Introducere

Secolul al XXI-lea a preluat o mare problem nerezolvat de secolul anterior - protecia mediului nconjurtor. Actualmente, exist numeroase semnale de alarm din cauza polurii excesive i a epuizrii unor resurse naturale. Cu toate preocuprile existente n fiecare ar i la scar internaional orientate spre protecia mediului i protejarea resurselor naturale, conservarea vieii, a diversitii ecologice se apreciaz unanim c eforturile sunt insuficiente i distribuite inegal pe glob. Susinerea financiar a cheltuielilor pentru mediu este dependent de starea economic a fiecrei ri, deci decalajele existente ntre ri vor marca profund i acest domeniu, iar ritmul de schimbare al lumii in care traim are o acceleratie care poate sa ne aduca intr-un punct critic.

Cheltuielile pentru eliminarea sau micorarea polurii depind de natura agentului poluant, gradul lui de toxicitate, efectele lui asupra mediului biotic i abiotic. Valorile concentraiilor maxim admise pentru fiecare poluant sunt diferite de la ar la ar, acestea influennd att gradul de depoluare, ct i cheltuielile aferente acestui grad. Depirile acestor concentraii maxim admise prin standarde naionale sau internaionale atrag amendarea financiar a agentului economic, iar recuperarea i valorificarea unor substane din agenii evacuai n mediu reduce cheltuielile pentru depoluare.

Dintre msurile concrete luate n unele ri pentru reducerea polurii mediului se pot enumera:

- impozite ecologice pltite statului;

- creterea costului benzinei;

- impozite pentru protecia mediului,

- scderea impozitelor la unele ntreprinderi i creterea impozitelor la alte ntreprinderi din sectoare poluante; - introducerea altor impozite pentru crearea de resurse financiare ce urmeaz a fi utilizate n scopuri ecologice;

- implementarea reformei fiscale ecologice, pentru meninerea constant a veniturilor bugetare realizate din impozite.Astfel, Grupul Interguvernamental asupra Schimbarii Climei (I.P.G.G), avertiza inca din 1995 ca indicatorii unui raspuns al climei la activitatile umane se resimt in datele meteorologice.Pana in anul mentionat concentratia dioxidului de carbon din atmosfera a ajuns la cote alarmante, iar din anii 80 oamenii de stiinta au scos in evident efectul de sera produs de oxidul de azot si metan (produsi de minele de carbune si rafinariile de petrol, dar si de mlastini sau culturile de orez).Efectul acestor componenti este incalzirea temperaturii la nivel global.Din aprecierile de pana acum rezulta ca emisia de dioxid de carbon in atmosfera este de aproximativ 6 miliarde tone (din aceasta cantitate 1,5 miliarde este absorbita de paduri si 1,5 miliarde, de catre oceanul planetar).

Dezbaterile i programele naionale i internaionale ncearc s stabileasc limitri la consumurile de resurse naturale, protecia mediului, sub o multitudine de aspecte, dar fr stagnarea progresului i cu crearea de noi locuri de munc. Unele msuri se impun greu, prin politica pailor mruni, altele mai rapid. n acelai timp se impune o viziune pe termen lung, de 20 - 40 de ani, deoarece poluanii actuali au efecte pe termen lung, unele efecte nu sunt bine cunoscute sau prezena simultan a mai multor poluani nu permite cuantificarea exact a efectelor imediate i n timp. De aceea, pe lng un software corespunztor necesar reducerii poluanilor, sunt necesare i mijloace moderne de control i de informare asupra nivelului polurii i al protejrii mediului.

Obinerea unor rezultate eficiente in politica de mediu depinde de:

- organizarea monitorizrii factorilor de mediu;

- inspectorat ecologic;

- dezvoltarea pieei ecoindustriilor;

- managementul de mediu.

Problemele de protecie a mediului au implicri profunde n toate ntreprinderile indiferent de mrimea acestora. Atitudinea pozitiv fa de protecia mediului reprezint un factor esenial n dezvoltarea pe o perioada nedeterminata a fiecrei ntreprinderi.

