor în general, cu deosebire a celor de producţie neterminată .

în analiza activelor imobilizate se va urmări atât proporţia dintre imobilizările necorporale , imobilizările corporale şi imobilizările financiare , cât şi ponderea pe elemente componente din cadrul fiecăreia din cele trei grupe de imobilizări . Astfel , la agenţii economici preocupaţi de activitatea de cercetare-dezvoltare sau achiziţionarea de brevete de invenţie , se va mări ponderea imobilizărilor necorporale în total imobilizări .

Participarea cu capital social la alţi agenţi economici conduce la creşterea ponderii imobilizărilor financiare .

Structura activelor circulante este mult influenţată de specificul activităţii fiecărui agent economic , dar şi de natura relaţiilor sale cu furnizorii şi clienţii . Reducerea ciclului de fabricaţie va avea ca efect diminuarea ponderii producţiei în curs de execuţie în totalul activelor circulante , iar creşterea ponderii produselor finite atesta ca producţia nu s-a desfăşurat în concordanţa cu cerinţele pieţei, sau că o parte din clienţii tradiţionali şi-au redus din activitate sau au dat faliment , rămânând produse în stoc , pentru care se vor căuta noi beneficiari.

Creşterea ponderii furnizorilor-debitori reliefează că agentul economic este lipsit de credibilitate în fata acestora , motiv pentru care aceştia cer achitarea cu anticipaţie a contravalorii produselor sau serviciilor solicitate de unitatea economica analizata .

1.2.3. Analiza rateSor de structură patrimonială a activului

Ratele de structura patrimonială se calculează ca raport procentual între un post (sau grupă de posturi) din activul bilanţului şi total activ . Analiza comparativă în timp şi spaţiu pe baza ratelor de structura patrimoniala furnizează informaţii privind situaţia financiară a agentului economic .

Dintre ratele de structura a activului bilanţier se pot enumera :

a) Rata activelor imobilizate (Rai) , stabilită ca raport între activele imobilizate (Ai) şi total activ (At).

Atfcetftakate* su -

Acest indicator pune în evidenta ponderea elementelor patrimoniale ce servesc unitatea economica în mod permanent şi măsoară gradul de investire a capitalului.

b) Rata imobilizărilor corporale (Ric) , stabilita ca raport între imobilizările corporale (Ic) şi total activ (At).

Ric = ^-At

.'-JALI/A ICO" 27

Nivelul acestui indicator este determinat de natura activităţii agentului economic , fiind mai ridicat la agenţii economici din ramurile ce solicita volum mare de echipamente costisitoare . In cadrul aceleiaşi ramuri de activitate , rata imobilizărilor corporale este funcţie de politica de dezvoltare şi de opţiunea strategica a fiecărei echipe manageriale . In perioada de criza economica , unităţile ce au o rata a imobilizărilor corporale ridicata se vor adapta mai greu deoarece va opera mai dificil o conversie a activelor în disponibilităţi.

c) Rata imobilizărilor financiare (Rif), calculată ca raport între imobilizările financiare (If)şi total activ (At).

IfRif = — *100

AtAcest indicator evidenţiază relaţiile financiare cu alţi agenţi economici , privind operaţiunile

de creştere externa . In unităţile economice de tip holding nivelul ratei imobilizărilor financiare este mult mai ridicat decât în întreprinderile mici , Acest lucru se datorează politicii de investiţii financiare ale unităţilor gigant de tip holding .

d) Rata activelor circulante (Rac) , calculatăca raport între total active circulante (Ac) şi total activ . «au *.(At).

Ar Rac = —* 100

AtMai poate fi stabilită şi ca diferenţa între 100 şi

Rata activelor imobilizate :Rac = 100-Rai

<*»* tastcstw ei tte iswttrw- *

e) Rata stocurilor (Rs) calculata ca raport procentual între stocuri (Se) şi total active (At).

- tni

i n/i. »,v /nr>.in

AtAcest indicator are un nivel scăzut la agenţii economici din sfera serviciilor şi un nivel ridicat

la agenţii economici din sfera producţiei şi distribuţiei de bunuri . In unităţile economice cu un ciclu lung de fabricaţie rata stocurilor este mult mai mare .

Pentru o apreciere corecta a evoluţiei ratei stocurilor, trebuie ţinut seama şi de raportul de corelaţie dintre indicele cifrei de afaceri şi indicele stocurilor, raport ce reflectă o situaţie economica bună atunci când este supraunitar.

Pentru adâncirea analizei activelor pe baza ratei stocurilor , se va calcula acest indicator pentru diferite elemente de stoc (materii prime , stocuri aflate la terţi , producţie in curs de execuţie , produse finite , mărfuri etc ,), fie prin raportarea lor la total active , fie prin raportarea la activele circulante . Valoarea acestor rate trebuie interpretată diferenţiat în funcţie de natura agentului economic .

f) Rata creanţelor (Re) calculată prin raportarea creanţelor (Cr) la total active (At).

Rc= — *100 rAt

Rate stocurilor

* r" 28Rata crean ţe lor dep inde de re la ţ i i le d in t re un agent economic ş i par tener i i să i d in ava l ,

modul de plată şi termenele de plată etc .. ti Pent ru adânc i rea ana l i ze i , se impune s tab i l i rea

unor rate anali t ice pe t ipuri de crean ţe , gruparea făcându-se după mai multe cr ier i i ;

■ n a t u r a c r e a n ţ e l o r : c r e a n ţ e l e g a t e d e c i c l u l de exploatare (c l ien ţ i ) ş i creanţe diverse (creanţe asupra personalu lu i , s ta tu lu i , ac ţ ionar i lor ) ;

« c e r t i t u d i n e a î n r e a l i z a r e a l o r : c r e a n ţ e certe ş i creanţe cu un anumit grad de probabi l i tate în încasarea lor , denumite ş i incerte ;termenul de real izare : c rean ţe pe termen scurt , creanţe

pe termen mediu ş i creanţe pe termen lung

Rate le pent ru t ipur i le de crean ţe amint i te mai sus se stabi lesc pr in raportarea lor la totalul crean ţelor , la act ivele circulante sau la total act ive .

g ) R a t a d i s p o n i b i l i t ă ţ i l o r b ă n e ş t i ş i p l a s a m e n t e l o r ( R d p ) , c a l c u l a t ă c a r a p o r t î n t r e disponibi l i tăţ i le băneşt i (Db) plus valor i mobi l iare de plasament (Vmp) şi total active (At).

Db + Vmp= 100

AtSe poate stabi l i o rată a disponibi l i tăţ i lor băneşt i ş i

o r a t ă a p l a s a m e n t e l o r . C r e ş t e r e a p o n d e r i i disponibi l i tăţ i lor băneşt i in patr imoniul agenţ i lor economici , ev idenţ iază după caz , o s i tua ţ ie f inanc iare favorabi la s a u c a a g e n t u l e c o n o m i c d e ţ i n e r e s u r s e i n s u f i c i e n t utilizate .

1.2.4. Analiza surselor

Sursele de care dispune un agent economic pentru a finanţa utilizările sale sunt redate in pasivul bilanţului unde gruparea lor se face in ordinea crescătoare a exigibilităţii.

Premisa a oricărei activităţi productive, sursele pot fi grupate după mai multe criterii:a) După destinaţie:

S Pentru constituirea mijloacelor economice active; s Pentru constituirea activelor circulante;

b) După provenienţă:> Capital propriu;> Provizioane pentru riscuri si cheltuieli;> Datorii;> Conturi de regularizare de pasiv;Capitalul propriu se regăseşte in următoarele posturi din pasivul bilanţului contabil:

capitalul social subscris si vărsat; primele legate de capital; (de emisiune, de fuziune, sau de aport); subvenţii; diferente de reevaluare; rezerve; rezultatul reportat; rezultatul exerci ţiului; fondurile de dezvoltare, de participare la profit etc.

în analiza pasivului bilanţului se urmăreşte evoluţia posturilor, precum si structura grupele de surse menţionate.

■■?.-— T,nAl

56.'.ll6m.00

fif~.fr~~" ------ —

. . D b - r V m t ' ,Wi * 1 1

.±\r iiJaBtu' .in.[['

,. ,-1*3S6S37M

»■*■. ,v.m-»(ta I

4 ,

ENTÂNt i'hONhTICĂ 29

Analiza capitalului agenţilor economici ocupa un loc central in analiza surselor financiare de acoperire a activelor fixe si circulante.

în teoria si practica economica se folosesc mai multe categorii de capital: capital propriu, capital străin, capital permanent, capital social.

Capitalul străin se referă la datoriile agentului economic faţă de terţi (împrumuturi şi datorii asimilate, disponibilităţi ale clienţilor, furnizori şi conturi asimilate, clienţî-creditori etc.)

Capitalul permanent se compune din capitalul propriu şi împrumuturile pe termen mediu şi lung.

Capitalul social reprezintă ansamblul aporturilor în bani şi în natură efectuate de către asociaţi, în momentul constituirii societăţii comerciale, sau pe parcurs, cu ocazia creşterii de capital.

Poate fi grupat după mai multe criterii:a) Criteriu! subscrierii capitalului: capitalul social subscris la întocmirea actului de

constituire a societăţii; capital social nesubscris ce se referă la oferta publica de cumpărare.b) Criteriul naturii capitalului: capital în natură; capital în numerar.c) Criteriul amortizării: capital amortizat: capital neamortizat.d) Criteriul proprietăţii: capital privat; capital de stat, capital mixt;Se vor urmări modificările de capital pe fiecare din grupele menţionate anterior. Creşterea

de capital poate să fie reală dacă se măreşte patrimoniul prin emisiune de noi acţiuni şi prin reevaluarea capitalului, sau poate fi o sporire fictivă de capital social prin atribuirea în mod gratuit de acţiuni către creditori în vederea compensării datoriilor societăţii, sau prin conversia obligaţiilor în acţiuni. Creşterea reală va avea drept efect sporirea patrimoniului, în timp ce creşterea fictivă nu atrage şi majoritatea patrimoniului.

în cadrul societăţilor comerciale pe acţiuni şi a societăţilor în comandită pe acţiuni capitalul social este reprezentat de acţiuni, egale ca valoare. Pentru societăţile în nume colectiv, comandită simplă şi cu răspundere limitată este reprezentat de pârti sociale.

Primele legate de capital sunt compuse din prime de emisiune, de fuziune şi de aport. Ele rezultă din operaţiunile de creştere a capitalului, realizată fie în numerar, fie prin aporturi în natură, sau cu ocazia fuziunii care presupune emisiunea de noi acţiuni.

Primele de emisiune a acţiunilor reprezintă diferenţa dintre valoarea nominală a unei acţiuni (mai mică) şi preţul de emisiune a noilor acţiuni (mai mare).

Primele de fuziune apar atunci când fuzionează două sau mai multe societăţi, ocazie cu care se stabileşte valoarea intrinsecă matematică) a acţiunilor. Primele de fuziune sunt date de diferenţa dintre valoarea matematică şi cea nominală a acţiunilor.

Primele de aport apar în cazul creşterii de capital prin aport in natură. Mai întâi se face evaluarea aportului in natură şi se stabileşte numărul de acţiuni noi de emis. Prima de aport este dată de diferenţa între valoarea matematic - contabilă a acţiunii şi valoarea sa nominală.

Diferenţele din reevaluare reprezintă diferenţa dintre valoarea actuală (care este mai mare) şi valoarea de înregistrare (mai mică) a activului reevaluat.

Rezervele sunt formate din; rezerve legale, constituite anual rezultatul brut, în cotă de 5% până la atingerea unei cote de 20% din capitalul social; rezervele statutare stabilite conform statutului, din profitul net; alte rezerve neprevăzute de lege sau statutul de constituire al societăţii dar care se pot forma pe seama profitului net pentru diverse nevoi, conform hotărârii Adunării Generale a Acţionarilor.

Fondurile sunt constituite din surse, de regulă bine delimitate şi cu un scop precizat. Aşa este cazul fondului de dezvoltare constituit din amortizarea mijloacelor fixe, din profitul net şi din vânzarea de active, având drept destinaţie finanţarea activelor fixe. Tot aici intră fondul de participare la profit, constituit din profitul net şi destinat recompensării salariaţilor, precum si alte fonduri.

- . - . - - , - - - . . , - 30

Subvenţiile pentru investiţii sunt sume de bani primite de la Bugetul de Stat sau din alte surse pentru finanţarea unor activităţi pe termen lung, precum şi resursele formate prin primirea ca donaţii a unor imobilizări, sau imobilizările constatate plus la inventariere.

Provizioanele reglementate se constituie pe seama cheltuielilor, potrivit legii, fiind deduse din Excedentul Brut de Exploatare (EBE) şi servesc pentru autofinanţarea societăţii comerciale (provizioane privind majorarea preţurilor aferente stocurilor sau pentru calcularea amortismentului accelerat).

Rezerva reprezintă o parte din profit destinată să acopere efectele negative ale unor factori aleatori sau pentru a contribui la dezvoltarea globală a unităţii economice.

Provizioanele se constituie pe seama cheltuielilor, apărând chiar în absenţa existenţei profitului, dar sunt destinate să acopere o cheltuiala sau o pierdere precisă, fiind supusă unei marje de incertitudine în producerea ei. Provizioanele reflectă adoptarea unei politici de prudenţă în activitatea managerială, reducându-se sau anu!ându-se riscurile ce apar în activitatea agentului economic.

Datoriile sunt surse străine. Ele aparţin agenţilor economici o perioadă mai mare sau mai mică. Se regăsesc sub formă de împrumuturi şi datorii asimilate, furnizori şi conturi asimilate, avansuri primite de la clienţi şi alte datorii.

Conturile de regularizare şi asimilate se referă la veniturile înregistrate în avans care reprezintă încasări sau creanţe aferente unor bunuri nelivrate, a unor lucrări sau servicii neefectuate şi care nu afectează veniturile exerciţiului financiar. Tot aici se includ şi diferenţele de conversie - pasiv care sunt profituri latente din conversiile de schimb la sfârşitul anului şi din diferenţele favorabile de curs valutar între data de intrare a creanţelor şi datoriile exprimate în devize la data închiderii exerciţiului financiar.

1.2.5. Analiza ratelor destructori a pasivului

Ratele de structură ale pasivului din bilanţul contabil evidenţiază aspecte privind stabilitatea si autonomia financiară a agenţilor economici . Pe baza lor se pot face aprecieri cu privire la

politica financiară a echipei manageriale . Dintre ratele de structură a pasivului bilanţier amintim :

» Rata stabilităţii financiare (Rsf) , calculată ca raport procentual între capitalul permanent (Cp) şi total pasiv (Pst).

aur

ÎI Scfca! pan* IPsîl

Pit

345 355 476 734 00

totalul pasivului bilanţier.

Rds-

PstPct

Unde:Cpr - capitalul propriu ;Dtml - datoriile pe termen mediu si lung .Rata stabilităţii financiare reflecta ponderea

capitalului unui agent economic de care acesta dispune in mod stabil , pe o perioada de cel puţin un an . Acest indicator se mai poate calcula si ca diferenţa între 100 si rata datoriilor pe termen scurt (Rds), aceasta fiind stabilita ca raport procentual între datoriile pe termen scurt si

Rsf = 100-Rds Datorii pe termen scurt (Dts)

Total pasiv (Pst)

*100

- PREZENTARE TbOKETICÂ 31

Rata autonomiei financiare la termen (Raft) care reflecta ponderea capitalului propriu in capitalul permanent si se calculează ca raport procentual intre capitalul propriu (Cpr) si capitalul permanent (Cp).

Raft = Cpi*100 Cp

Se apreciază ca un agent economic are asigurata autonomia financiara atunci când rata autonomiei financiare este de cel puţin 50% .

Rata autonomiei financiare globale (Rafg) stabilita ca raport procentual intre capitalul propriu (Cpr) si total pasiv bilanţier (Pst).

T> „f™ _ P * 1 AA

Pst

Rata autonomiei financiare globale diferă în funcţie de politica financiară a firmei şi de condiţiile în care îşi desfăşoară activitatea agenţii economici . Se apreciază ca un nivel de peste 30% ar oglindi un echilibru financiar.

Rata de îndatorare globala (Rîdg) calculata ca raport procentual intre datoriiletotale (Dt) si total pasiv (Pst).

Dt *IVlUg — 1 UU

PstMai poate fi calculată şi ca diferenţă intre 100 şi

rata autonomiei financiare globale :Ridg =100-Rafg

La valori mai mici decât 100 . Cu cât se apropie de zero , cu atât creste autonomia financiară . Se apreciază că o rata de îndatorare globală de peste 70 la sută pune în evidenţă imposibilitatea asigurării autonomiei financiare .

i Rata de îndatorare la termen (Ridt) calculată ca raport procentual între datoriile pe termen mediu şi lung (Dtml) şi capitalul permanent al agentului economic (Cp):

CpRatele de îndatorare globală şi la termen pun în evidenţă dependenţa financiară a

agentului economic şi arată gradul de risc al politicii financiare adoptată de echipa managerială .în analiza surselor din pasivul bilanţier, pe lângă calcularea ratelor de structură a pasivului

, se vor mai urmări şi următorii indicatori :Gradul de îndatorare si de risc (Gin):

Cpr Gradul de acoperire a capitalului împrumutat (Gac):

G a c = - ^ * 1 0 0 Dtml

Rata bruta generala de îndatorare (Rbi):

— *100Cpr Cpr

unde:

tUaU h*i*«w*s* fi»)

[A |[ 949 1S4 l?fiflB %ljj :WB 365 «fi 734.H0

ANALIZA ECONOMSOn-PiiNjÂ.NOIARA. .- PRr^FNTARE T=ARE71CA 32

Cps reprezintă capitalul străin , format din împrumuturi pe termen mediu şi lung (Dtml) , împrumuturi pe termen scurt (Dts) şi alte obligaţii faţa de terţi (Ob).

Gradul de imobilizare a capitalului (Gim) calculat ca raport procentual între activele imobilizate ce se găsesc în activul bilanţului (Aî) şi capitalul permanent (Cp) , sau , după caz , capitalul propriu (Cpr):

Gim = — *100 sau Gim = — * 100Cp Cpr

Un nivel ridicat al gradului de îndatorare si un nivel scăzut al gradului de acoperire a capitalului împrumutat atesta greutăţile financiare ale agentului economic .

1.2.6. Analiza fondului de rulment

Pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii agenţilor economici , activele circulante ale acestora trebuie să fie , ca valoare , superioare datoriilor pe termen scurt. Necesarul de resurse financiare proprii pentru acoperirea parţială a stocului de active circulante reprezintă fondul de rulment. El este acea parte din capitalul permanent folosită pentru acoperirea parţiala a activelor circulante .

Teoria economica foloseşte mai multe categorii de fond de rulment;* fond de rulment necesar;* fond de rulment real.

Fondul de rulment necesar , denumit si fond de rulment normat sau planificat , se stabileşte pe baza de normative . El este fondul de rulment ideal pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii agenţilor economici (FRN).

Fondul de rulment real este cel stabilit pe baza informaţiilor furnizate de bilanţul contabil (FRR)

Analiza fondului de rulment vizează următoarele aspecte ; modul de fundamentare a fondului de rulment; calcularea fondului de rulment real şi compararea acestuia cu nevoia de fond de rulment; determinarea plusului sau minusului de fond de rulment real faţa de stocuri.

în diagnosticarea modului de fundamentare a fondului de rulment antecalculat se va ţine seama de metoda folosită pentru calculul său (ideal, minim sau dorit). Se va urmări ca necesarul de fond de rulment să nu fie nici „larg" , nici „îngust" . Dacă se creează un necesar mai larg de fond de rulment, atunci apar fluxuri băneşti suplimentare fără efect economic , iar dacă necesarul de fond de rulment este îngust , poate genera distorsiuni la fiecare modificare a valorii activelor circulante .

Fondul de rulment real se calculează ca diferenţă între capitalul permanent (Cp) şi activele imobilizate (Ai).

FRR = Cp - AiPentru calculul fondului de rulment real , în

locul capitalului permanent poate fi folosit capitalul propriu (Cpr) sau capitalul social (Cs) . Rezulta deci că în funcţie de capitalul utilizat , fondul de rulment real poate lua valori pozitive sau negative .

Prin compararea fondului de rulment real (FRR) cu fondul de rulment antecalculat (FRN) , pot rezulta următoarele situaţii:

? Fondul de rulment real să fie mai maredecât fondul de rulment antecalculat (FRR > FRN) ;situaţie care atesta ca agentul economic are unexcedent de fond de rulment; /

ANALIZA ECONOMlCO-FiNANClARA-PREZENTARE Trrr:-T:?-\ 33

1 Fondul de rulment real sa fie mai mic decât fondul de rulment antecalculat (FRR < FRN), situaţie care atesta un deficit de fond de rulment pentru agentul economic ;

Fondul de rulment real să fie egal cu fondul de rulment necesar (FRR = FRN) , situaţie apreciata ca pozitiva .

Abaterile , fie pozitive , fie negative generează efecte financiare nefavorabile . Deficitul de fond de rulment conduce la apariţia unor greutăţi în fluxul de trezorerie (încasări şi plăţi) . El se poate datora creşterilor mai accentuate la activele imobilizate sau ritmului mai lent de creştere a capitalului permanent.

Prin compararea fondului de rulment real cu stocurile existente , poate rezulta un plus de fond de rulment faţă de stocuri sau un plus de stocuri faţă de fondul de rulment.

1.2.7. Analiza surselor atrase (obligaţii pe termen scurt)

Relaţiile de decontare cu furnizorii , bugetul statului , personalul , subunităţile cu evidenta contabilă proprie generează surse atrase ce se regăsesc în pasivul bilanţului şi pot fi utilizate în finanţarea activelor circulante . O parte din aceste surse atrase , conform principiilor financiare de exigibilitate , sunt obligaţii minime şi se regăsesc în pasivele stabile , deci constituie surse asimilate celor proprii.

Analiza obligaţiilor urmăreşte structura lor şi reducerea la cuantumul normal al sumelor neachitate .

Gruparea obligaţiilor se poate face după mai multe criterii:a) în funcţie de încadrarea în termenele de decontare :

■ obligaţii normale ;■ obligaţii nenormale.

Obligaţiile normale constituie obligaţiile fată de furnizori , creditori , decontări cu bugetul statului şi cu asigurările sociale , cu personalul întreprinderii , dar care apar ca urmare a relaţiilor normale de decontare , deci care nu depăşesc termenele contractuale legale .

Obligaţiile nenormale se referă la furnizori neachitaţi în teren sau sumele întârziate de la plata către bugetul statului, creditori, asigurările sociale sau către personalul întreprinderii.

b) După gradul de vechime (termenele de plată):■ obligaţii pe termen scurt ;■ obligaţii pe termen mediu,■ obligaţii pe termen lung.

Termenul mediu de plată se calculează pe baza relaţiei:

t=A*9o Re

unde:t reprezintă termenul mediu de plată al obligaţiilor;S soldul mediu trimestrial al conturilor ce reflectă obligaţiile de plată ale agenţilor economiciRe - rulajul creditelor al conturilor ce reflectă obligaţiile de .Se apreciază că obligaţiile cu o vechime sub 30 de zile sunt pe termen scurt, cu o vechime

cuprinsă între 30 şi 60 de zile sunt obligaţii pe termen mediu , iar cu vechime peste 60 de zile constituie obligaţiile pe termen lung .

Apariţia obligaţiilor pe termen mediu si lung , precum si creşterea ponderii lor in totalu obligaţiilor atesta greutăţi financiare care au făcut imposibila efectuarea plaţilor la termen .

<-> -LC» . ""' ' - {" r- -, - '.EZEN7ARE TbOKbTICA.

34

1.2.8. Analiza creditelor şi împrumuturilor pe termen scurt acordate de terţi

Nevoile temporare de resurse financiare simt asigurate pe baza creditelor pe termen scurt sau a împrumuturilor acordate de terţi.

Analiza creditelor începe cu stabilirea ponderii creditelor sursele pentru acoperirea activelor circulante si prin verificarea atentă a modului de stabilire a nevoii de credit pe termen scurt.

Pentru ca un agent economic să primească credite pe termen scurt, banca sau persoana terţa care acordă împrumutul va efectua o analiză diagnostic şi prospectivă a situaţiei financiare , pentru a se asigura că la scadentă i se va putea rambursa împrumutul respectiv . In acest sens va urmări dacă este respectat sistemul de garanţii materiale , daca a efectuat plăţile la scadenţă , dacă firma are succes în afaceri, dacă sunt sau nu persoane fizice sau juridice care să garanteze firma , dacă în prealabil s-a efectuat un studiu de fezabilitate etc .

Principalele problemele ce se vor urmări în analiza creditelor pe termen scurt sunt : clauzele incluse în contractele de împrumut şi posibilităţile de rambursare a împrumutului ; verificarea garanţiei creditelor ; rambursarea împrumutului ca sumă şi ca termen ; eficienta creditelor etc.

In analiza creditelor pe termen scurt se vor calcula indicatorii:S Durata de creditare , reprezintă perioada în care agentul economic a apelat

la credite sau împrumuturi pe termen scurt pentru desfăşurarea procesului de producţie:

Dtc =în care:Dtc - reprezintă durata în zile în care agentul economic a folosit credite pe termen scurt; Zer - zilele calendaristice în care unitatea a avut credite .Creşterea duratei de creditare atestă că s-a apelat tot mai mult la împrumuturi pentru

efectuarea unor plăţi către furnizori, personalul unităţii, bugetul de stai etc .S Mărimea medie zilnică a creditului , stabilita pe baza relaţiei:

Sci*ti

Dtîn care :m - reprezintă mărimea medie zilnică a creditului;Sci - soldul creditelor pe termen scurt într-un anumit interval de timp în care rămâne

nemodificat;ti - timpul, exprimat în zile în care soldul creditelor "pe termen scurt rămâne nemodificat;Dt - durata totala a perioadei analizate , exprimata în zile .Reducerea acestui indicator reflectă o îmbunătăţire a activităţii economico-financiare .Paralel cu durata de creditare şi mărimea medie zilnică a creditelor, se va urmări şi situaţia

garanţiei creditelor . Drept garanţie pentru credite se pot lua : stocurile de materii şi materiale , stocurile de produse finite , producţia in curs de realizare etc .

Pentru ca stocurile de materii prime şi materiale să constituie garanţie pentru credite , ele trebuie să aibă achitată contravaloarea , să nu fie degradate si să fie depozitate în bune condiţii.

Produsele finite se vor lua in considerare , la garantarea creditelor, dacă sunt cerute de piaţă , sunt păstrate în bune condiţii şi corespund din punct de vedere calitativ .

Producţia în curs de realizare va constitui garanţie pentru credite dacă se efectuează pe baza unor comenzi ferme .

Un accent deosebit trebuie pus pe analiza creditelor restante , deoarece ele atesta greutăţi financiare , fiind şi purtătoare de dobândă majorată . Creditele restante pot să apară atunci când agentul economic s-a lansat într-o afacere neeficienta , pentru care nu s-a făcut un studiu de fezabilitate .

~,L S"~~ ~_i ' "-~-- _■ - s - r " E N T A R E T F O R E T I C A 3 5

Eficienţa creditelor este scoasă în evidentă punându-se în balanţă costul capitalului împrumutat cu profitul obţinut pe seama producţiei realizate prin. darea în consum a resurselor de producţie a căror valoare a fost plătită cu creditele şi împrumuturile primite .

Costul capitalului împrumutat este dat de mărimea dobânzii plătită celor care au acordat împrumutul, aceasta fiind funcţie de volumul creditelor, durata de creditare şi rata dobânzii.

1.2.9. Analiza corelaţiei dintre sursele financiare din pasivul bilanţului şi elementele patrimoniale din activ

O imagine completă a situaţiei financiare patrimoniale a agenţilor economici impune urmărirea corelaţiei dintre sursele financiare din pasivul bilanţului şi elementele patrimoniale din activ . In acest sens se va studia situaţia acoperirii cu surse financiare a activelor circulante şi se va întocmi balanţa şah a corespondenţei dintre grupele şi capitolele din activul şi pasivul bilanţului

Activele circulante totale pot avea următoarele surse de acoperire :O fondul de rulment real sau efectiv ;O provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli;O obligaţii pe termen scurt;O împrumuturi şi credite curente pe termen scurt.

Creşterea ponderii împrumuturilor bancare în acoperirea activelor circulante şi reducerea concomitentă a ponderii fondului de rulment real atesta o înrăutăţire a modului de acoperire a activelor circulante cu resurse financiare . Pentru îmbunătăţirea situaţiei se impun masuri care să permită recuperarea sumelor vărsate în plus la instituţiile financiare , bugetul de stat sau alte organe centrale . De asemenea , se vor iniţia acţiuni care să prevină efectuarea unor vărsăminte sau , prelevări nejustificate ce atrag după ele reducerea fondului de rulment real.

în utilizarea balanţei şah pentru urmărirea corespondenţei dintre grupele şi capitolele din activul şi pasivul bilanţului trebuie să se ţină seama de destinaţia surselor financiare pentru acoperirea elementelor patrimoniale din activul bilanţului.

Balanţa şah oglindeşte pe linii activele imobilizare şi activele circulate , fiecare din ele putând fi redate si pe subgrupe . Pe coloane se înregistrează cele trei mari grupe de surse : capital permanent cu subgrupele capital social , datorii financiare şi alte grupe ; provizioane pentru riscuri şi cheltuieli cu cele două subgrupe şi anume provizioane pentru riscuri şi provizioane pentru cheltuieli ; datorii pe termen scurt cu subgrupele obligaţii pe termen scurt ; şi împrumuturi pe termen scurt.

Schimbările în structura pe surse în vederea acoperirii activelor patrimoniale se vor interpreta şi în funcţie de politica economică a fiecărei firme .

1.2.10. Analiza echilibrului financiar

La nivelul agenţilor economici , într-o formă simplificată , echilibrul financiar este definit de egalitatea dintre venituri şi cheltuieli.

Starea generală de echilibru circumscrie atât egalităţi cât şi inegalităţi cu o anumită semnificaţie economică . Trebuie urmărită nu numai recuperarea cheltuielilor, ci şi obţinerea de profit pe baza căruia să se constituie sursele pentru finanţarea unor activităţi sau pentru stingerea unor obligaţii.

Analiza financiară pune in evidentă modalităţile de realizare a echilibrului financiar şi are drept obiective;

* echilibrul pe termen lung ;* echilibrul curent; *

ANALIZA ECONQMiCO-FiNANCIARA - ='REZFÎ '~>\r 1 "IO- ~ T | t -'-., 35

* echilibrul pe termen scurt.Se apreciază că o societate comercială are asigurat; echilibrul pe termen lung făcându-se

comparaţie între capitalul permanent şi activele imobilizate . Plusul de capital permanent faţă de activele imobilizate permite asigurarea unui fond propriu de rulment.

Pentru analiza echilibrului curent se face comparaţie între activele circulante şi obligaţiile pe termen scurt. Active circulante peste obligaţiile pe termen scurt generează nevoia de fond de rulment.

Echilibrul pe termen scurt se apreciază făcându-se comparaţia între fondul de rulment si nevoia de fond de rulment.

Existenţa în paralel a fluxurilor materiale şi băneşti impune ca în definirea echilibrului financiar să se aibă în vedere elementele implicate de cele două fluxuri amintite .Prin echilibrul economico-financiar trebuie deci subânţeles ansamblul de corelaţii ce se formează în procesul de rotaţie a capitalului. Corelaţiile ce trebuie urmărite sunt:

corelaţia dintre fondul de rulment şi activele circulante ; corelaţia dintre creanţe şi obligaţii; ■'-'" solvabilitatea şi capacitatea de plată .

Pentru urmărirea corelaţiei dintre fondul de rulment şi activele circulante este necesar ca mal întâi sa se stabilească existentul de active circulante mai puţin disponibilităţile băneşti , achitate şi necreditate , cunoscute şi sub denumirea de „nevoie de fond de rulment" (Nfr).

Soldul efectiv al activelor circulante achitate şi necreditate se determină astfel : din total active circulante (Ac) se scad : disponibilităţile băneşti în casă sau la bănci (Dbn), provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli (Prc) , obligaţii si împrumuturi pe termen scurt (Oitc).

Nfr = Ac - (Dbn + Prc + Oitc)Punând în balanţă fondul de rulment real

(FRR) cu activele circulante achitate şi necreditate (Nfr) , poate rezulta un plus sau un minus de fond de rulment.

Plusul de fond de rulment reflecta o situaţie normală , acesta echivalând cu disponibilităţile băneşti.

Corelaţia dintre fondul de rulment şi activele circulante poate fi reliefată şi prin intermediul următorilor indicatori:

Rata de finanţare a capitalului circulant (Rfcc) calculată ca raport procentual între fondul de rulment real (FRR) şi activele circulante (Ac)

R f c c = ^ - 1 0 0Ac

Acest indicator reflectă proporţia in care activele circulante sunt acoperite de fondul de rulment . Se apreciază că o mărime de circa 50 la sută a ratei de finanţare a capitalului circulant reflectă o situaţie financiară normală a agenţilor economici.

Rata de acoperire a stocurilor (Ras) stabilită ca raport procentual între fondul de rulment real (FRR) şi stocuri (Se):

Ras. — * 100Se

Pune in evidenţă proporţia în care fondul de rulment real finanţează stocurile . In condiţiile în care ia valori între 60 si 70 la sută , rata de acoperire a stocurilor oglindeşte o situaţie normala .

o-, fond de iui«ent

1 078 362 705 JW " £fcţj"1JB /*i 4UH.11U Otţ| Bi3,9fll 512J3G

Rata de acoperire a stocurilor achitate şi necreditate plus creanţe (Rasn) ,calculata prin raportarea fondului de rulment real (FRR) ,la stocurile achitate şi necreditate plus creanţe (Scan):

FRRRasn =— *100

ScanStocurile achitate şi necreditate plus

______.....__________________ creanţele constituie trezoreria neta . De aceea o.JJo,sLwt"„-"":''" ''"''''■'"n! | situaţie se apreciază ca normală dacă această

> — |j^fc. '| I rată este mai mare ca 100 % .

■■--• > ! în sistemul echilibrului financiar intereseazăcorelaţia dintre creanţe si obligaţii , deoarece acestea sunt principatele elemente pe baza cărora se formează fluxurile băneşti . Pentru aprecierea echilibrului financiar al unui agent economic ,

creanţele şi obligaţiile se vor urmări corelat, atât din punct de vedere al sumei, cât şi din punct de vedere al termenelor de încasare şi respectiv de plată .

în mod sintetic , termenul de încasare este apreciat pe baza duratei de imobilizare a creanţelor (Di), iar termenul de stingere a obligaţiei pe baza duratei medii de folosire a obligaţiilor (Df), indicatori calculaţi pe baza relaţiilor:

YSd*360 VSc*360Di = M==------ Df = ^

în care:Sd - reprezintă suma soldurilor medii debitoare ale conturilor ce constituie creanţele ;Rd - suma rulajelor debitoare ale conturilor ce reflectă creanţele ;Se - suma soldurilor medii creditoare ale conturilor ce oglindesc obligaţiile agenţilor

economici;Re - suma rulajelor creditoare ale conturilor ce redau obligaţiile .Pentru o apreciere corectă a echilibrului financiar, se impune luarea în considerare în mod

concomitent a sumei creanţelor sau obligaţiilor cu duratele de imobilizare folosite .O egalitate intre suma creanţelor şi a obligaţiilor, precum şi între durata de imobilizare a

creanţelor şi cea de folosire a obligaţiilor atesta un bun echilibru financiar,Dacă suma creanţelor este superioară sumei obligaţiilor , iar durata de imobilizare este

egală cu durata de folosire , fluxul de numerar va fi influenţat negativ deoarece suma imobilizată depăşeşte pe cea folosită temporar.

Luând în considerare , atât soldul mediu , cât şi durata de imobilizare sau folosinţă , se apreciază o situaţie pozitivă dacă se realizează următoarea inegalitate :

Sd*DixSc*DfDacă Sd*Di > Sc*Df, atunci se fac aprecieri negative cu privire la corelaţia dintre creanţe şi

obligaţii, atestând o influenţă nefavorabilă asupra fluxului de numerar.Se impun măsuri care , în cadrul legal , prin stipularea unor clauze în contractul de

aprovizionare , agenţii economici să-şi creeze surse financiare suplimentare , prin constituirea de pasive ce se pot utiliza în mod asemănător cu sursele proprii pentru a face faţă obligaţiilor de plată câtre terţi.

Solvabilitatea şi capacitatea de plată sunt elemente ale lichidităţii, prin care este scoasă în evidenţă proprietatea capitalului exprimat material de a se transforma în bani.

Starea de lichiditate trebuie urmărită atât în momentul în care un agent economic solicită credite , cât şi în cazul când a fost declarată starea de faliment.

Solvabilitatea reprezintă capacitatea economico-financiară a unui agent economic de a face faţă plăţilor pe o anumită perioadă de timp , deci de a-şi onora obligaţiile ale de plată .

arg'"^

Daaarnttt Haw > iiwrK, tatuat-** w* w*rt*t* A fi ptvitwA

Pentru aprecierea lichidităţii agenţilor economici se utilizează mai mulţi indicatori;> Gradui de lichiditate (G!) calculat ca raport procentual între activele lichide

sau cu posibilitate de a deveni imediat lichide , pe de o parte , (Aci), şi totalul obligaţiilor agentului economic (Obt), formate din obligaţiile pe termen scurt, mediu şi lung :

ObtDacă se urmăreşte gradul de lichiditate în momentul declarării stării de faliment , trebuie

ţinut seama că lichiditatea reprezintă capacitatea de despăgubire a clienţilor . Din acest considerent se impune reevaluarea elementelor ce pot deveni lichide .

> Lichiditatea patrimonială (Lp) , calculată ca raport procentual întreelementele de activ cu capacitate sporită de a deveni lichide (Acir) şi totalul obligaţiilor de plată ale agentului economic (Obt):

Obtîn elementele de activ ce prezintă capacitate

sporită de a deveni lichide sunt incluse : disponibilităţile băneşti ; materialele existente in stoc ; produsele finite şi mărfurile ; titlurile de plasament ; creanţele şi alte active .

Obligaţiile de plată cuprind atât împrumuturile pe termen scurt , mediu şi lung , cât şi creditorii şi alte obligaţii de plată .

în general lichiditatea patrimonială este urmărită de organele bancare atunci când un agent economic solicita credite . O valoare mai mare decât 100 atestă siguranţa în acordarea de noi credite , în timp ce o valoare mai mică decât 100 pune în evidentă o situaţie de risc , demonstrând că agentul economic a

imobilizat o parte din împrumuturile acordate anterior şi nu a obţinut efectele scontate .> Solvabilitatea patrimoniala (Sp) arată ponderea capitalului propriu (Cpr) in

suma capitalului propriu (Cpr) plus creditele bancare (Crb):

V

-ichldl&itaa

patrim\i ir

~„ jiw":AufesBKftr

^' 231 454 721,00

.m.r '94S.1M 175 KJ

. - , - - - - . - ■ - . ;

1-

" - " ' - ---------------------

......r°ItAVW

r OM.6 htcbtstea patrifnonl îsă

*» 10*11, <*«»».«

ini ţu t

*l00

Cpr + CrbValoarea minimă acceptabilă pentru solvabilitatea patrimonială este de 30 la sută. O situaţie normală privind solvabilitatea agenţilor economici este dată de o solvabilitate patrimonială mai mare de 50 la sută.

irkiA ,^ _. _ ± r: ^ . _lo,d > Rata autonomiei financiare* " (Raf) stabilită ca raport procentual între capitalul

propriu (Cpr) şi capitalul străin (Cps):

Sp =

Rata autonomiei financiara

1 IXS WU.140,6U OK I iJa.8B9.O31,00

■silCps

Cu cât se reduce rata autonomiei financiare , cu atât se măreşte gradul de dependenţa al agenţilor economici.

Pentru analiza solvabilităţii agenţilor economici este necesar să se determine disponibilităţile băneşti şi obligaţiile sale de plată . In calculul solvabilităţii se vor lua în considerare atât mijloacele băneşti , cât şi imobilizările ce pot fi

39valorificate pe termen apropiat. Din această ultimă grupă fac parte imobilizările în stocuri ce au asigurată valorificarea , precum şi creanţele ce pot fi încasate pe termen scurt.

Solvabilitatea imediată a agenţilor economici este cunoscută şi sub denumirea de capacitatea de plată . Aceasta exprimă de fapt disponibilităţile băneşti la un moment dat sau pe o perioadă mai mică de 30 zile , în raport de obligaţiile de plată exigibile pe acelaşi termen .

Aprecierea solvabilităţii şi capacităţii de plată se face pe baza mărimilor absolute sau relative .

în mărimi absolute , solvabilitatea (Sv) este reliefată prin punerea în balanţă a disponibilităţilor băneşti lichide şi potenţiale (Dsb) , cu obligaţiile de plata curente ale agentului economic (Obp).

Dacă Dsb > Obp , atunci agentul economic are asigurata capacitatea de plată . In situaţia în care Dsb < Obp , nu are asigurată capacitatea de plată şi situaţia se înrăutăţeşte pe măsură ce se măreşte diferenţa dintre mărimea obligaţiilor de plată şi disponibilităţile băneşti.

Pentru efectuarea unei analize comparative a solvabilităţii în dinamică sau între diferiţi agenţi economici se apelează la exprimarea lichidităţii în mărimi relative . In acest sens se va calcula „gradul de solvabilitate" sau „capacitate de plată imediată" sau previzionată pentru un anumit interval de timp , utilizând relaţiile :

Obpi

Dbi

Obpt

-n "I

»; <?raduî previzfonat do sofvablUtste

Lfelj

_ ■ i | îttt^ttjii.nii - > - - ' . M. .1».'. jh'i.ttu

narare crariiil prHvî7lfinaî rin snlvahfftT3Tn a&tn rol puţin

j> i'leiT'i-ve-:1 wMaibjwdu*» pe TUJLPO rodjtw ■ sub lOH% a todJu o*

i------- . .

