ARGUMENTE• creşterea accentuată a cererii pentru produse naturale, în a căror componenţăsunt cuprinse numeroase fitochimicale localizate în matricea vegetală a produselor forestiere accesorii; • necesitatea socio-economica de a recupera imensa cantitate de energiebiochimica incorporata in biomasă şi reziduurile vegetale; • efectul socio-economic şi de mediu pozitiv pe care îl poate genera valorificareaprin metode integrative avansate a biomasei forestiere regenerabile;• dezvoltarea cunoasterii in domeniu, a unor tehnologii de procesare integrativăavansată si a unei retele de specialisti in domeniu in unitati de cercetarereprezentative din Romania, •înlocuirea exportului de materie primă brută care se face în prezent cu produseprocesate avansat, cu valoare adăugată mare;• prin tehnologiile de procesare integrativă avansată a resurselor forestiere, România ar putea deveni un lider regional pe acest segment .

Produsele padurii Din punct de vederela resurselor padurea, este o sursa importanta de materi prime utilizate în toate ramurile economice. Materiile prime produse de padure au fost împartite în (a) Produse lemnoase si (b) Produse nelemnoase, numite uneori, impropriu, produse accesorii.a) Produsele lemnoase ale paduriiLemnul este produsul principal al padurii,iar dupa modul in care se obtine se imparte in : * produse principale: cele care rezulta în urma taierilor de regenerare * produse secundare: cele care rezulta în urma aplicarii lucrarilor de îngrijire si conducere a arboretelor * produse accidentale: cele care rezulta în urma doborâturilor si rupturilor produse de vânt sau zapada sau alte calamitati

Produse accidentale se mai pot numi si produsele provenite pentru lucrari miniere, hidroenergetice, geologice, petroliere, electrice, drumuri forestiere. Odata cu crestera demogragica si dezvoltarea economica volumul productiei de lem a crescut in permanenta,asfel,numai in ultima jumatatea secolului trecut volumul de lem recoltat a crescut de la aproximativ 2miliarde de m3la aproximativ 3,5miliarde m3.Din aceasta productie 47%reprezinta lem rotund,iar 53%reprezinta lem de foc.Timp de milenii, de la aparitia omului pâna la mijlocul secolului al XIX-lea, când a început utilizarea pe scara din ce în ce mai larga a carbunilor, lemnul a constituit principala sursa de energie primara pe glob. Ponderea sa ca sursa de energie a scazut în mod continuu dupa 1850 astfel ca aceasta mai reprezinta actualmente doar cca. 2-3 %. Cu toate ca exista tendinta de înlocuire a lemnului cu alte materii prime sau prelucrate (sticla, metale, mase plastice, ciment, beton armat etc.), odata cu evolutia societatii acesta îsi gaseste utilizari tot mai variate. Daca în primul deceniu al secolului trecut, lemnul avea cca. 2.500 întrebuintari, numarul acestora a crescut la aproape 5.000 la mijlocul anilor 1950 (Filipovici si Lazarescu, 1956), ajungând actualmente la cca. 10.000 utilizari (FAO, 2001).b) Produsele nelemnoase ale paduriiProdusele nelemoase canstau in: * substante tanante necesare industriei de pielarie, extrase din coaja de stejar, molid, coltani, frunze de scumpie, lemn de castan bun; * vanat cu par si pene; * fructe bogate în vitamine: maces, coacaz negru, catina alba,zmeura, mure, afine, alune; * flori pentru ceai : tei si socspecii de arbori cu intrebuintare in cresterea albinelor: tei, salcâm, rasinoase, gladita, salcâm japonez; Datorita realitatii ca produsele nelemnoase ale padurii nu au fost niciodata în întregime inventariate, evaluate economic si ecologic si, deci, nu s-au inclus plenar în practica gospodaririi padurilor.Este evident ca, desi comertul cu aceste produse forestiere, la nivel mondial, aduce venituri importante (11 miliarde de dolari SUA/an - Mery et al., 2005), s-a facut înca foarte putin pentru a le gospodari în mod durabil (Chamberlain si Predny, 2004).