Problemele managementului de mediu au stat la baza de elaborare a standardelor internaionale din seria ISO 14000. Acestea au fost adoptate i n rile membre ale Uniunii Europene. Romnia a recunoscut aceste standarde i a elaborat standarde identice.Dezvoltarea durabil reprezint un aspect fundamental al administrrii corespunztoare a afacerilor, astfel nct aspiraia spre creterea economic i promovarea unui mediu nconjurtor sntos s fie legate ntr-un mod nedestructibil.

Managementul ecologic tind s devin i n ara noastr din ce n ce mai bine integrat n practica managementului fa de implicarea comunitii. Managementul de mediu reprezint o component a sistemului de management general, care include structura organizatoric, activitile de planificare, responsabilitile, practicile, procedurile, procesele i resursele pentru elaborarea, implementarea, realizarea, analizarea i meninerea politicilor de mediu.

Tarile care pot reprezenta un exemplu in acest sens, detin cele mai avansate tehnologii ecologice, fiind sustinute de fortele politice, dar si de oamenii ca atare : Danemarca, Olanda, Elvetia.Acestea au investit si investesc in permanenta pentru reducerea emisiilor(in aceste tari, pana si arderea lemnelor este contorizata).

Preocuparea unei organizaii privind problemele de mediu trebuie s se rsfrng asupra a dou domenii:

1. Domeniul reglementat, prin:

- Legi, ordine, hotrri de guvern, normative, standarde;- Agenii de protecia mediului;- Studii de impact, bilanuri de mediu, evaluri de risc, programe de monitorizare, programe de conformare;

2. Domeniul managerial, prin:

- ISO 14001, 19011;- Sisteme de management de mediu, Audit de mediu;- Asociaia de acreditare din Romnia;- Organisme de certificare de ter parte;- Manualul de Management de mediu, Politica, Proceduri de sistem i operaionale, Instruciuni de lucru;

Compartimentul Protecia mediului, documentat conform prevederilor legale trebuie s fie preocupat de asigurarea performanei de mediu a organizaiei.

Compartimentul de Management de mediu, documentat conform ISO 14001 i integrat cu celelalte sisteme de management, trebuie s asigure mbuntirea continu n acest domeniu.

Perspectiva creterii economice, n actualele condiii, fr a promova o politic de protecie amediului nu mai este posibil, deaorece cresterea economiei are drept consecinta imediata degradarea fundatiei pe care este cladita posibilitatea de resursa naturala a Pamantului, iar cerintele generatiei noastre depasesc in mod cert randamentul natural al acesteia. Managementul ecologic se bazeaz pe urmtorul principiu "Prevenirea este ntotdeauna mai bun i mai economic dect tratarea".

Figura 1. Model de analiz a dezvoltrii durabile(Moise, N.-Protecia mediului - suport de curs, ICPT Cmpina)

n ultimii ani au fost abordate mai multe soluii privind fenomenele de poluare obinnd soluii locale, globale, economice, tehnice sau chiar politice.

Aceasta a condus la dezvoltarea unei noi discipline privind ingineria mediului, ntr-o definiie general, conceptul de dezvoltare durabil are ca obiectiv general selectarea soluiei optime privind interaciunea sistemelor economic, tehnologic, ambiental si uman.

Pentru armonizare cu legislaia existent n Uniunea European, orice proiect de investiii ar trebui nsoit de elaborarea unui plan de aciune ecologic, denumit uneori i plan de management ecologic sau plan de monitorizare.

Obiectivul de mediu reprezint un el general de mediu, rezultat din politica de mediu, pe care o organizaie i propune s l ating i care este cuantificat, acolo unde acest lucru este posibil.

Problematica proteciei mediului n schele de petrol

Pentru societatea contemporan, protecia mediului ambiant prezint o importan major, deoarece dezvoltarea economic are loc n cadrul creat de mediul ambiant n care existm i ne desfurm activitatea.

