FACULTAEA DE PSIHOLOGIE SI STIINTELE EDUCATIEIPSIHOPEDAGOGIE SPECIALA

I. REFERAT: PSIHOLOGIE EDUCATIONALA:

PROBLEME SPECIFICE VIRSTEI ADOLESCENTE

1

CUPRINS

I. Caracterizarea generală a vârstei adolescente………………pg.3II. Dezvoltarea biologică şi restructurarea conduitelor ……….pg.4III. Dezvoltarea psihică…………………………………………pg.6IV. Maturizarea timpurie – maturizarea târzie………………….pg.6V. Caracteristicile afective în perioada adolescenţei…………..pg.7VI. Lupta cu barajele ignoranţei………………………………...pg.7VII. Alegerea viitorului………………………………………….pg.9

1 Cauze frecvente cu consecvenţe frecvente pentru viitor2. Cauze care depind de adolescent în alegerea viitorului

VIII. Orientarea şcolară şi profesională……………….............pg.12 IX . Delicvenţa…………………………………………...........pg.13 X. Percepţia adolescenţilor asupra consumului de droguri … pg.14

2

I. Caracterizarea generala a vârstei adolescente:

Adolescenta se caracterizează printr-o intelectualizare intensa (dezvoltarea gândirii

abstracte),prin lărgirea si incorporarea de conduite adulte. Perioada adolescentei (14/15-18/25)

mai este denumita si perioada şcolarului mare.

Daca în pubertate se înregistrează un puseu de creştere, în perioada adolescentei se produce

o dezvoltare intense in plan psihic si se stabilizează structurile de personalitate

Pe planul dezvoltării biologice, adolescentul tinde spre echilibru şi spre adoptarea unui

conformaţii apropiata de cea a adultului; în schimb, în plan psihologic, transformările sunt

extreme de rapide, spectaculoase si de maxima complexitate cu salturi la nivel unor funcţii, cu

evoluţii mai lente la nivelurile altora Diversitatea dezvoltării psihice generează noi conduite si noi

modalităţi de relaţionare cu cei din jur, forme originale de înţelegere si adaptare .Traversarea

acestei perioade nu se face în mod lent dimpotrivă tensionat adeseori cu trăiri dramatice cu

frământări interne pentru găsirea surselor de satisfacere a elanurilor interne, a aspiraţiilor si cu

tendinţa de a evita teama faţă de piedicile sale de viitor. Adolescentul este un noncomformist şi

un luptător activ pentru îndeplinirea dorinţelor sale, un original in adaptarea soluţiilor urmărite, în

modul de a privi si de a se adapta la lumea înconjurătoare.

Acestea sunt o parte din motivele pentru care adolescenţa este atât de controversată de o

serie de specialişti. Astfel la adolescenta este apreciată în mod diferit, fiind numită ”vârsta de

aur”, ”vârsta ingrata”, ”vârsta crizelor”, anxietăţii, nesiguranţei, insatisfacţiei, ”vârsta integrării

sociale” ,”vârsta subculturii a contestaţiei, marginalităţii”. În felul acesta adolescenta este privită

nu numai prin prisma concepţiei autorilor respectivi, ci si ca o interpretare a condiţionărilor si

transformărilor multiple ce intervin in perioada respectivă a vieţii.

Mai cu seama pentru prima parte a perioadei adolescentul în plan comportamental,

oscilează între copilărie si maturitate, visează si este preocupat de viitor, trăieşte sentimental

intens, dar este labil în relaţiile cu sexul opus, este dornic de a şti şi de a învăţa dar efortul depus

nu este constant, este nemulţumit de alţii dar fata de sine adoptă un uşor narcisism. Treptat

dezvoltarea psihică, a intelectului îl maturizează îndeosebi sub raport social şi cultural, îl face să

devină avid de cunoaştere şi de participare cu responsabilitate în deplina cunoştinţă de cauză la

activităţi cu caracter social, se antrenează în elaborarea de lucrări originale în literatură, arta

ştiinţă, tehnică

3

II. Dezvoltarea biologica si restructurarea conduitelor

Transformările din planul fizic deşi nu sunt spectaculoase imprimă caracteristici stabile

asemănătoare adultului. Astfel unele măsurători pun în evidenţă faptul în care 14 si 20 de ani

creierul atinge aproximativ greutatea maximă şi se apropie de finalizare osificări diferitelor părţi

ale creierului. Dar procesul de osificare al scheletului se realizează progresiv şi se încheie intre 20

si 25 de ani ca ulterior până la bătrâneţe să se producă modificări în compoziţia chimica a