1 C2 Ksp = 100

teîoJt.- în care:Ksi - reprezintă gradul de solvabilitate imediată ; Ksp - gradul previzionat de solvabilitate ; Dbi - disponibilităţile băneşti imediate ; I- încasările ce se vor efectua în cursul perioadei analizate ; C - creditele ce se vor primi în perioada analizată ; Obpi - obligaţiile de plată imediate ;E?===SS3U^W_. ,,D x i Obpt - obligaţiile de plată pe întreaga perioadă

analizată , formate din obligaţiile de plată imediate , plus plăţile ce au scadenţă în intervalul analizat , inclusiv rata ia împrumuturi.

Un grad de lichiditate de cel puţin egal cu 100 atestă o situaţie pozitivă , greutăţile financiare accentuându-se pe măsura reducerii sub 100% a gradului de lichiditate .

Pentru caracterizarea stării de solvabilitate a agenţilor economici se poate folosi şi termenul de trezorerie , care poate fi;

trezorerie la vedere : '* trezorerie la scadenţă ; trezorerie previzională .Trezoreria la vedere (Trv) se calculează

ca raport între disponibilităţile băneşti (Dsb) şi obligaţiile

Ljr

Trezoreria \a scad*»»

DJ.- I Vt

35 128 867.ro!?79 7S1 S3B.00

81» 88) 5i2.U0

ncquîrra pe lm:s

njoBTKiachafa-Juiftiavc.i

- r

de plată exigibile pe termen scurt (Obps):

Trv =Dsp

Obps

40

Trezoreria la scadenţă {Trs) se determină ca raport între disponibilităţile băneşti (Dsb) plus valorile realizabile pe termen scurt (Vis) pe de o parte , şi obligaţiile de plată exigibile pe termen scurt (Obps), pe de altă parte :

Dsb + VisTrs =

Obps

Trezoreria previzională (Trp) ia în considerare , pe lângă disponibilităţile băneşti (Dsb) plus valorile realizabile pe termen scurt (Vis) şi alte încasări (Ain) plus valorile realizabile după expirarea perioadei (Vid) , iar la numitor, pe lângă obligaţiile de plată exigibile pe termen scurt , (Obps) , are în vedere şi alte plaţi prevăzute pentru aceasta perioadă (Apl) plus obligaţiile exigibile după expirarea perioadei (Obpd).

_ Dsb + Vis + Ain + VidTrp =----------------------------

Obps + Apl + ObpdUn agent economic are o situaţie pozitivă pe linia echilibrului financiar daca trezoreria la

vedere este cel puţin egală cu 0,25 , iar trezoreriile la scadenţă şi previzională sunt cel puţin egale cu 1 (unu).

în mod operativ , pentru urmărirea echilibrului dintre încasări şi plăţi, se va întocmi graficul de încasări şi plăţi previzionate , Apariţia unor decalaje între încasări şi plăţi , obligă la măsuri de

sprijinire a plăţilor prin solicitarea de noi împrumuturi sau la decalarea ori reducerea aprovizionărilor , cu deosebire la materiile şi materialele ce există în stoc peste necesar. De asemenea , se vor lua măsuri de impulsionare a desfacerii mărfurilor si de lichidare a unor imobilizări . Se va încerca astfel , o sincronizare între încasări şi plăţi cu efecte negative minime asupra activităţii agentului economic .

în mod indirect , lichiditatea agenţilor economici este pusă în relief de indicatorul „grad de asigurare cu disponibilităţi băneşti" (Gsb) calculat ca raport procentual între disponibilităţile băneşti (Dsb) şi totalul activelor circulante (Ac):

Gradul de aslgim.: - ,.„ _.spanifoilitatl banest-

tarea) şssfc*

OşbJ 279.79Î 839,00 t B?8 362 705.!»

oeaatem a-.ntui da asigurară cu ttKpantbilllati BarwssG valori p«stfi ■)% , nttrttttaru! 7-flnif ţttmtru

efectuam filalikii imediata «s» jakjura!

AcSe apreciază că un grad de asigurare cu

disponibilităţi băneşti de circa 3 - 5 % asigurănecesarul zilnic pentru efectuarea plăţilor imediate . Nivelul sub aceasta limită impune măsuri de accelerare a încasărilor în perioada imediat următoare .

1.2.11. Analiza eficienţei utilizării capitalului

Scopul fiecărei activităţi este obţinerea de efecte economice cât mai mari cu un anumit consum de capital, sau un consum cât mai redus de capital în vederea înregistrării anumitor efecte economice.

Eficienta utilizări: capitalului este dată de raportul dintre efectele economice (cifra de afaceri , valoarea adăugată , profitul brut sau net etc .) şi efortul depus de agentul economic

■■ • ' 4 1

concretizat în capitalul utilizat sau dintre mărimea capitalului folosit şi efecte economice înregistrate .

în aprecierea eficienţei utilizării capitalului pot fi folosiţi indicatori ce caracterizează eficienţa întregului capital sau care redau eficienţa utilizării capitalului fix , pe de o parte , şi circulant , pe de altă parte .

Deoarece în procesul de producere a bunurilor, de efectuare a lucrărilor sau de prestare a serviciilor participa întregul capital , indiferent de natura sa , eficienţa economică va fi mai bine oglindită de indicatorii calculaţi în funcţie de mărimea efectelor obţinute şi întregul capital antrenat în procurarea de resurse de producţie .

Rolul diferit pe care îl au activele fixe şi activele circulante in procesul de producţie şi desfacere , obligă şi la o analiză separata a eficienţei capitalului fix si a celui circulant.

Pentru aprecierea eficienţei capitalului total se pot folosi următorii indicatori: «' Cifra de afaceri la 1000 Ies capital :

Qf/1000 = ^-* 1000Ct f

Valoarea adăugată la 1000 lei capital:

QadQad/1000 =

CtProfitul brut la 1000 lei capital

1000

Pb/1000 =Ct

1000

Profitul ţ*3& ia iGSO lat

*u r«r 1» lt)« hi ocW SWKffl

1 SS4 646 545,00 -£LJ 1.O2B.59D 149,00

pn/Minn |f§§

rMmul de creştere a) Profitului Afitnu a testtor rţdmului de spc^irp a! «"apitahiîui total

I») i„

» Profitul net la 1000 lei capital:Pn

Pn/1000 = — *1000 Ctîn care ;Qf - reprezintă cifra de afaceri;Qad - valoarea adăugată ;Pb - profitul brut;Pn - profitul net.Utilizarea cu o eficienţă sporită a capitalului

total se obţine dacă ritmul de creştere a indicatorilor ce reflectă efectele obţinute (cifra de afaceri , valoarea adăugată , profit etc.) este superior ritmului de sporire al capitalului total.

Tot pentru aprecierea eficienţei utilizării capitalului se poate folosi şi indicatorul „volumul de

capital ce revine la 1000 Ies cifra de afaceri, valoare adăugată sau profit"

Ct/1000=-(Qf,Qad,Pb,Pn)

Reducerea consumului de capital pentru 1000 lei cifră de afaceri , valoare adăugată sau profit atestă creşterea eficienţei cu care este folosit capitalul de către agenţii economici.

în locul capitalului total , pentru aprecierea eficienţei economice poate fi utilizat capitalul permanent sau capitalul propriu , însă indicatorii sunt mai puţin edificatori în caracterizarea eficientei capitalului.

Eficienţa utilizării capitalului circulant , cu cele trei stadii ale circuitului economic , este reliefată de „viteza de rotaţie a activelor circulante" . Trecerea mai rapidă a activelor circulante prin fiecare stadiu al circuitului economic conduce la accelerarea vitezei de rotaţie şi la reducerea

Ct1000

42necesarului de active circulante pentru obţinerea unui anumit volum de producţie . Activele circulante eliberate pot fi utilizate pentru lărgirea producţiei în cadrul aceleiaşi unităţi economice sau , prin disponibilizare , pot fi utilizate de alţi agenţi economici .

Viteza de rotaţie a activelor circulante reflecta în mod sintetic schimbările intervenite în celetrei stadii ale circuitului economic (aprovizionare , producţie , desfacere).

Pentru aprecierea vitezei de rotaţie a activelor circulante se folosesc următorii indicatori:

> numărul de rotaţii (Kv):> durata unei rotaţii (Dr);> volumul activelor circulante la 1000

lei cifra de afaceri (Mc/1000).Numărul de rotaţii, denumit şi

coeficientul vitezei de rotaţie a activelor circulante , se determină ca raport între cifra de afaceri (Qf) si soldul mediu anual al activelorcirculante (Mc)

.si&L

Durata unei rotaţii se calculează ca raport între numărul de zile ale perioadei calendaristice analizate (T) şi numărul mediu de rotaţii (Kv):

Dr = — sau Dr =Kv Qf

Pentru a surprinde în evoluţie activele circulante , „soldul mediu anual" al acestora se stabileşte pe baza soldurilor trimestriale folosind relaţia :

\ AKt 1

Cosfitientut ¥itss*I de twtatte a ««wrfor ««.«fant*

cfi> «ntiivfceseide ratare a«svdw «arcciante fyv) se■titre Ofta de efacsn (QF) e solia ttssiM snad st. ad

4 532 243 543,00 Mc | 1 07B 362 705,00

marea «a «got t «t wto> <KJhre Binf&Kfs )Mi> si oraauu naK tspta ala vceaet ik rotat3estla'C8Eiucefs3C)e»SsFiâx(te«tjve ctedanta pentru db£s»rc

Q£

T*Mc

Mc = Mcn + Mc ffl

Volumul activelor circulante la 1000 lei cifră de afaceri denumit şi coeficient de folosire a activelor circulante , se stabileşte ca raport între soldul mediu anual al activelor circulante şi cifra de afaceri exprimată în mii lei:

Mc/l 000 = — * 1000 Qf

Acest indicator se află în raport invers proporţional cu coeficientul vitezei de rotaţie a activelor circulante şi arata necesarul de active circulante pentru a obţine 1000 lei cifră de afaceri .

Scăderea necesarului de active circulante la 1000 lei cifră de afaceri reflectă o eficienţa sporita în utilizarea activelor circulante şi o accelerare a vitezei de rotaţie a acestora .

Toţi cei trei indicatori ce reflectă eficienţa utilizării activelor circulante , sunt supuşi acţiunii directe a doi factori:

© Cifra de afaceri:

Mc0

®

^* 1000 -Mco/1000sMc/1000

Soldul mediu anual al activelor circulante

McAQf

.RĂ - PREZENTARE TEOF 43

Mc Kv

, Mc

Mc0

TXMc.-McJ

Mc/1000

Of.

Qf _Qfl~QBD ;

~Kv~ MeO j

Cifra d« afaceri-si;Sbfclul-ftt$diit

Qsi actvew cmjtarfte t

_O*lJj 4 ţ32 343 543,00 0»3 | 2 435 432 543,U0 Qft jj TeH^aStăjm

MLOI 985 498 951,00 MtOj «S6.4aa.96!,OU

fi

Ko I jiiti » a:.iaBia^ aQf[lr

1 „ ) " > . ' ■ ■

Eficienţa utilizării activelor circulante poate fi adâncită pe elementele componente ale activelor circulante , determinându-se şi contribuţia fiecărui element la modificarea vitezei de rotaţie a activelor circulante ia nivelul agentului economic :

i gi * kviKv ~ 100 unde: A'KV - reprezintă aportu! unui element

a! activelor circulante îa modificarea numărului derotaţii pe total active circulante ;

gi - ponderea unui element în total active circulante ;kvi - modificarea numărului de rotaţii la elementul studiat.Pentru stocurile de materii prime şi materiale etc, viteza de rotaţie se stabileşte pe baza

relaţie :Sm*T

Kvm =

unde:Kvm - reprezintă coeficientul vitezei de rotaţie pentru stocurile de materii şi materiale ; Sm - stucul mediu de materii prime şi materiale ; T- perioada în zile supusă analizei;

Vm - valoarea materiilor prime şi materialelor în perioada analizata . Pentru stocurile de produse în curs de execuţie (Kvpe) , in stabilirea coeficientului vitezei de rotaţie se foloseşte relaţia :

Vm

Spe*T Qfe

44

Kvpe =

(coeficienţilor

Jş roisbs :i:

in care:Spe - reprezintă stocul mediu de producţie în curs de execuţie ;T- perioada în zile supusă analizei;Qfe - producţia fabricată la costul de producţie .Pentru produse finite , coeficientul vitezei de rotaţie (Kvpf) se stabileşte :

Kvpf = ~------Qvc

unde:Spf - reprezintă stocul mediu de produse finite şi semifabricate ; T- perioada în zile supusă analizei; Qvc - producţia vândută la cost de producţie .Pentru clienţi (creanţele de exploatare) (Kve) coeficientul vitezei de rotaţie se determină:

Sc*TKve =

QafundeSe - reprezintă soldul mediu al clienţilor ;T- perioada în zile supusă analizei;Qaf - cifra de afaceri .Analiza diagnostic a eficienţei utilizării activelor circulante poate fi adâncită şi prin urmărirea

pe stadii ale circuitului economic . In acest scop este necesară determinarea vitezei de rotaţie a activelor circulante pe elemente , ţinând seama de stadiu! circuitului economic în care se află respectivul element de active circulante .

Un obiectiv important al analizei eficienţei activelor circulante îl constituie determinarea efectelor economice ale accelerării sau încetinirii vitezei de rotaţie .

Dintre efectele economice ale modificării vitezei de rotaţie a activelor circulante amintim: * eliberarea sau imobilizarea absoluta sau relativă de active circulante ; x creşterea profitului brut.

Eliberarea absolută se înregistrează atunci când agentul economic obţine aceeaşi cifră de afaceri cu un volum mai mic de active circulante , iar eliberarea relativă înseamnă obţinerea unei cifre de afaceri mai mari cu acelaşi volum de active circulante , sau când creşterea cifrei de afaceri devansează creşterea de active circulante ,

Eliberarea sau imobilizarea de active circulante se stabileşte pe baza uneia din relaţiile:

365

Mc,= (Dii-Dr0)-^

Qf,E = (Mc,/1000-Mc0/1000)-

1000Modificarea profitului brut pe seama creşterii eficienţei utilizării activelor circulante se

determină pe baza relaţiei:

în care:pbr - reprezintă profitul brut ce revine pe o rotaţie .Căile de accelerare a vitezei de rotaţie a activelor circulante sunt grupate pe cele trei stadii

ale circuitului economic :aprovizionare , producţie şi realizare (vânzare şi încasare).în stadiul aprovizionării este necesar ca aprovizionarea să se facă la timp , iar stocurile să

fie reduse la minim posibil . De aceea se vor lua măsuri de încheiere din timp a contractelor cu furnizorii şi sa fie prevăzute clauze clare privind termenul de primire a materiilor şi materialelor, de reducere a pierderilor prin păstrare si manipulare etc .

în stadiul producţiei , pentru accelerarea vitezei de rotaţie se vor lua măsuri de scurtare a ciclului de fabricaţie , se va produce în concordanţă cu cerinţele pieţei , atât sortimental , cât şi cantitativ şi calitativ .

în stadiul realizării se impune valorificarea produselor prin clienţii ce sunt viabili , au capacitate de plată , achită la timp contravaloarea documentelor (facturilor) etc.

1.3. ANALIZA RENTABILITĂŢI!

Rentabilitatea este acea categorie economica ce reflectă capacitatea agenţilor economici de a realiza profit, condiţie a viabilităţii lor intr-un mediu concurenţial, sursa pentru dezvoltarea activităţii. De mărimea rentabilităţii agenţilor economici sunt interesaţi proprietarii de factori de producţie, utilizatorii acestor factori, partenerii de producţie, partenerii de afaceri etc. Este indicatorul ce reflectă cel mai bine potenţialul economico-financiar al firmei.

Pentru aprecierea rentabilităţii se utilizează un sistem de indicatori ce se pot grupa în două categorii:

O indicatori de volum, care exprimă mărimea absolută a rentabilităţii;O indicatori exprimaţi în mărimi relative, care redau intensitatea sau gradul derentabilitate.

Dintre indicatorii care exprimă masa rentabilităţii cei mai importanţi sunt: profitul brut, profitul supus impozitării şi profitul net.

în grupa indicatorilor ce reflectă gradul de rentabilitate sunt incluşi: rata rentabilităţii economice, rata rentabilităţii financiare, rata rentabilităţii capitalului consumat, rata rentabilităţii comerciale.

1.3.1. Analiza profitului brut

Profitul brut obţinut de un agent economic, înregistrat în contul de profit şi pierdere, îi dă posibilitatea acestuia să-şi menţină potenţialul tehnic şi economic şi îi permite o expansiune raţionala, ţinând seama de evoluţia pieţei şi tendinţele conjuncturale.

ANALIZA ECONuMiCO-" i «u ' >-- ~ZZ1' "-' ^ _ "- 4g

Analiza diagnostic a profitului brut se va face atât static faţă de nivelul programat, sau o analiză dinamică prin intermediul căreia se va adopta strategia fiecărei unităţi economice.

în concordanţă cu structura veniturilor si a costurilor din contul de profit şi pierdere, există profitul brut obţinut din activitatea de exploatare (denumită şi activitate de bază), profitul brut obţinut din activitatea financiara si profitul brut înregistrat din activitatea excepţională.

Deoarece maximizarea profitului constituie premisa realizării obiectivelor strategice ale oricărui agent economic, identificarea căilor de creştere a acestui indicator presupune o analiză aprofundată prin utilizarea mai muitor modele deterministe, operând cu niveluri de comparaţie interne sau externe.

în analiza diagnostic a profitului brut se pot utiliza următoarele modele deterministe:l.Pb = V-Ch 2.Pb=Rb + Bf

A.Pb =

1000^ 10006J>b=Ct-R/100

l.Pb=Yqc —^ 100

S.Pb = ^Ui ■ Pbi = YjUt[s\ Phi

în care:Pb reprezintă profitul brut;V - venituri totale stabilite prin însumarea veniturilor din activitatea de bază (Vb) cu

veniturile din activitatea financiară (Vf) şi cu veniturile din activitatea excepţională (Vex).Ch - costurile totale aferente veniturilor stabilite prin însumarea costurilor aferente activităţii

de bază (Chb) cu costurile financiare (Chf) şi cu costuriie determinate de activitatea excepţională (Chex);

Rb - rezultatele financiare obţinute din activitatea de bază;Rf - rezultatele din activitatea financiară;Rex - rezultatele din activitatea excepţională;q - producţia fizică pe sortimente de produse;p - preţul de valorificare pe unitatea de produs;c - costul pe unitatea de produs;c/1000 - costurile la 1000 lei;Ct - capitalul total al unităţii, format din capitalul fix şi capital circulant, indiferent daca este

propriu sau împrumutat;R - rata profitului (rata rentabilităţii economice);r- rata rentabilităţii capitalului consumat;Ui - unităţile de producţie pe tipuri (sonde de extracţie a hidrocarburilor pe tehnologii de

extracţie-erupţie naturala, prin pompare sau prin introducerea de aer cald pentru ridicarea presiunii; suprafaţa pe culturi; efectivul de animale pe specii şi pe categorii etc);

Ut - unităţile totale date în exploatare;g - structura unităţilor de exploatare pe tipuri;pbi - profitul brut pe o unitate de exploatare.

, i_ h t I f

47

Analiza profitului brut

JT~Primul model determinist pune în evidenţă corelaţia dintre modificarea veniturilor şi a

costurilor de producţie aferente veniturilor. Conform acestui model, un agent economic poate sa-şi mărească profitul brut în următoarele situaţii:

© cu acelaşi consum de resurse, deci la acelaşi volum de costuri, printr-o mai buna utilizare a resurselor şi printr-o valorificare a produselor pe pieţele mai avantajoase, va realiza un volum sporit de venituri;

© antrenează consumuri suplimentare de factori de producţie, dar creşterea costurilor să

fie devansata de sporirea veniturilor;pentru obţinerea unui anumit volum de venituri va antrena un consum mai mic de factori de producţie, deci va reduce costurile; © va economisi din resursele de producţie, chiar daca se va reduce volumul activităţii, cu

condiţia ca diminuarea costurilor de producţie să devanseze reducerea veniturilor. Al doilea model determinist are în vedere gruparea costurilor pe tipuri de activităţi: de bază, financiara şi excepţionala. El permite să se calculeze aportul fiecăreia dintre cele trei activităţi la realizarea profitului brut înscris în contul de profit şi pierdere prin închiderea conturilor de venituri şi cheltuieli.

Celelalte modele deterministe sunt folosite cu deosebire în urmărirea profitului brut obţinut din activitatea de bază, fiecare din ele punând în evidenţă aportul anumitor factori la modificarea profitului brut.

Astfel, modelul trei permite calcularea acţiunii următorilor factori asupra profitului obţinut din activitatea de bază:

•/ Volumul producţiei totale (producţia marfă fabricată dacă se urmăreşte profitul brut potenţial, sau cifra de afaceri, dacă se analizează profitul brut din activitatea de bază).

©

-l

Structura pe sortimente de produse:

Costul pe unitatea de produs:

Preţul de valorificare a produselor:

Volumul producţiei totale exercită nu numai o acţiune directă, ci şi una indirectă prin intermediul costului pe unitatea de produs. Acţiunea indirectă se explică prin faptul că mărirea sau micşorarea producţiei totale conduce la reducerea şi respectiv creşterea costului pe unitatea de

ANALIZA ECONOM! CO"";N<\N:-".'':! ARA - '"'"'[■•ICN""".^" TiO'-l^Tt." 4 4g

produs pe seama cotei de costuri fixe în raport cu volumul producţiei care revin pe unitatea de produs.

De aceea nu întâmplător se pune un accent mare pe creşterea cifrei de afaceri în vederea sporirii profitului brut obţinut din activitatea de bază.

Modelul patru este utilizat în urmărirea profitului în unităţile ce au activitatea organizată pe subunităţi cu autonomie gestionară internă (unităţi comerciale organizate pe magazine, societăţi comerciale agricoie organizate pe ferme, unităţi de tip Holding cu subunităţi comerciale organizate pe principiul gestiunii interne etc). Prin intermediul acestui model se poate face localizarea factorilor ce acţionează asupra profitului brut din activitatea de bază şi se poate calcula aportul fiecărei subunităţi componente la modificarea absolută sau procentuală a profitului din activitatea de bază. Aportul la modificarea absolută a profitului brut este dat de creşterea profitului în fiecare subunitatea componentă, iar aportul la modificarea procentuală a profitului brut pe întreaga unitate se calculează pe baza relaţiilor:

Pb

sau

în care:

100 p b % ~ loo

Akpb% - reprezintă aportul unei subunităţi sau tip de activitate la modificarea procentuală a

profitului brut la nivelul unităţii;APbk% - modificarea procentuală a profitului brut în subunitatea componentă analizată:g0 - ponderea în baza de comparaţie a profitului deţinut de subunitatea componentă;IPbk - indicele modificării profitului brut pe subunitate;Modelul evidenţiază că pentru stabilirea unor direcţii concrete de acţiune în vederea sporirii

profitului unui agent economic, se impune adâncirea analizei acestui indicator prin utilizarea altor modele deterministe, la acele subunităţi componente care deţin pondere însemnată în profitul brut al agentului economic, sau în care s-a înregistrat ce! mai mare procent de reducere a sa.

Al cincilea model se utilizează pentru analiza şi diagnoza profitului brut potenţial sau a celui din activitatea de bază şi reliefează acţiunea exercitată de cifra de afaceri, sau după caz, de producţia fabricată, şi costurile la 1000 lei. Acţiunea celor doi factori se calculează pe baza relaţiilor:

O Influenţa cifrei de afaceri (sau după caz producţiei fabricate):

Pb 1 0 Q 0 V o )

din care:x pe seama producţiei fizice pe sortimente (q):

x AqPh = 2uWi4o)Po *(1000_c ij000)

1000 pe seama preţului la valorificarea produselor:

A p = pb

O Influenţa costului la 1000 lei:Al1000 = ^ qiPl *(cn /1000-c, /1000)Pb 1()0() v o i

Un agent economic pentru a-şi mări profitul poate acţiona şi în direcţia creşterii costurilor la 1000 lei prin cheltuieli de reclamă sau prin consum suplimentar de resurse ce vor îmbunătăţi

' - ~ C - - - - - - ■ • ■ ■ - - 4 9

calitatea produselor sau serviciilor, dar sporul de profit pe seama creşterii cifrei de afaceri trebuie să fie, ca valoare absolută, superioară diminuării profitului ca urmare a acţiunii nefavorabile a costurilor la 1000 iei.

Modelul şase explică modificarea profitului brut prin acţiunea directă a capitalului total (fix şi circulant, propriu sau împrumutat) şi a ratei profitului denumită şi rata rentabilităţii economice. Prin urmare, an agent economic poate apela la împrumut de capital în vederea dezvoltării activităţii şi creşterea profitului din activitatea de bază, numai dacă sporul de profit din activitatea de bază pe seama creşterii capitalului este superior creşterii costurilor financiare cu dobânzile la credite, deci contracarează reducerea profitului din activitatea financiară pe seama costurilor din acea activitate.

Influenţa celor doi factori se stabileşte: O Capitalul total utilizat:

A ( O , C 0 ) O Rata

rentabilităţii economice (rata profitului):

A n U l îooAl şaptelea model determinist pune în evidenţa influenta capitalului consumat (valoarea

resurselor consumate) şi a ratei rentabilităţii acestui capital (denumita in vorbirea curenta rata beneficiului). Se desprinde necesitatea reducerii costurilor (capitalului consumat) şi a creşterii ratei rentabilităţii acestor resurse.

Acţiunea celor doi factori se stabileşte:1. Influenta capitalului total consumat:

100 din care: x pe seama producţiei fizice pe sortimente (q):

100 x pe seama costului pe unitatea de produs:

. * ro100

2. Influenţa ratei rentabilităţii capitalului consumat:

100Deoarece creşterea volumului producţiei fizice pe sortimente este o consecinţa impusa de

piaţa şi de necesitatea sporirii activităţii agenţilor economici, direcţia în care se poate acţiona pentru diminuarea capitalului consumat pe produse şi creşterea ratei rentabilităţii o constituie reducerea costului pe unitatea de produs.

Ultimul modei determinist da posibilitatea ca, în acele ramuri de activitate în care se vorbeşte de unităţi de producţie, sa se poată cuantifica acţiunea următorilor factori;

1. Numărul total de unităţi de producţie (sonde, suprafaţă de producţie, magazine etc.) exploatate:

în care lut reprezintă indicele modificării numărului de sonde, a suprafeţei totale etc). 2. Structura unităţilor de producţie pe tipuri sau categorii:

3. Influenţa profitului brut obţinut pe unitatea de producţie:

50

1.3.2. Analiza rezultatelor cu ajutorul soldurilor intermediare de gestiune

Indicatorii parţiali ai rentabilităţii pot fi urmăriţi cu ajutorul tabloului soldurilor intermediare de gestiune.

Excedentul brut de exploatare (E.B.E.) este indicatorul ce evidenţiază rezultatul economic brut obţinut din activitatea de exploatare a agenţilor economici. Se obţine prin însumarea valorii adăugate (Qad) cu subvenţiile de exploatare (Sbe), din care se scad taxele şi impozitele datorate (mai puţin impozitul pe profit şi taxa pe valoare adăugată) (IT) şi costurile cu personalul (Cv).

EBE = Qad + Sbe -IT- CvExcedentul brut de exploatare este un surplus

potenţial degajat din activitatea curentă a agenţilor economici. El este purtător al fondurilor ce permit asigurarea reproducţiei mijloacelor supuse amortizării şi achitarea obligaţiilor faţă de cei ce au contribuit cu capitaluri la finanţarea activităţii.

Excedentul brut de exploatare nu este afectat depoliticile de amortizare şi de stabilire a provizioanelor, fiind mai omogen decât indicatorii cuprinşi în tablourile de fluxuri băneşti sau în cele contabile.

Rezultatul exploatării (RE) reprezintă surplusul sau deficitul generat de activitatea curentă, denumită şi activitate de exploatare. Se stabileşte prin compararea veniturile totale de exploatare cu cheltuielile totale de exploatare şi exprimă performanţele înregistrate de activitatea de producţie şi comercială in funcţie de politica financiară si fiscala echipei manageriale.

Tabloul soldurilor intermediare de gestiune Venituri Cheltuieli Sold intermediar de

gestiune

Vânzări de mărfuri Costul mărfurilor vândute Marja comercială

Producţia vânduta + Producţia stocată + Producţia de imobilizări

Producţia exerciţiului

Producţia exerciţiului + Marja comercială

Costuri intermediare Valoare adăugată

Valoarea adăugată+ Subvenţii de exploatare

Cheltuieli cu personalul Impozite şi taxe (fără impozit pe profit şi T.V.A.)

Excedentul brut de exploatare (E.B.E.)

E.B.E. + Veniturile din aprovizionare + Alte venituri de exploatare

Aprovizionări şi provizioane + Alte cheltuieli de exploatare

Rezultatul exploatării

Rezultatul exploatării + Venituri financiare

Cheltuieli financiare Rezultatul curent

Venituri excepţionale Cheltuieli excepţionale Rezultatul excepţional

brut de «

H k A t ofc^at.lor -S'a de ce ce au contrin.fr o. capcaLn ia Fnantarsa atSvftat1

Rezultatul curent + Rezultatul excepţional

PREZ

Impozit pe profit Participarea salariaţilor la rezultate

Rezultatul exerciţiului după impozitare

51 T -"

Rezultatul exploatării se poate stabili nu numai prin diferenţa între veniturile şi cheltuielilede exploatare conform modului de înregistrare în Contul de profit şi pierdere, ci şi pornind de la excedentul brut de exploatare folosindu-se următoarea relaţie:

Re = EBE + (Vp + Ae) - (Cha + Che)în care:RE - reprezintă rezultatul exploatării;EBE - excedentul brut de exploatare;Vp - venituri din provizioane de exploatare;Ae - alte venituri din exploatare;Cha - costurile cu amortizarea şi provizioanele

de exploatare;Che - alte cheltuieli de exploatare.

Rezultatul exploatării este un indicator urmărit de bănci şi acţionarii care finanţează activitatea deoarece constituie sursa restituirii

împrumuturilor sau de calculare a

ftezuitâtu! fcsţsteatarit

<-A.) -<a.+ek.>::

agenţilor economici dividendelor.

1.3.3. Analiza fluxurilor de trezorerie

Fluxurile de trezorerie sau capacitatea de autofinanţare, denumite şi CASH - FLOW, reprezintă surplusul (deficitul) monetar determinat ca diferenţă între încasări din activitatea de exploatare, financiară sau excepţională şi plăţile impuse de aceleaşi activităţi ale unui agent economic într-un exerciţiu financiar.

Acest indicator prezintă importanţă pentru activitatea managerială m programarea şi alocarea resurselor financiare.

Fluxurile de trezorerie sunt o componentă a sistemului de intrări şi ieşiri de resurse, permiţând indicii cu privire la sănătatea financiară a unei firme. Nivelul acestui indicator demonstrează capacitatea agenţilor economici de a genera suficiente disponibilităţi băneşti care să permită plăţile către creditori, furnizori, salariaţi sau a obligaţiilor faţă de buget ori alte persoane terţe. De subliniat ca pot fi cheltuite disponibilităţile băneşti şi nu profitul contabil, acesta din urmă nereflectând încasările şi plăţile firmelor.

Se poate vorbi de următoarele tipuri de fluxuri de tranzitare (CASH - FLOW):a) în funcţie de incidenţa impozitului pe profit:

® Fluxurile de trezorerie înainte de impozitare;® Fluxuri de trezorerie după reducerea impozitului pe profit;

b) In funcţie de tipul activităţii agentului economic:s Fluxuri de trezorerie din exploatare;S Fluxuri de trezorerie din afara exploatării; S Fluxul globa! de trezorerie;

c) In funcţie de scopul estimării:O Fluxul net de trezorerie folosit în analiza proiectelor de investiţii;O Fluxuri de trezorerie libere folosit în analiza potenţialului unei firme în scopul uneieventuale achiziţii;

d) In funcţie de momentul determinării:

ANALI r „ - t ~rr ~ ARE TEORETICA 52

r Fluxul potenţial de trezorerie care se determină în activitatea de programare aactivităţii; > Fluxul efectiv de trezorerie fiind cel constatat in urma desfăşurării

activităţii.

Pentru calcularea fluxului de trezorerie se poate porii de la excedentul brut de exploatare sau de la profitul net, uti!izându-se relaţiile:

1. FT = EBE+(Vp-Cha) + (Vf - Cf) - Sp - Ip unde:FT reprezintă fluxul de trezorerie; EBE excedentul brut de exploatare; Vp venituri din provizioane de exploatare; Cha costuri cu amortizarea şi provizioanele de exploatare; Vf veniturile financiare; Cf costurile financiare; Sp participarea salariaţilor la profit; Ip impozitul pe profit;

De subliniat că în veniturile şi costurile financiare nu sunt incluse cele ce privesc provizioanele.

2. FT = Pn + (Ap - Rp) + (Vnc - Vva)unde:Pn reprezintă profitul net;Ap - sume distribuite pentru constituirea amortizărilor şi provizioanelor;Rp - valoarea provizioanelor reluate;Vnc - valoarea mă contabilă a activelor cedate la terţi;Vva - veniturile obţinute din vânzarea de active.

Indicatorul fluxul de trezorerie cuprinde elemente generate de toate tipurile de activitate ale firmei, având deci un caracter global în raport cu excedentul brut de exploatare. El asigură legătura dintre analiza rezultatelor economice şi analiza fluxurilor financiare.

Analiza fluxurilor de trezorerie

JiL:

Record: ..M|; 11

Fluxul de trezorerie are dezavantajul faptul ca esie afectat de impactul politicilor de amortizare şi provizioane, prin implicaţiile fiscale ale acestora.

Capacitatea de autofinanţare demonstrează posibilitatea finanţării totale sau parţiale a noilor investiţii, creşterea fondului de rulment, rambursarea împrumuturilor şi plata dobânzilor etc.

Autofinanţarea dă posibilitatea menţinerii nivelului existent a! activităţii sau extinderii acesteia, în aceste condiţii creşte independenţa financiară a firmelor.

-, i_r ' r- - ĂNCSA* :-, - ■■- ' - 53

Creşterea autofinanţării se poate realiza şi prin diminuarea dividendelor distribuite acţionarilor, dacă aceştia din. urmă sunt convinşi că această acţiune va determina o creştere economică în perioada următoare.

1.3.4. Analiza profitului net

Profitul net este acea parte din profit care rămâne după scăderea impozitului pe profit şi prezintă importanţă deosebită deoarece el este sursa de constituire a mai multor fonduri, inclusiv a fondului de dezvoltare şi a dividendelor. Pentru determinarea profitului net este necesar să se calculeze mai întâi profitul supus impozitării (Psi) care se stabileşte pe baza relaţiei:

Psi = Pb-Df + ChnPb reprezintă profitul brut, stabilit prin însumarea rezultatelor financiare obţinute în

activitatea de bază, cu cele din activitatea financiară şi cu cele din activitatea excepţională;Df - deducţiile fiscale care se referă la pierderile din anii precedenţi şi reducerea de impozit

stabilită prin acte normative;Chn - cheltuielile ce depăşesc nivelul admis prin acte normative (cum ar fi cheltuielile de

protocol, cheltuielile de transport etc.) şi cele neadmise să se scadă din rezultatul impozabil (amenzi, penalităţi, provizioane nedeductibile etc).

Schematic profitul net se reprezintă astfel:

-Rb rezultate din activitatea de baza rezultate din activităţi financiare

cota impozit pe profitSchema sinoptică a influenţei factorilor asupra profitului net Pentru calculul şi analiza profitului net se poate folosi relaţia:

(100-c/m)

100unde:cim reprezintă cota medie de impozit pe profit.Modelul demonstrează necesitatea unei

politici a impozitului pe profit care să stimuleze dezvoltarea economică. Cotele proporţionale pe profit nu trebuie să fie o frână în dezvoltarea activităţii agenţilor economici, ci să=i stimuleze în acest sens. Includerea în deducţii fiscale a acelei părţi din profit folosită pentru dezvoltarea economică va avea ca efect dezvoltarea economică în ritm susţinut.

1.3.5. Analiza indicatorilor de intensitate a rentabilităţii

Pentru o mai buna informare a celor interesaţi de mersul activităţii unui agent economic, pe lângă indicatorii de volum ce caracterizează rentabilitatea interesează şi gradul de rentabilitate pus în evidenţă de indicatorii de intensitate a rentabilităţii.

în analiza ratei rentabilităţii se utilizează următorul sistem de indicatori:© rata rentabilităţii economice (rata profitului); t

© rata rentabilităţii capitalului consumat,

Rex rezultate din activităţi excepţionale

Profitul r.et

modfc de tmptât. m mft* \

S4.3SS.&43.QG

r ~tti-U3£ j-i r IJL Ju. dna ir

© rata rentabilităţii financiare,© rata rentabilităţii comerciale.Ratele de rentabilitate se stabilesc ca un raport procentual între masa profitului şi efortul

depus pentru obţinerea lui, care poate fi capitalul permanent, capitalul total, capitalul propriu, capitalul consumat, cifra de afaceri etc.

O parte din aceşti indicatori pot fi urmăriţi la toate nivelele organizatorice, iar alţii numai la anumite nivele.

Rata rentabilităţii economice se calculează ca raport procentual între profitul unităţii şi capitalul total al unităţii concretizat în active fixe şi active circulante, indiferent dacă este vorba de capitalul propriu sau de cel împrumutat. în locul capitalului total poate fi luat în calcul capitalul permanent format din capitalul propriu şi împrumuturile pe termen mediu şi lung.

ftsrarrt «J

In calcularea ratei rentt v economice (rata profitului) în funcţie de profitul total şi capitalul total (total active) se pot utiliza următoarele modele deterministe:

, „ Pb_____ „ Pb*100

Ct Ef*Kv*RcEf + Kv

r:itei rcnUibifiUitii

Cf + Cc

2.R =

3.R =

100in care:

Pb reprezintă profitul brut total;Ct - capitalul total;Cf- capitalul fix;Ce - capitalul circulant;

Ef - eficienţa activelor fixe dată de raportul dintre cifra de afaceri (Qaf) şi activele fixe (Af);

Kv - coeficientul vitezei de rotaţie a activelor circulante stabilit ca raport intre cifra de afaceri (Qaf) şi soldul activelor circulante (Ac);

Re - rata rentabilităţii comerciale (raportul procentual dintre profitul brut - Pb şi cifra de afaceri -Qaf);

gi - structura capitalului total pe subunităţi;Ri - rentabilitatea economică pe subunităţi.Primul mode! reliefează concordanţa dintre evoluţia profitului brut şi capitalul total, format

din capitalul fix (active fixe) şi capital circulant (active circulante). Un. agent economic îşi va spori rata profitului atunci când ritmul creşterii capitalului este devansat de cel al profitului brut, acest lucru presupunând ca in condiţiile angajării de capital suplimentar, eficienţa marginală a acestuia să fie superioară eficienţei folosirii capitalului deja existent.

J rapAahJL' toci) ocatw * tunt rt rs-rj rip*-;* ţwmanarit ţfonitt âr c p-aptj s- wjf ucuft ţ&- ftjri-e'i rest si itno j

- j

crestpfj» al raprta*"}jiji ^ste deyansar ,*• roi o' , acest lucru pTc-upunantl rj n r.tindrtuw f

_J

ANALIZA ECONr "I • ~- Z--------"HCA 55

Modificarea ratei rentabilităţii economice se explică prin acţiunea următorilor factori: I. Capitalul total:

= ^ 0

a , ct0

din care datorită:im Capitalului fix (active fix):

*\00-R0

'■«*" Capitalul circulant (active circulante):Ph Ph

t f = 1 0 0R Ctx Cfx+Cc0

2. Profitul brut:

Influenţa profitului brut poate fi defalcată în acţiunea factorilor de ordinul doi, în funcţie de modelul determinist folosit în analiza şi diagnoza acestui indicator.

Al doilea model determinist permite urmărirea ratei rentabilităţii economice prin prisma

eficientei utilizării activelor fixe pe baza cifrei de afaceri la un leu active fixe \Ef=—\1 aV ' 4f)

eficienţei utilizării activelor circulante apreciată pe baza coeficientului de rotaţie calculat ca raport

între cifra de afaceri şi soldul mediu anual al activelor circulante \Kv-~\ şi a ratei rentabilităţiiV Ac)

comerciale calculată ca raport între profitul brut şi cifra de afaceri \RC = — *100 j.

Influenţa acestor factori asupra rentabilităţii economice se stabileşte pe baza relaţiilor: a Modificarea eficienţei activelor fixe:

Ef _EJ\*Kv 0 *Rc 0Ef\+Kv()

n Modificarea coeficientului de eficienţă a activelor circulante:

° Modificării rentabilităţii comerciale;

Pentru creşterea ratei rentabilităţii economice este necesar să se acţioneze concomitent direcţiile sporirii eficienţei activelor fixe şi circulante şi a creşterii ratei rentabilităţii comerciale.

Modelul trei se foloseşte în unităţile compuse din subunităţi cu autonomie gestionară un< se poate identifica mărimea capitalului fix şi circulant utilizat de fiecare subunitate. Modifican ratei rentabilităţii economice se explică prin acţiunea directă a doi factori:

1. Structura capitalului total pe subunităţi componente:

2. Rata rentabilităţii economice pe subunităţi:

• . H ' '• ' ' •* ; ' "■*" ' ' i-'.-i'-.........FETICĂ

56

Unde rfi reprezintă nivelul recalculat al rentabilităţii economice, calculat ca produs întrestructura efectivă a capitalului total pe subunităţi componente şi rentabilitatea economică în baza de comparaţie pe subunităţi componente;

r JLSh* Ri « R 100

Se evidenţiază necesitatea creşterii capitalului in subunităţile în care rata rentabilităţii economice este sporită şi a promovării acţiunilor de sporire a rentabilităţii pe subunităţile componente.

Rata rentabilităţii economice mai poate fi stabilita şi prin aportul profitului obţinut din activitatea de exploatare la activele de exploatare, acestea fiind formate din imobilizările corporale exclusiv imobilizările în curs de execuţie) şi activele circulante în exploatare.

De asemenea, în locui capitalului total în aprecierea ratei rentabilităţii economice poate fi utilizat capitalul permanent format din capitalul propriu si împrumuturile pe termen mediu si lung, sau numai din capitalul propriu.