O definiie complet a mediului ambiant arat c acesta reprezint ansamblul, la un moment dat, al factorilor naturali fizici, chimici, biologici i sociale (creai prin activiti umane) care, n strns interaciune, influeneaz echilibrul ecologic i determin condiii de via pentru om i de dezvoltare a societii.

Extracia hidrocarburilor, ca orice activitate industrial de altfel, afecteaz mediul nconjurtor, att prin derularea proceselor tehnologice propriu-zise, ct i prin unele accidente nedorite ce se pot produce.Dei industria extractiv de petrol nu se situeaz printre cele mai nocive, avnd n vedere aria sa extins de activitate pe uscat i pe mare, ct i durata nedeterminat de aciune, se impune reducerea efectelor acesteia asupra mediului ambiant prin promovarea unor tehnologii ct mai nepoluante i a unor metode i tehnici de depoluare.

Apariia noilor reglementri privind protecia mediului, legate de elaborarea studiilor de impact pentru obiectivele noi de investiii i a bilanurilor de mediu pentru obiectivele aflate deja n exploatare, necesit un volum mare de munc.

Complexitatea activitilor din industria extractiv de petrol face ca paleta surselor de poluare s fie larg, incluznd pe lng sursele de poluare rezultate din activitile umane, i sursele poluante specifice, ntruct acestea din urm au ponderea cea mai mare i efectul de infestare are impact negativ i de durat asupra factorilor de mediu, se identific acele surse, precum i posibilele modaliti de aciune asupra ecosistemelor.

Argumentul ca adancimea la care se lucreaza este relativ mare si nu ar permite poluantilor sa ajunga la suprafata este de la bun inceput fara consistenta, deoarece sunt multiple cazurile cand in fantani sau chiar si in subsolurile unor blocuri cu izolatie mai putin reusita au fost intalnite substante specifice extractie de petrol, forajului sau mineritului.

Activitile de explorare i exploatare a zcmintelor de hidrocarburi sunt considerate factori cu un grad ridicat de producere a fenomenelor de poluare a mediului. Extracia petrolului n schele se face n sistem nchis, ceea ce ar trebui s conduc la evitarea sau reducerea la minimum a oricrei forme de poluare.

n zona antierului de petrol factorii de mediu sunt afectai de produsele implicate datorit unor cauze tehnice i/sau umane foarte variate i uneori imposibil de controlat. In afara impactului datorat agenilor poluani, poluarea din schelele petroliere poate avea un efect negativ i prin:

1.Pierderi de circulaie, blocarea unor strate impermeabile i poluri necontrolate n urma erupiilor libere produse n timpul forajului.

2. Spargerile i fisurile conductelor n timpul exploatrii care, prin traseele pe care le au, pot influena, uneori deosebit de grav, solurile i apele de suprafa i cele freatice. Cel mai frecvent accident este cel provocat n timpul excavrii zonei nvecinate conductelor. 3. Contaminarea cmpului aferent sondelor de extracie cu iei, produse petroliere grele, ap srat, i cu diverse substane chimice are un caracter aleator, dar cu implicaii nedorite asupra solului, apelor de suprafa i/sau apelor freatice, n funcie de natura poluantului, cantitatea i aria lui de rspndire. n Romnia o suprafa de cea 50 000 ha de sol este afectat n grade diferite de contaminare cu petrol, ap srat sau amestecuri mixte.

Cercetrile privind extinderea polurii datorate extraciei petrolului, au condus la delimitarea acestor suprafee poluante n diferite grade care nsumat la terenul afectat careului sondelor se ridic la circa 5800 ha pentru aproximativ 12 000 sonde n producie. Probleme deosebite apar pentru antierele din zonele de cmpie, unde sunt afectate arii agricole, pduri i vi cu suprafee de ordinul sutelor de hectare.

Prevenirea polurii reprezint reducerea sau eliminarea descrcrilor sau emisiilor n mediul ambiant. Prevenirea polurii poate fi nsoit de reducerea generrii de deeuri la surs sau prin utilizarea, reutilizarea sau recuperarea deeurilor generate. Refacerea potenialului zonelor contaminate fiind un proces costisitor i uneori imposibil de realizat, se caut a se preveni poluarea i, dac ea s-a produs, s se limiteze efectul acesteia prin aciuni locale imediate.

