Procesul literar-scenariul artisticAmintiri din copilarie

Judecǎtor: Bunǎ ziua onoratǎ audienţǎ!Astǎzi vom judeca cazul acuzatului Nicǎ a lui Ştefan a Petrei, vinovat dupǎ actele din dosar de mai multe fapte reprobabile care

se vor arǎta de cǎtre pǎrţile aici de faţǎ. Sǎ fie introdus acuzatul!Aprod: Acuzatul este prezent!Judecǎtor: Acuzat,spune-ţi numele!Nicǎ: Pǎi …îmi spune Nicǎ a lui Ştefan a Petrei, vestit gospodar din Humuleşti.Judecǎtor: Alte nume mai ai?Nicǎ: Îmi spune….Ion TorcǎlǎuJudecǎtor: Asta-i poreclǎ!Nicǎ : Porecla e numai Torcǎlǎu. Ion nu-i poreclǎ.Judecǎtor: Bine…bine…s-a notat.Aprod: Acum jurǎ cǎ spui adevǎrul şi numai adevǎrul.Nicǎ : Jur!Judecǎtor: Dǎm cuvântul procurorului!Procuror: Onoratǎ instanţǎ,oameni buni! Avem în faţa noastrǎ pe Nicǎ a lui Ştefan a Petrei ce

se face vinovat de furttul cireşelor şi al pupezei şi de pǎgubirea a 2 prǎjini de cânepǎ. Pentru aceste fapte car ca acuzatul sǎ fie aspru pedepsit. Vǎ mulţumesc!

Judecǎtor: Cerem sǎ se dovedeascǎ faptele.În consecinţǎ vor fi audiaţi martorii. Rugǎm sǎ fie introdus primul martor.

Aprod: Primul martor!Judecǎtor: Cine eşti dumneata?Mǎtuşa: Eu sunt mǎtuşa obrǎznicǎturii de acolo. Mǎ cheamǎ Mǎrioara, şi sunt soaţa lui Vasile

Ciubotariul.Aprod: Jurǎ cǎ spui adevǎrul şi numai adevǎrulMǎtuşa: Jur!Procuror: Permiteţi câteva întrebǎri?Judecǎtor: Aveţi cuvântul.Procuror: Sǎ-mi spunǎ martora dacǎ-l cunoaşte bine pe acuzat.Mǎtuşa: Cum sǎ nu-l cunosc. E un ghiavol şi jumǎtate. Un tâlhar. L-am prins în cireş cu sânul

plin de poame.Procuror: Ne puteţi spune exact când s-au petrecut faptele?Mǎtuşa : Pǎi…acum vreo câteva sǎptǎmâni, pe-aproape de Moşi.Procuror: Şi l-aţi gǎsit apoi la locul faptei?M:ǎtuşa Da, am auzit un hârşâit în cireşu’cela vǎratic şi când mǎ uit îl zǎresc pe ghiavolul

ista. M-am dus la tulpina cireşului, i-am spus sǎ scoboare şi n-a vrut sǎ mǎ asculte.Avocat. Cer cuvântul!Judecǎtor: Partea apǎrǎrii are cuvântulAvocat.: Aş vrea sǎ-mi spunǎ martora dacǎ atunci când i-a cerut pârâtului sǎ coboare din

pom avea ceva în mânǎ.M:ǎtuşa: Aveam o jordie…ca sǎ-l croiesc.Avocat.: Vedeţi onoratǎ curte? Care copil ar veni sǎ fie bǎtut de bunǎvoie?Nicǎ : Şi pe deasupra a aruncat şi cu doi bulgǎri în mine!Procuror: Obiectez! Avocatul apǎrǎrii vrea sǎ transforme martorul în acuzat.Judecǎtor: Vǎ rog sǎ vǎ limitaţi la întrebǎri care nu aduc prejudicii martorului..(Cǎtre procuror)

Mai aveţi întrebǎri?

Procuror: Una singurǎ. Sǎ-mi spunǎ martora dacǎ înafarǎ de stricǎciunea cireşelor, acuzatul a mai fǎcut şi alte strcǎciuni.

M:ǎtuşa: Mi-a cǎlcat în picioare 12 prǎjini de cânepǎ de n-am mai putut alege nimic din ea..Procuror : Recunoşti cǎ ai cǎlcat 12 prǎjini de cânepǎ?Nicǎ: Ba numai jumǎtate!Judecǎtor: Explicǎ-ne şi nouǎ!Nicǎ : E la mintea cocoşului,onorat tribunal. Dacǎ mǎtuşa Mǎrioara m-a fugǎrit prin grǎdinǎ,

n-am cǎlcat cânepa numai eu. Cealaltǎ jumǎtate a pǎgubit-o chiar mǎtuşa Mǎrioara.Judecǎtor:: Asta cam aşa e.Mǎtuşa: Nu vǎ uitaţi ce spune ghiavolu’ista,cǎ e-n stare sǎ-ntoarcǎ lumea pe dos.Avocat.: Sǎ rǎspundǎ martora dacǎ a primit despǎgubiri pentru pagubǎ.Mǎtuşa: Apoi…am cam primit. Mi-a plǎtit-o tatǎ-sǎu.Avocat.: Onoratǎ curte,deci acuzatul a plǎtit stricǎciunea în întregime,cu toate cǎ e vinovat