Podbalul,florile de tei,coada soricelului si mugurii de pin sunt principalele plante medicinale ce formeazaflora padurilor aflate in administratia directiilor silvice ce se intinde pe o suprafata de 110.000 hectare de pe care se asteapta recoltarea a cca. 25 de tone de plante cu ajutor celor 240 padurari. Pe plan privat se asteapta o crestere cu 30% a exporturilor romanesti care se afla intr-o continua cresterecontabilizand in total o valoare de cca. 200mil euro. Nevoia tot mai accentuate a oamenilor de a consuma produse cat mai sanatoase cu putinta a determinat producatorii autohtoni sa-si diversifice varietatea de plante medicinale cultivate astfel ca pe langa obisnuitele culturi de galbelele,musetel,menta,lavanda,salvie, au aparut si culturi de maces, tei,scai vanat,coada soricelului si patlagina. Principalele produse obtinute din culturile de plante medicinale sunt ceaiurile,flacoane de comprimate,si tincturi in special tinctura de propolis. Potrivit statisticilor Natiunilor Unite pentru Agricultura si Alimentatie(FAO) consumul mediu anual de ceai pe cap de roman este de 30 grame in comparatie cu 1,9 kg cosumul de ceai in Anglia si 7 kg in Emiratele Arabe. Ceaiurile de fructe si cele naturiste sunt cele mai consumate de romani, exporturile per total fiind de 2 ori mai mari decat importurile.

PRODUSELE EXPLOATARII LEMNULUI In denumirea şi clasificarea produselor rezultate prin exploatarea lemnului se folosesc o serie de noţiuni ale căror sensuri se arata în cele ce urmează:Prin lemn brut se înţelege lemnul provenit din orice parte a arborelui obţinut prn executarea lucrărilor de doborare şi fasonare.După partea de arbore din care provine, lemnul brut se împarte în : lemn de rădăcină, lemn de trunchi, lemn de crăci.Du pa forma secţiunii transversale se disting : lemn rotund şi lemn despicat provenit din trunchiuri sau crăci, curăţat de cioturi, cojit sau necojit.După lungime, lemnul brut poate fi:— catarg, lemn rotund de răşinoase provenit din fusul arborelui, având lungimea de la cioată până la locul de tăiere a vîrfului (5 cm grosime);

— trunchi, lemn rotund de foioase sau răşinoase, având grosimea la capătul subţire de 5 cm şi lungimea corespunzătoare unuia sau mai multor sortimente ;— buştean, lemn rotund având grosimea de minimum 14 cm la capătul subţire şi lungimea de minimum 2,5 m ;— butuc, buştean mai scurt de 2,5 m şi grosimea de minimum 14 cm la capătul subţire.După grupele mari de utilizare, lemnul brut se împarte în :— lemn de lucru, care cuprinde lemnul rotund şi despicat, provenit din orice parte a arborelui, destinat pentru utilizări industriale ;— lemn de foc, care cuprinde lemnul rotund şi despicat, provenit din orice parte a arborilor, destinat pentru combustibil;Principalele sortimente de lemn brut care se produc curent în exploatările forestiere din ţara noastră se grupează in patru categorii principale şi anume :— lemn de lucru rotund şi despicat pentru industrializare pe cale mecanică;— lemn de lucru rotund şi despicat pentru industrializare pe cale chimică şi fizico-chimică;— lemn de lucru rotund şi despicat pentru construcţii;— lemn rotund şi despicat pentru foc.

STRUCTURA LEMNULUI Studiul structurii, defectelor proprietatilor lemnului poarta denumirea de studiul lemnului. Cunostintele de studiul lemnului sunt foarte utile pentru cadrele tehnice care lucreazi in exploatarile forestiere, deoarece le ajuta la identificarea speciilor forestiere mai ales la executarea unei sortari cit mai judicioase a materialului lemnos. Dupa cum se stie, lemnul este produsul plantelor superioare, respectiv al arborilor si arbustilor. Plantele care furnizeazi lemnul se impart in doua mari grupe : rasinoase {lemnul sau scoarta continind rasina) si foioase (frunzele arborilor avind forma de foaie). Partile principale ale unui arbore sunt: tulpina cu coroana, formand partea aeriana a acestuia, si radacina care constitute partea subterana, Tulpina este partea arborilor care furnizeaza cantitatea cea mai mare de material lemnos in comparatie cu ramurile si radacina. Intr-o sectiune transversala prin tulpina se disting urmatoarele parti componente ale acesteia : — maduva, situata in mijlocul sectiunii, formata dintr-un tesut mai afinat de celule. In jurul ei se formeaza o zona de lemn mai moale numita inima lemnului;