ţesutului osos. Concomitent se dezvolta volumul muşchilor şi se răreşte forţa musculara. O

dezvoltare mai intensă se înregistrează la începutul perioadei adolescenţei la nivelul muşchilor

mari ca apoi întregul proces să se extindă şi la nivelul muşchilor mici ceea ce influenţează

perfecţionarea şi coordonarea mişcărilor fine. Pe la mijlocul perioadei se constată şi o stabilizare

relativa a creşterii adolescenţilor în înălţime si greutate dar frecvent acest fenomen se corelează

cu alimentaţia şi cu condiţiile de activitate. Prin unele măsurători s-a pus în evidenţă o creştere în

înălţime intre 20-30 cm. iar în greutate 4-5 kg anual. În funcţie de maturizarea sexuală precoce se

produce şi o creştere statuara mai timpurie si mai rapida. Cercetările efectuate au demonstrat

existenţa unor diferente ce sunt specifice sexului. Ca atare tot mai evident adolescentele capătă

înfăţişare generală feminină concretizată în proeminenta bustului conformaţia bazinului

dezvoltarea şoldului au craniu mai mic faţa mai scurtă forme mai rotunde existenţa unor grăsimi

mai accentuate pe partea superioara a coapsei pe şezut s.a. şi conduitele motrice şi acţionale

poartă pecetea sexului. Fetele au conduite feminine complexe din care transpar acţiuni erotizante

ce pot fi distinse la nivelul mimici pantomimice în expresivitatea feţei şi a ochilor la nivelul

vestimentaţiei si podoabei capilare iar băieţii manifesta o gestica semnificativa pentru dezvoltarea

vieţii afective şi sexuale cu conduite atente şi controlate faţă de sexul opus. Aşadar dezvoltarea

biologica a întregului organism tinde la această vârstă spre un anumit echilibru şi stabilizare în

timp ce evoluţia psihica se realizează prin tensiuni şi conflicte adeseori cu salturi calitative şi

constitutive de la o funcţie la alta de la un proces la altul. Totuşi se constată un anume paralelism

între dezvoltarea biologica (sexuala mai ales ) şi cea psihică cu o evoluţie pertinenta spre

maturizarea socială ce determina implicarea adolescenţilor în rezolvarea complicatelor probleme

ale lumi contemporane. Aspiraţiile dorinţele de afirmare interesele motivaţiei etc exprima noi

metamorfozări care duc la elaborarea de comportamente participative la viaţa socială. După

pubertate tânărul trăieşte mai intens ieşirea din societatea de tip tutelar familial şi şcolar şi

4

intrarea în viaţă cultural-socială sau într-o formă şcolară mai complexa. Având în vedere

caracteristicile biopsihice si modelul integrării sociale putem desprinde în cadrul acestei perioade

următoarele subperioade:

a) Subperioada adolescentei(14-16 ani)

Ce se caracterizează prin stabilizarea maturizării biologice dezvoltarea conştiinţei în general şi

a conştiinţei de sine în special. Dezvoltarea psihica este intensă şi încărcată de conflicte interioare

şi ca urmare a menţinerii unor stări de agitaţie şi impulsivitate a unor momente de nelinişte şi

anxietate . Identitatea de sine şi adoptarea de comportamente individuale se dezvoltă sub

influenta planurilor intelectuale şi de relaţionare

Interesele se diversifică pe direcţia unor roluri pentru care se manifestă dorinţa de exercitare sau

pentru care apar preferinţe în situaţiile ocupaţionale legate de lectura, filme TV tehnica. Prin

aceasta se satisface dorinţa de afirmare personala ce conţine componente ale socializării.

Atitudinile şi acţiunile sunt tot mai impregnate de planurile intelectual-afective ceea ce

modelează viaţa afectivă.

b) Subperioada adolescenţei propriu-zis (16-18 ani)

Este centrată pe intelectualizare intense pe îmbogăţirea experienţei afective şi structurarea

conduitelor ca însemn al personalităţii complexe. Notele personale şi specifice se exprimă în

atitudini de independenţă şi în îndeplinirea unor responsabilităţi prin care adolescentul să se poată

afirma şi autodepăşi.