Există şi opinii după care, în calcularea rata rentabilităţii economice capitalului total este înlocuit cu capitalul permanent (Kp), urmat din capitalul propriu (Kpr) şi capitalul împrumutat (Kî):

Re = —*100 = ———*100Kp Kpr + Kî

în obţinerea de profit trebuie ţinut seama şl de capitalul atras, motiv pentru se recomandă să se apeleze în mai mică măsură la utilizarea acestei modalităţi de calcul.

De asemenea, în teoria economică, pentru stabilirea ratei rentabilităţii economice sunt prezentate relaţiile:

Aesau

FBF FBF *100

Ke In + NFRîn care:EBE reprezintă excedentul brut în exploatare; Ae - activele de exploatare; In - imobilizările nete; NFR - necesarul de fond de rulment; Ke - capitalul economic.

Aceste modalităţi de calcul a ratei rentabilităţii economice au următoarele limite: ® EBE poate avea valori ridicate, dar după deducerea amortizării, provizioanelor şi a altor cheltuieli de exploatare, precum si a cheltuielilor financiare, agentul economic să înregistreze profit zero sau chiar o pierdere;

® activele fixe participă în procesul de producţie cu întreaga lor capacitate, nu numai cu cea reprezentată de valoarea rămasă neamortizată;

® capitalul circulant, expresia surselor pentru finanţarea activelor circulante este mult mai mare decât necesarul de fond de rulment.

Rata rentabilităţii capitalului consumat, denumită şi rentabilitatea resurselor consumate, se calculează ca raport procentual între profitul brut obţinut din activitatea de baza şi capitalul consumat reflectat de costurile de producţie. Pentru calculul şi analiza acestui indicator de rentabilitate se pot folosi mai multe metode deterministe:

1„R = —*100C/Î

Yqp-Yqc YQ[g]p~YQ[g]c

gi * Ri3R

100în care:Pb reprezintă profitul brut obţinut din activitatea de bază;Ch - costurile de producţie aferente activităţii de bază;Q - producţia totală:q - producţia fizică pe sortimente;p - preţul de valorificare pe unitatea de produs;c - costul pe unitatea de produs;gi - structura capitalului consumat pe produse, deci structura producţiei exprimată în cost

de producţie;Ri - rata rentabilităţii pe produs.Rata rentabilităţii capitalului consumat se poate urmări la toate nivelurile organizatorice,

începând de la nivel de produs şi până ia nivelul agentului economic sau chiar la nivel macroeconomic.

Primu! mode! determinist scoate în relief concordanţa dintre ritmul profitului brut şi ritmul costurilor aferente activităţii de bază. Creşterea ratei rentabilităţii, în condiţiile sporirii consumului de resurse, deci a capitalului consumat, va avea loc numai dacă rata abilităţii consumului marginal de resurse va fi superioară.

Modificarea ratei rentabilităţii se datorează:® Costurilor totale aferente activităţii de bază (capitalului consumat):

Chx Ch0

® Profitului brut obţinut în activitatea de bază:

Ch,

Al doilea model pune în evidenţă acţiunea directă a următorilor factori asupra ratei rentabilităţii:

o Structura producţiei;

o Costul pe unitatea de produs:

o Preţul de valorificare pe unitatea de produs:

Volumul producţiei totale nu exercită acţiune directă asupra ratei rentabilităţii capitalului consumat, deoarece acţionează în acelaşi sens şi cu aceeaşi intensitate atât asupra numărătorului (profitul brut), cât şi asupra numitorului (costurile de producţie). în schimb, acţionează indirect prin intermediul costului pe unitatea de produs şi direct prin intermediul preţului de valorificare.

f--"■""' ~- - ~>~~~,~ l !f NT.ARE TbOkETICA 58

Influenţa indirectă prin intermediul costului pe unitatea de produs se explică prin aceea că, paralel cu sporirea producţiei, se reduce costul pe unitatea de produs pe seama costurilor constante în raport cu volumul producţiei

Prin intermediul preţului, volumul producţiei acţionează numai în cazurile când se modifică raportul dintre cerere şi ofertă, încât determină schimbarea preţului de valorificare a produselor.

Ultimul model determinist pune în evidenţă acţiunea structurii producţiei exprimată în cost pe unitatea de produs (structura costurilor de producţie pe sortimente de produse sau structura capitalului consumat pe produse) şi rentabilitatea la nivel de produs. De menţionat că rata rentabilităţii capitalului consumat se poate stabili şi pe produse. Influenţa directă a celor doi factori se determină pe baza relaţiilor:

x Structura capitalului consumat pe produse (structura costurilor pe produse):

x Rentabilitatea la nivel de produs:

unde rR se stabileşte în funcţie de structura efectivă şi rata rentabilităţii pe produse în baza de comparaţie:

100La nivel de produs rata rentabilităţii se calculează ca raport procentual între profitul pe

unitatea de produs şi costul pe unitatea de produs, conform relaţiei:

o cRezultă că rentabilitatea pe produs este supusă acţiunii directe a următorilor doi factori:

O Costul pe unitatea de produs:

O Preţul de valorificare

cxSistemele de relaţii factoriale utilizate în calculul şi analiza rentabilităţii capitalului consumat

evidenţiază că pentru creşterea acestui indicator trebuie să se acţioneze în următoarele direcţii:° reducerea costurilor pe unitatea de produs prin: schimbarea tehnologiilor de

fabricaţie, folosirea înlocuitorilor care să nu afecteze calitatea produselor, îmbunătăţirea normelor de muncă în vederea diminuării costurilor cu munca vie pe unitatea de produs etc;

a îmbunătăţirea calităţii produselor şi valorificarea lor pe mai avantajoase pieţe, sporind astfel preţul mediu de valorificare pe unitatea de produs;

° schimbarea structurii producţiei în favoarea produselor cu grad sporit de rentabilitate, cu condiţia ca respectivele produse sa fie cerute de piaţă, deci să aibă asigurată desfacerea.

Rata rentabilităţi; financiare este un indicator calitativ al rentabilităţii ce se exprimă ca raport procentual între profitul net şi capitalul propriu. în analiza şi diagnoza acestui indicator se foloseşte următoarea relaţie:

R* = — *ioo Cp

undePn reprezintă profitul net;Cp capitalul propriu.

PREZENTARE TEORETICA 59

Rentabilitatea financiară este în funcţie de structura capitalului permanent, adică de proporţia dintre capitalul propriu şi

capitalul împrumutat, raport cunoscut în practica economică sub denumirea de „pârghie financiară".

Analiza acestui indicator evidenţiază în ce măsura capitalul propriu, si cu deosebire de cel adus de acţionari în societăţile comerciale mixte, are sau nu o rentabilitate care să conducă la stimularea acţionarilor în cumpărarea de noi acţiuni, sau aceştia vor proceda la retragerea aportului de capital.

Când rentabilitatea financiara este sub nivelul ratei dobânzii acordată de bănci sau de C.E.C., atunci există tendinţa de retragere a unei părţi din capital sau de vânzare a acţiunilor la bursa de valori sub valoarea lor nominală. Dacă rentabilitatea financiară este superioară ratei dobânzii, atunci există tendinţa procurării de acţiuni de !a societatea comercială respectivă, şi deci sporirea capitalului propriu.

Managerul unei unităţi trebuie să aleagă structura cea mai favorabilă a capitalului permanent, având în vedere autonomia financiară, dar şi riscurile ce le implică apelarea la credite.

Pentru analiza ratei rentabilităţii financiare se poate folosi şi următorul model:Ki

Rx = R-(R~Rd)*~ *| 1100

Cp

unde:ki reprezintă cota medie de impozit pe profit; R rata rentabilităţii economice; Rd - rata medie a dobânzii pentru capitalul împrumutat;Cp - capitalul propriu stabilit ca diferenţă între capitalul total (Ct) şi capitalul împrumutat; D - capitalul împrumutat;Modelul evidenţiază că, pentru creşterea ratei rentabilităţii financiare trebuie acţionat în

următoarele direcţii:• sporirea ratei rentabilităţii economice, acţionându-se asupra factorilor prezentaţi la

analiza acestui indicator;• diminuarea raportului dintre capitalul împrumutat şi capitalul propriu;• reducerea ratei medii a dobânzii prin restituirea la timp a creditelor şi prin alegerea

acelor creditori (bănci) cu cel mai scăzui procent de dobândă.Influenta factorilor asupra ratei rentabilităţii financiare se calculează pe baza relaţiilor:

O Influenţa rentabilităţii economice;

AR - R (R Rd \ ®° *l 1 /a° I Rx

R [ l ' ° 'q> O j l 100J °O Influenţa ratei medii a dobânzii pentru capitalul împrumutat:

= (Rd1-Rd0)Cp0

O Influenţa raportului dintre capitalul împrumutat şi capitalul propriu:

(D D

tip 100

D,iL*

1 —

KCPo

O Influenţa cotei medii de impozit pe profit100,

R.-iR.-Rd,) cPl 100

In teoria economică, pentru aprecierea ratei rentabilităţii financiare se utilizează şi indicatorul denumit „multiplicatorii! capitalului propriu" (Mp), stabilit ca raport între activele totale (At) şi capitalul propriu (Kpr).

J<~sRE T'-IO^TS-'*.* 60

KprAcest indicator permite să se evidenţieze în ce măsură folosirea capitalului împrumutat la

finanţarea activelor contribuie sau nu la creşterea rentabilităţii financiare, în care scop se apelează următoarea relaţie:

Rf = Mp * Ea * pn în careEa - reprezintă eficienţa activelor totale calculată ca raport intre cifra de afaceri (Qaf) şi

activele totale (At):

I JIA -*— ——————

At pn - profitul net obţinut la un leu cifră de afaceri:

Pnpn =

Qaf Multiplicatorul capitalului propriu poate fi determinat şi pe baza relaţiei:

Mp = ^Kpr

unde D reprezintă datoriile (capitalul împrumutat).Rata rentabilităţii comerciale se calculează ca raport procentual între profitul brut şi cifra

de afaceri, in calculul acestui indicator se pot folosi următoarele modele deterministe:Pb \.Rc =

— *100Of

2 . R c = ^ ' ^ ....«-*'■ * 100

<i * rd

100în care:Re reprezintă rentabilitatea comercială (rata rentabilităţii calculată pe baza cifrei de

afaceri);Fh - profitul brut al unităţii;gi - structura cifrei de afaceri pe produse sau pe subunităţi componente;rci rentabilitatea comercială la nivel de produs sau subunitate componentă.Primu! mode! scoate în evidenţă că nivelul rentabilităţii comerciale pe întreaga unitate

economică este funcţie de corelaţia dintre ritmul evoluţiei profitului brut si cel al cifrei de afaceri.Modificarea rentabilităţii comerciale se datorează •

Cifrei de afaceri:Ph.

- R c 0R Qf t

Profitului brut obţinut de agentul economic:AFb PM-PbO

IA „ —------------------------1 UUonPrin cel de al doilea model determinist, creşterea sau reducerea rentabilităţii comerciale se explică prin acţiunea directă a următorilor trei factori: Structura cifrei de afaceri pe produse:

ANALIZA ECONOMICO -t i ţ ţ t-~-. - ' ■ - " ^TEORETICA 61

**- Costul pe unitatea de produs:

Preţul de valorificare:

A,

Utilizând ultimu! model determinist se poate stabili acţiunea directa a următorilor factori asupra rentabilităţii comerciale :

> Structura cifrei de afaceri pe produse sau pe unităţi componente:g — r - Rr Rc — 'R C ■"■'-O

> Rentabilitatea comercială pe produs sau subunităţi:AZ=RCl-rRc

unde Rc reprezintă nivelul recalculat a! rentabilităţii comerciale stabilit în funcţie de structura cifrei de afaceri pe produse sau subunităţi în anul curent şi rentabilitatea comercială pe produse în anul de bază, conform relaţiei:

100La nivelul de produs, rentabilitatea comercială se calculează ca raport procentual între

profitul pe unitatea de produs şi preţul de valorificare a! produsului:,.„ _ P . 1 AA/ t - i- \J\J

PSchimbările în structura cifrei de afaceri sunt determinate de cerinţele pieţei, dar trebuie

urmărit să se mărească ponderea acelor produse cu rentabilitate comerciala ridicată. La nivel de produs, creşterea rentabilităţii se poate realiza prin valorificarea produselor pe cele mai avantajoase pieţe şi prin reducerea costului pe unitatea de produs apelându-se la tehnologii de producţie performante.

1.3.6. Analiza rentabilităţii pe baza pragului de rentabilitate

Pentru colectivul managerial, cunoaşterea momentului de echilibru dintre venituri şi costurile de producţie la diverse niveluri organizatorice prezintă o deosebită importanţă. Dacă la toate nivelurile organizatorice (produs, subunităţi componente etc.) se atinge acest echilibru, se vor crea condiţiile minime pentru viabilitatea societăţii comerciale.

Studierea rentabilităţii pe baza pragului de rentabilitate are în vedere gruparea costurilor de producţie sau al cifrei de afaceri în doua categorii'

• costuri constante;• costuri variabile.Schematic, variaţia costurilor în raport cu volumul producţiei sau cu cifra de afaceri,

precum si variaţia veniturilor în funcţie de volumul producţiei şi preţul de valorificare este prezentată în graficul variaţiei costurilor şi veniturilor în funcţie de producţie. Punctele M, M" şi M" evidenţiază momentul de echilibru dintre venituri şi costurile de producţie, iar proiecţia lor pe axa OX în punctele Qi, Q2 şi Q3 reflectă volumul minim al producţiei ce trebuie obţinut pentru a se atinge pragul de rentabilitate.

Zonele OAM, OA'M' şi respectiv OA" M" reprezintă zonele în care agentul economic înregistrează pierderi la ace! produs, sau, după caz, la nivel de unitate economică. Deschiderile

A3 M A2 , A3 M A2 şi A3 M" A2 constituie zonele unde se înregistrează profit. f

62

Agentul economic este interesat să obţină un profit cât mai mare pe fiecare sortiment de produse sau pe întreaga unitate economică, însă zona de rentabilitate este limitată de capacitatea de producţie, dar şi de posibilitatea asigurării valorificării produselor.

Variaţia costurilor şi veniturilor în funcţie de producţieVolumul producţiei pentru atingerea pragului de rentabilitate la nivel de produs se

stabileşte pe baza relaţiei:

p-v

în care:qc reprezintă volumul minim dintr-un anumit produs pentru atingerea pragului de

rentabilitate;Chf costurile fixe sau relativ constante m

raport cu volumul producţiei;p - preţul de valorificare al produsului; v - costurile variabile în raport cu volumul producţiei, dar care sunt constante pe unitatea de produs.

Agenţii economici trebuie să obţină şi un minim de profit (Pb minim) care să le permită dezvoltarea în perioadele următoare.

Producţia critică pentru atingerea minimului de profit se va calcula pe baza relaţiei:

q=Chf+Pbmm

p-vDacă unitatea economica îşi propune atingerea unei rate minime a rentabilităţii

capitalului consumat, atunci calcularea volumului producţiei pentru realizarea acestui deziderat se va determina pe baza următoarei relaţii:

a t O *

Volumul minim 4lntr-«n «ş»*iwît prodpentru a 5rtin§n praţţui dm notabilitate

4.—

9B S78 ear,m

ui.J:

IZA ECQNOMiCO^NANClÂRĂ- pR"~~n "vr _ ~_'~> "n ■

f; fi

p-v\l +^ 100J

unde:R reprezintă rata rentabilităţii capitulului consumat.Prin raportarea volumului producţiei pentru atingerea pragului critic de rentabilitate la

capacitatea de producţie a unităţii, se va stabili „coeficientul de utilizare a capacităţii de producţie" în vederea atingerii pragului de rentabilitate, sau, după caz, a realizării unui profit minim sau a unei rate minime a rentabilităţii.

Pragul de rentabilitate poate fi urmărit şi la nivelul agentului economic sau în subunităţile ce obţin mai multe produse. în acest caz, se va ţine seama de gruparea costurilor în constante şi variabile în raport cu valoarea producţiei (cifra de afaceri), putându-se vorbi de costuri variabile în raport cu volumul veniturilor, dar care sunt constante la 1000 lei venituri, şi costuri relativ fixe în raport cu cifra de afaceri, dar care devin variabile la 1000 iei.

Valoarea minimă a producţiei, deci cifra de afaceri, pentru atragerea pragului de rentabilitate, se va calcula pe baza relaţiei:

Of =------—-------*ioooc 1000-v/1000 în

care:v/1000 reprezintă costurile constante la 1000 lei venituri; Qfc cifra de afaceri pentru pragul critic de rentabilitate, exprimată în mii lei.Dacă agentul economic urmăreşte şi un minim de profit (Pb minim), sau o rată

minimă a rentabilităţii capitalului consumat, atunci cifra de afaceri pentru, atingerea scopurilor propus se va stabili pe baza următoarelor relaţii;

O f ' = C m m * i o o o1000 -v/1000

*;]1000

1000-v/1000* 1 +l ioo

undeQf'c reprezintă cifra de afaceri pentru obţinerea unui minim de profit;

Qf* - cifra de afaceri pentru atingerea unui nivel minim al ratei rentabilităţiiîn cazul agenţilor economici cu unităţi de producţie atrase în circuitul economic (sonde în

extracţie a petrolului sau gazelor naturale, suprafaţa în agricultură sau silvicultură, numărul de animale etc), se poale vorbi de costuri constante şi variabile pe unitatea de producţie în funcţie de randamentul obţinut (producţia pe o sondă, la hectar sau pe animal),

Pentru calcului producţiei minime pe unitatea de producţie în vederea atingerii pragului de rentabilitate, se vor folosi relaţiile;

_ chflu p-v_Chf/u + Pb/u

p-v

fi * 1

- -PREZENTAREA '~z^''~

64

Chfliilv e = — ■ 10°

p - vi 1 +100,

Atât din graficul prezentat cât şi din relaţiile pe baza cărora se determină volumul producţiei fizice sau al cifrei de afaceri pentru atingerea pragului critic, rezultă că schimbările în tehnologia de producţie îşi pun amprenta pe mărimea costurilor constante la nivel de unitate economică şi pe costurile constante pe unitatea de produs (deci variabile în funcţie de volumul producţiei), modificând nivelul producţiei pentru-atingerea pragului critic.

Vinderea activelor fixe disponibilizate prin restructurarea unităţilor economice va determina scăderea costurilor cu caracter relativ constant şi va atrage după sine micşorarea producţiei pentru pragul critic de rentabilitate sau pentru obţinerea unui profil minim, ori a unei anumite rate a rentabilităţii capitalului consumat.

în activitatea managerială prezintă importanţă cunoaşterea gradului de utilizare a capacităţii de producţie pentru atingerea pragului de rentabilitate sau pentru atingerea unei anumite rate a rentabilităţi, calculat pe baza relaţiei:

Cpîn care:qc reprezintă producţia pentru anumite praguri critice; Cp - capacitate de producţie.Dacă notăm cu " Guc " gradul de utilizare a capacităţii pentru atingerea pragului critic de

rentabilitate, „ Guc' " gradul de utilizare a capacităţii pentru atingerea unui nivel minim al rentabilităţii economice şi cu „ Guc* " gradul de utilizare a capacităţii pentru un nivel minim al ratei rentabilităţii capitalului consumat, atunci se întâlnesc următoarele situaţii:

Guc< 100 Guc

<100

Guc* <100Acest lucru atestă că agentul economic are posibilitatea obţinerii unui nivel critic pentru

pragul de rentabilitate:Guc<100

Guc* <100

Guc >100Echipa managerială are posibilitatea să atingă un nivel minim al ratei rentabilităţii

economice, dar nu poate înregistra nivelul minim al rentabilităţii capitalului consumat.Guc <l00

Guc' >100

Guc* >100Activitatea managerială se desfăşoară în condiţii de rentabilitate, dar nu pot fi atinse

nivelurile minime aie ratelor de rentabilitate pe care şi Ie-a propus echipa managerială.Dacă în locul capacităţii de producţie punem capacitatea de desfacere dată de valoarea

producţiei ce poate fi vândută pe piaţă, se poate determina gradul de utilizare a capacităţii de desfacere (gradu! de saturare a! pieţei).

Gradul de saturare mai mare de 100 obligă la căutarea unei noi pieţe de desfacere, în caz contrar se va proceda la restrângerea activităţii agentului economic.

ANALIZA Li. . * - - r ^ [ i : ! - • ^"Fi • - ' | _ r" - 'Z" ' . ' 65

1.3.7. Anaiîza rentabilităţii marginale

Dezvoltarea activităţii agenţilor economici în scopul creşterii cifrei de afaceri presupune consumuri suplimentare de resurse financiare, materiale şi/sau umane, cunoscute sub denumirea de consumul marginal de factori de producţie, a cărei expresie valorică reprezintă costurile marginale. Puse în balanţă cu veniturile marginale, se poate stabili dacă decizia privind antrenarea de resurse suplimentare în procesul de producţie va determina sau nu consolidarea economico - financiară a firmei.

Rentabilitatea marginală nu este altceva decât rentabilitatea consumului de resurse marginale în vederea sporirii volumului de producţie, a îmbunătăţirii calităţii produselor sau pentru pătrunderea cu respectivele produse pe pieţe noi.

în aprecierea rentabilităţii marginale se vor lua în considerare:* efectele obţinute ca urmare a antrenării unui volum sporit de resurse de producţie în

activitatea agentului economic;indicatorii pe bază cărora se apreciază rentabilitatea.

în situaţia sporirii consumului de resurse ce determină o producţie marginală (spor de producţie), pentru aprecierea rentabilităţii marginale trebuie puse în balanţă costul pe unitatea de produs marginal (cm), stabilit ca raport între costurile marginale totale si sporul de producţie, cu preţul de valorificare a produsului (denumit impropriu preţul de facturare minus taxa pe valoare adăugată).

Pot să existe următoarele cazuri;* costul pe unitatea de produs marginal este mai mic decât costul mediu (cm < c),* costul pe unitatea de produs marginal egal cu costul mediu pentru întreaga producţie

obţinută (cm = c),* costul pe unitatea de produs marginal să fie superior costului mediu, dar mai mic

decât preţul de valorificare al produsului (o cm <p),*■ costul pe unitatea de produs marginal depăşeşte preţul pe unitatea de produs (cm >

In primul caz agentul economic îşi va spori profitul brut şi va înregistra şi o creştere a ratei rentabilităţii capitalului consumat. Profitul suplimentar se datorează producţiei marginale. Modificarea profitului brut prin utilizarea unui volum sporit de factori de producţie se va determina în această situaţie pe baza uneia din următoarele relaţii:

Pbm = qm(p - cm)sau Pbm = q (c -

cm) + qm{p - c)în care:Pmb reprezintă profitul marginal (spor de profit);q - volumul producţiei obţinut înainte de alocarea suplimentară de factori de producţie;c- costul mediu pentru întreaga producţie obţinută;cm - costul pe unitatea de produs marginal;qm - producţia marginală:p - preţul de valorificare pe unitatea de produs.Rata rentabilităţii marginale se calculează ca raport procentual între profitul brut pe

unitatea de produs marginal stabilit ca diferenţă între preţul de valorificare a produsului (pbm =p-cm) şi costul pe unitatea de produs marginal:

cm

!P i * , - _ - , fj j - - KREZEN~AK" Tfc.OKb.TiCA gg

Modificarea ratei rentabilităţii capitalului consumat la nivelul agentului economic pe seama consumului de resurse marginale, deci pe seama ratei rentabilităţii marginale, se calculează pe baza relaţiei:

AF=g-(rm~r)100

undeAr reprezintă influenţa rentabilităţii marginale asupra ratei medii a rentabilităţii

capitalului consumat la nivelul agentului economic;g- ponderea costurilor marginale in costurile totale după alocarea unor resurse

suplimentare de producţie;rm- rata rentabilităţii marginale;r-rata rentabilităţii capitalului consumat înainte de alocarea suplimentara de resurse de

producţie.Când rata rentabilităţii marginale este superioară ratei rentabilităţii înainte de alocarea de

resurse suplimentare de producţie, agentul economic înregistrează o creştere a gradului de rentabilitate a capitalului consumat.

Dacă prin darea în consum a unor cantităţi suplimentare de factori de producţie se obţine un spor de producţie cu un cost peste costul mediu, dar superior preţului de valorificare, agentul economic va înregistra o creştere a profitului brut, dar o scădere a ratei rentabilităţii capitalului consumat.

în condiţiile în care prin consumul suplimentar de factori de producţie se obţin produse cu un cost ce depăşeşte nu numai costul mediu, ci şi preţul de valorificare, se va diminua atât profitul brut, cât şi rata rentabilităţii capitalului consumat.

Totuşi, când produsele sunt de importanţă strategică naţională, trebuie să intervină statul în susţinerea creşterii producţiei, fie prin subvenţionarea produselor finite, fie prin subvenţionarea unor consumuri de factori de producţie, astfel încât agentul economic să înregistreze o creştere a rentabilităţii prin sporirea, producţiei pe seama consumului marginal de factori de producţie.

Când echipa managerială decide să antreneze un consum suplimentar de resurse în vederea îmbunătăţirii calităţii produsului, atunci se poate vorbi de un cost marginal pe unitatea de produs (cm/u) stabilit ca raport între costurile marginale şi volumul producţiei, deci va creşte costul pe unitatea de produs. Deoarece între calitatea produselor şi preţul lor de valorificare este, în condiţiile unui anumit raport între cerere şi ofertă, o legătură directă, pentru a se aprecia dacă se măreşte sau nu rentabilitatea agentului economic, se pune în balanţă, pe de o parte creşterile de preţ, iar pe de altă parte costul marginal pe unitatea de produs.

Se pot întâlni următoarele situaţii:® costul marginal pe unitatea de produs să fie egal cu sporul de preţ datorită calităţii

superioare;® costul marginal pe unitatea de produs să fie mai mic decât sporul de preţ determinat

de calitatea îmbunătăţită:® costul marginal pe unitatea de produs să fie mai mare decât sporul de preţ.în primul caz nu se va modifica nici profitul, nici rata rentabilităţii. în cazul al doilea

agentul economic va înregistra o creştere a profitului brut, care se va calcula:Pbmq(Ap - cm I u)

în care:Pbm reprezintă profitul marginal obţinut ca urmare a consumului suplimentar de resurse în

vederea îmbunătăţirii calităţii produsului;q - volumul producţiei obţinute:Ap- sporul de preţ pe unitatea de produs calculat ca diferenţă între preţul produsului de o

calitate îmbunătăţită (p) şi ce! în cazul vechii calităţi, deci înainte de alocarea de resursesuplimentare pentru obţinerea de produse calitativ superioare (p'). #

ANALIZA -■ '^ICf-'K"--! ^ ! l ' > - ' " ~ T ~

Pentru a aprecia efectul respectivei măsuri asupra ratei rentabilităţii capitalului ce este necesar sa se stabilească „raportul de corelaţie" dintre indicele modificării pn unitatea de produs şi indicele modificării costului pe unitatea de produs;

k,'JLIc

unde:Ip reprezintă indicele modificării preţului pe seama noii calităţi:

Punde:Ic indicele modificării costului pe unitatea de produs

c sau )

c )fn relaţiile de mai sus „c" reprezintă costul pe unitatea de produs înainte de antrenare

resurse suplimentare în procesul de producţie în vederea îmbunătăţirea calităţii produsului.Dacă raportul de corelaţie amintit este supraunitar, atunci va creste nu numai profitul ci şi

rata rentabilităţii capitalului consumat. Un raport de corelaţie egal cu 1 (unu) at menţinerea ratei rentabilităţii nemodificată, iar un raport de corelaţie subunitar, în condiţiile în < sporul de preţ este superior costului marginal pe unitatea de produs, reliefează o crestei profitului brut, dar o reducere a ratei rentabilităţii capitalului consumat.

Rata rentabilităţii consumului marginal de factori de producţie pentru sporirea caii produselor se va calcula pe baza relaţiei:

Ap-cmIurm = —-----------100

cm/uSunt situaţii când sunt antrenate consumuri suplimentare de resurse de producţie în sco;

extinderii pieţei de desfacere a produsului, creându-se posibilitatea creşterii desfacerii de mărfi Cantitatea minimă de produse ce trebuie vândută ca urmare a reclamelor făcute se calculează ( baza relaţiei:

* Chrq =------

p-cîn care:Chr - reprezintă costurile suplimentare cu reclama pentru lărgirea pieţelor de desfacere

pentru respectivul produs;q' - producţia minimă ce trebuie vândută suplimentar ca urmare a efectuării reclamei

comerciale;p - preţul de valorificare pe unitatea de produs;c - costul pe unitatea de produsfn condiţiile în care creşterea desfacerii de mărfuri este superioară producţiei minime

stabilite pe baza relaţiei de mai sus (Aq>q*), atunci agentul economic va înregistra o creştere a profitului brut, ce se va stabili pe baza relaţiei:

Pmb = \Aq -q*)-(p~c)fn toate cazurile menţionate anterior, dacă se măreşte producţia printr-o mai bună

valorificare a capitalului fix şi circulant, deci fără creşterea capitalului, va spori rata profitului. De cele mai multe ori sporirea volumului de producţie antrenează ce! puţin o creştere de capital circulant Astfel, se va mări rata profitului numai ÎN condiţiile în care ritmul de creştere al profitului brut va devansa pe cel al creşterii capitalului total, deci va fi respectată relaţia:

ANALIZA :-.RÂ - PRI_'„ "" " ~ 2 i t gg

Pmb Cf* + Ce"■ < ■

Pb Cf + Ceîn care:Cf* şi Ce* reprezintă capitalul fix şi circulant antrenat ca urmare a consumului

suplimentar de factori de producţie;Pb- profitul brut obţinut în varianta în care nu sunt antrenaţi factori suplimentari de

producţie;Cf şi Ce - capitalul fix şi circulant folosit înainte de creşterea sau îmbunătăţirea calităţii

produselor.Nu întotdeauna agentul economic dispune de resursele financiare proprii în vederea

procurării necesarului suplimentar de resurse materiale sau de angajare de for ţă de muncă, făcând apel la credite bancare, purtătoare de dobândă.

Pentru ca deciziile echipei manageriale privind împrumuturile pentru procurarea necesarului suplimentar de factori de producţie să determine creşterea rentabilităţii şi deci consolidarea sa pe piaţă, este nevoie ca profitul marginal din activitatea de bază să fie superior cheltuielilor financiare cu dobânzile ca urmare a creşterii volumului de credite. Dacă rata rentabilităţii marginale este superioară ratei dobânzii, atunci se va mări profitul prin antrenarea de resurse suplimentare, fie pentru creşterea producţiei sau îmbunătăţirea calităţii produselor, fie pentru lărgirea pieţelor de desfacere a produselor.

De cele mai multe ori consumul marginal de resurse de producţie va avea drept efect atât creşterea producţiei, cât şi îmbunătăţirea calităţii produselor sau lărgirea pieţelor de desfacere. în acest caz trebuie cumulate efectele care anterior au fost tratate separat pentru o mai bună înţelegere a fenomenelor economice.

ACCESS - 59

Capitolul 2 . ACCESS

2.1. Date generale despre Access

2.1.1. Bib lioteci folosite î n ACCESS.

O aplicaţie Access este realizată în totalitate din configurarea corespunzătoare a unor obiecte şi este plasată într-un singur fişier cu extensia MDB sau MDE, care conţine atât schema(datele efective) cât şi modulele de manipulare ale acesteia.

Obiectele aplicaţiei sunt plasate în colecţii de obiecte, într-o structură ierarhic-arborescentă, din care aşa cum am mai arătat, 7 sunt de rang superior - Tabele (Tables), Relaţii ( Relationships),Cereri (Queries), Formulare (Forms), Rapoarte (Reports), Macro-instrucţiuni (Macros) şi Module de cod (Modules).

Diferenţa dintre cele două formate în care se poate găsi o aplicaţie Access este următoarea:

• Formatul MDB, al unei aplicaţii Access, permite orice fel de modificare sau adăugare de noiobiecte.

• Formatul MDE, deoarece are toate modulele de cod compilate, nu va permite nici un fel demodificare sau adăugare în colecţiile care pot conţine cod VBA, şi anume: Forms, Reports,Modules.

Colecţie de obiecte = Obiecte care provin din aceeaşi clasă de obiecte - deci au acelaşi tip de proprietăţi şi metode - şi care pot fi privite (şi folosite) ca un tablou de obiecte. Concept care defineşte tipurile de proprietăţi şi metode după care se pot materializa (crearea unei entităţi a clasei de obiecte, prin fixarea proprietăţilor şi metodelor obiectului respectiv) nişte obiecte.

Clasă de obiecte ~ Concept care defineşte tipurile de proprietăţi şi metode după care se pot materializa (crearea unei entităţi a clasei de obiecte, prin fixarea proprietăţilor şi metodelor obiectului respectiv) nişte obiecte.

Access este un sistem care foloseşte în realizarea aplicaţiilor, obiecte, care se găsesc în diferite biblioteci de obiecte, implicit, Access lucrează cu 3 biblioteci şi anume: Microsoft Access, DAO şi VBA.

O bibliotecă de obiecte conţine în general pe lângă obiectele individuale şi colecţiile de obiecte. De asemenea o bibliotecă va avea ataşate module de descriere a componentelor acesteia.

Pentru a se putea face deosebirea între numele obiectelor şi colecţiilor, acestea din urmă sunt la plural(în limba engleză pluralul se termină cu 's').

Colecţiile de obiecte şi obiectele individuale se găsesc într-o structură ierarhic-arborescentă, între ele existând relaţii de dependenţă.

> Biblioteca Microsoft Access conţine obiectele generale necesare realizării unei aplicaţii, îndeosebi prezentarea şi preluarea datelor.

Aceste obiecte, sunt folosite pentru crearea interfeţei utilizator a aplicaţiilor proiectate în Access. Ele permit realizarea unor aplicaţii deosebit de "prietenoase", cu un efort minim, care sunt concepute în "standarduf aplicaţiilor ce rulează pe platforma Windows. în acest moment, Access este considerat cel mai performant produs pentru realizarea aplicaţiilor client.

Biblioteca Microsoft Access conţine în principal 4 obiecte de rang superior: formulare, rapoarte, macro-uri(cea mai mare parte dintre comenzile acestora se preiau din obiectul

ACCESS•

DoCmd) şi module, toate făcând parte din obiectul Applicaîion, aşa cum reiese şi dinurmătoarea schemă simplificată:

70

Lesendă

Obiecte

ColecţiiModule

• Forms - Colecţia formularelor aplicaţiei, care se găsesc la un moment dat deschise.->Controls - Controalele care se găsesc în formulare.->Module - Cod VBA care poate fi folosit numai în formularul 'părinte'

• Reports - Colecţia rapoartelor aplicaţiei, care se găsesc la un moment dat deschise.->Controls - Controalele care se găsesc în rapoarte.-> Module - Cod VBA care poate fi folosit numai în raportul 'părinte'

• Modules - Colecţia modulelor de cod ale aplicaţiei. Aşa cum se observă, codul VBAintrodus la acest nivel poate fi folosit de către toate obiectele aplicaţiei.

• DoCmd - Conţine majoritatea comenzilor pe care le pune la dispoziţie Access-u\ şi carepot fi folosite fie în codul VBA fie la formarea macro-instrucţiunilor.

> Microsoft Data Access Objects, conţine obiectele generale necesare realizării bazei de date. Ea poate să lucreze cu trei tipuri de formate de baze de date şi anume:

->Microsoft Jet - folosit de Access, VB, VC++ sau Excel, pe care o vom studia în continuare.->Microsoft ISAM -folosit de FoxPro, Dbase, Paradox, Lotus sau HTML -»ODBC(Open DataBase Connectivsty) - folosit pentru Microsoft SQL Server

>Microsoft VBA (Visual Basic for Applications), conţine obiectele generale necesare scrierii codului de program, a testării şi corectării acestuia (Debuq ) sau a gestionării erorilor (ErrObiect).

2 . 1 . 2 . Referirea obiectelor si a c o l e c ţ i i l o r .

Obiectele se găsesc într-o structură ierarhic-arborescentă. Obiectele au de asemenea un nume, care poate fi implicit (adică stabilit de sistem) sau dat de utilizator.

Deoarece există posibilitatea ca mai multe obiecte să aibă acelaşi nume, atunci când se face referire la un obiect este necesară calificarea numelui cu întreaga structură ascendentă a obiectelor de care acesta este dependent.(asemănător cu descrierea căii unui fişier sau folder de pe un disc). Acest lucru nu este obligatoriu dacă nu se creează ambiguităţi.

Semnele de calificare sunt punctul <.>, care se foloseşte în general pentru obiecte ale căror nume sunt date de sistem, sau semnul exclamării <!>, folosit la obiectele cu numele stabilit de utilizator. Tot la fel se pot face referiri şi la proprietăţile sau metodele unui obiect.

Referirea la un obiect dintr-o colecţie - modalitatea de referire a colecţiei se face potrivit metodei prezentate mai sus - se poate face în 3 feluri:

•Fie folosind modalitatea de calificare a obiectului cu colecţia din care face parte( deci <referirea la colecţie> , <semn de calificare>, <numele obiectului>)

ACCESS - PRFZFNTARE iCÂ 71

• Fie folosind indexarea colecţiei cu un număr care reprezintă poziţia în colecţie aobiectului respectiv (asemănător cu referirea unui element dintr-un tabel). Numerotareaelementelor unei colecţii de obiecte se porneşte de la O(zero). Deci <referirea la colecţie> ,<(>, <numărîn cadrul colecţiei>, <)>.

• Fie la fel ca mai sus dar folosind - ca pe un şir de caractere - numele obiectului în loc deindex Deci <referirea la co!ecţie> , <(>, <"nume obiect">, <)>.

> Dacă se doreşte să se facă referire în codu! VBA la formularul sau raportul 'părinte', fără ase mai face descrierea structurii ierarhice superioare, se poate folosi cuvântul cheie ME .

> Semnele care se pot folosi pentru a se specifica un obiect sunt parantezele drepte<[nume_obiect]>. Ele sunt folosite obligatoriu atunci când în numele obiectului se găsescspaţii.

2.1.3. Exemple cu obiecte din biblioteca ACCESS

Modelul ierarhic Application, prin care se realizează instanţele obiectelor şi colecţiilor care constituie interfaţa utilizator a unei aplicaţii, este arătat succint în figura de mai jos.

• FormsIDate - se face referire la formularul deschis cu numele 'Date'.

Application• Formsi[date de bilanţ] - se referă

formularul deschis 'date de bilanţ'.Observaţi parantezele drepte folositepentru că numele formularului conţinespaţii.

• Forms![vinzari].RecordSource - seface referire la proprietatea Record Source al formularului deschis 'vinzari'. Parantezele drepte pot fi scoase. Observaţi punctul, semnul de calificare pentru o proprietate sau metodă.

• Forms![vinzari]!valoare - se referăcontrolul 'valoare' a formularul deschis'vinzari'.

• Forms!("vinzari")!valoare - identic cu mai sus, dar se foloseşte altă posibilitate deprecizare a unui obiect dintr-o colecţie şi anume printr=un string care reprezintă numeleobiectului.

• Forms!(0)!va!oare - identic cu mai sus, dar se foloseşte precizarea unui obiect dintr-ocolecţie prin folosirea numărului de ordine al obiectului în cadrul colecţiei.(am presupus căformularul 'vinzari' a fost primul deschis, primind indexul 0 in cadrul colecţiei Forms)

• Me.FilterOn - se referă proprietatea FilterOn a formularului în care se găseşte codul VBA.Me!A!îu!.VislbSe - se referă proprietatea Visible a controlului 'Altul' a formularului în care se găseşte codul VBA

2.1 .4 . Clase de obiecte, obiecte şi colecţii de obiecte.

Din cele prezentate până acum, referitor la noţiunea de obiect, putem sintetiza astfel:> Obiectul este o entitate bine definită(adică există), care are o anumită structură,

anumite caracteristici şi anumite funcţii (realizează una sau mai multe acţiuni).Un obiect se caracterizează prin:

->Proprietăţi - structura şi atributele sale;-> Metode - acţiunile pe care poate să le efectueze;

■ formularele deschise

rapoartele deschise

ACCESS ■- PREZENTARE TEORETICA 72

-^Evenimente - condiţiile care determină momentul când se lansează o anumită acţiune(de exemplu Click pe un obiect).

>Clasa de obiecte conţine toate definiţiile unui obiect, adică tipurile de proprietăţi, metode şi evenimente care vor determina structura unui obiect. Prin setarea caracteristicilor unei clase de obiecte(de exemplu atribuirea de valori proprietăţilor) se obţine un obiect nou.

Prin definirea unei clase de obiecte se creează practic un format, o structură pe care o vor avea toate obiectele ce se vor crea din aceasta.

Relaţia dintre o clasă de obiecte şi obiectele care provin din ea este asemănătoare cu aceea dintre tipurile de date şi variabile de tipul respectiv. Aşa cum tipul de date este un concept, iar o variabilă este materializarea(în memoria calculatorului) acestuia, tot aşa clasa de obiecte este un concept, iar obiectele ce provin din ea reprezintă materializarea acesteia.

Crearea unui nou obiect al unei clase, se numeşte instanţă a clasei respective.>Colecţie de obiecte este constituită din totalitatea obiectelor care provin din aceeaşi

clasă de obiecte şi care au din această cauză aceleaşi tipuri de proprietăţi şi metode. Ele constituie deci instanţe ale aceleaşi clase de obiecte.

Obiectele dintr-o colecţie pot fi privite şi folosite ca un tablou de obiecte. Ele vor crea o structură de tip tablou, la care este posibilă referirea la un anumit obiect prin indexul acestuia, deci printr-un număr care reprezintă poziţia acestuia în tablou. Astfel la crearea primului obiect, acesta va primi indexul 0, la crearea celui de-al doilea indexul va fi 1, etc.

O colecţie de obiecte reprezintă la rândul ei o entitate, cu propriile sale proprietăţi. Din această cauză ea constituie în totalitatea ei, un obiect specific.