— lemnul, denumit cilindrul central sau cilindrul lemnos, care constituie partea principala a tulpinii ramurilor si radacinilor; — cambiul, constituit dintr-un strat moale de celule vii avind rolul de a genera celule de lemn spre cilindrul lemnos, celule de coaja spre exterior; — coaja, care este stratul exterior ce acopera lemnul de jur imprejur. Acest strat este format din doua zone : zona interioara, formata din celule vii, numita scoarta vie sau liber zona exterioara, formata din celule moarte, numita ritidom. Lemnul arborilor prezinta o anumita structura, adica un anumit mod de grupare a elementelor anatomice. Elementele anatomice vizibile cu ochiul liber sau cu ajutorul lupei constituie structura macroscopica a lemnului, iar cele vizibile numai la microscop formeaza structura microscopica a lemnului.

Rolul şi importanţa pădurilor Încă de la apariţia lor, pădurile au jucat un rol important în viaţă planetei noastre, contribuind de multeori hotărâtor la dezvoltarea societăţii omeneşti. La apariţia omului, pădurile constituiau sursa principală de hrană şi adăpost, precum şi prima sursăde energie. Mai târziu, ele au fost preţuite de către omul vânător sau crescător de animale datorită cantităţii şi calităţii vânatului adăpostit ori după fructele sau iarba produse. De peste 5.000 de ani, începând din epoca fierului, lemnul s-a impus ca principalul produs al pădurii,acesta reprezentând cel mai important combustibil şi material de construcţie în cele mai diverse zone aleglobului. Astfel, fără marile cantităţi de lemn recoltate din păduri, marile civilizaţii ale Sumerului, Asiriei,Egiptului, Chinei, Cretei, Micenelui, Greciei şi Romei Antice, Europei, nu s-ar fi dezvoltat niciodată. Acesta este şi motivul pentru care se consideră, pe bună dreptate, că “lemnul a fost eroulnelăudat al revoluţiei tehnologice care ne-a adus de la cultura osului şi pietrei până în prezent” (Perlin, 1989). În linii mari, de multă vreme se consideră că pădurile îndeplinesc un dublu rol, (1) fizico-geografic şi(2) antropo-geografic (Fankhauser, 1921; Jacquot, 1931; Negulescu, în Negulescu şi Ciumac, 1959). Rolul fizico-geografic al pădurilor se manifestă în câteva direcţii: 1. Influienta geomorfologic (rolul pădurilor asupra formării şi modelării scoarţei terestre)

Pe lângă rolul pe care pădurile l-au jucat în acumularea marilor depozite de cărbuni din subsol, ele auîntârziat producerea eroziunilor şi a alunecărilor de teren în părţile ridicate ale reliefului, favorizând înacelaşi timp depunerile în depresiuni. De asemenea, prezenţa pădurilor a împiedicat acţiunea destructivă avânturilor (“Prin despăduriri omul seamănă vânt şi culege furtună” – Jacquot, 1931). 2. Influienta climatic ( rolul pădurilor asupra climei)În acest sens, s-a constatat că pădurile: -îndulcesc extremele de temperatură din timpul iernii şi al verii, exercitând o influenţă similară cu cea aoceanelor; -sporesc umiditatea absolută şi relativă a aerului, putând să acţioneze favorabil asupra precipitaţiilor; -reduc viteza vântului; -înlesnesc depunerea zăpezii; -împiedică evaporarea apei din sol şi transpiraţia excesivă a plantelor. 3. Influienta influenţa pădurilor asupra soluluiAceastă influenţă se manifestă prin: -contribuţia arborilor, datorită sistemului radicelar, la dezagregarea rocilor şi sporirea profunzimii solului,precum şi la întreţinerea umidităţii, afânării şi bunei structurări a acestuia; -îmbogăţirea solului în elemente asimilabile, datorită litierei bogate, în descompunere; -consolidarea terenurilor expuse alunecărilor de teren şi spălărilor de suprafaţă, ca şi împiedicareaformării avalanşelor; -fixarea şi punerea în valoare a dunelor de nisip şi a nisipurilor zburătoare. 4. Rolul hidrologic (influenţa pădurilor asupra regimului apelor)Acest rol se realizează prin:-absorbţia apelor de suprafaţă şi regularizarea debitelor lichide, care devin mai constante şi mai ridicate,împiedicându-se astfel producerea inundaţiilor (“Pădurea este regulatorul suveran al regimului apelor” –Jacquot, 1931);-drenarea biologică la care contribuie toate etajele de vegetaţie din pădure, fapt datorat transpiraţieiputernice a masei foliare. 5. Influenta padurilor asupra culturilor agricole