Analiza punctual a fiecrei surse de poluare, cu agenii si specifici, conduce la luarea unor msuri concrete i eficiente pentru prevenirea i reducerea polurii n schelele petroliere.Titeiul reprezinta un amestec complex de hidrocarburi solide ( parafine , aromatice) si gazoase in hidrocarburi lichide.Desi difera de la zacamant la zacamant, chiar de la un strat la altul, in medie, contine 85% carbon, 12% hidrogen si in rest sulf, azot si oxigen.In rafinarii, poluantii principali sunt : benzina, motorina, uleiurile, bitumul, gazele s.a.Datorita diferentei de densitate dintre titei si apa, acesta se ridica la suprafata apei, impiedicand oxigenarea.Partea solida care apare din extractia titeiului sau separarea primara facuta pe platformele marine se depune pe fundul apei, conducand la degradarea faunei si florei.

n schela de petrol, principalele msuri de prevenire i combatere a polurii sunt:

crearea unei baze de date care s includ toate sursele de poluare, cu stabilirea elementelor de identificare i limitele admise; observarea i controlul continuu a instalaiilor de extracie, depozitare i luarea msurilor pentru evitarea oricror scpri n mediu;

amplasarea corect n zon a obiectivului de producie, n strns legtur cu poziia geografic, cursurile de ap, relieful, topografia n zona amplasamentului i n zona nvecinat, solurile, vegetaia, fauna, etc.;

depistarea i remedierea sprturilor i altor neetaneiti (n special la conducte)

combaterea fenomenelor de coroziune i abraziune la instalaiile de adncime i de suprafa;

amenajarea careului sondelor pentru a evita mprtierea n afara perimetrului acestuia a lichidelor care pot scpa din sond n timpul operaiilor ce se efectueaz n sond;

evitarea i limitarea oricror emisii gazoase n atmosfer;

colectarea i reinjectarea apelor srate pentru meninerea i/sau refacerea presiunii de zcmnt ori n strate permeabile ca ape reziduale;

evitarea pe ct posibil a transportului apelor srate pe distante mari i reinjectarea lor ulterioar n zonele cele mai apropiate de staiile de separare-colectare;

tratarea i evacuarea apelor reziduale, provenite de la sparea sondelor, de la reparaia lor i de la curarea rezervoarelor. Conin n general substane n suspensie, de natura petrolier, nemiscibile cu apa (formeaz pelicule) i un coninut ridicat de sruri. Evacuarea apelor reziduale din schele se poate realiza prin reinjecie n sol, prin sonde, dup o epurare corespunztoare, care s-i asigure caliti cerute pentru acest proces;

limitarea nfiltraiilor n sol prin impermeabilizri cu argile, materiale PVC;

demontarea sau abandonarea instalaiilor la sfritul vieii cmpului, reabilitarea eventual a locului;

aplicarea unor tehnologii specifice pentru diminuarea contaminrii solului cu iei sau ali compui petrolieri.

construirea unor depozite de lamuri i reziduuri n concordan cu restriciile de mediu;

aplicarea unor tehnologii avansate n timpul explorrii i extraciei ieiului pentru minimizarea impactului acestor operaii asupra mediului;

Surse neconventionale de agresiune

Asa cum am spus, folosirea termenului neconventional trebuie avuta in vedere mai ales atunci cand se ia in considerare poluarea subsolului (subterana) cu posibilitatea de a deveni o sursa conventionala in momentul in care motive obiective sau subiective aduc poluantii catre suprafata; controlul poluarii neconventionale devine dificil deoarece suprafetele poluate initial sunt mici (gauri de sonda, galerii miniere, galerii tuneluri pentru metrou si de ce nu, pasaje subterane subacvatice), iar dispersarea poluantilor in timp se poate face pe volume mari, practice necontrolabile.