Astfel o colecţie de obiecte va avea printre altele următoarele două proprietăţi: ->Count - care conţine numărul de obiecte din colecţie; ->Parent. care conţine obiectul superior din ierarhie de care aparţine colecţia;

Numele obiectului colecţie, este format din numele clasei de unde provin obiectele la care se adaugă sufixul "s".

2.1.5. Provenien ţ a obiectelor uti l izate î ntr-o apl ica ţ ie Access.

Un obiect este format atât din date (proprietăţi) cât şi din cod de program (metode). Realizarea unei aplicaţii prin crearea şi utilizarea unor obiecte reprezintă o metodă modernă de programare, denumită programarea la nivel de obiect.

Cel mai important avantaj al acestei metode este acela al utilizării obiectelor create în mai multe aplicaţii, ceea ce duce în afară de o creştere semnificativă a productivităţii la standardizarea aplicaţiilor realizate.

în Access obiectele din care se realizează o aplicaţie pot proveni din mai multe surse:•Instanţe ale claselor de obiecte aflate în bibliotecile standard ale pachetului Access:

DAO, Access Application şi VBA.• Instanţe ale claselor de obiecte proprii(utilizator), create special de proiectant(prin

modulele de clase de obiecte)•Instanţe ale unor clase de obiecte externe, realizate de aplicaţii server sub forma unor

controale sau biblioteci ActiveX realizate cu tehnologia(standardul industrial) Automation. Utilizarea acestor clase de obiecte externe implică în prealabil, aşa cum se va arăta, crearea în aplicaţia client(care foloseşte obiectele produse de clasa respectivă) a unei referinţe către acestea.

2.1.6. Ierarhia obiectelor dintr-o aplica ţ ie. i

Obiectele folosite într-o aplicaţie se găsesc întro structură ierarhic-arborescentă.

ACOFvHB...p:-î"ZF.NTARE T'PCRFTICA 73

Fiecare element al acestei structuri aparţine unei structuri superioare şi la rândul său conţine unul sau mai multe elemente de nivel inferior.

De asemenea un element al acestei structuri poate fi constituit dintr-un obiect individual sau dintr-o colecţie de obiecte.

O aplicaţie Access este realizată practic din două categorii de obiecte, care provin din clasele celor două modele de bază, respectând ierarhiile create în acestea:

->DAO - privind structurile de date;->Access Applieatson - privind interfaţa utilizator;

Obiectele au de asemenea un nume, care poate fi implicit(adică stabilit de sistem) sau dat de utilizator.

Deoarece există posibilitatea ca mai multe obiecte să aibă acelaşi nume, atunci când se face referire la un obiect este necesară calificarea numelui cu întreaga structură ascendentă a obiectelor de care acesta este dependent.(asemănător cu descrierea căii unui fişier sau folder de pe un disc). Acest lucru nu este obligatoriu dacă nu se creează ambiguităţi.

Semnele de calificare sunt punctul (.) - care se foloseşte în general pentru obiecte ale căror nume sunt date de sistem, sau semnul exclamării(bang) {!), folosit la obiectele cu numele stabilit de utilizator.

Referirea unei colecţii se face folosind acelaşi sistem, deoarece colecţia este aşa cum am văzut la rândul ei un obiect.

Referirea la un obiect dintr-o colecţie se poate face în 3 feluri:

•Fie folosind tot metoda prezentată, utilizând calificarea obiectului cu colecţia din care face parte:

<referirea la colecţie> <semn de calificare> <nume!e obiectului> Exemplu: Me. Controls!Formular1

• Fie folosind indexarea colecţiei cu un număr care reprezintă poziţia în colecţie aobiectului respectiv(asemănător cu referirea unui element dintr-un tabel).

Numerotarea elementelor unei colecţii de obiecte se porneşte de la O(zero). <refersrea Ia colecţie> <(> <numărîn cadrul colecţiei> <)> Exemplu: Me.Controls(O)

• Fie la fel ca mai sus dar folosind - ca pe un şir de caractere - numele obiectului în loc deindex

<referirea la colecţie> <(> <"nume obiect"> <)> Exemplu: Me.Controls("CForm")

Dacă se doreşte să se facă referire în codu! VBÂ la formularul sau raportul 'părinte', fără a se mai face descrierea structurii ierarhice superioare, se poate folosi cuvântul cheie ME.

Semnele care se pot folosi pentru a se specifica un obiect sunt parantezele drepte <[nume_obiect]>. Ele sunt folosite obligatoriu atunci când în numele obiectului se găsesc spaţii.

2.1.7. Utilizarea î n cod VBA a propriet ăţ ilor si metodelor unui obiect.

Referirea la proprietăţile sau metodele unui obiect, se face prin: ->metoda descrisă la punctul precedent pentru referirea obiectului; ->urmat de numele proprietăţii sau metodei, folosind semnul de calificare 'punct'.

•Utilizarea proprietăţii unui obiect, în codul VBA, se face la fel ca şi cum s-ar lucra cu o variabilă obişnuită, în citire sau scriere.

•Dacă se doreşte atribuirea unei valori proprietăţii unui obiect, atunci aceasta se introduce în partea din dreapta a unei instrucţiuni de atribuire; Exemplu de scriere a proprietăţii Caption a unui formular: Me.Caption="Nume Nou Form" sau a proprietăţii Index, a unui Recordset: Rs,lndex="PrimaryKay"

74•Dacă se doreşte citirea proprietăţii unui obiect, atunci aceasta va face parte dintr-o

expresie obişnuită. Exemplu de citire a proprietăţii Caption a unui formular: MsgBox "Numele formularului este: " & Me. Caption.

La utilizarea proprietăţilor unui obiect trebuie să se ţină cont de următoarele trei restricţii:

x Nu toate proprietăţile au posibilitatea să li se schimbe valoarea. Aceste proprietăţi se numesc Read Only, şi se folosesc numai în citire.

x Ca şi o variabilă, o proprietate este de un anumit tip de date, de care trebuie ţinut cont în utilizarea ei.

x Modificarea proprietăţii lor unui obiect prin cod durează numai până la închiderea acestuia.

•Utilizarea metodelor unui obiect, în codul VBA, se face la fel ca şi cum s-ar lucra cu o procedură, folosindu-se metoda de apelare fără Caii, prin scrierea sub forma unei instrucţiuni a metodei, urmată, dacă este cazul, de parametrii acesteia(fără a fi introduşi între paranteze) separaţi prin virgulă. Exemplu de apelare a unei metode cu doi parametrii de tip string: Rs.Seek"=", "unu"

2.2. Tabele (Tables).

Tabela este obiectul cel mai important al unei baze de date, în care se păstrează toate informaţiile din aceasta. Proiectarea tabelelor este activitatea care are rolul esenţial în realizarea unei baze de date, celelalte obiecte fiind obţinute funcţie de tabelele create.

S t ă r i l e unei tabele. E i - Q ■''''

O tabelă se poate afla în două stări. Acestea sunt: *& &esign view

_ . , , _ . . , . . » . , ,. . EH Datagheet Vtew•Proiectare(Design View) - in care se poate defini o

tabelă nouă, sau modifica structura uneia deja create.

•Vizualizare(Datasheet View) - în care se pot afişa sau acfrya//za(adăugarea de înregistrări noi, ştergeri de înregistrări sau modificarea valorilor din câmpuri) datele din tabelă.

Proiectarea(Design) t a b e l e l o r

Crearea unei tabele sau modificarea acesteia, se realizează foarte uşor, prin intermediul unui formular, prezentat în figura alăturată, care are instrumentele adecvate pentru a simplifica această acţiune.

Definirea unei tabele se va face prin precizarea următoarelor elemente:

•Numele tabelei. Se stabileşte la crearea tabelei în urma unei întrebări explicite făcută de sistem, sau se modifică(ca de altfel orice nume de obiect) din fereastra Database, prin metodele folosite în Windows.

•Câmpurile şi proprietăţile (caracteristicile, atributele) acestora.

•Proprietăţile tabelei.

Modificarea structurii unei tabele în care au fost deja introduse date, poate duce la pierderea sau deteriorarea caracteristicilor acestora, fiind o operaţie care este indicat a seefectua după ce se face o copie de siguranţă a tabelei respective.

ACCESS...PREZENTARE TEORETICA 75

2 . 2 . 1 . C â mpurile tabelei

Numele c â mpuri lor

Definirea unui câmp începe prin stabilirea numelui acestuia. Acesta se va introduce în coloana Field Name, aflată în partea superioară a formularului de proiectare a tabelelor.

Regulile de constituire a numelui unei tabele, ca şi a celorlalte obiecte folosite în Access, sunt cele introduse de standardul 'Windows'.

Numele obiectelor în Access(ca şi în Windows) poate să conţină spaţii. Deşi nu este obligatoriu, când se face referire la un obiect Access numele se scrie între paranteze drepte. Totuşi, pentru numele de obiecte care conţin spaţii(sau alte caractere speciale), prezenţa parantezelor drepte este obligatorie.

T i p u r i l e de date a l e c â mpurilor.

în Data Type, a doua coloană din partea de sus a formularului de proiectare a tabelelor, se stabileşte tipul de date al câmpului, prin alegerea unei valori dintr-o listă ascunsă(//sfă combo), şi anume:

>Text- şir de caractere, de lungime de maxim 255 caractere.

>Number- numere în diferite sisteme de codificare

>Memo - la fel ca tipul Text, şir de caractere, dar de o dimensiune nedeterminată.

>Date/Time - data şi ora. Access introduce un tip special de dată prin care se înmagazinează într-o singură celulă atât data calendaristică(An, Lună, Zi) cât timpul(Ora, Minutul, Secunda). Access foloseşte setările făcute în Windows/Control Panel/Regional Settings.

>Currency- valoare asociată la o anumită monedă

> Yes/No - valoare booleana

>AutoNumber - generarea automată a unor numere, secvenţial sau aleator.

>OLE Object- Introducerea unor obiecte (încapsulate sau legate). De exemplu într-un asemenea câmp se pot introduce fotografii ale unor clădiri pentru un catalog cu imobile.

Deşi sunt asemănătoare nu trebuie să se confunde tipurile câmpurilor cu tipurile de date folosite în VBA.

în Access în momentul selecţiei unei casete dintr-un formular, poate apărea semnul unei liste ascunse(o săgeată) sau al unui wizard (trei puncte).

Propr iet ăţ i le c â mpur i lor .

Un câmp al unei tabele este la rândul său un obiect. Rolul lui în contextul bazei de date este stabilit cu prioritate de felul în care sunt fixate proprietăţile acestuia. Cea mai importantă proprietate a unui câmp este tipul de date, pe care l-am prezentat anterior.

Proprietăţile(atributele) unui câmp, îl vor însoţi oriunde acesta va fi folosit, existând totuşi posibilitate ca unele dintre ele să fie modificate temporar(de exemplu prin intermediul unor controale folosite în formulare sau rapoarte, aşa cum se va prezenta în alte capitole)

După ce s-a ales un anumit tip de dată, funcţie de acesta, se vor afişa în partea de jos a formularului, şi restul de proprietăţi(atribute) care pot fi stabilite pentru acel câmp.

Setarea proprietăţilor câmpurilor este mult uşurată de wizard-uri şi liste ascunse. De asemenea în fereastra din dreapta jos a formularului se vor afişa informaţii contextuale şi de ghidare a operaţiei de stabilire a proprietăţii respective.

ACCESS- PRP7&NTARF ŢEOPF"ncĂ 75

Felul proprietăţilor este specific fiecărui tip de date care se fixează pentru un câmp. Totuşi multe dintre proprietăţi sunt comune, la cele mai utilizate tipuri de date (Text Number, Date/Time, Currency, Yes/No).

în continuare sunt prezentate cele mai utilizate proprietăţi:>Caption - deşi câmpul are un nume, introducerea unui alt nume în această casetă,

duce la folosirea acesteia din urmă atunci când se va afişa numele câmpului. Această acţiune este valabilă numai la afişarea numelui câmpului, orice referire la acesta făcându-se cu numele efectiv al câmpului. Dacă nu se introduce nimic - se fa folosi !a afişare numele câmpului.

>Default Value - Introducerea unei valori valide în această casetă, reprezintă valoarea de iniţializare a acestui câmp la crearea unei înregistrări noi. Dacă nu se introduce nimic câmpul va fi iniţializat cu valoarea NULL.

NULL arată lipsa unei valori în câmpul respectiv. Valoarea NULL poate fi testată sau folosită în expresii. Ea se comportă într-un mod specific dacă este folosită în operaţii relaţionale, logice, aritmetice sau ca parametru a unei funcţii şi anume se propagă ca rezultat al expresiei, indiferent de forma acesteia.

Există două excepţii de la regula cu privire la comportamentul valorii NULL: -

>prin concatenarea cu NULL a unui şir, se obţine şirul şi nu NULL; -

>în funcţiile agregate(prezentate în alt capitol) NULL se ignoră.>Validation Rule- stabileşte domeniul de valabilitate al valorilor pe care poate să le

ea câmpul, fiind cel mai puternic instrument prin care se configurează integritatea de domeniu.Prin această casetă se introduce o condiţie *, care dacă nu este adevărată, va

produce două acţiuni:

♦ Afişarea unui mesaj(introdus în caseta Validation Text);

♦ Blocarea părăsirii de către focus(\ocu\ unde se află cursorul) a câmpuluirespectiv până când operatorul nu va introduce o dată care să determine ca respectivacondiţie să fie adevărată.

^Validation Text - stabileşte un text care va fi afişat dacă regula de validare nu este adevărată. Este indicat ca acest mesaj să fie foarte explicit şi clar pentru a lămuri operatorul asupra erorii comise.

>lndexed - stabileşte dacă câmpului i se ataşează sau nu o cheie de indexare, lucru foarte important pentru parcurgerea într-un timp rezonabil al tabelei. Există trei posibilităţi:

-> Yes - Duplications Ok-> Yes - No Duplications - evident aşa se setează un câmp cheie primară

Stabilirea dacă un câmp va fi sau nu indexat se face funcţie de utilizarea frecventă sau mai puţin a câmpului respectiv în operaţii de sortare sau selecţie. Această proprietate îşi arată eficienţa în special la tabele cu mii de înregistrări, unde se pot face economii de timp de execuţie la nivelul orelor.

Access este prevăzut cu un mecanism foarte simplu şi direct de efectuare chiar în timpul utilizării a sortării pe unul sau mai multe câmpuri. Acest sistem este activ în orice obiect unde este utilizată o tabelă. El constă din selecţia sau poziţionarea cursorului pe câmpului respectiv şi lansarea acestei operaţii din meniul contextual(clic ^ Fiiter dreapta), aşa cum se vede şi din figura prezentată alăturat.

Un mecanism identic cu cel prezentat anterior este folosit în Eilter For:

Access şi pentru efectuarea unor operaţii simple de selecţie, numite ^filtre. în meniul contextual afişat după poziţionarea pe o anumită |;valoare dintr-un câmp sunt disponibile 3 posibilităţi de filtrare, şi î |anume:

ACCESS■ 77

Filter By Selection - prin care se selecţionează toate înregistrările care pentru câmpul respectiv au aceiaşi valoare cu cea în care este plasat cursorul,

Fiiter Exciuding Seiection - prin care se selecţionează toate înregistrările care pentru câmpul respectiv au o valoare diferită de cea în care este plasat cursorul.

Filter For - prin care se selecţionează toate înregistrările care pentru câmpul respectiv au aceiaşi valoare ca aceea pe care se introduce în caseta respectivă

Operaţiile de sortare sau filtrare efectuate pot fi uşor anulate prin comanda Remove Filter/Sort.

Din punctul de vedere al utilizatorului operaţiile de sortare sau selecţie se efectuează la fel indiferent dacă respectivul câmp este sau nu indexat. Diferenţa va fi numai la nivelul intern în care Access va efectua operaţiile respective, adică f/z/c(pentru câmpurile neindexate) sau fog/c(pentru câmpurile indexate). De asemenea rezultatul operaţiei se va obţine în cazul câmpurilor indexate de zeci de ori mai rapid decât în cazul neindexării acestora.

>Required - Stabilirea la Yes a acestei proprietăţi, duce la obligativitatea de a se introduce o dată validă în acest câmp. Deci pentru câmpurile, care nu sunt chei primare dar în care lipsa de date nu este permisă pentru ca o înregistrare să aibă sens se va introduce această restricţie.

Prin această proprietate care face ca o înregistrare introdusă într-o tabelă să aibă sens, să fie logică, se introduce o nouă metodă de realizare a integrităţii bazei de date.

> Format - Reprezintă felul în care vor fi afişate datele în câmp, folosindu-se un anumit şablon. La anumite tipuri (Nurnber, Date) se pot folosi şabloanele din Windows/Control Panel/Regional Settings.

>lnput Mask - Este un şablon care este folosit la introducerea datelor. Pentru crearea lui este pus la dispoziţie un wizard. (La instalarea Access-ului, trebuie menţionat în mod special acest wizard.).

Această proprietate prin care se pot elimina anumite caractere care se încearcă a se introduce, va acţiona şi ea în sensul respectării integrităţii de domeniu a câmpului respectiv.

>Field Size

♦ La Text reprezintă lungimea câmpului

♦ La Numere reprezintă tipul sistemului de codificare, şi anume:

->Byte - 8 biţi, pozitiv -^Integer- 16 biţi, pozitiv şi negativ ->Long Integer- 32 biţi,

pozitiv şi negativ -^Single — Virgulă mobilă simplă precizie, 7 cifre semnificative -

^Duble - Virgulă mobilă dublă precizie, 14 cifre semnificative >Decimal Places -

folosit numai la tipurile de date numerice şi reprezentândnumărul de zecimale. Există şi opţiunea Auto, care setează automat numărul de zecimalefuncţie de datele introduse.

>New Value - la tipul AutoNumber stabileşte dacă noile numere se acordă prin incrementare sau random(aleator)

Propr ie ta tea „ LookUp".

La câmpurile de tip Number, Text sau Yes/No, se poate ataşa proprietatea LookUp, care permite introducerea de date prin intermediul unui control List Box(listă derulantă) sau Combo Box(Listă ascunsă) direct din una din următoarele trei tipuri de surse:

♦Valoarea unor câmpuri dintr-o altă tabelă sau cerere - cea mai utilizată. r

ACCESS -- PREZENTARE TEORFTiCA 7g

•Dintr-o listă de valori introdusă şi ataşată casetei

•Numele unor câmpuri dintr-o altă tabelă sau cerere

Pentru a seta această proprietate se pot folosi două metode:

•Wizard LookUp - lansat din lista derulantă a tipurilor câmpurilor (vezi prima figură) - care practic asistă utilizatorul în setarea proprietăţilor paginii LookUp, din Field Propertes.

•Direct în Pagina LookUp - Prin pagina LookUp din Proprietăţile câmpurilor (Field Propertes)

Date ce trebuiesc completate în pagina de LookUp:>Display Control - Se alege intre List Box sau Combo Box>Row Source Type - Una din cele trei tipuri de surse prezentate mai sus.>Row Source - există două posibilităţi funcţie de sursa de date precizată:

->Numele tabelei /cererii ce este folosită ca sursă de date (selectată dintr-o listă ascunsă);

->Valorile din listă, separate prin; (pentru tipul de sursă Value List)>Bound Column - Numărul (începând de la 1) câmpului din tabela /cererea, de la

care importăm datele de intrare.>Column Count - Numărul (începând de la 1) câmpurilor din tabela/cererea care se

vor afişa în listă (separate tot prin ; ). Deci pe lângă câmpul din ale cărui date vom selecţiona ceea ce vrem să introducem (Bound Column) este uneori necesar să afişăm mai multe câmpuri (Column Count) pentru a permite transmiterea tuturor informaţiilor necesare. De exemplu, vrem să selecţionăm un câmp care conţine un cod, dar este necesar să afişăm şi denumirii explicite a ceea ce este codificat.

>Column Head - specifică dacă se vor afişa şi denumirile câmpurilor>Column Widths şi List Widths - specifică lăţimea coloanelor şi a întregii liste în

unitatea de măsură setată în Windows/Control Panel/Regional Settings.>List Row - specifică numărul de linii care se afişează, restul liniilor fiind accesate

eventual prin bare derulante.>Limt to List - setată pe Yes blochează introducerea de date în afara celor din listă.

Există o metodă - care va fi prezentată ulterior - prin care dacă se doreşte introducerea unei valori noi, atunci se facilitează mai întâi introducerea acesteia în tabela de origine, împreună cu toate datele necesare.

HeftffWperties

General tookup

Contate FieldLisijRowSourcsTjpe

RowSwceBound Dotam

OolumnCountColufmHsadsGoljimWldlhsLfetRows

UîtW-dtiLimitToList

hi

2.2.2. Cheia primar ă (principal ă ).

Deşi nu este obligatoriu, o tabelă este bine să aibă declarată o cheie primară. Aceasta deoarece o tabelă care are cheie primară, va avea garantată integritatea existenţială.

Deci stabilirea cheii primare şi configurarea cu atenţie a proprietăţilor câmpurilor tabelelor, sunt cele mai simple şi puternice metode pentru crearea unei baze de date relaţionale cu integritate existenţială şi de domeniu.

Există mai multe metode de stabilire a

Pure® Timp Total Timp Normai Setul Cate

JFieSct sse FormatDecimal Places

# Cur Sfe Copy

fpsert Rows Relele Pows

AC? F^'- ' t - TEORETICA 79

cheii primare, cea mai simplă fiind poziţionarea mouse-ului pe câmpul pe care vrem sa-l folosim în acest scop, afişarea meniului contextual (clic dreapta) şi clic pe Primary Key care va apare în acesta (vezi figura alăturată).

Există posibilitatea de a declara o reuniune de câmpuri ca cheie primară, prin selecţia prealabilă a mai multor câmpuri, înainte de lansarea meniului contextual. Câmpul cheie primară va fi evidenţiat printr-o pictogramă care reprezintă o cheie.

2.2.3. Propriet ăţ ile tabelei.

Se introduc printr-un formular ce apare la acţionarea pictogramei specifice de proprietăţi(o mână ce arată un tabel) sau din meniul Access.

Aceste proprietăţi, se referă la setări ce se referă la comportamentul tabelei înansamblu _i _____

Cea mai folosită este: Garerâî'P"* ' """' ~~~ ' ' LiJli-JLlJlimu-^^>ValidatiOn Rule - introduce O Condi ţ ie Deşerţ i i...........■,-«, .-rmentarii. nu e obligatoriu

a căre i eva luare se face în momentu l când se vaWatun R J S . . . [nnKn iz ]termină de introdus(modificat) o înregistrare şi se ^mim;/[ j^'1 *<*"*»«*««■trece la alta. Prin aceasta se introduce o regulă de order&y". .validare care se poate referi la rela ţ iile dintre ' ^ .c â mpuri , ea completând în acest fel configurarea integrităţii de domeniu.

Dacă evaluarea condiţiei nu este adevărată, se vor produce două acţiuni:

♦ Afişarea unui mesaj(introdus în caseta următoare, Validation Text);

♦ Blocarea ieşirii din înregistrare până când evaluarea condiţiei va fi adevărată

Această facilitate se foloseşte când se doresc a se verifica corelaţii între dateleintroduse în mai multe câmpuri, deoarece evaluarea se va face după ce se termină introducerea datelor în toate câmpurile înregistrării. în exemplu se verifică ca data introdusă în câmpul 'N1'să fie inferioară datei din câmpul 'A/2'.

Când se face referire la un câmp acesta este scris obligatoriu între paranteze drepte.

2.3. Cereri (Queries)

Cererile reprezintă obiectul prin care se extrag informaţii dintr-o bază de date. O cerere acţionează fie asupra unui tabel, fie asupra mai multor tabele corelate prin relaţii.

Câteva dintre cele mai importante caracteristici ale unei cereri sunt: •Tabelele şi

relaţiile care stau la baza unei cereri reprezintă subschema cererii.

•Extragerea de informaţii din cereri se face prin operaţii de algebră relaţională pe mulţimi.

•Funcţie de efectul pe care îl are execuţia unei cereri - deci care va fi rolul informaţiile obţinute, sunt:

-Cererea de selecţie - rezultatul acesteia este crearea unui tabel virtual, care se va manifesta în prelucrările următoare ca un tabel obişnuit. De aici se poate deduce că cererile pot accepta la intrare alte cereri(de selecţie). De obicei aceste cereri reprezintă partea de intrare a unui raport

-Cererea de acţiune - rezultatul acestei cereri va duce la modificări directe în baza de date(actualizări de date sau crearea(modificarea) de structuri de tabele)

• Cererile sunt realizate în Access în standardul SQL(Structured Query Language), care este un limbaj formal de descriere a acestora. Acest limbaj defineşte o cerere printr-o serie de fraze, care vor preciza care sunt caracteristicile şi ce acţiune va avea cererea.

2 .3 .1 . S t ă r i l e unei cereri. 80

O cerere se poate afla în una din următoarele trei stări:> Proiectare(Des/gn View) - în care se pune la dispoziţie un instrument sub forma

unui formular ce trebuie completat(QBE cum se va arăta în continuare) prin care se poate defini sau modifica o cerere.

>VizuaIizare(Dafas/?eef View) - care permite afişarea datelor extrase din cerere, prin obiectul Dafasfreef(prezentat anterior la capitolul despre tabele).

>Instrucţiune SQL*( SQL View) - în care cererea este prezentată în limbajul SOL, permiţându-se modificarea sau scrierea ei direct în acest limbaj.

Trecerea de la o stare la alta se poate face oricând prin acţionarea pictogrameispecifice de pe ToolsBar (ca în figura alăturată) sau din meniul ■==. p-»contextual. . ™

O cerere reprezintă o instrucţiune scrisă în limbaj SQL. ^ Qtesi9n ViewAccess oferă posibilitatea ca pentru aproape toate tipurile de ED Dataşheet Viewcereri(aşa cum se va arăta există totuşi 3 excepţii), acestea să SQL sg*. Viewfie prezentate în două formate, şi anume:

>Format SQL - prin SQL View.>Format QBE - prin Design View(\n afara celor 3 excepţii)

2 .3 .2 . Construc ţ ia unei cereri. QBE (Querv Bv Example).

Modulul Query, se lansează din fereastra Database, prin selectarea paginii corespunzătoare acesteia (la fel ca la tabele).

Pentru simplificarea proiectării sau modificării unei cereri, Access pune la dispoziţie un instrument grafic, care se numeşte QBE(Query By Example).

Cu QBE, se pot defini toate tipurile de cereri acceptate de Access, cu 3 excepţii şi anume cererile SQL Specific.

Implicit, modulul Query, pentru realizarea unei cereri noi se va lansa în formatul QBE.în continuare sunt prezentate acţiunile care se efectuează în realizarea unei ceri,

prezentându-se în ordinea în care trebuiesc efectuate

2 .3 .2 .1 . Tipul cererii.

Prima operaţie care trebuie făcută la crearea unei cereri este stabilirea tipului cererii.

Acesta poate fi selectat ori din: Meniul general | Query ori din meniul contextual* al modulului Query.

în Access, meniul general al aplicaţiei, ToolsBar-urile şi meniul contextual, se auto-configurează funcţie de modulul în care este lansat.Deoarece diferenţele în proiectarea tipurilor de cereri sunt relativ puţine, există posibilitatea ca unei cereri deja create, să i se modifice ulterior tipul. în acest caz, proiectantul va efectua numai configurarea caracteristicilor specifice noului tip al cererii.

în principal, putem considera cererile grupate în mai multe categorii, după efectul execuţiei lor. în continuare sunt prezentate aceste tipuri de cereri(între paranteze cuvântul SQL care specifică tipul respectiv):

Qiery ŢtJOts j&indow Help

Ipgetert Query B

Cross&fe Query

faiM^TabteQiery., !#!ţ|

KteiBQueri? "S'tÂgfend

Query,,, Xlr^jetB Query

ParaimtErs...

E

AII

Union

ACCESS. .•■ PEiEZENTÂRh TEORETICA 81

> cereri care nu modifică datele din tabelele bazei de dateşi anume:

->Select Query ('SELECT1) - cel mai utilizat tip de cerere, care produce o extragere de informaţii din subschema (tabele şi relaţiile dintre acestea), folosite în continuare ca un tabel virtual. Implicit, tipul cererii este 'Select Query'.

® Crosstab Query {'TRANSFORM'....'PIVOT1) - Cerere de selecţie, care are la ieşire datele prezentate încrucişat, ca la o tablă de şah.

® Union Query (VNION1) - Realizează reuniunea a două Select Query, care au aceleaşi câmpuri. Este o cerere SQL Specific.

0 Pass-Through Query - Cerere de selecţie dintr-o bază de date ODBC. Este o cerere SQL Specific.

> cereri care modifică datele din tabelele bazei de date, denumite cereri acţiune şianume:

xUpdate Query ('UPDATE1) - Modifică valoarea câmpurilor unor înregistrări a unei tabele.

x Delete Query ('DELETE1) - Şterge înregistrări dintr-o tabelă

x Append Query - ('INSERTINTO1) - Adaugă înregistrări la o tabelă

x Make-Table Query {'SELECT....'iNTO") - Creează o tabelă nouă, cu date selectate din alte tabele.

> cereri care modifică structura tabelelor bazei de date, şi anume :->Data Definition Query - Se pot crea {'CREATE TABLE1) sau modifica

{'ALTER TABLE') tabele. Este o cerere SQL Specific.Cele trei cereri SQL Specific, se scriu direct în SQL, neexistând QBE pentru ele.

Pentru celelalte cereri există posibilitatea prezentării lor în două formate, SQL şi QBE.Cererea 'Select', are caracteristici care se regăsesc la majoritatea celorlalte tipuri de

cereri. în continuare se va prezenta modalitatea de realizare a acesteia, urmând ca pentru celelalte tipuri să se precizeze care sunt diferenţele.

2.3.2.2. Subschema cererii.

Datele despre subschema asupra căreia se aplică cererea(tabele şi relaţiile dintre acestea) se introduc în partea superioară a ferestrei QBE iar descrierea ieşirii cererii se face în

INTRAREA

Subschema cererii - tabelele(sau cererile) şi relaţiile temporare

' Vaiuafe î Select Guerv

-—-''jCadProdus

Bnput

Cuţut

Oats

IEŞIREA

• Câmpurile de ieşire ale cererii

• Caracteristicile câmpurilor

•

•

■ " • " ■ ' " ■ " ' ■................................................... '■

■' r——Fielci: CodPfoduî DenProdus Deta Iftpll! Ftet Val. Pnpuff Preţ] ~\

Table: Produse Produse Mişcare Mişcare Produse ASoit Ascending iShow; 0 i B B 0 B j

Cttefta:or

1

«I

>0

_Caseta de selecţie a unui câmp, prin care se permite:• Ştergerea câmpului• Mutarea prin 'tragere' a câmpului

în altă poziţie• Lansarea meniului contextual şi din

acesta & proprietăţilor câmpului

ACCESS. . .PREZENTARE TEORbT !CA 82

partea de jos a acesteia.Tehnica de realizare a subschemei este identică cu cea de la crearea relaţiilor, şi

anume:

>Prin meniul contextual se aduce fereastra Show Table şi prin aceasta tabelele(sau cererile) asupra cărora vrem să efectuăm cererea.

>Eventual, se introduc sau se modifică relaţiile dintre aceste tabele.>Prin meniul contextual al relaţiei se stabileşte tipul legăturii relaţiilor (Innersau Outer

Join)Relaţiile şi tipul legăturilor stabilite prin QBE, sunt valabile numai în cererea curentă,

ele ne afectând relaţiile din baza de date.

2 .3 .2 .3 . Proiectarea ieşiri i unei cererii.

Descrierea cererii propriu-zise stabileşte în general selecţiile şi proiecţiile care se aplică asupra subschemei. Această acţiune se efectuează în partea de jos a ferestrei QBE, prin completarea unui tabel.

Funcţie de tipul cererii care se va proiecta vor apărea anumite rânduri în QBE. Indiferent de tipul de cerere, se vor efectua următoarele operaţii:>Se 'trag' din tabelele plasate în subschemă, câmpurile care ne interesează în

construirea cererii, realizându-se în acest fel 'proiecţia' subschemei. în felul acesta se completează automat primele două rânduri din QBE, şi anume:

->Field - numele câmpului care se trage. -> Table - tabela din care provine câmpul.

Există posibilitatea ca din tabelă să se tragă caracterul (*) - ceea ce duce la preluarea tuturor câmpurilor tabelei.

Dacă se schimbă structura tabelei de { ş=. îs*** intrare, atunci prin folosirea (*) se va lucra în m T*>fc>te

&»<■«*** cererea respectivă cu noua structură, fără să fie necesară reproiectarea acesteia.

Există şi posibilitatea completării manuale a celor două câmpuri, folosind listele derulante ale câmpurilor respective.

Aşa cum se observă în figura de pe pagina anterioară, din caseta de selecţie a câmpului se poate lansa prin metoda obişnuită (clic dreapta), meniul contextual al câmpului, şi din acesta proprietăţile câmpului.

Acestea, sunt o parte din proprietăţile câmpurilor stabilite la crearea tabelei şi evident - conform a ceea ce am mai arătat referitor la domeniul de valabilitate al setărilor în Access -ele vor fi valabile şi în cererea la care participă tabela respectivă, putând fi eventual modificate, dar numai la nivelul obiectului curent.

>Se marchează în rândul Show câmpurile pe care utilizatorul doreşte să le aibă la ieşirea din cerere. Acest lucru se datorează faptului că la o cerere, pot participa câmpuri necesare la prelucrările efectuate, dar care nu mai sunt necesare în continuare.

>în rândul Sort, se stabileşte cu ajutorul listei derulante a acestuia, dacă se doreşte ordonarea datelor la ieşirea din cerere după un anumit câmp (câmpuri), şi ordinea, Ascending sau Descending. Dacă există mai multe câmpuri astfel marcate, atunci ordinea de sortare a acestora, va fi de la stânga la dreapta - câmpul plasat cel mai în stânga fiind deci primul după care se va efectua această operaţie.

>Criteriile de selecţie, se introduc cu ajutorul rândurilor Criteria şi Or (se pot introduce mai multe rânduri Or). Prin acestea se va face o selecţie a rândurilor(înregistrărilor) care vor apare la ieşirea din cerere. Principiul de constituire a criteriilor de selecţie este următorul:

cut

Format, , , , , , , , , ,

Decimai Piaces............

Captîon..............Broperties.,,

ACCESS - PREZENTARE TEORE

g3

->în dreptul fiecărui câmp, se poate introduce în rândurile specificate mai sus, o regulă de selecţie la care participă acesta (asemănătoare cu cea prezentată la proprietatea Validation Rule, de la câmpurile tabelelor)

->Mai multe reguli scrise pe acelaşi rând vor fi legate prin funcţia logică AND. ->Două rânduri de reguli, vor fi legate prin funcţia logică OR.

2.3.2.4. Proprietăţile cererii.

Numele cererii se stabileşte după crearea acesteia în urma unei întrebări explicite făcută de sistem, sau se modifică(ca de altfel orice nume de obiect) din fereastra Database, prin metodele folosite în Windows, (la fel ca la tabele sau ca la orice obiect de rang superior nou creat)

Fereastra de setare a proprietăţilor unei cereri se lansează din meniul contextual al ferestrei QBE.

Dintre proprietăţile prezentate, ne vom referi în acest moment numai la câteva, şi anume:

>Output AII Fields - Setată pe Yes, toate câmpurile din tabelele(cererile) din subschema QBE, vor fi selectate.

>Top Values - Se poate limita la un anumitnumăr (sau procent) înregistrările care vor fi preluate

. . . . . . , - ■ x " - i - , - . i ~ G e n e r a ! j

> Unique Values - Exista posibilitatea ca in n . J .urma proiecţiilor efectuate asupra subschemei cererii, la outputAHFieids NOieşirea din aceasta, pot apărea mai multe înregistrări Top vafues............... AIIidentice (toate câmpurile din respectivele înregistrări au unique vaiues........... NOaceiaşi valoare). Setarea acestei proprietăţi la Yes, face umque Remrds......... NO

ca la ieşire să nu existe înregistrări la fel. Deci, această *un Permiss/fns

. , . . . . . . . ° .. Source Database , . . . (curren

proprietate se aplica la ieşirea cererii. Source Conmct str , ,> Unique Records - Această proprietate este Record tocks.............NO

valabilă, numai în cazul în care cererea lucrează cu mai Recordset T«ae . . . . Dynasemulte tabele (cereri). Şi în acest caz, este posibil, ca la j?j^ Timeout.............................^intrarea în cerere să existe înregistrări identice, pentru order'ey, ' , , ' . . ,7..'.'toate câmpurile schemei (şi nu numai pentru cele care MaxRecords..........., ™~~'se vor regăsi la ieşire). Setarea pe Yes a acestei............... ..,.. . .■.,,,.,,, » ,, ... . proprietăţi, elimină duplicatele la intrarea în cerere.

Numai una din cele două proprietăţi Unique poate fi Yes.Rezultatul unei cereri trebuie privit ca o tabelă virtuală. Practic o cerere creează un

filtru prin care se poate ajunge la tabelele originale, urmând ca în momentul în care folosim o cerere să lucrăm cu câmpurile din tabelele originale. Deci, o modificare a unui câmp dintr-o cerere, va duce la modificarea câmpului respectiv în tabela originală.

Evident, modificarea unui câmp a unei înregistrări dintr-o cerere se poate face numai dacă acest câmp poate fi identificat într-o înregistrare din tabela originară. în cazul setării pe Yes a uneia din proprietăţile Unique, această identificare a sursei datelor ne putând fi făcută, se blochează posibilitatea modificării câmpurilor (acelaşi lucru e valabil, bine înţeles şi la câmpurile calculate).

>Source Database> Source Connect Str

Prin aceste proprietăţi, se poate crea o cerere folosind tabele (fără să fie importate) care se află în exteriorul bazei de date curente, în format JET, ISAM sau ODBC.

•Pentru a folosi tabelele sau cererile unei alte baze de date Access (format Jet), se va introduce în Source Database, path-ul şi numele (fişierul MDB) acesteia (în Source Connect

84Str nu se va introduce nimic). în acest caz, când se va lansa fereastra Show Table, vor apărea tabelele şi cererile bazei de date Jet externe, care vor constitui deci, subschema cererii.

•Pentru a folosi tabelele unei baze de date în format ISAM, se va introduce în Source Database, path-ul directorului unde se află aceasta, iar în Source Connect Str se va introduce tipul bazei de date (se găseşte în Help, la DAO Connect Property). în acest caz, când se va lansa fereastra Show Table, vor apărea tabelele bazelor de date ISAM, care se găsesc în directorul respectiv.

2.3 .3 . Tipuri de cereri.

2 .3 .3 .1 . Select Query

Access. "Select Query", este cea mai utilizată cerere din aplicaţiile realizate în

Ea constă din proiecţia şi selecţia câmpurilor şi înregistrărilor din subschema cererii, în vederea extragerii unor informaţii din baza de date, care pot fi utilizate în alte module ale aplicaţiei sub forma unui tabel virtual. Este folosită foarte des ca suport pentru realizarea rapoartelor (pentru prezentarea datelor), a formularelor (pentru introducerea datelor), ca intrare pentru alte cereri, în controale, etc.

. Aşa cum s-a arătat, rândurile care trebuiesc complectate în QBE al unui "Select Query" sunt prezentate în figura alăturată. La acestea se poate adăuga, eventual, rândul cu clauza 'Total'.

Execuţia lui "Select Query", nu modifică direct datele din subschema. Totuşi, după execuţia cererii, datele afişate prin intermediul ferestrei Datasheet, dacă au o adresă precisă, unică în înregistrările şi câmpurile bazei de date, pot fimodificate de către operator.(lucru care nu se întâmplă întotdeauna; de exemplu în cererile cu clauza 'Total'sau câmpurile calculate).

2.3.3.2. Crosstab Query

Field$

Table *Sorti

ShowlCriteriu |

Ori

Crosstab Query(cerere încrucişată) este o cerere de selecţie cu clauza Total, prin care se introduc două grupe prin opţiunea Group Sy(de fapt o grupă iar în cadrul acesteia o subgrupă). Afişarea prin fereastra Datasheet este însă diferită, luând forma unei table de şah, deoarece valorile pe care le iau datele pentru cele două grupe vor fi prezentate una ca denumiri ale coloanelor şi cealaltă ca denumirea rândurilor.

Există posibilitatea ca să se introducă pe rânduri mai multe subgrupe, dar maxim 3.. Formularul QBE care trebuie completat în cazul

acestei cereri, va avea pe lângă un rând obişnuit cu clauza 'Total', un rând specific, cu clauza Crosstab, aşa cum se observă şi din figura alăturată.

Rândul cu clauza Crosstab trebuie completat obligatoriu cu unul din următoarele cuvinte:

>Column Heading -denumirile(titlurile) coloanelor -reprezintă practic grupele pe care poate să le ia un câmp.

Câmpul căruia i se atribuie această caracteristică este obligatoriu să fie câmp de grupare definit în clauza Total cu opţiunea Group By. Valorile pe care le vor lua datele pentru această grupă vor constitui chiar titlurile(numele) coloanelor cererii Crosstab.

în această cerere numărul coloanelor de la ieşire nu este fixat, el fiind stabilit de numărul de grupări posibile. Din această cauză acesta trebuie să fie într-un număr limitat.

Field |Table \

Total l 1

Crosstab fSort\

Criteriu fOr\

ACCESS - - - 85

>Row Heading -denumirile(titlurile) rândurilor - reprezintă la fel ca şi la coloane valorile pe care poate le ia un câmp din tabelă, declarat ca grupă prin clauza Total. în tabelul virtual obţinut după execuţia cererii, datele din această coloană vor arăta la fel ca la o cerere obişnuită cu clauza Total

Se pot declara mai multe câmpuri cu opţiunea Row Heading(max\m trei).>VaJue - se atribuie unui câmp pentru care se va calcula o funcţie agregată SQL,

care are ca domeniu de definire înregistrările din ultima subgrupă definită(cea mai din dreapta grupă scrisă în QBE). Afişarea acestei valori în tabela virtuală de ieşire se va face chiar la intersecţia dintre un rând şi o coloană care definesc practic grupa şi o subgrupa respectivă pentru care s-a calculat funcţia agregată SQL.

>Not Shown - se atribuie unui câmp care nu va apărea la ieşire dar care va fi folosit într-un criteriu de selecţie.