Adolescentul afişează o demnitate bazată pe valorile culturale şi morale în care încearcă să

demonstreze simţ critic si originalitate .Expansiunea personalităţii se realizează prin socializarea

aspiraţiilor a manifestării vocaţionale şi profesionale devenind dornic de confruntare şi competiţie

Deşi din punct de vedere psihologic adolescentul este pregătit pentru a răspunde dificultăţilor

ivite în plan biologic se menţine o fragilitate la boli (TBC nervroze psihoze) si la conduite

deviante pe un fond de condiţionare tensionala si de adaptare dificila.

c) Subperioada adolescentei prelungite(18-20/25 ani)

Este înglobată de mulţi autori in perioada adolescenţei dar sunt unii care o includ în perioada

tinereţii. Independenta este dobândită în bună măsură sau pe cale de a fi dobândită ceea ce duce

la dezvoltarea personalităţii şi afirmarea tânărului prin stiluri personale în conduite. Interesul

pentru viaţa culturală creşte şi se nuanţează ca şi pentru dobândirea unui statut profesional cât

mai complex

5

În îmbrăcăminte şi comportament se adoptă atitudini moderniste .Se trăieşte intens sentimental

deşi se manifestă o anumită instabilitate în plan afectiv. În acelaşi timp se învaţă rolul sexual şi

au loc angajări matrimoniale ceea ce duce la adoptarea de noi responsabilităţi legate de

întemeierea unei familii

III. Dezvoltarea psihica

În ansamblu în perioada adolescenţei sunt cuprinse cel puţin trei categorii de reacţii legate

de seria de modificări mai sus descrise

a) Se dezvoltă preocupări ale conştiinţei şi conştiinţei de sine (ca percepţie de sine

intai inclusiv schema corporala) ca expresie a identităţii egoului

b) Modificarea şi transformările ce condiţionează ieşirea din conformismul infantile

au loc prin opoziţiile încărcata de cerinţa de căutare a identităţii ceea ce face ca să treacă printr-o

experienţă densă personală trecere impregnate de nesiguranţă şi năzuinţe puternice spre

independenţa ţi libertate, demnitate şi onoare

c) Găsirea unei identităţi vocaţionale ce priveşte un fel de autodescoperire de

posibilităţi sau capacitate cu o fervoare deosebita pentru dorinţa de autoperfecţionare

IV. Maturizare timpurie-maturizare târzie

Maturizarea biologica (sexuala) intelectuală şi morală nu se realizează concomitent deşi

există tendinţe puternice de a micşora decalajul transversal dintre acestea. Exista numeroase

studii privind caracteristicile maturizării în direcţiile mai sus menţionate. Din ansamblul acestora

reiese ca tendinţa de coborâre a vârstei de maturizare sexuala se secundează în multe ţări (în curs

de dezvoltare) de o accentuare a puseului de creştere, ceea ce duce la modificarea înălţimii medii

a tineretului dar şi la oarecare modificare a fragilităţii psihice la sistemul cerinţelor socio-şcolare

prin precizarea cerinţelor socio-morale. Se semnalează cazuri ceva mai numeroase de maturizare

morală întârziată sau de inadaptare socială.

6

V. Caracteristicile afectivităţii in perioada adolescentei

În perioada adolescenţei teama este considerată cea mai specifică emoţie. Ea este reacţie la

obiect ,fenomen, persoană identificabilă, care pot/duc la un efort nedorit, disconfort pentru

persoana în cauză. În cazul anxietăţii teama fără obiect clar. Conflictele sunt punctul de plecare al

sentimentului de teamă care pot fi endogene (ale subiectivului dorinţe-responsabilitaţi, aspiraţii-

posibilităţi)şi exogene (familiale, socio-relaţionale, de generaţie). Conflictele pot fi normale

intermediare şi patologice. În perioada adolescenţei conflictele se trăiesc tensional mai intens

decât se structurează ca atare. Tot în această perioada emoţiile deşi nu sunt controlate voluntar

capacitatea de stăpânire devine activă ca şi capacitatea de a masca emoţia , gama emoţiilor devine

foarte largă şi vibraţia emoţională foarte vie: regrete, satisfacţie dezgust, tristeţe, teamă,

amărăciune, pudoare, groază, excitare, exaltare, plăcere, calm etc Din punct de vedere al

integrării sociale se manifestă două niveluri de dezvoltare:

Se referă la complicarea interrelaţiilor sociale şi priveşte sentimentele constituite la nivelul de

complicaţie a acestora.