numai pe jumǎtate.Judecǎtor: Rugǎm sǎ fie adus martorul urmǎtor! Dumneata cine eşti?Moşul: Eu sunt martor cǎ bǎiatul ista a venit sǎ vândǎ în tîrg o pupǎzǎ pe care o furase.Avocat.: Obiectez! Martorul nu are probe concrete cǎ pupǎza a fost furatǎ..Judecǎtor: Se aprobǎ.Aprod: Jurǎ cǎ spui adevǎrul şi numai adevǎrul!Moşul: Iaca jur!Procuror : Sǎ spunǎ martorul dacǎ acuzatul avea de vânzare o pupǎzǎ.Moşul: Apǎi…cred cǎ avea.Procuror: Sǎ spunǎ martorul dacǎ acuzatul i-a vândut o pupǎzǎ şi cu ce preţ.Moşul: Apoi…da….cred cǎ a vrut sǎ mi-o vândǎ dar n-am cumpǎrat-o.Mǎtuşa: Era pupǎza satului.Judecǎtor: Dumneata nu ai dreptul sǎ vorbeşti.Procuror: Şi ce sumǎ de bani a cerut?Moşul: Apǎi de….drept sǎ spui nu mai ştiu.Procuror: Dacǎ ai venit sǎ depui mǎrturie trebuie sǎ ştii sǎ vorbeşti. Acuzarea renunţǎ la acest

martor.Avocat.: Cer permisiunea sǎ pun câteva întrebǎri.Judecǎtor: Aveţi permisiunea.Avocat.: Sǎ spunǎ martorul dacǎ pasǎrea era o pupǎzǎ.Moşul: Apoi cred cǎ era pupǎzǎ.Avocat.: Ce are de spus pârâtul?Nicǎ: Spun cǎ moşul nu are ţinere de minte.Moşul: Apǎi, ce crezi bǎiete? Iaca-ţi spun întocmai ce te-am întrebat la iarmaroc:”De vânzare-

ţi-e gǎinuşa ceea mǎi bǎiete?”Avocat.: Aşa te-a întrebat?Nicǎ: Întocmai.Avocat.: Rog sǎ se consemneze cuvântul “gǎinuşǎ.”Şi câţi bani ţi-a cerut?Moşul: Apǎi …a rǎmas sǎ ne tocmim.Avocat.: Şi dumneata ce-ai fǎcut?Moşul: I-am cerut pasǎrea s-o drǎmǎluiesc ,i-am dezlegat picioarele şi i-am dat drumul sǎ

zboare.Avocat.: De ajuns moşule. Onoratǎ instanţǎ, rog sǎ se reţinǎ cǎ martorul a vorbit despre o

gǎinuşǎ şi nu despre o pupǎzǎ. Apoi? Pârâtul nu a cerut un preţ anume. Aşadar,martorul e acela care a produs clientului meu o pagubǎ.

Procuror: Obiectez! Apǎrarea vrea sǎ inverseze rolurile, transformând inculpatul în pǎgubaş.

Judecǎtor: Du-te moşule sǎnǎtos!Nu mai avem nevoie de dumneata! Rugǎm partea acuzǎrii sǎ nu mai aducǎ astfel de martori.

Avocat.: Onoratǎ curte ,cer sǎ fie ascultat şi pârâtul.Judecǎtor: Ce ai de spus?Nicǎ: Din cauza pupezei, mama mǎ trezea în fiecare dimineaţǎ cu noaptea în cap.Mǎtuşa: Era ceasornicul satului.Judecǎtor: Dumneata ai depus mǎrturie. Te rog sǎ nu mai vorbeşti.Avocat.: Onoratǎ instanţǎ, cer cuvântul.Judecǎtor: Aveţi cuvântul.Avocat.: S-a pronunţat cuvântul furt. Dar în curtea cǎrui gospodar a crescut aceastǎ pupǎzǎ? La

cineva anume? Din câte se ştie nu. Deci e clar cǎ pasǎrea nu a fost furatǎ de acuzat deoarece nu aparţinea nimǎnui. Pasǎrea nu e ceasornic şi nici nu a fost învǎţatǎ de cineva din sat sǎ cânte la o orǎ cuvenitǎ. Clientul meu nu poate fi învinuit de furt.

