procese de democratizare În republica moldova:...

Filiala din Chişinău a Institutului Internaţional de monitorizare a dezvoltării democraţiei, parlamentarismului

şi respectării drepturilor electorale ale cetăţenilor statelor-membre ale Adunării Interparlamentare CSI

PROCESE DE DEMOCRATIZARE ÎN REPUBLICA MOLDOVA:

REALITĂŢI, TENDINŢE, PERSPECTIVE

Materialele conferinţei internaţionale

ştiinţifico-practice, 20 mai 2014

CHIŞINĂU

CUPRINSPrefaţă .......................................................................................................................... 5Eugeniu ŞTIRBUCuvînt de deschidere ............................................................................................... 6Chiril LUCINSCHICuvînt de salut ............................................................................................................ 8Victor JUCCuvînt de salut ............................................................................................................ 10Victor MOCANUCuvînt de salut ............................................................................................................ 11Eugeniu ŞTIRBUDezvoltarea proceselor democratice în Republica Moldova: aspecte sociale ........................................................................................................... 13Victor JUCDemocratizarea sistemului politic din Republica Moldova în contextul valorificării opţiunii europene .................................................. 26Victor MOCANU, Ion MOCANUTendinţe actuale în stratificarea politică din Republica Moldova ........ 30Andrei DUMBRĂVEANUMassmedia din Republica Moldova angajată în procese de democratizare a societăţi ................................................................................ 45Vladimir BLAJKOImpactul stratificării politice asupra campaniei electorale în Republica Moldova .............................................................................................. 51Angela MOCANUImplementarea noilor tehnologii informaţionale în sistemul de învăţământ: tendinţe şi perspective ........................................................... 58Pantelimon VARZARIDemocraţia contemporană şi implicaţiile sale asupra tranziţiei politice din Republica Moldova ....................................... 63Elena BALAN, Lucia GAŞPERIdentitatea civică – factor prioritar în dezvoltarea democratică a Republicii Moldova ............................................................................................... 71Iurie CARAMANAspecte ale consumului cultural din comunităţile rurale din Republica Moldova ........................................................................................... 79Galina ROGOVAIAConsolidarea morală a societăţii civile din Republica Moldova în calea construirii unui stat democratic ......................................................... 83

Descrierea CIP a Camerei Naţionale a Cărţii“Procese de democratizare în Republica Moldova : Realităţi, tendinţe,

perspective”, conferinţa internaţională ştiinţifico-practică (2014 ; Chişinău). Procese de democratizare în Republica Moldova : Realităţi, tendinţe, per-spective = Процессы демократизации в Республике Молдова : Реалии, тенденции, перспективы : Materialele conferinţei internaţionale ştiinţifico-practice, 20 mai 2014, Chişinău. – Chişinău : S. n., 2014 (“Tipografia Reclama”). – 128 ; 140 p.

Antetit.: Filiala din Chişinău a Inst. Intern. de monitorizare a dezvoltării democraţiei, parlamentarismului şi respectării drepturilor electorale ale cetăţenilor statelor-membre ale Adunării Interparlamentare CSI. – Tit. paral.: lb. rom., rusă. – Pag. var. – Carte-valet (inversă). – Bibliogr. la sfârşitul art. – 100 ex.

ISBN 978-9975-58-029-8.

CZU 321.7(478)(082)=135.1=161.1P 93

4

Ludmila RUSTANOVICI, Galina ROGOVAIAEducaţia culturii civice pentru tinerii din Republica Moldova .............. 92Gheorghe CĂLCÎIDemocraţia şi religia în societatea de criză ................................................... 99Iosif COBZACRolul statului în optimizarea stratificării economice ................................ 105Serghei SPRÎNCEANContribuţia metodologiei bioetice la asigurarea libertăţii electorale în condiţiile amplificării insecurităţii globale ......................... 110Serghei KARAVAEVMonitorizarea independentă a alegerilor: experienţa internaţională şi rusă ....................................................................... 117Dumitru ŞANDRURolul societăţii civile în procesul de democratizare în Republica Moldova .............................................................................................. 120Mihail SIDOROVAlocuţiune .................................................................................................................... 123

PREFAŢĂ

Broşura de faţă cuprinde textele rapoartelor şi alocoţiunilor prezentate la Conferinţa Internaţională Ştiinţifico-Practică pe tema „Procese de democratizare în Republica Moldova: realităţi, tendinţe , perspective ” desfăşurată la Chişinău pe data de 20 mai 2014.

Evenimentul s-a desfăşurat la Filiala din Chişinău a Institutului Internaţional de monitorizare a dezvoltării democraţiei, parlamenta-rismului şi respectării drepturilor electorale ale cetăţenilor statelor-membre ale Adunării Interparlamentare CSI împreună cu Institutul de Cercetări Juridice şi Politice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei (ICJP) şi Asociaţia Socoiologilor şi Demografilor din Republica Moldova cu participarea Comisiei Electorale Centrale a Republicii Moldova.

La lucrările conferinţei au luat parte reprezentanţi ai Parlamentului RM, Institutului Internaţional de Monitorizare a Dezvoltării Democraţiei, parlamentarismului şi respectării drep-turilor electorale ale cetăţenilor statelor – membre ale Adunării Interparlamentare CSI (IIMDD AIP CSI), directorul filialei Kiev a IIMDD AIP CSI, reprezentanţi ai partidelor politice, societăţii civile, savanţi, cercetători ştiinţifici, mass-media.

Obiectivele conferinţei s-au axat pe analiza proceselor de demo-cratizare, aspectelor sociale, socio-juridice, juridico-penale, proce-sului electoral, democratizării sistemului politic, tendinţelor actuale ale stratificării politice, a unor aspecte ale stratificării culturale în co-munităţile rurale, a religiei şi democraţiei în societatea de criză, re-flectarea proceselor de democratizare în mass-media din Republica Moldova şi altele, în baza rezultatelor obţinute în urma efectuării studiului sociologic pe parcursul ultimilor 7-8 ani şi a sondajului de opinii.

Lucrarea este destinată tuturor celor ce se interesează de pro-cesele de democratizare în Republica Moldova, de probleme cu care se confruntă societatea, atât specialiştilor din domeniu, cât si publi-cului larg.

7Cuvînt de deschidere

Eugeniu ȘTIRBU,director al Filialei din Chişinău

a IIMDD AIP CSI

СUVÂNT DE DESCHIDEREDoamnelor şi domnilor! Onorată asistenţă!

Bună ziua tuturor!Sincere mulţumiri tuturor participanţilor, care au dat curs invi-

taţiei noastre de a participa la acest forum important, care îşi propu-ne a analiza, sistematiza, concluziona şi a discuta unele propuneri cu referire la tema: „Procese de democratizare în Republica Moldova: realităţi, tendinţe, perspective” reieşind din rezultatele studiului so-cioliogic şi a sondajului efectuat în lunile aprilie-mai împreună cu Institutul de Cercetări Juridice şi Politice al Academiei de Ştiinţe şi Asociaţiei Sociologilor şi Demografilor din Moldova.

În acest context aş dori să aduc sincere mulţumiri partenerilor noştri prezenţi la acest eveniment şi, îndeosebi, conducătorilor aces-tor instituţii: directorului Institutului de Cercetări Juridice şi Politice al AŞM – dlui Valeriu Cuşnir şi preşedintelui Asociaţiei Sociologilor şi Demografilor – dlui Victor Mocanu pentru activitate fructuoasă, care s-a desfăşurat într-o perioadă scurtă şi complicată, dar foarte importantă pentru Republica Moldova.

Trebuie de menţionat că procesele de democratizare au început odată cu proclamarea independenţei Republicii Moldova şi s-au aflat şi se află permanent atât în vizorul Parlamentului, Guvernului, auto-rităţilor publice centrale şi locale, cât şi a partidelor politice, societă-ţii civile, organelor mass-media.

Anume din aceste considerente filiala din Chişinău a Institutului Internaţional de Monitorizarea Dezvoltării Democraţiei, parlamen-tarismului şi respectării drepturilor electorale ale cetăţenilor state-lor-membre ale Adunării Interparlamentare a Comunităţii Statelor Independente şi-a propus să facă o analiză, un bilanţ preventiv al rezultatelor obţinute în acest domeniu foarte important, prin pizma

unui studiu sociologic şi a unui sondaj pe tema: „Procese de demo-cratizare în Republica Moldova: realităţi, tendinţe, perspective”, re-zultatele căruia la finalul conferinţei vor fi distribuite tuturor parti-cipanţilor.

Onorată asistenţă!Aş dori să aduc la cunoştinţa dstră că la conferinţă participă:• Preşedintele comisiei parlamentare, preşedintele delegaţiei

parlamentului RM la AIP CSI – dl Chiril Lucinschi• vicedirectorul Institutului CJP a AŞM – dl Victor Juc• vicepreşedintele CEC dl Ştefan Urîtu• vicedirectorul IIMDD AIP CSI d-l Sergei Karavaev• directorul filialei Kiev al IIMDD AIP CSI dl Alexei Colos

Onorată asistenţă! Stimaţi colegi!La conferinţă au fost invitaţi reprezentanţii şi experţii IIMDD, re-

prezentanţii filialelor din BACU, BIŞKEK, EREVAN şi KIEV al IIMDD AIP CSI, membrii Consiliului Consultativ ai Filialei din Chişinău al IIMDD AIP CSI, savanţi, cercetători ştiinţifici, reprezentanţii partide-lor politice, societăţii civile, mass-media etc. – în total 54 persoane – majoritatea absolută este prezentă.

Deci am putea trece la agenda propriu zisă, dacă nu aveţi alte propuneri de cât de a o aproba, propun spre aprobare şi regulamen-tul conferitei:

– Rapoartele (în total 4) – până la 20 minute fiecare;– Comunicările – până la 7 minute fiecare;– Întrebări şi răspunsuri la raportori după audierea rapoartelor.– O pauză de cafea pentru 20 minute după 2 ore de lucru.

Lucrările conferinţei de finisat la ora 13.30.

Dacă se acceptă atunci permiteţi-mi să ofer câte un cuvânt de salut:– dlui Chiril Lucinschi, preşedinte al Comisiei parlamentare, şef

al delegaţiei Parlamentului RM la AIP CSI;– dlui Victor Juc, vicedirector al Institului CJP al AŞM;– dlui Victor Mocanu, preşedinte al ASDM.

9Cuvînt de salut

Chiril LUCINSCHI,preşedinte al Comisiei parlamentare

cultură, educaţie, cercetare, tineret, sport şi mass-media

Stimaţi participanţi! Onorată asistenţă!Într-adevăr, procesul de democratizare este continuu şi atâta

cât trăim şi cât învăţăm şi cât suntem provocaţi pe parcursul vieţii, atâta timp noi ne autodemocratizăm şi încercăm să democratizăm şi societatea în care trăim. Cu regret, politicienii văd acest lucru altfel decât societatea, deseori, oameni de rând şi desigur cei care din rând nimeresc pe treptele puterii gândesc la fel, adică ca şi puterea, pen-tru că prisma se schimbă, optica se schimbă şi bineînţeles că oricum rămâne percepţia anume a acelora care nimeresc la putere. De-acea vreau să spun că este extrem de important să avem această punte sau această platformă de dialog şi că avem astfel de întâlniri, precum întâlnirea de azi, conferinţa, fiindcă acel schimb de opinii, de expe-rienţă pe care le împărtăşesc fiecare dintre participanţii la prezenta conferinţă este foarte şi foarte preţios.

Vreau să vă spun că Republica Moldova la etapa actuală se con-fruntă cu mai multe provocări, dumneavoastră cunoaşteţi foarte bine ce se întâmplă în regiune în general. Mă refer la situaţia din Ucraina, dar şi la acel proces de integrare europeană care este unul destul de complicat. Mă refer, de asemenea, şi, în primul rând, la acele sondaje pe care le vedem. Lumea puţin este informată şi mai mult este dez-informată şi la acest capitol eu cred că noi trebuie să lucrăm foarte şi foarte bine ca să lămurim oamenilor totuşi care este situaţia reală, ca să cunoască adevărul – de-acea noi astăzi ne-am confruntat cu o mare problemă sau nu mare problemă dar totuşi este o problemă pentru noi toţi când vorbim despre publicitatea politică. Aşa noţiune nu există în Codul audiovizualului şi nici în legea cu privire la publi-citate, este o noţiune cu totul nouă şi deja este înregistrat un proiect de lege la Parlament. Da, el este contradictoriu, putem sa-l dezbatem destul de mult cât este de democratic, nu este democratic, dar cel

puţin, cea ce noi am văzut astăzi sau anul acesta la televizor, vedem anumite intenţii din partea unor mişcări politice să se promoveze într-un fel, eu consider că bineînţeles este o temă de dezbatere şi să vedem care este experienţa şi altor ţări. De ce? Fiindcă publicitatea politică este încurcată cu noţiunea propagandă şi agitaţie şi din acest punct de vedere trebuie să vedem unde există acest hotar, unde exis-tă diferenţă între publicitatea politică şi unde există propaganda şi agitaţia unui partid sau a unor oameni politici.

Este o temă foarte serioasă, fiindcă cunoscând experienţa altor ţări unde publicitatea politică în genere este interzisă în perioada între scru-tine, mi se pare că ar fi bine să discutăm şi noi acest aspect mai mult de-cât atât, din păcate, campaniei electorale la noi nu i s-a acordat niciodată atenţia binemeritată, de aceea ea este continuă. Deci, noi deja trăim o realitate a campaniei electorale tot timpul. Ne întrebăm: de ce? Fiindcă noi înţelegem foarte bine că fiecare mişcare politică vrea să se manifeste în aşa mod ca să influenţeze asupra electoratului de acea acest proces, iarăşi revin la ceea ce am zis, acest proces este continuu.

De acea şi aici tot trebuie să delimităm un pic şi responsabilită-ţile, şi obligaţiile partidelor, ale mişcărilor politice şi a politicienilor, în deosebi, vizavi de ceea ce se întâmplă în ţara vecină, de mesajele lor şi vizavi de viitorul ţării, aşa cum înţeleg ei. Atunci când noi avem păreri diferite, absolut opuse, vectori sau mişcări politice în societa-te, societatea se sfâşie de fapt şi asta nu este bine pentru Republica Moldova, mă refer la statul nostru. De acea orice sondaj, orice abor-dare sociologică este extrem de importantă, ea trebuie să oglindeas-că tabloul real care există în societate. Trebuie fiecare să înţeleagă foarte bine ce trebuie de făcut ca să schimbăm lucrurile în bine. Dar, din păcate, nu putem vorbi de unitatea clasei politice şi acesta este un lucru foarte şi foarte trist pentru că având în vedere că multe alte state au trecut prin diferite experienţe totuşi clasa politică ajunsese la un numitor comun.

Cu regret, noi încă n-am ajuns la această maturitate ca şi clasa politică să ajungă la un numitor comun în privinţa perspectivei ex-terne, perspectivei europene din ţara noastră.

Stimaţi participanţi, Vă doresc o zi cât mai constructivă, să dis-cutaţi mai multe întrebări fixate în ordinea de zi, ele sunt foarte in-teresante şi repet, ar fi foarte interesant să cunoaştem şi experienţa dumneavoastră. Eu vă mulţumesc foarte mult pentru atenţie şi vă doresc o zi bună în continuare.

11Cuvînt de salut

Victor JUC, doctor habilitat în politologie,

profesor, cercetător, vice director ICJP

Onorată şi distinsă asistenţă!Daţi-mi voie şi mie să vă salut din numele direcţiei institutului

de Cercetări Juridice şi Politice al Academiei de Ştiinţe a Moldovei, personal a domnului director doctor habilitat Valeriu Cuşnir, care a ţinut mult să fie prezent la această conferinţă, dar din motive de să-nătate nu a putut să ne onoreze. Vreau să exprim opinia că acest fo-rumul ştiinţific important, cu participare internaţională va, fi de bun augur, pentru că institutul nostru a stabilit o cooperare fructuoasă cu filiala din Chişinău a Institutului Internaţional de Monitorizare a Dezvoltării Democraţiei condus de domnul Eugeniu Ştirbu. Am orga-nizat câteva acţiuni în comun, inclusiv şi acţiunea de astăzi, pe viitor preconizăm să desfăşurăm un concurs a tinerilor cercetători, care vor prezenta eseuri în materie respectării drepturilor omului în ma-teria promovării parlamentarismului.

Institutul nostru acordă prioritate, în cercetările ştiinţifice, vec-torului european al politicii externe a Republica Moldova asociat cu modernizarea statului şi a economiei, dar întotdeauna am realizat cercetări ştiinţifice şi în alte direcţii ale politicii externe, inclusiv cea euro-asiatică, nu numai din necesitatea de a identifica acei factori care ne unesc datorită şi apartenenţei la un trecut istoric comun, dar şi a identifica acele mecanisme pentru promovarea reformelor şi a modernizării. Genericul conferinţei de astăzi este unul foarte esenţi-al, dacă pornim de la faptul că la sfârşitul anilor ’80 ai secolului tre-cut zeci de mii de oameni luptau nu numai pentru renaştere şi eman-cipare naţională, dar şi pentru democratizarea sistemului politic, pentru formarea unei economii funcţionale de piaţă a unei societăţi deschise în care oamenii să poată circula liber în spaţiul european în plin proces de unificare. Spre regret, mai multe aşteptări nu au putut

fi realizate. Cauzele sunt multiple şi consider, că prin dialogul pe care astăzi îl vom avea, vom determina atât unii factori care nu au permis avansarea mai accelerată a statului şi societăţii Republica Moldova, dar şi vom identifica unele perspective pentru că Republica Moldova, prin vocaţia poporului său, merită să fie un stat european contempo-ran din secolul XXI.

Daţi-mi voie încă odată să-mi exprim sincera satisfacţie şi gra-titudine pentru cooperarea pe care o avem şi să ne dorim succese în valorificarea ştiinţifică a unui proces foarte important cum se nu-meşte democraţia. Vă mulţumesc!

Victor MOCANU,dr. în sociologie,

ICJP, preşedinte al ASDM

Multstimate dle director, multstimaţi colegi, stimaţi colegi din Federaţia Rusă, din Ucraina! Este deja o tradiţie că Asociaţia Sociologilor şi Demografilor din RM să conlucreze cu Comisia Electorală Centrală încă din timpul când dl Eugeniu Ştirbu era con-ducătorul acestei comisii şi vreau să vă spun că noi am desfăşurat câ-teva studii sociologice şi, mai ales ,ceea ce ţine de activitatea în ora-şul Chişinău, deoarece cunoaşteţi că în anul 2005 au fost întreprinse trei tentative de a alege primarul general al municipiului Chişinău şi acest lucru nu era posibil de realizat. Atunci Comisia Electorală Centrală a recurs la ajutorul sociologilor. Împreună cu politologii, ju-riştii şi cercetătorii din cadrul Academiei de Ştiinţe, noi am contribu-it esenţial la soluţionarea acestei probleme.

Am publicat câteva monografii şi aceasta deja a devenit o tra-diţie şi vreau să menţionez că conferinţa de astăzi este pentru noi o sărbătoare. Noi şi la această conferinţă am venit cu publicaţii refe-ritor la procesele de democratizare în Republica Moldova şi aş vrea sa-i dăruiesc dlui director Eugeniu Ştirbu o carte recent apărută, care se numeşte „Cărpineni – un sat din valea Lăpuşnei” şi fără a face publicitate acestei cărţi, vreau să menţionez că ceea ce discutăm noi

12

astăzi, ca o radiografie se conţine şi-n această carte, deoarece capito-lul doi este scris de sociologi şi este întitulat „Cărpinenii la răscrucea destinelor, făuritori ai societăţii democratice” şi este vorba despre opinia publică privind sistemul electoral şi calitatea campaniei elec-torale, Cărpineni între opţiunea europeană şi euro-asiatică, nivelul de informare, atitudinea faţă de mass-media încrederea în institu-ţiile sociale şi atitudinea faţă de situaţia politică. Dle Eugen Ştirbu, vreau să vă înmânez această carte şi să vă doresc succese dstră şi succese conferinţei noastre.

Mulţumim! Trecem la agenda conferenţei!

Eugeniu ȘTIRBU,director al Filialei Chişinău

a IIMDD AIP CSI

DEZVOLTAREA PROCESELOR DEMOCRATICE ÎN REPUBLICA MOLDOVA: ASPECTE SOCIALE

Onorată asistenţă! Doamnelor şi domnilor! Stimaţi colegi!Cuvântul „democraţie”, a fost şi va rămâne, probabil, cel mai

popular printre popoare şi politicienii din întreaga lume. Astăzi în Republica Moldova, nu există nici un partid nici o mişcare social-po-litică cât de cât influentă, care ar spune că nu exercită democraţie, care folosesc acest termen departe de obiectivele de democraţia ade-vărată.

Anii de independenţă ai Republicii Moldova au determinat schimbări importante în toate domeniile vieţii cetăţenilor. Transfor-mările sociale au avut loc pe fundalul crizei economice, astfel pro-dusul social brut s-a redus cu mai bine de jumătate. A crescut brusc rata şomajului, s-a redus considerabil nivelul veniturilor, a avut loc degradarea infrastructurii sociale, s-a înrăutăţit starea de lucruri în sistemul învăţământului, ocrotirii sănătăţii, culturii, s-au accentuat problemele legate de securitatea personală.

O bună parte dintre noile probleme apărute sunt legate de pro-cesele de globalizare, de deschiderea hotarelor ţării (criza financia-ră, emigrarea ilegală, traficul de persoane etc.).

Pe tot parcursul acestei perioade de independenţă, salariul me-diu lunar a constituit mai puţin de jumătate din bugetul coşului de consum al populaţiei.

În cadrul structurii sociale s-a intensificat diferenţierea, au apă-rut bogaţi şi săraci.

Tranziţia spre economia de piaţă a păstrat tendinţa negativă a indicatorilor principali ai pieţei forţei de muncă. Creşterea număru-lui şomerilor, nivelul scăzut al ocupării forţei de muncă, migraţia in-

14 Eugeniu ŞTIRBU 15Dezvoltarea proceselor democratice în Republica Moldova: aspecte sociale

tensă a forţei de muncă şi sporul negativ al populaţiei afectează grav oferta forţei de muncă. Ca rezultat al scăderii nivelului de ocupare şi creşterii ratei şomajului, a crescut considerabil numărul persoanelor aflate în căutarea unui loc de muncă.

Ca urmare a reducerii numărului locurilor de muncă vacante, si-tuaţia pe piaţa muncii s-a agravat, iar statul are capacităţi reduse de angajare a cetăţenilor. Rămâne pronunţată diferenţierea nivelului de salarizare în aspect ramural, se păstrează dezechilibrul între cererea şi oferta forţei de muncă. Situaţia este agravată şi de nivelul scăzut de pregătire a forţei de muncă.

În consecinţă, s-a produs dezamăgirea populaţiei cu privire la reformele sociale, pierderea sentimentului de protecţie socială, a în-crederii în ziua de mâine şi, potrivit rezultatelor studiului sociologic efectuat, dezamăgirea faţă de idealurile democraţiei.

Este necesar de menţionat că condiţiile economice şi de trai influenţează direct comportamentul uman, în funcţie de atitudinea faţă de ele.

Aş dori să accentuez faptul că pe noi ne-a preocupat situaţia pro-blemelor sociale în dezvoltarea proceselor democratice din ţară în baza analizei şi evaluării datelor obţinute în urma desfăşurării son-dajelor de opinii efectuate în perioada anilor 2008-2014 şi a studiu-lui sociologic şi a sondajului de opinii efectuat la comanda instituţiei noastre de către Asociaţia Sociologilor şi Demografilor din Moldo-va în perioada aprilie–mai 2014, în baza unei selecţii naţionale re-prezentative (au fost chestionaţi 1186 de respondenţi, circa 200 de funcţionari publici, 6 focus-grupuri în 72 de localităţi din 12 regiuni geografice marja de eroare nu a depăşit +-3.0% care permite, într-o oarecare măsură, completarea golurilor existente. Despre metodolo-gie şi alte procese care au avut loc în perioada efectuării sondajului sociologic şi a sondajului de opinii va vorbi dl Victor Mocanu, preşe-dintele ASDM.

Eu aş dori să vă prezint succint unele opinii ale cetăţenilor ce se referă la aspectele sociale în dezvoltarea proceselor democratice în Republica Moldova, reieşind din rezultatele acestui sondaj sociologic.

Aşa dar, după cum cunoaşteţi, nu este nici un secret că starea so-cială depinde de dezvoltarea economiei naţionale şi după cum vedeţi:

1) La întrebarea „Consideraţi că reformele din ţara noastră sunt eficiente sau nu?” prevalează răspunsul NU – respondenţii 65.5% şi experţii – 68.6 % .

2) Aceste răspunsuri sînt confirmate, reieşind din analiza son-dajelor privind direcţia (greşită sau bună) în 2008 – 53.1% greşită şi doar 23.5 % direcţie bună – 2009 53.7% şi 19.3% 2010 59.8 şi 19.9 2012 – 63.3 – 14.6, iar acum – 62.0 şi 25 – un mic progres este, dar!!!

3) O dovadă în plus sunt indicii privind situaţia economică din RM 2008 – nemulţumiţi –60.5%, 2010 – 66.8, 2012 – 72.1% şi astăzi avem 57.7 % şi mulţumiţi de la 4.3% în 2008, la 4.4 % în 2014.


4) Răspunsurile la întrebarea: „Consideraţi că reformele din ţara noastră contribuie la democratizarea societăţii?”„DA” – respondenţii – 33.7%, experţii – 33.0%. „NU” – respondenţii – 43.5 şi 52.4% – experţii.

5) Din toate acestea reiese şi atitudinea cetăţenilor faţă de schimbările care s-au produs în viaţa societăţii pe parcursul ultimi-lor 3 ani. Din cadrul experţilor răspunsul „rău” au dat: în economie – 50.3%, în politica internă – 46.1%, în ştiinţă – 45,0%, în învăţământ –37.2%, în medicină – 38.6% şi în cultură – 36.6% etc. La fel „rău”au

apreciat situaţia în diferite domenii şi respondenţii: în economie – 43.9%, în ştiinţă – 52.4%, în medicină – 45.9%, în politica internă – 48.2% şi în cultură – 39.2% etc.

foarte bune bune rele foarte releR. Ex. R. Ex. R. Ex. R. Ex.

În sfera economică a satului 1,1 1,6 35,7 19,9 43,9 50,3 19,3 28,3

În sfera economică a oraşului 3,7 4,2 39,8 29,8 37,9 49,7 18,7 16,2

În sfera politicii interne 2,9 1,6 29,9 22,5 48,2 46,1 19,0 29,8În ştiinţă 2,3 3,7 52,4 29,3 32,6 45,0 12,7 22,0În învăţământ 4,0 4,2 40,4 30,9 41,0 37,2 14,6 27,7În cultură 2,9 2,6 47,2 38,2 39,2 36,6 10,7 22,5În medicină 3,2 2,1 33,4 28,3 45,9 38,7 17,5 30,9În sfera politicii externe 6,1 8,9 35,9 35,1 39,5 28,3 18,5 27,7Combaterea corupţiei 2,2 4,7 16,4 13,6 42,1 31,9 39,3 49,7Soluţionarea conflictului transnistrean 1,2 2,1 10,2 8,9 49,5 39,3 39,2 49,7

6) Confirmă spusele de mai sus, analiza următoare a sondajelor efectuate pe chestiunea: „Consideraţi că reformele din ţara noastră sunt eficiente sau nu?” Răspunsul „DA” în 2008 –25.2%, în 2010 – 28.3% şi acum 20.3% . Răspunsul „NU” – în 2008 – 52%, 2010 – 51.3%, acum – 65.5%.


7) La întrebarea: „Cum credeţi, în ce condiţii politicile statului şi reformele efectuate în ţară ar trebui să satisfacă necesităţile cetă-ţenilor?” 65.7% au răspuns că ar trebuie să realizeze reforme nu de formă, dar cu schimbări adevărate, 63,5% – reforme orientate spre cetăţeni, 59.1% – să nu deservească interesele personale şi 33.4 % – conform standardelor europene.

8) În privinţa deciziei corecte sau incorecte a creării unei eco-nomii de piaţă independentă de stat pentru viitorul RM, analiza son-dajelor demonstrează că în 2008 – 33.8% au considerat că a fost de-cizie corectă, iar în 2014 – 23.1%. În 2008 –33.3% au considerat că decizia este incorectă şi – 62.2 % acum.

9) La întrebarea: „Credeţi Că ?”

Credeţi că? Sunt de acord

Nu sunt de acord Nu ştiu

Statul trebuie să stabilească preţurile pentru produsele alimentare. 73,7% 11,6% 14,7%

În ţara noastră trebuie să existe proprietatea privată asupra pământului. 59,3% 15,4% 25,3%

Guvernul trebuie să ofere un loc de lucru oricărei persoane, care are nevoie. 89,30% 3,80% 6,90%

Este necesar de a proteja economia naţională de firmele străine, de a proteja producătorul autohton.

67,50% 9,50% 23,00%

Statul trebuie să limiteze veniturile oamenilor bogaţi. 50,50% 21,80% 27,70%

Economia de piaţă nu este viabilă pentru Moldova. 27,0% 22,7% 50,3%

Moldova trebuie să atragă investitorii străini. 69,3% 11,2% 19,5%

Din cauza problemelor economice femeile au ajuns într-o situaţie mai grea decât bărbaţii.

63,1% 14,2% 22,7%

Alegerile nu vor schimba nimic in ţară. 35,4% 27,5% 37,1%

10) La întrebarea „Ce vă îngrijorează în prezent mai mult?” – şi respondenţii, şi experţii au menţionat – corupţia – 66% şi 55%, şo-majul – 32% şi 25%, viitorul copiilor – 21% şi 22%, emigrarea masi-vă – 14% şi 12%, criminalitatea – 11 şi 17 etc.

În primul rând

În al doilea rând

În al treilea rând Total % Rangul

R. Ex. R. Ex. R. Ex. R. Ex. R. Ex.Creşterea preţurilor la produsele alimentare şi la serviciile comunale.

35,6 21,5 20,9 22,0 9,6 5,2 66 49 I II

Salariile mici. Pensii şi in-demnizaţii mici pentru bă-trâni şi invalizi.

18,3 24,1 20,6 18,8 10,3 11,5 49 55 II I

Corupţia funcţionarilor de toate nivelurile. 16,8 20,9 10,5 9,4 7,9 5,2 35 36 III

Şomajul. 7,2 7,3 14,8 8,4 9,5 9,4 32 25 IVViitorul copiilor. 5,2 3,7 4,9 7,3 11,3 10,5 21 22 V


Emigrarea masivă a populaţiei peste hotare. 2,0 1,0 4,0 4,7 7,5 6,3 14 12 VI VII-

VIIIBlocarea exporturilor moldoveneşti pe piaţa Fe-deraţiei Ruse (ca în cazul embargoului la vinuri).

3,7 2,6 4,2 2,6 2,8 3,1 11 8

VII-VIII-

IX

XIII-XIV

Criminalitatea, infracţiunile, lipsa de securitate. 1,9 4,2 3,5 6,3 5,4 6,8 11 17 VI

Expulzarea gasterbaiterilor moldoveni care lucrează în Federaţia Rusă.

1,5 2,1 3,2 1,6 6,7 4,2 11 8 XIII-XIV

Boala, epidemiile. 1,0 1,6 2,6 4,2 4,2 3,7 8 9

X-XIPericolul ca protestele opoziţiei să ducă la ciocniri violente de stradă.

1,0 1,6 2,2 1,6 4,4 6,3 8 9

Calamităţile naturale. 1,7 1,6 0,9 2,6 4,5 2,6 7 7 XII XVTensionarea relaţiilor interetnice din republică, funcţionarea limbilor.

0,9 2,1 2,1 4,2 3,0 2,6 6 9 XIII XII

Suspendarea furnizării gazelor din Rusia. 0,7 - 1,6 1,0 2,9 2,6 5 4

XIV-XV

XVII

Dispariţia Republicii Moldova ca stat independent.

0,8 2,6 0,6 3,1 3,2 5,2 5 11 IX

Evenimentele din Ucraina. 0,3 2,1 1,9 1,6 1,8 8,4 4 12XVI-XVII

VII-VIII

Pierderea regiunii transnis-trene. 0,2 0,5 0,9 - 2,7 2,1 4 3 XVIII

Referendumul consultativ desfăşurat în Găgăuzia. 0,3 0,5 0,3 - 1,8 4,2 2,4 5 XVIII XVI

11) Răspunsurile respondenţilor şi experţilor la întrebarea: „Cum apreciaţi veniturile actuale ale familiei dvs?” au mari divergenţe.

„Că nu le ajung surse pentru strictul necesar” au răspuns 38.6% din respondenţi şi 17.8% din experţi. „Că le ajung surse pentru stric-tul necesar, au răspuns 35.5% din respondenţi şi 45.5% din experţi

„Nu ajung pentru un trai decent” – respondenţi –17.4%, experţi – 24.1%.

Reuşesc să procure bunuri scumpe restrângând alte domenii 7.6% din respondenţi şi 8.9% din experţi. Au de toate 0.9 din res-pondenţi şi 3.5% din experţi.

Respondenţi ExperţiNu ne ajung nici pentru strictul necesar. 38,6% 17,8%Ne ajung numai pentru strictul necesar. 35,5% 45,5%Ne ajung pentru un trai decent, dar nu ne permitem cumpărarea unor bunuri mai scumpe. 17,4% 24,1%

Reuşim să cumpărăm şi unele bunuri mai scumpe, dar cu restrângeri în alte domenii. 7,6% 8,9%

Reuşim să avem tot ce ne trebuie, fără să ne limităm la ceva. 0,9% 3,5%

NŞ/NR 0,8% 0,2%

12) La întrebarea „Apreciaţi, vă rog, cum este viaţa oamenilor din localitate în prezent şi cu un an în urmă.

Aproximativ la fel au apreciat 45.2%, ceva mai proastă – 25.8%, mult mai proastă – 15.8% şi doar circa l0.8 % consideră că viaţa în localitate a devenit mult mai bună.

13) La întrebarea: „Credeţi că corupţia este larg răspândită în orga-nele de conducere?”„DA” au răspuns 81.4%, „ NU” – 10.9% şi „nu ştiu” – 7.7%


14) La întrebarea: „Cum credeţi, cât de bine ar fi pentru cetăţenii RM...”

– 74.9% au răspuns – foarte bine, dacă guvernul ar oferi locuri de muncă celor care au nevoie.

– 73.2% au răspuns – foarte bine să aibă un conducător puternic, neinfluenţat de Parlament şi alegeri.

– 65.7% – ca statul să stabilească preţurile la produsele alimentare.– 50.3% – ca statul să limiteze veniturile oamenilor bogaţi şi săraci. – 46.3% – să avem un sistem politic democrat.

15) Cât de mulţumit sunteţi în general de felul în care trăiţi? –nu prea mulţumiţi sunt 32.3%, deloc nu sunt mulţumiţi – 17.8%, nici mulţumiţi şi nici nemulţumiţi – 24.9% şi doar 19.7% sunt mulţumiţi şi foarte mulţumiţi.

16) O dinamică pozitivă ne demonstrează analiza datelor sonda-jelor din 2008, 2009, 2010 cu excepţia anilor 2011-2012 .

17) Analizând rezultatele sondajelor efectuate în perioada ani-lor 2008 – 2014, la întrebarea: „Cât de mulţumit sunteţi de banii pe care îi aveţi?” Indicile raspunsurilor totalmente nemulţumit primite în 2008 la nivel de 83.2%, au crescut în anii 2009, 2010, 2011 până la 85.2% în 2012 chiar până la 90.7%, scăzând în 2013 până la 85.3% şi acum iarăşi a crescut până la 89.6 %. Aceşti indici trebuie într-un mod foarte serios luaţi în calcul la elaborarea politicilor sociale pen-tru anul 2015.