Se referă la integrarea în grup sau colectiv. În adolescenţă rolurile dobândite şi de adeziune se

multiplică intre 16-18 ani se formează grupuri mai mici dar mai stabile de interrelaţii

VI. Lupta cu barajele ignoranţei

În structura personalităţii adolescentului, se formează o anumită acceptantă şi respingere

în planurile investigaţiei şi cunoaşterii. Din acest punct de vedere prezintă importanţă

conştientizarea limitelor proprii şi a bunurilor temporare ale cunoaşterii mai ales conştientizarea

ignoranţei.

- în perioada adolescenţei se conştientizează câteva aspecte şi specii ale ignoranţei.

1. Se conştientizează ca aspecte ale ignoranţei fapte şi evenimente de care adolescentul nu este

singur,, deoarece îi lipsesc elemente din şirul necesar argumentaţiei . Ca atare este vorba de o

ignoranţă legată de zonele periferice ale cunoaşterii. Găsirea argumentelor este tratată subiectiv.

7

2. Se conştientizează ignoranţa dată şi domenii despre care ştie că există dar nu se cunosc .

Acesta este domeniul ignoranţei datorate structurii generale a instruirii . ele se află în zonele

marginale ale culturii generale individuale.

3. Se conştientizează ignoranţa faţă de fapte şi domenii ce se vor cunoaşte probabil în viitor.

Acestea sunt fenomene şi evenimente ale domeniului previzibil al cunoştinţelor actuale în care

există o mare investiţie de inteligenţă umană

Individualizată această formă de ignoranţă se află în zonele trangente au cunoştinţele organizate

ca sisteme (remediul cancerului şi a altor boli, se află în aceste zone).

4. Se conştientizează ignoranţa faţă de fapte şi fenomene care ar putea fi cunoscute dar se

schimbă mereu (cunoştinţe din domeniul tehnico-ştiinţific)

5. Se conştientizează ignoranţa faţă de fapte şi fenomene, evenimente şi condiţii . Din acest

domeniu face parte “marele necunoscut”.

6. Se conştientizează ignoranţa care se referă la fapte şi fenomene care nu vor fi verificate

niciodată (fapte inexplicabile percepute ca atare şi care depăşesc raţionalitatea şi

comprehensiunea şi faptele implicate în credinţele religioase şi politice).

- un alt domeniu cu care se confruntă adolescentul este cel al morţii. Adolescenţii suportă o

incidenţă crescută a pierderi prin deces a unui membru al familiei (bunică, bunic, părinte).

Această întâlnire cu ireversibilul creează o furtună afectivă şi în planul raţionamentelor şi

conturează o accentuare, fie a fondului de anxietate şi depresiune a personalităţii, fie fondului

eroic sau a fondului compensator al acestuia. Astfel de şocuri psihologice se trăiesc cu mare

intensitate . Dacă un astfel de şoc este trăit pe fondul altor şocuri (insuccese şcolare

semnificative, urmate de decepţii in dragoste) sau constituie starea de fond pe care se consumă

alte şocuri , adolescentul are crize puternice depresive. Sinuciderile au la bază astfel de situaţii.

Probabil uşoara fragilitate de fond a structurilor personalităţii în adolescenţă se datorează

în mare măsură parte faptul că experienţa generală inclusiv ş cognitivă şi afectivă este foarte vagă

dar nu deplin valorificată ca să constituie o bază validă pentru aspiraţii şi idealuri ceea ce creează

un fond de incertitudine şi nelinişte.

8

În pubertate şi adolescenţă opoziţia şi criza de originalitate oricât de vehement s-ar

manifesta sunt mai impregnate de tensiunea implicată în dobândirea autonomiei şi a conturării de

sine.

S-au spulberat fenomenele de discontinuitate dar şi de continuitate în rolul familiei între

generaţii. Viaţa socială se află într-un interes proces de schimbare . Familia se supune unui

puternic fenomen de depresie , absorbită tatălui şi apoi a mamei în viaţa socială. Aceste absorbţii

au dus la contacte mult mai scurte şi mai puternice cu copii în familie adesea nesemnificative,

deoarece părinţii vin tensionaţi de numeroase probleme traversate în cursul zilei.