Rolul mentionat apare în contextul modificarilor climatului si solului unei regiuni datorate padurii, care contribuie la ameliorarea conditiilor de vegetatie ale pasunilor, fânetelor si culturilor agricole învecinate. Astfel, perdelele forestiere de protectie, asezate perpendicular pe directia vântului, reduc simtitor viteza acestuia. În consecinta, câmpurile agricole protejate de perdele dau recolte de cereale în medie cu 25-30 % mai mari în anii obisnuiti; în anii secetosi, sporul de recolta ajunge pâna la 300 % fata de câmpul fara perdele. Acest efect se datoreste faptului ca perdelele reduc evaporatia si, în timpul iernii, contribuie la raspândirea mai uniforma a zapezii pe teren, care nu mai e dusa de vânt ci retinuta pe câmp (Radulescu, 1956).De aceea, asa cum afirma cel mai mare agricultor al românilor, acad. Gh. Ionescu-Sisesti (1955, în Giurgiu, 1995/1), „Ruina padurilor ar însemna ruina agriculturii, si ruina agriculturii ar însemna ruina civilizatiei”. 6.Influenta padurilor asupra sanatatii oamenilor (rolul igienico-sanitar al padurilor)Aceasta influenta se manifesta atât prin mediul care le este propriu, cât si prin resursele oferite. Astfel:- padurea purifica atmosfera; fixeaza carbonul vatamator animalelor si omului si reda oxigenul trebuitor respiratiei lor (Statescu, 1884);- conditiile igienice ale masivelor mari împadurite sunt mult mai favorabile decât acelea ale oraselor, mai cu seama centrelor industriale. Aerul de padure este mai curat, mai sanatos, deoarece fumul si praful lipsesc, gaze vatamatoare nu se gasesc iar agentii patogeni sunt relativ putin reprezentati (Dracea, 1920; xxx, 1950).- în padurile de rasinoase, se adauga si îmbogatirea aerului în ozon, provocata de rasina arborilor. Aerul din aceste paduri este cel mai potrivit si cel mai bun în cazul bolilor urmate de o perioada de lunga convalescenta (Radulescu, 1956).- frunzisul des al padurii actioneaza ca un ecran protector si atenueaza zgomotul (reduce poluarea fonica), asigurând un echilibru al organismului uman cu mediul înconjutator;- padurea contine numeroase resurse cu caracter sanogen: plante medicinale, fructe de padure, ciuperci comestibile, nectar si polen al florilor etc. Dupa Zitti et al. (1964, în Beldeanu, 2004), padurile, luminisurile, vaile, taieturile si plantatiile adapostesc circa 60 % din totalul plantelor medicinale existente în tara noastra. Si, deoarece farmacopeea naturala este în continua expansiune, se poate usor întelege importanta tezaurului vegetal medicamentos aflat în fondul nostru forestier (Beldeanu, 2004). 7.Importanta padurii pentru înfrumusetarea peisajului (rolul estetic al padurii)De multa vreme se considera ca „Padurea este cea mai frumoasa podoaba a pamântului. Ea face maretia muntilor si veselia câmpiei. Un câmp fara arbori este

un pustiu mort, fara viata, iar calatorul care strabate un asemenea câmp pierde orice dispozitie de veselie si devine tacut si plictisit” (Simionescu si Zeicu, 1926).În prezent, „Padurea este un spatiu sacru, în care se nasc mituri si se creaza poezie, un orizont de cunoastere, de revenire si regasire a vârstelor omenirii în drumul sau spre progres. Prilej de meditatie pentru filosofi, motiv de inspiratie pentru poeti, depozitar al perfectiunilor plastice pentru artisti, padurea reprezinta o culme a creatiei naturii atât în plan biologic cât si estetic” (Bândiu, 2004).Pentru aceste calitati, padurii i-au fost aduse elogii în poezie, proza si pictura, de catre (Milescu, 1990):- poezie (versuri): Pierre de Ronsard (1524-1585), Victor Hugo (1802-1885), Alphonse de Lamartine (1790-1869), Alfred de Vigny (1797-1865), Rainer Maria Rilke (1875-1926), Mihai Eminescu (1850-1889), Lucian Blaga (1895-1961), Nichita Stanescu (1933-1983);