2.3.3.3. Union Query

Union Query este o cerere de selecţie care permite obţinerea la ieşire a unui tabel virtual care să conţină reuniunea (toate înregistrările a două tabele) a două sau mai multe Select Query, care au aceleaşi câmpuri.

Este o cerere care nu se poate crea decât direct prin SQL. Union Query este o cerere SQL Specific.

Realizarea ei este totuşi destul de simplă, procedându-se astfel: l.Se defineşte prin QBE prima cerere de selecţie.

2. Se trece aceasta în forma SQL şi se copiază prin comanda obişnuită 'Copy', textul afişat.

i.Se face o nouă cerere şi i se stabileşte tipul Union, prin meniul contextual sau din comanda Query de pe meniul principal urmat de SQL Specific | Union. Se observă că cererea nu va avea decât forma SQL

4 Se face 'Paste'pe aceasta a textului cererii create la punctul 1 şi preluat anterior cu 'Copy'. Se şterge semnul punct şi virgulă (;) de la sfârşit, care semnifică sfârşitul unei declaraţii SQL.

5.Se tastează în continuare Union şi eventual ALL*.

5.Se defineşte prin QBE a doua cerere de selecţie, care trebuie să aibă aceleaşicâmpuri de ieşire cu a celei dintâi.

7.Se trece şi aceasta în forma SQL şi se copiază prin comanda 'Copy', formatul SQL al acesteia.

8.Se face 'Paste', şi cu această informaţie la sfârşitul textului introdus până atuncipe cererea Union.

9.Se verifică ca textele introduse să fie separate prin spaţii10.Se introduc eventual şi alte cereri de selecţie după aceiaşi metodă.11. Se închide cererea şi i se dă un nume, aşa cum se procedează de obicei la

crearea unei cereri noi.

Există posibilitatea ca din reuniune, să se obţină la ieşire înregistrări duble. Acestea în mod obişnuit sunt eliminate. Dacă totuşi se doreşte păstrarea tuturor înregistrărilor, atunci se va introduce în instrucţiunea SQL cuvântul ALL.

2.3.4. Cereri ac ţ iune.

Aceste cereri funcţionează în doi timpi:

*♦ în primul moment se realizează o cerere de selecţie după regulile pe care le-am

prezentat.

ACCESS- 86

♦în al doilea moment se realizează cu datele selectate anterior tipul de actualizare a bazei de date specificat de cerere.

Dacă se trece în forma Datasheet View, atunci nu se va executa decât pasul 1, deci vor fi afişate numai datele selectate, fără a se trece la modificarea lor.

Aceasta este o facilitate care se poate folosi pentru a se testa o cerere acţiune.Modificarea efectivă a datelor se va realiza numai la execuţia cererii prin OPEN lansat

din pagina Query a ferestrei Database, după ce în prealabil s-a selectat respectiva cererea acţiune.

înainte de execuţia unei cereri acţiune, sistemul avertizează utilizatorul asupra faptului că se vor modifica tabelele bazei de date şi a numărului de înregistrări care se vor schimba, oferind opţiunea renunţării la aceasta.

Acest avertisment poate fi eliminat:

♦ Prin folosirea macro-ului Set Warnings;

♦în cod VBA prin setarea proprietăţii corespunzătoare a obiectului DoCmd -obiect care aşa cum se va vedea conţine majoritatea comenzilor utilizate în Access. Astfel folosindu-se instrucţiunea:

->DoCmd.SetWarnings=False-se anulează mesajele de avertizare. ->DoCmd.SetWarnings=True-se activează apariţia mesajelor de avertizare.

Tehnologia de realizare a unei cereri acţiune este similară cu cea a unei cereri de selecţie. Totuşi, fiecare tip de cerere acţiune are un rând specific în formatul QBE, prin care se precizează acţiunea pe care o va efectua cererea.

2.3.4.1. Update Query

j-~—■ Update Query provoacă modificarea unor valori ale datelor din câmpurilei - " subschemei.

Aşa cum se vede şi din macheta QBE a acestui tip de cerere, specific este rândul Update To.

Prin acest rând se va introduce o valoare care o va înlocui pe aceea care se găseşte în câmpul respectiv în toate înregistrările selectate de către cerere.

în rândul Update To sunt valabile aceleaşi obiecte şi reguli care se folosesc la criterii sau câmpuri calculate. Deci se pot folosi literali(constante), se poate face referire la datele din câmpurile subschemei sau din controalele aflate în formulare deschise, se pot folosi operaţiile obişnuite din expresii, etc.

Important este ca rezultatul evaluării expresiei introduse să fie inclus în domeniul admis pentru câmpul respectiv şi să respecte regulile de integritate sau existenţialitate care sunt eventual introduse. în caz contrar, modificarea pentru câmpul respectiv nu se va efectua, utilizatorul fiind evident informat despre acest lucru.

în cazul în care se modifică printr-o cerere Update Query, un câmp care este cheie externă a unei alte tabele(cop//) şi dacă între acestea relaţia are setată proprietatea Cascade Update Related Fields(a integrităţii referenţiale), atunci această modificare se va efectua automat şi în câmpul aflat în relaţie din tabela copil.

Pentru ca o cerere Update Query să fie executabilă, este necesar ca înregistrările selectate să fie actualizabile(updatabile).

Acest lucru este posibil numai dacă în urma cererii de selecţie se vor selecţiona înregistrări pe care sistemul să le poată identifica precis. Astfel dacă în urma unei ceri de selecţie rezultă înregistrări duble care sunt eliminate(de exemplu prin setarea proprietăţii Unique Value), tabela virtuală obţinută nu va putea fi obiect de intrare pentru o cerere de acest tip.

Field lTable \

Update To \Criteriu \

ACCESS -- PRE7&NTARE -QiŞP" 87De asemenea, pentru ca cererea Update Query, să funcţioneze, este necesar ca şi

câmpu! care se doreşte a fi modificat să fie actualizabil(updateable). De exemplu un câmp calculat nu va putea fi modificat.

2.3 .4 .2 . Delete Query

Delete Query provoacă ştergerea înregistrărilor care au fost selectate, de | către cerere prin criteriile obişnuite de selecţie. Deci toate înregistrările selectate prin această cerere, vor fi şterse din tabela respectivă.

Aşa cum se vede şi din macheta QBE a acestui tip de cerere, specific este rândul Delete.

Prin acest rând se va introduce obligatoriu una dintre valorile Where sau From - care însă se completează automat

Rândul Delete este important atunci când se doreşte ştergerea de înregistrări dintr-o tabelă(cu From introdus în rândulDelete) care sunt selectate însă prin criteriile introduse într-o altă tabelă cu care aceasta este în relaţie(cu Where introdus în rândul Delete) din care nu se vor şterge înregistrări.

Nu trebuie confundată ştergerea unei înregistrări, cu ştergerea datelor dintr-un câmp - care se realizează cu o cerere de tip Update{6e exemplu actualizarea cu NULL a datelor din acesta)

Acţiunea de ştergere este ireversibilă. Deci în Access, ştergerile* sunt definitive, efectuându-se la nivel fizic şi nu la nivel logic(cum este în FoxPro de exemplu).

Similar cererilor de tip Update, în cazul în care se şterg înregistrări printr-o cerere Delete dintr-o tabelă care este părinte în relaţie cu o altă tabelă(partea din faţă a unei relaţii one to one sau one to many) şi dacă această relaţie are setată proprietatea Delete Update Related Records(a integrităţii referenţiale), atunci din tabela copil, se vor şterge automat toate înregistrările care au pentru câmpul de relaţie, valori care s-au pierdut datorită ştergerilor de înregistrări efectuate în tabela părinte. Evident această operaţie se efectuează chiar dacă tabela copil nu este inclusă în subschema.

Un lucru foarte important este că toate ştergerile efectuate în Access (înregistrări din tabele, diferite obiecte ale aplicaţiei - tabele, formulare etc.) nu eliberează spaţiul ocupat. Din această cauză, aplicaţiile care suportă multe adăugări şi ştergeri vor prezenta o creştere semnificativă a spaţiului ocupat, chiar dacă ele nu îşi măresc volumul de date. Pentru eliberarea spaţiului ocupat este pusă la dispoziţia utilizatorului comanda Compact din meniul Tools | Database Utilities

Field \Table f

Delete f

Criteriu \

Ori

2.3.4.3. Append Query

j i j l Cererile Append Query provoacă adăugarea de noi înregistrări la o tabelăexistentă (în baza de date curentă sau altă bază de date), denumită în continuare

tabelă destinaţie.Practic, această cerere va funcţiona în prima instanţă ca o cerere obişnuită de

selecţie, urmând ca înregistrările obţinute la ieşire să fie adăugate în tabela destinaţie.

Specific acestei cereri este rândul Append To. în acest rând se pot introduce denumiri de câmpuri ale tabelei destinaţie.

în felul acesta se va crea o corespondentă între câmpul de ieşire al cererii, declarat în rândul Field, şi câmpul din tabela destinaţie, declarat în rândul Append To.

Deci adăugarea în tabela destinaţie a înregistrărilor virtuale obţinute prin execuţia cererii Append Query, se va realiza respectând corespondenţa obţinută prin completarea clauzei Append To în formularul QBE.

Field i

TableSort |

Append To |Criteriu ţ

Or !

88Totuşi, adăugarea unei noi înregistrări în tabela destinaţie, se va face numai dacă

aceasta respectă toate condiţiile de integritate ale tabelei destinaţie şi a câmpurilor sau relaţiilor acesteia.

în cazul în care se vor folosi în cererea Append Query, câmpuri care nu se vor duce în înregistrarea adăugată la tabela destinaţie, se va lăsa ne completată celula corespondentă din clauza Append To.(de exemplu pentru câmpurile folosite numai pentru introducerea unor criterii de selecţie).

Proiectarea unei asemenea cereri necesită precizarea tabelei destinaţie şi a locului unde se găseşte. Acest lucru se realizează printr-un dialog iniţiat de sistem la începutul creierii unei noi cereri Append Query. în felul acesta va fi posibil ca în rândul Append To din QBE. să fie ataşate la lista ascunsă a acestuia, numele câmpurilor din tabela destinaţie.

Numele şi locul tabelei destinaţie, se vor găsi în pagina de proprietăţi a cererii, şi anume în:

->Destination Table - numele tabelei destinaţie;->Destination DB - numele complet(cu path) al fişierului care conţine tabela

destinaţie, proprietate care va fi completată numai în cazul în care tabela destinaţie nu se găseşte în baza de date curentă.

Dacă se doreşte schimbarea tabelei destinaţie, acest lucru se face prin schimbarea valorilor introduse la aceste proprietăţi.

2 .3 .4 .4 . Make-Table Query

Cererile Make-Table provoacă crearea unei noi tabele cu înregistrările virtuale " c e rezultă din execuţia unei cereri obişnuite de selecţie. Structura acestei tabele(inclusiv numele câmpurilor) va fi creată automat de sistem funcţie de câmpurile care sunt folosite în cererea de selecţie.

Cererea Make-Table, nu conţine nici un rând suplimentar în formularul QBE. Realizarea ei este similară cu a unei cereri de selecţie obişnuite.

Proiectarea unei asemenea cereri necesită ca şi la cererea Append precizarea tabelei destinaţie şi a locului unde se găseşte, tehnologia fiind absolut aceiaşi.

Deci la începutul creierii unei noi cereri Make-Table sistemul iniţiază un dialog prin care se solicită numele şi locul tabelei destinaţie.

Numele şi locul tabelei destinaţie, se vor găsi în pagina de proprietăţi a cererii, şi anume în:

->Destination Table - numele tabelei destinaţie;->Destination DB - numele complet(cu path) al Uşierului care conţine tabela

destinaţie, proprietate care va fi completată numai în cazul în care tabela destinaţie nu se găseşte în baza de date curentă.Dacă se doreşte schimbarea tabelei destinaţie, acest lucru se face prin schimbarea

valorilor introduse la aceste proprietăţi.

La execuţia unei cereri Make-Table, dacă mai există o tabelă cu acelaşi nume ca acela al tabelei destinaţie, atunci după un mesaj de avertizare aceasta va fi ştearsă automat, înainte de executarea cererii respective.

Tabelelor create cu cereri de tip Make-Table, nu li se pot seta prin QBE nici un fel deatribute specifice (de exemplu nu li se pot stabili cheia primară, sau câmpurile index.). Dinaceastă cauză dacă se doreşte crearea unor tabele cu anumite caracteristici, se procedează înfelul următor: r

x Se creează structura tabelei conform dorinţei utilizatorului.

x Se şterg toate înregistrările din această tabelă cu o cerere Delete.

ACCESS - PRt/hNTARh TEORETICA

x Se foloseşte o cerere Update pentru introducerea înregistrărilor.89

Colec ţ ia de obiecte QueryDefs.

Toate obiectele 'cereri' care aparţin unei baze de date formează colecţia de obiecte QueryDefs. Structura acestei colecţii este prezentată mai jos:

Field

CQueiTl )efs~^

)-----^ QueryDef .

(^ Parameters^_______________________^.

Parameter

Legendă : colecţie de obiecte; : obiect.

2.4. Tratarea erorilor2.4.1. Tratarea standard a unei erori de execu ţ ie produs ă î n VBA.

în momentul producerii unei erori de execuţie într-o rutină, sistemul va întrerupe execuţia şi va afişa mesajul din căsuţa alăturată, în care se poate vedea num ă rul erorii ş i o descriere sumară a acesteia(dacă se lucrează într-un mediu Run Time - mediu de lucru pentru Access similar unui program executabil - nu se va mai afişa nici această descriere).

în continuare utilizatorul poate apasă pe:

• Butonul End - se opreşte execuţia codului şi sereiniţializează toate variabilele aplicaţiei. Este evidentcă sunt şanse mici ca aplicaţia să poată fi reluată de utilizator în condiţii corecte.

• Butonul Debug - se va afişa codul de program care a generat eroarea, cursorul deinstrucţiuni linia galbenă) poziţionându-se pe instrucţiunea care a produs eroarea şipermiţând utilizatorului să depaneze eventual programul prin modificarea instrucţiunilor.Acest sistem se poate folosi numai în perioada de testare de către proiectant a aplicaţiei,păstrarea lui în exploatarea aplicaţiei fiind extrem de periculoasă.

Butonul Debug este activ numai dacă se lucrează pe un fişier MDB, care are codul de program şi în limbajul sursă(dacă aplicaţia este într-un fişier de tip MDE, butonul este inactiv).

2.4.2. Tratarea erorilor de execu ţ ie prin module special create de proiectant.

VBA, oferă posibilitatea ca la producerea unei erori de execuţie, sistemul să dea controlul unui modul special creat de proiectant prin care să se trateze în mod corespunzător eroarea. Un astfel de modul se numeşte rutină de tratare a erorilor (Error-handling).

De asemenea proiectanţii de aplicaţii pot folosi producerea unor erori previzibile, în vederea rezolvării mai 'elegante' a unor cazuri normale de prelucrare.

Controlul erorilor de execuţie se realizează prin două instrucţiuni şi două obiecte create special în acest scop:

Type mismsJdt

Hetp

ACCE8S - PEEZEMTARE TEORETICA 9Q

2.4.2.1. Instrucţiunea „On Error".

On Error, este o instrucţiune, care atunci când este întâlnită şi executată, produce asupra codului VBA care urmează după aceasta, două acţiuni(indirecte):

> Dezactivarea sistemului standard de tratare a erorilor de execuţie.Dacă după execuţia instrucţiunii On Error, în rutina respectivă se produce o eroare de

execuţie, atunci nu mai este afişat mesajul standard de eroare pe care l-am prezentat înainte. De asemenea inversa acestei afirmaţii este şi ea valabilă, adică dacă într-o rutină se produce o eroare de execuţie înainte de a se executa instrucţiunea Gn Error, se va continua prelucrarea prin sistemul standard de tratare a erorilor prin afişarea mesajului respectiv.

> Poziţia pe care se va plasa cursorul de instrucţiuni, în cazul apariţiei unei erori deexecuţie. Dacă după execuţia instrucţiunii On Error, în rutina respectivă se produce la unmoment dat o eroare de execuţie, atunci instrucţiunea On Error, va preciza şi care esteurmătoarea instrucţiune care se va executa în cazul producerii unui asemenea eveniment.

Există trei forme ale instrucţiunii On Error, funcţie de locul de unde se va continua execuţia în cazul apariţiei erorii de execuţie:1. On Error GoTo etichetă - la producerea unei erori, prelucrarea va continua cu instrucţiunile

care se găsesc după etichetă.

Această formă este folosită atunci când se va folosi un modul specializat pentru tratarea erorii, Error-handling, care se va găsi după această etichetă.

O etichetă se declară printr-un nume scris la începutul unei linii urmat de semnul două puncte(:). O etichetă este vizibilă numai în rutina în care a fost declarată.2. On Error Resume Next - la producerea unei erori, prelucrarea va continua cu următoarea

instrucţiune care se găsesc după aceea care a produs eroarea. Deci practic prin aceastăformă prelucrarea va continua fără a se mai executa instrucţiunea care a produs eroarea.

3. On Error GoTo 0 - reinstalează sistemul standard de tratare a erorilor.

2.4.2.2. Instrucţiunea: Resume.

Resume, este instrucţiunea prin care se iese din rutina de tratare a erori lor(Error-handling).

Există trei forme ale instrucţiunii Resume, funcţie de locul de unde se va continua execuţia după ce se termină execuţia rutinei de tratare a erorilor./. Resume etichetă - prelucrarea va continua cu instrucţiunile care se găsesc după etichetă.2. Resume Next - prelucrarea va continua cu următoarea instrucţiune care se găsesc după

aceea care a produs eroarea. Deci practic prin această formă prelucrarea va continua dupătratarea erorii, fără a se mai executa instrucţiunea care a produs eroarea.

3. Resume 0 sau Resume - prelucrarea va continua chiar cu instrucţiunea care a produseroarea. Deci, după execuţia rutinei de tratare a erorii, se va relua execuţia instrucţiuniicare nu s-a putut executa.

2.4.2.3. Obiectul: Err.

Err, este un obiect care se găseşte în VBA, şi care în momentul producerii unei erori, i se vor seta automat de sistem proprietăţile funcţie de eroarea produsă.

Cele mai importante proprietăţi ale acestui obiect sunt:® Number - care va conţine numărul erorii produse. Această proprietate este implicită.® Description - care va conţine un text care explicitează această eroare. e

® Pentru ca sistemul să încarce proprietăţile la producerea unei erori, este necesar ca obiectul Err, să fie iniţializat (golit). Acest lucru se face numai la:

ACCEPT- S3i;:IF'.''!.î.V "'......'. .■■>rT;CÂ 9;

® execuţia instrucţiunilor: 0/7 Error sau Resume]0 la terminarea rutinei care a produs ultima eroare, prin instrucţiunile: Exit Sub, Exi

Function sau Exit Property;

0 la comandă prin execuţia metodei Clear, a obiectului Err.Numărul tuturor erorilor posibile se găseşte în Help, şi se păstrează în cazul trecerii la

noi versiuni.

2.4.3. Colec ţ ia Errors ş i obiecte Error.

în cazul în care un obiect DAO va provoca o eroare de execuţie, există posibilitatea generării mai multe erori în cascadă.

După producerea unei asemenea erori, în colecţia Errors, se va crea un obiect Error -similar obiectului prezentat anterior Err din VBA - pentru fiecare eroare generată.

în acelaşi timp, prima eroare produsă va seta şi obiectul VBA - Err. Deoarece Err reprezintă un singur obiect, acesta nu va putea prelua decât datele despre o singură eroare, şi anume prima produsă.

Colecţia Errors, pentru a funcţiona corect, trebuie să aibă şterse toate obiectele Error componente. Această acţiune sistemul o efectuează în momentul execuţiei unei noi operaţii DAO.

lată o serie de erori ce pot apărea în execuţia unei aplicaţii:

| Codul Erorii | Denumirea Erorii {: 3 Return without GoSubi 5 Invalid procedure caii or argument____I 6 OverflowI 7 Out of memory| 9 Subscript out of range\ 10 This array is fixed or temporarily Ipckedj 11 Division by zero| 13 Type mismatchI 14 Out of string space

16 Expression too complex17 Can't perform requested operation18 User interrupt occurred__________20 Resume without error28 Out of stack space35 Sub or Function not defined47 Too many DLL application clienţs48 Error in loading DLL49 Bad DLL calling convention51 Internai error ____52 Bad file name or number53 File not found54 Bad file mode55 File already open57 Device I/O error58 File already exists59 Bad record length

61 jDiskfull ...ZZZIIZI62 _ Input past end of file63 Bad record number67 j Too many fi Ies

ACCESS - PREZENTARE. TEORETICA

92

68 Device unavailable *'70 Permission denied71 Disk not ready74 Can't rename with different drive75 Path/File access error76 Path not found91 Object variabie or With biock variabie not set92 For loop not initialized93 Invalid pattern string

! 94 Invalid use of Nuli| 96 Unable to sink events of object because the object is already firing

97 Can not caii friend function on object which is not an instance of321 Invalid file format322 Can't create necessary temporary file325 Invalid format in resource file

| 380 Invalid property value j381 Invalid property array index |

i 382 Set not supported at runtimei 383 Set not supported (read-only property)[ 385 Need property array index! 387 Set not permitted

393 Get not supported at runtime394 Get not supported (write-onlyproperty)422 Property not found423 Property or method not found424 Object required429 ActiveX component can't create object

i 430 Class doesn't support Automation432 File name or class name not found during Automation pperation438 Object doesn't support this property or method440 Automation error442 Connection to type library or object library for remote process has

\ 443 Automation object does not have a default value445 Object doesn't support this action446 Object doesn't support named arguments447 Object doesn't support current locale setting448 Named argument not found449 Argument not opţional450 Wrong number of arguments or inyaljd property assignment

I 451 Object not a collection !452 Invalid ordinal453 Specified DLL function not found454 Code resource not found

j 455 Code resource lock error! 457 This key is already associated with an element of this collection

458 Variabie uses an Automation type not supported in Visual Basic459 Object or class does not support the set of events460 Invalid clipboard format481 Invalid picture

! 482 Printer error

L"...735, Can't save fi le to TEMP IH_.....IU.....H. .IIZIIIIl. .\ 744 Search text not found

i 746 Replacements too long

ACCESS - PREZENT^ST: TEORETICA 93

2.4.4. Colec ţ ia Databases

Colecţia Databases, conţine obiecte Database, care conţin descrierea completă a structurii şi informaţiile dintr-o bază de date.

Pentru ca o bază de date(sau un obiect component) să fie accesată, aceasta trebuie mai întâi deschisă, operaţie care produce crearea unui obiect Database, care se va adăuga automat la colecţia Databases.

VBA, conţine tipurile de date Databases şi Database care permit declararea de variabile specifice.

Deschiderea unei baze de date se poate face în următoarele două moduri:>Cu funcţia CurrentDb, care întoarce un obiect de tip Database, care conţine baza de

date locală, adică aceea definită în aplicaţie.Dim Db As Database

Set Db = CurrentDb

>Prin metoda Workspace, OpenDatabase, care permite deschiderea unei baze de date externe ( care poate să fie chiar în format ISAM - FoxPro, Dbase, Paradox -).

Dim Db As Database

Set Db = [workspace].OpenDatabase (dbnume [, options] [, read-onlyj [, connect])

Aşa cum se observă, singurul parametru obligatoriu este:

->Dbnume - numele complet(cu extensie şi cale) al fişierului care conţine baza de date.

Dacă nu se precizează, spaţiul de lucru este cel implicit(Defai//f Workspace)Obiectul Database, conţine următoarele colecţii în care sunt incluse toate informaţiile

referitoare la baza de date respectivă.

• TableDefs - Structura tabelelor bazei de date.

• QueryDefs - Cererile din baza de date.

• Relations - Relaţiile din baza de date.

• Recordsets - înregistrările(datele) din tabelele bazei de date.

• Containers - Informaţii de securitate despre obiectele din baza de date.

Referirea colecţiilor şi a obiectelor din baza de date se face prin calificarea acestora, de jos în sus, trecând prin toate colecţiile şi obiectele ascendente până la, obligatoriu, cel puţin nivelul bazei de date.

Obiectul Database, conţine metode prin care:

• se pot crea obiecte noi şi ataşa colecţiilor din structura sa:> CreateTableDef - pentru crearea unui obiect cu structura unei tabele noi şi adăugarea

acestuia la colecţia TableDefs;> CreateRelation - pentru crearea unei relaţii noi şi adăugarea acesteia la colecţia Relations;> CreateQueryDef - pentru crearea unei cereri noi şi adăugarea acesteia la colecţia

QueryDefs;> CreateProperty - pentru definirea unei noi proprietăţi a bazei de date sau a altui obiect

DAO(adăugarea acesteia la colecţia de proprietăţi a bazei de date se face prin metodaAppend, a colecţiei Properties);.

• se pot defini şi deschide obiecte Recordset prin metoda OpenRecordset

ACCESS - PREZENTARE TEORETICA

94

2.4.5. Colec ţ ia Containers

Colecţia Containers a unei baze de date, conţine informaţii despre toate obiectele existente (salvate) într-o bază de date Access, fie că provin din structura DAO fie din alte structuri de obiecte.

Ea este constituită din 8 obiecte Container. Fiecare din acestea conţine descrierea tuturor obiectelor de un anumit tip din baza de date(de exemplu formulare).

Această descriere se face printr-o nouă colecţie, Documents, în care fiecare obiect Document, va conţine prin proprietăţile sale, informaţiile(nume, permisiuni, etc.) despre un obiect de tipul respectiv existent(salvat) în baza de date.

Din cele 8 obiecte Container, 3 provin din structura DAO: x

Databases - Baza de date curentă(deschisă) x Tables -

Toate tabelele şi cererile din baza de date x

Relationships - Toate relaţiile permanente 4 din MS

Application Access: x Forms - Formularele salvate în

baza de date. x Modules - Modulele de cod x Reports -

Rapoartele salvate în baza de date. x Scripts - Macro

instrucţiunile 1 din sistemul de administrare(protecţie) x

SYSrel

Deoarece colecţiile Containers şi Documents, reflectă structura unei baze de date, este evident că nu este permisă crearea sau ştergerea de obiecte din aceste colecţii.

în colecţia Tables, se va observa existenţa unor tabele, care încep cu prefixul 'MSys'. Acestea reprezintă tabelele sistem ale MS Access.

2.5. Colecţia Recordsets - Set de înregistrări.

Colecţia Recordsets, este formată din obiecte Recordset (set de înregistrări). Un obiect Recordset, conţine înregistrările care se găsesc într-o tabelă, sau cele care rezultă în urma executării unei cereri de selecţie (cererile de selecţie sunt considerate tabele virtuale). Numele unui obiect Recordset este chiar numele tabelei sau cererii de selecţie la care se referă.

La rândul său, un obiect Recordset, conţine colecţia Fields, formată din obiecte Field, fiecare din acestea reprezentând un câmp al înregistrării respective şi având de asemenea acelaşi nume cu al câmpului.

2.5.1. Func ţ ionarea unui set de î nregistr ă ri.

Dacă obiectele TableDef (sau QueryDef) definesc structura tabelelor (cererilor, ca tabele virtuale), obiectele Recordset sunt formate din datele(informaţiile) care se găsesc în acestea.

Aşa cum cererile, sunt utilizate pentru a manipula datele dintr-o bază de date la nivel de mulţime (prin implementarea operaţiilor de algebră relaţională), obiectele Recordset, sunt folosite în acelaşi scop dar la nivelul elementar, al înregistrării.

Obiectul Recordset permite accesul la datele din baza de date, prin parcurgerea unui tabel sau a unei cereri de selecţie, în modalitatea în care se procedează cu un fişier clasic.

Un Recordset este asemănător deci cu un fişier clasic. El este constituit din câmpuri (coloane) şi înregistrări (rânduri).

ACCESS - PREZENTARE TEORETICA 95

Pentru a manevra un Recordset (sau un fişier clasic) trebuie să se parcurgă nişte etape, prin lansarea unor metode ale obiectului Recordset(o singură excepţie - metoda OpenRecorset este a obiectului Database):

>Să fie deschis (obligatoriu primul pas), adică să fie definit din punct de vedere fizic şi să i se atribuie un nume logic, prin care se va face în continuare referire la el.

Metoda folosită este OpenRecorset (a obiectului Database). Această metodă(ca şi metoda OpenDatabase sau funcţia CurrentDB) va crea obiectul Recordset al tabelei sau cererii de selecţie.

>Să fie închis (obligatoriu ultimul pas). în urma acestei operaţii se efectuează operaţiile fizice de sfârşit şi se eliberează toate resursele (variabile, memorii tampon etc.) folosite de Recordset.

Metoda Recordset folosită este Close. Această metodă va produce ştergerea obiectului Recordset respectiv, din colecţia Recordsets.

Metoda Close este opţională, ea efectuându-se automat la terminarea rutinei în care a fost definit Recordset-ul.

Deci colecţia Recordsets este formată la un moment dat din toate obiectele Recordset deschise şi neînchise.

> Să fie accesată o anumită înregistrare.

Un Recordset, este format ca un tabel (matrice), din rânduri şi coloane. Pentru a putea ajunge la datele dintr-o anumită celulă(element), mai întâi trebuie să se facă poziţionarea pe înregistrarea (rândul) respectiv.

Când se efectuau prelucrări prin cereri, se lucra cu mulţimi(mulţimea înregistrărilor dintr-o tabelă) pe care se efectuau nişte operaţii de algebră relaţională. Când se lucrează cu un Recordset, operaţiile se fac la nivel punctual(mergem mai întâi pe înregistrarea respectivă pentru a face o prelucrare).

Termenul de pointer (cursor) de înregistrări, se referă la acest aspect, al înregistrării care la un moment dat poate fi accesată. înregistrarea pe care se găseşte la un moment dat pointerul de înregistrări, se numeşte înregistrarea curentă.

Un Recordset, are un anumit număr de înregistrări, aşezate una după alta şi pentru a efectua orice prelucrare trebuie mai întâi să se poziţioneze pointerul de înregistrări pe respectiva înregistrare.

Poziţionarea pointerului de înregistrări, se poate face în mai multe feluri:

• acces secvenţial la o înregistrare - prin parcurgerea înregistrărilor una după alta, în ordinepână la cea care interesează.

Metodele Recordset folosite, denumite Move, permit mărirea sau micşorarea pointerului de înregistrări, cu o valoare fixă, ceea ce se materializează de obicei prin citirea înainte sau înapoi a următoarei înregistrări.

• acces direct la o înregistrare - plasarea directă pe o înregistrare în funcţie de un criteriu decăutare.

Funcţie de mecanismul de efectuare a acestei operaţii sunt două categorii de metode, şi anume:

->Metoda Recordset Seek - poziţionare rapidă folosind cheia de indexare.->Metodele Recordset Find - poziţionare mai lentă, care nu foloseşte cheia de indexare.

Se poate sintetiza ceea ce s-a prezentat la acest punct prin următoarea observaţie: Accesul nu este permis decât la câmpurile înregistrării curente.

> Prelucrarea înregistrării.Accesarea unei înregistrări se face în două scopuri: r

• Citirea datelor din câmpurile înregistrării. Se foloseşte proprietatea Value, implicită, în citire,a obiectelor câmpuri (Field).

ACCESS ~ PREZENTARE TEORETICA 95

• Actualizarea, adică:© Modificarea datelor dintr-un câmp. Se foloseşte proprietatea Vaiue, în scriere, a obiectelor câmpuri (Field) şi metodele Recordset: Edit şi Update.

© Adăugarea unei înregistrări noi. Se folosesc proprietăţile Value, în scriere, a obiectelor câmpuri(F/e/cQ şi metodele Recordset: AddNew şi Update.© Ştergerea unei înregistrări. Metoda Recordset folosită: Delete.

2.5.2. Tipuri de seturi de î nregistr ă ri.

Un obiect Recordset, poate proveni din următoarele surse:

• datele unei singure tabele;

• printr-o cerere din datele mai multor tabele, care la rândul ei poate fi:

Qactualizabilă (updatable), adică în care se pot actualiza înregistrările obţinute din execuţia cererii(câmpurilor din ieşirea cererii li se poate stabili precis originea şi anume: tabela, înregistrarea şi câmpul; - de exemplu o cerere cu clauza Total sau în care este setată proprietatea Unique Value, nu este updatable);

Qneactualizabilăîn momentul definirii(deschiderii) unui Recordset, trebuie precizat şi tipul acestuia,

conform provenienţei sale, prezentate mai sus, ceea ce va permite efectuarea numai anumitor operaţii asupra sa.

Astfel există 4 tipuri de seturi de înregistrări:®Tab\e(dbOpenTable) - Set de înregistrări de tip tabel - Recordset ce provine din înregistrările unei singure tabele, şi care permite actualizări în acestea.®Dynaset{dbDynasetTable) - Set de înregistrări de tip dinamic de date - Recordset ce provine printr-o cerere actualizabilă din înregistrările mai multortabele, şi care deci permite actualizări în acestea.

®Snapshot(dbSnapshotTable) - Set de înregistrări de tip instantaneu de date - Recordset ce provine printr-o cerere neactualizabilă din înregistrările mai multor tabele, şi care nu permite actualizări în acestea. Este folosit numai în scopul căutării sau al afişării unor date.®OpenForwardOn\y(dbOpenForwardOnly) - Recordset de tip Snapshot, dar care nu poate fi parcurs decât o dată şi numai înainte.

2.5.3. Deschiderea unui set de î nregistr ă ri. Metoda OpenRecordset.

Obiectul Recordset, se creează numai la lansarea metodei OpenRecordset a obiectului Database. El este adăugat automat la colecţia Recordsets, dar nu va fi salvat la închiderea acestuia. Este un obiect temporar care durează până la închiderea sa prin metoda Recordset, Close.

Obiectul Recordset, va reprezenta practic o structură de tip înregistrări - câmpuri, care va ocupa un anumit spaţiu de memorare, şi care va avea o existenţă independentă. Din această cauză se pot deschide mai multe obiecte Recordset, care provin din aceiaşi sursă de date(tabelă).

în vederea prelucrărilor necesare, obiectul Recordset se introduce în variabile de tip Recordset.

Deschiderea unui Recordset se face în felul următor:Dim DB As DatabaseDim RS As Recordset f

Set DB = CurrentDb 'Baza de date localăSet RS = DB.OpenRecordset(A/t/me, {Tip}) în

care:

ACCESS- « - - . 1- i ] > i r gj

• Nume - este un string (text) care reprezintă numele tabelei sau cererii de selecţie dincare se creează setul de înregistrări.

• Tip - reprezintă o constantă care specifică tipul setului de înregistrări care se creează,şi anume:

xdbOpenTable

xdbOpenDynaset

xdbOpenSnapshot

xdbOpenForwardOnly

Tipul este opţional. Dacă nu se foloseşte, atunci setul de înregistrări se creează pentru primul tip(în ordinea prezentată mai sus) pentru care se poate defini.

Pentru tabelele legate din alte baze de date nu se poate folosi tipul Table.Tipurile Dynaset, Snapshot, ForwardOnly se creează în memoria temporară Access,

dacă este loc. Din această cauză ele sunt mult mai rapide.în parametrul "nume" se poate introduce direct o instrucţiune SQL. în acest caz

obiectul(tabelă sau cerere) creat din aceasta, va fi temporar, iar Recordsetul respectiv va funcţiona mai lent decât în cazul în care ar fi avut la bază un obiect (tabelă sau cerere) salvat în baza de date.

2.5.4. Propriet ăţ ile unui set de î nregistr ă ri.

Câteva din cele mai utilizate proprietăţi ale unui obiect Recordset sunt:

• RecordCount - se poate numai citi, şi reprezintă numărul de înregistrări aleRecordsetului.

• EOF - se poate numai citi, şi ia valoarea True, dacă pointerul de înregistrări încearcăsă depăşească ultima înregistrare.

• BOF - se poate numai citi, şi ia valoarea True, dacă pointerul de înregistrări încearcăsă se plaseze în faţa primei înregistrări.

• Type - se poate numai citi, şi arată care este tipul Recordsetului.

• Updatable - se poate numai citi, şi arată dacă Recordsetul este actualizabil.

• NoMatch - se poate numai citi, şi se poziţionează după o metodă Seek sau Find.Această proprietate va lua valoarea True, dacă în urma metodei respective de căutarenu s-a putut poziţiona pointerul de înregistrări(nu s-a găsit nici o înregistrare care săsatisfacă condiţia de căutare).

Pentru Recordsetul care nu are nici o înregistrare (RecordCount = 0) şi atât EOF cât şi BOF iau valoarea True.

2.5.5. Accesarea secven ţ ia l ă a unui set de î nregist r ă r i .

Există 5 metode pentru deplasarea în mod secvenţial într-un Recordset:

• MoveFîrst - pointerul de înregistrări se mută pe prima înregistrare;

• M ove Las t - pointerul de înregistrări se mută pe ultima înregistrare din Recordset;

• MoveNext - pointerul de înregistrări se mută pe următoarea înregistrare;

• MovePrevious - pointerul de înregistrări se mută pe înregistrarea anterioară;

• Move(/V) - pointerul de înregistrări se mută funcţie de valoarea lui N. Astfel dacă:

> N este pozitiv - pointerul de înregistrări se mută înainte cu N înregistrări faţă deînregistrarea curentă;

> N este negativ - pointerul de înregistrări se mută înapoi cu N înregistrări faţă deînregistrarea curentă;

ACCESS - PR-ZEMT&RF TF;ORET^:/S 98

> N=0 - pointerul de înregistrări nu se modifică. Se foloseşte deobicei pentru reactualizarea datelor din câmpurile unei înregistrări, în cazul modificării acestora printr-o operaţie externă celei curente (de exemplu executarea unei cereri acţiune asupra datelor din Recordetul respectiv)

Când se parcurge secvenţial un Recordset, trebuie testate proprietăţile BOF şi EOF, pentru a nu se depăşi limitele acestuia, la fiecare nouă poziţionare. Pentru tipul de înregistrări ForwardOnly, singura metodă acceptată este MoveNext.

2 .5 .6 . Accesul direct î ntr-un set de î nregistr ă ri.

2.5.6.1. Metoda Seek.

Metoda Seek a unui Recordset, caută o înregistrare care să satisfacă un anumit criteriu şi în cazul găsirii acesteia, poziţionează pe ea pointerul de înregistrări.

Criteriul care se foloseşte cu metoda Seek, trebuie să se refere la un index al tabelei care stă la baza Recordsetului.

Deoarece Seek funcţionează numai pe indecşi, este evident că Recordsetul trebuie să fie obligatoriu numai de tip 'table'.

Aplicarea metodei se face în trei paşi:1. Se setează proprietatea Index, a Recordsetului, de tip string, cu numele indexului după

care se doreşte efectuarea căutării. în cazul în care acesta este cheie primară a tabeleinumele lui este 'PrimaryKey'.

NumeRecordset.index = " Numelndex "2. Se aplică metoda Seek. Prin aceasta se introduce şi expresia de căutare, prin doi

parametrii de tip string care reprezintă:-^Operatorul relaţional al expresiei ce se formează cu indexul precizat în etapa anterioară:

= > < >= <=

->Un literal care reprezintă valoarea pe care trebuie să o aibă în înregistrare indexul respectiv.

NumeRecordset.Seek "operator_relaţional", "valoare"O metodă este similară cu o procedură din punct de vedere al regulilor de sintaxă folosite.

Ea se poate lansa şi cu parametrii, caz în care aceştia sunt plasaţi în continuarea numelui metodei, separaţi prin virgulă şi fără să fie incluşi între paranteze.

3. Se verifică prin proprietatea NoMatch dacă operaţia s-a efectuat cu succes(în caz dereuşită proprietatea se setează pe False).

Un obiect index conţine aşa cum am mai arătat o colecţie Fields. Din această cauză un index poate fi format din unul sau mai multe cîmpuri. Metoda Seek, permite introducerea unui criteriu de căutare şi în cazul indexilor formaţi din mai multe câmpuri, prin folosirea mai multor perechi de parametrii valoare, şi anume câte unul pentru fiecare câmp al indexului, în ordinea în care aceştia se găsesc în colecţia Fields.

2.5.6.2. Metodele F indFirst , F indLast , F indNext , F indPrevious.

Aceste metode funcţionează asemănător ca metoda Seek, căutând o înregistrare care să satisfacă un anumit criteriu pentru a se poziţiona pe ea, dar nu foloseşte obligatoriu numai câmpurile indexate pentru efectuarea operaţiei.

Tipul Recordsetului pentru aceste metode trebuie să fie obligatoriu Dynaset sau, Snapshot.

Este evident că deoarece căutarea nu se va face folosind numai indecşii durata de execuţie a acestor metode este mult mai mare decât la metoda Seek.

ACCESS - PREZENTARE TEORETICA

99

Deoarece există posibilitatea ca să existe mai multe înregistrări care să satisfacă criteriul introdus, există 4 metode de căutare care vor:

• FindFîrst - poziţionează pointerul pe prima înregistrare care îndeplineşte criteriul decăutare. La această metodă căutarea porneşte de la prima înregistrare a Recordsetului, spresfârşitul lui.

• FindLast - poziţionează pointerul pe ultima înregistrare care îndeplineşte criteriul decăutare. La această metodă căutarea porneşte de la ultima înregistrare a Recordsetului, spreînceputul lui.

• FindNext - se aplică de obicei după ce s-a efectuat o metodă Find. Ea poziţioneazăpointerul pe următoarea înregistrare care îndeplineşte criteriul de căutare. La această metodăcăutarea porneşte de la înregistrarea curentă a Recordsetului, spre sfârşitul lui.

• FindPrevious - - se aplică de obicei după ce s-a efectuat o metodă Find. Eapoziţionează pointerul pe înregistrarea anterioară care îndeplineşte criteriul de căutare. Laaceastă metodă căutarea porneşte de la înregistrarea curentă a Recordsetului, spre începutullui.

Aplicarea metodei se face în doi paşi:1. Se aplică una din metodele Find.

Toate metodele Find folosesc un parametru de tip string prin care se introduce o expresie care reprezintă criteriul de căutare.

Regulile de scriere ale expresiei sunt aceleaşi care au fost prezentate la formarea expresiilor din funcţiile agregate de domeniu.