Există diferite evidenţe de …… între generaţii, studii au în evidenţă faptul că încă mai

există forme patriarhale de existenţă bazată pe autoritate şi supuneri supraidentificate a copiilor

cu părinţi.

Există de asemenea distanţe culturale între generaţi datorată faptului că părinţii au

frecventat mai puţin anii de şcoală faţă de părinţii lor

VII. Alegerea viitorului

- perioada de la 14 la 18 ani care hotărăşte viitorul fiziologic şi psihologic al adolescentului este

şi cea care decide viitorul lui profesional şi social. Dificultăţile inerente alegerii unei meserii şi

concluziile care trebuie trase din eşecurile sau succesele obţinute la examenele din ce în ce mai

numeroase pe care le are de trecut se adaugă la celelalte frământări ale sale şi aşa destul de

multe. El devine conştient de prăpastia care desparte în viaţă dorinţele de realizarea afectivă.

De la 14 ani şi chiar mai înainte, copiii destinaţi să urmeze studii secundare şi superioare,

dacă părinţii lor doresc acest lucru şi au posibilităţi financiare trebuie să aleagă între învăţământul

clasic modern sau tehnic superior.

O schimbare de orientare ulterioară nu mai este posibilă decât cu preţul învingerii unor

mari dificultăţi. Părinţii ar trebui să se pregătească pentru o asemenea eventualitate în loc să-i

timoreze pe copii.

Ceilalţi adolescenţi cei mai numeroşi cărora mediul familial sau greutăţile financiare le

interzic continuarea studiilor , trebuie şi ei, la această vârstă la care se termină şcolarizarea

obligatorie să aleagă între învăţarea unei meserii sau o muncă imediat salariată fără posibilitatea

unei calificări profesionale ulterioare. Aceştia sunt obligaţi să accepte orice meserie sau loc de

muncă ce li se oferă.

9

În realitate tânărul are arareori posibilitatea să-şi alegă singur propriu său viitor . Condiţia

socială şi familială îi impune această hotărâre. Cauzele familiale afective n-au acelaşi caracter,

adesea ele sunt însă hotărârea şi nu întotdeauna în mod fericit.

1. Cauze frecvente şi mai pline de consecvenţe pentru viitor

a) Profesiunea tatălui

- multă vreme părinţii mai ales taţii au fost înclinaţi să impună copiilor propria lor profesie.

- O asemenea tendinţă atunci când este foarte operativă şi face cu desăvârşire abstracţie de

gusturile personale ale adolescentului se poate dovedi catastrofală. Fuga de acasă pare

adesea multor adolescenţi mijloc de a-şi împlinii năzuinţele.

b) Preocuparea pentru o slujbă mai bună şi pensie – impetuoşi revizuită, un număr din ce în ce

mai mare de tineri se orientează spre cariere capabile să le asigure o slujbă bună , sigură şi o

pensie. Slujbele bine retribuite şi care oferă posibilităţi de reuşită personală, şi nu sunt luate în

seamă dacă nu a oferă aceste avantaje. Chiar dacă n-au suferit personal de pe urma unor lipsuri,

tinereţea le-a fost legată de neliniştile şi necazurile părinţilor lor, aceştia nu numai că nu

reacţionează împotriva înăbuşirii, năzuinţelor lor şi a excesului de precauţii cu care se urmăreşte

ocrotirea lor în viitor, ei par să se mulţumească cu nişte perspective călduţe şi lipsite de surprize.

Adolescenţii sunt pasivi , mărturisesc în absenţa părinţilor că singura lor năzuinţă este de-a trăi

lipsiţi de griji, decât să rişte un eşec se mulţumesc mai bine cu mediocritatea.

Este vorba de un fenomen grav, această psihoză a adolescenţilor este periculoasă şi

trebuie combătută.

c) Prejudecăţi sociale

- există prejudecăţi în ceea ce priveşte meseria şi locul de muncă . Există meserii nobile şi

meserii care sunt ruşinoase. Această stare de spirit se dovedeşte nefastă, deoarece

aglomerează anumite profesii în detrimentul altora, care sunt neglijate şi îi determină pe

unii tineri să se orienteze greşit . Singurii răspunzători sunt părinţii. Viitorul “ucenic”

începe să dispreţuiască datorită părerilor şi discuţiilor părinţilor viitoarea meserie în care

poate ar fi reuşit bine, pentru a o prefera pe alta pentru care nu e înzestrat şi căreia îl

destinează familia pentru amorul propriu . dar tocmai meseriile al căror viitor este cel mai

nesigur sunt întotdeauna căutate de candidaţii ce se adresează cerinţelor de orientare sau

plasare de muncă.

d) Dorinţa de a-şi lua revanşa faţă de societate.