18) Această concluzie reiese şi din răspunsurile primite de la respondenţi şi experţi la întrebarea: „Cum credeţi, va fi viaţa în RM în următorii 2 ani?”„Mult mai bună”au răspuns 9.5% din respondenţi


şi 6.3% din experţi; „puţin mai bună” – respondenţi – 34.2% şi 37.2% experţi; „puţin mai rea” – respondenţi –18.4, experţi –18.3; „mult mai rea” – respondenţi –13.7 şi experţi – 16.8 % .

19) Deci, speranţa şi optimismul totuşi prevalează, această se confirmă şi în rezultatele primite la întrebarea: „Dacă ar fi posibil şi uşor pentru dstră, aţi pleca să locuiţi permanent în altă ţară, sau aţi rămâne să locuiţi în RM?”

Din cele expuse mai sus putem concluziona următoarele:- optimismul cetăţenilor şi speranţa încă persistă;- situaţia economică în care se află Republica Moldova, nu poa-

te să nu afecteze în mare măsură sfera socială;- multiplele probleme sociale care au existat cu 10-15 ani în

urmă nu au dispărut, dar, cu părere de rău, s-au acutizat, şi în consecinţă au contribuit la deteriorarea principalelor carac-teristici sociale;

- reducerea populaţiei, în special, a celei active şi ocupate; - aprofundarea tendinţelor negative în procesele demografice; - creşterea şomajului; - sporirea şi creşterea unei diferenţieri nejustificate a venituri-

lor diverselor grupuri social-demografice ale populaţiei.

Pentru depăşirea acestei situaţii este necesar, în primul rând, de a ridica responsabilitatea tuturor şi, în primul rând, a celor patru puteri în stat (legislativă, executivă, judecătorească şi mass-media) tuturor organelor de stat centrale şi locale, societăţii civile, tuturor cetăţenilor în vederea stabilizării şi relansării economice a ţării, prin promovarea politicilor de stimulare economică şi a celor cu caracter social, susţinute de reforme care să asigure o calitate mai bună a vie-ţii tuturor cetăţenilor.

În final – în prezent există multe studii sociologice dedicate transformărilor social-economice şi dezvoltării proceselor democra-tice, adică avem un bogat material empiric, menit să caracterizeze situaţia socială şi economică în cadrul Comunităţii Statelor Indepen-dente.

Folosindu-mă de ocazia că la acest eveniment asistă dl Karavaev – vice Directorul IIMDD AIP CSI vin cu o propunere: Poate ar fi cazul de format un grup de lucru la nivelul Institutului pentru elaborarea unei concepţii unice, durabile, cu privire la legităţile dezvoltării sociale şi dezvoltării democraţiei în spaţiul Comunităţii Statelor Independente şi prezentarea către discuţii în comisiile respective ca mai apoi de pre-zentat la una din sesiunile Adunării Interparlamentare.

MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE !

27Democratizarea sistemului politic din Republica Moldova în contextul valorificării opţiunii europene

Victor JUC doctor habilitat în politologie,

profesor cercetător, vice director ICJP

DEMOCRATIZAREA SISTEMULUI POLITIC DIN REPUBLICA MOLDOVA ÎN CONTEXTUL

VALORIFICĂRII OPŢIUNII EUROPENE

Stimaţi colegi, datele expuse referitor la procesele de demo-cratizare a sistemului politic şi a societăţii din Republica Moldova denotă doi factori care sunt determinanţi. În primul rând, una din priorităţile oamenilor este democratizarea sistemului politic, pentru că nu poţi să ai un nivel relativ înalt de trai în condiţiile unui sistem nedemocratic, nefuncţional şi neperformant. Al doilea aspect vizea-ză starea nivelului de trai al oamenilor, ori axiomatică este ideea că într-o societate în care predomină sărăcia, democraţia este foarte greu de identificat. Democraţia şi sărăcia sunt incompatibile, dar aş adăuga o precizare – prin sărăcie, când se indică incompatibilitatea, se are în vedere un segment mic, nu un segment mare, precum este în Republica Moldova.

Sistemul politic din Republica Moldova în aspect istoric a fost edificat pe două căi: prima cale a vizat acomodarea instituţiilor exis-tente la noile împrejurări, a doua cale a vizat crearea unor instituţii noi care în perioada ex-sovietică nu s-au regăsit, deoarece nu erau prevăzute prin legislaţia din acel timp. Un asemenea hibrid legat de acomodarea şi ajustarea unor instituţii a contribuit la faptul că în Republica Moldova, la capitolul funcţionalitatea instituţiilor puterii de stat, se află în coada listei statelor europene, chiar în pofida fap-tului că au fost realizate mai multe reforme structurale, menite să contribuie la sporirea eficienţei. Să nu uităm că trei din cele patru criterii de preaderare la Uniunea Europeană vizează aspectele po-litico-juridice şi numai unul e cel economic. Dacă ne vom referi la fiecare în parte, vom observa că discrepanţele şi decalajul de acea

linie permisibilă este destul de mare, în dependenţă sau în funcţie de diferite capitole. Noi nici pe departe nu putem spune că în Republica Moldova se respectă criteriul de la Madrid, din decembrie 1995, cu privire la buna guvernare, deşi un factor foarte important vizează procesul de negocieri pe marginea acordului de asociere.

În opinia mea, în Republica Moldova, în România, dar şi în alte state din acest spaţiu, un rol important revine factorului extern, abordat în calitate de catalizator al procesului de reformă. Pentru că în linii mari clasa politică din Republica Moldova, indiferent de coloratura politică, nu se angajează în reforme profunde, însoţite de costuri importante, chiar de pierderea popularităţii electorale, pen-tru că nu încearcă să-şi asume riscurile care sunt taxate la electorală. Vedem exemplul emblematic în România, acel guvern al partidului democraţiei liberale din anii 2009-2011 care şi-a asumat mai multe acţiuni nepopulare şi electoratul nu a ezitat sa-l taxeze.

Este axiomatică deja ideea că în Republica Moldova reformele au întârziat şi-au întârziat cu mult. Probabil, cauza principală este factorul subiectiv, calitatea elitelor politice care mai degrabă a mimat aceste reforme decât le-a realizat eficient. Cred că nu voi surprin-de pe nimeni spunând că şi vizavi de actuala guvernare instaurată în urma alegerilor din 29 iulie 2009 aşteptările au fost cu mult mai mari decât rezultatele obţinute. Nu este întâmplător că la acel scru-tin electoral au participat foarte mulţi conaţionali stabiliţi peste ho-tare, pentru că încărcătura acelui scrutin a fost una determinantă, aşteptările oamenilor au fost foarte mari.

Actuala guvernare este o continuare a Alianţei 1, a Alianţei 2, chiar dacă au fost alegeri anticipate şi s-a realizat o continuitate. Fiindcă în ultimă instanţă componenţele alianţelor, celor trei co-aliţii, nu sunt atât de importante în contextul că vectorul strategic şi priorităţile strategice au fost în linii mari similare. Dacă e să ne referim la alte două criterii de preaderare, aş spune că cel ce vi-zează respectarea drepturilor omului în ultimul timp într-adevăr a înregistrat îmbunătăţiri substanţiale şi aş vorbi aici, în primul rând, despre descentralizarea mass-mediei, când fiecare cetăţean al Republica Moldova poate liber să-şi exprime opiniile, inclusiv în spaţiul public. În acelaşi context se include şi mult mediatizata lege cu privire la egalitatea şanselor care a demonstrat că Republica Moldova doreşte să se ralieze la valorile democratice, dar păs-trându-şi tradiţiile care sunt, or, procesul de apropiere de Uniunea

28 Victor JUC 29Democratizarea sistemului politic din Republica Moldova în contextul valorificării opţiunii europene

Europeana nici pe departe nu presupune că noi trebuie să refuzăm la tradiţiile noastre.

Important este să se negocieze, să se demonstreze că unele va-lori sunt perene pentru cetăţenii Republica Moldova. La capitolul funcţionalitatea instituţiilor puterii de stat, desigur, restanţele sunt cu mult mai mari, pentru că s-a aşteptat un proces de reformă, dar doi ani alianţele le-au pierdut pentru că s-au aflat în imposibilitate, alături de alte forţe parlamentare, de a alege preşedintele Republica Moldova şi vreau să reamintesc că 16 martie 2016 nu este chiar atât de departe şi nu este exclusă posibilitatea ca Republica Moldova să se pomenească din nou într-un impas care să perpetueze. Republica Moldova are nevoie de şef de stat, mulţi spuneau că ponderea lui este mai puţin importantă sau mai puţin sesizabilă. Este absolut greşit, pentru că în plenitudinea funcţionalităţii tuturor instituţiilor puterii de stat capacitatea lor de funcţionalitate este cu mult mai mare.

S-a aşteptat mult de la guvernare – că se va recurge la reforme atât a administraţiei publice centrale, într-o anumită măsură, poate şi o reformă administrativ-teritorială, ceea ce nu s-a realizat şi cred că, în urma alegerilor preconizate pentru toamna anului acesta, vi-itoarea guvernare va avea foarte mult de făcut la capitolul reforma democratică, inclusiv a elementelor definitorii ale instituţiilor pute-rii de stat.

În Republica Moldova este o părere greşită printre electorat cum că sunt prea multe partide. Eu consider că nu este atât de rele-vant că sistemul de partide din Republica Moldova este unul atomi-zat, folosind clasificarea lui Giovani Sartore. Altă problemă cu mult mai importantă este caracterul şi ponderea partidelor politice din Republica Moldova, or, în mare parte se perpetuează acea tradiţie clădită încă la începutul anilor ’90. Partidele din Republica Moldova sunt partide ale liderilor, ale preşedinţilor şi odată cu scăderea din diferite motive a reitingurilor preşedinţilor şi partidele pierd din ponderea lor electorală. Exemple sunt foarte multe şi cred că un fac-tor important ar fi începerea finanţării partidelor politice din buge-tul de stat. Să ne amintim că această prevedere se conţine în legea cu privire la partide din 20 decembrie 2007, dar de câteva ori a fost amânată, invocându-se diferite pretexte, or, partidele politice vor pu-tea să devină un factor cu mult mai important în viaţa politică atunci când ele vor fi susţinute din punct de vedere financiar. Eu mai puţin percep acele date ale cercetărilor sociologice care presupun că oa-

menii nu au încredere în partide, cifrele indicând circa 20% şi au foarte mare încredere în alte instituţii.

Dacă oamenii nu au încredere în partidele politice, atunci nu ar trebui să le voteze şi ar trebui sa-şi deie opţiunile pentru candidaţii independenţi, aşa numiţi independenţi, ori nici unul dintre ei nu a înregistrat un scor care să-i permită să acceadă în forul legislativ su-prem. Stimaţi colegi, sistemul politic din Republica Moldova în con-tinuare este unul tranzitoriu, chiar dacă nu se vorbeşte ca înainte, dar, totuşi se continuă acea tranziţie şi este departe de a fi finalizat. Vom observa, că sfârşitul tranziţiei nu a fost anunţată nici în mod oficial, nici în mod neoficial şi importanţa modernizării sistemului politic este evidentă, iar modernizarea poate să se realizeze numai prin valorificarea vectorului european în contextul care l-am evocat mai sus, importanţa factorului extern asupra procesului de reformă. Când se spune, mai întâi să ne pregătim, apoi să realizăm integra-rea europeană, opinia mea este cu totul alta: dar când noi ne vom pregăti, când vom corespunde acelor standarde, dacă, spre exemplu, agricultura nici măcar nu reprezintă o prioritate strategică în pro-gramul de guvernare, fiind axiomatică ideea că Republica Moldova este o ţară agrară.

Numai prin suportul european, consider, vom putea ca să pro-movăm şi să susţinem acele reforme de modernizare, pentru că un lucru este să realizezi sau să faci o reformă, iar alt lucru este ca să o susţii. Ne aducem aminte de falimentul într-o anumită măsură a reformei administrativ-teritoriale, când instituţiile de nivelul doi şi de nivelul întâi practic nu au fost susţinute financiar, prerogativele s-au acordat, iar suportul financiar nu, din această cauză şi a fost o neîncredere faţă de aceste reforme, ori modernizarea trebuie să fie realizată, asumată şi susţinută. Numai în asemenea condiţii vom pu-tea spune că sistemul politic din Republica Moldova este unul care corespunde standardelor de funcţionalitate în conformitate cu pre-vederile achiului comunitar.

Eu vă mulţumesc!

31Tendinţe actuale în stratificarea politică din Republica Moldova

TENDINŢE ACTUALE ÎN STRATIFICAREA POLITICĂ DIN REPUBLICA MOLDOVA

Stimaţi colegi!Dezvoltarea sistemului politic în fiecare ţară comportă un an-

samblu de caracteristici care se identifică prin nivelul de dezvoltare al instituţiilor sociale, eficienţa procesului de guvernare, gradul de im-plicare al cetăţenilor în procesele politice ale societăţii, factorii sociali cu impact asupra activismului electoral. În societăţile de tranziţie, ade-sea coexistă elemente ale unor forme diverse de organizare a puterii, datorită faptului că multe etape de dezvoltare a procesului politic au un caracter nefinalizat (transformări în domeniul legislativ, restruc-turarea instituţiilor sociale fundamentale, formarea unui sistem nou de valori sociale ş.a.). Din această cauză este destul de problematic de a vorbi despre o formă concretă de dezvoltare politică în perioa-da transformărilor date. Eficienţa acestui proces poate fi determinată drept sporirea abilităţilor sistemului politic de a se adapta la condiţiile sociale aflate în schimbare (cerinţele diverselor grupuri sociale, noul raport dintre puterea şi resursele guvernanţilor), majorând posibili-tăţile elitei politice şi ale cetăţenilor de rând de a-şi îndeplini funcţiile specifice ce ţin de gestionarea societăţii şi a statului [1, p. 425].

Pentru studierea interdependenţei proceselor economice, poli-tice şi sociale în Republica Moldova, precum şi influenţei diferitelor caracteristici social-demografice şi personale asupra formării ori-entărilor sociale şi politice ale populaţiei, Asociaţia Sociologilor şi Demografilor din Republica Moldova a efectuat în perioada 20 apri-

lie – 5 mai 2014 un sondaj de opinii pe un eşantion de 1186 res-pondenţi din 72 de localităţi, reprezentativ pentru populaţia adultă a Republicii Moldova, exclusiv regiunea transnistreană, cu o eroare maximală de + 3,0%. Cercetarea a cuprins mai multe blocuri de în-trebări, care reprezintă câte un set de factori ce influenţează, într-un fel sau altul, asupra proceselor democratice din Republica Moldova.

Primul compartiment al studiului este dedicat cercetării caracte-risticilor social-economice ale modului de viaţă, care reprezintă un grup de factori obiectivi şi foarte inerţi, ce reacţionează slab sau cu întârziere la acţiunea altor factori externi. Nivelul scăzut de trai al moldovenilor poate fi ridicat doar printr-o dirijare extrem de eficientă a micilor resur-se de care dispunem. Însă, acest lucru nu i-a reuşit nici unei guvernări de după independenţă. Astfel, în prezent majoritatea respondenţilor (62%) consideră că evenimentele din interiorul ţării se desfăşoară într-o direcţie incorectă, 26% sau aproape fiecare a patra persoană – într-o direcţie corectă, alte 12% – nu ştiu. O asemenea distribuire a răspunsu-rilor denotă mai degrabă o atitudine negativă privind direcţia de dezvol-tare pentru care pledează autorităţile Republicii Moldova. 2/3 din po-pulaţie (66%) consideră că reformele din ţara noastră nu sunt eficiente şi doar 1/5 (20%) le apreciază pozitiv. Este destul de mare procentul celor care n-au fost în stare să dea un răspuns concret (14%). Doar circa 1/3 dintre cetăţeni consideră că reformele efectuate în ţară contribuie într-o măsură mare sau foarte mare la dezvoltarea democraţiei, 44% sunt de părere că reformele nu înlesnesc evoluţia acesteia, iar circa ¼ nu şi-a format punctul de vedere la acest subiect.

În rândul populaţiei provoacă nemulţumiri modalităţile de abor-dare a problemelor ţării de către guvernanţi. Astfel, 89% dintre res-pondenţi apreciază negativ schimbările care s-au produs pe parcur-sul ultimilor doi ani în soluţionarea conflictului transnistrean, 81% – în combaterea corupţiei, 67% – în domeniul politicii interne. Cele mai palpitante schimbări au fost sesizate în domeniul ştiinţei – 55%, culturii – 50%, în educaţie şi în sfera economică a oraşului – 44%, în domeniul politicii externe – 42%. Doar 31% dintre respondenţi con-sideră că actuala guvernare este în stare să schimbe lucrurile spre bine, aproximativ de două ori mai mulţi (60%) – sunt sceptici în acest sens, iar fiecare al zecelea intervievat nu s-a putut pronunţa la subiect. Problemele de care cel mai des populaţia este îngrijorată sunt: creş-terea preţurilor la produsele alimentare şi resurse energetice (66%), salariile şi pensiile mici (49%) şi corupţia funcţionarilor de toate ni-

Victor MOCANU,dr. în sociologie,

ICJP, Preşedintele ASDM

Ion MOCANU,dr. în sociologie

32 Victor MOCANu, Ion MOCANU, 33Tendinţe actuale în stratificarea politică din Republica Moldova

velurile (35%). Anume problemele respective formează clasamentul primelor trei poziţii conform numărului de respondenţi care le-au evidenţiat. La fel, o problemă extrem de importantă este şomajul. Aproape 1/3 din persoanele chestionate (32%) sunt preocupate, în-tr-o anumită măsură, de dificultăţile găsirii unui loc de muncă sau de eventualitatea pierderii acestuia. Pentru 7% din cetăţenii intervievaţi această problemă este de prioritate. Problema şomajului este mai ac-tuală în rândul bărbaţilor decât în cel al femeilor. Pe poziţia a cincea s-a situat îngrijorarea privind viitorul copiilor, 21% din cei chestionaţi au menţionat-o în calitate de problemă. Toate celelalte probleme ale vieţii au fost menţionate mult mai rar. 14% din populaţie este alarma-tă de emigrarea în masă a cetăţenilor peste hotarele ţării, câte 11% – de blocarea exporturilor moldoveneşti pe piaţa Federaţiei Ruse, de criminalitate, încălcarea drepturilor omului şi expulzarea gasterbaite-rilor moldoveni care lucrează în Federaţia Rusă, 8% – de boli şi posibi-lele epidemii, de pericolul ca protestele opoziţiei să nu ducă la ciocniri violente de stradă, 7% – de calamităţile naturale, 6% – de tensionarea relaţiilor interetnice din republică, funcţionarea limbilor, câte 5% – de eventualitatea suspendării furnizării gazelor din Rusia şi de pierde-rea independenţii Republicii Moldova, câte 4% – de evenimentele din Ucraina şi de pierderea regiunii transnistrene, 2% – de referendumul consultativ desfăşurat în Găgăuzia.

Toate fenomenele sociale menţionate mai sus au o influenţă enormă asupra procesului politic din ţară, or, situaţia social-eco-nomică, după care Republica Moldova se plasează de facto printre cele mai sărace state din Europa, stopează dezvoltarea instituţiilor sociale din ţară şi, respectiv, contribuie la formarea sentimentului de apatie şi pasivitate civică în rândul cetăţenilor. În acest context vom menţiona, că Indicele Dezvoltării Umane, calculat de ONU, pen-tru anul 2011, plasează Republica Moldova pe locul 111, în categoria statelor cu o dezvoltare umană medie, după aşa state precum Tonga, Mongolia, Gabon, Surinam sau Botswana [2].

Situaţia socioeconomică precară a dat naştere migraţiei masive, din cauza căreia peste hotarele ţării, conform datelor neoficiale, se află aproape un milion de moldoveni. Cu toate că circa 1/4 din populaţia ţării se află peste hotare, la alegerile parlamentare din 2009 peste hotare au votat 35.077 cetăţeni [3] , iar la alegerile parlamentare din 2010 au vo-tat 64.201 cetăţeni [4], ceea ce denotă că fenomenul migraţional influ-enţează decisiv asupra participării cetăţenilor Republicii Moldova la ale-

geri. Deşi se presupune că cetăţenii aflaţi în afara ţării sunt deconectaţi de la viaţa politică din ţară, dreptul de a alege şi de a fi ales este un drept fundamental, garantat de Constituţie, iar politica promovată în ultimul timp de mărire a numărului de urne de vot în perioada alegerilor peste hotarele ţării trebuie să fie continuată. Circa o pătrime din respondenţi (27%) au menţionat că vinovată de problemele create se face guver-narea actuală, conducerea ţării (Guvernul, Parlamentul, Preşedinţia). Aproximativ tot atâţia (25%) au opinat că de starea critică de lucruri se face vinovată guvernarea precedentă, PCRM, Vladimir Voronin, 14% – toate forţele politice, toţi politicienii (liderii tuturor partidelor), 11% – toţi cetăţenii ţării (Poporul, societatea, electoratul, oamenii), 9% – Coaliţia pentru Europa, AIE-1, AIE-2 (neînţelegerile dintre conducăto-rii CE), 3% – criza financiară mondială, 5% – altceva (duşmanii externi, organizaţiile internaţionale, banii din Europa, SUA, UE, România, Rusia, PL, Ghimpu, Filat, Plahotniuc, Lupu, PDM, Timofti, bogătaşii, mafia, bo-ierii din Moldova, lăcomia, corupţia). Este necesar de subliniat că 5% dintre respondenţi nu au putut da un răspuns clar la această întrebare.

Este cunoscut faptul că nu doar în Moldova, ci în lumea contem-porană în general este răspândit fenomenul insatisfacţiei populaţi-ei vizavi de propriul sistem social-politic. Din moment ce economia capitalistă prezintă mai multe posibilităţi de îmbogăţire, ea se răs-pândeşte în lume şi toate ţările noi se orientează în această direcţie, inclusiv Moldova. Bunurile sociale însă în economia de piaţă sunt distribuite neproporţional, această diferenţă crescând permanent. De aici apare impulsul pentru insatisfacţia permanentă a populaţiei faţă de puterea în stat. Nivelul înalt al insatisfacţiei faţă de conduce-rea ţării este caracteristic pentru multe ţări occidentale dezvoltate. Astfel, circa 2/3 din americani consideră că majoritatea persoanelor cu funcţii de răspundere în stat nu se interesează care este opinia oamenilor simpli vizavi de activitatea lor [5, p. 9].

Cu toate acestea, guvernanţii au înregistrat şi unele succese. Cir-ca 43% din populaţie consideră consolidarea relaţiilor cu Uniunea Europeană drept principala realizare a Guvernului Leancă. În ordine descrescătoare urmează şi alte rezultate: a fost depăşită criza politi-că (guvernanţii nu se mai ceartă între ei ca în anii precedenţi) – 9%; au fost stabilite relaţii eficiente între Legislativ, Executiv şi Preşedin-ţie – 5%); realizarea unor proiecte de infrastructură – 4%; lupta cu fenomenul corupţiei – 3%. Cele mai slabe rezultate au fost menţio-nate în reformarea sistemului de sănătate, reformarea sistemului de


educaţie şi soluţionarea problemelor din agricultură (subvenţiona-rea agriculturii) – 1%. Circa 30% dintre intervievaţi n-au sesizat nici o realizare a Guvernului condus de Iurie Leancă.

Referindu-ne la impactul acţiunilor guvernamentale în vederea ridicării nivelului te trai în ţară, putem spune că micile succese atinse de guvernanţi nu au contribuit la modificarea piramidei sociale exis-tente în republică, aceasta având un vârf ascuţit (cei bogaţi şi foarte bogaţi), o pătură medie nesemnificativă şi un număr enorm de per-soane care trăiesc în sărăcie sau chiar sub pragul sărăciei. În studiul nostru doar 0,9% din cei chestionaţi s-au autoidentificat cu grupul/stratul social superior (oameni foarte bogaţi sau grupul oligarhic), 1,2% – cu grupul social înalt (oameni bogaţi, care au de toate, fără re-stricţii de consum), 5,5% – cu grupul social mediu (oameni înstăriţi, dar care nu-şi permit achiziţionarea obiectelor de lux), 35,1% – cu grupul social mai aproape de mediu (oameni nu prea înstăriţi, ne-voiţi să facă economii), 46,7% – cu grupul social care are un nivel de trai scăzut şi se află la limita supravieţuirii), 10,2% – cu grupul social de oameni foarte săraci, care o duce de azi pe mine. Aceste rezultate confirmă încă o dată faptul că, în lipsa unei clase de mijloc înstărite, societatea moldovenească rămâne a fi una vulnerabilă şi instabilă.

Al doilea compartiment al studiului vizează situaţia politică: în-crederea populaţiei în instituţiile sociale şi mecanismele electorale. De la bun început ne-am dorit să aflăm atitudinea respondenţilor vizavi de ultimele evenimente politice care au avut loc recent în Găgăuzia. Astfel, circa o jumătate din respondenţi (47%) apreciază negativ des-făşurarea în Găgăuzia a Referendumului consultativ privind vectorul de dezvoltare externă a Republicii Moldova, fiecare al cincilea îl apre-ciază pozitiv, 11 la sută sunt indiferenţi de rezultatele scrutinului, iar 21% nu şi-au format o opinie la acest subiect. 4 din 10 respondenţi consideră că referendumul desfăşurat în Găgăuzia poate fi repetat şi în alte regiuni ale ţării, 29% dintre ei nu sunt de acord cu aceasta, iar fi-ecare al patrulea intervievat este indiferent sau nu şi-a expus părerea.

Dat fiind faptul că aşa-numitul referendum avea drept scop să atenteze la integritatea teritorială a statului, ne-am dorit să aflăm de la cetăţenii noştri care este viziunea lor asupra formei de stat care şi-o doresc pentru Republica Moldova. Astfel, o jumătate din populaţia ţă-rii crede că e necesar ca Republica Moldova să existe ca stat unitar, 17% opinează că Republica Moldova trebuie să fie stat federativ şi doar 3 la sută se pronunţă pentru confederaţie. Circa 1/3 nu s-a putut

pronunţa asupra formei de organizare statală a Republicii Moldova. Fiind întrebaţi despre forma de guvernământ cea mai adecvată pen-tru statul nostru, 42% dintre respondenţi au considerat că republica prezidenţială este cea mai oportună. Mai puţini – 26% opinează în fa-voarea republicii parlamentare, iar fiecare a zecea persoană intervie-vată se pronunţă pentru republica semiprezidenţială. Este necesar de menţionat că fiecare a cincea persoană nu are o părere în acest sens.

Rezultatele studiului ne demonstrează şi de această dată că in-teresul faţă de politică în rândul locuitorilor din ţară continuă să fie destul de scăzut. Doar 27% din cei chestionaţi au menţionat că sunt interesaţi de politică, 8% – sunt foarte interesaţi, 50% – puţin se in-teresează de politică, iar alte 13% – nu se interesează deloc. Prin ur-mare, numărul persoanelor care nu se interesează de politică este cu mult mai avansat, decât al celor interesaţi.

Cercetarea a semnalat din nou un nivel scăzut al încrederii popu-laţiei în diferite instituţii sociale şi politice. În biserică au încredere, într-o măsură mai mare sau mai mică, 73% din respondenţi (respectiv 26% şi 47%). Nu au încredere în lăcaşele sfinte 7% din cei chestionaţi.

Pe locul doi la acest compartiment s-a plasat presa. N-au îndoia-lă în cuvântul scris 58% din cei intervievaţi (7% au încredere totală şi 51% – într-o anumită măsură). Pe locul trei, conform nivelului de încredere, se află primăria din localitatea natală. Au confirmat acest lucru 50% din respondenţi, dintre care 6% au încredere totală, iar ceilalţi 44% – într-o anumită măsură. Sursa cea mai importantă de informare a populaţiei este televiziunea – 92%, pe locul doi se si-tuează – radioul cu 44%, pe locul trei – reţeaua Internet cu 41%. În continuare, în ordinea clasării, urmează presa scrisă – 26%, prietenii şi vecinii – 22%, zvonurile şi familia – câte 21%, colegii de serviciu – 18%, sondajele de opinie – 7%.

Pe locul patru se află armata. Susţin acest lucru 41% din res-pondenţi, dintre care doar 3% au încredere totală, iar ceilalţi 38% – într-o anumită măsură.

34% din populaţie au încredere în Guvern, 27% – în Comisia Electorală Centrală, 26% – în Parlamentul ţării, sistemul bancar şi organizaţiile internaţionale cu sediul în RM, 25% – în poliţie, 22% – în Preşedintele ţării, sindicate şi organizaţiile neguvernamentale. Cea mai mică încredere a populaţiei le revine partidelor politice şi justiţiei (18%) şi patronatelor (17). În contextul dat, vom menţiona că partidele politice şi justiţia inspiră încredere doar într-o anumită


măsură – situaţie alarmantă pentru societatea moldovenească, toto-dată, aproape nimeni nu şi-a exprimat încrederea totală în ele.

În procesul cercetării a fost surprinzător de a stabili şi numele liderilor politici din ţară, cărora populaţia le acordă cea mai mare încredere. Întrebarea a fost formulată tranşant ca de fiecare dată. Cel mai mare număr de voturi a acumulat Vladimir Voronin – 20,4%, Iu-rie Leancă – 20,1%, Vlad Filat – 18,2%, Marian Lupu – 7,1%, Igor Do-don – 6,8%, Dorin Chirtoacă – 5,4%, după care urmează Mihai Ghim-pu cu 2,2%. Câte 1% au acumulat Sergiu Mocanu, Nicolae Timofte, Igor Corman, Sergiu Mocanu, Nicolae Chirtoacă, Mihai Godea, Iurie Muntean şi Alexandru Tănase. Pentru alţi politicieni au optat mai puţin de 1% din respondenţi. Cel mai frecvent răspuns înregistrat la întrebarea privind credibilitatea politică a fost nu am încredere în ni-meni – 43,3% din respondenţi. E o problemă cu mai multe necunos-cute care trebuie abordată cu multă seriozitate de către politicienii noştri în preajma alegerilor parlamentare.

Respondenţilor li s-a propus, de asemenea, să estimeze nivelul de încredere faţă de politicienii incluşi în lista din faţa lor. Nici unul din liderii politici nu se bucură de încrederea majorităţii populaţiei. Ana-liza indicatorului respectiv în raport cu liderii politici de cel mai înalt rang a demonstrat că aici se bucură de cea mai mare simpatie a alegă-torilor prim-ministrul Republicii Moldova Iurie Leancă – 42% din res-pondenţi (respectiv 10% au încredere totală şi 32% – într-o anumită măsură). În preşedintele Partidului Comuniştilor, Vladimir Voronin, au încredere 38% (respectiv 16% şi 22%) din cei intervievaţi. În preşe-dintele Partidului Liberal Democrat, Vlad Filat, au încredere 29% (re-spectiv 7% şi 22%). Continuă să rămână în top primarul general al mun. Chişinău, Dorin Chirtoacă, de care îşi leagă speranţele într-un vi-itor mai bun 28% din populaţie (6% au încredere totală, 22% – într-o anumită măsură). Urmează preşedintele Partidului Democrat, Marian Lupu, în care au încredere 27% (respectiv 4% şi 23%). În preşedintele Partidului Socialiştilor, Igor Dodon, au încredere 26% din cei intervie-vaţi (5% – totală şi 21% – într-o anumită măsură). În Preşedintele Par-lamentului Republicii Moldova, Igor Corman, au încredere 23% (2% – totală şi 21% – într-o anumită măsură). În raport cu preşedintele Partidului Liberal Mihai Ghimpu, acest indicator constituie 19% (3% – încredere totală şi 16% – într-o anumită măsură). În Preşedintele Republicii Moldova, Nicolae Timofte, au încredere 17% (3% – totală şi 14% – într-o anumită măsură). Clasamentul încrederii politice îl con-

tinuă alte personalităţi politice din ţară: Alexadru Tănase cu 16%, Ion Hadârcă – cu 13%, Mihai Godea – cu 11%, Sergiu Mocanu – cu 9%. Iu-rie Munteanu, Vlad Plahotniuc, Alexandru Oleinic şi Valeriu Munteanu au acumulat câte 6% de încredere din partea celor intervievaţi. Alţi lideri politici au fost nominalizaţi de mai puţin de 6% din respondenţi.

În ţară nu există nici un partid politic care s-ar bucura de încre-derea majorităţii populaţiei. De cel mai înalt rating se bucură Partidul Comuniştilor – 38% din respondenţi confirmă acest lucru. Indicatorul pentru celelalte partide constituie: 34% pentru Partidul Liberal De-mocrat, 30% – pentru Partidul Democrat, 28% – pentru Partidul Libe-ral, 24% – pentru Partidul Socialiştilor, 14% – pentru Mişcarea Popu-lară Antimafie, 10% – pentru Partidul Liberal Reformator, 9% – pentru Partidul Social-Democrat, 8% – pentru Partidul Popular din Republica Moldova, 7% – pentru Partidul Popular Creştin Democrat, câte 5% – pentru Partidul Naţional Liberal şi Partidul Acţiunea Democratică. Ce-lelalte partide au fost creditate sub 5% din voturile electorilor.

Sondajul a demonstrat că în cazul în care alegerile s-ar desfăşura în prima duminică (care urmează după sondaj), atunci ar merge cu siguranţă la votare 48% din respondenţi; probabil, se vor prezenta – 31%, nu se vor prezenta – 8%, sunt siguri că nu vor merge la scrutin 6%, nu s-au determinat – 7% din cei chestionaţi. Aceste date reflectă tendinţa de participare, destul de mică, la alegerile în organele pute-rii. Comparativ cu anii precedenţi, observăm un număr mai mic de doritori de a se prezenta la urnele de vot (vezi diagrama 1).

Când ne referim la bazinele electorale actuale, menţionăm că în cadrul acestora nu există o conştiinţă de clasă. S-a constatat că orien-tările politice ale cetăţenilor şi mobilizarea lor electorală nu depind de autosituarea pe continuumul de clasă, de modul în care aceştia văd inegalitatea socială şi poziţia lor în această ierarhie. Discursul public al partidelor din Republica Moldova (de diverse orientări po-litice, precum PCRM, PD, PLDM, PL) nu diferă esenţial şi este, în linii mari, axat pe problema inegalităţii sociale şi crearea unei societăţi cât mai omogene. Conform opiniei lui Gabriel Bădescu, partidele de orientare liberală ar trebui să afirme că un grad sporit de inegalitate economică conduce la o creştere economică şi, ca rezultat, la benefi-cii pentru toţi membrii societăţii [6, p. 48].

În încheierea compartimentului, ne vom referi la opiniile res-pondenţilor noştri privind măsurile ce trebuie întreprinse în scopul îmbunătăţirii situaţiei social-economice şi politice din ţară. Studie-


rea răspunsurilor ne confirmă univoc că populaţia pledează pentru crearea a noi locuri de muncă, dezvoltarea economiei şi sporirea în baza acesteia a bunăstării cetăţenilor; mărirea pensiilor şi a salari-ilor; deţinerea controlului asupra creşterii preţurilor la mărfuri de primă necesitate; reducerea tarifelor la serviciile comunale. Alte va-riante de răspuns au fost menţionate mai rar: necesitatea consolidă-rii ordinii în ţară, menţinerea păcii şi a bunei înţelegeri între oameni, reducerea nivelului de criminalitate, combaterea corupţiei, îmbună-tăţirea situaţiei în domeniul învăţământului, ştiinţei, culturii şi me-dicinii, schimbarea conducerii ţării, îmbunătăţirea stării sanitare a localităţilor, dezvoltarea relaţiilor de colaborare cu statele străine şi organizaţii internaţionale, îmbunătăţirea legislaţiei, restabilirea bu-nelor relaţii cu Rusia, realizarea consensului social-politic, consoli-darea cooperării între forţele politice din societate, perfecţionarea sistemului de impozitare şi de remunerare a muncii, restabilirea integrităţii teritoriale a ţării, soluţionarea conflictului transnistrean.