In prezent gaurile de sonda se folosesc pentru extractia petrolului, gazelor, apei si apelor minerale, cloruri de sodiu, dioxidului de carbon, injectarii pastelor liante pentru imbumatatirea proprietatilor unor roci, congelarii rocilor si pentru exploatarea unor zone presupuse cu continuturi de substante utile; de asemenea se folosesc cu success in activitatisi adancimi care numai cu 20 de ani in urma pareau numai iluzorii (700800 m !).

Cel mai evident dar nu si cel mai periculos este petrolul sau derivatele acestuia; trebuie avute insa in vedere, de asemenea o serie de substante care se folosesc in procesele mentionate sau care dorit sau nu, ajung in zone periculoase prin interventiile in extractia petrolului; o serie de produse tehnologice de profunzime dorite si evacuate fara a avea in vedere cunostintele (injectia de la suprafata a apei, dioxidului de carbon, apei de zacamant, substantelor inflamabile si oxigenului pentru producerea combustiei subterane).

Conform ultimelor studii, petolul si gazele naturale sunt bitumen natural raspandite in mod special in roci sedimentare (considerate ca avand origine organica), sau, mai rar, in roci metamorfice si eruptive considerate cu origine anorganica. Totalitatea hidrocarburilor continute in petrol, este data in procente de indicii in care semnificatia este urmatoarea: carbon paraffinic (P), naftenic (N) si aromatic (A); in practica se mai folosesc insa indicii de calitate: c (ceara), r (rasini), s(sulf), toate, de asemenea, in procente.

Caile de migratie ale petrolului si a gazelor in scoarta terestra sunt considerate porii si fisurile din roci, zonele de fisuri ce pot aparea in timp (geologic vorbind, dar care sunt caracteristice rocilor compacte), zonele de zdrobire datorate fracturilor puse in special pe seama activitatilor seismic, suprafetele de discordanta uneori dificil de explicat si, in fine, faliilor care aduc uneori fata in fata strate diferite, dar in multe cazuri, zona faliata poate constitui o cale de migrare a hidrocarburilor se poate afirma cu certitudine acum ca, acestor cai naturale de migratie a hidrocarburilor fluide, trebuie sa li se adauge acelea care care sunt provocate artificial si pe care, din motive care ne scapa, chiar unii specialisti le ignora (este de notorietate faptul ca mai ales la periferia orasulor in care se afla rafinarii cu vechime mare peste 40 ani iar pentru tara noastra Ploiestiul este edificator, zona de la suprafata solului este aproape in intregime impregnata cu petrol).

Motivele sunt multiple dar cele mai plauzibile sunt degradarea conductelor de transport catre rafinarii sau, mai grav, spargerile voite ale acestora in concordanta cu o lipsa reala a schemei retelei de distributie subterana (pierduta sau disparuta in conditii necunoscute dupa terminarea celui de-al doilea razboi mondial).

In perioadele cu regim pluviometric puternic, dar nu numai, apa dezlocuieste petrolul pierdut si se formeaza balti folosite pentru obtinerea unor cantitati inseminate de petrol care este valorificat ilegal dar care adduce venituri unora si pierderi (ne luate in considerare la orele de bilant), altora. Mai mult, in locuri deja cunoscute (unele cumparate de la proprietari cu sume mari) s-au sapat gropi cu adancimi de 1,52,5 m din care petrolul acumulat este colectat manual si valorificat la preturi deloc de neglijat, culmea, uneori chiar rafinariilor carora acestea li se cuvine de drept. Intrebarea care se pune este ce cantitati sunt raportate la livrare (de catre statiile de pompare din sectiile de extractie) si ce cantitati sunt platite de catre rafinarii?

Este evident ca datorita gravitatiei, apa din petrol afecteaza in mod special partea de jos a conductelor; au fost si situatii in care o conducta depozata dupa 10 ani, prezenta un grad de coroziune de 25% pentru aceasta zona, acum este posibil ca trecerea titeiului sa se faca printr-o conducta cu un perete inferior foarte subtire (0,52 mm) sau inexistent! Dar format dintr-un pat pastrat pe partea din conducta ramasa deasupra si terenul ca atare.