10

- părinţii care nu şi-au putut realiza propriile năzuinţe le trec adesea pe seama copiilor lor

care devin astfel instrumente ale revanşei împotriva soartei sau a societăţii.

- oricare ar fi rezultatul o asemenea motivare este greşită.

Dacă reuşeşte acolo unde tatăl a eşuat acesta din urmă poate simţi gelozie şi invidie şi să tindă

să „sugrume” personalitatea adolescentului care trebuie să facă eforturi pentru a nu otrăvi

climatul familial cu orgoliul său; dacă eşuează climatul familial se strică.

e) Influenţa pe care o are sexul copilului

- părintele plănuieşte să aibă un fiu. Are însă o fiică şi decide să o îndrepte spre meseria

îndrăgită pe care o dorea pentru fiu.

f) Necunoaşterea posibilităţilor familiale

- aceasta este greşeala pe care o săvârşesc părinţii prea bătrâni pentru a putea spera să poată

subvenţiona studii costisitoare îndelungate.

g) Necunoaşterea posibilităţilor copilului

- părerea prea bună pe care mulţi părinţi o au despre copiii lor îi face adesea să aleagă

pentru studii pe care ei nu sunt în stare să le urmeze. Adolescentul astfel supraestimat

constată foarte curând această greşeală de supraapreciere. Eşecurile îl face să-şi piardă

orice încredere în el cu cât se simte mai descurajat cu atât crede mai puţin în şansele de

reuşită.

Mulţi părinţi comit greşeala contrară. Ei subapreciază posibilitatea copilului şi se arată

prea modeşti în aprecierea meseriei pe care vor acesta să le îmbrăţişeze.

- s-ar putea să intervină şi o lipsă de afecţiuni. Unii părinţi nu simt faţă de copiii lor decât

indiferenţă şi chiar ură deşi cazurile sunt foarte rare.

- Mai pot interveni şi alte sentimente tatăl se teme, adesea ca autoritatea în familie să nu-i

fie subjugată de fiul cu o poziţie socială superioară faţă de a lui.

h) Necunoaşterea cerinţelor meseriei şi a posibilităţilor de plasare oferite de câmpul muncii.

- taţii care au ajuns în poziţii sociale prin strădania lor proprie fără prea multă pregătire nu

vor înţelege fiii care nu se mai pot bizui numai pe energia lor ci trebuie să se înarmeze cu

cunoştinţe noi.

2. Cauze care depind de adolescent în alegerea unei meserii

a) vocaţii artistice (înnăscute care ocupă un rol special în alegerea meseriei)

b) influenţa familială (familia. Influenţează prin climat şi educaţie)

c) factori psihici şi caracteriali.

11

- înclinaţi spre impulsivitate şi agresivitate (copii care tind spre meseria de măcelar “le place

să omoare”)

- la repetare monotonă şi neîntreruptă a aceloraşi mişcări sau efectuarea unor lucrări cu

operaţii cu cifre şi aritmetice simple se manifestă unii factori obsesionali. Persoanele care au

aceste trăsături de caracter devin adeseori contabili sau îmbrăţişează alte meserii ce necesită

aceste trăsături. (contabili)

- în atracţia meseriilor legate de călătorii (aviatori, marinari, etc.) apare puţină instabilitate

- tinerii ce îşi aleg meserii rezervate sexului opus (băieţi care aleg coafura, moda, croitoria)

( fete care aleg meserii bărbăteşti.) reflectă aproape întotdeauna tulburări sexuale.

- năzuinţele unui copil cu anumite înclinaţii (spre evadare), nu trebuie constrâns să facă o

muncă sedentară ci trebuie canalizat aşa cum şi-ar dori el.