Se pot folosi în aceste expresii orice fel de operatori acceptaţi în VBA(aritmetici, relaţionali sau logici) cât şi orice fel de funcţii visibile şi că termenii expresiei pot fi şi numele de câmpuri din Recordsetul pe care se face căutarea.

NumeRecordset.F'mdFirst | FindLast | FindNext | FindPrevious "expresie"2. Se verifică prin proprietatea NoMatch dacă operaţia s-a efectuat cu succes(în caz de

reuşită proprietatea se setează pe False).

2.5.7. Prelucrarea datelor dintr-un set de î nregistr ă ri.

Un obiect Recordset conţine o colecţie de obiecte Fields. în această colecţie vor fi atâtea obiecte câte câmpuri are Recordsetul respectiv.

Proprietatea implicită a unui obiect câmp este Value care reprezintă valoarea care se găseşte în câmpul respectiv. Ea se poate folosi atât în citire cât şi în scriere (pentru a fi modificată).

2.5.8. Actualizarea unui set de î nregistr ă ri.

Pentru fiecare tip de actualizare(modificare, adăugare, ştergere) care se efectuează asupra datelor dintr-un Recordset, există metode specifice.

Pentru ca o actualizare să fie acceptată, în primul rând trebuie ca să se respecte următoarele trei condiţii:

©Recordsetul să fie actualizabil. Pentru verificarea acestei condiţii se poate folosi proprietatea Updatable (să fie True).©Recordsetul să fie deschis în tip Table sau Dynaset, adică în tipurile care acceptă efectuarea de actualizări.

©Actualizarea efectuată, să respecte condiţiile de integritate de domeniu, existenţială sau referenţială a tabelelor şi relaţiilor pe care setul de înregistrări este creat.

- - 1002.5.8.1. Modificarea datelor dintr-un câmp al unui set de înregistrări.

Modificarea datelor dintr-un câmp al unei înregistrări dintr-un Recordset se efectuează folosind metodele Recordset Edit şi Update, şi proprietatea Field, Value, astfel:

• Modificarea efectivă a valorii dintr-un câmp al unui Recordset, se efectuează prinproprietatea Value(implicită) a câmpului, în scriere. Pentru ca acest lucru să fie posibil trebuieca să se procedeze în prealabil în felul următor:

1. pointerul de înregistrări se poziţionează pe înregistrarea ale cărui câmpuri se vormodifica;2. se lansează metoda Recordset Edit;

• După efectuarea modificării câmpurilor din înregistrare, aceasta trebuie efectivrescrisă în Recordset, prin metoda Update.

Deci modificarea unui câmp dintr-o înregistrare, se face prin efectuarea acesteia între metodele Recordset Edit şi Update.

Dacă modificarea efectuată nu va respecta proprietăţile de integritate setate, metoda Update nu se va executa şi va provoca o eroare de execuţie.

2.5.8.2. Adăugarea unei înregistrări într-un set de înregistrări.

Adăugarea unei înregistrări noi într-un set de înregistrări se efectuează folosind metodele Recordset AddNew şi Update, şi proprietatea Field, Value, astfel:

• Se poziţionează pointerul pe o înregistrare nouă, prin metoda Recordset AddNew.

• Se introduc în câmpurile înregistrării valorile dorite prin folosirea în scriere aproprietăţii Value a acestora.

• Se scrie în Recordset înregistrarea nouă prin metoda Update.

Dacă înregistrarea adăugată nu va respecta proprietăţile de integritate setate, metoda Update nu se va executa şi va provoca o eroare de execuţie.

2.5.8.3. Ştergerea unei înregistrări dintr-un set de înregistrări.

Ştergerea unei înregistrări dintr-un set de înregistrări se efectuează folosind metoda Recordset Delete, astfel:

• Se poziţionează pointerul pe înregistrare care se va şterge.

• Se execută metoda Recordset Delete.Dacă înregistrarea ştearsă va provoca o eroare de integritate referenţială(de exemplu se

încearcă ştergerea unei înregistrări dintr-o tabelă părinte, care are copii printr-o relaţie cu integritatea referenţială setată dar nu şi cu ştergere în. cascadă) metoda Delete nu se va executa şi va provoca o eroare de execuţie.

INTERNE" 101

Capitolul 3 . INTERNET

3.1. WWW - The World Wide WebOrganizare. Protocolul HTTP. Conceptul HTML.

The World Wide Web reprezintă un serviciu cu ajutorul căruia se pot transfera si pune la dispoziţie oricărui utilizator din Internet informaţii. Informaţia se prezintă sub forma de pagini WEB (WEB site), adică prezentări compuse din text, imagini, animaţie, sunet. Un site WEB are asociat o adresa vizibila oricărui utilizator din Internet (ex:http://www.Yahoo.com , http://home.microsoft.com).

Un utilizator poate avea acces la WWW daca are acces la re ţeaua Internet prin intermediul unui furnizor de servicii Internet, si are instalat un program de navigare in Internet (browser).

The World Wide Web a apărut in 1989 la CERN (Centrul European de Cercetări Nucleare) din nevoia cercetătorilor de a-si transmite rapid si intr-o forma sugestiva documente, rapoarte, planuri, desene, etc. Ini ţiatorul conceptului WWW a fost fizicianul Tim Berners Lee de la CERN.

In 1993 Marc Andreessen de Ia NCSA (Centrul Na ţional al USA de dezvoltare de aplicaţii pentru supercalculatoare) a elaborat si prima interfa ţă grafică de acces la site-uri WWW (program de explorare) si anume MOSAIC.

Autorul MOSAIC-ului, Marc Andreessen, părăseşte in 1994 NCSA si înfiinţează propria companie, NETSCAPE CORPORATION, specializata in software pentru World Wide Web. S-a crezut ca va fi o companie in domeniul WWW-ului aşa cum este Microsoft in domeniul software-ului pentru calculatoarele personale. Dar, deşi s-au investit 1,5 miliarde USD, efectul nu a fost cel dorit.

In 1994 s-a format consorţiul WWW care are rolul de elaborare a protocoalelor, avându-l ca director pe Berners Lee. Adresa consorţiului este http://www.w3.org , unde se pot afla ultimele informaţii asupra activitatea consorţiului.

Un text sau o imagine poate să conţină o legătură către o altă pagină. WWW este un sistem de tip client-server ceea ce înseamnă că un utilizator are instalat pe computerul propriu un program de navigare (agent de navigare) cum ar fi Intenet Explorer sau Netsacpe Comunicator prin intermediul căruia se accesează serverul pe care se afla pagina dorita. Pagina este adusa pe computerul local.

O pagina pentru a putea fi accesata este găzduită de un server WWW care areimplementat protocolul HTTP (HYPER TEXT TRANSFER PROTOCOL). HTTP esteprotocolul care controlează transmisia documentelor pe WWW. El are implementate regulilede transfer si control al erorilor. De asemenea o pagina are asociata si o adresa sub formaunui nume. (ex: www.microsoft.com). Acest nume are asociat ca adresa numerica (adresa deIP) adresa serverului pe care este găzduită. Pentru a putea fi cunoscuta in Internet, numeleunei pagini se înregistrează in tabela serverului DNS asociat serverului ce găzduieştepagina. Astfel in Internet se va propaga corespondenta dintre nume si adresa numericaasociata lui. <-? -*■

Adresa unei pagini WEB se numeşte URL (Uniform Resource Locator). Un server WEB are instalat protocolul HTTP care sta in ascultare pe portul TCP 80 unde vin cererile si prin care se face transmisia documentelor.

Paşii de aducere a unei pagini WEB de pe un server.1. Programul de navigare determina URL data de utilizator (adresa site-ului).2. Programul de navigare interoghează serverul DNS care este adresa numerica (IP

address) a site-ului cerut.(ex: http://www.Microsoft.com)3. DNS trimite adresa fizica (ex: 193.230.183.1)

ÎNTERNET -PREZrMTAREGFWFRALA

4. Programul de navigare realizează o conexiune TCP cu portul 80 al computerului cegăzduieşte site-ul (ex: 193.230.183.1)

5. Programul de navigare trimite o cerere la computerul gazda de tipul<GET nume pagina>6. Serverul WWW transmite pagina ceruta.7. Conexiunea TCP este eliberata.8. Programul de navigare afişază pagina.9. Programul de navigare stabileşte noi conexiuni TCP cu gazda pentru fiecare

imagine in parte din pagina.Deci se observa ca pentru aducerea imaginilor, care pot fi de capacitate mare, sunt

stabilite conexiuni separate. De aceea un browser când încarcă un site WEB afişează un bara de mesaje, pentru fiecare imagine încărcată mesajele corespunzătoare (ex: open image.gif)

Pentru creşterea vitezei deseori un server WEB foloseşte un server intermediar numit PROXY SERVER care tine minte paginile vizitate intr-o memorie cache. Implementarea acestui server depinde de opţiunea administratorului serverului respectiv. Când se cere o pagina mai întâi este întrebat proxi - ui daca deţine pagina. Daca proxi - ui, o deţine , interoghează serverul gazda al paginii si vede daca pagina ştiuta de el diferă ca data de modificare cu cea de pe server. Daca pagina nu a mai fost modificata intre timp este adusa utilizatorului copia din memoria cache a PROXY-ului, daca s-a modificat este luata de pe serverul gazda.

3.2. URL - Uniform Resource Locator(adresa unei pagini WEB.)

URL-ul unui site este format din trei părţi:1. protocolul folosit pentru aducerea paginii - http.7/2. Numele serverului pe care este găzduită - www.Microsoft.com3. Numele paginii propriu-zise - ex: services.htmlDeci forma completa este http://www. Microsoft.com, http://www.intel.com, etc.Când se foloseşte un browser protocolul implicit este http, deci nu mai este

necesară specificarea lui, dându-se direct adresa calculatorului urmată de numele paginii.Un server WEB are o denumire implicită pentru pagina de start. Dacă se specifică

într-un browser adresa unui server fără a se da o pagina explicit, se încarcă pagina de start implicită.

3.3. HTML - HYPER TEXT MARKUP LANGUAGE - limbajul de realizare al paginilor WEB

HTML - HYPER TEXT MARKUP LANGUAGE - este limbajul in care se scriu paginile WEB. Este un limbaj simplu si consta intr-o serie de comenzi de formatare a textului si de indicare de legături către alte pagini. Este de fapt o aplicaţie a standardului ISO 8879, SGML(Standard Generalized Markup Language ). Prima varianta a fost HTML 1.0, ulterior au apărut HTML2.0 si HTML3.0. In plus fata de prima varianta acestea oferă posibilitatea de a introduce in paginile HTML formulare interactive, sunet si suport pentru aplicaţiile JAVA.

lată câteva comenzi HTML:text ingrosat:<B> Acesta este un exemplu</B>text subliniat: <U>Acesta este un exemplu</U>folosirea unui font:<FONT FACE-'Arial" COLOR="3467"> Acesta este un

exemplu</FONT>www.Microsoft.com <A HREF="http://www.Microsoft.ro"> legătura la Internet </A>Orice Browser are opţiune pentru vizualizarea codului unei pagini. <View source/View

page source>.

103Cele mai utilizate browsere sunt Internet Explorer si Netscape Comunicator. Ele sunt

disponibile pe Internet la http://www.microsoft.com si http://nome.netscape.corn in variante shareware.Un browser are in partea de sus un câmp de editare unde se introduce adresa paginii de încărcat. Tot in partea de sus se afla o bara cu butoane care conţine: BACK - întoarcere la pagina anterior încărcată. FORWARD - întoarcere la pagina tocmai părăsită. HOME - încărcarea paginii definita ca homepage. PRINŢ - printarea paginii curent încărcate. RELOAD/REFRESH - reîncarnarea paginii care se afla pe ecran. FAVORITES/BOOKMARK - tinerea minte a paginilor favorite, nemaifiind nevoie de scrierea adresei ci numai se merge pe folderul cu favoriţi si se apasă pagina dorita.

In meniul principal exista opţiunea de configurare a browserului (stabilirea legăturii cu furnizorul de servicii internet) pentru Internet Explorer se merge la View/Options , pentru Netscape se merge la Edit/Preferences.

Internet-ul reprezintă cea mai mare reţea la nivel mondial ca număr de utilizatori,incluzând peste 3,2 milioane (1994). Este de fapt o reţea de subretele, la care mereu se conectează noi grupuri de utilizatori, Internet-ul fiind astfel mereu in expansiune. Un raport realizat in anul 1994 arata ca la momentul respectiv la internet erau conectate 31000 de reţele, numărul calculatoarelor depăşea 3,2 milioane, la fiecare 10 minute o noua reţea se conecta la internet. Internet-ul nu este proprietatea nici unei persoane sau organizaţii, ea fiind guvernata de către ISOC -INTERNET SOCIETY - ce este constituita din persoane voluntare. De asemenea nu exista un preşedinte sau o alta persoana care sa

aibă rolul de supervizor. Modelul internet a fost implementat pentru prima data in 1969 de către ARPAnet-Advanced Research Project Agency - care a realizat transmisia de date intre doua sisteme aflate la distanta. Numărul de noduri din reţeaua ARPA a crescut apoi exponenţial. Au apărut noi reţele care au fost legate intre ele, au apărut noi servicii (ex: posta electronica, Gopher, WWW) si protocoale de comunicaţie care împreună au ajuns sa definească termenul INTERNET. Principala caracteristica a internet-ului este faptul ca interconectează reţele de calculatoare care folosesc protocoale de comunicaţie diferite. Deci reţele care folosesc ca protocol de comunicaţie in reţea IPX, OSI, DECnet, Appletalk, s.a., pot face schimb de mesaje intre ele.

Principiul comunicării in internet: doua calculatoare comunica intre ele prin mesaje. Un mesaj este fragmentat in pachete (datagrame).

Datele propriu-zise din cadrul unui pachet sunt înc adrate de anumite informaţii de control (ex: adresa

expeditorului, adresa destinatarului, numărul pachetului, etc). Pachetele sunt dirijate intre expeditor si destinatar prin

intermediul ROUTER-elor. Rolul unui ROUTER este direcţionarea mesajelor. Deci calea străbătută de un mesaj este GAZDA -ROUTER - DESTINAŢIE. Principiul este asemănător sistemului poştal de distribuire a scrisorilor. Computerul destinaţie primeşte pachetele de la computerul sursa intr-o ordine aleatoare, si le asamblează pe baza datelor de control conţinute in fiecare pachet. Prezentarea elementelor hardware implicate in transmisia datelor. Mediul prin care se face transmisia intre doua computere poate fi o combinaţie de: ■*- cablu coaxial (10BASE5, 10BASE2)

INTERNEI

the

Internetrotitei router

computer gazda

INTERNE- - 104

«■ cablu torsadat 10BASET ^ fibră optică ^ antena satelit ^ unde radio ®° linii telefonice analogiceAnalizând un computer conectat la internet putem sa îi facem următoarea prezentare

generala:1. Computer ce face parte dintr-o reţea (conectare prin cablu coaxial, torsadat)

mamoriB - mMzMs rrnnummfm

cablu coaxial

Folosirea liniilor telefonice analogice ca mediu de transmisie implica conversia semnalelor din forma analogica in forma digitala si invers. Acest lucru este realizat de către MODEM-ul ataşat la computer (MODEM este prescurtarea termenilor modulatie-demodulatie). Legătura intre MODEM si computer se realizează prin intermediul unei interfeţe seriale RS232.Viteza la care se face transmisia datelor in cazurile prezentate mai sus: 1. Pentru cablurile coaxiale si torsadate se ating viteze mari, in funcţie de tipul cablului folosit: 10 Mb/sec.

3. Pentru liniile telefonice viteza este determinata de viteza modemului folosit si calitatea liniilor telefonice. Modemurile sunt de viteze : 1200bps, 2400 bps, 9600 bps, 14400 bps, 28800 bps, 33600 bps si mai nou au fost atinse viteze peste 56000 bps. (bps=biti pe secunda)

3.4. DNS. Serviciul de nume in internet.

Internet-ul având milioane de utilizatori, pentru recunoaşterea fiecăruia este nevoie de sistem bine pus la punct de identificare. Acest serviciu se numeşte Domain Name Service (DNS).

Un calculator se identifică printr-o adresă, unică în Internet, numită adresa IP a calculatorului respectiv. Totodată calculatorul poate avea asociat şi un nume. Astfel adresa 193.230.197.1 identifica serverul cu numele www.oltenia.ro.

Se observă că o adresă numerică este formata din 4 grupe de cate 4 cifre. Fiecare grupă reprezintă un număr ce poate lua valori între 1 si 255 (2 la puterea 8). Făcând un calcul observăm că sistemul actual de adresare suportă maxim 2 la puterea 32 utilizatori. Deşi este o cifră foarte mare, se caută soluţii pentru lărgirea acestei plaje de adrese prin implementarea unor noi sisteme de adresare.

Se face precizarea că adresele numerice sunt unice în Internet. Unei adrese numerice îi pot fi asociate mai multe nume, dar nu şi invers. De exemplu, adresa 193.230.197.1 corespunde serverului WEB www.oltenia.ro si in acelaşi timp serverului de nume (DNS)

2. Computer conectat la o reţea prin linie telefonica:

iNTP.RNFT - PREZENTARE «ENERALA 105

ns.oltenia.ro. Acest lucru înseamnă ca pe calculatorul 193.230.197.1 sunt instalate serviciile de WWW-www.oltenia.ro, si DNS ns.oltenia.ro.

Sistemul de nume din Internet este structurat pe domenii si subdomenii. Sa luam un nume de server din Internet, ns.oltenia.ro. Domeniul cel mai larg este ro care include domeniul oltenia iar ns este un computer din cadrul domeniului oltenia. Deci luând de la dreapta la stânga un nume, pe cea mai din dreapta poziţie se afla domeniul cel mai general, după care urmează in ordinea subordonării restul subdomeniilor. Pe cea mai din stânga poziţie se afla numele computerului.

In Internet exista domenii organizate după anumite criterii, lată câteva dintre ele: U .corn desemnează domeniul comercial; U .edu desemnează domeniul educaţional; B .gov domeniul guvernamental; U .mii domeniul militar; U .org alte organizaţii; U .net resurse de reţea; n .înt resurse internaţionale, etc.

Extinderea Internet-ului in diferite tari a dus la crearea de domenii pentru fiecare tara. Câteva dintre acestea sunt: .ro România, .fr Franţa, .it Italia, .uk Marea Britanie, .us USA, etc.

In Internet exista servere (servere DNS) care ţin tabele de corespondenta intre numele cunoscute de fiecare si adresele fizice corespunzătoare. Fiecare server DNS are un server DNS superior cu care face periodic schimb de informaţie. Un utilizator conectat la Internet are acces la reţea prin cadrul unui furnizor de servicii, deci este conectat la un server. Când utilizatorul lansează o cerere către nume din Internet, de exemplu www.microsoft.com, este necesara căutarea adresei numerice (adresa de IP) asociata. Căutarea se face in tabela de nume a serverului DNS(serverul de nume) la care este înregistrat utilizatorul. Se caută serverul răspunzător de domeniul .corn. Apoi acest server este interogat de serverul răspunzător de domeniul Microsoft, după care se afla adresa fizica a computerului cu numele www.In cazul in care numelui nu ii este găsit nici un corespondent fizic, se returnează mesajul HOST UNKNOWN.

Cu toate ca este cel mai popular mijloc de comunicare în realitate este confuz si încurcat. Internetul este o reţea de reţele, prin intermediul căreia calculatoarele si mai nou telefonia mobila interacţionează, folosindu-se de o serie de instrucţiuni cunoscute si ca protocoale. Aproape fiecare se poate conecta folosindu-si propriul computer, la Internet, comunicând imediat cu alte computere sau utilizatori.

Internetul a apărut ca un experiment de proiectare a unei re ţele robuste de calculatoare, la sfârşitul anilor 60. Scopul era de a se realiza o reţea de calculatoare ce ar rezista pierderii a câtorva dintre ele fără a compromite posibilitatea de a rămâne unul pentru comunicare. Astfel Ministerul Apărării ale Statelor Unite (U.S. Department of Defence) a fost deosebit de interesat în construirea unei reţele informaţionale ce ar putea rezista unui atac nuclear.

Ca urmare acea reţea a avut un uimitor succes tehnologic, dar a fost limitat în mărime si înţelegere. în mare parte, doar anumit personal din cadrul apărării si din instituţiile academice puteau avea acces la reţea, cunoscută si ca ARPANet (Advanced Research Projects Agency Network of the Department of Defence).

Cu ajutorul unor modemuri pentru comunicaţia digitalizatâ prin intermediul liniei telefonice, câteva persoane si organizaţii indirect s-au interconectat, realizând avantajul unei reţele de comunicaţii globale.

La începutul anilor 90, câţiva oameni de afaceri si persoane nerăbdătoare de a profita de avantajul unei uşoare si puternice comunicări globale, în final au influenţat ca marea reţea de calculatoare, ce în majoritate era deţinuta de Guvernul Statelor Unite, să poată fi folosită pentru un trafic de informaţii deschis si nerestrictiv.

r

7ENTARE GEMER

3.5. JavaScript106INTERNET

JavaScript este un limbaj de scriere (nu de programare) creat de Netscape Communications Corporation pentru a dezvolta si a face mai dinamice aplicaţiile de pe Internet. JavaSript este un limbaj orientat pe obiecte, foarte uşor de învăţat si folosit, fiind adaptabil unor complexe forme de dinamică, în contrast cu un alt limbaj, care este de programare, mult mai complex Java.

JavaScript este un mijloc de transmitere unei aplicaţii ce să facă, dar fără a dezvolta de la sine o aplicaţie, ci doar se foloseşte de proprietăţile acesteia.

Cu alte cuvinte JavaScript este o extensie a HTML-ului. Cu ajutorul JavaScript se pot folosi aplicaţiile stocate si active pe server-ul pe care se află paginile respective, precum si cele incluse în consola browser-elor folosite de cei ce vizualizează respectivele pagini. în majoritatea cazurilor Java este o aplicaţie ce urmează a fi compilată, pe când JavaSript-urile sunt interpretate.

Aplicaţiile Java sunt afişate în cadrul unor console, ori în interiorul unei pagini, dar este limitată doar la o anumită regiune grafică. Precum o imagine în cadrul unei pagini, nu i-se pot modifica atributele, cum ar fi spre exemplu mărimea. Java este un limbaj de programare ce seamănă destul de mult cu C++. Este un limbaj orientat pe obiecte, utilizează biblioteci (incluziuni) si trebuie compilat.

Aşadar o pagină de Internet poate avea implementată în partea grafică (cea vizuală), un applet (program Java în stare compilată), dar de asemenea se pot găsi si JavaScript-uri, cu o deosebire importantă : primul trebuie să se afle pe server ca fişier distinct de cel al paginii vizualizate, pe când codul sursa a JavaScript-urilor se pot implementa în cadrul codului HTML, adică în cadrul paginii însăşi.

Diferente între JavaScript si Java

JavaScriptInterpretat de browser-ulclientuluiCodul integrat îndocumentul HTMLVariabilele sunt volatile, sepierd dacă se reîncarcăpagina.Permite o poziţionarevariată în cadrul aceleiaşipagini.Scriptul este limitat lafuncţiile browrer-ului.Foloseşte elemente dincadrul documentelorHTML.Accesează obiectele sifuncţiile browser-elor.

JavaCompilat de autor, rulat de browser-ul client Applet distinct de documentul HTML

Variabilele sunt memorate, indiferent dacă pagina este reîncărcată.

Poziţionarea este fixată în cadrul unui perimetru specificat.

Este o aplicaţie de sine stătătoare.

Poate folosi mult mai multe aplicaţiica cele HTML (de exemplu:multimedia)Nu accesează obiectele si funcţiilebrowser-elor.

3.6. IRC (Internet Relay Chat)

IRC (Internet Relay Chat) a fost dezvoltat la sfârşitul anilor '80, în prima faza ca înlocuitor al serviciului "talk". IRC permite mai multor persoane sa poarte o "discu ţie" în timp real. Ca multe alte servicii de pe Internet, si acest program este tot o aplicaţie client-server. Persoanele care doresc sa comunice folosind acest serviciu, trebuie sa aibă instalat un program-client de IRC si sa se conecteze la un server de acest tip. Odată ce conexiunea cu server-ul a fost realizata, utilizatorii vor avea acces la diverse canale de discuţii. Acestea sunt

iNTFRMFT ■• PREZENTARE GFNFRALA 107

"locuri" unde cei interesaţi pot sa poarte discuţii pe o anumita tema - diferenţa fata de grupurile de discuţii este aceea ca mesajele sunt aproape instantaneu primite).

3.7. POSTA ELECTRONICA

Posta electronica (Electronic Mii - EMAIL) a apărut cu mai bine de 20 ani in urma. Primele modele de implementare a poştei ofereau o administrare greoaie a transferului de mesaje. Ulterior protocoalele de transmisie au fost înnoite. Modelul actual de protocol pentru posta electronica este cel propus de ARPANET (părintele Internet-ului) in 1982 si anume protocolul RFC821 care conţine regulile de transmisie a mesajelor si protocolul RFC822 care conţine specificaţii asupra formatului mesajelor. Un alt protocol care s-a impus pentru o vreme a fost cel propus de CCITT si anume X.400.

ARHITECTURA SERVICIULUI DE E- MAIL

Un utilizator al serviciului de mail pentru a avea contact cu Internet-ul trebuie sa menţină legătura cu un server de mail, unde are un cont de mail (mailbox). O adresa de mail are următoarea structura: nume@domeniu , unde domeniu este domeniul serverului de mail pe care se afla contul.

Serviciul de posta electronica este constituit din doua aplicaţii:- agent utilizator- agent de transmisie.

Ele reprezintă de fapt programe ce respecta un set de reguli (protocol) de citire si transmisie a mesajelor.

Agentul utilizator este un program care citeşte posta unui utilizator. Pentru aceasta el ia legătura cu serverul unde utilizatorul are contul de mail (mailbox). Exista mai multe variante de agenţi utilizator, atât in mod text cat si ca interfeţe grafice. Exemple:

-pentru mediu Windows: Internet Mii (Microsoft), Netscape Messenger, Eudora.- pentru mediu UNIX: Mii, Pine.Agentul de transmisie este un program tip daemon care rulează in fundal si transmite

spre destinaţie masajele.

3.8. FUNCŢIILE UNUI SISTEM DE POSTA ELECTRONICA

1. Compunerea mesajelor care înseamnă crearea corpului mesajului care include unantet (informaţii despre sursa si destinaţia mesajului - in continuare se va prezenta formatulstandard) si corpul propriu-zis de mesaje. Programul utilizator folosit oferă serviciul de editarea mesajelor. Exemplu: Daca se foloseşte Internet Mail (Microsoft) pentru un nou mesaj semerge la opţiunea New Message din meniu. Apare o fereastra unde se completează adresade destinaţie, titlul mesajului, si mesajul propriu-zis. La terminarea mesajului se merge laopţiunea Send din meniu pentru a expedia mesajul.

2. Transferul mesajelor. Mesajul ajunge la destinaţie prin intermediul serverului demail la care utilizatorul are contul, si al altor servere de mail intermediare. Răspunzător detransmiterea mesajului este programul de transfer. Exemplu: sub mediul UNIX este daemonulSENDMAIL.

3. Raportarea. Este funcţia de confirmare a primirii mesajului sau de eroare daca estecazul. >

4. Afişarea. Când are mesaje noi, folosind un program de citire a poştei utilizatorului ise afişează pe ecran mesajele, făcându-se conversia daca este cazul (ex: fişiere specialecum ar fi postscript, audio-video). Exemplu: Citirea poştei prin Internet Mail (Microsoft) seface mergând la Read Mail din meniu. In folderul Inbox vor fi afişate noile mesaje.

5. Dispoziţia mesajelor. Odată citite, printr-un program de citire a poştei, mesajele potfi salvate, şterse sau modificate si retrimise.Alte opţiuni ale serviciului de mail:

i ;\i I =R iV FT - PR = 7 r MTAR F SENE RAI.A JQ8

a. Lista de utilizatori. Pe un server de mail se poate afla un cont de mail special careconţine de fapt o lista de adrese de mail. Daca se trimite un mesaj către acel cont, atuncimesajul va fi redirecţionat către adresele din lista.

b. Aliasul unui cont. Un cont de mail poate avea mai multe alias-uri definite peserverul de mail. Adresa va fi astfel accesata prin oricare din acestea.Exemplu : contul client@Yahoo.com poate avea definite ca alias adresele: users@Yahoo.com, guests@Yahoo.com. Orice mesaj trimis către guests@ Yahoo.com sau users@ Yahoo.com va fi de fapt direcţionat către contul ciient@ Yahoo.com.

c. Lăsarea unui mesaj standard de răspuns pentru toate mesajele primite deutilizator, in cazul când acesta nu poate sa răspundă. Aceasta se realizează prin instalareaun program de tip daemon , care rulează in fundal si care analizează antetul mesajelorprimite si transmite către expeditor un mesaj standard. Ex: Salut. Sunt in vacanta. Mă întorcpe 25 iulie.

FORMATUL UNUI MESAJFormatul este specificat de standardul RFC 822 al ARPANET.Astfel un mesaj are un antet sicorpul de masaje propriu-zis.Antetul este de forma:TO: adresa de mail a receptorului primarCe: adresa de mail a receptorului secundar (Carbon Copy)Bec: adresa de mail pentru "blind carbon copy"From: numele persoanei care a creat mail-ul.Sender: adresa de mail a transmiţătorului.Received: Linie ce este adăgată de fiecare agent de transfer intermediar de-a lungultransferului.Return-Path: Poate fi folosita pentru o eventuala cale de întoarcere.Date: data si timpul in care a fost transmis mesajul.Reply-To: adresa de mail la care ar trebui trimise răspunsurile.Messageld: Număr unic utilizat ulterior pentru identificarea mesajului curent.Subject: Subiectul mesajului.

3.9. SECURITATEA MESAJELOR

Un mesaj in drumul sau spre destinaţie trece ca intermediar prin mai multe noduri din Internet, unde poate fi oprit si citit. Soluţia pentru asigurarea securităţii este criptarea. Pentru criptare cele mai larg utilizate metode sunt: PGP (Pretty Good Privacy) si PEM (Privacy Enhaced Mail).

CONFIGURAREA PROGRAMUL DE CITIRE A MAIL-ULUIIn configurarea programelor pentru citirea mail-ului suntem întrebaţi de:

1. contul de maîl pe care îl citiţi. Exemplu mike@ Yahoo.com2. serverul de mail prin care trimiteţi mesajele (SMTP SERVER)3. serverul de maîl de unde citiţi mesajele, care este serverul unde aveţi

contul (P0P3 SERVER)4. contul de pe serverul de mail. Este folosit pentru identificare. Va fi ceruta de

asemenea si parola, care pentru securitate poate fi data de fiecare data in momentul citiriicontului, si nu la setarea contului de mail, in cazul când mai multe persoane folosesc acelaşicalculator.

3.10. Semnificaţiile SMTP si P0P3 ,

1. SMTP. Este protocolul de transmitere a mesajelor. Este de fapt o colecţie de reguli care asigura transmiterea corecta a mesajelor. Pe serverul de mail rulează in fundal un

iNTFRMET - PRF 109

program tip daemon care ştie protocolul SMTP si care asculta portul 25 La fel, pe calculatorul destinaţie, pe acelaşi port se afla in ascultare un astfel de program. Exemplu: In mediul UNIX daemonul este SENDMAIL. Deci prin SMTP SERVER se înţelege serverul de mail prin care aveţi acces la exterior pentru trimitere de mesaje. Când un server trimite un mesaj către alt server de mail, serverul sursa joaca rolul de client iar cel destina ţie de maşter (coordonator). Are loc un schimb de mesaje continuu intre cele doua servere in timpul transmisiei , astfel încât se tine sub control fiecare pas al transmisiei. La terminare, serverul sursa primeşte confirmarea de transmisie corecta a mesajului de la serverul destina ţie (master-ul).

2. POP3. Este protocolul care asigura citirea corecta a poştei electronice de către client, de pe serverul unde are contul de mail. Ca si SMTP este un set de reguli care asigura decompactarea corecta a mesajelor si aducerea lor pe calculatorul utilizatorului. Mai exista si alte astfel de protocoale: IMAP (Interactive Mail Acces Protocol), DMSP(Distributed Mail System Protocol)

America

Online3%

De câţiva ani, Internetul, sau mai binespus World Wide Web-ul (pe scurt Web-ul), atransformat calculatorul personal in mass-media, un "serviciu mondial de informare/bazamondiala de date/mass-media/enciclopedie/biblioteca" si in"televizor/cinematograf, asigurând accesul la informaţii multimedia, indexate, oricărei persoane, de la un PC conectat la aceasta reţea mondiala, oricând si oriunde s-ar afla ea.

Apariţia in anul 1993 a Web-ul si a browser-elor a generat începând cu anul 1994 creşterea exponenţiala atât a utilizatorilor, cat si a furnizorilor de informaţii si, mai ales, de servicii prin Internet. Din studiile realizate in ultimele luni de numeroase firme de prestigiu in domeniul cercetărilor de marketing si prognoza se poate trage concluzia ca Internet-ul, este la ora actuala ce! mai dinamic fenomen din lume, numărul utilizatorilor crescând în ultimii ani de trei ori. Astăzi există peste 130-135 de milioane de utilizatori ai Internet-ului, de la 113 milioane de calculatoare conectate la Internet, din 270 de tari.

SURSA DATA STUDIULUI

DATA UTILIZATORILOR UTILIZATORI (MILIOANE)

IntelliQuest Iulie 2002 Utilizatori adulţi ai Internet-ului dinSUA

75

Thunder Lizard Productions

Iulie 2002 Utilizatori ai Internet-ului in lume

58

Network Wizards Iulie 2002 Calculatoare conectate la Internet

132,9

Killen & Associates Mai 2002 Utilizatori mondiali ai Internet-ului

130

Louis Harris Mai 2002 Utilizatori ai Internet-ului din SUA

79

3.11. Web-ul cel mai amplu şi dinamic sistem de informaţii din lume

Web-ul a devenit cel mai amplu sistem de informaţii din lume. Accesul in mod grafic de pe un calculator (PC sub Windows, Machintosh etc.) la informaţiile din Web se realizează prin intermediul programelor client Web (interfeţe grafice) numite browser-e. Pionieratul in domeniu a fost făcut de CERN/NCSA prin programul Mosaic.Browser Market Share

Microsoft otheis

aaswL ■■- ■ ; u n - ■ • ■

Netscap

Sounce; 1996 Dataquast

tMfcKAI..A

International Data Corp. (IDC)

Mai 2002 Utilizatori mondiali ai Web-ului

128,4

Hoffman/Novak Aprilie 2002 Persoane care au acces potenţial/actual la Internet in

SUA

91

Provenienţa datelor: (http://www.cyberatlas.com), (http://www.oqsm.vanderbilt.edu/baseline/2002.lnternet.estimates.html),(http://www.nw.com/)

110

Este greu de estimat numărul exact al utilizatorilor, dar aceştia accesează Internet-ul din locaţii diferite - de la serviciu, de acasă, de la şcoala, din casele cunoştinţelor si ale prietenilor, din biblioteci, cafenele Internet si din alte locuri.

Utilizatorii accesează Internet-ul prin medii diferite, de exemplu prin serviciile on-line (Online Services: America Online, CompuServe, Prodigy, Microsoft Network), fiind dificil de a trasa o graniţă bine definită intre aceste servicii si Web.

Concluzia care se poate trage in urma constatării acestui fenomen este că viaţa sociala si economica a planetei, societatea in ansamblul ei, este forţată sa se adapteze la aceasta noua forma de comunicaţie, aşa cum s-a Întâmplat după inventarea tiparului, a telefonului si a televizorului.

3.12. Perspective pentru afaceri pe Web

Peste trei sferturi din tot ce înseamnă Internet se refera la sfera comerciala. 81% din utilizatorii Internet-ului din lume folosesc acest mediu de informare pentru a căuta produse si servicii. 89% din domeniile Internet-ului sunt comerciale. In SUA, la 2 august 1996 erau înregistrate 490,759 de domenii la Internet (417.625 in iunie 1996); 419,360 (89% din total) erau domenii comerciale (.corn). Astăzi numai in statele unite sunt înregistrate peste 14 milioane de domenii comerciale.

Conform estimărilor firmei Input (http://www.input.com), piaţa globala a Internet-ului va ajunge in anul 2005 la 350 miliarde $.

Firma Thunder Lizard Productions (http://www.thunderlizard.com/webadvqa.html) estimează ca 81% din utilizatorii de Internet din lume folosesc acest mediu de informare pentru a căuta produse si servicii.

Vânzările efectuate prin intermediul Web - ului in SUA in iunie 1996 au depăşit 130 milioane $. Cele mai puternice Site-uri Web care oferă produse si servicii fac vânzări prin internet in valoare medie de 2,2 mii $/lunar.

Atingerea nivelului de 23,8 mld $ al volumului vânzărilor efectuate prin Web, in anul 2004, estimând nivelul anual al acestora pentru perioada 2003-2007 astfel:

Nuniber of existing Domain-Namesin June or escft year

417625

■wo

200

100

1993 1994 1995 1996frttp:Mj««y. internet .org/cgi-bm^jenobject/domsin-montti

AnulVânzări efectuate(milioane $)

2003 2004 2005 2006 2007 prin Web 19400 23800 24600 26400 30000

_____________ Sursa: ActivMedia, Inc.

Comerţul electronic si serviciile electronice au devenit o realitate. Multe firme fac încasări substanţiale in urma comerţului pe Web, de exemplu: firma Amazon Corn (http://www.amazon.com/) oferă spre vânzare un milion de cărţi pe Internet; Cove Systems

INTERNET ÎEZENE

Software ajungând la un venit de 300.000 $ in 1996; CDnow a avut un venit de 2 milioane $ in anul 1995; serviciul Online Onsale, Inc. "înregistrează venituri săptămânale de 700.000 $.

Firma Internet Travel Network (http://www.itn.net/) oferă un sistem public gratuit de rezervări de bilete de avion pe oricare din liniile aeriene, fiind primul de acest tip pe Internet. Biletele se obţin de la una din cele 10.000 de agenţii din peste 50 de tari. ITN afişează informaţiile direct din sistemele comerciale de rezervări ale respectivelor linii aeriene. Finanţarea este asigurata dintr-un comision perceput agenţiilor care vând biletele.

Prognoza firmei Forrester Research (http://www.forrester.com) preciza ca in anul 2000 veniturile realizate din vânzările on-line pe Internet au fost de 6,6 miliarde $.Pentru perioada 1996-2000, nivelul veniturilor preconizate a se incasa din afacerile pe Web se concretizează in următoarele valori:

Online Retailing Rwenue Furecast

mu

2000 : 1996 RHres&er

Resasnh

Total

Segmentul

Produse îtTransport (calatorii)

RecreereEchipamente \

Cadouri/Flori

["Alimente/Băuturi

■F~...."ĂTtele""1168

Sursa: Forrester Research

Forrester Research aprecia ca piaţa serviciilor Internet in SUA va creste exploziv de 1,4 miliarde $ cat era in 1996 la 30 miliarde $ in anul 2000.

In anul 2005, 68% din firme si 43% din locuinţe vor fi conectate la Internet Din studiul firmei Computer Intelligence Infocorp (http://www.ci.zd.com) rezulta ca 21 milioane de oameni au folosit Internet-ul pentru cumpărături ori pentru a obţine inform; financiare sau referitoare la transport. Succesul comerţului electronic este confirmat si primul loc din punct de vedere al popularităţii obţinut de site-urile Web comerciale. Un m< succes 11 au site-urile prin care se vinde muzica (exista 850 de asemenea site-uri pe Web primele cinci firme din topul acestei categorii vând in medie peste 25.000 de CD-uri zilnic ajutorul Internet-ului: lată câteva adrese utile:(http://e-comm.iworld.com/ ') - iWorld's Guide to Electronic Commerce (http://i-shop.iworld.com/ ) - Internet Shopper - The Commercial Internet Product Finder (http://www.internet-mall.com/ ) - The Internet Mall - merita reţinut faptul ca aici se pot găs URL-urile firmelor care oferă produse spre vânzare, lista acestora, indexata pe catec este extrem de vasta.(http://www.pcorder.com ) - PCorder.Com - un serviciu electronic gratuit, prin care se c spre vânzare o gama extrem de larga de produse hardware si software. (http://www.indigo.ie/Euromall/ ) - Euromall(http://www.webweek.com/search/index.html ) - The Online Resource for Web Buşi Information

\!T;-RNFT - PREZ-'

(http://www.software.net/index. htm/SK:pfifpnoehjohfpca) - Software. Net (http://www.shareware.com/ ) - Shareware. Corn

112GEMEr

3.13. Banii electronici (E-Money)

Conform calculelor firmei Killen & Associates (http://www.killen.com), in anul 2000 volumul tranzacţiilor cu bani electronici pentru achiziţionarea de produse si servicii a fost de cea 1,650 miliarde $

MILIARDE $

Achiziţionări 1994 2000 2005Prin metode tradiţionale 5.150 8.500 12.000Prin E-Money - total 0,02 1.650 2.950E-Money prin TV 45 400 650E-Money prin business-to-business 140 450 650E-Money prin Internet neglijabil 600 1.250E-Money prin alte sevicii Online comerciale

60 200 400

% prin E-Money din total achiziţionări

4,5% 16% 20%

Cele mai mari bănci din lume sunt prezente pe întemet. Conform estimărilor firmei Jupiter, 300.000 de oameni din SUA fac tranzacţii bancare prin Internet.Multe firme care oferă servicii in domeniul investiţiilor sunt prezente pe Web. In lunile martie si aprilie 2002, 250.000 de persoane au cerut informaţii de la un asemenea site Web - Fidelity Investments (http://www.fid-inv.com/).

3.14. Reclama pe Web

Banca de investiţii Alex Brown estimează ca in anul 2005 valoarea reclamei făcuta pe Internet va fi de 6,4 miliarde $.