Pentru tevile de extractie la un continut normal al hidrocarburilor in dioxid de carbon si hidrogen sulfurat, viteza de coroziune poate ajunge la valoarea de 0,61mm/an pentru aceste situatii limita, extractia hidrocarburilor prin coloana de exploatare poate compromite sonda si procesul in sine in 46 ani; din acest motiv spatiile inelare dintre coloane trebuie bine etansate iar improvizatiile complet eliminate. Trebuie amintit ca refacerea partiala a sistemului prin care se efectueaza extragerea petrolului si gazelor se poate face prin injectie de apa dulce, sarata sau chiar multimineralizata (se cauta injectarea unei ape care sa contina practic aceleasi substante ca apa de zacamant). Problema care se pune o constituie efectele secundare ale acestei injectari pana ajunge la zona de interes, substantele injectate vin in contact cu diferite roci cu atat mai mult cu cat controlul eventualelor fisurari nedorite sau injectia in directii uneori imprevizibile face ca efectele sa fie greu de anticipat. Oricum sondele de injectie trebuie prevazute macar cu echipamentul corespunzator astfel incat, cel putin tehnologic, sa nu fie favorizata poluarea subterana (injectia trebuie facuta prin tevi de extractie, prevazute cu pakere care sa protejeze coloana de exploatare iar exteriorul acestora sa fie tratat anticipat impotriva coroziunii).

In procesul de extractie sunt trei sisteme distincte unul subteran format din sonda propriu-zisa, greu de controlat dar nu imposibil cu aparatura actuala care poate reda fidel macar gradul de coroziune al tevilor de injectie; unul tot subteran dar intuit numai si format din rocile prin care trec fluidele injectate, precum si alte roci din jurul gaurii de sonda; unul suprateran (conducte, pompe, rezervoare, separatoare) pentru care controlul este relativ facil dar care nu trebuie sa ramana la faza de constatare iar remedierile trebuie efectuate intotdeauna inaintea expirarii termenului de folosinta estimat.

Pentru platformele de extractie marina, procesul de coroziune respectiv de poluare trebuie sa aiba in vedere urmatoarele elemente: suportul platformei (fixat pe fundul marii sprijinit sau plutitor), platforma propriu-zisa; instalatia de extractie cu toate elementele adiacente ; conductele de legatura dintre platforma si tarm; evident cel mai supus coroziunii pare a fi suportul: s-a constatat ca pierderea de metal a acestuia , in medie este de 0,15...0,30 mm/an cu mentiunea ca partea de deasupra apei, udata ciclic de valuri, este cea mai expusa deoarece prezenta oxigenului din aer, precum si temperatura duc la pierderi de metal a acestuia; in aceasta zona ce pot atinge si chiar depasi 0,4 mm/an. Uneori coroziunea din zona de contact a suportului cu apa de mare reduce durata de functionare a unei platforme marine cu 40...50% chiar daca pentru aceasta se folosesc oteluri speciale si se face o protectie adecvata.

Desi concepute ca nepoluante, platformele de extractie in exploatare, din metal, pot deveni surse de poluare in unele cazuri: nu se respecta programul de constructie propus de proiectant; sunt deversate in mare sau ocean, reziduurile provenite din procesul de manevra a materialului tubular precum si a resturilor menajere poluante; in cazul sondelor de injectie (intra sau extraconturala) pentru care procesul are un grad inalt de inexactitate similar sondelor de pe uscat.

Din datele prezente pana acum problemele cele mai mari le ridica insa transportul la tarm al petrolului. La spargerea unei conducte submarine, momentul este usor sesizabil atat la primitor cat mai ales la statia de pompare deoarece aici se constata o scadere nejustificata a presiunii iar oprirea pomparii se face aproape instantaneu. Din nefericire insa petrolul existent deja pe conducta are tendinta de iesire din aceasta datorita densitatii diferite in comparatie cu apa de mare; ideal ar fi ca momentul spargerii unei conducte sa coincida cu oprirea pomparii (realizabila), dar si cu crearea unei depresiuni in conducta care sa tina petrolul in aceasta. O solutie ce ar putea fi luata in considerare ar fi montarea, din loc in loc, a unor dispozitive (valve-ventile) diferentiale care sa se autoinchida in momentul aparitiei defectiunii.Catastrofe ecologice marine mai pot proveni din coliziunea petrolierelor care, spre surpriza celor din sistem, detin de departe primul loc (in comparatie cu operatiunile de extractie).

