2 CURIERUL ROMÂNESC Octombrie - Decembrie 2018 ________________________________________________________________________________________________________

PROFESIA DE MEDIC DESPRE RELAȚIA ÎNTRE

PACIENT ȘI PERSONALUL MEDICAL (2)

de Silvia Constantinescu.

Aceasta înseamnă că poți solicita și 100 de medici din sistem, adică afiliați la Casa de asigurare (FK), fără să mai plătești altă taxă. Atât am asteptat! Ne-am hotărât să consultăm cât mai mulți medici, ca să avem și alte opinii! Eu și Octavian mergem întotdeauna împreu-nă la o consultație medicală, din mai multe motive. Cu mulți ani în urmă s-au accentuat problemele mele generate de diabet. Am început căutarea unui specialist în diabet; în cele din urmă am găsit un specialist la „Vasaparkens läkarmottagning” (Centru medical de pe la Vasaparken) din Stockholm. Specialistul în diabet, spre bucuria mea, era de origină română, Adrian Corneliu Danciu, Med.dr., cu pregăti-rea de medic făcută în România și aproape de vârsta noastră; aceasta m-a făcut să cred că ne apropiam de modul de a gândi din România și de tipul de glume studențești. Dar medicul român nu a fost entuziasmat să „întâlnească” o pacientă de origină română. Adrian Corneliu Danciu, cu care am discutat în limba română, m-a întrebat, pe un ton neamabil, ce probleme am. I-am spus că „zahărul” meu îmi face „pro-bleme”. Pe acelașii ton neplăcut, dis-tant, m-a întrebat dacă îmi măsor „za-hărul din sânge” în mod regulat și care sunt ultimile valori. Și eu și Octavian, în ciuda vârstei, când vorbim româ-nește, ne întoarcem la „vârsta studenți-ei” și facem glumele din tinerețe, stud-ențești. Și așa am făcut și acum și i-am răspuns râzând: „Maxima de sus a fost 14 millimoli și maxima de jos 3 milli-moli”. Medicul s-a uitat la mine cu o privire ucigătoare și mi-a spus: „Ați venit aici să vă râdeți? Să vă distrați?” Contrariată, încurcată de tonul neobiș-nuit, pe care nu-l mai întâlnisem până atunci la un medic, nici în România, nici în Suedia, am încercat să-i spun că am reținut timp la el pentru că era „specialist” în diabet și eu consider că ar trebui să-mi schimb tratamentul cu insulină pe care-l am acum. Și Adrian Corneliu Danciu, „Med.dr.”, fără să ri-

dice privirea și fără să-mi mai pună al-te întrebări referitoare la manifestarea bolii mele, a scris ceva pe o hârtie de rețete, mi-a întins apoi rețeta și a ieșit din cameră, fără să mai discute cu mine, fără să ne salute.

Copie după rețeta scrisă de Adrian Corneliu Danciu, Med.dr; numele meu este scris greșit,

deși este un nume românesc frecvent.

Adrian Corneliu Danciu avea titlul „Med. dr.”, specialist în diabet, spunea el, ceea ce nu am putut verifica dacă era adevărat, în practică însă, în cazul meu, nu a dovedit-o! A rămas un mis-ter pentru mine: de ce l-a deranjat că eram conaționali? Avea ceva de as-cuns? Sunt sigură însă că nu avea ni-mic din calitățile necesare exersării profesiei de medic. Tot la „Vasaparkens läkarmottagning” reținusem timp la alți 2 medici; Octa-vian avea „prebleme” cu memoria, cre-dea el, iar eu aveam nevoie de un me-dic generalist. Octavian a întâlnit un medic ceva mai tânăr decât noi, o fe-meie. Octavian i-a povestit că, de ex-emplu, uită unde a pus ochelarii, unde pune creionul, etc. Medicul l-a ascultat cu atenție și apoi i-a spus: „Tu nu ai probleme! Asta nu-i nimic! Să vezi ce mi s-a întâmplat mie!” Și a început să ne povestească cum, cu câteva zile în urmă, a venit cu automobilul personal la lucru și când să se întoarcă acasă, a uitat unde l-a parcat! Și consultația s-a terminat. Este aceasta potrivită pentru profesia de medic? Evident că nu! Celălalt medic pe care trebui să-l întâl-nim la „Vasaparkens läkarmottagning” și care consulta și pacienți cu diabet, deși era generalist a fost Dr. Dan von Zweigbergk.

Dr. Dan von Zweigbergk. Photo: Silvia Constantinescu / © CR.

L-am prezentat pe Octavian; i-am spus că noi obișnuim să fim împreună și la consultațiile medicale. Dr. Dan von Zweigbergk ne-a poftit să luam loc și m-a rugat să-i povestec care sunt pro-blemele pentru care am venit. M-a sur-prins calmul și amabilitatea lui! I-am spus că „zahărul” meu era câmd sus, când jos, că nu mă simt bine, etc. Dr. Dan von Zweigbergk m-a întrebat dacă mai am pe cineva în familie de la care să moștenesc diabet. Eu am făcut din nou o glumă și, aparent serioasă, i-am răspuns: ”Pe soacra mea!”. Dr. Dan von Zweigbergk s-a uitat la mine lung, ne știind dacă glumesc sau sunt așa de ignorantă și nu am înțeles că el se refe-ră la o moștenire genetică. Și eu am continuat: ”Căci, bine înțeles, tot ce-i rău moștenești de la soacră, nu?” Dr. Dan von Zweigbergk a bufnit în râs și a râs, și a râs! Dr. Dan von Zweig-bergk a devenit medicul care ne-a trat și pe mine și pe Octavian ani de zile, pânå la mutarea noastră la Houston, Texas. Dr. Dan von Zweigbergk a fost un foarte bun diagnostician, foarte bun psiholog, cu răbdare, lipsit de infatua-re. Și... cu mult humor!

❊ Diabetul mi-a creat probleme cu vede-rea și medicul de la circa medicală din Laxå mi-a făcut o trimitere la secția de oftalmologie a spitalului din Örebro. Și așteptam chemarea de la secția oftal-mologie a spitalului din Örebro, dar chemarea nu venea. Am sunat aproape zilnic la secția de oftalmologie și de fi-ecare dată am explicat că meseria mea este să stau la un computer și să scriu și problemele de vedere mă împiedică să-mi exersez meseria.

(Continuare în numărul următor.)