În compartimentul al treilea au fost incluse întrebări cu privi-re la calitatea campaniei electorale în viziunea opiniei publice. Vor-bind despre însăşi calitatea alegerilor din ţară, doar fiecare a patra persoană chestionată este de părerea că în Republica Moldova ale-gerile sunt libere şi corecte. Mai mulţi, 44 la sută, nu sunt de acord cu aceasta, iar 31% nu s-au putut pronunţa la subiect. Doar fiecare al treia persoană chestionată consideră că mass-media a asigurat can-didaţilor posibilităţi egale de a-şi prezenta programele electorale. 4

din 10 intervievaţi cred că unii candidaţi sunt favorizaţi, 25% – nu ştiu, deoarece nu urmăresc electorala. Mai mult de jumătate dintre respondenţi (35%) consideră că fraudele electorale influenţează mult rezultatul final al alegerilor, 24% – foarte mult, fiecare a patra persoană intervievată – puţin şi doar 3 la sută cred că fraudele elec-torale nu influenţează deloc rezultatul final al alegerilor.

Deseori, mass-media denaturează informaţiile sau le interpre-tează în favoarea unui partid politic. Informaţia ajunge la alegător, dar suferind un set de schimbări. Există o multitudine de exemple când sursele de informare în masă se conduc exclusiv de factorul economic, încălcând legislaţia electorală. În acelaşi timp, dorinţa de a susţine prin diverse căi ilegale a unui anumit concurent este justificată prin existenţa unor atacuri asupra libertăţii de exprimare a instituţiei. Astfel, în opinia sociologului L. Malcoci, gradul înalt al dependenţei politice şi economice a mass-mediei are repercusiuni destul de grave atât pentru presă, radio, televiziune, precum şi pen-tru întreaga societate, îngrădind considerabil libertatea majorităţii publicului la exprimare, conducând la angajarea politică a jurnalişti-lor, şi, în cele din urmă, la manipularea cu opinia populaţiei [7, p. 79].

Informaţia privind procedura de votare este destul de bine cunos-cută de alegători, aproape 69% din cei chestionaţi au răspuns afirmativ, 4% nu au fost informaţi, iar 23% au fost informaţi insuficient. Dintre cei care nu au participat la alegeri numărul celor neinformaţi este cu mult mai mare, decât dintre cei activi. Este clar că absenteismul electoral, pa-sivitatea socială sunt şi un rezultat al neşcolarizării cetăţenilor privind procedura de votare şi importanţa, în ansamblu, a alegerilor. Respon-denţii, în contextul dat, au precizat, în ce mod au obţinut informaţia pri-vind procedura de votare. 10% dintre ei au fost informaţi la secţia de votare. O parte mult mai mare s-a documentat din mass-media (68%), 13% au aflat de la rude, vecini. Dintre persoanele, care nu au participat la alegeri, o mare parte a fost informată de rude sau cunoscuţi despre evenimentul în cauză şi doar o mai mică parte dintre ei au aflat despre aceasta la secţia de votare. Dintre cei cu studii superioare cei mai mulţi s-au informat privind procedura de votare din mass-media (82%).

Există şi o problemă de natură pecuniară în procesul electoral. Cu toate că timpul de eter garantat de către Codul Electoral este respec-tat de către mijloacele de informare în masă, partidele cu o finanţare modestă sunt prejudiciate atunci când este vorba despre utilizarea timpului de eter contra plată. Politologul englez M. Pinto-Duchinsky

Diagrama 1. Daca duminica viitoare s-ar organiza alegeri pentru Par-lamentul Republicii Moldova, Dvs. aţi merge la votare? VP2008-VP2014

Sursa: Datele Asociaţiei Sociologilor şi Demografilor din Republica Moldova


menţionează că sunt inechitabile acele campanii electorale în cadrul cărora candidaţii şi partidele cu susţinători bogaţi au posibilitatea de a utiliza mult mai mulţi bani decât oponenţii acestora [8, p. 70].

Referitor la perspectiva introducerii în viitor în buletinul de vo-tare a rubricii „împotriva tuturor”, prevalează numărul respondenţi-lor care o susţin (42%), cei care o consideră inutilă constituie 34 la sută, iar 24% din cei chestionaţi nu au putut să se pronunţe. Cei care nu doresc să participe la alegeri sunt mult mai hotărâţi privind in-troducerea acestei rubrici, decât cei activi. Tinerii şi studenţii foarte des s-au exprimat în favoarea acceptării unei astfel de rubrici (49%).

Daca duminica viitoare ar avea loc un referendum cu privire la modificarea Constituţiei la capitolul modalitatea de alegere a depu-taţilor în Parlamentul ţării, 13% dintre respondenţi ar vota pentru modificarea Constituţiei ce ar permite cetăţenilor noştri alegerea deputaţilor doar în bază de circumscripţii uninominale; 23% s-au pronunţat pentru sistemul mixt de vot; 22% ar vota contra, păstrând intact sistemul actual; 41% din persoanele chestionate nu au putut da un răspuns limpede la întrebarea respectivă.

În compartimentul al patrulea au fost incluse întrebările cu privire la situaţia din Ucraina, precum şi cele privind atitudinile po-pulaţiei faţă de diferiţi vectori externi ai Republicii Moldova.

Respondenţilor le-au fost adresate câteva întrebări cu privire la o eventuală integrare a Republicii Moldova în mai multe structuri interna-ţionale. În cazul în care respondenţii ar fi puşi în situaţia să se pronunţe duminica următoare în vederea aderării Republicii Moldova la Uniunea Europeană, 44,3% dintre ei ar vota pro, 34,4% – împotrivă, iar 6,1% – n-ar participa la vot. Totodată, 15,2% dintre respondenţi n-au fost în stare să se exprime limpede pentru ce ar opta ei în cadrul unui eventual referendum. 42% consideră că în cazul în care Republica Moldova va deveni membru al Uniunii Europene condiţiile de viaţă vor deveni mai bune sau cu mult mai bune. În acelaşi timp, 33% consideră că ele se vor înrăutăţi sau se vor înrăutăţi simţitor. Un număr mare de respondenţi (25%) nu şi-au format o opinie în acest sens. Dacă duminica următoa-re ar avea loc un referendum privind aderarea Republicii Moldova la NATO, doar 22,5% din respondenţi s-ar pronunţa pentru această op-ţiune, 34,4% – împotrivă, iar 7,8% dintre ei n-ar participa la vot. Este mare şi numărul celora care nu sesizează, dacă este necesar ca Republi-ca Moldova să adere la NATO (27,6%). Există, de asemenea, un grup de persoane care, în general, nu ştiu ce reprezintă structura internaţională

NATO (7,7%). În cercetarea noastră a fost testată atitudinea populaţiei cu privire la o eventuală aderare a Republicii Moldova la Uniunea Eura-siatică: 43,3% din cei chestionaţi s-au pronunţat pro, 27,6% – împotrivă şi doar 7,8% dintre ei n-ar participa la vot. 18,1% dintre intervievaţi nu s-au putut pronunţa în acest sens. Desigur, există şi un grup de persoane care nu ştiu ce reprezintă Uniunea Eurasiatică (3,2%).

Dacă privim în dinamică asupra atitudinii populaţiei faţă de cei doi vectori externi de dezvoltare pe care i-ar putea urma guverna-rea, observăm că vectorul Estic revine la nivelul destul de ridicat din 2011, când a fost propusă crearea Uniunii Vamale. Susţinerea Vec-torului Vestic a rămas aproximativ la acelaşi nivel Vezi diagrama 2).

Fiind întrebaţi despre cele întâmplate în ţara vecină, marea ma-joritate a persoanelor chestionate (54%) este sceptică că va primi o informaţie veridică şi deplină cu privire la evenimentele din Kiev. Doar 26% dintre ei consideră că vor fi informaţi corect, iar ceilalţi 20% nu manifestă interes faţă de evenimentele din Kiev sau au re-fuzat să răspundă la această întrebare. Aproape fiecare al cincilea intervievat (19%) apreciază evenimentele care au avut loc pe Euro-maidanul din Kiev drept o acţiune politică, organizată de grupări-

Sursa: Datele Asociaţiei Sociologilor şi Demografilor din Republica Moldova

Diagrama 2. Dacă duminica viitoare ar avea loc un referendum şi ar trebui de ales între aderarea Republicii Moldova în Uniunea Euro-peană sau Uniunea Eurasiatică (Uniunea vamală Rusia-Belarus-Kaza-hstan), dvs. pentru care din acestea aţi vota? VP2011-VP2014


le oligarhice din Ucraina; 17 la sută sunt de părerea că ele sunt o consecinţă a provocărilor politice permanente din partea Federaţiei Ruse în scopul tergiversării procesului de aderare a ţării la Uniunea Europeană; 15% le consideră o „revoluţie orange”, organizată de Oc-cident; 12% – drept un protest spontan din partea tinerilor; 10% – drept o provocare politică din partea autorităţilor de stat; 9% – o acţiune politică, organizată de către partidele de dreapta; 3% – o acţiune politică, iniţiată de către organizaţiile non-guvernamentale.

Majoritatea respondenţilor (72%) au opinat că acţiunile în masă de la Kiev au fost influenţate din exterior. Circa 9% nu împărtăşesc această opinie, iar fiecare al cincilea intervievat nu şi-a format o opi-nie în acest sens. Circa 1/3 din respondenţi consideră că acţiunile de masă, care s-au desfăşurat în Kiev, au fost influenţate de Uniunea Eu-ropeană; mai mulţi – 44% cred că ele au fost organizate de Rusia, 29% – de SUA, 3% – de mai multe state. Iar 18% din cei chestionaţi nu şi-au format o opinie la acest subiect. 28% dintre respondenţi consideră că acţiunile de protest s-au răspândit rapid pe întreg teritoriul Ucrainei, deoarece societatea ucraineană este divizată; 3 din 10 şi-au exprimat opinia că protestele au luat amploare, deoarece a fost alimentată dis-cordia dintre oameni de către autorităţile Federaţiei Ruse în scopul răzbunării şi destabilizării situaţiei din ţară; 27% – cred că din cauza influenţei din Occident; 18% – din cauza partidelor care au ajuns re-cent la putere; 27% – din cauza Partidului Regiunilor, iar 15% nu şi-au format o opinie. 31% dintre respondenţi consideră că cel mai mult a avut de câştigat în urma evenimentelor din Kiev forţele proruse; 20% – unii oligarhi din Ucraina; 16% – forţele proeuropene, 15% – elita conducătoare, clasa politică; câte 14% – guvernarea actuală şi poporul Ucrainei; 10% – societatea civilă. Fiecare al zecelea intervievat a opi-nat că în urma evenimentelor din Kiev n-a avut de câştigat nimeni, iar o parte considerabilă din respondenţi (18%) a refuzat să răspundă la întrebarea respectivă. 38% din respondenţi consideră corectă decizia Federaţiei Ruse de a interveni în Crimeea, Ucraina, 45% o apreciază ca fiind incorectă, 4% – n-au auzit de o asemenea decizie, iar 13% din intervievaţi nu s-au putut pronunţa la subiectul dat.

Concluzii.Odată cu formarea Republicii Moldova ca stat nou suveran şi in-

dependent s-a declanşat procesul de constituire a unei noi elite po-litice, post-totalitare, post-autoritare de partid. Acest proces însă se caracterizează ca unul destul de complex şi contradictoriu.

În primul rând, recrutarea elitei în Republica Moldova are un ca-racter mixt, îmbinând particularităţile sistemului de ghildă şi a celui antreprenorial. Primul presupune accesul la putere a funcţionarilor de partid, iar cel de-al doilea – a oamenilor de afaceri. Aceasta de-termină faptul că conducătorii ţării sunt oameni bogaţi, iar săracii lipsesc la putere. Ceea ce, printre altele, constituie un indiciu al ima-turităţii instituţiilor societăţii civile, care nu pot controla politicienii, nu pot „aduce” reprezentanţii săi la putere.

Profilul social al elitei autohtone este destul de controversat. În acest context, atestăm existenţa unor discrepanţe între profilul soci-al real al elitei autohtone şi doleanţele populaţiei privind componen-ţa legislativului. Unele caracteristici ale parlamentarilor (cum ar fi, de exemplu, subreprezentarea în Parlament a specialiştilor în agri-cultură, educaţie, tehnică) nu corespund pe deplin exigenţelor eco-nomiei ţării şi imperativelor democratice în general (cota redusă a femeilor deputaţi). Totuşi, elita politică actuală a reuşit să însuşească unii indici mai performanţi în comparaţie cu guvernarea precedentă, înregistrând unele tendinţe pozitive.

În pofida faptului că elita politică din Republica Moldova devi-ne mai tânără, mai feminizată şi chiar mai profesionistă, totuşi ea rămâne a fi destul de închisă şi corporatistă, dominată de interese înguste de grup. Ea reprezintă o structură destul de contradictorie: pe de o parte, ea are o imagine destul de favorabilă şi progresistă, însă la moment se caracterizează printr-o funcţionalitate şi eficienţă redusă. De asemenea, o problemă a procesului de recrutare a elitei politice autohtone rămâne necorespunderea procedurii de selecţie a cadrelor guvernamentale vizavi de principiul meritocraţiei. Sperăm ca pe viitor, atât profilul social al guvernanţilor, cât şi acţiunile lor vor corespunde mai mult nevoilor societăţii.

În al doilea rând, lipseşte unitatea politică între participanţii la procesul social, drept rezultat al înţelegerii diferite a scopurilor dez-voltării naţionale, lipsa culturii consensului, tendinţa spre înţelegere în realizarea transformărilor democratice.

În al treilea rând, procesul politic se dezvoltă insuficient, structura lui este amorfă, scopurile actorilor politici în lupta lor nu sunt concre-tizate. („Suntem pentru acei ce sunt la putere sau care câştigă astăzi”). Or, aceasta conduce spre lipsa unui dialog organizat dintre putere şi opoziţie, putere şi societate. Opoziţia tinde să se manifeste diferit de oponenţii săi politici, dar ca o mişcare protestatară radicală.

44

În al patrulea rând, eficienţa foarte scăzută a activităţii institu-ţiilor societăţii civile nu permite desconcentrarea puterii centrului, adică scăderea influenţei dominante în dirijarea elitei politice şi a reprezentanţilor birocraţiei sale, care controlează resursele princi-pale ale statului.

În al cincilea rând, în Republica Moldova, din păcate, nu este lichi-dată practica „raporturilor politice clientelare”, iar aceasta înseamnă că grupurile sociale apropiate de Preşedinţie, Parlament, Guvern concen-trează în mâinile sale principalele împuterniciri de conducere, obţin po-sibilităţi speciale de utilizare meschină a puterii. Condiţiile de realizare a puterii la elitele locale la nivel regional sunt destul de limitate.

În al şaselea rând, cooperarea reciprocă în realizarea politicii interne şi externe se destabilizează deseori, ceea ce are un impact negativ asupra progresului social în ansamblu.

În timpul oricărui proces istorico-social important, îndeosebi în perioadele de tranziţie, apar şi se dezvoltă forme noi de participare politică a grupurilor sociale noi în politică. Datorită diversităţii con-diţiilor şi factorilor variabili ce determină politica statului şi a socie-tăţii, structura socială se reorganizează, se stratifică, modificându-şi funcţiile sale, perfecţionând multiplele practici sociale.

Referinţe bibliografice:1. Пугачев В.П. Соловьев А.И. Введение в Политологию. Москва:

Аспект Пресс, 1997. 443 с.2. Indicele dezvoltării umane, hdr.undp.org/en/media/HDR_2011_

EN_Complete.pdf (vizitat 25.5.2014).3. Rezultatele alegerilor parlamentare din 5 aprilie 2009, http://

www.e-democracy.md/elections/parliamentary/2009/results/ (vizitat 1.10.2013)

4. Alegerile parlamentare anticipate din 28 noiembrie 2010, Rezultatele renumărării voturilor în ansamblu pe ţară din 15 decembrie 2010 (inclusiv diferenţe). http://www.voteaza.md/ddif (vizitat 1.10.2013).

5. Pharr S. Putnam Republica Disaffected democracies. What’s tro-ubling the trilateral countries? Princeton. NJ: Princeton University Press, 2000. 360 p.

6. Mocanu V. Procese de stratificare socială în Republica Moldova: par-ticularităţi şi tendinţe. Chişinău: Sirius, 2012. 156 p.

7. Malcoci L. Mass media şi opinia publică în societatea de tranziţie: interferenţe. Chişinău: AŞM, 2000. 156 p.

8. Pinto-Duchinsky M. Financing Politics – a Global View. În: Journal of Democracy, 2002, v. 13, nr. 4,. p. 69-86.

Andrei DUMBRĂVEANU,doctor în sociologie

MASSMEDIA DIN REPUBLICA MOLDOVA ANGAJATĂ ÎN PROCESE DE DEMOCRATIZARE A SOCIETĂŢII

Este deja cunoscut faptul că mijloacele de comunicare în masă au o uriaşă forţă de influenţa asupra publicului. Cercetătorii medi-alogi consideră că ziarele, radioul, televiziunea, mai nou internetul sau new media,cum sunt numite toate împreună, reprezintă o are-nă uriaşă de promovare a tuturor produselor, obţinute de societa-tea postmodernistă şi care sunt astăzi comercializate: de la bunuri materiale şi până la valorile culturale şi politice. În această arenă se produce un spectacol permanent, fără început şi fără sfârşit, unde fiecare mijloc de informare în masă e un actor care îşi are rolurile lui, care utilizează anumite tehnici de persuasiune, exercită anumi-te funcţii. Mai mulţi specialişti au clasificat în mod divers funcţiile mass-media, însă în mare parte acestea se rezumă la câteva princi-pale, ce se întâlnesc în toate lucrările teoretice. Le vom prezenta în continuare conform studiului „Mass-media structuri, tipologii, cone-xiuni”, coordonator Aura Matei-Săvulescu, Editura „Indepewndenţa Economică”, Piteşti, 2005. Funcţie de informare: presa tipărită şi cea electronică, audiovizuală satisfac nevoia de informare a omului mo-dern. Ele influenţează, orientează şi dirijează opinia publică, intere-sele şi motivaţiile oamenilor, conştiinţele lor chiar dincolo de propria voinţă. Unii cercetători media consideră că funcţia de informare este, pe bună dreptate, o funcţie de supraveghere. Informaţiile difuzate sunt generale (viaţa socială, politică, economică; cultură, sport) şi de prevenire (de exemplu, cele care preîntâmpină oamenii de ceva: re-paraţii de conducte şi ca urmare întreruperea alimentării cu apă, in-formaţiile respective au un spectru tematic larg de la timpul probabil şi până la posibile dezastre climaterice, cutremure de pământ, epide-

46 Andrei DUMBRĂVEANU 47Massmedia din Republica Moldova angajată în procese de democratizare a societăţi

mii, acte de terorism şi conflicte militare). De multe ori, însă informa-ţiile de prevenire distorsionează realitatea, faptele sunt extrase din contextul evenimentului prognozat, apoi sunt interpretate prin am-plificare, presupusele consecinţe sunt prezentate hiperbolizat. Infor-maţiile de prevenire de multe ori sunt şocante, autorii lor în goana după senzaţional trec peste hotarele bunei practici, dincolo de etica jurnalistică şi normele codului deontologic profesional. În loc ca oa-menii să ia măsurile de rigoare pentru a se apăra, a minimaliza unele posibile consecinţe, ei sunt supuşi unui flux informaţional stresant, dirijat de specialişti care cunosc comportamentele mulţimii sub im-pactul factorilor psihologici şi care au alte scopuri decât ale securi-zării individului şi a mediului lui ambiant. Uneori bunele intenţii de prevenire, prin amplificarea mesajelor prin distorsionarea lor (feno-menul „zvonisticii”, dezinformării) produc panică, creează confuzii, haos şi destabilizare în societate. Urmările pot fi cele mai sinistre. Un exemplu ar putea servi „ziua când va veni sfârşitul lumii”. Mijloacele de informare în masă au lansat mai întâi o ştire despre descifrarea calendarului întocmit de mayaşi cu multe secole în urmă, unde este marcată o zi apocaliptică, ce înseamnă sfârşitul lumii. Ştirea a fost preluată, repetată de toate canalele de televiziune, au urmat comen-tarii, mese rotunde, dezbateri. Au fost turnate filme documentare, de investigaţii ştiinţifice, unele însoţite de concluzii şocante care culti-vau seminţe de disperare. În Federaţia Rusă psihoza de masă a atins un nivel incredibil chiar în rândurile publicului cu un grad avansat de pregătire intelectuală. Psihologii ruşi au găsit de cuviinţă că situaţia poate fi atenuată de adresarea preşedintelui Putin.

Totuşi, în ajunul zilei de 21 decembrie 2012, care se prevedea a fi fatală, după cum au transmis canalele ruse de informare, câteva persoane şi-au pus capăt zilelor,nedorind să asiste la sfârşitul apoca-liptic al omenirii. Oamenii cad sub influenţa ştirilor şocante, prelua-rea lor metodică poate crea apatie în masă, pot distruge voinţa, crea tulburări psihice. Cercetătorii au numit această influenţă „disfuncţie de narcotizare”. Mai există funcţia de interpretare, adică de lămurire, de comentare a faptelor. Cineva mai în glumă mai în serios spunea: „Faptele sunt scurte, comentariile sunt libere”.

De asemenea mass-media contribuie la stabilitatea societăţii prin funcţiile ei instructiv-educative de culturalizare. Prin articole de ziar emisiuni radio, TV mass-media promovează cultura, gustul rafinat, ţinuta artiştilor, manierele lor interpretative. Toate acestea

pătrund în mase, sunt preluate. Se produce culturalizarea, educarea mulţimilor. Media devine creatoare de modă, iar uneori şi de noncul-tură. O altă funcţie este de liant social, adică de unire a mai multor oameni în jurul unor fapte. Această funcţie generează mecanisme de solidaritate socială. Recent, după ce a transmis în direct incendiul de proporţii, care a distrus în total 28 apartamente, la o mansardă de pe str. Independenţii din Chişinău, studioul Publika TV a anunţat o campanie de colectare a ajutoarelor pentru cei care au suferit. Mii de oameni au reacţionat cu promptitudine.

De asemenea mass-media poate îndeplini şi funcţia psiho-te-rapeutică. Multă lume preferă emisiunile de umor. Aceste emisiuni televizate sustrag publicul de la lucruri neplăcute, de la greutăţi, aco-peră emoţiile negative, calmează spiritual.

Transformările democratice care se produc în statul Republica Moldova timp de un sfert de secol sunt benefice pentru dezvoltarea liberă a mass-mediei. Populaţia din Republica Moldova beneficiază de o vastă şi diversă ofertă mediatică unde este prezent pluralismul de opinii. Piaţa mediatică este liberă.

Cercetările sociologice ne dovedesc că în topul mijloacelor de comunicare în mass-media pe primul loc se află televiziunea (circă 70% din populaţie recepţionează informaţia prin intermediul tele-vizorului) după care urmează internetul: Republica Moldova se află printre primele ţări din lume cu cel mai operativ internet. După in-ternet urmează radioul şi presa scrisă.

Ne vom opri mai detaliat asupra televiziunii. Circa 95 % din po-pulaţia R.Moldova are acces la programele TV., care sunt propagate prin unde în spaţiu şi prin cablu. Prin eter direct sunt 2 tipuri de recepţionare a informaţiei: antene disc, adică satelit şi antene de re-cepţie terestră. În anul 2015, conform prevederilor legale, Republica Moldova va trece total la televiziunea digitală.

Antenele satelit au pătruns repede şi în mediul rural. Conform estimărilor noastre efectuate în procesul investigaţiei stratificării sociale, 20-25% din populaţia rurală dispune de antene satelit, re-stul, circa 30%, sunt conectaţi la televiziunea prin cablu, iar ceilalţi obţin informaţia prin antene terestre, deci au acces las 4-5 posturi de televiziune.

Merită ca produsele mediatice televizate şi impactul lor social să fie cercetate aparte, în aspect cantitativ-calitativ. O investigaţie efec-tuată pe parcursul a 6 luni ne dovedeşte următoarele: un cetăţean

48 Andrei DUMBRĂVEANU 49Massmedia din Republica Moldova angajată în procese de democratizare a societăţi

simplu din Republica Moldova recepţionează prin cablu 55 canale de televiziune, este cel mai accesibil pachet de programe din punct de vedere financiar, pentru care cetăţeanul achită operatorilor de cablu circă 50 lei lunar. Dintre aceste 55 de programe în limba română sunt – 26%, în limba rusă – 68%, în limba engleză, franceză – 5%. Progra-me difuzate din România – 11%, difuzate din Rusia – 20%, programe originale din RM–15%.

Evenimentele din Ucraina, începând cu luna octombrie 2013, furnizează cele mai fierbinţi materiale mediatice de televiziune. Conţinutul acestora în ştiri şi reportaje, interviuri cu tematică ucrai-neană la televiziunile Federaţiei Ruse se deosebesc substanţial faţă de cele difuzate de posturile de televiziune din Republica Moldova, România, Euronews sau CNN. Voi aduce un exemplu. Iată un repor-taj difuzat pe programul РТР РОССИЯ, ВЕСТИ: În ziua de 15 martie 2014, autorul-corespondent Andrei Medvedev, „Mitingul opoziţiei”. În cadru prezentatorii Andrei Condraşov şi Salima Zaruf.

Salima Zaruf: „Astăzi la Moscova a avut loc o procesiune împotri-va reunirii Crimeei cu Rusia. Conform datelor MAI au participat circa 3 mii de persoane. Ei s-au adunat în piaţa Puşkin şi au mers sub drapele Ucrainei şi ale Rusiei pe străzile capitalei până la bulevardul Saharov, unde s-au oprit la un miting.”

Andrei Condraşov: „În ajun organizatorii au fost preîntâmpinaţi să nu admită fărădelegi. Totuşi, legile au fost încălcate. Comentatorul nostru Andrei Medvedev a urmărit această acţiune.”

Comentariile lui Andrei Medvedev: „Mitingul de astăzi, anunţat împotriva războiului, dar în mod esenţial fiind îndreptat împotriva reunirii Crimeei cu Rusia, la început părea a fi o manifestaţie destul de obişnuită a opoziţiei, împotriva lui Putin, pentru că în fruntea co-loanelor mergeau aceeaşi organizatori principali: Nemţov, Iaşin, cla-nul de familie Gudcov. Mulţi participanţi purtau panglici albe, însă de această dată flamurile se deosebesc substanţial căci prin centrul Moscovei nu erau purtate numai steagurile Solidarităţii ale Partidu-lui Progresului, ci şi drapelele Ucrainei şi ale Uniunii Europene. Tinerii sub flamuri roşii negre, de bandă dădeau o colorare specifică acestei procesiuni. În timpul ce defilau pe bulevardele Moscovei ei scandau lo-zinci naţionaliste. Se vede că fiind pătrunşi de spiritul solidarităţii cu neobanderoviştii câţiva tineri au încercat să desfăşoare drapelele ROA (Armatei Ruse de Eliberare) aşa se numeau poliţiştii şi călăii, care au activat în regiunea Breansk în timpul războiului dintre care naziştii

au format o divizie SS. E adevărat persoanele cu drapelele respective la miting n-au fost admise. Cât timp procesiunea se deplasa de la bu-levardul Puşkin spre strada Saharov aici au reuşit să înfrumuseţeze scena mitingului antirăzboi. Dar nu ştim de ce pe scenă au montat o placardă: „Pentru eliberarea noastră şi a voastră”, scrisă pe un fundal unde drapelele Ucrainei şi ale Rusiei se unesc peste flăcările Maida-nului. Participantul la acele manifestări, adică la ciocnirile cu forţele Bercut şi la jefuirea centrului capitalei Ucrainei, comandantul sotnei a 40-a a Maidanului a vorbit printre primii. Apariţia lui a fost întâm-pinată de strigăte de bucurie: „Slavă Ucrainei!”. Comandantul euro-maidanului a dat şi unele lămuriri, Moscova pentru el, de asemenea, este un oraş natal, însă din discursul ulterior a rezultat că Rusia, care susţine dreptul Crimeei la autodeterminare îi este acum duşman.

Sincron: „În Ucraina locuiesc mulţi oameni de alte naţionalităţi: ucrainenii, beloruşi, ruşi, evrei, tătarii din Crimeea, însă faptul că na-ţiunea ucraineană abia acum se uneşte pentru a rezista în faţa duş-manului din exterior este adevărat”. Ce consideră participanţii că este Rusia şi ce atitudine au ei faţă de Rusia nu prea ne-a fost clar, ascul-tând cu câte bucurie scandau ei sloganele banderoviste sub acoperi-rea cărora acum 70 de ani naţionaliştii ucraineni executau în masă populaţia paşnică din regiunea Smolensc. A doua parte a sloganului banderovist: „Slava naţiunii, moartea duşmanilor”, la Moscova, spre deosibire de Kiev, să vede că încă n-au reuşit să-l înveţe. Mitingul de la Saharov a fost transmis în direct de canalul 5 al Televiziunii Ucrainene, acel canal care a jucat un rol important la susţinerea ideologică a Mai-danului. Astfel participanţii la mitingul de astăzi au devenit captivi ai războiului informaţional împotriva Rusiei.

Ni se pare că această informaţie, absolut accesibilă publicului larg, într-un fel ar putea să ne servească ca exemplu de prezentare a faptelor, de discurs jurnalistic direcţionat, de mesaj propagandistic. Dacă vom încerca mai atent să analizăm pas cu pas procesul structu-ralizării acestui reportaj, vom vedea instrumentele şi mecanismele utilizate de autor, pentru a crea imaginea duşmanului. În accepţia jurnalisticii moderne autorul unui material fie de televiziune, fie de presă scrisă trebuie să fie echidistant, imparţial în prezentarea evenimentelor. Nu este acceptabil ca mass-media să prezinte fapte neverificate, să generalizăm detaliile pentru a forma publicului im-presiile dorite din prealabil. În continuare voi aduce câteva exemple de manipulare propagandistică utilizate în reportajul difuzat la РТР

50

РОССИЯ. Salima Zaruf: „Astăzi la Moscova a avut loc o procesiune împotriva reunirii Crimeei cu Rusia”. Este o minciună pentru că eve-nimentul de bază, anunţat din start de organizatori este miting al opoziţiei, un miting antirăzboi şi nicidecum o procesiune.

Salima Zaruf: „Conform datelor MAI au participat circa 3 mii de persoane.” Iarăşi o minciună pentru că în cadrele arătate ulterior erau câteva zeci de mii de persoane şi nicidecum nu erau numai trei de mii.

Andrei Condraşov: „În ajun organizatorii au fost preîntâmpinaţi să nu admită fărădelegi. Totuşi legile au fost încălcate.” Acest proce-deu se numeşte incertitudine intenţionată, pentru că din moment ce se anunţă că au fost comise fărădelegi acestea trebuiau să fie menţionate oamenii să înţeleagă: care sunt aceste încălcări. Atunci când s-a spus că au fost comise fărădelegi cu toate că persoanele au fost preîntâmpinate să nu le comită, se creează de la bun început o atitudine negativă a spectatorului faţa de publicul prezent la mani-festare, astfel spectatorul este prelucrat i se sugerează caracteristici ca acesta involuntar să accepte fără discernământ să recepţioneze o altă doză de informaţii de felul acesta. Analizând în aşa mod repor-tajul respectiv, constatăm că în timp de 3 minute 44 secunde, cât a durat, autorii au făcut uz de tehnici manipulatorii, propagan-distice în folosul anumitor viziuni de 12 ori

În concluzie: în epoca globalizării, cetăţenii din RM au acces li-ber la informaţie. Asupra lor se varsă un torent imens de informaţii de diverse genuri. Adeseori metodele de prezentare a faptelor soli-cită publicului un anumit efort intelectual şi psihic pentru a înţelege evenimentele. Este necesar că cetăţenii să posede un instrumentariu de analize comparate, pentru a desprinde adevărul din interpretări din multiple informaţii ca să poată lua decizii corecte pentru ei ca indivizi şi pentru activitatea lor ulterioară în mediul social. Realita-tea ne dovedeşte, că nu toţi oamenii posedă asemenea calităţi. Astfel, este dificil pentru ca omul simplu să reziste în faţa abuzului de pu-tere informaţională, a manifestării informaţiei sub diverse variante: non-informative, subinformative, dezinformaive. Este indubitabil – mass-media în epoca globalizării devine un actor important care cu multă responsabilitate poate realiza transparenţa informaţiei pen-tru miliarde de locuitori, pentru asigurarea unui acces democratic, generalizat sau dimpotrivă, poate îngusta enorm acest acces la infor-maţie, dirijând-o către cele mai mari şi puternice centre politice şi economico-strategice.

Vladimir BLAJCO,doctor habilitat în sociologie ,

cercetător principal la ICJP al AŞM

IMPACTUL STRATIFICĂRII POLITICE ASUPRA CAMPANIEI ELECTORALE ÎN REPUBLICA MOLDOVA

Complexitatea procesului politic în societatea modernă în curs de dezvoltare, aspectele multiple ale interacţiunii dintre subiecţii puterii de stat permit determinarea acestuia din diferite laturi. În funcţie de scopul urmărit, oamenii de ştiinţă identifică în acesta do-meniile lor de studiu: fie că este vorba de activităţi ale structurilor de stat (S. Huntington), sau reacţia elitei la provocările mediului, deter-minată de statute şi rolurile lor (C. Merriam, D. Easton), sau studiul comprehensiv al sferei politice a societăţii în ansamblu (R. Doug) etc. Vom folosi definiţia procesului politic ca o „formă de funcţionare a sistemului politic al societăţii”, constând dintr-un set specific de ac-ţiuni efectuate de subiecţii, transportatorii şi structurile de putere pentru punerea în aplicare a drepturilor şi prerogativelor în sfera politică, pentru realizarea funcţiilor specifice (disfuncţii) în dome-niul puterii şi, într-un final, care asigură dezvoltarea (sau degrada-rea) sistemului politic dat. [1, 375].

Dacă am încerca să generalizăm toate abordările, atunci proce-sul politic poate fi reprezentat ca un lanţ coerent, conectat intern de evenimente şi fenomene politice. Într-un sens mai larg – ca toate schimbările dinamice în comportamentul şi atitudinile subiecţilor politici în îndeplinirea rolurilor lor şi funcţionarea structurilor de putere, precum şi modificările în toate celelalte elemente ale spaţiu-lui politic, efectuate sub influenţa factorilor externi şi interni.

Trebuie remarcat faptul că în toate abordările, definiţia concep-tului de „proces politic”, în pofida diferitelor baze de clasificare, există o caracteristică unificatoare care este determinată de variabilitatea constantă a diferitelor caracteristici şi fenomene. Aceasta înseamnă

52 Vladimir BLAJKO 53Impactul stratificării politice asupra campaniei electorale în Republica Moldova

că procesul politic fixează şi relevă acea schimbare politică reală a stărilor obiectelor, care se dezvoltă conform intenţiilor conştiente ale subiecţilor şi, ca urmare a multitudinii de influenţe naturale. De aici reiese faptul că, deşi procesul politic poate fi gestionat, este foar-te problematic în orice predeterminare. Desigur, măsurarea în timp şi spaţiu a principalelor sale caracteristici: mişcare, dinamică, evo-luţia metodelor sociologice este posibilă, însă mecanismele surselor şi formelor acestor schimbări sunt extrem de dificil de a determina, deoarece ele sunt în mare parte legate de alţi factori de dezvoltare a societăţii (stabilirea obiectivelor politice, schimbarea structurilor sociale, condiţiile externe de mediu, etc.). Şi în societate modificările în sine au adesea un caracter discret, adică, la modificarea fenome-nelor individuale şi modificarea parametrilor acestora, celelalte ră-mân neschimbate (schimbarea guvernului în Republica Moldova, de exemplu, nu înseamnă schimbare în cursul politic al ţării etc.). În ge-neral, dezvoltarea politică într-o societate tranzitorie se realizează, în măsura în care structurile politice, instituţiile, legile şi reglemen-tările etc. favorizează o reacţie rapidă şi flexibilă la noile probleme sociale, economice, politice şi de altă natură. Aici apare întrebarea: „Care forţe exercită de fapt puterea: partidele, liderii, grupurile soci-ale etc.?”. „Ce sprijin şi susţinere găsesc aceştia în societate?”, „Care este puterea lor?”.