In studiul intitulat "Web Advertising: Market Analysis & Foreast"), publicat de SIMBA Information Inc., se arata ca piaţa reclamei pe Web a fost de 110 milioane $ in 1996, iar in anul 2004 va ajunge la 4,86 miliarde $.Cel mai mare ritm de creştere al reclamei pe Webse aşteaptă in perioada 2001 - 2004 si anume de365.8%, la sfârşitul acesteia valoarea venituriloratingând 402,4 milioane $. Deocamdată,

veniturile realizate din reclama Online prin serviciile: America Online, CompuServe, Prodigy si Microsoft Network sunt mai mari decât cele realizate pe Web. Valoarea acestora a fost de 200 milioane $ in 1996 si va creste la 38,97 milioane $ in anul 2003 - se arata in acelaşi studiu.

Conform raportului numit "Electronic Marketplace" publicat de SIMBA Information Inc. (http://www.simbanet.com), totalul veniturilor realizate de primele 18 site-uri Web specializate pe reclama a fost in luna aprilie 1996 de 11,7 milioane $; veniturile primelor 7 site-uri au fost distribuite astfel:

Web-based Advertisirtg Rewenue Forecst

1895 1996 1998 1999

soirac I9S6 Kirassr Bessarih re-

"EENET ■■ PREZEi GENERALA 113

1. 2. 3. 4. 5. 6. 7.

Site-ul Web aprilie 1996 (milioane $)Yahoo! 2

InfoSeek 1,9Excite 1,6Lycos 1,4ZDNet 1,3c/net 0,8

Netscape 0,7

3.15. Distribuţia geografica a Internet-ului

Conform statisticii efectuate de firma Network Wizards, marea majoritate a calculatoarelor conectate la Internet - 64% - sunt in SUA, in Europa de Vest fiind amplasate 17% dintre acestea, iar in Europa de Est doar 4%. Reprezentarea grafica si datele concrete se prezintă in graficul si in tabelul de mai jos:

Internet Host Distribution

Western EuropQ 1 7 *

Asia m^ "*

^America

otherEnglish-S; speaking courrtriK1»

U.S.

Scurta: 1986 NetworfcWearcte

INTERNET DOMAIN SURVEYOrdinea in

ianuarie 1996

Ordinea in ianuarie

1995

Tara Număr de hosturi % din total

1. 1. USA. 6.053.402 64%2. 2. Germania 452.997 5%3. 3. Anglia 451.750 5%4. 4. Canada 372.891 4%5. 5. Australia 309.562 3%6. 6. Japonia 269.327 3%7. cri

Finlanda 208.502 2%8. 7. Olanda 174.888 2%

cri

10. Suedia 149.877 2%10. 8. Franţa 137.217 1%

Sursa: Network Wizards

Germania deţine, de fapt, 2 milioane de utilizatori ai Internet-ului. Majoritatea acestora au acces prin serviciile Online, astfel: 950.000 prin T-Online, 200.000 prin CompuServe si 40.000 prin AOL. Doar cea 500.000 de utilizatori au acces la Internet prin intermediul diverşilor Internet service provider-i.

INTERNET ■■ PREZENTARE GEÎ4ER 114

3.16. Situaţia în Europa de Est şi în România

Din păcate, România se afla intr-o poziţie net inferioara celorlalte tari din Estul Europei, practic, pe ultimul loc, daca ţinem cont ca Bulgaria are o populaţie mult mai mica. Aceasta situaţie se poate constata din statistica oferita de Network Wizards pe Web la adresa: http://www.nw.com/zoneAA/WW/dist-bynum.html

Internet Domain Survey Tara Număr de hosturi

Polonia 38.432Republica

Ceha32.219

Rusia 32.022Ungaria 25.109Slovenia 9.949Slovacia 5.498Lituania 2.932România 2.725Bulgaria 2.254

Sursa: Network Wizards(http://www.nw.com/zoneA/VWW/dist -bvnum.html)

Aceasta situaţie se poate constata si din datele referitoare la hosturile din domeniul ".ro", puse la dispoziţie de Ministerul Cercetării si Tehnologiei, pe reţeaua RNC, la adresele http.V/www. rnc.ro:80/statis.html şi http://www.rnc.ro:80/img/graf3.gif.

200

0

188

0

160

0

ueo -

1200-

tooo-

800-

600 -

400 ■

£00-

r rH

,, « .811 ,1

$ Â i e * ,t

T-r t/ _,. P r-'-iEi

115

Capitolul 4 . PREZENTAREA APLICAŢIEI

Descentralizarea economiei şi apariţia concurenţei obligă întreprinderile la decizii care să conducă la utilizarea cu maximă eficienţă a tuturor resurselor materiale, financiare şi umane. Se creează astfel, condiţii pentru asigurarea viabilităţii şi consolidarea poziţiei pe piaţă a respectivelor firme.

Activitatea oricărui agent economic nu trebuie separată de activitatea macroeconomică, deoarece orice unitate este o verigă în angrenajul economic general, fiecare întreprindere intrând în legături de condiţionare reciprocă cu agenţii economici din amonte şi aval. Disfuncţionalităţile apărute în unităţile cu care cooperează pe linia aprovizionării sau desfacerii produselor se vor reflecta mai devreme sau mai târziu şi cu o anumită intensitate, în activitatea financiară a fiecărui agent economic.

Unităţile economice trebuie privite atât ca sisteme separate, cât şi ca subsisteme cu legături interne şi externe care, prin modificări, vor genera dereglarea unităţii economice ca sistem de sine stătător. Funcţionarea sistemului economic la alţi parametri decât cei prevăzuţi prin programul de activitate sau cei înregistraţi în perioadele anterioare este urmarea acţiunii uneia sau mai multor cauze ce trebuie cunoscute pentru ca, prin deciziile ce se vor lua, efectele negative să fie eliminate sau cel puţin diminuate.

Cunoaşterea fenomenelor şi proceselor economice obligă la studierea lor amănunţită, lucru posibil prin analiza elementelor componente. Odată cunoscute cauzele ce au generat efecte economice nefavorabile, deci au fost diagnosticate disfuncţionalităţile, pot fi stabilite măsurile care să înlăture sau să atenueze efectele nefavorabile pentru activitatea agentul economic.

Analiza financiară este în strânsă legătură cu analiza economică. Aşa cum funcţiunea financiar-contabilă a unităţilor nu poate fi ruptă de celelalte funcţiuni ale întreprinderii, tot aşa nici rezultatele financiare nu pot fi separate de activitatea economica, ele constituind efectul final ai modului de utilizare a resurselor de producţie.

Reperarea disfuncţionalităţilor în activitatea unui agent economic se impune cu necesitate, pentru ca, prin deciziile ce se iau la diferite nivele organizatorice, să se preîntâmpine fenomene economice cu consecinţe nefavorabile. Realizarea acestui deziderat obligă la o cunoaştere amănunţită a tuturor laturilor economice.

Acţiunea de sesizare a laturilor negative din activitatea agenţilor economici, de localizare a lor în spaţiu, de delimitare în timp şi de stabilire a cauzelor ce au provocat disfuncţionalităţi în activitatea firmelor este cunoscută sub denumirea de diagnoză economico - financiară.

Astfel a apărut nevoia implementării analizei economico - financiare intr-un program informatic care sa automatizeze calculul celor mai importanţi indicatori economici, în vederea diagnosticării automatizate a activităţii agenţilor economici. Necesitatea apariţiei unui program informatic de calcul al indicatorilor economici a devenit evidentă, odată cu nevoia managementului din cadrul agenţilor economici, de a calcula cu exactitate si rapiditate performantele obţinute în procesele economice, factorii ce determină aceste performante etc.

Programul „Analiza Bilanţ" îşi propune să întâmpine nevoia apariţiei unui astfel de program deoarece in România analiza economico - financiara nu este aplicata în practică prin programe informatice consacrate, aşa cum sunt contabilitatea sau gestiunea financiară prin pachetul „Cie!".

PREZENTAREA AP.i-ATiP; j ţ g

Prin programul „Analiza Bilanţ" se doreşte îmbinarea eficientă a tipurilor de analiză financiară în funcţie de concordanţa între momentul, efectuării anaiizei şi cei de producere al fenomenului economic, adică îmbinarea analizei previzionale, cu analiza curenta şi cea retrospectiva (de rezultate).

Aplicaţia „Analiza Bilanţ" le oferă utilizatorilor cu o interfaţă prietenoasă, simplă, intuitivă, uşor de utilizat, creată pentru o gamă largă de utilizatori, nu numai pentru cei specializaţi, chiar daca sarcina interpretării rezultatelor obţinute nu poate reveni decât celor ce au cunoştinţe în domeniul analizei.

Aplicaţia este uşor de utilizat, astfel încât prin simpla introducere a datelor necesare în formularele de „Bilanţ Contabil" şi „Contul de profit şi pierdere" aflate în partea de început a aplicaţiei, se pot calcula peste 60 de indicatori economici importanţi în diagnosticarea analitică a activităţii întreprinderii.

în partea stângă a aplicaţiei se găseşte „Zona de administrare", utilizată pentru introducerea numelui şi a parolei de către persoanele autorizate să utilizeze programul. în urma acestei operaţii se dezactivează paginile de lucru şi implicit accesul la utilizarea indicatorilor economici. Programul nu permite introducerea eronată a parolei de mai mult de trei ori, pentru a evita încercările persoanelor neautorizate să forţeze o eventuală „ghicire" a parolei de acces.

în partea inferioară a paginii se găseşte o zona ce conţine trei controale :

■ Butonul „Administrator" ce are rolul de a îndruma utilizatorii către administratorul aplicaţiei. La

apăsarea acestui control se va afişa un mesaj ce conţine numărul de telefon la care se poate contacta administratorul, în vederea depanării eventualelor erori neprevăzute, a sugestiilor sau reclamaţilor ce pot apărea pe parcursul implementării aplicaţiei.Butonul „Stop" în urma apăsării căruia se opreşte aplicaţiaControlul „Data" care prezintă data calendaristica setată în „START / SETINGS / CONTROL PANEL / DATE / TIME.

Analiza Bilanţ se prezintă ca o aplicaţie ce conţine 7 pagini, dintre care 5 pagini conţin indicatori economici, o pagina (pagină de început „Completare") ce conţine „Actualizarea situaţiilor financiare în vederea diagnosticării activităţii societăţii analizate", şi o pagina (cea de final „Diverse") ce conţine o serie de controale utile in vederea administrării eficiente a utilizatorilor.

TARbA APLICAŢţr;! \ { J

Actualizarea situaţiilor financiare in verferfip rii activităţii societăţii analizate :"

Bterit eorftabl ■■■■■;stfsy;:.1 ■ contul de pfoft st p&srdere

(vjf

Anexa la bilanţ

.# ir

Primul cadru de lucru din aceasta pagina îl reprezintă „Bilanţ contabil", format din trei butoane:

> Actualizare Bilanţ contabil - prin intermediul căruia se introduc, actualizează saumodifică datele din bilanţul contabil;

> Vizualizare Bilanţ contabil - prin intermediul căruia se poate vizualiza un raport alformularului de Bilanţ contabil înainte de imprimare;

> Listare bilanţ - prin intermediul căruia se imprimă raportul Bilanţ contabil.Al doilea cadru de lucru din aceasta pagina îl reprezintă „Contul de profit şi pierdere",

format din trei butoane:> Actualizarea Contul de profit şi pierdere - introduce, actualizează sau modifica

datele din Contul de profit şi pierdere;> Vizualizarea Contul de profit şi pierdere - prin intermediul căruia se poate

vizualiza un raport ai formularului de Contul de profit şi pierdere înainte deimprimare;

> Listare Contul de profit şi pierdere -care imprimă raportul Contul de profit şipierdere.

Al treilea cadru de lucru din această pagina îl reprezintă „Anexa la bilanţ", format din trei butoane:

> Actualizare Anexa la bilanţ -introduce, actualizează sau modifica datele din Anexala bilanţ;

> Vizualizare Anexa la bilanţ - prin intermediul căruia se poate vizualiza un raport alformularului de Anexa la bilanţ înainte de imprimare;

> Listare Anexa la bilanţ -care imprima raportul Anexa la bilanţ.Anexa la bilanţ reprezintă o serie de coeficienţi economici ce nu se găsesc in mod

tradiţional nici în bilanţul contabil, nici în contul de profit şi pierdere.Al patrulea cadru de lucru din aceasta pagina îl reprezintă „Raportul final", format din doua

butoane:> Raportul final - cu ajutorul căruia se vizualizează rezultatele indicatorilor obţinuţi în

urma calculelor efectuate;> Listare Raportul final - care imprima raportul final. r

118Această pagină constituie modalitatea de actualizare a datelor, pe baza cărora aplicaţia

calculează indicatorii financiari. Actualizarea acestor date, nu este obligatorie la fiecare utilizare a programului, deoarece, în funcţie de indicatorii calculaţi, dateie pot fi introduse direct în formularele de calcul. Aplicaţia este concepută astfel încât să se poată calcula orice indicator în orice moment al exerciţiului financiar, cu minimul de efort din partea utilizatorilor.

Cea de a doua pagină denumită „Active" se ocupă cu „Analiza activelor circulante şi a ratelor de structură patrimonială a activului", şi conţine următorii indicatori:

* Situaţia neta contabila* Rotaţia activelor imobilizate* Compoziţia tehnica* Numărul rotaţiilor activului* Gradul de utilizare a capitalului social vărsat* Rata activelor imobilizate* Rata imobilizărilor corporale* Rata imobilizărilor financiare* Rata activelor circulante-*■ Rata stocurilor* Rata creanţelor•* Rata disponibilităţilor băneşti şi plasamentelor

'!■ Ai.dvn i

Analiza activelor Hi vu Ion te si a ratelor de struaetum p»!l riiMonin! 1! a . i - ' - l i v . i l u i

Analiza mijloacelor economice trebuie adâncită pe cele doua grupe de elemente patrimoniale: active imobilizate şi active circulante. Pe volumul şi structura activelor îşi pun amprenta o multitudine de factori , începând cu mărimea unitarii economice , natura activităţii, practicile în materie de livrări, condiţiile de plată, relaţiile cu partenerii din amonte, factorii juridici şi economici etc. Agenţii economici din ramurile industriei grele , au o pondere ridicata a activelor fixe corporale , iar la unităţilor economice cu un ciclu de fabricaţie lung li se măreşte ponderea stocurilor în generai, cu deosebire a celor de producţie neterminată.

în analiza activelor imobilizate s-a urmări atât proporţia dintre imobilizările necorporale, imobilizările corporale şi imobilizările financiare, cât şi ponderea pe elemente componente din cadrul fiecăreia din cele trei grupe de imobilizări. Participarea cu capital social în cadrul altor agenţi economici conduce la creşterea ponderii imobilizărilor financiare.

Structura activelor circulante este mult influenţată de specificul activităţii fiecărui agent economic, dar şi de natura relaţiilor sale cu furnizorii şi clienţii. Reducerea ciclului de fabricaţie va avea ca efect diminuarea ponderii producţiei în curs de execuţie în totalul activelor circulante, iar creşterea ponderii produselor finite atesta ca producţia nu s-a desfăşurat în concordanţa cu cerinţele pieţei, sau că o parte din clienţii tradiţionali şi-au redus din activitate sau au dat faliment, rămânând produse în stoc, pentru care se vor căuta noi beneficiari. Creşterea ponderii

PREZENTA" V^T ■--"■

119

fumizorilor-debitori reliefează că agentul economic este lipsit de credibilitate în fata acestora, motiv pentru care aceştia cer achitarea cu anticipaţie a contravalorii produselor sau serviciilor solicitate de unitatea economica analizata.

Ratele de structura patrimonială se calculează ca raport procentual între un post (sau grupă de posturi) din activul bilanţului şi total activ . Analiza comparativă în timp şi spaţiu pe baza ratelor de structură patrimonială furnizează informaţii privind situaţia financiară a agentului economic.

Cea de a treia pagina denumita „Pasive" se ocupa cu „Analiza ratelor de structura patrimoniala a pasivului". Ratele de structură ale pasivului din bilanţul contabil evidenţiază aspecte privind stabilitatea şi autonomia financiară a agenţilor economici. Pe baza lor se pot face aprecieri cu privire ia politica financiară a echipei manageriale , Dintre ratele de structură a pasivului bilanţier am amintit:

x Rata stabilităţii financiarex Rata datoriilor pe termen scurtx Rata autonomiei financiare la termenx Rata autonomiei financiare gloabelex Rata de îndatorare globalax Rata de îndatorare la termenx Gradul de îndatorarex Gradul le acoperire a capitalului împrumutatx Rata bruta generala de îndatorarex Gradul de imobilizare a capitaluluix Fondul de rulment realx Nevoia de fond de rulment

Pentru desfăşurarea în bune condiţii a activităţii agenţilor economici, activele circulante ale acestora trebuie să fie, valoric, superioare datoriilor pe termen scurt. Necesarul de resurse financiare proprii pentru acoperirea parţială a stocului de active circulante reprezintă fondul de rulment. El este acea parte din capitalul permanent folosită pentru acoperirea partiala a activelor circulante. Fondul de rulment real este cel stabilit pe baza informaţiilor furnizate de bilanţul contabil. Analiza fondului de rulment vizează următoarele aspecte: modul de fundamentare a fondului de rulment; calcularea fondului de rulment real şi compararea acestuia cu nevoia de fond de rulment; determinarea plusului sau minusului de fond de rulment real faţa de stocuri. La nivelul agenţilor economici, într-o formă simplificată, echilibrul financiar este definit de egalitatea dintre venituri şi cheltuieli. Echilibrul pe termen scurt se apreciază făcându-se comparaţia între fondul de rulment şi nevoia de fond de rulment.

C Pasive J Analiza ratelor de structura

patrî^^^Ba. a pasivului

PREZENTAREA APUOATIEi i?fl

Cea de a patra pagina denumita „Echilibrul Financiar" se ocupa cu „Analiza echilibrului financiar al agenţilor economici", şi conţine următorii indicatori:

• Rata de finanţare a capitalului circulant• Rata de acoperire a stocurilor• Rata de acoperire a stocurilor achitate şi necreditate• Gradul de lichiditate al agenţilor economici• Lichiditatea patrimoniala a agenţilor economici• Solvabilitatea patrimoniala• Rata autonomiei financiare a agenţilor economici• Gradul de solvabilitate imediata• Gradul previzionat de solvabilitate• Trezoreria la vedere• Trezoreria la scadenta• Gradul de asigurare cu disponibilităţi

în sistemul echilibrului financiar interesează corelaţia dintre creanţe şi obligaţii, deoarece acestea sunt principalele elemente pe baza cărora se formează fluxurile băneşti. Pentru aprecierea echilibrului financiar a! unui agent economic , creanţele şi obligaţiile au fost urmărite corelat, atât din punct de vedere al sumei, cât şi din punct de vedere al termenelor de încasare şi respectiv de plată. O egalitate între suma creanţelor şi a obligaţiilor, precum şi între durata de imobilizare a creanţelor şi cea de folosire a obligaţiilor atesta un bun echilibru financiar.

0 Echilibrul Fin. Attflliiirt uCllillht" uliii

firicltK iftV li] ri£>»-ntiliJi '.-'JOii.jitiii'i

Cea de a cincea pagina denumita „Capital" se ocupa cu „Analiza eficientei utilizării capitalului", şi conţine următorii indicatori:

s Cifra de afaceri la 1000 iei capital</ Valoarea adăugata la 1000 lei capital•SProfitul brut la 1000 lei capitalS Profitul net la 1000 lei capitalS Volumul de capital ce revine la 1000 iei cifra de afaceriS Volumul de capital ce revine la 1000 lei valoare adăugatas Volumui de capital ce revine la 1000 lei profit brut•SVolumui de capital ce revine la 1000 lei profit netV Coeficientul vitezei de rotaţie al activelor circulante•SDurata unei rotaţii a activelor circulantes Volumul activelor circulante la 1000 lei cifra de afaceriS Coeficienţii vitezei de rotaţie

■' ' - - 1 2 1Scopul fiecărei activităţi este obţinerea de efecte economice cât mai mari cu un anumit

consum de capital, sau un consum cât mai redus de capital în vederea înregistrării anumitor efecte economice. Eficienta utilizării capitalului este dată de raportul dintre efectele economice (cifra de afaceri , valoarea adăugată , profitul brut sau net etc.) şi efortul depus de agentul economic concretizat în capitalul utilizat sau dintre mărimea capitalului folosit şi efecte economice înregistrate. Utilizarea cu o eficienţă sporită a capitalului total se obţine dacă ritmul de creştere a indicatorilor ce reflectă efectele obţinute (cifra de afaceri , valoarea adăugată , profit etc.) este superior ritmului de sporire al capitalului totai. Reducerea consumului de capital pentru 1000 lei cifră de afaceri, valoare adăugată sau profit atestă creşterea eficienţei cu care este folosit capitalul de către agenţii economici.

AIWIH/H cficietitej utiliy-arii capitalului

Cea de a şasea pagina denumita „Rentabilitate" se ocupa cu „Analiza rentabilităţii", şi conţine următorii indicatori:

® Profitul brut® Excedentul brut de exploatare® Rezultatul exploatării® Fluxul de trezorerie® Profitul net® Rata rentabilităţii® Volumul minim dintr-un anumit produs necesar pentru a atinge pragul de rentabilitate® Producţia critica pentru atingerea minimului de profit® Profitul marginal (sporul de profit)

Rentabilitatea este acea categorie economica ce reflectă capacitatea agenţilor economici de a realiza profit, condiţie a viabilităţii lor intr-un mediu concurenţial, sursa pentru dezvoltarea activităţii. De mărimea rentabilităţii agenţilor economici sunt interesaţi proprietarii de factori de producţie, utilizatorii acestor factori, partenerii de producţie, partenerii de afaceri etc. Este indicatorul ce reflectă cel mai bine potenţialul economico-financiar a! firmei.

p FIT T-

■■£■

Analiza rentabilităţii

Ultima pagina denumita „Diverse" se ocupa cu operaţiunile ce revin administrării utilizatorilor, şi conţine următoarele controale:

■ Adăugare utilizator■ Modificare nume utilizator■ Modificare parola■ Eliminare utilizator

«Diverse

Utilizatorii sunt de fapt înregistrările unei tabele, căreia le-au fost asociate parole. La introducerea parolei, calculatorul verifica corectitudinea acesteia, iar dacă nu este corectă îl avertizează pe utilizator ca mai are doua încercări la dispoziţie, până ce aplicaţia se va termina. în aplicaţie nu poate rămâne mai puţin de un utilizator. Adăugarea, ştergerea, modificarea sau eliminarea utilizatorilor se face din contul unuia dintre utilizatori pentru a creste siguranţa alocării parolelor de acces.în urma apăsării pe butoanele ce simbolizează indicatori economici se deschide un

formular ce are o structura asemănătoare pe parcursul întregii aplicaţii. Acest formular conţine : K Titlul formularului, care se concretizează în numele indicatorului calculat; if Formula de calcul a indicatorului exprimată cu simbolurile uzitate;

PREZ 123

■•- K Un hiperlink către o pagina de Internet , ce furnizează informaţii referitoare !a toţi indicatorii calculaţi de programul „Analiza Bilanţ', şi implicit informaţii referitoare la indicatorul în speţă;

Formula de calcul a indicatorului, exprimată cu ajutorul denumirilor complete ale coeficienţilor utilizaţi, ce are rolul de a explica modalitatea de efectuare a calculului;

Etichete ce ataşează fiecărei căsuţe de text, simbolul unui coeficient necesar pentru indicatorului in speţă;

Link-uri ce apar in cazul unor formulare, în calculul cărora sunt utilizaţi coeficienţi calculaţi în aplicaţia „Analiza bilanţ". Aceste link-uri apar sub forma unui text scris cu culoarea albastra, in jurul unora dintre căsuţele de text în cauză. Valorile calculate în formularul indicatorului în speţă sunt preluate automat în formularul în care se afla link-ul.

Buton, la apăsarea căruia se efectuează - în funcţie de coeficienţii introduşi - calculul indicatorului urmărit. Pe parcursul întregului program, acest buton are un format standard, având scris un text format din „Calculează", urmat de simbolul indicatorului. La apăsarea acestui buton dacă nu apar erori în introducerea datelor, sau erori logice, calculul se va efectua şi afişa într-o căsuţa de text personalizată. Erorile sunt tratate în program printr-un modul de cod particular pentru fiecare indicator (pentru a fi mai explicite) ce are rolul de a îndruma utilizatorii în introducerea corecta a datelor;

Eticheta în cadrul căreia este afişat rezultatul calculului indicatorului. Aceasta eticheta are opţiunea „lock" activată, ceea ce nu le permite utilizatorilor sa facă modificări ale rezultatelor găsite. Aceasta căsuţă este personalizată astfel încât să scoată în evidenţă că este vorba despre rezultatul efectuării calculului;

Un link care are rolul de a conecta utilizatorii, prin e - mail, cu administratorul programului. Acest link se vrea a fi o punte de legătură în cazurile in care apar probleme în cadrul programului sau se doresc modificări sau sugestii in legătură cu programul.

O căsuţă de dialog în care sunt afişate informaţii referitoare la rezultatul obţinut în urma calculului. Aceste informaţii sunt afişate decât în cadrul anumitor formulare, au rolul de a le crea utilizatorilor o imagine asupra cuantumului rezultatului obţinut.

Pentru a susţine aplicaţia, în spatele fiecărui formular se afla un modul de cod prin intermediul căruia, se încarcă în memoria calculatorului datele necesare din situaţiile financiare (Bilanţul contabil, Contul de profit şi pierdere). Astfel !a apăsarea butonului de calcul se efectuează operaţiile matematice specifice fiecărui indicator, şi se afişează rezultatul obţinut. în cazul în care sunt disponibile, calculatorul va afişa la dispoziţia utilizatorilor şi interpretările aferente rezultatelor obţinute.

Un exemplu de modul de cod utilizat în preluarea datelor din documentele financiare este cel al „Gradului de solvabilitate imediata (Ksi)":

Dim DB As DatabaseDim RC As RecordsetDim CR1 As StringDim CR2 As StringSet DB = CurrentDbSet RC = DB.OpenRecordset("qryBi!ant2")

CR1 = "[cod] = 44" RC.FindFirst CR1 Me.T1Dbi = RC!AC

CR2 = "[cod] = 56"RC.FindFirst CR2Me.T1Obpi = RC!AC r

PREZENTAREA APUC* 124

End Sub

în care conform criteriilor (CR1 şi CR2) recordsetul se plasează pe înregistrarea cu numărul de cod 44 respectiv 56 din cererea de selecţie „qryBilanţ 2". în urma acestei operaţii controlul T1 Dbi (asociat Disponibilităţilor băneşti imediate) se încarcă cu valoarea aflată în câmpul cu codul 44 din coloana „AC" (anul curent) din cererea „qryBilant2", iar controlul TIObpi (asociat Obligaţiilor de plata imediate) se încarcă cu valoarea aflată în câmpul cu codul 56 din coloana „AC" (anul curent) din cererea de selecţie „qryBilant2". Aceste valori vor fi încărcate la deschiderea formularului, în vederea efectuării operaţiilor matematice necesare calculului şi afişării rezultatului final al indicatorului. Unul din avantajele aplicaţiei îl reprezintă faptul ca datele pot fi modificate în formulare, pentru o mai mare flexibilitate în utilizarea aplicaţiei.

La apăsarea butonului de calcul al coeficientului, calculatorul efectuează următoarea instrucţiune:

Me.TIKsi = ((Val(Me.TIDbi)) / (Val(Me.TIObpi))) * 100,

în care se efectuează raportul procentual dintre cele doua valori şi se afişează in căsuţă de rezultat.

Pentru a evita eventualele erori de tastare au fost introduse module de tratare a erorilor, ce nu permit intoducerea datelor în mod incorect. Astfel de erori pot apărea atunci când în loc să se introducă (tasteze) într-o căsuţă valoarea unui anumit coeficient, se introduc valori negative, sau valori nenumerice de tip string (litere) sau valori improprii coeficientului în cauza. Un astfel de exemplu poate fi reprezentat de introducerea unei valori negative în căsuţă „Disponibilităţile băneşti imediate", prezentata în exemplul de mai sus. Cum „Disponibilităţile băneşti imediate" nu pot avea valori negative, (pot fi cel mult egale cu zero) se va afişa un mesaj prin care utilizatorul va fi informat de eroarea logică care s-a creat.

Diipuriifafeffe batesti iiîisdate nu pot avea vaterinegative!!!

Astfel operaţia de calcul a indicatorului „Gradului de solvabilitate imediata (Ksi)" va fi oprită, iar utilizatorul va fi obligat să reintroducă datele găsite eronate pentru a calcula indicatorul.

încă un exemplu de eroare întâlnită îl reprezintă eroarea cu numărul 11- „Division by zero", în traducere însemnând "împărţire la zero". Această eroare este întâlnită în cazul indicatorilor calculaţi printr-un raport între doi sau mai mulţi termini, în care numitorul are valoarea zero, deoarece din punct de vedere matematic nu se poate efectua o împărţire la zero.

Obligaile de plata imediate nu pot avea 1^6

OK

O alta eroare tratata in program este eroarea cu numărul 94 - "Invalid use of Nuli", in traducere însemnând „Utilizare incorectă a valorii nuli". Această eroare se întâlneşte în cazul în care utilizatorii nu introduc date în fiecare căsuţă. Astfel calculele nu se pot efectua până când nu se vor introduce date valide pentru a se putea calcula indicatorul în cauză.

PhcEZENTAKbA APLlOAŢIfc! 125

f \ Introduceţi date in fiecare casuta!

OK

Pentru a uşura efortul utilizatorilor, în fiecare formular de calcul al indicatorilor s-a amplasat un link denumit „Informaţii", la apăsarea căruia se deschide o pagina în format HTML, ce conţine date teoretice despre orice indicator calculat în aplicaţia „Analiza bilanţ". Pagina are rolul de a ajuta utilizatorii cu informaţii ce ţin de teoria analizei economice, şi este structurată pe tipuri de indicatori, în acelaşi fel în care este structurat şi programul. In acest sens în partea stângă a paginii se află un cadru care conţine butoane cu denumiri semnificative, la apăsarea cărora se afişează informaţiile specifice fiecărui buton (link). Butoanele din cadrul stâng al paginii poartă următoarele denumiri:

o Pagina principală - la apăsarea căruia în cadrul principal se deschide pagina „AnalizaBilanţ", ce conţine o introducere în Analiza economico - financiară a agenţilor economici; o

Bilanţul contabil - la apăsarea căruia în cadru! principal se deschide pagina „Bilanţulcontabil"; o Active imobilizate - la apăsarea căruia în cadrul principal se deschide

pagina „Activeleimobilizate"; o Active circulante - la apăsarea căruia în cadrul principal se deschide

pagina „Activelecirculante"; o Rate de structura activ - la apăsarea căruia în cadrul principal se deschide

pagina „Analizaratelor de structura activ"; o Rate de structura pasiv - la apăsarea căruia în cadrul

principal se deschide pagina„Analiza ratelor de structura pasiv"; o Analiza surselor - la apăsarea căruia în cadrul

principal se deschide pagina „Analizasurselor"; o Fondul de rulment - la apăsarea căruia în cadrul principal se deschide

pagina „Analizafondului de rulment"; o Analiza surselor atrase - la apăsarea căruia în cadrul principal se

deschide pagina „Analizasurselor atrase (obligaţii pe termen scurt)"; o Analiza creditelor - la apăsarea căruia în

cadrul principal se deschide pagina „Analizacreditelor şi împrumuturilor e termen scurt acordate de terţi"; o Corelaţii - la apăsarea

căruia în cadrul principal se deschide pagina „Analiza corelaţieidintre sursele financiare din pasivul bilanţului şi elementele patrimoniale din activ"; o

Echilibrul financiar - la apăsarea căruia în cadrul principal se deschide pagina „Analizaechilibrului financiar"; o Utilizarea capitalului - la apăsarea căruia în cadrul principal se

deschide pagina „Analizaeficientei utilizării capitalului";

o Analiza rentabilităţii - la apăsarea căruia în cadrul principal se deschide pagina „Analiza rentabilităţii".în vederea eficientizării căutării indicatorilor doriţi, fiecare pagina conţine in partea de

început a sa o serie de „link-uri de rulare", cu denumirile indicatorilor ce se afla prezentaţi in aceasta. La apăsarea acestor link-uri paragraful ce conţine indicatorul respectiv se poziţionează in partea superioara a ecranului, pentru a uşura căutarea dorita.

IMPLEMENTAREA APLJCAŢiEi ;. .A S.C GRUP!. !L IATSA S.A -|27

Capitolul 5 . IMPLEMENTAREA APLICAŢIEI LA S.C. GRUPUL IATSAS.A.

5.1. Scurt istoric

Prin cumpărarea licenţei şi asimilarea fabricaţiei în România a autoturismelor R12 de la Uzinele Renault -Franţa, aceasta a pretins organizarea unui service corespunzător concepţiei moderne de prestări servicii. în anul 1968 a luat fiinţă serviciul de service pe lângă Uzina de autoturisme Dacia Piteşti - Colibaşi, care, ulterior, prin preluarea a patru unităţi ale industriilor locale (HCM 2873/28.12.1968) a devenit Grupul Unităţilor de Asistenţă Tehnică pentru Autoturisme (GUATA - Piteşti) la 1.01.1969.

Concomitent, GUATA şi-a mai construit, din fonduri de investiţii, două mari unităţi - la Piteşti şi Bacău, care au fost puse în funcţiune în anul 1973, respectiv 1974. Toate cele şase unităţi constituind nuclee de organizare şi coordonare a activităţii de asistenţă tehnică pe teritoriul ţării, şi-au împărţit zonele de acţiune teritorial-geografic, organizându-se în filiale fără personalitate juridică.

Extinzându-se activitatea de service, cerinţele au impus o altă concepţie de organizare care s-a concretizat prin studiu! de dezvoltare întocmit de GUATA. între timp, aceasta a devenit, prin HCM 1679 şi 1973 , „întreprinderea de Asistenţă Tehnică şi Service pentru Autoturisme - IATSA, cu sediul în Piteşti, şoseaua Bucureşti - Piteşti km. 110. Studiile au impus o nouă viziune asupra manierei de prestare a serviciilor la autoturismele în garanţie, necesitând o elasticitate şi în organizarea zonală care, printr-o altă împărţire a teritoriului ţării a dat posibilitatea creării altor filiale, fără personalitate juridică, cu potenţial economic şi tehnic propriu.

în această perioadă, nu a fost neglijată nici asistenţa tehnică externă, echipe de specialişti deplasându-se în toate ţările importatoare de autoturisme de fabricaţie românească, construindu-se în aceste ţări chiar şi unităţi service după proiectele IATSA. Aşa s-a ajuns la reţeaua de unităţi IATSA care în anul 1989 era formată din 14 filiale, cu 150 staţii service, cuprinzând peste 9500 salariaţi, unităţi constituite prin fonduri de investiţii sau cu efort propriu IATSA şi prin amenajări ale unor construcţii pretabile activităţii de service auto. Coordonarea aprovizionării cu piese de schimb necesare procesului de lucru se făcea de către depozitul naţional IATSA , către depozitele zonale ale filialelor. De asemenea, o activitate ambiţioasă a constituit-o fabricarea de autoturisme de serie mică, în 1983, pentru care s-a amenajat la sediul IATSA o secţie specială, unitatea însuşindu-şi un prototip - creaţie proprie - derivat din autoturismul Dacia 1300 berlină, şi anume Dacia Sport 1400, a cărui fabricaţie a încetat în anul 1991.

Această activitate a mers şi mai departe, în secţii montându-se şi colecţii de autoturisme străine (serie mică) din gama Renault şi anume Renault 18 şi 20.

IATSA a devenit după anul 1990 S.C. Dacia Service SA Piteşti (HG 120/12.11.1990). în 1995, S.C. Dacia Service S.A. Piteşti a revenit la denumirea S.C.GRUPUL IATSA S.A. Piteşti.

La ora actuală, S.C. GRUPUL IATSA S.A. Piteşti deţine plasamente de capital în 54 de societăţi filială. Din cele 54 societăţi - filială IATSA, în 12 societăţi comerciale acţionar principal este Grupul IATSA (media 48%) alături de S.C. Automobile Dacia S.A. (SAD Alba lulia, Bistriţa, Filiaşi, Mangalia, Reghin, Târgovişte şi Platforma Ştefăneşti, în care IATSA deţine 71% din capitalul social).

în 26 de societăţi filială, S.C.GRUPUL IATSA S.A. Piteşti deţine peste 51% din capitalul social: Arad, Bascov, Braşov, Bacău, Botoşani. Bicaz, Blaj, Costeşti, Focşani, Felix, Galaţi, Hârşova, Hunedoara, Jimbolia, Lugoj, Miercurea Ciuc, Ploieşti, Producţie Industrială

iypi..FMcf.NTAREA A-U'^VHF! L.A 8 C. GRUPUL !MSA " ». -|28

Timişoara, Petrila, Reşiţa, Slatina 1, Satu Mare, Sighetul Marmaţiei, Tr. Severin, Târgu Mureş, Târgu Jiu.

SC.GRUPUL IATSA SA. Piteşti este singura reţea naţională de service auto din România, înfiinţată prin HG 12.01/12.11.1990, înregistrată la Registrul Comerţului sub numărul J03/48191, cu un capital social de 108, 497 miliarde lei, cuprinde un număr de 62 de unităţi IATSA cu personalitate juridică, situate pe întregul teritoriu al României, la care SC. GRUPUL IATSA S.A. Piteşti este acţionar principal.

5.2. Profilul activităţii

SC. GRUPUL IATSA S.A. Piteşti are personalitate juridică română şi formă juridică de societate pe acţiuni; îşi desfăşoară activitatea în conformitate cu legile române şi cu statutul propriu. Avantajele acestei societăţi, prin gradul de dotare tehnică, materială, calificarea lucrătorilor, organizarea în reţea naţională, permit asigurarea de service pentru toate tipurile de autoturisme. De asemenea, principalele activităţi ale societăţii sunt următoarele:

S comercializarea autoturismelor noi (DACÎA, DAEWOO, ARO, TATA, Renault, NISSAN, PEUGEOT) şi pregătirea lor pentru vânzare;s asistenţă tehnică în garanţie şi post garanţie pentru autoturisme româneşti şi străine; s comercializarea pieselor de schimb en gros şi en detail prin toate unităţile Grupului IATSA din ţară şi de la sediul său, din Piteşti, prin magazine proprii şi închiriate;

V importator exclusiv de utilaje pentru activitatea de service auto produse de CORGHI şiCOIRO din Italia;S distribuitor naţional de echipamente pentru schimb ulei produse de firma CMBB - Italia; s distribuitor naţional de alarme auto, închideri centralizate, instalaţii electrice acţionare geamuri, produse de firma SPĂL din Italia;

V comercializare de produse petroliere prin staţia de benzină AGIP IATSA, distribuitor deuleiuri AGIP. ARAL, CASTROL, LUKOIL, TEXACO, LUBRIFIN etc;

s distribuitor de vopsele, materiale pentru vopsitorii, produse de ICI AUTOCOLOR din Anglia;

S distribuitor naţional de acumulatori SAEM (Italia), detergenţi lichizi şi antigel (DAMPRECO);

s import, distribuţie şi montaj instalaţii auto de alimentare cu gaz GPL, produse de firma LOVATO AUTOGAS - Italia;

s proiectarea şi execuţia de SDV-uri, utilaje de service, piese de schimb, documentaţie tehnică de service şi proiectare tehnică de staţii service auto;

S editor al revistei „Naţional auto";•s servicii în domenii precum şcoală de şoferi, organizarea de cursuri teoretice şi practice

pentru calificarea personalului;s comercializarea de autoturisme second -hand şi piese de schimb, consultanţă pentru

autorizare de ateliere service şi ateliere de montaj instalaţii autogaz de tip LOVATO;•s activitate hotelieră şi cantină-restaurant, minimarket şi service non - stop, remorcări şi

servicii la domiciliu.

5.3. Structura organizatorică

Pentru modelarea structurii organizatorice, s-a pornit de la un set de principii şi criterii ce au sintetizat elementele esenţiale de raţionalitate proprii organizării structurale concepute în viziunea facilităţii obţinerii unei eficiente cât mai ridicate.

Structura organizatoric ă este de tip ierarhic func ţ ional ă , în funcţie de subdiviziunile organizatorice încorporate, de modul lor de îmbinare şi, îndeosebi, de raporturile dintre elementele funcţionale şi operaţionale.

■RUPUi. IATSA 8.A. 129

în funcţie de cifra de afaceri, complexitate şi specificul activităţii, structura organizatorică cuprinde:

Structura de produc ţ ie ş i concep ţ ie :o ateliere de producţie, service, proiectare prototipuri o centre de desfacere - magazine o laboratoare de control o secţie de producţie Structura func ţ ional ă cuprind : o birouri o servicii o departamente o direcţii

5.4. Structura ierarhic funcţională

5.4.1. Organul de conducereîn conformitate cu Hotărârea numărul 1201/1990 a Guvernului României, Anexa 3, organul de conducere ai societăţii care decide asupra activităţii acesteia şi asigură politica ei economică şi comercială este Adunarea Generală a Acţionarilor -AGA. Atribuţiile AGA la S.C. GRUPUL IATSA SA Piteşti sunt:

■=> aprobă structura organizatorică a societăţii şi numărul de posturi precum şi normativul de constituire a compartimentelor funcţionale şi de producţie

■=0 numeşte în condiţiile legii privind societăţile comerciale membrii Consiliului de Administraţie;

<=> numeşte directorii, le stabileşte atribuţiile şi-i revocă, directorul general este şi preşedintele CA.

o stabileşte remunerarea membrilor CA., nivelul de salarizare al membrilor Comitetului de Direcţie, al Comisiei de cenzori;

■=> aprobă Bugetul de venituri şi cheltuieli şi, după caz, programul de activitate pe exerciţiul următor;

■=> examinează, aprobă şi modifică bilanţul şi contul de profit şi pierderi după ascultarea rapoartelor CA.

o hotărăşte cu privire la contractarea de împrumuturi bancare pe termen lung, inclusiv al celor externe, precum şi condiţiile impuse;

■=> hotărăşte cu privire la majorarea capitalului social, a numărului de acţiuni sau a valorii nominale a acestora;

o hotărăşte cu privire la adoptarea sau modificarea statutului precum şi la transformarea formei juridice a societăţii;

■=> hotărăşte cu privire la executarea de reparaţii capitale şi realizarea de investiţii noi;■=> hotărăşte cu privire la comasarea, divizarea sau dizolvarea şi lichidarea societăţii;o hotărăşte asupra nivelului fondurilor pentru cercetări ştiinţifice care au ca obiect

fundamentarea strategiilor de dezvoltare;■=> analizează rapoartele CA. privind stadiul şi perspectivele societăţii, cu referire la profit

şi dividende, poziţia pe piaţa internă şi internaţională;^ hotărăşte cu privire la acţionarea în justiţie a membrilor consiliului de administraţie,

directorului generai şi a cenzorilor, pentru paguba societăţii, îndeplineşte orice alte atribuţii care derivă din legislaţia în vigoare, precum şi din statutul societăţii.