- proza (povestiri si piese de teatru): François-René, viconte de Chateaubriand (1768-1848), Ivan Turgheniev (1818-1883), Fiodor Dostoievski (1821-1881), Alexandr Ostrovski (1823-1886), Mihail Sadoveanu (1880-1961), Liviu Rebreanu (1885-1944), Zaharia Stancu (1902-1974);- pictura: Jacob van Ruysdael (1629-1682), Ivan Sâskin (1832-1898), Ilya Repin (1844-1930), Henri Matisse (1869-1954), reprezentatii scolii de la Barbizon (Theodore Rousseau, Jean-François Millet, Narcisse Diaz de la Peña etc.) din Franta, de care au fost legati si maestrii români Nicolae Grigorescu (1838-1907) si Ion Andreescu (1850-1882). 8. Rolul social al paduriiDin documentele Bancii Mondiale rezulta ca 1,6 miliarde de oameni depind de paduri pentru a-si asigura necesitatile. Peste 2 miliarde de oameni (cca. 30 % din populatia globului) se servesc de biocarburanti, compusi, în mod esential, din lemn de foc, pentru gatit si încalzirea locuintelor (Mery et al., 2005).Forta de munca angajata în sectorul forestier (silvicultura si exploatarea padurilor) pe glob include cca 12,3 milioane persoane (FAO, 2007). În Europa, în întreprinderile cu profil forestier activeaza 2,4 milioane salariati, respectiv 5 % din totalul fortei de munca angajata în unitatile industriale si agricole de pe continent (Milescu, 2002). 9.Rolul militar al padurilorChiar daca acest rol s-a redus o data cu trecerea de la razboiul conventional la cel modern, totusi, si în prezent, din punct de vedere strategic, padurile servesc pentru mascarea concentrarii si deplasarii trupelor în vederea bataliilor. Din punct de vedere tactic, padurile ofera cel mai bun adapost în timpul luptei, asa ca ea a fost considerata drept cel mai fidel aliat (Simionescu si Zeicu, 1926).

Prin analiza valorica a serviciilor datorate unor ecosisteme diverse a rezultat pentru paduri o valoare medie de 969 dolari S.U.A/an/ha, cu variatie de la 302 dolari S.U.A./an/ha la padurile temperate/boreale la 2.007 dolari S.U.A/an/ha la padurile tropicale. Prin comparatie cu padurea, valoarea serviciilor oferite de alte ecosisteme este de 92 dolari S.U.A./an/ha culturile agricole, 232 dolari S.U.A./an/ha pasunile, 577 dolari S.U.A./an/ha ecosistemele marine, 804 dolari S.U.A./an/ha ecosistemele terestre, 8.498 dolari S.U.A./an/ha lacurile etc. (Costanza et al., 1997). Oricum, efectele serviciilor oferite de padure sunt, de cele mai multe ori, de 3-20 de ori mai ridicate decât efectul valoric al functiei de productie (Giurgiu, 2004). Toate influentele binefacatoare ale padurii trec de multe ori neobservate, mai ales în regiunile bogate în resurse forestiere. În schimb, atunci când padurile, din diverse motive, au disparut sau sunt reduse drastic, rolul si efectele pozitive ale prezentei acestora devin evidente, distrugerea lor fiind resimtita la nivelul cadrului general (fizico-geografic, biogeografic si socio-economic) al regiunii. Acesta este, spre exemplu, cazul a întinse regiuni din China, S.U.A., India, Bangladesh, sudul Europei dar si al tarii noastre, unde inundatiile catastrofale din ultimele secole au fost datorate în special reducerii semnificative a suprafetei paduroase în bazinul superior ale cursurilor principale de apa. În cazul tarii noastre, pentru întelegerea starii actuale a padurilor este valabila, din pacate, concluzia datorata lui George Statescu (1858-1897), absolvent al scolii silvice de la Nancy si profesor la Scoala Speciala de Silvicultura de la Branesti: „Se întreaba multi de atâtea secete, de atâtea deversari, de atâtea deosebiri de clima. Distrugerea padurilor e cauza raului, care e cu atât mai grav cu cât aceasta se face în partile muntoase, unde rolul binefacator al padurii e colosal” (Statescu 1884).