Multe state post-sovietice s-au confruntat în ultimii douăzeci de ani cu diverse tipuri de crize. La încălcarea stabilităţii lor politice pot fi numite, în opinia noastră, cele mai frecvente cauze:

a) reformele socio-economice fundamentale, care au schimbat structura societăţii şi mentalitatea populaţiei (în special, sis-temul de valori şi orientări valorice);

b) stratificarea (bogaţi-săraci) bruscă a societăţii, naşterea „noii elite” cu atitudini liberale şi scăderea nivelului de viaţă a unei mase mari de oameni cu nostalgie după perioada sovietică („atunci când toţi trăiau bine”).

Condiţiile existente socio-economice au adus cea mai mare par-te a populaţiei în prag de supravieţuire şi indiferenţă absolută faţă de viaţa politică a ţării, interesaţi în mod activ de politică astăzi fiind doar 28% din populaţie. [2, p. 39-57]

Reformele politice spontane de multe ori nu sunt bine fonda-te şi duc de multe ori la agravarea conflictelor politice şi etnice. În această situaţie, evenimentele procesului politic (demonstraţii, mi-

tinguri, marşuri de protest sociale, campanii electorale) acţionează ca un „detonator” în dezamorsarea tensiunii sociale, precum şi joacă un rol în auto-determinarea (identitate politică) diferitelor grupuri de populaţie. În societate apar noi practici sociale, statute şi roluri ale subiecţilor politici, ceea ce defineşte stratificarea politică şi noua structură a societăţii. În timpul campaniilor electorale, de exemplu, se determină preferinţele politice, nivelul de încredere a publicului în instituţiile guvernamentale şi liderii partidelor politice, diferitele tipuri de relaţii sociale bazate pe diverse forme de susţinere a candi-daţilor (etnice, de rudenie şi clan, profesionale, regionale etc.).

Interacţiunea politică a partidelor, elitelor, liderilor, alegătorilor este determinată de statutul şi rolurile (drepturile, sarcinile, respon-sabilităţile) acestora, precum şi mecanismul de realizare a politicii, structura acestui proces. Toate aceste criterii sunt formate în mare măsură de procesul de stratificare politică. Aici este de dorit, în opi-nia noastră, de a clarifica noţiunea de stratificare politică. Ideea este că la baza determinării acestor criterii sunt de multe ori luate diver-se categorii. De exemplu, stratificarea politică se încearcă a fi iden-tificată cu împărţirea populaţiei după criteriile ideologice şi politice (democraţi, comunişti, patrioţi naţionalişti, occidentali etc.); sau cu statutul sau poziţia grupurilor sociale, pe baza unor caracteristici structurale sau cultural demografice (elite, pensionari, tineri etc.).

Dar definirea straturilor în teoria modernă a sociologiei nu se bazează pe una sau chiar câteva semne, dacă nu dobândesc caracte-rul unui clasament ierarhic, adică poziţiile diverse ale grupurilor so-ciale mari în structura societăţii. La urma urmei, nu toate diferenţele dintre oameni duc la inegalitatea lor. Cum se stabileşte, de exemplu, care este mai presus de comunişti sau democraţi. Stratificarea poli-tică şi cea socială nu sunt identice, poţi să fii bogat, dar fără putere. Într-o anumită măsură, stratificarea politică poate utiliza criterii şi definiţii ale stratificării sociale, diversitatea resurselor sale (econo-mice, juridice, demografice etc.). În acest caz putem vorbi despre as-pectul politic al stratificării sociale (oligarhia la putere).

În studiile noastre vom lua în considerare stratificarea politică ca „capital politic activ”, volumul de dispunerea de putere politică. Puterea ca şi banii împarte oamenii după cantitate. Aceasta defineşte diferitele niveluri ale autorităţii de gestionare a puterii, care permit a oferi o varietate de posibilităţi de acces la resurse sociale publi-ce şi de putere (vagabonzii la putere nu ajung). Stratificarea politică


este una dintre cele mai importante surse ale politicii. Ea nu numai determină poziţia grupurilor sociale în structurile de putere, dar, de asemenea, descoperă noi căi şi canale de influenţă asupra puterii principalelor instituţiilor politice care reglementează accesul la re-sursele publice şi, în cele din urmă, modul de formare a procesului politic, în general.

Aşa cum arată un studiu de expert, 76% din funcţionarii publici chestionaţi cred că partidele sunt create „în scopul de a lupta pentru putere personală şi statut social mai mare”, iar 61,1% – „pentru îm-bogăţire materială” [3, p. 5].

Atunci, condiţionat de nivelul şi volumul de dispunerea de pute-re, pot fi identificate în societatea moldovenească de astăzi:

• stratul politic suprem (elita politică, birocraţia de elita, oli-garhia);

• stratul politic mediu (angajaţi ai statului de nivel mediu şi in-ferior, activişti politici ai ONG-urilor)

• stratul inferior – cetăţenii alegători.

Trebuie remarcat faptul că sistemul politic actual al societăţii este în continuare în proces de formare şi este foarte instabil. În soci-etate nu s-a format încă o structură socială clară, orientările politice ale grupurilor sociale sunt variabile şi amorfe, adică partidele nu au straturi suficient de durabile de sprijin politic. Nucleul lor activ este foarte instabil. Acest lucru este demonstrat de dinamica de încredere şi relaţie cu liderii partidelor şi partidele lor. Aici este important de menţionat încă o trăsătură: prestigiul liderului de multe ori „tăiat” de ratingul partidului. De exemplu, procentul de alegători care au în-credere în partidele parlamentare din ultimii ani s-a redus: Partidul Liberal Democrat de la 39,2%, la 38,0%, Partidul Democrat de la 40% la 28%, Partidul Liberal de la 33,1% la 32%, opoziţia Partidul Comunist de la 38,8% la 34%. În acelaşi timp, ratingul liderilor lor printre politicienii de la putere este în continuare cel mai ridicat din ţară: I. Leancă (Partidul Liberal Democrat 10%), V. Filat (Partidul Liberal Democrat – 5%), V. Voronin (CPM – 14%), M. Lupu (PD – 5%). [4, p. 39-57]

Construirea partidului în ţară a avut şi continuă să aibă caracter spontan, de tip „de sus în jos”. Procesul de formare a partidelor ge-neral se bazează pe autoritatea unui lider carismatic („leaderism”), precum şi baza ideologică – pe „problemele grave ale straturilor in-

dividuale”. Iar primul semn este în mod semnificativ mai greu, deoa-rece liderii partidelor exprimă într-o formă sau alta, problemele ac-tuale ale societăţii, de multe ori însă nu propun modalităţi concrete de a le rezolva.

Multe partide noi au un „caracter de buzunar”, adică nu au o re-ţea largă de organizaţii în ţară. Platformele lor politice nu sunt di-recţionate spre grupuri sociale specifice. Formarea partidelor merge dup principiul „apucă-i pe toţi” (O. Kirchheimer). Programele politi-ce ideologic incorecte, populiste, care se repetă nu au avut un electo-rat stabil, care după sondajele de opinie, majoritatea dintre acestea erau complet necunoscute. De exemplu, conform sondajelor, 20% din respondenţi nu cunoşteau absolut nimic despre aceste partide politice şi uniuni ca „Egalitate”, „Partidul Umanist”, „Moldova Unită”. Şi aceasta, în ciuda faptului că unii dintre ei participă la alegeri, la di-ferite niveluri de putere de mai mult de 10 ani. Unele partide nu sunt susţinute absolut defel pe arena politică a ţării. În timpul campanii-lor electorale, acestea câştigă aproximativ 1% din voturi. Dar liderii lor sunt în încercarea de a obţine anumite dividende de la „politică pentru ei înşişi”. De aceea, în timpul campaniilor electorale oamenii votează de multe ori pentru lider şi „promisiunile lui actuale”, dar nu pentru partid.

Aşa cum am menţionat, procesul de stratificare în societate apa-re datorită distribuirii şi redistribuirii resurselor sociale, în funcţie de gradul de acces la acestea. În sociologie la definirea straturilor domină abordarea multidimensională, care se bazează pe asocierea (cumulare) unui număr semnificativ de caracteristici caracteristice persoanelor din diferite grade şi combinaţii. Anume în baza acestora se formează structura rang-statut a societăţii. Dacă numărul de sem-ne nu permit determinarea locului grupurilor sociale, atunci apar straturi între straturi cu anumite caracteristici de clasament şi ine-galitate. În opinia noastră, acestea au nevoie de metodologii speciale de cercetare.

Dar este important de menţionat că aceste straturi reprezintă aşa cum le numesc sociologii o „mlaştină”, adică nehotărâţi în ale-gerea electoratului. Sondajele arată că astfel de alegători reprezin-tă 23-37%. Ei motivează pasivitatea lor politică astfel: „Votul meu nu înseamnă nimic” (45,7%), „Nu am nici o dorinţă să merg la vot” (50,7%), „Nu am încredere în nici un partid” (31%), etc. [5, p. 8]

După cum se ştie, sfera politică – o sferă de interese ale anumitor


straturi. În acest sens, trebuie menţionat faptul că structura actuală a Parlamentului reflectă foarte clar interesele grupurilor celor mai reprezentative: funcţionarii de partid (numărul lor a crescut mai mult decât dublu până la 31,7%) şi reprezentanţii afacerilor – elita (o creştere de la 2% la 16,8%). [6, p. 5] Astăzi, grupurile parlamen-tare în organismul suprem al ţării protejează, în special, interesele de partid sau corporative. Este clar că în o astfel de relaţie este di-ficil de a găsi un consens, iar elita nu va avea niciodată o „dorinţă comună””(J. J. Rousseau), în exprimarea intereselor societăţii. Ceea ce, din păcate, putem observa astăzi în viaţa politică a ţării.

Cauzele menţionate anterior de destabilizare a procesului po-litic, desigur, nu ar putea afecta organizarea şi cursul campaniilor electorale. Aşa cum au arătat studiile sociologice monitorizate şi co-mentariile observatorilor internaţionali, în procesul electoral sunt utilizate diverse forme de presiune asupra alegătorilor (utilizarea resurselor administrative), intervenţia structurilor de putere în cur-sul campaniilor, conspiraţii de rudenie, presare socio-economică şi mituirea alegătorilor etc. „Desfăşurare necorespunzătoare a campa-niei electorale”, declară 62% dintre respondenţi. [4, p. 39-57]

Trebuie remarcat faptul că Comisia Electorală Centrală a ţării ur-măreşte să elimine încălcările manifeste, modifică legislaţia privind alegerile, dar situaţia, din cauza nivelului scăzut al culturii politice generale a electoratului şi activitatea legislativă neefectivă în acest domeniu se schimbă foarte lent. Anii de auto-afirmare politică a sta-tului independent Republica Moldova poate fi numit pe bună drepta-te o perioadă de reformă constantă. Transformarea politică a devenit pentru mulţi „sfera de speranţe şi aşteptări.”

Ce împiedică, în opinia noastră, dezvoltarea efectivă a procesu-lui politic în societatea noastră? În primul rând, lipsa unui acord în-tre actorii politici, şi ca rezultat înţelegere diferită a obiectivelor de dezvoltare naţională, lipsa culturii de consens, aspiraţia de a conveni cu privire la punerea în aplicare a reformelor democratice;

– în al doilea rând, nu există un dialog stabilit între putere şi opo-ziţie, putere şi societate. Opoziţia caută să se exprime nu ca adversari politici, ci ca o mişcare de protest radical;

– în al treilea rând, eficienţa foarte scăzută a instituţiilor socie-tăţii civile nu permite deconcentrarea puterii de centru. Posibilitatea realizării puterii la nivel regional este foarte limitată;

– în al patrulea rând, în Republica Moldova, din păcate, nu a fost

încă eliminat practica de „relaţii politice de clientelă”, ceea ce în-seamnă că grupurile sociale mai aproape (care intră) în preşedinţie, parlament, guvern concentrează în mâinile lor competenţe impor-tante, primesc privilegii speciale de a utiliza aceste competenţe în scopuri personale.

Procesul politic unic condiţionat reciproc pentru dezvoltarea societăţii este determinat de diferite părţi ale activităţii umane, în care stratificarea politică dezvăluie inegalitatea politică, care decur-ge din poziţiile diferite ale grupurilor sociale, sistemelor instituţiilor guvernamentale, posibilitatea diferită a oamenilor de a influenţa de-ciziile politice. Astfel, stratificarea politică este una dintre cele mai importante surse de politică, deoarece nu numai determină poziţia grupurilor sociale în structurile de putere, arată fluctuaţia lor, dar de asemenea deschide noi căi şi canale de influenţă asupra puterii principalele instituţii politice care reglementează accesul la resurse-le publice şi în cele din urmă modul de formare a procesului politic în general.

Referinţe bibliografice:1.См.; Бабосов Е.М. Трансформация цивилизационно-культурного

пространства в постсоветском обществе.//Восточная Европа: политический и социокультурный выбор. –М.,1994, с. 375.

2. Barometrul de opinie publică Republica Moldova. Institutul de Poli-tici Publice. – Chişinău, aprilie 2014, p. 39-57.

3. Отчет об экспертном опросе госслужащих органов власти различного уровня (120 человек). Декабрь 2013 г. Руков. Проек д-р хаб. социологии В Блажко. Кишинев, 2013.

4. Barometrul de opinie publică Republica Moldova. Institutul de Poli-tici Publice. – Chişinău, noiembrie, 2011, aprilie 2014, p. 39-57.

5. Отчеты о социологических исследованиях в период избира-тельных кампаний 2005-2009 гг.

Выборная совокупность каждого проекта 1200 человек. Руков. проектов д-р социологии В.Мокану. – Кишинев, 2009 г. См. также; Мо-кану В. Явление абсентеизма в Республике Молдова: социологический анализ. – в сб. Managementul proceselor electorale în Republica Moldova: evoluţii şi perspective. – Chişinău, 2012.

6. Статистический ежегодник Республики Молдова. – Кишинев, 2013.

59Implementarea noilor tehnologii informaţionale în sistemul de învăţământ: tendinţe şi perspective

Angela MOCANU,dr. în sociologie,

cercetător ştiinţific superiorICJP al AŞM

IMPLEMENTAREA NOILOR TEHNOLOGII INFORMAŢIONALE ÎN SISTEMUL DE ÎNVĂŢĂMÂNT: TENDINŢE ȘI PERSPECTIVE

Dezvoltările din domeniul tehnologiilor informaţionale au produs o schimbare esenţială atât în planul necesităţilor de dobândire a cunoştinţelor cât şi de modul în care sunt oferite programele de studiu în cadrul instituţiilor de învăţământ. Actualmente în mai multe ţări ale lumii capătă o amploare dezvoltarea învăţământului la distanţă. El are un şir de avantaje şi dezavan-taje. Cea mai importantă latură a acestui tip de instruire este separarea în timp şi spaţiu a studenţilor în raport cu instituţia de învăţământ. În acest articol ne-am propus să studiem formele de învăţământ la distanţă, situaţia la acest capitol în Republica Moldova. Am utilizat metoda analizei datelor statistice, metoda analizei documentelor, metoda comparaţiei.

Cuvinte cheie: instruire la distanţă, educaţie, informaţi, cheltuieli, cali-tatea învăţământului.

Dezvoltările din domeniul tehnologiilor informaţionale au pro-dus o schimbare esenţială atât în planul necesităţilor de dobândire a cunoştinţelor cât şi de modul în care sunt oferite programele de stu-diu în cadrul instituţiilor de învăţământ. În mai multe ţări ale lumii capătă o amploare dezvoltarea învăţământului la distanţă. El are un şir de avantaje şi dezavantaje. Cea mai importantă latură a acestui tip de instruire este separarea în timp şi spaţiu a studenţilor în raport cu instituţia de învăţământ.

În acest articol ne-am propus să studiem formele de învăţământ la distanţă, situaţia la acest capitol în Republica Moldova. Am utili-zat metoda analizei datelor statistice, metoda analizei documentelor, metoda comparaţiei.

În lucrarea Al treilea val E. Toffler afirmă că istoria omenirii se dezvoltă dramatic. „Un val este schimbat de altul. Actualmente ome-

nirea se află în al Treilea Val. Parola ei este informaţia. Succes vor obţine persoanele care vor reuşi la timpul potrivit să se reprofileze, care vor poseda capacitatea de a învăţa şi nu cei care vor poseda un stoc mare de cunoştinţe. Şi în acest sens anume învăţământul la dis-tanţă este forma cea mai reuşită, ea permite oamenilor să ia cunoş-tinţă cu cele mai noi idei din toate domeniile”.

Astăzi, când vorbim despre învăţământul la distanţă, ne ducem cu gândul la studiile prin internet sau e-lerning, însă educaţia la distanţă are o istorie mai lungă şi a evoluat în timp. Înainte de apariţia şi folosi-rea în masă a noilor tehnologii ale informaţiei şi comunicării, erau fo-losite materialele tipărite şi serviciile poştale pentru ceea ce se numea educaţie prin corespondenta. Încă din 1910, un studiu dedicat unei instituţii de instruire la distanta ne da măsura a ceea ce se petrecea în Statele Unite şi Canada: „Nu mai puţin de 1600 de persoane sunt antre-nate în activităţi de instruire de către Școala Internaţională prin Cores-pondenţă, a cărei misiune principală este de a pătrunde în masa etero-genă a umanităţii pentru a descoperi, direcţiona şi convinge indivizii de beneficiile educaţiei.”. Această formă a educaţiei la distanţă rămâne încă o modalitate de instruire viabilă acolo unde nu sunt încă dezvoltate in-frastructurile necesare unei abordări moderne şi mai eficiente.

Un alt tip de instruire la distanţă este educaţia prin radio care a avut o popularitate mai scăzută. După obţinerea primei licenţe de educaţie prin radio de către Universitatea din Salt Lake City, în 1921, au apărut şi în România, la sugestia lui Dimitrie Gusti, care era pre-şedinte al Societăţii Române de Radiodifuziune, au fost organizate, începând cu 1930, două conferinţe prin radio pentru clasele inferi-oare şi superioare.

Similar este cazul educaţiei prin televiziune, care preia multiple sarcini de stocare şi transfer a informaţiei. Prin mijloacele sale ample şi variate contribuie la informarea culturală, dar poate fi utilizată şi pentru educaţie, menţinându-se că alternativa pedagogică în centrul de interes al educatorilor din 1945, când Universitatea de Stat din Iowa obţine prima licenţă şi până spre mijlocul deceniului opt.

În Republica Moldova numărul programelor autohtone cu ca-racter instructiv-educativ este destul de redus, deşi interesul spec-tatorilor pentru ele, după cum denotă datele măsurărilor ratingului programelor tv, este destul de mare. Numărul spectatorilor care au vizionat programele instructiv-educative este în scădere în anii de referinţă. Aceasta înseamnă că numărul unor astfel de emisiuni se

60 Angela MOCANU 61Implementarea noilor tehnologii informaţionale în sistemul de învăţământ: tendinţe şi perspective

micşorează. Putem presupune că producătorii de programe tv nu sunt interesaţi de cerinţele, necesităţile spectatorilor acestui gen de emisiuni. Regretabil este şi faptul că în felul acesta nu se ia în consi-deraţie rolul important al televiziunii în procesul instructiv-educativ.

Tabelul 1Ratingul programelor cognitive

Anul Tipul de programe

AMR (ratingul

mediu per minut)

AMR % (ratingul

mediu per minut în %)

RCH (Reach)

RCH % (Reach )

2011 Programe cognitive

35627 1,13% 75752 2,40%

2011 Total canale 21888 0,69% 471812 14,96%2012 Programe

cognitive23081 0,75% 59922 1,95%

2012 Total canale 20386 0,66% 473523 15,39%2013 Programe

cognitive19181 0,61% 53621 1,69%

2013 Total canale 21093 0,67% 469589 14,83%Sursa: AGB Nielsen Media Research

Un alt tip de predare-învăţare la distanţă, care câştigă teren pe zi ce trece, este educaţia prin Internet. Cursurile suport sunt stocate pe un computer într-o formă specifică şi un navigator uzual pentru Internet sau, în unele cazuri rare, un program special care permite cursanţilor să acceseze informaţiile în ritmul propriu de asimilare. Materialele de învăţare sunt prezentate într-o forma multimedia – prin îmbinare de text, sunet, imagine şi chiar filme – şi în modul hyperlink – un model structural în care accesul la alte informaţii se realizează prin legături multiple de la o singură pagină; la rândul lor, alte pagini permit revenirea, aprofundarea prin accesarea altor pa-gini cu subiect similar sau saltul la alte tipuri de informaţii.

În Republica Moldova legislaţia prevede instruirea la distanţă. Unul din actele normative în acest sens este Hotărârea privind Strate-gia Naţională de edificare a societăţii informaţionale – Moldova electro-nica Nr. 255 din 09.03.2005, planul de acţiuni al căruia a expirat în anul 2010. După care Ministerul Tehnologiei Informaţiei şi Comunicaţiilor a iniţiat procesul de elaborare a proiectului Strategiei de dezvoltare a societăţii informaţionale în Republica Moldova – „e-Moldova 2020”.

Parte componentă a Strategiei Naţionale de edificare a societăţii informaţionale „Moldova electronică” constituie Planul de acţiuni pen-tru realizarea Strategiei Naţionale de edificare a societăţii informaţio-nale „Moldova electronică”. Acesta este structurat pe 7 compartimente dintre care un compartiment este dedicat educaţiei electronice. Con-form raportului Ministerului Tehnologiei Informaţiilor şi Comunicaţi-ilor din 2012 utilizarea tehnologiilor informaţionale şi de comunica-ţie în educaţie (educaţia asistată de calculator, instruirea la distanţă) este o dimensiune importantă a societăţii informaţionale, orientată, în primul rând, spre eficientizarea procesului educativ. Compartimentul conţine un obiectiv general, 6 obiective specifice şi 28 acţiuni.

Tabelul 2Gradul de executare al acţiunilor din Compartimentul IV

„Educaţia electronică”

Nr. de acţi-uni pe com-partiment

Realizate Realizate parţial

N-au fost imple-

mentate

Pot fi preluate pentru strategia e Moldova 2020 şi alte docu-mente de politici

28 9 (32%) – 19 (68%) 15 (53%)Sursa: Ministerul Tehnologiei Informaţiilor şi Comunicaţiilor anul 2012

Ca parte componentă a dezvoltării învăţământului la distanţă, în anul 2005, a fost creat Centrul de Învăţământ la Distanţa pe baza Centrului de Management Educaţional format în cadrul proiectului TEMPUS „National Training Center for Educaţional Management”. Din responsabilităţile centrului face parte lucrul cu studenţii şi profesorii care participă în învăţământul la distanţă. Procesul didactic prin mi-croC@MPUS presupune interacţiune activă dintre studenţi şi profesor prin forumuri, chat, şi sistemul integrat de poştă electronică. Învăţarea are loc conform unor materiale metodice special elaborate sub formă de cursuri scurte, orientate la studierea unor teme concrete, obţinerea deprinderilor concrete. Materialele didactice includ lucrări individua-le, întrebări de control, teste ş.a. Rezultatele evaluării sunt înregistrate într-o bază de date şi sunt accesibile pentru profesor şi student. La finele semestrului studenţii susţin examene în formă tradiţională.

Deşi studiile la distanţă câştigă teren în întreaga lume, trebuie să menţionăm că la unele facultăţi nu este organizarea unei astfel forme de învăţământ pentru că activităţile practice nu pot fi realizate fără prezen-

62

ţa studenţilor. Facultăţile cu profil tehnic, cele de artă sau medicină nu pot oferi această alternativă educaţională. Aceste facultăţi implică ore de laborator, care necesită prezenţa fizică a studenţilor. În plus, materi-alul didactic este specific, include fosile, uneori unicat, şi necesită apara-tură geofizică scumpă, fără de care nu se pot însuşi cunoştinţe de bază.

Indiferent de forma de studii, avansarea calitativă a sistemului de învăţământ este determinată, în mare măsură, de alocaţiile finan-ciare disponibile. În perioada 2008-2012, cota alocaţiilor destinate sectorului educaţional a constituit în medie 8,5% din P.I.B., scăzând cu aproape un procent în ultimii doi ani.

Tabelul 3.Cheltuielile pentru educaţie din Bugetul Naţional

2008 2009 2010 2011 2012% din total cheltuieli 19,8 20,7 22,4 21,4 20,9

% din P.I.B. 8,2 9,4 9,2 8,3 8,4Sursa: Departamentul Statistică al Republicii Moldova: venituri şi cheltuieli

Drept concluzie a celor expuse anterior putem afirma cu certitu-dine că sistemul de învăţământ necesită schimbări. Pentru o dezvolta-re perpetuu a sistemului de învăţământ este nevoie de a implementa noi metode şi forme de învăţământ. Specialiştii din domeniu consideră că forma de învăţământ cu frecvenţă redusă şi serală urmează a fi în-locuită cu instruirea de la distanţă, aplicând internet tehnologiile. Ar fi oportun de revizuit curriculum şcolar nu doar pentru a reduce nu-mărul de ore sau discipline, ci şi pentru a le construi astfel, încât să fie interesante elevilor şi studenţilor. Este necesar să fie aplicate metode noi de predare şi însuşire a materialului didactic la nivel naţional.

Astfel reforma instituţiilor medii de învăţământ poate fi imple-mentată prin ridicarea bunăstării populaţiei, prin schimbarea atitu-dinii faţă de procesul de învăţământ, prin conştientizarea organelor de resort, inclusiv a celor locale, că de la instituţiile de învăţământ începe totul, inclusiv depăşirea crizei materiale a societăţii.

Referinţe bibliografice:1. http://www.elearning-forum.ro/2. Э.Тоффлер Третья волна: Москва АКТ, 2004.3. http://idsi.asm.md/4. Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.46-50/336 din 25.03.2005

Pantelimon VARZARI, doctor în filosofie, conf. universitar,

şef-secţie Ştiinţe Politice a ICJP al AŞM

DEMOCARŢIA CONTEMPORANĂ ȘI IMPLICAŢIILE SALE ASUPRA TRANZIŢIEI POLITICE DIN REPUBLICA MOLDOVA

În domeniul ştiinţelor politice se discută trei teme majore asu-pra fenomenului democraţiei şi a procesului democratizării (teorii ale democraţiei, teorii ale democratizării şi studii ale tranziţiei sau tranzitologia, numită de J. Grugel „abordarea tranziţiei sau aborda-rea orientată către agenţi şi pe interacţiunile dintre elite” [1, p. 66]). În contextul extinderii democraţiei în spaţiul postcomunist de pe agenda discuţiilor nu au dispărut problemele mai „vechi” ce ţin de doctrinele politice privind organizarea şi conducerea societăţii (doc-trina politică liberală, conservatorismul, doctrina politică democrat-creştină, doctrina social-democrată, tehnocraţia, naţionalismul, doc-trina politică fascistă, doctrina politică comunistă marxist-leninistă şi alte concepţii postmoderne, ca feminismul sau ecologismul), de principalele forme şi modele (de organizare şi funcţionare) ale de-mocraţiei (democraţia directă, democraţia reprezentativă, democra-ţia participativă, democraţia consociaţională – model teoretizat de Arendt Lijphart, democraţia pluralistă, democraţia poliarhică – ter-menul clasic al lui Robert Dahl, democraţia electronică – după păre-rea politologului italian Domenico Fisichella, este vorba de raportul dintre democraţia directă şi democraţia reprezentativă, valorificat astăzi în termeni noi, precum şi democraţia social-elitară – în opinia autorilor germani Thea de Roh şi Ute Lienard, democraţia elitistă, democraţia informaţională – formulată de savantul francez Michel Rocard, democraţia „pură”, democraţia formală, democraţia bazată pe modelul partidului unic – David Held sau democraţia populară, democraţia protectoare, democraţia dezvoltării – Andrew Heywood etc.), probleme care au incitat pe diverse planuri dezbateri teoreti-

64 Pantelimon VARZARI 65Democraţia contemporană şi implicaţiile sale asupra tranziţiei politice din Republica Moldova

ce, dar şi practica politică a societăţilor după cel de-al doilea război mondial.

Deşi paradigma democratică s-a dovedit a fi produsul unui efort istoric, instituţional şi cultural de anvergură, totuşi democraţia con-temporană, prin geneza şi manifestările sale curente, rămâne dese-ori dezorientată în faţa unui şir de probleme, provocări şi incertitu-dini care nu întotdeauna sunt soluţionate în mod raţional şi adecvat de către actorii politici şi factorii decizionali. De altfel, nivelul practic al doctrinelor politice se regăseşte în spaţiul politicilor (publice) ce se propun pentru a rezolva anumite probleme apărute în diverse so-cietăţi la un anumit moment. Aceste politici cu caracter situaţional se răspândesc, influenţând, de cele mai multe ori, arii geografice ma-jore, inclusiv cele din spaţiul postsovietic, şi devin astfel puncte de reper doctrinar la nivel guvernamental în aceste state. De exemplu, folosirea termenului de guvern liberal (sau de oricare alt tip) se refe-ră tocmai la programele politice pe care acesta le propune pentru a ajunge la guvernare şi pe baza politicilor specifice pe care le adoptă exercitând deja puterea.

În dezbaterile contemporane democratizarea, fiind analizată multiaspectual din perspectiva teoriei politice, politicii comparate, relaţiilor internaţionale, sociologiei, studiilor culturale şi economiei politice, este abordată diferit, ca un set distinct de schimbări succe-sive realizate într-o perioadă anumită de timp, ca o serie de lupte politice cu final deschis, ca transformare a structurilor profunde sau ca utopie. Democratizarea este conceptualizată ca discurs, cerere, set de schimbări instituţionale, formă de dominaţie a elitelor, sistem politic dependent de controlul popular, exerciţiu al politicii de pute-re şi cerere de solidaritate globală, iar enumerarea poate continua. Conform opiniei unor autori, democratizarea este un concept la fel de „contestat în esenţă”, precum democraţia însăşi [1, p. 6].

Pe lângă problemele cu care se confruntă democraţia ca formă de organizare politică şi metodă de guvernare cu principiile şi me-canismele sale, ea presupune totuşi atât avantaje (având drept ur-mătoarele elemente: participarea efectivă a populaţiei la procesul de luare a deciziilor; prezenţa unor elite care guvernează societatea cu sprijinul acesteia, guvernare ce presupune responsabilitate şi limite; prezenţa mai multor forţe politice legal recunoscute care luptă pen-tru acapararea puterii politice; structurarea unei ideologii bine defi-nite; organizarea instituţiilor statului pe principiul separaţiei pute-

rilor în stat şi structurarea relaţiilor dintre acestea; existenţa unor principii care stau la baza democratizării, cum ar fi principiul alter-nanţei democratice la guvernare, principiul descentralizării, princi-piul autonomiei locale etc.; specificarea exhaustivă a unor drepturi şi libertăţi fundamentale; economia de piaţă unde liberul schimb duce la o dezvoltare economică ş. a.), cât şi dezavantaje (printre care existenţa unui aparat birocratic puternic prin distribuţia de posturi publice, în scopul recrutării sau fidelităţii clientelei politice; prezen-ţa diverselor blocaje, extinderea corupţiei şi altor fenomene nega-tive contemporane ce împinge sistemul comunicării politice către disimulare), precum şi neajunsuri şi limite ale democraţiei clasice (limitarea claselor sociale, astfel încât, asemănător cu democraţia antică, democraţia nu se bazează pe majoritatea cetăţenilor şi de aceea ea nu este puterea poporului în întregul sens al cuvântului; formalitatea în realizarea unor principii şi mecanisme democratice şi ca urmare transformarea democraţiei din puterea poporului în în-trecerea „sacilor cu bani”; lipsa conexiunii dintre democraţie şi pro-cesele economice şi sociale duce la sporirea conflictelor sociale şi nu satisface astfel interesele vitale ale cetăţenilor; limitarea cetăţenilor în participarea la viaţa politică a statului etc.) [1, p. 235-238; 2, p. 313; 3, p. 87; 4, p. 23; 5; 6; 7, p. 136-137;8, p. 245-246]. În acest sens, democraţia s-a dovedit a fi de multe ori eficientă în anumite cazuri, dar, totodată, frecvente sunt cazurile când a dat semne de ineficienţă (cazul Uniunii Europene în contextul crizei financiar-bancare, crizei euro şi crizei economice începând cu anul 2008). Totuşi, democraţia dă dovadă de adaptabilitate în condiţiile nou-create, depăşirea ace-lor limite care nu îi permit pe deplin să-şi manifeste avantajele şi să găsească soluţii adecvate ale problemelor cu grad ridicat de comple-xitate.

Sistemele democratice contemporane sunt adesea imperfecte, fiindcă ele se confruntă cu anumite contradicţii interne. Democraţia este supusă unor provocări majore, care fac societatea să se con-frunte cu crize de tot felul, cu multiple dificultăţi aporetice în via-ţa societăţii, cu mari tensiuni şi conflicte sociale. Abordând unele provocări ale democraţiei (birocratică, tehnocratică, oligarhică, in-stituţională, decizională, politică etc.), notăm că statele membre ale Uniunii Europene încearcă să facă faţă tuturor sfidărilor prin acţiuni complexe de adaptare şi dezvoltare. Însă multe semne de întrebare cu privire la capacităţile democraţiei din societăţile tranzitorii de a


gestiona comunităţile naţionale prin soluţii şi decizii adecvate apar tot mai evident în faţa elitelor politice şi liderilor politici. Unele ţări, cum ar fi Ucraina, Georgia sau Republica Moldova, aflându-se într-o perioadă de peste douăzeci de ani de tranziţie democratică, încearcă să depăşească calea anevoioasă de alegere a vectorului dezvoltării sale: eurasiatic sau european.

O parte din provocările apărute în faţa democraţiilor sunt iden-tificate de D. Fisichella [9, p. 263-267, 333-341] şi de Republica Dahrendorf [10, p. 227]. Iar G. Hermet, analizând numeroasele ta-buuri pe care le implica modelul democratic pluralist, urmăreşte tra-iectoriile sinuoase ale devenirii democratice a societăţii occidentale, matricele democraţiei pluraliste şi paradoxurile regimurilor repre-zentative [11, p. 48-49, 128-169]. Sesizând formula „paradoxul le-gitimităţii democratice”, politologul francez are în vedere antinomia realităţii politice, contradicţia dintre „principiul fondator al suvera-nităţii populare şi teoria instrumentală a reprezentării poporului de către conducătorii aleşi la intervale de timp date”, dar şi faptul că poporul suveran nu domneşte cu adevărat.

La rândul său, Republica Dahl, pornind de la raportul dintre ideal şi real în democraţie, de la anumite inconsecvenţe în funcţionalitatea democraţiei în societăţile contemporane, demonstrează că aceasta implică anumite „paradoxuri ale democraţiei” [12, p. 444-470; 13, p. 113-126]. El consideră că asemenea paradoxuri, de fapt, contra-dicţii interne ale mecanismului democratic, provin din existenţa în societatea umană a unor tensiuni, stări conflictuale latente, a căror „activizare” slăbeşte şi erodează democraţia şi poate deschide calea regimului politic autoritar. Asemenea contradicţii sunt sesizabile în raporturile dintre consens şi conflict, reprezentativitate şi guver-nabilitate, legitimitate şi eficienţă (performanţă socială), deoarece sunt de caracter relativ permanent şi reprezintă moduri de manifes-tare a vieţii democratice.

Dat fiind că procesul democratizării se extinde, în centrul studi-ilor politice s-a încetăţenit gradual ideea lui S. Huntington cu privire la „al treilea val al democratizării” [14], deşi unii cercetători susţin că teoria valurilor elaborată de S. Huntington conţine nu numai punc-te tari, dar şi slabe. Potrivit altor autori de referinţă, mai justificat ar fi conceptul de „tranziţie democratică”, deoarece ar conţine mai multe semnificaţii [15, p. 16]. În aprecierea politologului belgian J.-M. de Waelle, diferenţele dintre modelele clasice ale tranzitologi-

ei, delimitate pe baza valului de democratizare din Europa de Sud (Spania, Portugalia şi Grecia) sunt foarte mari, cea mai importantă fiind obiectul tranziţiei, şi anume, în aproape toate ţările din Europa Centrală şi de Est, sub aspect tipologic, se realizează concomitent o tranziţie politică şi economică [16, p. 177].