- climatul pe care părinţii îl oferă în familie copiilor lor are un rol hotărâtor. Iată de ce depildă

uni băieţi prin extinderea complexului Oedip fie că aleg meseria tatălui lor din invidie fie

pentru a rivaliza cu el sau dimpotrivă resping o asemenea alegere din aversiune faţă de tot ce

ţine de tatăl lor. Tot aşa de mare este şi răspunderea mamelor tiranice cu atitudine de clasă

atunci când afecţiunea lor egoistă determină o încadrare socială dificilă. Nu arareori vedem o

mamă ce refuză un viitor strălucit pentru a nu se îndepărta fiul lor de ele.

În mediul familial dezechilibrat ostil refuză să facă pe plac părinţilor şi pentru a-şi dovedi

independenţa şi a pleca din această atmosferă preferă plecarea la un internat al unei facultăţi

oricare ar fi el pentru a evada

VIII. ORIENTAREA ŞCOLARĂ ŞI PROFESIONALĂ (OSP)

- pe terenul acestei activităţi social-educative din punctul de vedere profesional OSP constituie

pentru puber şi apoi adolescent, un lung moment de conştientizare a necesităţii de a efectua o

opţiune profesională. Dată fiind intensa rată de schimbare a vieţii economice , lumea

profesiunilor suferă şi ea o schimbare prematură în ritm rapid. Din acest motiv revoluţia tehnico-

industrială a revoluţionat dezvoltarea de şcoli mai aproape de cerinţele de întreţinere a reţelei de

forme de industrie ce sunt implicate în economia unei ţării. Astfel şcoala a devenit un producător

de forţă de muncă. Orientarea şcolară şi profesională implică o identificare socială din ce în ce

mai complexă deoarece presupune o autoantrenare şi organizare nu numai a unei opţiuni ci a

tuturor resurselor adolescentului prin care în fapt devine autodeterminarea şi mai ales socializare

12

vocaţională, adică o orientare de eforturi şi energie psihică în vederea adaptării la profesiunea

aleasă.

Rolul orientării şcolare şi profesionale constă în a facilita procesul identificării atât din punct

de vedere al societăţii cât şi din cel al tânărului

Există diferite forme de opţiuni cum ar fi:

1. opţiuni profesionale superficiale , legate de atracţii spontane şi întreţinere de interese

neconsolidate prin cunoştinţele satisfăcătoare la unii tineri. Aceştia se simt adeseori

decepţionaţi deoarece există neconcordanţe între imaginea lor cu privire la profesie şi

caracteristicile lor reale

2. opţiuni diferite din punct de vedere al profunzimii identificării profesionale prospective. Din

acest motiv există opţiuni bazate pe o dominantă afectivă ”eu doresc” soldată cu eşec la

început apoi odată depăşită creează profesionişti de înaltă clasă.

3. opţiuni profesionale dominate de interese, cunoştinţe teoretice şi curiozitate fără o

antrenare afectivă şi profundă. Aceşti tineri pot avea succes la început dar nu vor avea

rezonanţe interioare prea mari şi profesiunea devine anostă şi grea de executat.

Datorată acestor considerente în ţara noastră s-au accentuat preocupările legate de OSP prin

elaborarea de lucrări în domeniu organizarea de laboratoare OSP – cursuri, conferinţe, lucrări de

sinteză (A.Chercev, R. Dascalescu, D.Slade, Ursula Schiopu, A. Cazangiu.)

IX. DELICVENŢA

- studiul infractorilor şi al infracţiunilor a început să devină de importanţă mai ales după

sec. al XVII-lea . În principiu pe acest plan se diferenţiază studiul fenomenelor infracţionale

(descrierea şi clasificarea lor) de studiul infractorului .

În perioada adolescenţei se manifestă tendinţe delictuale de diferite feluri începând cu

furturi mărunte , vagabondaj, drogări, consum de alcool şi chiar delicte sexuale. Unele studii au

pus în evidenţă faptul că delicvenţa este mai frecventă la tinerii cu pubertate şi adolescenţa

precoce sau întârziată. Cauzele de delicvenţă cresc în jurul crestei de 14 ani.

Discuţii contradictorii au avut loc în legătură cu alte caracteristici fiziologice ale

delicvenţilor. S-a constatat în multe lucrări că la , băieţii stângaci (grapin) tulburările hormonale

sunt mai prezente . În acest sens hipergenitalii şi hiperflegmaticii sunt mai mulţi în delictele

13

sexuale. Pentru delicvenţii ce au săvârşit omoruri şi furturi s-au găsit multe hipertiroidieni şi

hipersuprarenali.