Statisticile actuale efectuate chiar de ecologisti scot in evidenta faptul ca pana in anul 1999 cele mai mari catastrofe ecologice marine au fost provocate, in proportie de peste 95% de petrolierele improvizate echipate la nivelul anilor 1945...1950, cu personal neinstruit sau cu o vechime care a depasit de mult termenul de scoatere din folosinta sau de reparatie capitala.

In multe situatii sondele cu probleme apar datorita neetansarilor imbinarilor dintre bucatile de burlane iar situatiile devin critice mai ales la sondele de gaze a caror vascozitate mica (in comparatie cu cea a titeiului sau a altor lichide) le fac sa penetreze mai usor in exteriorul inelului din ciment multe sonde de gaze produc, cu procente mai mari sau mai mici de dioxid de carbon astfel incat pericolul de incendiu sau de explozie este asociat cu formarea acidului carbonic a carui actiune corosiva este deja cunoscuta. Este adevarat insa ca tara noastra beneficiaza printre putinele din lume de zacaminte de dioxid de carbon cu o puritate mare, exploatabile (mai ales in Bazinul Transilvaniei). Exploatarea acestuia pune aproximativ aceleasi probleme cu cele tipice pentru zacamintele de gaze, dar, in plus, trebuie avut in vedere efectul puternic corosiv al acidului carbonic care se formeaza aproape instantaneu; conforma relatiei clasice:CO2 + H2O H2CO3,Acidul carbonic H2CO3 reactioneaza cu fierul:H2CO3 + Fe FeCO3.

O eruptie nu inseamna intotdeauna un dezastru deoarece zonele infestate sunt relativ mici, daca sonda ia foc, atunci complicatiile sunt aproape nebanuite in afara dificultatilor provocate de stingerea acesteia , apare riscul epuizarii partiale a zacamantului.

Pentru Romania doua accidente au fost mai grave: cel de la Moreni si cel de la Urziceni de fapt in acest ultim caz gravitatea a survenit prin schimbarea unei suprafete de zeci de hectare, din suprafata agricola in suprafata temporar inutilizabila dupa cativa ani de incercari, pe aceasta (pe care din sonda in eruptie s-a depus un strat de aproape 0,50 m de nisip), dupa cercetari si tratamente, s-a reusit obtinerea unei suprafete viticole.

Sondele de explorare sau conturare, dar cu precadere primele, pot deveni surse importante de agresiune asupra factorilor de mediu dupa aceeasi schema: se polueaza rocile traversate, apoi fluidele din acestea din care unele ajung la suprafata si modifica mai intai atmosfera sau, in cazul sondelor marine, mediul acvatic si apoi atmosfera. Cu tot progresul inregistrat in general in tehnica sondele, de explorare se sapa fie prin mentiunea ca seismica pentru zonele marine are un grad mai inalt de exactitate datorita faptului ca, obisnuit, operatiunea se face pe suprafete plane (suprafata apei) in comparatie cu masuratorile de pe uscat principal reflexia undelor seismice provocate prin explozii (ca durata respectiv ca viteza) si inregistrarea acesteia, contureaza din punct de vedere stratigrafic zona analizata.

Prospectiunile seismice presupun de fapt ca prin explozii efectuate in gauri de sonda cu adancimi mici (cativa metrii), sa se produca mici seisme; la suprafata se inregistreaza reflectarea acestora de catre roci; prin suprapunere si comparatie cu zone sigur productive (de petrol, gaze, carbuni, minerale utile, apa, substante radioactive) se poate da un verdict apropiat de realitate.