V. Capcelea pledează pentru trei faze (despărţirea de vechiul sis-tem, intrarea în zona neutră şi mişcarea înainte), două cicluri (tran-ziţia interioară – tranziţia postcomunistă, tranziţia exterioară – inte-grarea în Uniunea Europeană) şi trei elemente structurale ale pro-cesului tranziţional (democratizarea politică, marketizarea actului economic, schimbarea mentalităţii umane) în dezvoltarea Republicii Moldova [17, p. 36-61]. Unii autori, cum ar fi N. Enciu, menţionează că, spre deosebire de alte ţări din Europa Centrală şi de Est, Republica Moldova, după proclamarea independenţei, s-a confruntat cu patru tipuri fundamentale de tranziţii, fiecare dintre ele reprezentând o provocare de o complexitate deosebită: tranziţia de stat, tranziţia politică, tranziţia de regim şi tranziţia socioeconomică [18, p. 353-355], iar sociologul român C. Zamfir se pronunţă pentru termenul de strat în analiza tranziţiei diferitor ţări [19, p. 28-33]. În opinia noas-tră, în configurarea unui tip nou de organizare a sistemului politic şi în consolidarea regimului politic democratic din Republica Moldova, pot fi evidenţiate trei tipuri de tranziţii mai semnificative: politică, economico-socială şi de integrare europeană, având drept criteriu de degajare elaborarea şi promovarea de către elitele politice naţionale a unei strategii de tranziţie democratică şi a aplicării compromisului raţional şi a consensului valoric între actorii politici cu privire la ac-tul guvernării [20, p. 73-91].

Examinând succint tipul de tranziţie politică din Republica Mol-dova, vom accentua ideea că acesta a demarat odată cu iniţierea pro-cesului de formare şi de consolidare a statului Republica Moldova şi rezidă, în principal, în demolarea sistemului politic totalitar – comu-nist, bazat pe un partid unic şi instituirea sistemului politic demo-cratic, bazat pe alegeri libere şi pluripartitism, dar şi în reconstrucţia instituţiilor politico-administrative şi economice ale statului, astfel încât acesta să se adapteze la noul sistem al relaţiilor de putere. Pe fundalul transformărilor de natură politică, economică şi valorică, actorii politici au încercat să stabilească noi reguli de joc, iar în câm-pul politic autohton apar noi subiecţi politici (elite, lideri, partide politice, grupuri de presiuni şi/sau de interese), încercând să se legi-


timeze prin orice modalităţi şi utilizând diverse mijloace de afirma-re. Politica era concepută de diferite segmente ale elitei în termenii neacceptării compromisului şi eliminării reciproce a facţiunilor riva-le, iar divizarea treptată a elitelor puterii pe fundalul delimitării for-ţelor politice poate fi observată chiar în primii ani de independenţă, acestea dezintegrându-se în elita politică centrală şi în elite politice regionale, separatiste (din raioanele de est şi din raioanele de sud).

Sciziunea elitelor la mijlocul anilor ’90 devine un simptom semnificativ al „maladiei copilăriei clasei politice” din Republica Moldova. Însăşi elitele politice naţionale, care au contribuit la adop-tarea Declaraţiei de Independenţă, după 27 august 1991 s-au scindat, optând pentru modalităţi diferite de dezvoltare a statului Republica Moldova. Cu toate acestea, perioada consolidării statului a fost mar-cată de transformarea radicală a sistemului politic. Încercările pri-melor elite politice postcomuniste de atomizare a tranziţiei demo-cratice n-au avut sorţi de izbândă şi chiar dacă au fost elaborate mai multe proiecte de reformare a sferelor şi domeniilor de activitate socială, programe de restructurare şi renovare a sectoarelor econo-mice şi sociale ale republicii, niciuna n-a fost promovată, asumată şi implementată plenar. Problema ţine nu numai de existenţa unui set întreg de dificultăţi, riscuri şi ameninţări care, în fapt, se transfor-mă în factori defavorizaţi şi de eşec în democratizarea societăţii. La aceasta se mai adaugă o serie de motive obiective şi subiective care au contribuit la amplificarea unor blocaje (politice, instituţionale, decizionale şi de altă natură): ezitarea şi inconsecvenţa clasei poli-tice în promovarea reformelor trasate, lipsa competenţei şi profesi-onalismului din partea structurilor de putere, absenţa unei viziuni clare şi articulate asupra transformărilor sistemice.

Cu titlu de concluzie, vom reliefa trei aserţiuni. Întâi de toate, aceste trei tipuri de tranziţii, fiind prefigurate şi coordonate de eli-ta politică, continuă să evolueze în ritmuri diferite. Mai mult chiar, în condiţiile unei tranziţii prelungite cu riscurile politice şi politica inconsecventă a statului, societatea se confruntă cu mari dificultăţi de ordin politic şi socioeconomic, care, de altfel, sunt iminente pro-cesului tranziţional. Într-un cuvânt, tranziţia politică spre democra-ţie mai continuă şi, probabil, va lua sfârşit doar odată cu depăşirea crizei politice, a crizei economice şi altor tipuri de crize sistemice, cu trecerea de la democraţia superficială şi fragilă la cea autentică, în înţelesul occidental al termenului, deoarece afirmarea şi dezvoltarea

democraţiei în statele din spaţiul postsovietic se află în etapa de sta-bilizare, după care ar urma etapa de consolidare a democraţiei. Cea de-a doua aserţiune vizează că lipsa unei strategii coerente de trans-formare democratică în decursul anilor de independenţă a condus la dezbinarea actorilor politici la capitolul determinarea priorităţilor şi activităţilor strategice de dezvoltare a societăţii. A treia specificare se referă la constituirea şi afirmarea elitei politice în câmpul politic autohton, care au traversat câteva probe semnificative însoţite de un şir de crize politice (de guvernare), constituţionale (de nealegere a şefului statului) şi economico-financiare cu efect dezolant asupra electoratului, dar, totodată, şi formarea unor aranjamente politice între subiecţii politici. Perioada de activitate a tuturor coaliţiilor de guvernare care s-au perindat din 1994 până în prezent (coaliţia Partidului Democrat Agrar din Moldova şi a fracţiunii parlamentare „Unitatea Socialistă”, Blocul Electoral „Partidul Socialist şi Mişcarea Unitate-Edinstvo”, 1994-1996; ADR, 1998-1999; aşa-numitul „parte-neriat politic pentru interesele ţării”, 2005-2007; AIE, 2009-2013) a fost de o durată scurtă de timp, nu mai mult de doi ani, iar funcţio-nalitatea şi eficacitatea acestora, problemele cu care s-au confruntat rămân o lecţie de învăţat.

Desigur, pot apărea mai multe întrebări referitoare la faptul dacă elitele puterii şi coaliţiile de guvernare au dat un răspuns adecvat la aşteptările sociale, pentru că electoratul a mizat pe responsabilitatea guvernanţilor de a rezolva probleme strin-gente şi, mai întâi de toate, de a crea un nivel de trai decent. Răspunsul ar fi unul negativ, deoarece autorităţile publice au încercat să gestioneze prin diverse modalităţi activitatea structurilor puterii de stat în conformitate cu viziunile şi interesele înguste, fapt care s-a răsfrânt negativ asupra realizării proceselor de reforme structurale şi de transformare democratică prin modernizare.

Referinţe bibliografice:1. Grugel J. Democratizarea. O introducere critică. Iaşi: Polirom, 2008.

267 p.2. Huntington S.P. Ciocnirea civilizaţiilor si refacerea ordinii mondiale.

Bucureşti, 2002. 528 p.3. Bache I., George St. Politica în Uniunea Europeană. Chişinău: Ed.

„Epigraf” SRL, 2009. 664 p.4. Țuţui V. Democraţia deliberativă. În: Concepte şi teorii social-politice

/ Coord. E. Huzum. Iaşi: Instit. European, 2011, p. 9-38.

70

5. Florian A. Teorii ale democratizării (Note de curs). Bucureşti, 2005. [on-line] http://www.scribd.com/doc/85206701/1/I-CE-ESTE-DEMOCRA%C5%A2IA (vizitat 29.09.2012).

6. Volkoff V. Defectele democraţiei. De ce nu sunt decât pe jumătate de-mocrat. Bucureşti: Ed. Antet, 2002. 113 p.

7. Capcelea V. Tranziţia moldovenească: fazele, elementele structura-le, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile şi avatarurile. Chişinău: Arc, 2012. 190 p.

8. Varzari P. Elita politică şi birocraţia în contextul reformelor democra-tice (cazul Republicii Moldova). Monografie. Chişinău: Pontos, 2013. 366 p.

9. Fisichella D. Ştiinţa politică. Probleme, concepte, teorii. Iaşi: Polirom, 2007. 406 p.

10. Dahrendorf Republica Noile provocări ale democraţiei. În: Symposion. Revistă de ştiinţe socio-umane, Iaşi, 2004, tom. II. nr. 1 (3), p. 223-252.

11. Hermet G. Poporul contra democraţiei. Iaşi: Instit. European, 1998. 312 p.

12. Dahl R.A. Democraţia şi criticii ei. Iaşi: Instit. European, 2002. 289 p. 13. Dahl R.A. Despre democraţie. Iaşi: Instit. European, 2003. 189 p.14. Huntington S. Al treilea val al democraţiei. În: Revista Română de

Ştiinţe Politice, Bucureşti, 2002, vol. 2. nr. 1, p. 18-40.15. Pridham G., Vanhanen T. (eds.). Democratization in Eastern Europe.

Domestic and International Perpectives. London: Routledge, 1994. 274 p.16. De Waelle J.-M. Consolidare democratică, partide şi clivaje în Europa

Centrală şi de Est. În: Partide politice şi democraţie în Europa Centrală şi de Est. Bucureşti: Ed. Humanitas, 2003, p. 173-193.

17. Capcelea V. Tranziţia moldovenească: fazele, elementele structu-rale, dimensiunile, paradoxurile, eşecurile şi avatarurile. Chişinău: Ed. Arc, 2012. 190 p.

18. Enciu N. Politologie: Curs universitar. Chişinău: Civitas, 2005. 384 p.19. Zamfir C. O analiză critică a tranziţiei. Ce va fi „după”? Iaşi: Polirom,

2004. 200 p.20. Varzari P. Elita politică din Republica Moldova: realităţi şi perspec-

tive. Chişinău: CEP USM, 2008. 135 p.

IDENTITATEA CIVICĂ – FACTOR PRIORITAR ÎN DEZVOLTAREA DEMOCRATICĂ A REPUBLICII MOLDOVA

Aspectul identificaţional divers lărgeşte reprezentările des-pre fenomenele sociale, în mod special, în condiţiile consolidării şi aprofundării democraţiei. Identitatea civică ca componentă de bază a sistemului identitar, în linii generale, include în sine conştientiza-rea de către personalitate a apartenenţei sale faţă de comunitatea de cetăţeni a unui anumit stat; capacitatea fiecăruia de a-şi îndeplini îndatoririle cetăţeneşti; spiritul şi activismul civic multilateral; po-sibilitatea reală de a beneficia de drepturile şi libertăţile cetăţeneşti proclamate şi garantate de către Constituţie [1, p. 15].

Identitatea civică presupune realizarea la concret a cerinţelor fundamentale ale personalităţii, cum ar fi apartenenţa la un anumit grup social şi apartenenţa la comunitatea cetăţenilor unui anumit stat care au o importanţă vitală pentru individ. Identitatea civică in-clude în sine fenomenul conştiinţei supraindividuale, care reprezintă indiciul comunităţii civice ca subiect colectiv, ce integrează populaţia ţării, reprezintă garanţia stabilităţii statului respectiv [2, p. 140].

Sociologul englez Z. Bauman susţine că orice identitate, inclusiv şi cea civică, devine o prismă, prin care se evaluează şi se studiază multe aspecte importante ale vieţii contemporane. Autorul menţi-onează că „identitatea” nu este o „chestiune privată” sau „grijă pri-vată”, şi faptul că individualitatea noastră este produsul societăţii a devenit un adevăr banal [3, p. 113-115]. Iar locul omului în societate,

Elena BALAN, dr. în politologie,

ICJP al AŞM

Lucia GAȘPER, dr. în psihologie,

ICJP al AŞM

72 Elena BALAN, Lucia GAŞPER 73Identitatea civică – factor prioritar în dezvoltarea democratică a Republicii Moldova

determinarea statutului său social a încetat să fie o noţiune „pentru sine” şi a devenit o noţiune „pentru noi” [3].

La fel şi cunoscutul politolog american S.P. Huntington, în lucra-rea sa „Cine suntem? Provocările la adresa identităţii naţionale ame-ricane”, oferă o descriere amplă şi dezvăluie câteva aspecte generale esenţiale privind identitatea. În viziunea autorului „atât grupurile, cât şi indivizii au identităţi, ultimii găsindu-şi identităţile în cadrul grupurilor. Ei pot face parte din mai multe grupuri, fiind capabili în acest mod să-şi schimbe identităţile” [4, p. 23-34].

Unul dintre principalii cercetători ai problemei identităţii din secolul XX, psihologul Erik Erikson, consideră identitatea drept o formaţiune personală complexă, cu o structură multinivelară şi care constituie un proces de organizare a experienţei în cadrul „Eu”-lui individual [5]. Autorul precaută identitatea pe câteva nivele:

– La primul nivel, individual, de analiză E.Erikson determină identitatea ca rezultat al conştientizării persoanei şi a propriei con-tinuităţi în timp (neschimbarea imaginii fizice, a temperamentului etc.);

– La nivel personal, identitatea este definită ca perceperea de că-tre om a unicalităţii proprii şi a experienţei de viaţă;

– La nivel social identitatea se determină ca un construct perso-nal care reflectă solidaritatea interioară cu idealurile şi standardele ideale de grup, în aşa mod ajutînd la realizarea procesului de „Eu-categorizare”: acestea reprezintă caracteristicile, datorită cărora noi divizăm lumea în persoane care seamănă cu noi şi care se deosebesc de noi. E. Erikson a denumit această structură identitate socială.

Conţinutul structurii identităţii cu două componente de bază – personală şi socială, este prezent în majoritatea lucrărilor consacra-te acestor probleme. În literatura de specialitate sunt descrise mai multe tipuri de identităţi, şi anume: de rol, profesională, etnică, civi-că, politică, religioasă [6, p. 138-163].

Sociologul român S. Chelcea analizează conţinutul conceptului de „identitate” şi încearcă să răspundă la întrebarea: identitate sau identităţi? Autorul aseamănă identitatea cu o „cutie de unelte”. Şi cum meşterii îşi aleg unealta potrivită pentru o reparaţie sau alta, aşa indivizii apelează la una din multiplele identităţi (etnice, naţio-nale, religioase etc.) în funcţie de tipul de relaţie cu alţii şi de circum-stanţele concrete [7, p. 20].

Structura identităţii sociale include mai multe tipuri de carac-

teristici identificaţionale: familiale, de vârstă, profesionale etc. Un loc important printre aceste caracteristici il ocupă identitatea civică. Identitatea civică este o componentă a identităţii sociale, persoa-na aparţinând unui oarecare grup social împreună cu semnificaţia emoţională şi valorică legată de faptul că este membru al grupului. În descrierea problemelor identităţii sociale, A. Tejfel a remarcat că, deoarece apartenenţa ca membru la un grup este legată de aprecie-rea socială pozitivă sau negativă, atunci şi însăşi identitatea socială a individului poate fi negativă sau pozitivă [8].

Teoria identităţii sociale are scopul de a explica discriminarea intergrupală în lipsa intereselor de conflict şi conţine ipoteza cog-nitiv-motivaţională, conform căreia indivizii tind să diferenţieze grupurile proprii de alte grupuri în vederea atingerii unei identităţi sociale pozitive.

Consolidarea societăţii civile presupune completarea activităţi-lor politice şi prezenţa unei identităţi civice pozitive la cetăţenii ţării, care se pot pronunţa ulterior la subiectele de fiecare zi într-o for-mă democratică şi liberă. În acest sens, formarea identităţii civice reprezintă elementul-cheie în procesul de consolidare a statalităţii Republicii Moldova.

O analiză a identităţii civice au efectuat-o în lucrările sale T. Haidegher, J. Habermas, V. Hesle, F. Fukuiama. Formarea identităţii ci-vice sub influenţa proceselor de globalizare au fost abordate în studiile realizate de I. Arutiunean, M. Guboglo, I. Levada, V. Iadov, L. Drobijeva.

Prezintă interes lucrările autorilor ce descriu valorile personali-tăţii ce stau la baza identităţii civice – autonomia, toleranţa: E. From, E. Erikson, K. Horny, M. Mid, M. Heidegger, G. Soldatova.

Structura identităţii civice, la fel ca şi structura oricărei iden-tităţi, include următoarele componente: cognitivă (cunoştinţe des-pre apartenenţa la o anumită comunitate socială); valorică de sens (pozitivă, negativă sau atitudinea ambivalentă către apartenenţă); emoţională (acceptarea sau neacceptarea apartenenţei sale); com-portamentală – realizarea poziţiei civice în comunicare şi activitate, participarea la activităţile sociale.

Concomitent, conştiinţa civică este considerată drept categorie de coloratură politică, în conţinutul căreia se distinge competenţa po-litico-juridică a personalităţii, activismul politic al acesteia, participa-rea civică, spiritul civic (civismul). Conştiinţa civică mai presupune identificarea individului cu societatea în toate dimensiunile ei socio-


culturale tipice (limba, mentalitatea, valorile socioculturale, normele de conduită [9, p. 26].

Un rol decisiv în constituirea şi consolidarea identităţii civice a personalităţii îi revine instruirii şi educaţiei civice, prin intermediul cărora se formează cultura civică şi spiritul civic (civismul), activis-mul civic al personalităţii.

E cazul să menţionăm că formarea şi dezvoltarea acestor calităţi în conştiinţa şi conduita personalităţii reprezintă un proces îndelun-gat, anevoios şi contradictoriu, uneori cu efecte imprevizibile, care include în sine instruirea şi educaţia în diverse instituţii sociale: în familie, în şcoală, în cercul de prieteni, în colectivul de muncă şi, desi-gur, în cadrul întregului sistem politic existent. Fără îndoială, experi-enţa obţinută prin intermediul diferitelor instituţii sociale e diferită. Însă cert este faptul că fiecare dintre instituţiile sociale indicate îşi aduce aportul său irepetabil în formarea şi transmiterea valorilor spiritului şi culturii civice [10, p. 173].

Drept consecinţă, dintotdeauna calitatea unui regim democratic, împreună cu performanţele sale instituţionale şi economice, sunt in-fluenţate de „calitatea publică” a cetăţenilor săi, care se exprimă prin nivelul lor de cultură politică, respectiv civică [11, p. 74].

Rezultatul final al acestui proces complex îl reprezintă persona-litatea înzestrată cu un înalt activism social. În calitatea sa de feno-men integrativ, spiritul civic (civismul) include în sine o serie întreagă de calităţi specifice, proprii omului-cetăţean: responsabilitatea civi-că, abilitatea de a îmbina şi subordona interesele personale faţă de cele obşteşti, capacitatea de a alege priorităţile în mod conştient şi de sine stătător, precum şi umanismul, toleranţa etnică, patriotismul şi solidaritatea interumană.

Astfel, spiritul civic (civismul) presupune posedarea de către individ a unor calităţi, convingeri, cunoştinţe şi tipuri de compor-tament datorită cărora devine posibilă edificarea unui spaţiu civic care îmbină în sine respectul şi ataşamentul faţă de valorile general-umane, de specificul distinctiv al concetăţenilor diferitelor localităţi şi ţări ale lumii. De aici reiese că spiritul civic prevede formarea şi consolidarea capacităţii omului de a coexista şi a conlucra cu ceilalţi concetăţeni nu numai într-o societate democratică, pluralistă şi des-chisă lumii, uniţi în aspiraţia şi includerea nemijlocită în edificarea unei societăţi echitabile [12, p. 115-116].

O componentă importantă în formarea identităţii civice o consti-

tuie sfera valorică, fiind şi o resursă importantă socială. Politologul american Francis Fukuyama susţine că comunitatea se bazează pe valori comune: cu cât aceste valori deţin o autoritate mai mare şi sunt împărtăşite de mai mulţi oameni, cu atât mai puternică devine comunitatea şi cu atât creşte nivelul global al încrederii din societate [13, p. 109].

În acest context, pentru formarea unei identităţi civice o sem-nificaţie deosebită capătă particularităţile valorice ale grupurilor, reflectând scopuri importante ce sunt repere de care se conduc oa-menii în viaţă. O importanţă deosebită capătă valorile culturale, in-fluenţând convingerile individuale, acţiunile, scopurile persoanei.

Valorile culturale la diferite grupuri etnice (ruşi, ucraineni, găgă-uzi, bulgari) şi de vârstă (elevi ai claselor superioare, studenţi, ma-turi) au fost studiate de psihologul social I. Caunenco.

Generalizând, autoarea menţionează că, în general, pentru toa-te grupurile etnice sunt caracteristice valorile Egalitatea, Măiestria, Includerea(Conservatismul), Armonia. Aceasta înseamnă că la repre-zentanţii tuturor grupurilor etnice studiate sunt importante valorile dezvoltării morale comune tuturor oamenilor, luarea în considerare a bunăstării apropiaţilor, responsabilitatea socială, succesul, cura-jul. Valoarea Măiestria de asemenea reprezintă o orientare culturală transversală pentru toate grupurile etnice, şi este important ca acest potenţial energetic să fie util la noi în Republica Moldova, şi să nu fie o bază pentru „întinerirea” migraţiei de muncă. Pentru spaţiul nostru multicultural sunt importante nu numai valorile individului, dar şi cele de grup – Includerea (Conservatismul), Armonia. Unul dintre factori ce a cuprins toate sferele de viaţă ale oamenilor este criza sistemică, ge-nerând o trebuinţă sporită de securitate, stabilitate, previzibilitate a lumii din jur. Pentru majoritatea grupurilor etnice din Moldova este caracteristică orientarea colectivistă a culturii, de aceea nu este de mirare că în general pentru eşantionul dat destul de semnificativă a fost valoarea Includerea (Conservatismul). Luând în considerare parti-cularităţile spaţiului nostru cultural, este important ca în programele aplicative realizate de stat să fie incluşi reprezentanţii tuturor grupu-rilor etnice. În acest mod, componenta colectivistă va deveni o „forţă de consolidare, puterea creativă a societăţii noastre” [14, p. 138].

Dacă e să marcăm la general, atunci oamenii, indiferent de apar-tenenţa etnică, doresc dreptate socială, transformări în viaţa lor, ar-monie cu mediul înconjurător [15, p. 307]. Acest capital valoric poa-


te deveni un fundament în formarea unei conştiinţe civice pozitive. În acest context, identitatea civică ar putea avea rolul de incluziune activă şi pozitivă a individului în stabilirea unor relaţii sociale avan-tajoase şi dezvoltarea activismului civic.

În lucrarea „Educaţia civică a elevilor din învăţământul gimnazi-al, ca axa formării competenţelor cetăţeneşti” T.Mistreanu, defineşte competenţele civice ca „rezultat calitativ al unui proces de contextu-alizare, utilizare concomitentă şi adecvată a tuturor achiziţiilor ofe-rite de educaţia civică (cunoştinţe, priceperi, deprinderi, atitudini) întru realizarea unor probleme cotidiene în mod acţional” [16, p. 9]. Suntem de acord cu autoarea care susţine că o educaţie centrată pe formarea de competenţe civice este o educaţie autentică orientată spre formarea unei personalităţi active şi responsabile care implică dezvoltarea elevului pe mai multe niveluri: personal reflexivă, comu-nitate, societate şi organizarea politică [16, p. 120].

Identitatea civică ca componentă prioritară a capitalului social şi unul din factorii de integrare în societate trebuie studiată în com-plexitate, iar ignorarea altor tipuri de identitate poate duce la lipsa de consens privind problemele fundamentale ale dezvoltării societă-ţii contemporane.

Formarea unei conştiinţe civice presupune dezvoltarea compe-tenţelor socio-politice şi dezvoltarea deprinderilor sociale pentru participarea la viaţa socio-economică a societăţii. Pentru formarea motivaţiei în realizarea profesională şi personală în ţară, pentru dez-voltarea autoconştiinţei civice – este necesară, pe de o parte, dezvol-tarea competenţelor informaţionale despre resursele social-politice, resursele de muncă din ţară, iar, pe de altă parte – dezvoltarea de-prinderilor de căutare a locului propriu – profesional, civic în regiu-nea noastră. Aceste aspecte rămân a fi în centrul studiilor realizate de specialiştii în domeniul politologiei, psihologiei, sociologiei etc.

Referinţe bibliografice:1. Вилкова И.В. К вопросу об определении сущности понятия

гражданская идентичность În: Гуманитарные научные исследования. Июнь, 2012. URL. [on-line] http://human.snauka.ru/2012/06/1386 (vizi-tat 13.04.2014).

2. Водолажская Т. Идентичность гражданская. În: Образовательная политика. Москва, 2010, № 5-6, p. 140-154.

3. Бауман З.Индивидуализированное общество. Москва: Логос, 2005. 390 p.

4. Hantington S. Cine suntem? Provocările la adresa identităţii naţio-nale americane. Prahova: ANTET XX PRESS, 2004. 286 p.

5. Эриксон Э. Идентичность: юность и кризис. Москва: Прогресс, 1996. 344 p.

6. Белинская Е.П., Стефаненко Т.Г. Этнические проблемы в прак-тике психолого-педагогической работы. În: Этническая социализация подростка, Москва: НПО „МОДЭК”, 2000, p. 138-163.

7. Chelcea S. Memorie şi identitate, constructe sociale. În: Memorie socială şi identitate naţională. Bucureşti: I.N.I., 1998. 300 p.

8. Tajfel H. Social identity and intergroup relations. În: Annual Review of Psychology,Cambridge & Paris, 1982, Vol. 33, No 1, p. 1-39.

9. Юшин М.А.Молодежный парламентаризм и формирование гражданской идентичности. În: Обозреватель / Observer. Москва, 2007, № 7, p. 26-35.

10. Брага Л. Формирование гражданственности как источник консолидации демократии. În: Strategia supravieţuirii din perspectiva bioeticii, filosofiei şi medicinei: Culeg. de art. şt. / Red.resp.: T.N. Țîrdea. Chişinău: Print-Caro, 2012, p. 173-180.

11. Almond G.A., Verba S. Cultura civică. Atitudini politice şi democra-ţie în cinci naţiuni. Bucureşti: Editura Du Style, 1996. 174 p.

12. Дарадур Н. Развитие гражданственности на уроках исто-рии. În: Гражданское общество Молдовы: проблемы и перспективы (Междунар.науч.-практ.конф.). Комрат: Institutul pentru Democraţie, 2011, p. 115-120.

13. Fukuyama F. Marea Ruptură. Natura umană şi refacerea ordinii so-ciale. Bucureşti: Humanitas, 2011. 410 p.

14. КауненкоИ.И., Каунова Н.Г.Социально-психологические осо-бенности ценностной сферы молодёжи и взрослых Молдовы. În: Эт-носоциологические и этнопсихологические практики: методологи-ческие подходы и комментарии (Учеб.-метод.пособие для высш.шк.) Ин-т культ.наследия АНМ, Кишинёв, 2010,p.129-139.

15. Кауненко И.И. Ценностная сфера этнических меньшинств в трансформирующемся обществе. În: Философия и ценности совре-менной культуры: материалы Международной научной конферен-ции, Минск, 10–11 октября 2013 г. / А.И. Зеленков [и др.]; редкол.: А. И. Зеленков, А. А. Легчилин, В. Т. Новиков; М-во образования, БГУ, ГНУ „Ин-т философии НАН Беларуси”. Минск: БГУ, 2014, p. 304-308.

16. Mistreanu T. Educaţia civică a elevilor din învăţămîntul gimnazi-al – axa formării competenţelor cetăţeneşti. Chişinău: „Tipogr.-Sirius” SRL, 2011. 128 p.

79Aspecte ale consumului cultural din comunităţile rurale din Republica Moldova

Iurie CARAMAN,dr. în sociologie,

ICJP al AŞM

ASPECTE ALE CONSUMULUI CULTURAL DIN COMUNITĂŢILE RURALE DIN REPUBLICA MOLDOVA

În istoria omenirii, care poate fi privită ca o istorie a devenirii in-dividuale, fiecare societate îşi construieşte un edificiu cultural bazat pe o moştenire pe care o găseşte pe un anumit nivel de dezvoltare a forţelor de producţie caracteristic societăţii respective.

Cultura este dependentă de societate, de clasele sociale, de ideo-logia acestora, este determinată de sistemul naţional şi de condiţiile economico-sociale în care societatea respectivă funcţionează. Ea are un rol transformator, operând deopotrivă cu factori obiectivi şi su-biectivi ai socializării.

Analiza diferitelor documente şi a practicii internaţionale demon-strează acceptarea clară a noţiunii de cultură în sensul ei cel mai larg. Deja Recomandarea din 1976 a Conferinţei generale a UNESCO asupra participării popoarelor la viaţa culturală şi contribuţiei lor la aceasta precizează, încă din preambul, că prin cultură înţelege „nu numai o acumulare de lucrări şi de cunoştinţe produse de o elită ...”; „cultura nu este limitată la accesul la lucrări de artă şi la creaţiile literare, ci înseamnă în acelaşi timp dobândirea cunoştinţelor, cerinţa unui mod de viaţă şi nevoia de a comunica”. Definiţia UNESCO consideră cultura drept „o serie de caracteristici distincte ale unei societăţi sau grupă socială în termeni spirituali, materiali, intelectuali sau emoţionali”. [1]

Cultura contemporană, este într-un continuu proces de schim-bare a structurii sale interioare, a viziunii spirituale şi a formelor sti-listice. Teoreticienii vorbesc de o schimbare de paradigmă culturală, în care includ atât schimbările generate de noile teorii ştiinţifice, cât şi de apariţia şi răspândirea, prin intermediul sistemului mediatic şi nu numai, a culturii de consum. Expansiunea culturii de consum reprezintă un câmp problematic major al disciplinelor care studiază

fenomenul cultural contemporan. Cultura de consum provoacă mu-taţii negative în structura valorică a conştiinţei şi în comportamentul oamenilor.

Consumul cultural nu reprezintă un fenomen atât de recent cum am putea crede, a fost dezbătut foarte mult timp, este un subiect vechi cu nume nou, un subiect foarte complex. Principalele concepte implicate în dezbaterea acestei teme sunt: consum cultural, cultu-ră, distracţie, interes, timp liber.

Consumul cultural în sensul cel mai larg se poate referi la mo-dele de apropiere în universul bunurilor culturale – mersul la teatru, participare la programe culturale, expoziţii de artă şi muzee, decora-ţiune interioară a casei, mobilier, muzică, televiziune şi filme, lectură, artă, sport şi hobby-uri.

Cultura se exprimă ca volum, cantitate, calitate şi varietate şi constă din totalitatea produselor materiale şi spirituale ale muncii omeneşti, rezultate ale transformării omului oglindite în conduita şi în normele ce o alimentează. M. Ralea spunea: „...cultura este ceea ce a rămas după ce ai uitat ceea ce ai învăţat”.[2]

Năzuinţa de a fi cult se dezvoltă din copilărie şi are la bază fie curiozitatea, fie imitaţia, fie presiunea mediului, educaţia. Năzuinţa de curiozitate poate duce la cultură, dar poate fi superficială, conver-gentă sau divergentă. Formată sub presiunea mediului, cultura poate fi latentă (când copilului şi tânărului nu i se impun lecturi, concerte, vizionări de expoziţii, învăţarea de limbi străine etc.), iar cei din jur duc o intensă viaţă culturală, ceea ce influenţează apetiturile cultura-le. Există o amprentă evidentă a educaţiei însuşite în copilărie când se formează bazele personalităţii. [3]

Distracţie este un termen care exprimă ceea ce produce des-tindere sufletească, amuzament, agrement, petrecere, divertisment. Din punct de vedere psihologic, destinderea este absolut necesară pentru menţinerea echilibrului psihic, mintal al fiecăruia. Referitor la aspectul amintit Zoe Dumitrescu-Buşulenga afirma că „oricine are nevoie de divertisment, dar depinde unde urcăm ştacheta pentru a face din bucuriile noastre clipe de frumuseţe universal valabile”. [4]

Prin interes înţelegem tendinţa de a acorda atenţie unor dome-nii de activitate. Interesul este un fenomen motivaţional complex care are elemente cognitive (cunoştinţe privind domeniul respec-tiv), afective (activitatea produce stări afective pozitive) şi voliţio-nale (acţiunea este realizată cu perseverenţă). Interesele sunt în

80 Iurie CARAMAN 81Aspecte ale consumului cultural din comunităţile rurale din Republica Moldova

relaţie cu aptitudinile persoanei. Dacă cineva are aptitudini pentru un domeniu, atunci el obţine cu uşurinţă succese în acel domeniu şi aceasta contribuie la formarea interesului.

Timpul liber este acea parte a timpului extraprofesional (ex-traşcolar) care îndeplineşte trei funcţii principale: odihnă, divertis-ment, dezvoltare culturală a personalităţii. În timp ce odihna este principalul remediu al oboselii, ea asigurând refacerea fiziologică a forţei ( de muncă), divertismentul are un rol important în recreare (plimbări, întâlniri cu prietenii, mersul la teatru, cinema, grădinărit, pescuit, fotbal). A treia funcţie, de o importanţă majoră, o reprezintă dezvoltarea personalităţii umane, creşterea zestrei sale culturale.[5]

Reieşind din importanţa majoră pe care o îndeplineşte timpul li-ber întru dezvoltarea individuală şi multilaterală a personalităţii, ne vom opri ceva mai mult la specificul acestuia în condiţiile derulării lui în comunităţile rurale.

Conform estimărilor statistice populaţia din comunităţile ru-rale constituie 58,3% din totalul populaţiei Republicii Moldova, iar reţeaua instituţiilor de cultură din teritoriu constituie 1231 case şi cămine de cultură, în cadrul cărora activează 3408 formaţii artistice de amatori, din ele 790 cu titlul model, 1385 biblioteci, 108 instituţii de învăţământ artistic extraşcolar şi 85 muzee.

E necesar de a sublinia faptul că gama şi diversitatea de petre-cere a timpului liber în comunităţile rurale nu este atât de largă. Pe de o parte, muncile agricole în care este implicat individul nu le oferă o gamă largă a timpului liber, pe de altă parte, structura instituţiilor culturale rurale nu sunt înzestrate şi dotate pentru a le oferi mai multe posibilităţi în organizarea agrementului locuitorilor din comunităţile rurale în satisfacerea necesităţilor spirituale ce ţin de petrecerea tim-pului liber. Aceasta ne-o demonstrează şi rezultatele studiului nostru Fig.1– 73% dintre cei intervievaţi îşi petrec timpul liber acasă, 17% – cu prietenii, 13,3% – în ospeţie, 10,8% – la aer liber şi doar 1,9 % îşi petrec timpul lor liber în instituţiile culturale. [6]

Un alt moment care cere a fi specificat este şi faptul că lectura în mediul rural, ca şi în cel urban, a încetat de a se bucura de prime-le poziţii ale palitrei consumului cultural, adică nu mai este în vogă asemenea anilor ’80 ai secolului trecut. Locul lecturii în topul con-sumului cultural rural a fost luat cu o mare ruptură, practic de trei ori (26,4%) mai mult, de programele televizate (79,4%), care în ulti-mul timp au devenit tot mai diverse şi complexe, după care urmează

audierea muzicii – 40,3%), ascultă radioul – 37,3%, citesc presa – 22,6%. Tot mai solicitate devin reţelele sociale ale internetului şi a diverselor jocuri propuse de aceste reţele de socializare, clasându-se pe primele locuri în topul necesităţilor şi preferinţelor culturale.