Impletiturile din rachitaProbabil cea mai populara aplicatie a mestesugului impletitului este cea de impletituri din rachita, si vom discuta despre ele in curand dar pana la rachita trebuie sa discutam putin despre nuiele.NuieleleNuielele, fiind o materie prima ieftina si foarte la indemana prin toate zonele tarii, au fost utilizate la realizarea de cosuri de diferite marimi si forme. Spre exemplu cosurile folosite la carat fructe in Oltenia sunt facute din nuiele de alun, crapate si taiate subtire cu cutitul. Aceste cosuri pot atinge dimensiuni mari – pana la un metru diametru – sunt usoare, rezistente si surprizator de flexibile. Tot la capitolul cosuri mai putem mentionana pe cele in care se aseaza aluatul pentru paine, dar acestea se fac din panusi de porumb cu paie impletite in mai multe fire.Nuiele de alunImpletiturile din nuiele de alun sunt in principal obiecte de utilizare cotidiana, dupa cum am mentionat mai sus, si sunt inca facute de catre tarani, totusi cand vorbim

despre impletituri de rachita, aici avem de a face cu o veritabila industrie putin cunoscuta omului de la oras.Nuielele de rachitaObiectele realizate din nuiele de rachita, sunt solicitate atat pe piata interna cat si pe cea externa, si ca atare exista ateliere specializate care se ocupa cu acest mestesug antic, la nivel modern. Acest lucru se datoreaza versatilitatii obiectelor impletite din rachita, care au fost adaptate la diferite utilizari moderne – cum ar fi cosuri de paine si fructe, pentru animale de casa, sau ca platouri si tavi, si de ce nu, inclusiv in scop decorativ. Obiectele impletite din rachita ofera pe langa efecte decorative atragatoare, aspectul lor clar utilitar, precum si o valoare artistica datorita faptului ca sunt realizate manual.Mobilier din impletituri de rachitaO categorie aparte de obiecte facute din impletituri de rachita, o reprezinta piesele de mobilier – de diferite dimensiuni – acestea pot fi fotolii, canapele, scaune, mese, etc., si ofera un aspect traditional si rustic oriunde ar fi asezate. Totusi realizarea acestora necesita o indemanare si o stapanire foarte avansata a mestesugului impletitului. In situatia crearii pieselor de mobilier, nuielele au nevoie de preparare speciala: decojire, aschiere, fierbere, finisaj prin baituire, si multe altele – in concluzie necesita ateliere specializate pentru aceasta activitate.

Despre meşteşugul " împletituri din nuiele de răchită " episodul 1 Începem acest articol , ca introducere a unor serii de articole în care încercăm să dezvăluim cât mai mult din tehnica şi cultura împletirii nuielelor de răchită .

Motivul pentru care vom face acest lucru , după părerea noastră , superficialitatea cu care este tratată cultura nuielelor de răchită cât şi meşteşugul împletirii acestora . Cu foarte mare uşurinţă oamenii ignoră această resursă « nuielele de răchită » care este răspândită pe tot globul pământesc .

Datorită acestui fapt , cât şi a calităţilor pe care le întruneşte răchita : răspândire vastă , creşterea rapidă , elasticitatea , coloraţie frumoasă , rezistenţă , greutate redusă , oamenii s-au folosit de această materie primă pentru a realiza obiecte folositoare gospodăriei cu scop utilitar şi decorativ , îmbinând frumosul cu utilul pentru viaţa sa .

Se cunoaşte şi este dovedit prin concluzii logice , deoarece această materie primă este degradabilă şi nu s-a putut păstra coşuri sau orice alt obiect intact , că acest meşteşug este cunoscut încă din perioada neolitică când omul preistoric a fost nevoit să îşi creeze diferite obiecte din fibre vegetale pentru recoltarea , transportul şi păstrarea produselor agricole . Ca o mică paranteză , e demonstrat că meşteşugul de

împletituri din fibre vegetale , a stat la baza creeării vaselor de lut , omul bătând lut pe o parte şi cealaltă a unui coş , el devenind astfel un recipient : se poate observa asemănarea formelor de la vasele ceramice cu cele ale coşurilor .