5.4.2. Administraţiar

S.C. GRUPUL IATSA SA Piteşti este administrată de către consiliul de administraţie -CA., compus din trei administratori numiţi de AGA. CA. este condus de un preşedinte (director general). Acest consiliu este investit cu puteri depline pentru gestionarea ordinară şi

IMPi FKFNTAREA APi iCAŢIEJ L.A S.G. GRîiPi JŞ IATSA b . A -j 3Q

extraordinară a societăţii şi are dreptul să emită toate actele, inclusiv cele care sunt rezervate prin lege sau statut hotărârilor AGA şi va hotărî asupra următoarelor:

^angajează şi concediază personalul şi stabileşte drepturile şi obligaţiile acestuia;■^stabileşte îndatoririle şi responsabilităţile personalului societăţii pe compartimente ;■=>aprobă operaţiunile de încasări şi plăţi, potrivit competenţei acordate;■^aprobă operaţiunile de cumpărare şi vânzare de bunuri;<=> aprobă încheierea de contracte de închiriere;■^stabileşte tactica şi strategia de marketing;■=>aprobă încheierea sau rezilierea contractelor potrivit competenţelor acordate;^supune anual AGA - în termen de 60 de zile de la încheierea exerciţiului economicfinanciar - la raportarea cu privire la activitatea societăţii, bilanţul şi contul de profituri şipierderi pe anul precedent, precum şi proiectul de program de activitate al societăţii pe anulîn curs;^rezolvă orice alte probleme stabilite de AGA.

5.4.3. Conducerea operativă

Conducerea operativă a S.C. GRUPUL IATSA SA Piteşti este realizată de către Consiliul Operativ al Directorilor din care fac parte directorii societăţii şi este condus de directorul generai al acesteia. Responsabilit ăţ ile Consiliului Operativ a! Directorilor:

1. Responsabilităţi de decizie - constau în luarea tuturor deciziilor de către acest consiliuîn vederea desfăşurării în bune condiţii a activităţii societăţii;

2. Responsabilităţi de prevedere - constau în identificarea şi evaluarea elementelor certesau probabile care determină evoluţia viitoare a reţelei IATSA;

3. Responsabilităţi de organizare - constau în realizarea obiectivelor, concepereapoliticilor şi punerea în aplicare a mijloacelor care permit stabilirea cadrului organizatoricnecesar desfăşurării normale a activităţii societăţii;

4. Responsabilităţi de coordonare - constau în transmiterea către subordonaţi sau grupede subordonaţi a deciziilor, sfaturilor sau informaţiilor necesare în scopul sincronizăriieforturilor, precum şi răspunderea pentru cum este asigurată această coordonare;

5. Responsabilitatea de control - constă în compararea cu normele şi nivelurile prescrise arezultatelor obţinute în urma activităţilor prestate în scopul corectării modului de desfăşurarea acesteia;

6. Responsabilitatea de execuţie constă în transpunerea în practică a deciziilor luate deConsiliul Director, cadrul unor acţiuni care permit atingerea diferitelor obiective specifice şiîn răspunderea pentru modul de îndeplinire a acestor decizii;

7. Responsabilitate personală a fiecărui membru al consiliului director pentru desfăşurareaactivităţii în sectorul care lucrează.

5.4.4. Relaţii organizatorice

Relaţii de autoritate instituite prin intermediul unor reglementări oficiale, exercitarea acestora fiind obligatorie sunt:

■relaţii ierarhice - care exprimă raporturile între titularii posturilor de conducere şi cei aiposturilor de execuţie ;

■relaţii funcţionale - rezultă din exercitarea autorităţii funcţionale de care dispun anumitecompartimente;

■relaţii de stat major - pot lua naştere ca urmare a delegării sarcinilor autorităţii şi responsabilităţii de către conducerea superioară unor persoane sau colective în vederea soluţionării de probleme complexe ce afectează obiectivele unuia sau mai multor compartimente.

1PL.bly!tNTARhA APLICAŢIEI LA S C GRUPUL 1ATS.A S.A.

■relaţii de cooperare - se stabilesc între posturile situate la acelaşi nivel ierarhic, dar încompartimente diferite, datorită realizării în comun a unor acţiuni complexe;

■relaţii de control - apar şi funcţionează Intre compartimentele specializate în efectuareacontrolului;

■relaţii de reprezentare - care se stabilesc între directorul generai al societăţii şi reprezentanţi ai unor organizaţii profesionale, sindicatele din interiorul S.C. GRUPUL IATSA SA Piteşti sau persoanelor fizice şi juridice din afara acestuia.

5.5. Metode cie conducere

Metoda de conducere prin bugete , aplicaţia acestei metode oferă societăţii filială posibilitatea de a prefigura viitorul societăţilor în firma unui context de activitate realizate pe baza acestor decizii reciproc compatibile, cât şi posibilitatea de a controla evoluţia realizărilor prin interpretarea unor informaţii furnizate de aceeaşi aplicaţie.

Metoda de conducere prin rezultate , folosită în cadrul compartimentelor funcţionale şi comerciale. Pornind de la premiza că misiunea acestor compartimente este aceea de a face societatea cât mai rentabilă şi că trebuie să identifice toate posibilităţile acesteia pentru a le valorifica la maximum, metoda este viabilă deoarece indicatorii financiari primează în strategia tactică.

Scopul urm ă rit - evidenţierea responsabilităţilor prin aplicarea unui sistem de recompense destul de atrăgătoare şi de sancţiuni destul de drastice care permit fiecărui angajat să stabilească o legătură directă între rezultatele proprii în materie de gestiune şi cuantumul acestor recompense sau sancţiuni. Se admite în principiu, că aceasta furnizează competiţia între cadrele de conducere subordonate, înlăturarea celor instabili, promovarea celor capabili şi asigurarea dinamismului societăţii. Dimensionarea obiectivelor sub formă de indicatori bugetari începe de la nivelul societăţii comerciale.

Sursele de date - Principalele surse de date sunt previziunile făcute de către consiliul director în evidenţele contabile. Crearea datelor de intrare în subsistemele bugetare începe de la compartimente şi anume de la acele nivele la care diferitele încasări şi cheltuieli se pot exprima în unităţi de măsură fizică (ora de muncă, unitate de produs, lucrare executată). Datele respective sunt asamblate în ordine inversă, ţinând seama de structura adoptată pentru sistemul bugetar, in contextul acestor operaţiuni, o deosebită importanţă o au sursele de date, revizuirea evidenţelor contabile, calculul intrări - ieşiri, coordonarea bugetului şi organigrama operaţională respectivă.

Revizuirea eviden ţ elor contabile - evidenţele contabile se cer completate şi revizuite înainte de începerea dimensionării bugetului pentru a vedea dacă mâi sunt vâiâbiie şi dacă nu se contrazic cu alte evidenţe privind normele de consum, factorii de flexibilitate, procedurile de alocare etc, avute în vedere de ceilalţi conducători în compartimentele lor.

Calculul intr ă rilor ş i ie ş irilor - datele de intrare directă în contextul bugetelor se calculează prin intermediul evidenţelor contabile revizuite.

Coordonarea bugetului - se efectuează amănunţit ia fiecare nivel de asamblare şi are drept scop înlăturarea eventualelor discordanţe dintre subbugetele componente sistemului bugetar.

Controlul bugetar - bugetul trebuie să includă numai prevederi ce pot fi controlate în evoiuţie prin observaţii, care pot forma baza unor decizii de natură să asigure înscrierea în prevederile indicatorilor stabili. Controlul include întocmirea bugetelor intermediare, informări privind realizările prevederilor bugetare, analiza realizărilor şi măsurile de îndreptare. Bugetele intermediare derivă din bugetul anual şi din analiza realizărilor.

liuiPLFlvlfc'NTĂftEÂ A^UCAŢIEi LA S.C. GRUPUL iATSA S.A. 132

5.6. Competenţa şi aportul holdingului. Principii de bază

Atât sucursaieie cât şi societăţile îiiiaiei iATSA, aşa cum sunt organizate, nu pot exista independent, ci strâns legate de societatea mamă, ca element structural al acesteia şi cu care formează sistemul societate de tipul grupului de societăţi.

Holdingul deţine prin aport mai multe voturi, iar In ceea ce priveşte structura, acesta are următoarele aporturi:

©la două societăţi-fiiiaiă - aporturi participative mai mici de 10% din capitaiui social, reprezentând simple plasamente de capital.© la trei societăţi comerciale - aporturi participative, între 10 şi 25% © la 21 societăţi comerciale - aporturi participative, între 25 şi 49% ©ia 15 societăţi comerciale - filială, aporturi participative de peste 51%, care-i conferă grupului controlul relativ sau absolut, după caz.

Relaţiile între holding şi societatea filială sunt relaţii de colaborare şi cooperare şi s-au născut între structurile sistemului IATSA ca mijloc de atingere a scopului comun şi au o importanţă deosebită în funcţionarea sistemului unor servicii compiete şi complexe pentru posesorii de autoturisme. Configuraţia structurii sistemului IATSA este piramidală. Caractere specifice holdingului sunt:

Integralitatea - trăsătura ce exprimă ideea de ansamblu, de întreg, a tuturor componentelor sistemului.

Coerenţa - evidenţiază acţiunea concentrată a tuturor structurilor pentru realizarea scopului comun.

Caracterul convenţional - relevă faptul că sistemul societar IATSA este rezultatul mai multor convenţii încheiate spre a determina legături juridice care să unească componentele ansamblului potrivit unui scop comun.

Caracterul participativ patrimonial - subliniază natura relaţiei de dominare născută din participarea S.C.GRUPUL IATSA S.A. Piteşti structurii dominante la patrimoniul societăţii filiale IATSA.

Caracterul ierarhic - reflectă ordonarea legăturilor juridice şi economice dintre structurile sistemului iATSA

Caracterul stabii şi durabil - deosebeşte sistemui societar IATSA de alte situaţii juridice în care unitatea şi relaţia de dominaţie, deşi existente, au caracter temporar sau aleatoriu.

5.7. Obiective pentru viitor ale S.C. GRUPUL IATSA SA Piteşti

S.C. GRUPUL iATSA SA Piteşti şi-a propus ca în perioada 2002 - 2005 să îndeplinească principalele obiective de maximă importanţă pentru societate, dintre care amintim.

► să extindă numărul de unităţi iATSA autorizate RAR, capabiie să comercializezeşi să presteze servicii şi să asigure piesele de schimb necesare executării unor prestaţiicorespunzătoare la autoturismele fabricate în România şi comercializate de reţeaua IATSA

► să asigure prin reţeaua de service-uri, depozite, magazine proprii toate piesele,accesoriile, uleiuriie, vopseieie necesare procesului de producţie şi comerţului eh - gros şien - detaill

► diversificarea serviciilor privind GPL - ui reţea, la principalele tipuri de autoturismecomercializate în ţară, extinderea reţelei de distribuţie GPL şi, totodată, cu ajutorulproducătorilor români, Dacia, Daewoo şi ARO, extinderea omologării pe noile tipuriapărute.

► realizarea de ansamble şi subansamble sudate, necesare ia piesele de schimb înactivitatea de service, în colaborare cu Automobile Dacia - Renault;

► executarea de caroserii specifice, izoterme etc, pe autoturisme Dacia şi ARO;

--HviENFÂJ-tKA ĂPuCĂMb's l.A B.C. GRUPUL IATSA y.A. -|33

► negocieri cu fîrma Renault - Nissan pentru eventualitatea comercializării,asistenţei tehnice în termen de garanţie şi postgarantie Ia autoturismele Renault - Nissan,prin unităţile IATSA;

► intensificarea comerţului cu autoturisme seeond - hand şi piese schimb prindezmembrări de autoturisme şi recondiţionâri de piese;

► dotare tehnică cu utilaje performante şi personal calificat spre a putea venioricând în sprijinul posesorilor de autoturisme ce apelează ia unităţile din reţeaua 1ATSAcu următoarele pachete de servicii:

o comercializare autoturisme;o asistenţă tehnică în termenele de garanţie şi postgarantie;o asistenţă tehnică non-stop;o comercializare piese şi accesorii etc.

5.7.1. Performanţa economică în privinţa redresării activităţii şi a privatizării

Performanţa economică în privinţa redresării activităţii şi a privatizării este expresia strategiei firmei în orizontul următorilor doi ani, strategie vizând politici de dezvoltare organizatorică, prezentate în strânsă legătură cu aprecierile cifrice ale modificărilor indicatorilor economico - financiari.

Strategia de dezvoltare stabileşte obiectivele sensibil superioare cantitativ şi calitativ celor din perioada precedentă, se bazează pe o situaţie economică solidă, dublată de un apreciabil potenţial tehnic şi comercial. Strategia trebuie să aibă în vedere realizarea unor scopuri bine precizate, adică obiective, acestea reprezentând fundamentul motivaţional şi de acţiune. Prin strategie se trasează traiectoria de evoluţie a firmei pentru o perioadă relativ îndelungată şi diminuează pierderile potenţiale şi, concomitent, se ridică şi moralul personalului datorită scăderii substanţiale a erorilor. Integrarea în mediul ambiant reprezintă una dintre problemele cele mai dificile cu care firma se confruntă, astfel, întreprinderea trebuie să-şi aleagă modul de dezvoltare în viitor.

Alegerea obiectivului strategic poate fi:o financiar - rentabilitatea investiţiilor să fie mare, să crească cifra de afacerio comercial - să crească volumul vânzărilor şi cota de piaţăo uman - satisfacţia personalului

Factori care duc ia cre ş terea performan ţ ei Mărimea masei cât şi cea a ratei profitului este influenţată de factori cu acţiune directă

cât şi de factori cu acţiune indirectă, cantitativ şi calitativ, cum ar fi:• volumul, structura şi calitatea producţiei acţionează asupra profitului atât în

unanimitatea lor cât şi separat• nivelul costurilor de producţie• nivelul preţurilor de vânzare• nivelul productivităţii muncii• viteza de rotaţie a capitalului

Volumul fizic al producţiei este dimensionat pe criteriile rentabilităţii, luându-se în considerare rezultatele analizelor tehnice. Structura producţiei fiind adaptabilă, o rezultantă a cerinţelor pietei, reprezintă elementul cu elasticitatea cea mai mare.Calitatea producţiei condiţionează direct, aiături de voiumui fizic şi structura sortimentală masa profitului, întrucât produsele de o calitatea superioară confirmată penetrează şi sunt absorbite de piaţă mai repede, având ca efect economic: obţinerea unor preţuri de vânzare mai mari

scurtarea timpului de stocare - vânzare ca urmare a reîntregirii mai rapide a plasamentelor de capital imobilizate temporar în sfera aprovizionării producţiei.

io '."TAREA APLICAŢIEI IA S.C '.'-? *-' ' <" "' "■■

5.7.2. Concluzii ce se desprind din întocmirea lucrării

Pentru buna desfăşurarea a activităţii la SC GRUPUL IATSA SA. se impune luc unor măsuri concrete şi anume:

o să existe o perfectă îmbinare între contabilitate şi informatică - mai mprograme eficiente; o căutarea automată a conturilor activitate considerată

până nu de mult urnaprin utilizarea sistemelor expert;

o preluarea datelor din documentele primare, utilizând dispozitive de achiziţie de scanner şi folosirea sistemelor OCR (recunoaştere optică a caracterelor), depăşesc astfel neajunsurile legate de culegerea manuală a datelor. o accesul mai larg la tehnologia INTERNET; contribuie la utilizarea bazelor de d?

distribuite, iar în plan mai larg la gestionarea de baze de date eterogene. o utilizarea tehnologiei EDI (Electronic Date Interchange) care va permi transmiterea de date standardizate prin intermediul unei reţele de telecomunics între două calculatoare aparţinând unor agenţi economici diferiţi. Unitatea este profitabilă, şi se străduieşte să-şi achite cât mai repede obligaţiile faţă c furnizori, creditori şi urmăreşte rotaţia cât mai rapidă a fondurilor.

îşi achită obligaţiile faţă de personal şi virează în termen obligaţiile faţă de bugeti statului, bugetul asigurărilor sociale, bănci etc.

Pe baza datelor din anexa 1 („B/lanţul Contabil"), anexa 2 („Contul de profit ş pierdere"), anexa 3 („Anexa la bilanţ"), în urma efectuării calculelor, cu ajutorul aplicaţie „Analiza bilanţ", s-au obţinut rezultatele din anexa 4(„lndicatori calculaţi").

Bilanţ contabil

Sold la

începutul sfârşitul

Post Bilantier Nr rd anului anului

A. ACTIVE IMOBILIZATE

1. IMOBILIZĂRI NECORPORALE

1. Cheltuieli de constituire (ct. 201-2801) 1 !

2. Cheltuieli de dezvoltare (ct. 203-2803-2903) 2

3. Concesiuni, brevete, licenţe, mărci, drepturi şi valori similare şi alte imobilizări necorporale (ct. 2051 +2052+208-2805-2808-2905-2908)

3 1.800.826,00 2.589.900,00

4. Fondul comercial (ct. 2071-2807-2907-2075) 4

5. Avansuri şi imobilizări necorporale în curs (ct. 233+234-2933) 5

TOTAL: (rd. 01 la 05) 6 1.800.826,00 2.589.900,00

II. IMOBILIZĂRI CORPORALE

1. Terenuri şi construcţii (ct. 211 +212-2811 -2812-2911 -2912) 7 2.250.486.390,00 2.456.910.428,002. Instalaţii tehnice şi maşini (ct. 213-2813-2913) 8 3.496.402.480,00 3.450.970.799,00

3. Alte instalaţii, utilaje şi mobilier (ct. 214-2814-2914) 9 | 26.930.723,00 28.888.234,00 _,4. Avansuri şi imobilizări corporale în curs (ct. 231 +232-2931) 10 28.724.709,00 35.128.862,00

TOTAL; (rd. 07 la 10) 5.802.587.302,00 5.971.898.323,00III IMOBILIZĂRI FINANCIARE j

1. Titluri de participare deţinute la societăţi din cadrul grupului (ct. 261-2961) 12 1

16 septembrie 2003 Pagina 1 din 6

Sold la

începutul sfârşitul

Post Bilantier Nr rd anului anului

2.Creanţe asupra societăţilor din cadrul grupului (ct. 2671 +2672-2965) 13

3. Titluri sub formă de interese de participare (ct. 263-2963) 14 I I4. Creanţe din interese de participare (ct. 2675+2676-2967) 15 L5. Titluri deţinute ca imobilizări (ct. 262+264+265-2962-2964) 16 15.161.887,00 28.118.075,006. Alte creanţe (ct. 2673+2674+2678+2679-2966-2969) i___ 17 | 68.413.554,00 197.389.522,007. Acţiuni proprii (ct. 2677-2968) 18

TOTAL: (rd. 12 la 18) 19 21.083.575.441,00 21.425.507.597,00ACTIVE IMOBILIZATE - TOTAL(rd. 6+11+19) 20 21.652.920.569,00 22.079.995.820,00

I. STOCURI 3.023.930.771,00 3.231.454.721,00B. ACTIVE CIRCULANTE |

1. Materii prime şi materiale consumabile (ct. 301 +3021+3022+3023+3Q24+3025+3026+3028+303+/-308+351 +358+381+/-388-391 -3921 -3922-3951-3958-398)

21 | 250.598.559,00 L 357.882.425,00

| 2. Producţia în curs de execuţie (ct. 331 +332+341+/-34S1 +3541 -393-3941 -3952) 22 67^274^971,00_ 55.954.505,00

3. Produse finite şi mărfuri (ct. 345+346+/-3485+/-3486+3545+3546+356+357+361 +/-368+371+/-378-3945-3946-3953O954-3956-3957-396-397-4428)

23 625.339.425,00

4. Avansuri pentru cumpărări de stocuri (ct. 4091) 80717.806,00 90.854.062,00^

TOTAL: (rd. 21 la 24) 25 1.023.930.771,00 1.231.454.721,00

II. CREANŢE

1. Creanţe comerciale (ct. 4092+4111 +4118+413+418-491) 26 467.561.277,00 479.235.510,00

2. Sume de încasat de la societăţile din cadrul grupului (ct. 4511+4518-4951) 27

16 septembrie 2003 Pagina 2 din 6

Sold la

începutul sfârşitul

Post Bilantier Nrrd anului anului

3.Sume de încasat din interese de participare (ct. 4521 +4528-4952) 28

4.Altecreanţe(ct.425+4282+431 +437+4382+441 +4424+4428+444+445+446+447+4482+458+2+461 +473-496+5187)

29 126.949.106,00 87.790.634,00

5. Creanţe privind capitalul subscris şi nevărsat (ct. 456-4953) 30

TOTAL: (rd. 26 la 30) 31 1.594.510.383,00 | 1.567.116.144,00

II. INVESTIŢII FINANCIARE PE TERMEN SCURT

1. Titluri de participare deţinute la societăţile din cadrul grupului (ct. 501-591) 32 2.232.567.894,00 2.512.975.321,00

2. Acţiuni proprii (ct. 502-592) 33

3. Alte investiţii financiare pe termen scurt (ct.5O31 +5032+505+5061 +5062+5081 +5088-593-595-596-598+5113+5114) ______

34 8.667.888.342,00 9.568.443.433,00

TOTAL: (rd. 32 la 34) 35 30.900.456.236,00 32.081.418.754,00

IV. CASA Şl CONTURI LA BĂNCI (ct. 5112+5121+5124+5125+5311+5314+5321+5322+5323+5328+5411 +5412+542)

36 6.215.057.807,00 _7i479i79L839i00_

ACTIVE CIRCULANTE - TOTAL (rd. 25+31 +35+36) 38.733.955.197,00 38.359.781.458,00

C. CHELTUIELI ÎN AVANS (ct. 471) 38 19.348.544,00 25.406.940,00

D. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ DE UN AN

1. împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni (ct. 1614+1615+1617+1618+1681-169) 39 56.456.455,00 24.525.534,00

2. Sume datorate instituţiilor de credit (ct. [1621 +1622+1624+1625+1627+1682+5191 +5192+5198)

40 169.014.615,00 53.675.356,00

3. Avansuri încasate în contul comenzilor (ct. 419) 41 2.792.420,00 7.810.002,00

4. Datorii comerciale (ct. 401 +404+408) 42 26.239.734,00 22.245.888,00

16 septembrie 2003 Pagina 3 din 6

Sold laînceputul sfârşitul

Post Bilantier Nrrd anului anului

5. Efecte de comerţ de plătit (ct. 403+405) 43 714.755,00 922.436,00

6. Sume datorate societăţilor din cadrul grupului (ct. 1661+1685+2691 +4511+4518) 44

7. Sume datorate privind interesele de participare (ct. 1662+1686+2692+4521+4528)

8. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale şi alte datorii pentru asigurările sociale (ct. 1623+1626+167+1687+2698+421+423+424+426+427+4281+431+437+4381+441+4423+442 8+444+446+447+4481+4551+4558+456+457+4581 +462+473+509+5186+5193+5194+5195+ 5196+5197)

46 44.347.118,00 37.456.628,00

TOTAL: (rd. 39 la 46) j 47 299.565.097,00 146.635.844,00E. ACTIVE CIRCULANTE, RESPECTIV DATORII CURENTE NETE (rd. 37+38-47-62) 48 135.662.877,00 | 240.603.375,00

F. TOTAL ACTIVE MINUS DATORII CURENTE (rd. 20+43) 49 788.583.446,00 1.292.599.207,00G. DATORII CE TREBUIE PLĂTITE ÎNTR-O PERIOADĂ MAI MARE DE UN AN

1. împrumuturi din emisiuni de obligaţiuni (ct. 1614+1615+1617+1618+1681-169) 50 56.456.455,00 24.525.534,002. Sume datorate instituţiilor de credit (ct. 1621+1622+1624+1625+1627+1682+5191+5192+5198)

51 | 75.595.823,00 46.789.785,00

3. Avansuri încasate în contul comenzilor (ct. 419) 52

4. Datorii comerciale (ct. 401 +404+408) 53

5. Efecte de comerţ de plătit (ct. 403+405) 54

6. Sume datorate societăţilor din cadrul grupului (ct. 1661 +1685+2691 +4511 +4518) 55

7. Sume datorate privind interesele de participare (ct. 1662+1686+2692+4521+4528) 56 |

8. Alte datorii, inclusiv datorii fiscale şi datorii pentru asigurările sociale(ct.1623+1626+167+1687+2698+421 +423+424+426+427+4281 +431 +437+4381+441 + 4423+4428+444+446+447+4481+4551+4558+456+457+4581+462+473+509+5186+5193+51 94+5195+5196+5197)

57 12.031.250,00 11.958.086,00

16 septembrie 2003 Pagina 4 din 6

Sold laînceputul sfârşitul

Post Bilantier Nrrd anului anului

TOTAL: (rd. 50 la 57) 58 144.083.528,00 83.273.405,00

H. PROVIZIOANE PENTRU RISCURI Şl CHELTUIELI

1, Provizioane pentru pensii şi alte obligaţii similare 59

2. Alte provizioane (ct. 151) 40.957.455,00 136.796.406,00TOTAL PROVIZIOANE: (rd. 59 + 30) 61 40.957.455,00 136.796.406,00

I. VENITURI ÎN AVANS (Ct. 131+472) 62 26.075.976,00 43.184.757,00

J. CAPITAL Şl REZERVE

I. CAPITAL (rd. 64 la 66)63 108.497.000.000,00 108.497.000.000,00

J

din care:

- capital subscris nevărsat (ct. 1011) 64

- capital subscris vărsat (ct. 1012) 65 108.497.000.000,00 108.497.000.000,00

- patrimoniu! regiei (ct. 1015)66 IJZ

II. PRIME DE CAPITAL (ct. 1041+1042+1043+1044) 67 54.755.456,00 J54.645.654,00

II. REZERVE DIN REEVALUARE (ct. 105) SoldC 68 J74.305.697,00 _262i440i380z00_

Sold D 69

IV. REZERVE (ct. 106) (rd. 71 la 74) 70 1.218.124.855,00 1.302.964.560,00

71 15.372.839,00 J3CU18.764,00

2. Rezerve pentru acţiuni proprii (ct. 1062) 72

3. Rezerve statutare sau contractuale (ct. 1063) 73

16 septembrie 2003 Pagina 5 din 6

Sold ta

începutul sfârşitul

Post Bilantier Nr rd anului anului

4. Alte rezerve (ct. 1068+/-107) _______ 74 j 202.752.016,00 272.845.796,00V. REZULTATUL REPORTAT (ct. 117) SoldC 75 6.865.377.323,00 5.564.675.456,00

SoldD 76

VI. REZULTATUL EXERCIŢIULUI (ct. 121) SoldC 77

30.092.552.342,00 34.234.285.324,00SoldD _______|

_78

Repartizarea profitului (ct. 129) 79 21.047.743.223,00 25.843.287.622,00TOTAL CAPITALURI PROPRII (rd. 63+67+K Î-69+70+75-76+77-78-79) 80 125.954.372.450,00 124.072.723.752,00Patrimoniul public (ct. 1016) 61

TOTAL CAPITALURI (rd. 80+81) 82 _____ 125.954.372.450,00 124.072.723.752,00TOTAL PASIVE 83 134.563.472.531,00 131.452.783.154,00

16 septembrie 2003 Pagina 6 din 6

Contul de profit si pierdere

Număr rând

Exerciţiul financiar

Denumire indicator precedent 'încheiat1. Cifra de afaceri netă(rd. 02 la 04) 1 2.435.432.543,00 LEI 4.532.243.543,00 LEI

Producţia vândutăfct. 701 + 702 + 703 + 704 + 705 + 706+708) 2 3.425.435.444,00 LEI 43.543.544,00 LEI

Venituri din vânzarea mărfurilor (ct. 707) 3 _

Venituri din subvenţii de exploatare aferente cifrei de afaceri nete (ct. 7411) 4 2.354.636,00 LEI 6.544.655,00 LEI

2. Variaţia stocurilor(ct. 711)

SoldC 5

SoldD 6

3. Producţia imobilizată(ct. 721 + 722) 7

4. Alte venituri din exploatare(ct. 7417 + 758) 8 456.364,00 LEI 546.546,00 LEI

VENITURI DIN EXPLOATARE - TOTAL(rd. 01+05-06 + 07 + 08) 9 _

5. a) Cheltuieli cu materiile prime şi materialele consumabile(ct. 601 + 602) 10 432.332,00 LEI 6.423.452,00 LEI

Alte cheltuieli materiale(ct. 603 + 604 + 606 + 608) 11 325.432,00 LEI 5.465.445,00 LEI

b) Alte cheltuieli din afară (cu energie şi apă)(ct. 605) 12 _ 435.345,00 LEI 5.425.423,00 LEI

c) Cheltuieli privind mărfurile (ct. 607) 13 43.543,00 LEI 5.423.654,00 LEI

6. Cheltuieli cu personalul (rd. 15+ 16) în care: 14 563.664,00 LEI 747.654,00 LEI

a) Salarii (ct. 621 + 641) 15 _

b) Cheltuieli cu asigurările şi protecţia socială (ct. 645) 16

16 septembrie 2003 Pagina 1 din 4

Exerciţiul financiar

Denumire indicator Număr rând

precedent \ încheiat— _ _ ---------------------------------------_ — _ _ _ _ _ -----------------------------------------------------------------—............................................. — — — -----------------------------------------------------------------■--------------------------- — ------------------------------------— . — . — ---------------------------...............—..........................................—■----------------------------------------------■■ ■■■■.........—.................................................. ■ ■ ----------------------------------------------------------------------------

7. a) Amortizări şi provizioane pentru deprecierea imobilizărilor corporale şi necorporale (rd. 18-19)

17 456.465,00 LEI 54.645,00 LEI |

a. 1) Cheltuieli (ct. 6811+6813) 18 12.345,00 LEI 12.345,00 LEI19

a. 2) Venituri (ct. 7813) 54.321,00 LEI 54.321,00 LEI |

7. b) Ajustarea valorii activelor circulante(rd. 21 - 22) 20

b. 1) Cheltuieli (ct, 654 + 6814) 21

b. 2) Venituri (ct. 754 + 7814) 22

8. Alte cheltuieli de exploatare (rd. 24 Ia 26) 23 4.353.545,00 LEI 5.646.555,00 LEI |

8.1. Cheltuieli privind prestaţiile externe(ct. 611 + 612 + 613 + 614 + 621 + 622 + 623 + 624 + 625 + 626 + 627 + 628)

24

8.2. Cheltuieli cu alte impozite, taxe şi vărsăminte asimilate (ct. 635) 25 65.476,00 LEI 65.467,00 LEI

8.3. Cheltuieli cu despăgubiri, donaţii şi activele cedate (ct. 658) 26

Ajustări privind provizioanele pentru riscuri şi cheltuieli (rd. 28 - 29) 27

- Cheltuieli (ct. 6812) 28

- Venituri (ct. 7812) 29 4.564.564,00 LEI 6.546.555,00 LEI

CHELTUIELI DE EXPLOATARE - TOTAL(rd. 101a 14+ 17 + 20 + 23 + 27) 30 435.443.543,00 LEI 3.423.333,00 LEI

REZULTATUL DIN EXPLOATARE:

- Profit (rd. 09-30) 31 87.578.243,00 LEI 543.543.654,00 LEI

- Pierdere (rd. 30-09) 32

9. Venituri din interese de participare(ct, 7613 + 7614 + 7615 + 7616) 33

- din care, în cadru! grupului 34

16 septembrie 2003 Pagina 2 din 4\

Exerciţiul financiar

Denumire indicator \Numar rând precedent 'încheiat

10. Venituri din alte investiţii financiare şi creanţe care fac parte din activele imobilizate(ct. 7611 +7612)

35

- din care, în cadrul grupului 36

11. Venituri din dobânzi (ct. 766) 37

- din care, în cadrul grupului 38

Alte venituri financiareţct. 762 + 763 + 764 + 765 + 767 + 768) 39

VENITURI FINANCIARE - TOTAL(rd. 33 + 35 + 37 + 39) 40 656.754,00 LEI 5.765.764,00 LEI

12. Ajustarea valorii imobilizărilor financiare şi a investiţiilor financiare deţinute ca active circulante (rd. 42 - 43)

41

- Cheltuieli (ct. 686) 42

- Venituri (ct. 786) 43

13. Cheltuieli privind dobânzile (ct. 666) 44

- din care, în cadrul grupului 45

Alte cheltuieli financiareţct. 663+664+665 + 667 + 668) 46

CHELTUIELI FINANCIARE - TOTAL(rd. 41+44 + 46) 47 657.632,00 LEI 545.655,00 LEI |

REZULTATUL FINANCIAR:

- Profit (rd. 40 - 47) 48 _ 42.365.423.645,00 LEI 624.643.262,00 LEI |

- Pierdere (rd. 47-40) 49

14. REZULTATUL CURENT:

- Profit (rd. 09+ 40-30-47) 50 L- Pierdere (rd. 30 + 47 - 09 - 40) 51

16 septembrie 2003 Pagina 3 din 4

-----------------Număr rând

Exerciţiul financiar

Denumire indicator precedent încheiat

15. Venituri extraordinare (ct. 771) 52

16. Cheltuieli extraordinare (ct. 671) 53

17. REZULTATUL EXTRAORDINAR:

- Profit (rd. 52 - 53) 54 5.423.654.326,00 LEI 54.365.455,00 LEI

- Pierdere (rd. 53 - 52) 55 IVENITURI TOTALE (rd. 09 + 40 + 52) 56 654.643.653,00 LEI 654.365.645,00 LEI

CHELTUIELI TOTALE (rd. 30 + 47 + 53) 57 65.465.454,00 LEI 56.465.465,00 LEI

18. REZULTATUL BRUT: i- Profit (rd. 56 - 57) 58 5.645.665.765,00 LEI 6.546.546.454,00 LEI

- Pierdere (rd. 57 - 56) 59

19. IMPOZITUL PE PROFIT (ct. 691) 60 _ 4.575.675,00 LEI 6.754.675,00 LEI

20. Alte cheltuieli cu impozite care nu apar în elementele de mai sus (ct. 698) 61 3.445,00 LEI 3.454,00 LEI

21. REZULTATUL NET AL EXERCIŢIULUI FINANCIAR: I- Profit (rd. 58-60-61) 62 45.654.365.454,00 LEI 654.646.545,00 LEI

- Pierdere (rd. 59 + 60-61) 63

16 septembrie 2003 Pagina 4 din 4

Raport Anexa la Bilanţ

Sold la

)enumire începutul anului\ sfârşitul anului

1 .Valoarea adăugata

546.365.436,00

2.Subvenţii de exploatare | 654.335.465,00 J 56.434.565,00

3.Durata de rotaţie a activelor circulante 43,00 ______| 34,00

4.Venituri obţinute din vânzarea de active 5.465.543,00 365.356,00

5.Participarea personalului la profit j 56.376,00 67.587,00

6.Excedentul brut de exploatare 65.486.568,00 4.846.758,00

7.Sume distribuite pentru constituirea amortizărilor si provizioanelor 54.532.654,00 5.636.456,00

j 8. Valoarea provizioanelor nerulate 536.565,00 56.436.543,00

9.Valoarea neta contabila a activelor cedate la terţi 34.234,00 323.244,00

lO.Coeficientul vitezei de rotaţie a activelor circulante 1 3,00 5,00

11 .Soldului mediu anual al activelor circulante la 1000 lei in anul de baza 32.456,00 46.852,00

12. încasările ce se vor efectua in cursul perioadei următoare I 5.563.278,00 _____4.533.543,00

j 13 .Creditele ce se vor primi in perioada următoare 3.423.434,00 582.560,00

14.Soldul mediu al clienţilor 34,00 23,00

; 15. Profitul supus impozitării 43.534.646,00 54.365.643,00

16.Cota medie de impozit pe profit I

20,00 21,00

17. Valoarea nou creata 4.354.354,00 4.535.434,00

18.Fondul de rulment real 3.246.543.344,00 4.326.543.756,00

16 septembrie 2003 Pagina 1 din 1

Indicatori calculaţi

Denumirea indicatorului calculat Valoare

Volumul de capital ce revine la 1000 lei Profit brut 2.453,230

Volumul de capital ce revine la 1000 lei Profit net 1.568,150

Volumul de capital ce revine la 1000 lei Valoare adăugata 1.819,050

Volumul de capital ce revine la 1000 lei Cifra de afaceri 2.626,500

Excedentul brut de exploatare 23.457.173,000

Fondul de rulment real 1.769.533.781,000

Fluxul de trezorerie 654.335.554,000

Gradul de acoperire al capitalului inprumutat 97,430

Gradul de utilizare a capitalului social vărsat 89,560

Gradul de imobilizare a capitalului 53,740

Gradul de indatorare si de risc 5,670

Gradul de lichiditate 6.575,000

Gradul de asigurare cu disponibilităţi băneşti 94,560

Influenta Capitalului circulant asupra Ratei rentabilităţii 344,000

Influenta Capitalului fix asupra Ratei rentabilităţii 363,000

Influentele exercitate de Costurile de producţie si Profitul brut asupra Ratei rentabilităţii capitalului consumat

43.663,000

Influentele exercitate de Capitalul total si Profitul brut asupra Ratei rentabilităţii economice

43.455,000

16 septembrie 2003 Pagina 1 din 4

\Denumirea indicatorului calculat Valoare

Influentele exercitate de Cifra de afaceri si Soldul mediu anual al jactivelor circulante asupra duratei de rotaţie a activelor circulante

32.563,000

Influentele exercitate de Cifra de afaceri si Soldul mediu anual alactivelor circulante asupra Coeficientului vitezei de rotaţie al activelor{circulante _________________________________________________

34 .654,000

Influentele exercitate de Cifra de afaceri si Soldul mediu anual al activelor circulante asupra Soldului mediu anual al activelor circulante la 1000 lei

34.721,000

Influentele exercitate de Cifra de afaceri si Profitul brut asupra Ratei 34.364,000rentabilităţii comerciale

Rotaţia activelor imobilizate 3.546,000

Gradul de solvabilitate imediata 354,000

Gradul previzionat de solvabilitate 459,000

Compoziţia tehnica 457,000

Coeficientul vitezei de rotaţie a activelor circulante 76,000

Coeficientul vitezei de rotaţie pentru clienţi 34,000

Viteza de rotaţie a stocurilor de materii prime si materiale 45,560

Viteza de rotaţie a stocurilor de produse in curs de execuţie 67,340

Viteza de rotaţie a stocurilor de produse finite 45,760

Lichiditatea patrimoniala 545.564.535,000

Volumul activelor circulante la 1000 lei cifra de afaceri 4.565,000

Nevoia de fond de rulment 3.596.557.369,000

Numărul rotaţiilor activului 56,000

Profitul brut la 1000 lei capital 5.281,450

16 septembrie 2003 Pagina 2 din 4\

Denumirea indicatorului calculat Valoare

Profitul brut 59.957.900.180,000

Profitul net 45.294.885.797,000Profitul net la 1000 lei capital 2.451,000

Valoarea adăugata la 1000 lei capital 2.901,000

Valoarea adăugata 5.454.367,000

Cifra de afaceri la 1000 lei capital 6.753,450

Rata activelor circulante 98,450

Rata autonomiei financiare 75,540

Rata autonomiei financiare globale 94,380

Rata de acoperire a stocurilor 89,560Rata bruta generala de indatorare 34,670

Rata rentabilităţii capitalului consumat 203,560

Rezultatul exploatării 785.365.767,000

Rata de indatorare la termen 4,830

Rata stabilităţii financiare 96,760

Solvabilitatea globala 85,780

Situaţia neta contabila 5.436.654.375,000

Solvabilitatea patrimoniala 95,640Trezoreria la scadenta 547.765.465,000

Trezoreria la vedere 654.567.656,000

Durata unei rotaţii a activelor circulante 3,560

Rata rentabilităţii economice 76.846.776,000

\16 septembrie 2003 Pagina 3 din 4

Denumirea indicatorului calculat Valoare

Volumul minim dintr-un anumit produs necesar pentru a atinge pragul de rentabilitate

5,760

Producţia critica pentu atingerea minimului de profit 65,340

Rata activelor imobilizate 67,420

Rata disponibilităţilor băneşti si a plasamentelor 87,230

Rata imobilizărilor corporale 75,340

Rata imobilizărilor financiare 79,560

Rata stocurilor 43,230

Rata creanţelor 52,650

Rata autonomiei financiare la termen 89,560

Rata de finanţare a capitalului circulant 97,670

Rata datoriilor pe termen scurt 41,850

Rata de indatorare globala 12,760

Rata de acoperire a stocurilor achitate si necreditate 91,670

Rata rentabilităţii comerciale 452,680

Profitul marginal (spor de profit) 546,760

16 septembrie 2003 Pagina 4 din 4\

BIBLIOGRAFIE

[ 1 ] Analiza economico ~ financiară a agenţilor economici, loan Pană, VioricaPană, Editura Reprograph 2001

[ 2 ] Note de curs (Analiza economico - financiară a agenţilor economici) [ 3 ] Bazele Access 95, Allen Browne, Alison Balter, Editura Teora 1996 [ 4 ] Visual Basic 5,0 - Manualul programatorului, John Clark Craig, Jeff Webb,

Editura Teora 1998 [ 5 ] Microsoft Visual Basic 6.0 - Ghidul Programatorului, Microsoft Press,

Editura Teora 1997[ 6 ] Note de curs (Baze de date relaţionale) [ 7 ] Internet