Conform rezultatelor studiului sociologic Fig. 2, lectura ca con-sum cultural este slab reprezentată în rândul populaţiei din localităţile rurale. Astfel, din totalul celor intervievaţi, 32,9% pe parcursul unui an n-au citit nici o carte, 18,2% au citit doar o carte. Aproape o treime din

Fig.1. Frecvenţe ale petrecerii timpului liber în comunităţile rurale

Fig. N 2. Numărul de cărţi citite într-un an

82

respondenţi au citit o singură carte şi doar 12,6% dintre cei intervie-vaţi au citit între şapte şi douăsprezece cărţi, 4,4% – 13-20 cărţi, 1,7 % – 20-40 cărţi şi doar un procent citesc peste 50 de cărţi. Studiul relevă o tendinţă de profesionalizare a lecturii, în sensul că oamenii citesc cărţi şi reviste de specialitate, fie pe hârtie, fie în format electronic.

Femeile şi bărbaţii preferă diferite forme de petrecere a timpului liber. Astfel, reieşind din realitatea posibilităţilor mult prea limitate de satisfacere a necesităţilor spirituale ce ţin de timpul liber al instituţii-lor culturale rurale, cea mai preferabilă formă de petrecere a timpului liber de către ambele sexe este domiciliul. Rezultatele studiului ne re-leva că această formă este mai preferată pentru femei (40,7%), dar nu cu prea mare diferenţă de preferinţele bărbaţilor (32,3%). E cunoscut faptul că sub aceste cifre se ascund iarăşi diferite forme ale aşa-zisului timp liber pentru femei (menaj, spălat, bucătărie, croşetat etc.) şi cel al bărbaţilor (citirea ziarelor, programe TV, a sta la un pahar de vorbă cu vecinul etc.), pe când preferinţe totalmente bărbăteşti – pescuitul (3,4%), cu prietenii – preferă sa-şi petreacă timpul său liber 10,8% dintre bărbaţi, spre deosebire de femei – 6,2%.

În concluzie, am putea spune că procesele socioculturale derula-te în ultimele două decenii ne permit de a spune că statul nu a avut şi nu are o politică de dezvoltare şi reorganizare a edificiilor culturale, îndeosebi a celor rurale, iar unele reforme rău administrate şi lipsa finanţelor au dus la distrugerea multora dintre ele. Ca rezultat s-a redus numărul de locuri (pe cap de locuitor) atât în zonele urbane, cât şi în cele rurale, iar o parte din specialiştii ce activau în domeniul culturii au fost nevoiţi să abandoneze cultura, reprofilându-se masiv ori au emigrat peste hotarele ţării în căutarea unor surse de existen-ţă mai sigure şi mai benefice.

Referinţe bibliografice:1. Conferinţa Generala a UNESCO de la 16 noiembrie 1972. 2. Petre Anghel, Mihai Ralea , Bucureşti, Editura Card, 1998, p. 97. 3. Psihologia generală a copilului, (pentru şcolile pedagogice de învăţă-

tori), E.D.P., 1982 ediţia I şi 1985 – ediţia a II-a, cu colaborarea lui V. Pisloi.4. Zoe Dumitrescu-Buşulenga, Renaşterea, umanismul şi destinul arte-

lor, Bucureşti, Ed. Univers, 1975. 5. Sociologie si modernitate. Tranziţii spre modernitatea reflexivă, Iaşi,

Polirom, 2007. 6. Studiu sociologic naţional “Statusul şi rolurile omului în societatea

contemporană”, realizat de secţia Sociologie IIEŞP, AŞM în luna iunie 2012.

Galina ROGOVAIAdoctor în filozofie,

Cercetător principal la ICJP al AŞM

CONSOLIDAREA MORALĂ A SOCIETĂŢII CIVILE DIN REPUBLICA MOLDOVA ÎN CALEA CONSTRUIRII UNUI STAT DEMOCRATIC

Istoria formării şi dezvoltării normelor şi practicilor democrati-ce în state arată că democraţia este un „proces de dezvoltare, extin-dere şi reînnoire a ideilor şi principiilor, instrumentelor şi procedu-rilor” [1, p. 7], pe care se bazează un stat orientat spre democraţie. În calea sa spre democraţie, statul trece prin câteva etape. După F. Schmitter şi G. O’Donnell, trecerea la democraţie este împărţită în trei faze: liberalizarea, democratizarea, consolidarea (stabilirea fina-lă a democraţiei) [2, p. 141]. Etapa de liberalizare se termină cu criza regimurilor autoritare sau totalitare. Faza de democratizare se deo-sebeşte prin schimbări instituţionale în sistemul politic. La această etapă, apar instituţii, cum ar fi partidele politice, sistemul electoral, care fac posibilă formarea organelor de putere în mod democratic. Etapa de consolidare este „procesul de transformare a aranjamente-lor aleatorii şi deciziilor condiţionate care apar la elitele politice în perioada de tranziţie democratică în norme morale şi juridice persis-tente în relaţiile de concurenţă şi cooperare între actorii principali ai procesului politic” [3, p. 72]. Cu alte cuvinte, realizarea unei de-mocraţii consolidate se produce atunci când statul va ajunge la un compromis între partenerii politici (ramurile puterii), se va stabili încredere între autorităţi şi oamenii obişnuiţi, iar societatea va primi valorile democratice în general acceptate ca fundament al statului.

În procesul de atingere a unei democraţii consolidate implicarea aspectelor de moralitate este necesară şi inevitabilă. În timpul con-solidării cetăţenii asimilează valorile şi normele democratice, inclu-siv morale, ceea ce permite formarea treptată a unei societăţi civile. Societatea civilă, pe parcursul istoriei formării sale, este poziţionată

84 Galina ROGOVAIA 85Consolidarea morală a societăţii civile din Republica Moldova în calea construirii unui stat democratic

ca o „societate de relaţii morale” [4, p.72]. Însăşi noţiunea de „civil society” a fost inventat de către unul dintre primii istorici ai socie-tăţii burgheze A. Ferguson şi de la el a trecut la G. Hegel. Conceptul de „cetăţean” introdus în uz de Marea Revoluţia Franceză, a subliniat neglijarea claselor sociale şi a distrus clasele de inegalitate şi a întă-rit egalitatea tuturor membrilor societăţii – drepturile şi obligaţiile lor. Dacă până la acel timp conceptul de „stăpân” şi omologii săi în toate limbile „Excelenţă”, „Maiestate”, „Înălţimea voastră” etc. expri-ma atitudinea de „dominare-subordonare”, apoi adresarea „sitizen”, „sitoyen”, „burger”, „cetăţean”, însemna doar locuitor al oraşului, adi-că persoană egală cu toţi ceilalţi locuitori, cetăţeni.

Prin definiţie, societatea civilă, care a abandonat relaţia de „do-minare-subordonare” şi susţine egalitatea, este simbolul relaţiilor morale, întrucât egalitatea este o categorie morală. Acest lucru a fost subliniat de mai mulţi reprezentanţi ai filosofiei antice: mora-la, credeau ei, este caracteristică pentru firea umană „egală pentru toţi oamenii” [5, p. 83]. Încă din vremea antică istoria societăţii civile este calea de afirmare a relaţiilor morale, cale cuplată cu democraţia. Sloganurile societăţii civile „Libertate, Egalitate, Fraternitate”, care au sunat pentru prima dată în perioada Revoluţiei Franceze, au ră-mas actuale până în prezent, rămânând atractive şi de valoare, „ca un progres infinit de realizare a binelui” [6, p. 320], după definiţia lui Hegel. Valorile morale de libertate, egalitate, fraternitate (în sensul de toleranţă, cooperare, responsabilitate comună), conduc la noţi-unea de dreptate – cel mai mare criteriu moral al relaţiilor sociale. Dragostea pentru egalitate şi dragostea pentru dreptate însemnau iniţial unul şi acelaşi lucru. Pentru aderarea la o societatea de o anu-mită libertate politică, probabil, este destul ca membrii acestei socie-tăţi să-şi apere fie individual sau ca membri ai diferitelor organizaţii. În condiţiile republicii cetăţenii trebuie, fie să susţină în mod insist principiile de egalitate, fie să modereze pretenţiile altor cetăţeni, să impună unele restricţii pentru aceştia – spune Ferguson, care a pus în uz conceptul de „societate civilă” [7, p. 122 123]. Se permite să se obţină afirmarea libertăţilor politice – baza morală şi etică a societă-ţii şi a legii [6, p. 320]. Morala este o etapă ulterioară de concretizare a drepturilor (8, p. 321).

Ca element important al sistemului politic, societatea civilă, ca un set de relaţii morale, promovează aspiraţiile progresiste ale statului. Cu atât mai bine e dezvoltată societatea civilă, cu atât mai

multe procese democratice au loc în stat. Ultima afirmaţie se aplică în mare parte societăţii civile din Republica Moldova. Pe de o parte, în Republica Moldova, ca societate în perioadă de tranziţie, se simte încă prezenţa unor trăsături totalitare în sistemul economic, politic şi ideologic: distribuţie inegală şi necuvenită a bunurilor, constrângere non-economică, etc., lipsa de interacţiune armonioasă între societa-tea civilă şi structurile de stat. Există încă rămăşiţe de totalitarism în conştiinţa publică. În calea depăşirii acestor fenomene, societa-tea civilă din Republica Moldova, prin intermediul structurilor, este concepută pentru a aborda o sarcină dublă: controlul, restricţiona-rea (moderaţie – Aristotel) a manifestărilor de expansiune excesivă a statului în viaţa socială şi formarea unui nou tip de conştiinţă socială – o conştiinţă democratică, de cetăţean. Scheletul pentru o astfel de activitate ar trebui să fie consolidarea morală, ceea ce reprezintă fun-damentul spiritual pentru societatea civilă. Cu toate acestea, chiar şi cu un conţinut moral imanent al societăţii civile, mesajului său moral nu poate avea loc fără forţarea deplină a consolidării tuturor forţelor societăţii civile. Organizaţiile locale, consolidându-se, trebu-ie să se dezvolte şi să crească masiv – „în lăţimea” şi calitativ – „în profunzime”. Doar, „societatea civilă serveşte pentru învăţarea mo-ralei concret şi de întreaga masă”, după cum afirmă profesorul Nelia Motroşilova. [9, p. 45]

Consolidarea societăţii civile presupune formarea şi consolida-rea mecanismelor de coordonare şi prezentarea unei poziţii comune a societăţii civile cu privire la cele mai importante probleme şi or-ganizarea de acţiuni de solidaritate. Din punctul nostru de vedere, dacă al treilea sector nu este consolidat, acesta nu poate nici să efec-tueze misiuni instituţionale pe plan intern, nici să reziste presiunilor nebinevoitoare (în sens defavorabil) ale guvernării, nici să realizeze potenţialul său moral. Fără o societate civilă puternică, democraţia stabilă şi controlul activităţii guvernării de către organizaţiile non-guvernamentale (ONG) sunt imposibile.

Societatea civilă din Republica Moldova la această etapă a tre-cut perioada de absenţă totală de consolidare, ceea ce este tipic pen-tru perioada iniţială de formare a societăţii civile, când sistemul de interacţiune, pur şi simplu, nu reuşea să se formeze. Acest lucru se întâmpla în anii ’90. În prezent, societatea civilă trece printr-o pe-rioadă fragmentată de consolidare, fără să formeze o coaliţie, for-mulare şi apărare a poziţiilor sale la nivelul statului, şi se opreşte


la crearea Forumului Societăţii Civile. Această autoritate consolidată poate fi denumită în mod diferit: Congresul constituţional civil, la fel ca în Ucraina, Camera Publică, la fel ca în Rusia etc. Crearea unei asemenea asocieri consolidate trebuie considerată ca o încercare importantă pentru structurarea sectorului ONG-urilor, organizată cu luarea în consideraţie a opiniilor acestui sector şi statului. Reieşind din constatarea faptului că în ţara noastră există aproximativ 8 000 de organizaţii non-guvernamentale, organizaţii publice, asociaţii şi fundaţii, adică instituţii ale societăţii civile, consolidarea acţiunilor lor pare a fi dificilă. În plus, liderii şi activiştii ONG-urilor nu-şi per-mit încă costuri suplimentare, efort şi resurse pentru alte organiza-ţii, fără posibilitatea de a obţine beneficii şi compensaţii pentru ei înşişi. Consolidarea, mai ales morală, necesită o muncă pentru „in-terese comune”, „bine comun”, care poate fi foarte îndepărtat legată de interesele unui anumit ONG. Până când, după cum arată studiul sociologic din 2001 (foarte rare în domeniul societăţii civile RM): un procent mare – 40% din răspunsuri – dezvăluie ideea societă-ţii civile – realizarea ambiţiile profesionale proprii şi de altă natură. Pentru comparaţie, realizarea unor interese comune deţine 42% din răspunsuri. Alte 30% sunt răspunsuri privind posibilităţile de a că-lători în străinătate pentru lideri; 21,1% indică un interes al liderilor pentru carieră personală, beneficii fiscale – 19,6% [10, p. 15]. Datele relevă cât de aproape sunt aspiraţiile liderilor şi activiştilor societăţii civile de preocupările morale legate de „binele comun” şi subliniază necesitatea consolidării morale.

În ceea ce priveşte consolidarea fragmentare: se are în vedere crearea Forumului Societăţii Civile al Parteneriatului Estic în 2010, Platformei naţionale a Republicii Moldova în anul 2011, aceste ac-ţiuni iniţiate de structurile Uniunii Europene, ceea ce indică faptul că societatea civilă din Republica Moldova încă acţionează ca parte „pasivă” (în sensul de starea de spirit pasiv), ceea ce pare a fi din cauza separării sale şi incapacităţii de acţiuni colective în numele îndeplinirii programelor moral, imanentă programe. Desigur, iniţi-ativele Uniunii Europene au un efect benefic asupra consolidării so-cietăţii civile din Republica Moldova în aspiraţiile sale democratice, cu toate acestea, trebuie luat în considerare faptul că în o parte din consolidarea societăţii civile în jurul conflictului valorilor morale eu-ropene, pot apărea contradicţii, în special, în ceea ce priveşte libe-ralizarea nelimitată a drepturilor omului, toleranţa „nelimitată”. În

această sferă e posibilă o ciocnire a valorilor morale tradiţionale care domină în societatea moldovenească cu cele europene „avansate”, în special, în ceea ce priveşte promovarea libertăţii relaţiilor sexuale, toleranţa faţă de minorităţile sexuale şi recunoaşterea legislativă a căsătoriilor între indivizi de acelaşi sex în mai multe ţări europene.

Incapacitatea societăţii civile din Republica Moldova de a trece de la punctul de dezorganizare completă la o anumită „uniune bună”, pe fondul consolidării treptate a statului democratic a dus la faptul că încercarea statului de a-l consolida cu forţa, subordonându-se ast-fel şi eliminând pericolul ce vine de la ONG-urile independente au avut succes, în sensul că ONG-urile separat nu pot confrunta statul. Dar „bolile infantile” pentru încrederea publicului în stat, moştenite de ONG-urile din Republica Moldova încă din epoca totalitară, sub formă de etatism, de asemenea, duce societatea civilă la dependenţă faţă de structurile de stat. Un exemplu concludent pentru acest lucru poate fi consolidarea comunităţilor etnice din jurul Biroului pentru Relaţii Interetnice al RM. Situaţia de tutelaj a acestei structuri statale asupra instituţiilor societăţii civile a dus la faptul că ONG-urile nu au fost în stare să se consolideze „în termenii lor”, nici să devină sprijin pentru minorităţile naţionale în protejarea drepturilor lor, nuci chiar să-şi consolideze domeniul lor etnic. Ca urmare, principalul obiec-tiv al organizaţiilor etnice a devenit de a păstra propria lor cultură şi limbă, ceea ce este mai mult caracteristic filozofiei de rezervare. Înfiinţarea în 2011 a Platformei Naţionale pentru drepturile mino-rităţilor etnice a fost stopată, iar componenţa consolidată nu a in-clus reprezentanţi ai societăţii civile, ci structuri de stat, şi de aceea această uniune este o instituţie ineficientă.

Obstacolul pentru consolidarea morală a societăţii civile din Republica Moldova şi alte ţări unde democraţia este în curs de dez-voltare este faptul că multe dintre instituţiile sale rămân parte „pa-sivă”. Se pare că dezvoltarea de astfel de instituţii ale societăţii civile presupune scoaterea iniţiativelor acestor asociaţii din cadrul forţat şi defensiv în care îşi desfăşoară activitatea în prezent, referindu-se la rezolvarea problemelor specifice: reducerea tarifelor la utilităţi, construcţiilor ilegale în oraşele din Moldova, încălcarea confortului de viaţă, protecţia mediului – în planul de principiu, adică aspiraţie către justiţie şi umanitate. Viitorul aparţine acelor instituţii ale soci-etăţii civile, care nu se apără atât, cât propun scopuri constructive, care au un avantaj moral. Membrii acestor comunităţi sunt câştigăto-


rii unor valori pozitive şi anume, mişcarea sufletului, din solidaritate voluntar protejează drepturile altora, apără o cauză comună, pro-pun scenarii optimiste pentru soluţionarea problemelor. În cele din urmă, dezvoltarea morală a acestor instituţii nu va consta în crearea valorii de resentiment – ca în conceptele de furie şi răzbunare a oa-menilor care au fost obligaţi să se pună în genunchi [11, p. 324], aşa şi în „conştiinţa dureroasă pentru încercările inutilitate de a-şi ridica statutul în viaţă şi societate” [12, p. 446], ci în crearea valorilor uma-niste: solidaritatea, dragostea, generozitatea, grija pentru aproapele, capacitatea de a acţiona virtuos. „Revolta sclavilor în moralitate în-cepe cu aceea că resentimentul în sine devine creativ şi dă naştere la valori.” ... [11, p. 324] – aceste cuvinte ale lui Friedrich Nietzsche se pot referi la mulţimea, care constă din suma de insulte individuale, dar nu la instituţiile societăţii civile, în care oamenii împărtăşesc o idee comună, o cauză comună şi dorinţa binelui comun. Societatea civilă – prin instituţiile sale – creează atitudini sociale şi valori de bu-năvoinţă, cooperare şi scopuri pozitive „bune”. În acest fel vor fi de-păşite şi toate imperfecţiunile, nedreptăţile şi inegalităţile din socie-tate, se va forma şi o nouă morală creativă a noului stat democratic.

Una dintre cele mai dureroase probleme şi a fost şi, din păcate, rămâne problema minimizării pericolului de dependenţă financia-ră a organizaţiilor non-guvernamentale interne de investitorii stră-ini. Acest punct de vedere este susţinut nu numai de către ONG-ul Centrului naţional „Contact”, dar, de asemenea, de liderii mai multor instituţii europene, aşa cum s-a discutat la Forumul Societăţii Civile, organizat la Chişinău la 4-5 octombrie 2013 [13]. Structurile euro-pene, cu toate acestea, acordă mai multă atenţie faptului că organi-zaţiile societăţii civile din Moldova au devenit mai independente din punct de vedere economic. Societatea civilă din Moldova trebuie însă să-şi facă griji pentru altceva: energia creatoare a societăţii civile plă-tită de peste hotare este îndreptată spre ideologii străine, aprobarea idealurilor străine pentru a satisface interesele politice şi economice externe. În acest caz, pierde propriul conţinut moral, acţiunile insti-tuţiilor societăţii civile, precum şi a societăţii în ansamblu.

Cu dezvoltarea societăţii civile din Republica Moldova se aşteap-tă reducerea nivelului de finanţare a ONG-urilor de către investito-rii străini (granturile externe reprezintă în prezent 61%), vor creşte subvenţiile guvernamentale (în prezent – 6%), contribuţiile donato-rilor locali (în prezent 25%) şi, cel mai aşteptat, în instituţiile socie-

tăţii civile vor apărea fonduri de la activitatea economică proprie (în prezent 0 22%). [10, p. 15].

Instituţiile societăţii civile din Republica Moldova în mare parte nu sunt văzute cu afaceri nedrepte – de exemplu, protejarea unui in-fractor evident, ceea ce ar duce la suspectarea acestora de suspectate de mituire sau renunţare la moralitate, care nu se văd în extremism. Poporul nostru nu este dispus pentru acest lucru, iar instituţiile so-cietăţii civile create din mediul său, asociaţii non-guvernamentale protejează, în general, cauze bune. „Armata în palma mamei”, „salva-rea mediului înconjurător”, „oprirea xenofobiei şi fascistizaţiei”, „pro-tejarea intereselor femeilor, copiilor şi tinerilor”, „caritate”, „scopuri politice democratice”, „reintegrarea Republicii Moldova”, „mişcarea în Uniunea Europeană” – acestea sunt obiectivele pozitive pe care şi le propune societatea civilă din Republica Moldova de astăzi. Aceste obiective pot fi rezumate la ipostazele morale: dreptate şi egalitate.

Consolidarea diverselor obiective şi interese ale instituţiilor societăţii civile din Republica Moldova nu este lucru simplu şi este posibilă numai în baza temeiurilor morale şi legale. Consolidarea so-cietăţii civile presupune formarea şi consolidarea mecanismelor de coordonare şi prezentarea unei poziţii comune a societăţii civile cu privire la cele mai importante probleme şi organizarea de acţiuni de solidaritate. Convenirea asupra acţiunilor de consolidare între dife-rite puteri poate avea loc anume la elaborarea unu cod moral comun şi în baza legislaţiei existente. Astfel de acorduri au precedente is-torice. Situaţia aminteşte de povestea cu popularea Americii cu co-loniştii europeni. Fiind diferite din punct de vedere etnic şi religios, comunităţile au fost nevoite să caute o modalitate de a menţine pa-cea şi armonia de dragul simplei supravieţuiri. Acestea încheiau le-găminte – acorduri, în care se prevedeau conceptele morale şi legale comune pentru toţi. Această tradiţie vine din ideea unui acord gene-ral cu privire la principiile şi condiţiile de trai împreună. Legămintele sunt practicate şi astăzi în ţări unde este necesară împăcarea diferi-telor părţi, convenirea acţiunilor acestora. În aceste ţări sunt înche-iate contracte sociale. Astfel de contract social, iniţiat de Preşedinte, a fost încheiat în Estonia, părţile contractante fiind toate ramurile de guvernare şi societatea civilă. Contractul social are un impact po-zitiv asupra consolidării întregului popor al Estoniei – indiferent de religiile diferite, apartenenţa etnică şi apartenenţa politică – în reali-zarea democratizării cu succes şi integrarea europeană a ţării. Poate


că Contractul social va ajunge şi în Republica Moldova, care ar eli-mina multe dintre contradicţiile, provocările şi tensiunile care exis-tă în ţara noastră, pentru a stabili o atmosferă de pace şi armonie, cooperare şi responsabilitate comună pentru soarta ţării. Şi toate acestea – pentru binele comun, în cele mai bune tradiţii ale societăţii civile. Cel mai probabil, şi iniţiativa cu Contractul social – între toate ramurile puterii de stat şi puterile consolidate ale societăţii civile – ar trebui exercitată anume de instituţiile societăţii civile. Pregătirea pentru o astfel de mişcare este mare şi trece prin consolidarea mo-rală, armonizarea ideilor morale, dezvoltarea unui cod moral comun. Doar în societatea moldovenească există diferite programe de mo-rală. Descriind conştiinţa publică din Republica Moldova de astăzi (pentru sfera care, fără îndoială, se aplică şi moralei publice) pot fi subliniate următoarele „blocuri” „ideologic-filozofice”:

– complexul sovietic socialist;– ansamblul de principii, de care corespunde cu ideile liberale; – sistemul de valori şi atitudini caracteristice pentru tradiţia re-

ligioasă ortodoxă;– orientările şi principiile sociale asociate cu ideea de consolida-

re şi dezvoltare a identităţii etnice şi culturale [14, p. 226]. Aceste programe ideologice, care includ moralitatea publică,

coexista într-un mediu competitiv, uneori, negându-se reciproc, de-monstrând eclectism, ambiguitate, „despicare” a conştiinţei publi-ce. [14] Care dintre programele morale va renunţa la poziţiile sale, care se va stabili ca codul standardelor morale şi etice acceptate în general, este încă dificil de spus. Este important de ştiut conţinutul lor, ca pe baza acestora de a educa o nouă generaţie de oameni cu morală, social activi, democratici şi responsabil de soarta poporu-lui şi ţării.

Aceste programe ideologice, care includ moralitatea publică, coexista într-un mediu competitiv, uneori, negându-se reciproc, de-monstrând eclectism, ambiguitate, „despicare” a conştiinţei publi-ce. [14] Care dintre programele morale va renunţa la poziţiile sale, care se va stabili ca codul standardelor morale şi etice acceptate în general, este încă dificil de spus. Este important de ştiut conţinutul lor, ca pe baza acestora de a educa o nouă generaţie de oameni cu morală, social activi, democratici şi responsabil de soarta poporu-lui şi ţării.

Referinţe bibliografice: 1. Мельвиль А. Демократические транзиты: теоретико-

методологические и прикладные аспекты. Москва: Московский обще-ственный научный фонд,1999.105 с.

2. Лавриненко В.Г.Пол�тичн� парт�� консол�довано� демократ��: до-Лавриненко В.Г.Пол�тичн� парт�� консол�довано� демократ��: до-св�д Укра�ни � Рос��. В: Трансформац�я пол�тичних систем на постсоц�-ал�стичному простор�. Матер�али м�жнародно� науково-теоретично� конференц��. Ки�в 8-9 лютого 2006 року. Спецвипуск „Нова парадиг-ма”. Ки�в: Видавництво Нац�онального педагог�чного ун�верситету �м. Драгоманова, 2006, с. 140-142.

3. Ашимбаев М. Переход к демократии// http.kisi.kz.lparts/books.4. Роговая Г.Гражданское общество как совокупность моральных

отношений. В: Гражданское общество Молдовы: проблемы и перспек-тивы. Международная научно-практическая конференция. Комрат, 2011, Furvancevici I.I., 2011. c. 175-183.

5. Аристотель. Никомахова этика. Москва: ЭКСМО-Пресс,1999..73 с.6. Гегель Г.Ф. Философия истории. Сочинения. т. 8, Москва-

Ленинград: Соцэкгиз, 1935.- 451 с.7. Ф.Фергюсон. Опыт истории гражданского общесва. Москва.

РОССПЭН.2000. с. 122-123.8. Мотрошилова Н.В. О современном понятии гражданского об-

щества. В: Вопросы философии, 2006, № 4, с. 18-30.9. Гегель Г.В.Ф. Феноменология духа. Москва: Академический про-

ект, 2008. 707 с.10. Для чего и как создаются общественные объединения.

Кишинев: Биотика, 2001. 143 с. 11. Ницше Ф.К генеалогии морали. В: Ф.Ницше. Сочиненя в 2-х то-

мах. т. 2. Москва: Азбука-Аттикус.1990. 424 с.12. Этика. Энциклопедический словарь. Под общей ред.

Р.Г.Апресяна, А.А.Гусейнова, Москва: Гардарики, 2001. 671 с. .13. allmoldova.md/moldova-news/1249067490.html.14. Rogovaia Galina. Interacţiunea între morală şi politică în societatea

contemporană În: Puterea politică şi coeziunea socială în Republica Moldova din perspectiva integrării europene. Chişinău: „PRINT – CARO”SRL, 2010. 222 p.

93Educaţia culturii civice pentru tinerii din Republica Moldova

EDUCAŢIA CULTURII CIVICE PENTRU TINERII DIN REPUBLICA MOLDOVA

Construirea democraţiei în Republica Moldova, dezvoltarea in-stituţiilor democratice şi formarea fundamentelor spirituale ale soci-etăţii pune democraţia în centrul problemei legate de aceste procese de educaţie civică a maselor. Transformarea radicală a vieţii sociale şi culturii este determinată, de asemenea, de o transformare majoră a bazelor spirituale ale societăţii democratice. În cadrul unei demo-craţii, omul acţionează ca creator al propriei platforme civile şi rolu-lui activ în relaţiile cu lumea. O societate democratică aduce la viaţă nevoia de educaţie a cetăţenilor în următoarele domenii: drepturile omului, cultura politică, dezvoltarea relaţiilor dintre cetăţeni şi lume pe baza alegerii personale şi pluralismului. În domeniul relaţiilor le-gate de alegerea individuală a omului cu interesele şi convingerile sale culturale şi politice, societatea democratică deschide individu-lui mult mai multe posibilităţi în comparaţie cu organizarea socială din trecut. Fiecare membru al unei societăţi democratice poate (şi este conştient de necesitate) să aibă o anumită cultură civică, să-şi apere convingerile sale şi, în scopul de a realiza „binele pentru toţi”, să participe la activităţi care promovează obiectivele politicii publice sau care pun restricţii, „moderaţie” influenţei (interferenţă) statului în economie, politică şi ideologia societăţii. Cetăţenia activă a indi-vidului devine piatra de temelie în relaţiile sociale. Relaţiile într-o

Ludmila RUSTANOVICI,cercetător al ICJP al AŞM

Galina ROGOVAIA,doctor în filosofie

cercetător principal la ICJP al AŞM

societate democratică este bazată pe valorile civice de toleranţă, so-lidaritate, cooperare. Aceste valori constructive îmbunătăţesc rela-ţiile naţionale, religioase, juridice, umanitare şi alte relaţii sociale, integrarea diverselor grupuri sociale într-o societate democratică şi educarea la aceştia a calităţii civile – „calităţi spirituale şi morale ne-cesare pentru om”, supravieţuiesc indiferenţa civilă, încurajează re-laţia democratică şi dialogică de la om la om, de la rasă la rasă, de la naţiune la naţiune, de la comunitate la comunitate, de la confesiune la confesiune, de la sex la sex, de la generaţie la generaţie.

Valorile enumerate sunt produse în procesul de educaţie civică. Acest lucru este valabil, mai ales pentru generaţia mai tânără, care va promova democraţia în ţara lor şi vor fi patrioţi ai statului în viitor. Cel mai important rezultat al educaţiei civice la tineri este formarea responsabilităţii pentru soarta comunităţii, societăţii, statului, soli-daritate şi cooperare. În procesul de cooperare şi schimb de experi-enţe oamenii,după cum se ştie „se educă reciproc din punct de vede-re spiritual” [1.36], se cunosc mai bine pe sine şi pe alţii, învaţă să se trateze cu înţelegere unii pe alţii, dezvoltă în sine conştiinţa civică, un comportamentul activ.

Situaţia din Republica Moldova arată că problema educaţiei civice a tinerilor în procesul de transformare democratică a statului capătă cea mai mare importanţă. Pe de o parte, în Republica Moldova, ca în-tr-o societate în tranziţie, se simte încă prezenţa unor trăsături totali-tare ale sistemului economic, politic şi ideologic: distribuţia inegală şi necuvenită de proprietăţi, constrângere non-economică etc.; lipsa de interacţiune armonioasă între societatea civilă şi structurile de stat; rămăşiţe de totalitarism în conştiinţa publică. Pe de altă parte, valori-le democraţiei înţelese greşit: libertăţile şi drepturile omului, apelul la iniţiativa personală, responsabilitate individuală, mulţimea de posibili-tăţi ale unei economii de piaţă şi a societăţii de consum – are consecin-ţe negative asupra viziunii despre lume şi poziţiei civice a tineretului. Sondajul arată că tinerilor de azi din Republica Moldova „nu le place nici o restricţie”, „nu doresc să se forţeze, ci doresc să trăiască în plăce-re”, şi printre ei nu este populară zicala „e muncitor, e om bun”. În rân-dul tinerilor se observă un nivel scăzut al activităţii politice – 7.8% şi hărnicie – 6,2% (comparativ cu egoism – 52,0%, agresivitate – 57, 1%, comportament imoral – 45, 3%) [2,127]. Patrioţii le place să se vadă 1% tineri, o persoană cu autoritate – 19%, corectă, dispusă să se dedice altor oameni – 16%. Multe atitudini şi valori de orientare a tinerilor

94 Ludmila RUSTANOVICI, Galina ROGOVAIA 95Educaţia culturii civice pentru tinerii din Republica Moldova

trebuie să dezvolte în mod independent, negând experienţa acumulată de generaţia anterioară [2,147]. Schimbarea acestei situaţii este văzută de către cercetători în îmbunătăţirea sistemului de educaţie civică, în modelarea în societate a unui om muncitor, patriot [2,147].

Într-un stat organizat democratic, este posibilă punerea în apli-care a educaţiei civice atât de structurile statului cât şi de instituţiile societăţii civile, ceea ce îl deosebeşte de un stat totalitar, structurile de stat şi organismele publice sunt în avantaj (de pionierat, comso-mol, sindicat etc.) în servirea intereselor ideologice ale statului, care efectuează sarcina de a forma un cetăţean care se conformă şi care respectă legea.

De la începutul reformelor democratice în Republica Moldova primii în întâmpinarea educaţiei civice a tineretului au fost organiza-ţiile publice, instituţiile societăţii civile care sunt conştiente de che-marea lor de a insufla noi valori civice pentru tânăra generaţie. De educaţia la tânăra generaţie a culturii civice s-au ocupat atât institu-ţiile implicată în unirea reprezentanţilor generaţiei mai în vârstă, cât şi instituţiile pentru tineri. Numărul de organizaţii publice orientate spre educaţia civică la tineri creşte [2,47-48].

În Republica Moldova au loc căutări active în domeniul dezvol-tării conceptelor şi programelor de dezvoltare a educaţiei civice în condiţii transformărilor sociale şi politice şi a unei democraţii con-solidate. Punct de reper în elaborarea conceptelor de educaţie civică prin intermediul societăţii civile sunt recomandările şi documentele de politici ale organizaţiilor internaţionale – Organizaţia Naţiunilor Unite, UNESCO, Consiliul Europei, în care se scot în evidenţă rolul principal al educaţiei civice ca o condiţie a drepturilor omului, dez-voltarea democraţiei şi societăţii civile. Obiectivele acestui proiect este oferirea cetăţenilor de cunoştinţe, aptitudini şi abilităţi necesa-re pentru participarea activă la dezvoltarea unei societăţi democra-tice, crearea de oportunităţi pentru un dialog productiv şi rezolva-rea conflictelor dintre oameni, construirea consensului, comunicării şi interacţiunii; conştientizarea drepturilor şi responsabilităţilor omului, normelor şi valorilor, standardelor sociale etice şi morale. Dornică de a sprijini Republica Moldova în dezvoltarea democraţi-ei, comunitatea internaţională se implică activ în educaţia civică a cetăţenilor, oferind, în primul rând, asistenţă dezinteresată pentru dezvoltarea societăţii civile în ţara noastră, doar ştim că societatea civilă din Republica Moldova este în fază incipientă, iar această fază

apare în contextul formării discuţiilor cu privire la dezvoltarea şi in-teracţiunea dintre stat şi societatea civilă. Conştientizarea şi recu-noaşterea coincidenţei intereselor statului şi a societăţii civile în do-meniul educaţiei civice (democratice) ajută la găsirea argumentelor în sprijinul structurii viitoare a statului, menită să asigure nu numai egalitatea politică, libertăţile civile, sistemul constituţional de guver-nare, dar, de asemenea, supremaţia justiţiei, toleranţei, solidarităţii şi responsabilităţii comune.

Instituţiile societăţii civile, create în Republica Moldova în pe-rioada reformelor democratice – organizaţii non-guvernamentale şi non-profit, centre, comunităţi, fundaţii etc. – încă de la începutu-rile activităţii lor, au participat la o iluminare largă, educaţie civică a maselor, care vizează îmbunătăţirea culturii politice, angajamen-tului civic şi iniţiativelor sociale. Deja în primii ani ai democratiză-rii vieţii publice a Republicii Moldova, programele educaţionale ale ONG-urilor includeau domenii precum dezvoltarea societăţii civile, studiul liderilor comunităţii, fundamentele liderismului, descrierea şi motivarea proiectului, alfabetizarea computerizată a membrilor asociaţiilor non-guvernamentale. Astfel de activităţi pe parcursul anilor 90 au fost realizate de organizaţiile internaţionale ca Fundaţia Soros-Moldova, Fundaţia Eurasia, UNICEF, TACIS, UNDP şi altele. La cele internaţionale s-au alăturat organizaţii sociale din Republica Moldova, cum ar fi Comitetul Helsinki pentru Drepturile Omului, Centrul pentru Pluralism din Republica Moldova, Institutul pentru Dezvoltare şi Iniţiative Sociale (IDIS), Asociaţia pentru Democraţie cu participarea ADEPT, Centrul „Contact”, Centrul de Resurse pen-tru Drepturile Omului, Institutul pentru politici publice etc. – cu ace-eaşi sarcină pentru educaţia civică. Trainingurile acestor organizaţii au preluat şi au realizat sarcina nu numai de a educa democraţia în mase, dar, de asemenea, de inculca valorile democraţiei. Promovând reforma economică, instituţiile societăţii civile insuflă o nouă mora-litate, moralitate de iniţiativă personală şi responsabilitate persona-lă [3,185].