Pentru protejarea faunei este de dorit ca prospectiunile marine care se fac de pe vase speciale, prevazute cu cabluri submersate din care se pot efectua explozii, sa fie inlocuite cu imploziile al caror impact ecologic este aproape inexistent!

Conductele sunt sau pot deveni elemente de dereglare a echilibrului natural subteran insa nevoia crescanda de hidrocarburi fluide si nu numai ne face sa nu luam in seama o serie de riscuri. Foarte multi considera ca inchiderea sondelor este o solutie numai ca este un paliativ care are efecte imediate, dar si greu de prevazut.

Nu trebuie uitat in niciun moment ca pe masura adancirii sondelor, in acestea trebuie folosite solutii aditivate sau puternic aditivate cu substante chimice nimeni pana acum nici nu si-a propus ca simultan cu procesul de adancire si prelevare a probelor de roci, acestea sa fie pastrate in contact atat cu filtratul din fluide cat si cu metalul coloanelor macar in conditii de suprafata (nu la temperaturi ce depasesc uneori 300oC si presiuni ce pot ajunge sau depasi 1000 bar).

Lucrul cu motorina, in sonda si la suprafata, presupune luarea unor masuri antipoluante si impotriva incendiilor: este de dorit ca stocarea la sonda a motorinei sa se faca suprateran deoarece posibilitatea de supraveghere este marita considerabil; rezervoarele cu motorina trebuie tinute in incinte puternic ventilate, iar folosirea sa se faca fara pierderi. Pentru vehicularea motorinei, datorita presiunilor si debitelor necesare mari (p= 100...200 bar, Q= 20...30 l/s) se folosesc pompe cu pistoane similare cu cele pomparii noroiului; datorita efectului distructiv al motorinei asupra elementelor din cauciuc ale pompelor, se prefera ca acestea sa fie echipate cu piese rezistente (eventual pistoane si presetupe din materiale plastice, daca este posibil din teflon).

Concluzii

Strategia proteciei mediului n Romnia trebuie s aib la baz urmtoarele principii i criteria generale:

- Conservarea condiiilor de sntate ale oamenilor;

- Dezvoltarea durabil;

- Evitarea polurii prin adoptarea unor msuri preventive;

- Conservarea biodiversitii;

- Conservarea motenirii culturale i istorice;

- Aprarea mpotriva calamitailor naturale i accidentelor;

- Raport maxim beneficiu/cost;

- Racordarea la prevederile Conveniilor i programelor Internaionale privind protecia mediului;

- Pregtirea aderrii Romniei la UE privind protecia mediului. Specificul industriei extractive de hidrocarburi impune msuri ferme n ceea ce privete

Extracia hidrocarburilor, ca orice activitate industrial de altfel, afecteaz mediul nconjurtor, att prin derularea proceselor tehnologice propriu-zise, ct i prin unele accidente nedorite ce se pot produce.

Aplicarea conceptelor de management ecologic n industria extractiv de hidrocarburi vizeaz problematica purificrii solului i apelor freatice contaminate i minimizarea cantitii de reziduuri naintea utilizrii unor instalaii costisitoare de tratare a acestora.

Natura trebuie protejata; dragostea fata de aceasta si semenii nostrii se afla in capacitatea fiecaruia de a pastra echilibrul in care ne-am gasit pana acum 300 de ani. Dumnezeu iti da, dar nu iti baga si in buzunar .

Motto:A nelege natura nseamn a nelege viitorul, dar a face ceva pentru salvarea naturii, att de ameninat azi, nseamn a contribui la fericirea omenirii. Acad. Eugen Pora.

Bibliografie

1. Iordache, G. .a. Ecologie i protecie a mediului n foraj extracie, Ed. Universitii Petrol Gaze din Ploieti, 1999;

2. Ionescu, C., .a. Poluare i protecia mediului n petrol i petrochimie, Ed. Briliant,Bucureti, 1999;

3. Troquet, J., Avram, L. Premise ecologice i economice ale contaminrii solurilor i subsolurilor cu hidrocarburi, Jurnalul de petrol i gaze, Ploieti, 2000;

19