Cultura răchitei şi mai ales folosirea nuielelor de răchită la împletituri , prin confecţionarea unor obiecte de uz gospodăresc , a cunoscut o înflorire şi dezvoltare perpetuă , astfel încât scriitorii romani Plinius şi Virgilius , consemnează în scrierile lor despre aceasta , ceea ce demonstrează dezvoltarea ei în acea perioadă . La noi în ţară cultura răchitei şi confecţionarea obiectelor din nuiele de răchită au o veche tradiţie , cu deosebire în zona podgoriilor , unde cultura viţei de vie şi a plantaţiilor de pomi fructiferi a impus folosirea răchitei .

Împletirea nuielelor de răchită a cunoscut o dezvoltare mai puternică la începutul secolului XX , când datorită lipsei lemnului masiv pentru confecţionarea mobilei , din cauza defrişărilor necontrolote , s-a apelat la această materie primă accesibilă şi în acelaşi timp din care se pot crea o mare varietate de mobilier , decorative , utile , plăcute şi armonioase cu mediul înconjurător , ceea ce a dus la specializarea meşteşugarilor care profesau această activitate . Ei confecţionau garduri , coşuri , mobilier etc . În perioada comunistă acest meşteşug a fost considerat o industrie profitabilă dând de lucru multor oameni prin faptul că este un meşteşug prin excelenţă manual . Astfel s-au înfiinţat în toate zonele ţării ateliere , prin Direcţiile Silvice , de mare valoare , care ajunseseră să concureze pe plan internaţional cu celelalte ţări europene de tradiţie în domeniul împletiturilor cum ar fi : Franţa , Germania , Rusia , Polonia cât şi ţări asiatice ca India , China , Pakistan etc .

Aceste ateliere au adus o contribuţie financiară importantă ţării noastre prin exportul masiv de produse împletite din nuiele de răchită .

Din păcate industria prelucrării nuielelor de răchită şi a produselor sale , a cunoscut un declin puternic după anii '90 , dispărând aceste centre meşteşugăreşti aproape în totalitate . Din nefericire s-a pierdut " KNOW-HOW -ul " forţei de muncă din aceste centre specializate , astfel încât la momentul actual aproape că produsul împletit din nuiele de răchită a devenit o curiozitate de forma : " se mai face aşa ceva la noi în ţară ? " sau " aceste obiecte sunt lucrate manual ? " . De aceea dorim să arătăm că se pot confecţiona obiecte din nuiele de răchită în România , există în România , se realizeză manual , pentru că nu există altă modalitate , sunt obiecte de mare valoare , utile , practice şi durabile . Mai mult de atât , să nu uităm un lucru foarte important : SUNT BIODEGRADABILE ! Sunt biodegradibile 100% la 100% , nu afectează mediul , ba chiar prin cultura răchitei se fixează solul şi se drenează

apa în sol , putând fi folosite terenurile degradate , nefiind o cultură cu nevoi mari fitotehnice .

În satul HECI , comuna LESPEZI , judeţul IAŞI trăieşte familia Toderaşcu , care îşi face un mod de trai şi un mod de a fi , din cultura şi împletirea nuielelor de răchită .

Datorită declinului acestui meşteşug , noi familia Toderaşcu , ne-am propus să deschidem larg porţile şi uşile atelierului pentru a putea vedea oricine câtă trudă şi KNOW-HOW necesită pentru realizarea unui obiect împletit din nuiele de răchită .

Suntem deschişi pentru toţi cei interesaţi să afle , să ştie , să vadă , să înveţe despre meşteşugul împletirii nuielelor de răchită .

1.Definirea şi clasificarea produselor accesorii ale pădurii

Produsul principal al pădurii îl constituie lemnul, dar, în afara acestuia pădurea cuprinde şi alte resurse, îndeosebi de natură vegetală care se recoltează şi se valorifică de către unităţi silvice.

Aceste resurse au purtat de-a lungul timpului diferite denumiri: produse secundare-auxiliare ale lemnului, nelemnoase-forestiere altele decît lemnul.

În ultimele decenii s-a adoptat denumirea de produse accesorii ale pădurii, pe considerentul că, din punct de vedere comparativ cu produsele lemnoase, acestea reprezinta un volum şi o valoare mult mai mici.