După cum se ştie, în ceea ce priveşte reforma economică, edu-caţia civică se opune în esenţă poluării, luptă pentru a păstra zonele naturale, păzeşte starea de sănătate a unui individ şi întregii socie-tăţi. Acesta include un sistem de protecţie a muncii publice, preve-deri legislative pentru condiţii favorabile de muncă. Impactul educa-ţiei civice este asociată cu reformele economice „pentru binele omu-

96 Ludmila RUSTANOVICI, Galina ROGOVAIA 97Educaţia culturii civice pentru tinerii din Republica Moldova

lui.” Obţinerea rezultatelor de succes în formarea democraţiei este posibilă prin construirea unei relaţii armonioase între angajatori şi lucrători cu luarea în considerare a intereselor agenţilor economici şi restul societăţii. Principiile democraţiei susţin o nouă atitudine pentru muncă – nu doar ca o măsură de nivel de trai (ca conceptul american de „bunăstare prin muncă”), dar, de asemenea, ca o garan-ţie a independenţei şi demnităţii personale. În domeniul relaţiilor economice deosebit de important este apărarea drepturilor civile ale educaţiei individuale pe proprietate [4,126-131]. În contextul depăşirii rămăşiţelor totalitarismului care nega proprietatea priva-tă şi pleda pentru depersonalizarea materială a oamenilor, o socie-tate democratică devine o priori protejează proprietatea, deoarece proprietatea influenţează dezvoltarea conştiinţei de sine în direcţia formării demnităţii personale şi răspunderii civile. Disponibilitatea de proprietate serveşte ca bază, condiţie fundamentală pentru li-bertatea individului într-o societate democratică [5, 58]. Această promisiune este deosebit de uşor de perceput de către tineri, care nu s-au confruntat cu totalitarismul care neagă valoarea părinţilor şi, important, la persoanele în vârstă care se adaptează la relaţiile de piaţă [2,47-48]. Disponibilitatea de proprietate serveşte ca bază, condiţie fundamentală pentru libertatea individului într-o societate democratică. Dincolo de sarcina de a educa la tineri responsabilita-tea pentru statutul lor financiar şi social, răspunderea civilă pentru situaţia socio-economică a statului, educaţia civică a tinerilor mai are sarcina de educa şi moralitatea civică. Doar îmbunătăţirea sta-tutului socio-economic al oamenilor este posibil la formarea în soci-etate a unui om cu valori morale [6,177], la „cultivarea omenirii” ca o problemă politică şi morală [7,26]. Nu se poate scăpat din vedere faptul că tinerii de astăzi sunt raţionali şi pragmatici. Şi, atunci, me-todele de educaţie civică trebuie să ia în considerare aceste carac-teristici, iar la seria de valori educaţionale trebuie să fie adăugate valori, adresate inteligenţei, cunoaşterii şi pragmatismului la tinerii de astăzi. [8,108-115)

Aspectul moral al educaţiei culturii civice în rândul tinerilor constă în dezvoltarea istorică a unei societăţi democratice relaţiile economice au fost dezvoltate şi constau în distribuţia cuvenită a ve-niturilor. Doar, în mod ideal, în relaţiile economice ale unei societăţi democratice sunt adecvate categoriile moralităţii: justiţie, onestita-te, decenţă şi compasiune. Aceste calităţi sunt destinate, la rândul lor,

să înlăture lipsa de onestitate, cinismul, iar odată cu acestea, birocra-ţia şi corupţia. Anume aceste valori sunt insuflate tinerilor în proce-sul educaţiei civice şi educarea la aceştia a culturii civice şi viziuni democratice.

Structurile de stat sunt, de asemenea, implicate activ în edu-caţia civică. Acest lucru se referă, în primul rând, la sistemul edu-caţiei publice. Pe baza experienţei statelor democratice dezvoltate ale Europei, şcolile, colegiile şi universităţile dezvoltă programe de educare a culturii civice în rândul tinerei generaţii. În programele de învăţământ, curriculum-ul liceelor, colegiilor, universităţilor se in-troduc discipline de educaţie civică, a căror sarcină este formarea la tineri a poziţiei civile active, promovând un sentiment de patriotism, dragoste de ţară, dragostea de muncă în folosul societăţii, familiari-zarea cu bazele juridice, drepturile constituţionale, drepturile omu-lui, drepturile copilului, drepturile de mediu. Toate cunoştinţele şi competenţele din sistemul educaţiei civice includ un aspect moral, însoţit de o extindere a câmpului de informare a cunoştinţelor cu privire la conflictele morale şi modele de soluţii, stimulează tinerii să îşi dezvolte propria experienţă civilă şi morală.

Un loc important în programele educaţionale ale instituţiilor or-ganizaţiilor societăţii civile îl au următoarele subiecte: „Drepturile constituţionale ale individului”, „Drepturile copilului în societate”, „Şanse egale pentru femei în viaţa publică”, „Dezvoltarea carierei personale în condiţii de libertate”, „Promovarea iniţiativelor civice prin educaţie”, „Cultura participării la alegeri”, „Organizarea monito-rizării alegerilor” – toate acestea şi alte subiecte care vizează achizi-ţionarea de către tineret a bazelor formării culturii civice şi promo-varea acesteia.

Cursul Republicii Moldova în integrarea europeană atrage atenţia asupra sistemului de subiecte de educaţie civică: „Învăţăm despre toleranţă”, „Prevenirea violenţei domestice”, „Consolidarea valorilor familiei”, „Femeile şi democraţia”, „Libertatea religioasă”, „Promovarea culturii păcii”, „Dialogul civilizaţiilor”, „Etica producţi-ei şi comercializării bunurilor” şi altele – demonstrează importan-ţa adoptării de valori moderne ale culturii civice în relaţiile familie, sociale, interpersonale, inter-statale, religioase. Trebuie remarcat faptul că tinerii învaţă aceste valori în practică, prin acţiuni practi-ce: flash moburi, demonstraţii, conferinţe de presă, evenimente de informare. Educarea culturii civice este înţeleasă de tineret ca intro-

98

ducerea maturităţii morale şi responsabilităţii personale, care for-mează în cele din urmă patriotismul şi poziţia civică activă.

Practica arată că educaţia civică la tineri cea mai de succes este atinsă atunci când organizaţiile locale şi structurile de stat îşi unesc eforturile, atunci când organizaţiile non-guvernamentale efectuea-ză acţiuni de educaţie civică bazate pe universităţi, instituţii de stat, structuri guvernamentale locale, instituţii mass-media. În coopera-rea constructivă a instituţiilor societăţii civile şi de stat a Republicii Moldova în domeniul educaţiei civice, în opinia noastră, momentele de valoare sunt atunci când şi una, şi cealaltă parte merg în aceeaşi direcţie, sprijinindu-se reciproc, dezvoltându-se reciproc, criticân-du-se şi evaluându-se reciproc în mod obiectiv [3,26]. O astfel de cooperare constructivă poate fi cheia pentru educarea cu succes a culturii civice la tineri, baza spirituală pentru o ţară democratică dezvoltată.

Referinţe bibliografice:1. Маркс К., Энгельс Ф.Сочинения т. 3, Москва: Политиздат, 1956.

544 с.2. Блажко В. Молодежь Молдовы: особенности социализации в со-

временном обществе. Докторская диссертация. Chişinău: Аcademia de Ştiinţe a Moldovei, 2003. 216 c.

3. Роговая Г. Морально-этическое образование как часть граж-данского образования. В:Активные методы гражданского образова-ния. Научно-практическая конференция. Комрат: Институт демокра-тии, 2013. 259 с.

4. Петров В., Апостол К. Фундаментальные права граждан: право на собственность и его защита.В: Гражданское образование и права человека. Национальная научно-практическая конференция. Chişinău: Pontos, 2008. 229 с.

5. Mîndru V. Formarea societăţii civilă în Republica Moldova: aspecte cantitative şi calitative. În: Revista de Filozofie,Sociologie şi ştiinţe politice. Chişinâu, 2010, nr. 2, c. 56-62.

6. Блажко В.Почему преступность молодеет? În culegerea: Criminalitatea în Republica Moldovaş starea actualâ, tendinţele, vâşurile de prevenire şi de combatere, Chişinău: Academia Ştefan cel Mare, 2002. 260 с.

7. Даллмар Ф. Глобальная этика: преодоление дихотомии „уни-версализм”- „партикуляризм” В: Вопросы философии.Москва: 2002, № 2, с. 26-32.

8. Bujor N.Standarde privind cursul „Educaţia moral-spirituală”, Chişinău: Ministerul Educaţiei şi Tineret, 2002, р. 108-115.

Gheoghe CĂLCÎI,

doctor în filozofie, ICJP al AŞM

DEMOCRAŢIA ȘI RELIGIA ÎN SOCIETATEA DE CRIZĂ

Democraţia este un regim politic care se bazează pe voinţa po-porului. Ea este inseparabilă de respectarea drepturilor omului şi a cetăţeanului. Un element important al democraţiei este constituţia. Acest document votat de către popor prin referendum organizat în mod liber sau de parlament, reglementează drepturile şi libertăţile individului într-un stat şi defineşte limitele funcţiilor şi îndatoririle instituţiilor sociale. O instituţie importantă care contribuie în mod substanţial la afirmarea stabilităţii în procesul de dezvoltare a soci-etăţii este religia.

Religia este credinţa în supranatural, sacru sau divin şi codul moral, practicile, valorile şi instituţiile asociate cu această credinţă. Însă atunci, când vorbim despre religie ca fenomen social, avem în vedere, că ea ni se prezintă ca un fapt real, subsistem al societăţii, produs de ea însăşi, care exercită diverse influenţe asupra vieţii so-ciale, condiţionând activitatea oamenilor şi relaţiile reciproce dintre ei. Deci, fiind un element component al structurii societăţii, religia se află în strânse relaţii cu alte domenii ale activităţii umane: politica, economia, dreptul, cultura etc., şi totodată interacţionând cu ele.

Însă interacţiunea religiei cu alte sfere ale vieţii sociale şi nivelul de influenţă a ei asupra populaţiei este determinată, în mare măsură, de regimul politic existent, de nivelul de dezvoltare a democraţiei. Să demonstrăm această teză în baza situaţiei religiei din Republica Mol-dova: în perioada dominaţiei în societate a regimului sovietic totali-tar, apoi în epoca după proclamarea independenţei (a. 1991), când în societate a fost stabilită democraţia în toate sferele vieţii umane.

Deşi puterea sovietică declarase religia ca chestiuni particulare ale cetăţenilor, în realitate, lucrurile au stat altfel. Instituţiile religi-

100 Gheorghe CĂLCÎI 101Democraţia şi religia în societatea de criză

oase erau concepute de comunişti ca adăposturi legale a duşmani-lor socialismului. De aceea activitatea organizaţiilor religioase per-manent era în vizorul puterii, care mereu se interesa de informaţia privind componenţa socială şi preocupările comunităţilor religioase, conţinutul materialelor propovăduite de clerici, modul de influenţă a religiei asupra diverselor grupuri sociale ale societăţii etc. În acest context se duceau cercetări ştiinţifice şi sondaje sociologice scopul cărora era investigarea stării religiozităţii în diferite medii de rezi-denţă. După declaraţiile făcute de conducerea comunistă a ţării pri-vind încheierea construcţiei socialismului, societatea a purces spre zidirea comunismului. Un element important al acestui program uto-pic a fost educarea omului nou. Credinţa divină împiedica realizarea acestei utopii. De aceea religiei pentru viitor i-a fost atribuit statutul de „vestigiu, rămăşiţă din trecut”, iar depăşirea ei a fost declarat scop prioritar al activităţii ideologice a partidului comunist.

Până la sfârşitul anilor ’80 ai secolului trecut, religia în Moldo-va s-a aflat într-o stare jalnică, la limita supravieţuirii. După eveni-mentele din 1917 puterea bolşevică instaurată în Rusia s-a răfuit la modul cel mai sălbatic cu instituţiile religioase din stânga Nistrului. Acolo, peste 20 ani de prigoană Biserica Ortodoxă a fost practic lichi-dată. După războiul al doilea mondial aceeaşi soartă a avut-o organi-zaţiile religioase, enoriaşii şi slujitorii cultelor din dreapta Nistrului. Din 931 biserici şi 25 mănăstiri1 existente în a 1949 pe teritoriul RSS Moldovenească, în anul 1983 mai rămăsese 192 biserici şi numai o mănăstire2. Deci, pe parcursul a trei decenii, în RSSM au fost nimicite 739 biserici şi 24 mănăstiri ortodoxe. Ținta distrugerilor a fost nu numai biserica majoritară, dar şi celelalte confesiuni religioase de pe teritoriul Moldovei.

În rezultatul înfăptuirii operaţiunii „Sever” (Nord) în 1951 au fost arestate şi deportate în Siberia din raioanele de Nord ale RSSM, din motiv că aparţineau secţiei religioase „Martorii lui Iehova”, 732 familii cu un număr de 2617 persoane, dintre care: 808 bărbaţi, 967 femei şi 842 copii3. Deportării au fost supuşi oameni bolnavi, bătrâni, prunci. Aceste nelegiuiri se admiteau în scopul de a nimici religia ca fenomen ostil, conform aprecierilor marxism-leninismului, modului de viaţă socialist şi obstacol în realizarea sarcinilor utopice de făuri-re a comunismului.

Cu toate fărădelegile întreprinse de autorităţile totalitare, mol-dovenii rămâneau fideli credinţei. Pentru oficierea ritualelor şi obi-

ceiurilor familiale şi personale, creştinii se deplasau la biserici si-tuate la distanţe mari de localităţile lor sau le celebrau în localuri neamenajate pentru aşa ceva. Mulţi dintre ei pe ascuns se cununau, botezau copii, se împărtăşeau. Credincioşii de rând, slujitorii culte-lor, grupuri de cetăţeni se adresau organelor superioare ale puterii cu rugămintea de a permite redeschiderea locaşelor sfinte. Răspun-sul întotdeauna a fost „nu”. Împuternicitul pentru problemele religiei de pe lângă Consiliul de Miniştri al Uniunii Sovietice pentru RSS Mol-dovenească comunica că numai în anul 1948 au fost înaintate 112 cereri de felul acesta, însă toate s-au ales cu refuz4.

Prăbuşirea regimului totalitar sovietic şi obţinerea indepen-denţei a schimbat radical situaţia bisericii. Realizarea reformelor democratice s-a referit, în primul rând, la modificarea cadrului le-gal. În articolul 31 al Constituţiei Republicii Moldova se subliniază că „Libertatea conştiinţei este garantată. Ea trebuie să se manifeste în spirit de toleranţă şi de respect reciproc. Cultele religioase sunt libere şi se organizează potrivit statutelor proprii, în condiţiile legii… Cultele religioase sunt autonome, separate de stat şi se bucură de sprijinul acestuia…”5.

Principiile democratice ale constituirii societăţii dominante în Republica Moldova şi funcţionarea confesiunilor religioase nu intră în contradicţie. Avem destule libertăţi religioase. Comunităţile re-ligioase şi elementele structurale ale statului sunt distanţate unele de altele. Aşa ceva nu se observă chiar şi în unele ţări cu democraţii tradiţionale. De exemplu: regina Angliei îndeplineşte şi funcţiile ca-pului bisericii anglicane şi este deţinătoarea titlului de Apărătoare a credinţei. În Germania sunt finanţate din bugetul ţării numai două confesiuni (catolicii şi calviniştii), pe când celelalte confesiuni îşi do-bândesc singure mijloace pentru existenţă. Astfel de exemple pot fi întâlnite şi în alte ţări.

Promovarea reformelor de democratizare a societăţii au îndem-nat masele de oameni, organizaţiile de stat şi cele neguvernamentale să-şi schimbe atitudinea faţă de viaţa divină, să dezvolte baza mate-rială a religiei. Datele cercetărilor efectuate în teren demonstrează că cea mai intensă activitate îndreptată spre restabilirea locaşurilor sfinte şi construirea altora noi revine anilor 1995-2005. Mai departe a urmat perioada de stabilizare a acestei creşteri.

După cum s-a menţionat spre sfârşitul perioadei totalitare pe te-ritoriul RSS Moldoveneşti mai funcţionau încă 192 biserici ortodoxe

102 Gheorghe CĂLCÎI 103Democraţia şi religia în societatea de criză

şi numai o mănăstire. În scurt timp, în anul 2000 îşi deschid uşile pen-tru enoriaşi 1034 biserici, iar în anii 2013 – 1507, în anul 2000 acti-vau deja 43 mănăstiri şi schituri, iar în anul 2013 – 62. Condiţii pentru dezvoltare au fost garantate nu numai pentru Biserica Ortodoxă. În prima jumătate a anilor ’80, pe teritoriul Republicii Moldova funcţi-onau numai o biserică Romano-catolică, una Apostolică armenească, una Ortodoxă rusă de rit vechi şi două sinagogi. Astăzi prestează ser-vicii religioase populaţiei 33 biserici şi comunităţi Romano-catolice, o unitate religioasă a bisericii Apostolice armeneşti, 15 biserici orto-doxe ruse de rit vechi şi 7 comunităţi şi sinagogi evreieşti. S-au îmbu-nătăţit condiţiile de activitate a confesiunilor neo-protestante. Dacă în a doua jumătate a anilor ’80 pe teritoriul RSSM funcţionau 113 biserici şi comunităţi ale Evangheliştilor Creştini Baptişti, atunci as-tăzi funcţionează 269. Numărul subdiviziunilor bisericii Adventiste de ziua a şaptea s-a mărit de la 30 până la 152. Despre martorii lui Iehova dispunem de aşa informaţie: în anul 1987 funcţionau 51 co-munităţi cu 4100 membri. În prezent această confesiune religioasă are pe teritoriul Republicii Moldova 162 subdiviziuni care unesc 20,3 mii oameni6. În anii reformelor de tranziţie la relaţiile de piaţă au apărut structuri religioase noi: Cultul Harismatic, Biserica Biblică, Cultul Baha, Biserica Nouă Apostolică etc. Unele secte religioase prin comportamentul şi acţiunile lor s-au discreditat în faţa populaţiei şi au încetat să funcţioneze (inochentiştii, mormonii).

Despre schimbările care au survenit în relaţiile om – stat – reli-gie în perioada când în Republica Moldova au fost restabilite relaţiile democratice ne mărturisesc şi rezultatele unui sondaj de opinie efec-tuat în 1998. La întrebarea „Dacă ar fi să faceţi o comparaţie între si-tuaţia dinainte de 1991, când RM făcea parte din URSS. Când era mai bine legat de libertatea de a-ţi alege şi practica o anumită religie?” Respondenţii au dat următoarele răspunsuri:

1. Mai bine înainte de 1991 –17,3%2. Mai bine acum – 46,5%3. La fel – 14,1%4. Nu pot aprecia – 16,0%5. N-au dat răspuns – 6,1%După cum se observă, aproape jumătate din persoanele chesti-

onate (46,5%) au menţionat că după decăderea regimului totalitar sovietic e mai uşor să-ţi alegi şi să practici o anumită religie. Numai 17,3% consideră că şi în perioada sovietică era posibil să-ţi alegi şi să

practici o religie, dar 14,1% au declarat că situaţia nu s-a modificat. În prezent, biserica stă în acelaşi rând cu şcoala, teatrul, casa

de cultură şi alte instituţii sociale. Oamenii de rând asistă la slujbele religioase împreună cu persoanele care deţin funcţii de conducere. Feţele bisericeşti participă la manifestări politice şi culturale de cel mai înalt nivel. Sunt cazuri când din rândurile preoţimii sunt aleşi primari ai comunelor. Toate acestea ne demonstrează că sfera de activitate şi influenţă a bisericii în condiţiile unei democraţii largi s-a extins, s-a intensificat influenţa religiei asupra milioanelor de oa-meni. Biserica a devenit parte componentă a vieţii spirituale.

În condiţiile manifestării libertăţilor democratice s-a modificat şi atitudinea populaţiei faţă de biserică şi religie. Cercetările socio-logice atestă că circa 95,0% din populaţia Republicii Moldova are o atitudine pozitivă faţă de biserică, ei cred în divinitate, frecventea-ză locaşurile sfinte cu o anumită regularitate. Şi numai 5,0% dintre persoanele supuse investigaţiilor nu se interesează de viaţa duhov-nicească şi nu doreşte să-ţi consacre o parte din timpul lor liber cu-răţirii spirituale a sufletului.

Rezultatele cercetărilor sociologice ne vorbesc de faptul, că în condiţiile dominaţiei în societate a unei democraţii largi se obser-vă un interes sporit al populaţiei faţă de credinţă şi divinitate. Însă situaţia creată nu ne dă temei să afirmăm că chiar şi în aceste îm-prejurări atitudinea întregii populaţii faţă de religie s-a schimbat din temelie. O parte din cetăţeni stau la o parte de credinţă şi locaşuri-le sfinte. Pentru acestea multe taine spirituale, valori morale şi bu-nuri estetice ale bisericii rămân neînsuşite. Distanţarea populaţiei de biserică are şi rădăcini istorice. În perioada dominaţiei regimului totalitar sovietic toată populaţia a fost supusă educaţiei ateiste. În acest timp au crescut şi s-au educat generaţii de oameni fără religie şi cu puţină credinţă în Dumnezeu, care în prezent în activitatea lor zilnică admit lucruri străine mediului uman şi nu se încadrează în caracteristicile oamenilor corecţi, continuând să-şi educe în acelaşi spirit urmaşii lor.

În concluzie putem menţiona, că în condiţiile stabilirii în socie-tate a unei democraţii largi viaţa religioasă a cunoscut schimbări ra-dicale: s-a mărit numărul locaşurilor sfinte şi a slujitorilor bisericii, mai variat a devenit ansamblul serviciilor religioase. În acelaşi timp simţitor a crescut numărul oamenilor evlavioşi şi al persoanelor care vizitează locaşurile sfinte. Să credem, că dezvoltarea în continuare a

104

democraţiei va favoriza o creştere calitativă a nivelului religiozităţii populaţiei, religia va contribui şi mai mult la cimentarea stabilităţii societăţii.

Referinţe bibliografice:1. Trofimov L. Biserica Ortodoxă din Basarabia: de la Stalin la indepen-

denţă. Seria „Probleme actuale de istorie naţională”. Chişinău, 2005, p. 267. 2. Бабий А.И., Голдембeрг М.А., Табакару Д.Н. Преодоление религии

и утверждение атеизма в Молдавский ССР. Кишинев, 1983, с. 83.3. Trofimov L. Deportările religioase şi operaţiunea „Nord” din 1951.

În: Simposia professorum. Istoria şi ştiinţe Politice. Chişinău, 2005, p. 84.4. Пасат В. Православие в Молдавии: власть, церковь, верующие.

Т.1 1940-1953. Москва. РоССПЭМ, 2009, с. 84.5. Constituţia Republicii Moldova. Chişinău, 2008, p.156. Sursa: a) Бабий А.И., Гольденберг М.А., Табакару Д.Н. Ibidem, p.

83 (anul 1983);b) Arhiva curentă a serviciului de stat pentru Problema Cultelor pe lân-

gă Guvernul Republicii Moldova (anii 2000, 2005);c) http://www.moldovacreştina.info/2010/11/biserici-confesiuni-si-

culte-înregistrate-pe-teritoriul-republicii-moldova/ (a. 2013).

Iosif COBZAC,doctor în sociologie,

ICJP al AŞM

ROLUL STATULUI ÎN OPTIMIZAREA STRATIFICĂRII ECONOMICE

Stratificarea economică în Republica Moldova a suportat schim-bări majore în legătură cu trecerea de la orânduirea socialistă la eco-nomia de piaţă. În perioada socialistă au fost înregistrate succese semnificative în dezvoltarea economică şi sporirea nivelului de trai al populaţiei. Schimbări importante a suportat şi diferenţierea eco-nomică, care a fost diminuată radical. Succesele date au fost deter-minate de faptul, că PC al URSS şi Statul sovietic au luat controlul de-plin asupra economiei şi asigurau distribuirea veniturilor obţinute în mod echitabil, egalitarist.

În perioada incipientă a socialismului, lucrătorii, entuziasmaţi de naţionalizare – de faptul că mijloacele de producţie se aflau în proprietatea statului – însufleţiţi de ideile marxist-leniniste şi de ideologia comunistă, munceau cu abnegaţie şi cu încredere deplină în viitor. Pe de altă parte, statul socialist, potrivit ideologiei comunis-te, „construia omul nou”, însă disparat de spiritualitate-religiozitate. Nu s-a reuşit. Pe timp ce trecea, funcţionarii de partid şi specialiştii din sfera de producţie, deveneau din punct de vedere material din ce în ce mai asiguraţi; în aşa mod se crea stratul de funcţionari înstăriţi, privilegiaţi, corupţi, străini orânduirii socialiste.

Schimbări corespunzătoare se produceau şi în rândurile clasei muncitoare; încetul cu încetul a început să scadă productivitatea muncii, se înrăutăţea atitudinea lucrătorilor faţă de muncă; în cele din urmă a început să se înrăutăţească şi disciplina de muncă. A de-venit clar: nici omul nou, şi nici socialismul autentic, nu vor putea fi construite. Şi, cu atât mai mult, nu va putea fi construită orânduirea comunistă superioară, care are nevoie de oameni dornici de a se tru-di din conştiinţa necesităţii de a munci pentru binele obştesc.

106 Iosif COBZAC 107Rolul statului în optimizarea stratificării economice

Termenul de „om nou” a fost împrumutat din Sfintele Scripturi [Epistola către Efeseni, 4,24]. Însă nu a fost împrumutat de aici şi modul de construire a omului nou. Scripturile spun: „toţi s-au um-plut de Duhul Sfânt… Nici unul din ei nu zicea că averile lui sunt ale lui, ci aveau toate de obşte… Căci nu era nici unul printre ei care să ducă lipsă: toţi cei ce aveau ogoare sau case, le vindeau, aduceau preţul lucrurilor vândute, şi-l puneau la picioarele apostolilor; apoi se împărţea fiecăruia după cum avea nevoie.” [Faptele apostolilor, 4,31-35].

Experienţa socialismului sovietic arată clar, că nereuşita con-struirii socialismului s-a datorat exclusiv moralităţii deficitare a lu-crătorilor. Crearea omului nou a fost una din sarcinile de bază ale construirii socialismului şi comunismului; însă promotorii refor-melor au ignorat şi au respins componenta spiritual-religioasă şi au construit „omul nou” pe baza educaţiei şi instruirii. Însă în aşa mod omul nou nu putea fi creat. Omul are nevoie nu doar de instruire, ci de transformare! Omul sovietic (construit în locul omului nou), a fost multilateral dezvoltat, însă egoist, depravat, obsedat de acumularea de avuţii şi de alte interese personale.

Singura soluţie viabilă pentru orânduirea socialistă care se pră-buşea, a fost întoarcerea la economia de piaţă. Opinia populaţiei vi-zavi de reformele date a fost împărţită; reformelor se împotrivea mai cu seamă populaţia rurală. Rezultatele sondajului sociologic, realizat în 1990 de Institutul de Filosofie, Sociologie şi Drept al AŞM, a arătat că 58,1% de agricultori se pronunţau pentru proprietatea colecti-vă asupra pământului, 16,7% – pentru proprietatea privată, 22,7% – pentru oferirea pământului în folosinţă permanentă cu drept de moştenire etc. Aceeaşi cercetare la întrebarea „Există la sat condiţi-ile necesare pentru dezvoltarea arendei şi agriculturii de fermieri?” doar 9,3% de respondenţi au răspuns afirmativ, 70,4% au menţionat că condiţiile necesare lipsesc [1].

De menţionat, că la acea vreme lipsea infrastructura de produc-ţie pentru noile structuri economice, că treptat se suspendau legă-turile economice externe, că reformele care se pregăteau generau divergenţe politice şi dezbinau societatea, că în condiţiile de îngrijo-rare şi incertitudine continuu scădea moralitatea etc. Însă în pofida acestor lipsuri, a fost elaborată legislaţia de reformare, au avut loc dezbateri publice; şi chiar dacă majoritatea populaţiei (îndeosebi ru-rale) nu agrea reformele, acestea au demarat.

Plus la cele menţionate, legislaţia de reformare neperformantă, moralitatea deficitară şi lipsa de experienţă a promotorilor refor-melor, au tergiversat şi au fraudat reformele, au distrus şi mai mult infrastructura de producţie, terenurile agricole au fost exagerat par-celate şi au creat condiţii de producţie extrem de nefavorabile; nu mai puteau fi utilizate tehnologiile agricole avansate, iar în multe ca-zuri – nici tehnica agricolă uzuală. Toate aceste lucruri, au creat con-diţii pentru degradarea morală în continuare, au cauzat reducerea drastică a eficienţei producţiei, a diminuat drastic nivelului de trai în comparaţie cu perioada sovietică, şi, nu în ultimul rând, a amplificat puternic diferenţierea economică a populaţiei.

Stratificarea economică derivă din calităţile lăuntrice (deprava-te, egoiste) ale omului şi se conturează pe potriva acestora. Ea repre-zintă o caracteristică inalienabilă, distructivă a omului, care dăinuie neîntrerupt şi nici odată n-a putut fi îndepărtată integral. Se pare că omul nu este deranjat de fenomenul stratificării în sine, ci mai degra-bă de locul pe care însuşi îl ocupă în structurile ierarhice economice. Omul nu înţelege adecvat nici însemnătatea şi nici rolul stratificării în viaţa societăţii. Nu ştim dacă diferenţierea economică este con-structivă sau distructivă? Pentru a răspunde la această întrebare, am apelat la opinia experţilor – persoane care au o bogată experienţă de lucru în sfera de producţie, socială şi ştiinţifică. Întrebarea adre-sată intervievaţilor a fost: „Este stratificarea economică un fenomen social constructiv sau distructiv?” Rezultatele acestei investigări, re-alizate de Institutul de Cercetări Juridice şi Politice al AŞM, a arătat că majoritatea experţilor consideră stratificarea economică un feno-men distructiv – 57% de intervievaţi, un fenomen neutru – 28% şi 12% – un fenomen constructiv [2].

În cadrul aceluiaşi studiu, experţilor le-a fost adresată întreba-rea: Care diferenţă de venituri dintre straturile sociale de jos şi stra-turile sociale de sus poate cauza explozie socială? Răspunsurile la întrebarea dată s-au distribuit în felul următor: diferenţa de până la 3 ori – 4% de intervievaţi, diferenţa de până la 5 ori – 8,1%, diferenţa de până la 10 ori – 14,9%, de până la 20 ori – 23,2%, de până la 50 ori – 23,2%, şi diferenţa de până la 100 ori şi mai mult – 27% [3]. Nu încape îndoială, că experţii exagerat tolerează stratificarea şi cu greu ne-am putea închipui careva acţiuni din partea acestora cu privire la diminuarea sau optimizarea stratificării.

După cum vedem, stratificarea reprezintă un fenomen distruc-

108 Iosif COBZAC 109Rolul statului în optimizarea stratificării economice

tiv; nivelul de diferenţiere economică reflectă dezvoltarea umană a societăţii. Stratificarea rezultă din calităţile negative, ale oamenilor şi exercită asupra celor din jur şi asupra societăţii influenţe de ace-eaşi valoare. Practica arată, că diferenţierea economică nu poate fi îndepărtată integral. Ea este nemijlocit legată de calităţile fireşti ale omului, de aceea, îndepărtarea definitivă a fenomenului ar putea fi înfăptuită prin transformarea personalităţii umane – lucru cu nepu-tinţă de realizat; totuşi, cu putinţă de înfăptuit în cazul în care se ape-lează la spiritualitate-religiozitate.

De fapt, stratificarea economică nu poate fi optimizată în mod or-dinar; ea poate fi influenţată şi diminuată de către anumite instituţii sociale. După noi, remedierea stratificării economice este în princi-pal prerogativa statului. Statul poate influenţa constructiv stratifica-rea prin aşa instituţii, ca: biserica, familia, instituţiile de învăţământ, fiscale, judecătoreşti ş.a. Însă, din considerente politice, statul susţi-ne material biserica majoritară şi astfel prejudiciază moralitatea şi stratificarea. Statul finanţează din bani publici CCA şi Agenţia de Stat pentru Protecţia Moralităţii cu scopul de a proteja moralitatea. Însă legislaţia de care se ghidează instituţiile date este prea permisivă; aceasta duce indirect la tolerarea imoralităţii în mass-media, şi, în-tr-un anumit sens – la legalizarea imoralităţii. Familia este a doua instituţie importantă, care cultivă în cămin dragoste altruistă, aceas-ta permanent se revărsă în afara familiei şi menţine vie dragostea dezinteresată în societate. Instituţiile de învăţământ acordă prea pu-ţină atenţie educaţiei morale şi spirituale a tineretului. Instituţiile judecătoreşti impun respectarea principiilor morale: „Să nu furi”, „Să nu ucizi” ş.a., şi, în aşa mod, de asemenea, contribuie la dezvoltarea morală şi la optimizarea stratificării.

Întrucât bunul mers al lucrurilor în societate, la fel ca şi stra-tificarea economică, depind de nivelul de moralitate al societăţii, atunci, în anumită măsură, stratificarea corelează invers cu nivelul de dezvoltare al societăţii, şi reprezintă opusul dezvoltării durabile a societăţii. Caracteristic pentru Guvernul Republicii Moldova este că, în condiţii dificile, pe parcursul a mai bine de 20 de ani de indepen-denţă, a dezvoltat o democraţie autentică de tip european; iar starea lucrurilor în domeniul stratificării depinde de dezvoltarea democra-tică. „Nu există nici o ţară, în care timp îndelungat ar persista sărăcia şi în care ar exista o democraţie eficace şi stabilă, fie şi minimală. Aceasta este în anumit sens o pravilă istorică, dacă nu chiar o legita-

te, ce nu înseamnă că ţările bogate cu relativ puţini săraci, chiar din această cauză au o democraţie dezvoltată şi deplină” [4].

Stratificarea economică este în strânsă legătură şi cu dezvolta-rea economică, şi cu activitatea statului în perioade dificile de refor-mare a societăţii. A fost de datoria statului în perioada de tranziţie de a stopa privatizarea ilicită, şi este de datoria actuală a statului de a preveni deturnarea de fonduri, eschivarea de la procesul fiscal, încălcarea dreptului la remunerare conform muncii depuse ş.a. lu-cruri care în scurt timp, pe fundalul sărăcirii extreme, au condus la apariţia fenomenului oligarhic, pe de o parte, şi a sărăciei extreme, pe de altă parte. De datoria statului rămâne perfecţionarea legisla-ţiei în vigoare, inclusiv a Legii supreme şi aducerea în cadrul legal a fenomenului oligarhic. „Sarcina-cheie a elitei naţionale este do-bândirea capacităţii de a acţiona politic, supremaţia politicii asupra economiei, statului asupra oligarhiei” [5]. Optimizarea lucrurilor în domeniul moralităţii şi stratificării economice contribuie multilate-ral la dezvoltarea sustenabilă a societăţii şi la integrarea cu succes a Republicii Moldova în UE.

Referinţe bibliografice:1. Materiale de sondaj sociologic realizat în august-septembrie 1990

în raioanele Donduşeni, Criuleni, Cahul şi Grigoriopol; au fost chestionaţi 1113 agricultori de rând şi persoane cu studii medii speciale şi superioare.