Procuror: Obiectez!Avocat.: Mǎ rog…aveţi acest drept. Dar vǎ rog sǎ-mi spuneţi;dacǎ luaţi de jos o piatrǎ şi o

puneţi în buzunar, înseamnǎ cǎ aţi furat-o?Judecǎtor: În ceea ce priveşte întâmplarea aceasta curtea se declarǎ lǎmuritǎ. Mai existǎ vreun

martor?Aprod: Unul singur.(vine mama lui Nicǎ)Judecǎtor: Cine eşti dumneata?Smaranda: Sunt mama lui Nicǎ.Procuror: Vreţi sǎ-mi spuneţi ce fel de copil e Nicǎ acasǎ? Vǎ face probleme mari?Smaranda: Ei …face tot felul de pozne:fuge la scǎldat când îl pun la treabǎ, prinde muşte între

filele ceaslovului,…dar aşa-s copiii. Şi pe deasupra lui Nicǎ îi pare rǎu de fiecare datǎ dupǎ ce face o asemenea obrǎznicie.

Judecǎtor: Mulţumim. Mai existǎ vreun martor?Aprod: Nu ,nu mai avem nici un martor.Judecǎtor: Foarte bine. Rugǎm procuratura sǎ-şi sintetizeze rechizitoriul.Procuror: Onoratǎ instanţǎ! Dupǎ declaraţiile martorilor, reiese cǎ inculpatul a nesocotit

învǎţǎtura, nu şi-a ajutat pǎrinţii la treburile gospodǎreşti. Ba mai mult, s-a dedat la fapte reprobabile; furtul de cireşe, distrugerea cânepei, chinuirea pǎsǎrilor. Cum putem ierta astfel de fapte? Nu putem fi nepǎsǎtori şi sǎ nu cerem cea mai asprǎ pedeapsǎ pentru inculpat, gǎsindu-l vinovat . Cerem onoratului tribunal sǎ-l pedepseascǎ pe acuzat cu pedeapsa maximǎ cerutǎ de lege.!

Judecǎtor: Mulţumim procurorului cǎ a prezentat un rechizitoriu ce nu poate fi bǎnuit de prea multǎ blândeţe. Dar ascultându-l pe procuror, ne dǎm seama cǎ e necesar sǎ ascultǎm şi cealaltǎ parte. În consecinţǎ dǎm cuvântul avocatului apǎrǎrii.

Avocat: Onorat tribunal! Ascultând rechizitoriul colegului meu , ne-am aştepta sǎ avem în faţa noastrǎ o persoanǎ foarte periculoasǎ. Dar aici se aflǎ un copil, şi apoi ştiţi dumneavoastrǎ:”Nici babǎ frumoasǎ, nici copil cuminte”. Desigur, nu putem rǎmâne nepǎsǎtori în faţa greşelilor. Dar îndreptarea greşelilor trebuie fǎcutǎ cu rǎbdare şi înţelepciune. Nu vreau sǎ spun cǎ nu s-a greşit. Dar s–a întrebat cineva dacǎ acest copil dupǎ ce a sǎvârşit o faptǎ rea nu s-a gândit cǎ e rǎu ceea ce a fǎcut? Ştiţi cu toţii cǎ dupǎ ce greşea îşi ajuta mama la treburile casei. Greşelile inculpatului caracterizeazǎ vârsta şi nu sunt fapte rele sǎvârşite cu bunǎ ştiinţǎ. Închei aici cuvântul meu, rog onoratul tribunal sǎ cântǎreascǎ faptele inculpatului cu balanţa inţelepciunii şi dreptǎţii pentru ca verdictul ce se va da sǎ fie spre folosul atât al acuzatului cât şi al societǎţii.

Judecǎtor: Curtea considerǎ dezbaterile închise şi se retrage pentru deliberǎre.Aprod: Curtea se retrage.

Judecǎtor: În urma procesului, în cazul pârâtului Nicǎ a lui Ştefan a Petrei, curtea hotǎrǎşte:Acuzatul s-a fǎcut vinovat de unele fapte ce nu sunt spre lauda sa. Mǎrturisind deschis şi având în vedere cǎ unele fapte s-au produs în situaţii speciale şi cǎ inculpatul a regretat cele întâmplate, acordǎm circumstanţe atenuante. În consecinţǎ, tribunalul pronunţǎ urmǎtorul verdict: “Pârâtul Nicǎ a lui Ştefan a Petrei e pedepsit sǎ scrie toate faptele şi întâmplǎrile sale din copilǎrie, aşa cum s-au petrecut,sǎ le facǎ publice, pentru ca oricine sǎ le poatǎ citi şi sǎ tragǎ învǎţǎminte din ce a fost bine şi ce a fost rǎu.Acuzatul se pune în libertate pe cuvânt de onoare cǎ va duce sentinţa la îndeplinire.Acuzat, ai ceva de adǎugat?

Nicǎ: Onoratǎ curte,primesc şi-mi dau cuvântul de onoare cǎ voi scrie toate aceste întâmplǎri într-o carte pe care o voi numi “Amintiri din copilǎrie”ca sǎ se ştie cǎ am fost şi eu un “boţ cu ochi”, o bucatǎ de humǎ însufleţitǎ din Humuleşti.

Judecǎtor: Curtea se socoteşte mulţumitǎ cu acest rǎspuns şi declarǎ şedinţa închisǎ.