Sutherland a subliniat ideea necesităţii studierii mai atente a cauzelor delicvenţei juvenile.

Comportamentul delictual cuprinde tehnici de corectare a delictelor, evitarea mobilului, tendinţe

impulsive de înţelegere şi de atitudini, interpretări nefavorabile cu privire la limbaj ce înving

interpretările favorabile . Acest proces de învingere a fost numit principiul asocierii diferenţiate.

Acest comportament se însuşeşte în contact cu alte persoane într-un proces de comunicare

restrâns în grup .

Sutherland s-a referit la mediul regional marginalizat la cartiere cu standard de viaţă

redus.

Tot un neofreudist Lagache a centrat tulburările infracţionale pe tulburări de identificare.

Infractorii sunt egocentristi au tulburări de cuprindere raţională mai ales a conduitelor lor de

scurtă şi lungă durată.

Pentru Muchielli delicvenţa este o sociopatologie face parte din maladiile de socializare.

Factorii care împiedică socializarea formează mentalităţi disociate. Aceşti factori sunt: familia,

şcoala, profesia. Primele influenţe sunt legate de familie mai ales de mamă. O mamă tiranică va

transmite prin comportamentul ei dorinţa de evadare a adolescentului care este dispus să încerce

orice să se elibereze de sub tutela mamei. Poate alege inclusiv delicvenţa.

X . PERCEPŢIA ADOLESCENŢILOR ASUPRA DROGURILOR

Vârsta adolescenţei este un teren propriu flagelului din cauza specificului său de tensiuni

şi revoltă şi căutări înfrigurate, evadarea din realitate ca reacţie a dificultăţii vârstei, axietatea

datorată dificultăţii de a-şi găsi noi orizonturi.

Cauze interne:

Personalitate slabă

Absenţa unui ideal şi /sau incapacitatea de a urmări un scop prin efortul propriu,

adesea absenta eforturilor activităţii care să-l implice pe deplin pe adolescent.

Incapacitatea de aş alege în mod deliberat anturajul

14

Curiozitate “tendinţa fructului oprit”

Perceperea lipsei de afecţiune (individual se simte abandonat , confuz)

Cauze externe:

confuzia indusă în perioada de tranziţie asupra macrogrupului social

îngustarea orizontului de şanse şi posibilităţi de realizare profesională

dezorganizarea şi tensiunile din familie

lipsa unui sistem de valori solide. Adolescenţii adoptă pseudonime culturale

occidentale ce se substituie celor autohtone

dificultăţi ale educaţiei fundamentale datorate părinţilor absenţa autorităţii şi

controlului părinţilor

degradarea relaţiilor din familie, lipsa de respect pentru valori impuse de

familie

deturnarea educaţiei către domenii tehnice supraspecializate (calculatoare),

străine de cultură umanistă şi artistică

impactul negativ al mass-media care impune modele străine de cultura noastră

anturajul, compania unei alte persoane care impune anumite condiţii pentru

menţinerea relaţiei, medii dubioase , anturaje influente , strada

Atât profesorii cât şi părinţii sunt total nepregătiţi deşi intuiesc corect cauzele. Profesorii

nu sunt mai informaţi decât părinţii, de altfel şi unii şi alţii acuză o acută ignoranţă în materie de

droguri deşi profesorii par mai avizaţi.

Acest lucru se poate explica în nivelul scăzut sau total inexistent al consumului în

unele „insule” cât şi amploarea nescandaloasă a fenomenului

Deocamdată în România problema consumului de droguri nu este atât de gravă ca

în ţările occidentale. Poate că România se numără printre acele ţări privilegiate în care consumul

de droguri poate fi încă împiedicat să se răspândească.

Trebuie constituit şi dezvoltat sistemul informaţional privitor la fenomenul prevenire şi

terapie a dicţiei, indiferent de canalele pe care ar ajunge informaţia la adolescent: mass-media,

şcoală, chiar este timp pentru iniţiative de tip profilactic care să contracareze “moartea albă”

15

BIBLIOGRAFIE SELECTIVĂ

“Psihologia vârstelor” Ursula Schiopu, Emil Verza Ed. Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1981

“Adolescentul acest necunoscut” Jean Rousselet

“Psihologia vârstelor” Emil Verza şi Florin Emil Verza Ed. Pro Humanitate 2000

16

17