2. Studiul a fost realizat în octombrie-noiembrie 2011 în raioanele Hânceşti, Străşeni şi în mun. Chişinău. Au fost intervievaţi primari, mana-geri, funcţionari publici, cercetători ştiinţifici – în total 74 experţi.

3. Ibidem.4. Видоевичь З. Социальное неравенство, демократия и развитие.

Социологические исследования, № 2, 2010, p. 10. 5. Цыганков В.В., Шульц В.Л. Олигархия: сущность, цикличность,

модификации в условиях глобализации. – Социологические исследо-вания, № 2, 2009, с. 14.

111Contribuţia metodologiei bioetice la asigurarea libertăţii electorale ...

Serghei SPRINCEAN doctor în politologie,

cercetător coordonator,ICJP al AŞM

CONTRIBUŢIA METODOLOGIEI BIOETICE LA ASIGURAREA LIBERTĂŢII ELECTORALE ÎN CONDIŢIILE

AMPLIFICĂRII INSECURITĂŢII GLOBALE

Democratizarea reprezintă un proces discontinuu, care poate pro-gresa, stagna sau regresa. Procesul sociopolitic al democratizării devine continuu şi progresiv doar în anume condiţii care întrunesc securita-tea de sistem, sustenabilitatea generală a mediului sociopolitic sau/şi prezenţa vectorului strategic către o dezvoltare durabilă a sociumului implicat în procesul democratizării, cu toate componentele sale consti-tutive. O condiţie obligatorie a democraţiei sociopolitice se referă nemij-locit la procedura identificării şi desemnării elitelor, a factorilor de deci-zii şi guvernanţilor care exercită puterea politică în virtutea mandatului primit de la cetăţeni. Pentru buna funcţionare a proceselor electorale devine fundamental de importantă libertatea electorală ca o condiţie minimă pentru realizarea principiului democratic.

Libertatea electorală cu cele două laturi intrinseci: libertatea de a alege şi libertatea de a fi ales, reprezintă o componentă importantă a bunei desfăşurări a procesului electoral în cadrul unui sistem po-litic democratic. În epoca amplificării problemelor globale şi a crizei mondiale, creşte nivelul de insecuritate, inclusiv de ordin politic, ma-nifestându-se în toate sferele constitutive ale vieţii politice, inclusiv în domeniul electoral, afectând în final calitatea democraţiei şi a bu-nei funcţionări a sistemelor sociopolitice [1, p. 81].

Nevoia de siguranţă şi securitate personală a omului se află prin-tre primele sale necesităţi vitale, după cele bio-fiziologice cum ar fi nutriţia, nevoia de adăpost şi supravieţuire, în piramida ierarhică a nevoilor elaborată de psihologul Abraham Maslow încă în 1943 în articolul „A Theory of Human Motivation” [2]. Siguranţa personală

transcende către siguranţa fizică şi teama de a fi agresat şi face apel la siguranţa economică şi financiară: necesitatea unui venit minim garantat, siguranţa locului de muncă, siguranţa confortului psihic necesar activităţii eficiente liber de angoasele vieţii de zi cu zi. De asemenea, siguranţa personală se referă şi la siguranţa sociopolitică prin care omul caută să vieţuiască într-un sistem ierarhic conforta-bil, echitabil şi stabil, ferit de violenţele războaielor, revoluţiilor şi lo-viturilor de stat cu reguli clare şi corecte în care poate fi posibil pro-gresul şi prosperarea prin muncă cinstită, loialitate şi perseverenţă.

Perceperea insecurităţii de sistem de către cetăţeanul-votant poate genera astfel de distorsiuni ale procesului politic cum ar fi absenteismul electoral, poate amplifica efectul fenomenului votului iraţional sau poate contribui la creşterea insatisfacţiei generale a electoratului referitor la procesul electoral, reieşind din imposibili-tatea exercitării funcţiei sale principale în cadrul sistemului demo-cratic de redistribuire a puterii de stat ca urmare a blocării funcţio-nalităţii principiului democratic de adoptare a deciziilor prin votul majorităţii, în condiţiile necesităţii asigurării securităţii sistemice prin instituirea temporară a unor corapoarte mecanicist-autoritare dintre guvernanţi şi guvernaţi pentru a facilita eficienţa sistemului în lupta firească cu pericolele la adresa sa.

Într-un mediu nesigur libertatea electorală se reduce semnifi-cativ, reieşind din necesitatea accentuării interesului comunitar ca prioritate în faţa interesului individual până la anihilarea pericolelor. Deoarece, în condiţiile crizei mondiale, insecuritatea politică se am-plifică până la nivel global, libertatea electorală ca un element con-stitutiv al sferei politice democratice suferă perturbaţii majore, fiind neglijată şi redusă semnificativ.

Ştiinţa contemporană reprezintă o comuniune bine închegată de idei şi paradigme, metodologii şi construcţii teoretice, care sunt bine pregătite pentru o eventuală criză a praxisului uman şi care, în situaţii extreme, ar fi capabilă sa acorde un suport şi sprijin substan-ţial efortului lui Homo Sapiens de a găsi soluţii eficiente în perioade scurte de timp. Aceasta începe să devină, şi cu timpul va reprezenta o direcţie strategică de dezvoltare a ştiinţei, şi anume este vorba de creşterea expresă a capacităţii ştiinţei viitorului de a fi mai mobilă, mai maleabilă şi mai deschisă posibilelor inconvenienţe şi schimbări ale principiilor tradiţionale ale ştiinţei [3, p. 146]. Netradiţionalul, inventivitatea şi noutatea începe să domine gândirea ştiinţifică ca şi

112 Serghei SPRÎNCEAN 113Contribuţia metodologiei bioetice la asigurarea libertăţii electorale ...

pe cea profană şi, peste o perioadă, inevitabil, va ajunge să fie exacer-bat şi exagerat şi acest principiu şi pilon al cunoaşterii ştiinţifice al viitorului pe perioada crizei fără de precedent ce va ameninţa ome-nirea cu dispariţia acesteia. Erodarea pilonilor de bază, a postulate-lor fundamentale cu trecerea timpului şi cu schimbarea priorităţilor, este tot atât de naturală în cadrul dezvoltării ştiinţei ca şi pentru or-ganizarea şi funcţionarea corpului social.

Bioetica, o concepţie postneclasică care se definitivează către de-ceniul şapte al secolului XX, având ca principii şi norme fundamentale – biocentrismul, acordul informat, respectul pentru autonomia perso-nală, non-dăunarea, echitatea, combaterea paternalismului etc., în ul-tima perioadă devine tot mai mult un furnizor de metode aplicabile în toate ştiinţele şi domeniile vieţii care au tangenţă directă sau indirectă cu indivizi umani sau cu mediul lor firesc de viaţă – biosfera.

Tot mai mult bioetica intervine din punct de vedere metodologic şi teoretic, dar şi în sens praxiologic în a explica diverse aspecte şi sub-tilităţi, ne mai evidenţiate cu atât de multă rigoare ca până acum, ale diverselor procese şi fenomene sociale, printre care cele politice se în-scriu plenar în misiunea globală a acestui nou domeniu al ştiinţei dar şi al sferei aplicative, cea de elaborare, cizelare şi furnizare a unui aparat şi metodologii viabile şi eficiente de depăşire a problemelor globale ca şi componente structurale ale crizei mondiale contemporane, şi prin asta – de asigurare a unei dezvoltări sustenabile şi durabile a omenirii în perioada post criză, sprijinind metodologic şi instituţional continui-tatea evolutivă a calităţii vieţii civilizaţiei contemporane [4, p. 51].

Astfel că metodologia bioetică poate fi aplicată cu succes pen-tru soluţionarea atât ale unor probleme teoretice ale ştiinţei, cât şi ale unor impedimente practice ce stau azi în faţa omului contempo-ran. Preocuparea de a sigura securitatea, inclusiv cea politică, atât la nivel global, cât şi la nivelul individului uman, de la începuturile existenţei concepţiei bioetice, a fost considerată de către fondatorul acesteia – Van Rensselaer Potter, ca fiind una fundamentală şi forma-toare pentru acest domeniu. În problema asigurării libertăţii elective şi a liberei exprimări a opiniei politice a alegătorului, presat tot mai mult de imperativul supravieţuirii întregii civilizaţii umane în con-diţiile amplificării crizei globale, bioetica vine să contribuie prin ac-centuarea necesităţii impunerii unui model moral în contextul crizei mondiale, care trebuie să determine individul uman şi comunitatea să se auto-organizeze şi să se auto-responsabilizeze pentru a putea

face faţă provocărilor globale, punând în valoare potenţialul bio-in-telectual al omului, în special al celui implicat politic, al activistului civic, al politicianului, guvernantului, al factorului de decizii. Princi-piile bioetice amintite mai sus, respectate în practica organizării şi desfăşurării scrutinelor electorale, fortifică procesul de securizare a drepturilor votantului şi contribuie la creşterea nivelului de suste-nabilitate a sistemului de desemnare prin vot popular a giranţilor puterii politice [5, p. 168].

Dată fiind amplificarea crizei globale şi ameninţarea ei la adresa existenţei omului pe Terra, soluţionarea problemei supravieţuirii ome-nirii în condiţii decente, asigurând toate premisele necesare pentru un nivel înalt de viaţă al fiecărui individ dar şi al umanităţii în ansamblu, în perioadele ulterioare de după depăşirea crizelor ce ameninţă civili-zaţia contemporană, depinde în mare măsură de găsirea unei formule funcţionale pentru stabilirea unui control social eficient, inclusiv prin diverse surse mass-media, asupra procesului de dirijare socială, mai ales în cazul procesului managerial, folosind tehnologii biologice şi in-formaţionale avansate, la care marea majoritate a populaţiei nu are ac-ces, spre a asigura o dezvoltare durabilă a întregii civilizaţii umane în condiţii de echitate. Astfel, se poate remarca un şir de mecanisme ce se impun a fi puse în aplicare pentru realizarea acestui deziderat, aflân-du-se într-o interdependenţă sistemică. Democratizarea accesului la deciziile politice şi sociale de importanţă cardinală pentru societate, fortificarea sistemului juridic şi de apărare a drepturilor şi libertăţi-lor omului, creşterea importanţei fundamentării ştiinţifice a procesu-lui de guvernare şi proiectelor socio-politice, mecanisme importante dar care pe departe sunt depăşite de rolul mediator în cadrul stabilirii unui control social eficient asupra procesului decizional din sfera so-cio-politică, al fortificării şi sprijinirii mass-media ca a patra putere în stat şi cel al expertizării etice a proiectelor, politicilor şi strategiilor macro-sociale propuse spre a fi implementate în practica socială de către clasa politică [6, p. 5].

Înţelegerea şi conştientizarea mai bună prin studierea mai apro-fundată a cauzelor şi particularităţilor de evoluţie a concepţiilor ci-vilizaţiei umane destinate salvgardării ei, nu poate fi decât încurajată cu o şi mai mare ardoare, din moment ce termenul disponibil găsirii soluţiilor la diversele aspecte şi componente ale crizei globale este tot mai scurt, exercitând presiuni tot mai mari asupra proceselor de-cizionale şi de cercetare.

114 Serghei SPRÎNCEAN 115Contribuţia metodologiei bioetice la asigurarea libertăţii electorale ...

În mod natural şi logic au fost deduse şi edificate un şir de noi concepţii cu privire la salvgardarea omenirii prin depăşirea impasu-lui în care se află civilizaţia umană la etapa contemporană de evolu-ţie, printre care, concepţia bioetică, divizată în mai multe direcţii şi abordări, în dependenţă de factorii civilizaţional şi politic, s-a evi-denţiat de la bun început ca o disciplină cu un real potenţial praxi-ologic şi ca un mecanism instituţional aplicativ cu un impact social semnificativ, confirmat de istoria sa de mai bine de 40 de ani [7, p. 6].

Astfel, în contextul situaţiei socioeconomice şi politice create la etapa contemporană a evoluţiei omenirii, ce denotă un profund im-pas în care se află civilizaţia umană, apariţia şi dezvoltarea diverse-lor concepţii bioetice, în baza unor structuri şi construcţii socio-cul-turale tradiţionale, se afirmă ca fiind o viziune progresistă, capabilă să identifice direcţii şi căi acceptabile de soluţionare a crizei globale. În aşa fel, delimitarea şi consolidarea diferitor modele bioetice se afirmă ca o modalitate suplimentară de sporire prin diversitate şi originalitate a potenţialului umanităţii de autoevaluare, mobilizare şi autoprotecţie în momente critice, precum este perioada actuală, dominată de pericolul şi ameninţările crizei mondiale.

Din perspectiva supravieţuirii omenirii prin biomoralizarea re-laţiilor dintre cetăţeni, dintre cetăţean şi structurile politice de exer-citare a puterii în stat şi societate, dintre societatea umană, în genere, şi biosferă, natură şi univers este posibilă o reducere semnificativă a elementelor haotice, a dezorganizării şi entropiei sociale, procese care pot însemna instaurarea unei dictaturi temporare, cu caracter chiar rigid, a bunului simţ, a armoniei, şi consolidării tuturor forţelor sociale în vederea atingerii scopului prestabilit de depăşire a crizei morale şi pericolului de dispariţie a umanităţii.

După cum se poate remarca şi noţiunea politologică de „dictatură” nu mai are aceeaşi semnificaţie ca şi în epocile industrială şi post indus-trială, însemnând mai mult o dominaţie superioară a idealurilor şi im-perativelor sociale asupra nimicniciei şi viciilor omeneşti şi nici într-un caz dictatura biomorală a viitorului nu poate fi sprijinită de violenţă şi abuzuri asupra personalităţii, precum cea din trecut [8, p. 148].

Un control social eficient poate fi impus în domeniul aplicării tehnologiilor avansate în sfera securităţii şi apărării prin stabilirea şi instituţionalizarea obligativităţii expertizării etice (similar cu exper-tizarea etică în cercetare) a proiectelor, programelor sau proiectelor sociale, politice, ecologice sau din domeniul securităţii cu implicaţii

în sfera protecţiei integrităţii individuale, de grup, a statului sau re-gionale şi internaţionale.

Prin respectarea autonomiei personale, prin aplicarea criteriilor acordului informat şi al non-dăunării, sau prin combaterea eficientă a paternalismului etc., procedee bioetice aplicabile şi în alte domenii sociale, poate fi asigurată libertatea electorală a votantului, dar şi a candidatului de a fi ales, cu condiţia instituirii unor mecanisme şi in-stituţii eficiente de implementare a acestor principii bioetice. Practi-ca bioetică, pornind de la evaluarea etică a cercetărilor biomedicale, cunoaşte o serie de precedente relevante de instituire a comitetelor bioetice ca cenzori inclusiv a deciziilor şi proiectelor sociopolitice propuse spre adoptare şi executare. Astfel că, metodologia bioetică, fiind elaborată tocmai pentru a funcţiona în vederea depăşirii crizei globale, mai poate fi relevantă şi sub aspectul asigurării funcţiona-lităţii mecanismelor necesare de monitorizare şi expertizare în ve-derea realizării depline a tuturor drepturilor şi libertăţilor sociale şi politice ale cetăţeanului, inclusiv libertatea electorală.

În fapt, metodologia bioetică acţionează pe două căi distincte în perspectiva asigurării libertăţilor electorale: pe de o parte, prin securizarea spaţiului în care are loc procesul electoral propriu-zis printr-o monitorizare mai eficace prin sistemele sale de comitete specializate, iar pe de altă parte, prin contribuţia sa decisivă la re-ducerea gradului de insecuritate la nivel global prin reconceptuali-zarea crizei mondiale şi a metodologiei interdisciplinare a depăşirii acesteia, prin definitivarea reglementării normative intenţionale în acest domeniu, ceea ce determină indirect amplificarea volumului libertăţilor sociopolitice, inclusiv ale celor electorale.

Savanţii din Republica Moldova, de rând cu toată comunitatea şti-inţifică mondială, îşi aduc contribuţia lor la propăşirea acestui domeniu important din perspectiva identificării căilor de ieşire din criză atât la nivel internaţional, cât şi naţional. Aportul şcolii de bioetică din Republi-ca Moldova este înalt apreciat la nivel internaţional, reprezentanţii căre-ia sunt periodic prezenţi la cele mai prestigioase conferinţe din lume şi din regiunea sud-est europeană organizate în domeniul bioeticii. Nivelul actual al dezvoltării bioeticii în Republica Moldova, mai cu seamă ca do-meniu teoretic de cercetare, a atins performanţe notabile în comparaţie cu dezvoltarea disciplinei bioetice în ţările vecine şi din regiunea noastră est-europeană, ţinând cont şi de potenţialul uman mai redus al Republi-cii Moldova cu o populaţie de zeci de ori mai mică în unele cazuri.

116

În concluzie, metodologia bioetică poate deveni în scurt timp, in-clusiv prin contribuţia cercetătorilor din Republica Moldova, o piesă de rezistenţă în cadrul sistemului de asigurare a drepturilor şi liber-tăţilor cetăţeneşti, inclusiv ale celor electorale, depinzând direct de modalitatea în care factorii de decizii vor aborda pericolele globale şi le vor lua în considerare. În cazul când va exista destulă voinţă civică şi politică la nivel naţional şi internaţional şi se va decide că este nevoie de aplicarea unei abordări inter- şi pluridisciplinare a crizei mondiale şi a efectelor ei, bioetica îşi va putea realiza pe de-plin potenţialul său de securizare sistemică căci are deja elaborată metodologia proprie de contracarare a pericolelor globale, testată cu succes în micro-sisteme sociale de maximă vulnerabilitate pentru organismul social, cum ar fi sistemul sănătăţii publice, a cercetărilor biomedicale sau a ocrotirii mediului, toate cu referinţă la om, la ne-cesităţile sale vitale şi mediul său firesc de trai – biosfera.

Referinţe bibliografice:1. Sprincean S.Aspecte etico-normaitve şi politologice asupra proceselor

electorale. În: Rolul instanţelor judecătoreşti în procesul electoral din Repu-blica Moldova / Materialele Conferinţei internaţionale ştiinţifico-practice, 29 octombrie 2013. Chişinău: Î.S.F.E. „Tipografia Centrală”, 2013, p. 78-85.

2. Maslow A. H.A theory of humanmotivation. În: Psychological Review, Vol. 50(4), Jul. 1943, p. 370-396.

3. Scripcaru Gh., Ciucă A., Astărăstoae V., Scripcaru C. Bioetica, ştiin-ţele vieţii şi drepturile omului. Iaşi: Polirom, 1998. 237 p.

4. Ursul A., Rusandu I., Capcelea A. Dezvoltarea durabilă: abordări metodologice şi de operaţionalizare.Chişunău: Ştiinţa, 2009. 251 p.

5. Sprincean S. Aspecte bioetice şi politice ale problematicii apărării şi promovării drepturilor omului în condiţiile globalizării. În: Promovarea drepturilor omului şi securităţii umanitare prin prisma integrării europene (Parteneriatul Estic): conf. şt. Intern. / col. red.: Iurie Sedleţchi [et al.]. Chi-şinău: Vizual Design, 2014, p. 162-170.

6. Sprincean S., Ţîrdea T.N. Factorii de influenţă în procesul elaborării deciziei politice. În: Revista de Filosofie şi Drept. 2001, nr. 1, Chişinău: AŞM, p. 3-8.

7. Поттер В.Р. Глобальная биоэтика: движение культур к более жизненным утопиям с целью выживания. În: Практичнаф�лософ�я [Kyiv]. 2004. № 1, p. 4-14.

8. Brennan G., Lomasky L. Democracyanddecision: the pure theory of electoral preference. Cambridge: Cambridge University Press, 1997. 237 p.

Serghei KARAVAEV,director adjunct

IIMDD AIP CSI

MONITORIZAREA INDEPENDENTĂ A ALEGERILOR: EXPERIENŢA INTERNAŢIONALĂ ȘI RUSĂ

Începând cu 06 martie 1994, când un grup de observatori ai Adunării Interparlamentare CSI a făcut cunoştinţă cu mer-sul alegerilor în Parlamentul Kazahstanului, deputaţii Adunării Interparlamentare CSI, la invitaţia autorităţilor autorizate, participă în mod regulat la monitorizarea proceselor electorale în statele – membre ale Comunităţii Statelor Independente.

Experienţa în observarea alegerilor din Comunitate şi în afa-ra acesteia a demonstrat necesitatea adoptării Convenţiei pri-vind standardele alegerilor democratice, drepturile şi liber-tăţile electorale în statele membre ale Comunităţii Statelor Independente, în care ar putea fi formulate criterii uniforme.

Această Convenţie a fost prezentată Consiliului şefilor statelor Adunării Interparlamentare CSI, iar la 07 octombrie 2002 la Chişinău (Republica Moldova) preşedinţii a şapte ţări di Comunitate au sem-nat acest document.

Convenţia privind standardele alegerilor democratice, drepturi-le şi libertăţile electorale în statele membre ale Comunităţii Statelor Independente nu doar a rezumat şi formulat în categorii clare toate ce este mai progresiv, ceea ce a fost răspândit în documentele orga-nizaţiilor internaţionale, dar, de asemenea, a pus (primul din lume şi în spaţiul CSI), baza standardelor electorale moderne.

La 07 decembrie 2012, în centrul parlamentar AIP CSI, s-a des-făşurat seminarul „Respectarea standardelor internaţionale pentru alegeri democratice: provocări şi perspective”. Seminarul a fost de-dicat celei de a zecea aniversare de la adoptarea Convenţiei menţio-nate mai sus privind standardele alegerilor democratice, drepturile

118 Serghei KARAVAEV 119Monitorizarea independentă a alegerilor: experienţa internaţională şi rusă

şi libertăţile electorale în statele – membre ale Comunităţii Statelor Independente.

La seminar au participat parlamentari ai statelor membre AIP CSI, preşedinţi şi membri ai Comisiilor Electorale Centrale ale sta-telor Comunităţii; reprezentanţi ai Comitetului Executiv al CSI; co-munităţii de experţi în legislaţia electorală; parteneri ai organizaţi-ilor europene: Biroul pentru Instituţiile Democratice şi Drepturile Omului, Asociaţii ale organizatorilor alegerilor electorale din Europa.

Participanţii la seminar în evaluările lor au remarcat faptul că Convenţia privind standardele alegerilor democratice, drepturile şi libertăţile electorale în statele membre ale Comunităţii Statelor Independente, adoptată în 2002, a ajutat la formarea legislaţiei elec-torale în statele membre ale CSI, a devenit temeiul juridic iniţial pen-tru drepturile democratice şi libertăţile fundamentale ale cetăţenilor Comunităţii.

Unicitatea elaborării şi adoptării Convenţiei constă în faptul că pentru prima dată în practica mondială a avut loc la codificarea standardelor pentru alegeri democratice în cadrul noii formării in-terstatale şi consolidarea acestora în formatul unui instrument ju-ridic internaţional – Convenţia, cu caracter obligatoriu. Acest lucru a fost deosebit de important pentru statele Comunităţii, care au for-mat sisteme electorale naţionale şi practici de aplicare a legii, bazate pe concepte universale şi modele de reglementare juridică a drep-turilor şi libertăţilor democratice ale individului, ţinând seama de circumstanţele naţionale şi perspectivele de integrare şi coordonare interstatală.

Cu recunoştinţă, observăm că la seminar au participat unii re-prezentanţi distinşi ai comunităţii de experţi prezenţi aici.

La sesiunea plenară finală, participanţii au adoptat o rezoluţie privind seminarul internaţional, care se referă la posibilitatea de a combina eforturile parlamentarilor pentru a dezvolta standarde co-mune şi continua formarea temeiului juridic internaţional pentru organizarea şi desfăşurarea observării alegerilor internaţionale pe baza principiilor, înscrise în Convenţie, şi dezvoltate în Declaraţia Adunării Interparlamentare a statelor membre ale CSI „Cu privire la principiile monitorizării internaţionale a alegerilor şi referendumu-rilor din statele membre ale CSI.”

În concluzie, vreau să menţionez faptul că în timpul discuţiilor unii participanţi au evaluat activităţile Institutului Internaţional de

monitorizare a dezvoltării democraţiei, parlamentarismului şi res-pectării drepturilor electorale ale cetăţenilor statelor membre ale AIP a CSI.

Institutul Internaţional de monitorizare a dezvoltării de-mocraţiei, parlamentarismului şi respectării drepturilor elec-torale ale cetăţenilor statelor membre ale AIP a CSI a fost înfiin-ţat la 10 februarie 2006, în timpul reuniunii Consiliului AIP a CSI de la Kiev (Ucraina), cu scopul de a face schimb de informaţii cu privire la drepturile omului, experienţa în dezvoltarea democraţiei şi par-lamentarismului, monitorizarea alegerilor în Comunitate şi în afara acesteia, formarea observatorilor internaţionali. Iar acum elaborări-le institutului nostru sunt utilizate în mod activ la misiunile observa-torilor Adunării Interparlamentare a CSI.

Profit de această ocazie pentru a invita pe toţi să coopereze cu institutul nostru.

Vă mulţumesc pentru atenţie.

121Rolul societăţii civile în procesul de democratizare în Republica Moldova

Dumintru ȘANDRU,doctor în sciologie,

membru al Consilului Consultatival filialei din Chişinău IIMDD AIP CSI,

director general adjunct al Institutului Muncii

ROLUL SOCIETĂŢII CIVILE ÎN PROCESUL DE DEMOCRATIZAREÎN REPUBLICA MOLDOVA

Societatea civilă este ansamblul formelor de organizare care asi-gură „o solidaritate şi o capacitate de reacţie spontană a indivizilor şi a grupurilor de indivizi faţă de deciziile statului şi mai în general, faţă de tot ce se petrece în viaţa de zi cu zi a ţării”. Societatea civilă este organizată pe principiul voluntariatului, fiind independentă de autorităţile de stat. Unul din momentele principale, când societatea civilă se implică, este cel al alegerilor electorale (educarea electora-tului, observatori la alegeri).

Societatea civilă este cel mai simplu termen pentru a descrie un întreg sistem de structuri, care implică cetăţeanul în diferitele sale ipostaze de membru într-o organizaţie patronală.

Exemple de instituţii ale societăţii civile: • Organizaţii nonguvernamentale (ONG-uri)• Organizaţii comunitare (eng. Community-Based Organisation)• Asociaţii profesionale• Organizaţii politice• Cluburi civice• Sindicate• Organizaţii filantropice• Cluburi sociale şi sportive• Instituţii culturale• Organizaţii religioase• Mişcări ecologiste• Media

Strategia de consolidare a societăţii civile:• Este important pentru Moldova contemporană, ca statul să

atingă un asemenea nivel de dezvoltare, ca puterea să nu fie despotică, să nu se plaseze mai presus de lege, de popor, ci să se supună legii şi să fie susţinută de întreaga populaţie. Pentru aceasta puterea politică şi de stat trebuie să acţione-ze în interesul tuturor păturilor societăţii. Acest lucru poate fi atins numai prin intermediul anumitor mecanisme şi prin canale de conexiune între societatea civilă şi putere, stat şi instituţiile sale.

• Formarea unei societăţi civile mature poate fi asociată cu un nivel calitativ mai înalt al cooperării între diferite pături ale societăţii civile şi statul moldovenesc, aflat în proces de transformare. Asemenea concepte, precum stabilitatea, ar-monia, clasa de mijloc, statul de drept, relaţii civilizate de drept, relaţii civilizate de piaţă, drepturile omului şi drep-turile la proprietate, libertatea comunicaţiilor sociale, ideea naţională şi altele, sunt dificil de stabilit în conştiinţa pu-blică în afara procesului de formare a societăţii civile din Moldova.

• O societate civilă nu există fără cetăţean – o persoană libe-ră, care se bucură de drepturi şi conştientizează responsa-bilitatea pentru folosirea lor. O personalitate matură îmbină organic libertatea şi responsabilitatea morală. Anume din acest motiv la baza înţelegerii societăţii civile stau principiile de cetăţenie, sociale şi de autoconducere în condiţiile supre-maţiei legii, conform principiilor de funcţionare a unui stat eficient. Bazele universale ale societăţii civile şi statului de drept, purtător ale cărora este cetăţeanul liber şi responsabil şi anume, moralitatea, decenţa, onestitatea şi umanismul vor trebuie încă să fie adoptate în calitate de cele mai importante valori ale societăţii moldoveneşti.

• Societatea civilă este acea parte a societăţii, care include toa-te tipurile de relaţii neguvernamentale şi a instituţiilor pu-blice care exprimă diverse valori, interese şi nevoi ale oame-nilor. Fiind o sursă alternativă de influenţă, societatea civilă distruge monopolul organelor puterii de stat, are capacitatea de a face ca aparatul de stat să servească intereselor popo-rului, cetăţenilor şi nu invers, fiind o asociaţie a cetăţenilor, care limitează şi controlează acţiunile statului şi promovează egalitatea tuturor cetăţenilor în faţa legii.

122

• Societatea civilă – este un sistem de relaţii neguvernamentale şi sociale, ale instituţiilor publice, care exprimă diverse inte-rese, nevoi şi valori ale societăţii şi care dau persoanei posibi-litatea să-şi realizeze drepturile societăţii civile. Societatea ci-vilă formează acel mediu social de convieţuire al persoanelor, unde are loc activitatea lor socială, care determină, în esenţă caracteristice modului lor de viaţă.

• Natura specifică şi valoarea societăţii civile constă în faptul că fiind un sistem special politic şi juridic, ea apare ca o ve-rigă care favorizează medierea legăturii dintre stat şi individ şi contribuie la rezolvarea sarcinilor, care fie nu ţin de com-petenţa statului sau nu au devenit încă obiect al statului. Mai mult, pentru un stat de drept este dificil să funcţioneze şi să se dezvolte fără societatea civilă şi anume statul apare ca su-biect şi garant al formării societăţii civile.

• Dificultăţile şi complexitatea etapei de tranziţie ne conving, că depăşirea lor eficientă este imposibilă fără o societate civi-lă dezvoltată, fără activitatea multiplelor sale instituţii, relaţi-ilor sale constructive cu statul şi sistemul de piaţă. În ultimele decenii iniţiativele civile, ale societăţilor civile, ale asociaţii-lor, mişcărilor şi societăţilor de cetăţeni exercită o influenţă anumită asupra statului, sistemului economic, umanitar, con-tribuind astfel la democratizarea lor.

• Societatea civilă dezvoltată, după cum reiese din experienţa internaţională, este o sursă şi o consecinţă a activităţii po-litice a maselor, formând o bază solidă pentru democraţie. Formarea unei societăţi civile mature în Republica Moldova este un proces de decenii. Cu toate acestea, anumite elemente ale sale, inclusiv şi de structură, precum ar fi organizaţiile ne-guvernamentale, sindicale, mijloacele mass-media, biserica, partidele politice extraparlamentare şi alte asociaţii publice, care funcţionează în ţara participă la formarea şi consolida-rea democraţiei în măsura posibilităţilor şi aptitudinilor sale.

Mihail SIDOROV,membru al Consiliului Consultativ

al filialei din ChişinăuIIMDD AIP CSI,

jurist

Vă mulţumesc pentru oportunitatea de a participa la conferinţă, a fost foarte interesant să aflăm rezultatele cercetării sociologice recente, şi cu atât mai mult să primim materialele pentru continuarea lucrărilor. Dar înainte de toate, aş dori să evidenţiez aspectul care, a fost atins de doamna Rogovaia. Subiectul raportului său suna „Consolidarea morală a societăţii civile din Republica Moldova în calea construirii unui stat democratic”. În opinia mea, acesta este un raport-cheie al conferinţei. Oricum, nu îndrăznesc să vorbesc pentru autor, dar situaţia care se dez-voltă în ţară în ultimii ani, situaţia de criză economică şi politică, situaţia unde Republica Moldova timp de aproape un sfert de secol este împăr-ţită din punct de vedere geografic – iată toate aceste probleme nu pot să arate faptul că societatea noastră se dezvoltă într-un mod democratic. Este imposibilă, de asemenea, dezvoltarea democraţiei într-o societate în care există o separare nu numai socială, dar, din păcate, uneori după criterii etnice şi lingvistice. Vreau să menţionez faptul că până nu de-mult exista şi o separare după convingerile religioase. De exemplu, chiar de curând în Republica Moldova a fost înregistrat cultul islamului. Doar aceasta a fost o problemă foarte gravă, pentru necesitatea unei hotărâri, care a atras atenţia experţilor din structurile europene şi internaţionale. Trebuie să căutăm posibilitatea de a elimina aceste obstacole.

Îmi amintesc că, în 2007, în Parlamentul European, a fost dezvoltată şi adoptată o strategie de interacţiune a Parlamentului şi societăţii civi-le. Aceasta a fost foarte bine pregătită şi motivată, şi presupunea o inter-acţiune constantă a statului cu oamenii prin intermediul organizaţiilor publice, iar noi avem câteva mii din acestea. Aceasta este o structură bine dezvoltată a societăţii civile. A existat posibilitatea de a coopera cu comisiile parlamentare, să se prezinte propuneri înaintate în diferite as-pecte care privesc societatea. Şi cel mai important, Parlamentul a trebuit să reacţioneze la toate nivelurile, de la lucrările comisiilor parlamenta-re la conferinţele anuale pentru a discuta despre problemele cele mai

124

presante. Dar, cu regret, totul a rămas pe hârtie. L-am întrebat odată pe domnul Lupu, care, în calitate de speaker al Parlamentului la momentul respectiv, a fost şi iniţiatorul proiectului. El s-a referit la situaţia din ţară, la necesitatea de a aborda alte probleme, dar aceasta este bază, proble-ma-cheie! Ce construim în ţara noastră? Ce putem oferi poporului, care este imaginea noastră ca ţară europeană? Doar tindem spre Europa, vorbim deschis despre acest lucru, şi apropo, această problemă este un moment decisiv, dar în multe feluri problemele de modernizare a ţării, în urma standardelor europene, este susţinută de foarte mulţi oameni. Probabil, că nu există cineva care să nu fie de acord cu faptul că noi sun-tem europeni prin definiţie. Noi trăim în Europa, dar atunci când vedem că reformele noastre, care duc sau ar trebui să ducă la schimbări, din anumite motive stau pe loc, nu există nici o realitate.

Eu mi-am început cariera în Parlament. La început am fost impli-cat în reforma judiciară din 1996, dar aceasta începându-se atunci, tot atunci a şi luat sfârşit. Practic nu am făcut nimic. Până în prezent, problema subdezvoltării sistemului judiciar şi problemele legate de corupţie sunt în mod constant în centrul atenţiei. Că aceasta este una dintre cele mai grave probleme care trebuie rezolvate, ne arată şi structurile europene. În încheiere, aş dori să spun că raportul anterior al domnului Călcâi despre religie şi democraţie, şi anume într-o socie-tate de criză, pe exemplul ţării noastre, arată că un popor cu adevărat religios trebuie să aibă posibilitatea la un cult religios. Cele o mie cinci sute de biserici care activează în Republica Moldova, în special, cele ortodoxe, sunt un fel de relaxare pentru oameni. Din nou, ne ducem în-apoi la sondajele sociale, la întrebarea în cine are populaţia încredere, de multe ori răspunsul este – biserica. Aceasta este o oarecare viclenie. Îmi cer scuze faţă de sociologi care conduc aceste sondaje, dar biserica este separată de stat. Ea nu poate rezolva nici o problemă de politică publică, deoarece aceasta este lipsită de această putere. Şi când ve-dem că cei mai mulţi oameni au încredere în biserică, iar încrederea în preşedinte, parlament, guvern este mult mai scăzută – acest lucru vor-beşte despre problemele puterii de stat, mecanismele de stat, structu-rile de putere, care nu pot rezolva de fapt problemele. Iar un om care merge la biserică, sinagogă, moschee să se roage la Dumnezeu, iese şi se resemnează cu situaţia din jur. De aceea mi-ar plăcea ca guver-nul nostru să-şi rezolva problemele la un nivel foarte profesionist. Nici într-un caz să nu le ignore. Cât timp vom continua astfel, încrederea cetăţenilor în biserică va creşte. Vă mulţumesc!

procese de democratizare În republica moldova:...

Documents