1. Criteriul de clasificare folosit în prezent pentru produsele accesorii ale pădurii îl constituie destinţia utilizării lor, din care rezultă următoarea grupare:

a. pentru industria alimentară şi consumul alimentar direct:- fructe de pădure, - ciupercile comestibile din flora spontană, - unele specii de seminţe forestiere;

b. pentru industria farmaceutică şi cosmetică: - plante medicinale şi aromatice, - cetina;

c. pentru industria chimică: - produsele tanante (coaja de stejar, de salcie şi de molid, frunza de

scumpie, galele şi colţanii, conurile de molid), - răşina, - produsele cu conţinut de lacuri şi uleiuri, - produsele cu conţinut de substanţe colorante; - materii prime pentru produse de artizanat, ornamentale şi de uz

gospodăresc;

d. pentru comerţul de produse artizanale: - nuiele de răchită pentru împletituri, - pomi de iarnă, - coroniţe de cetină, - bucheţele de mesteacăn;

e. comerţ, agricultură şi diverse industrii: - materii prime pentru lărgirea bazei furajere:- seminţe de arbori şi arbuşti, frunzare, cetină, ierburi şi fînuri,- plante melifere.

2. Produse accesorii ale pădurii folosite în industria alimentară sau pentru consumul alimentar direct

Fructele de pădure ocupă un loc important printre produsele accesorii ale pădurii. Unele specii de arbori şi arbuşti fructiferi au fost adaptate cu timpul în culturi, creâdu-se varietăţi noi şi mai productive.

Datorită conţinutului bogat în vitamine (B-caroten, B1, B2, B6, C, D, E, K, PP) şi substanţă uscată nutritivă proteine, lipide, glucide, săruri minerale) fructele de pădure completează şi diversifică alimentaţia omului. Fructele de pădure mai conţin substanţe tanante, pigmenţi coloranţi, enzime, iar la unele specii şi uleiuri eterice, care la dau aromă.

Recoltarea, prelucrarea ş i valorificarea fructelor de pădure

În funcţie de suprafeţele cu resurse de fructe de pădure, anual se stabilesc la nivel județean cantitațile de recoltat, pe specii, care se defalcă apoi pe ocoale silvice.

Fiecare ocol silvic stabileşte şi amplasează reţeaua punctelor de colectare (achiziţe), asfel ca acestea să fie cât mai apropiate de suprafețele cu arbuști fructiferi, să aiba în imediata apropiere o sursă de apă potabilă și drum de acces pentru transportarea fructelor la centrele de prelucrare sau direct la beneficiari.

Punctele de colectare (de achiziție), amplasate pe lângă sediile de cantoane și districte (brigazi) silvice sau în construcții simple, prevăzute cu spații pentru cântărirea, recepționarea, sortarea și depozitarea pe termen scurt a fructeloe de pădure, se revizuiesc și se repara anual, înainte de începerea recoltării fructelor. Ele se dotează cu ambalaje (butoaie de lemn de 100 l și 200 l, ladițe de lemn sau de plastic, butoaie de plastic), cântar, mese de sortare, găleți de plastic, echipament de lucru, borderouri de achiziție, avize de expediție. Punctele de colectare se încadrează cu achizitori sezonieri în zonele de deal și de munte, iar în zona de câmpie, unde cantitățile de fructe de pădure sunt mici, operația de achiziție cade in atribuția pădurarilor.Fiecare pădurar, în raza sa de activitate, efectuează prognoza fructificației, pe specii, pe suprafețele de proba de câte 1 mp in faza de înflorire și mai ales dupa apariția fructificației și estimează producția aproximativă de fructe de pădure înainte de coacere.Fructele de pădure se recoltează când au ajuns la 80-90% din gradul de coacere, deoarece numai în această fază ele au substanța uscată (conținutul în zaharuri și substanțe minerale) în procent maxim, iar conținutul în vitamine și alte substanțe este optim.Culegerea fructelor de pădure înainte sau după ajungerea la maturitate sau pe timp ploios conduce la scaderea valorii calitative și la pierderi cantitative.Momentul optim de incepere a culesului este marcat de câteva elemente, și anume: gradul de colorație propriu fiecărei specii, tăria pulpei, mărimea fructelor, degajarea aromei specifice, ușurința desprinderii de pe arbust sau arbore. Coacerea diferă de la o specie la alta, iar în cadrul aceleiași specii ea este determinată de stațiune, expoziție și, în mod deosebit, de clima și tipul de sol.