Pro-Scris 1 / 2003 (nr. 17-18)(11.02 - 20.05.2003)

PRO-DOMOCãtãlin Ionescu - În loc de cuprins

PRO-TEZECãtãlin Ionescu - Principiile teoretice

PRO-TESTECãtãlin Ionescu - Elfii ºi piraþii �României de mijloc�Györfi-Deák György - Hobiþii în þara lui Ceauºescu

PRO-EMINENÞEMircea Opriþã - Cãrþi noi pe creasta valuluiSandu Florea - Benzi desenate

PRO-GRESIICornel Robu - Boala vacii grase (al doilea simptom)Stanislaw Lem - Noile sisteme de armament ale secolului XXI (1)

PRO-FILE * Reviste Györfi-Deák György - Fergonaut fãrã frontiere Cãtãlin Ionescu - Puterea tradiþiei: �Quanticipaþia� Cãtãlin Ionescu - Impactul �Scientific American� * Cãrþi Liviu Radu - ªtiinþã politizatã Liviu Radu - O cruciadã pentru literaturã Liviu Radu - Între ºerpi ºi pãianjeni Liviu Radu - O altfel de astronauticã Györfi-Deák György - O androidã castã ºi-o cascã albã

PRO-PUNERICristian Tamaº - Teoria cosmicã a francezilor Igor ºi Grichka BogdanovCristian Tamaº - De la Macondo la McOndoCristian Tamaº - Explorarea spaþiuluiGyörfi-Deák György - Dino-origamiIan McKellen - Gandalf vrãjitorul

PRO-POZIÞIIVoicu Bugariu - Fragmente critice (IX): Douã dicþionareLiviu Radu - Paralele între lumi paralele (8): Literatura istoricã ºi SF-ul

PRO-TONOvidiu Bufnilã - MeduzaConstantin Cozmiuc - Riga cryptocomunistã ºi lapona ªmenelSergiu Someºan - Tramvaiul

PRO-FUNDJim C. Hines - Coºmarele unui scriitor nevrozat

Jim C. Hines - Vei ºti cã ai ajuns în anul 2003 dacã...

PRO-PORÞIELink-uri aleseArhiva on-lineIndex de autori

PRO-NUMECasetã tehnicã

PRO-MISIUNE

PRO-SCRISVa urma...

PRO-DOMO

ÎN LOC DE CUPRINS

Cãtãlin Ionescu

Bine aþi venit la Pro-Scris 1 / 2003!De ce 1 / 2003 ºi nu, cum era probabil de aºteptat, 17-18? Raþiunea este simplã. Dorim sã accelerãm uºor ritmul ºi sã vã prezentãm 4 numere anuale, în loc de 3, cum obiºnuiam pânã acumScris a devenit deci o publicaþie trimestrialã gratuitã. Sperãm sã fie într-un ceas bun!Dar sã lãsãm vorbãria deoparte, ºi sã vedem ce puteþi citi în acest numãr.Dupã clasicele Pro-Teze de început, principiile teoretice ale Pro-Scris, urmeazã editorialele acestui numãr, Pro-Testele, semnate, ca de obicei, de Györfi-Deák György ºi de Cãtãlin Ionescu. De astã datã tema, sau mai bine pretextul, tratat. evident, la un mod foarte larg (ºi foarte personal) îl reprezintã, dacã cumva nu aþi avut oarece bãnuieli privind coperta acestui numãr, filmul Stãpânul inelelor.Pro-Eminenþele reprezintã, de bunã seamã, parte de mare valoare a revistei. Aici veþi putea citi un alt fragment inedit, în exclusivitate pentru Pro-Scris, din noua ediþie a cãrþii Anticipaþia româneascã, în curs de tipãrire la editura Viitorul românesc din Bucureºti,um, mai este oare nevoie sã o spunem, semnat de Mircea Opriþã. Nu în ultimul rând, graficianul profesionist din Statele Unite ale Americii, Sandu Florea, ne încântã cu alte benzi desenate semnate de domnia sa.Sub genericul Pro-Gresii Cornel Robu îºi continuã interesanta dizertaþie despre Boala vacii grase cu al doilea simptom, urmând ca cel de-al treilea simptom, ºi ultimul, sã-l prezentãm în numãrul viitor, iar Stanislaw Lem, ne vorbeºte de Noile sisteme de armament ale secolului, tãlmãcit fiind de Györfi-Deák György.Pro-Filele rãsfoiesc reviste ºi cãrþi care au ajuns în posesia noastrã. Capitolul reviste este ocupat de Fergonaut 2, Quanticipaþia ºi Scientific American, iar �responsabilii� capitolului de cãrþi, Liviu Radu ºi Györfi-Deák György, ne povestesc despre volumele lui Gregory Benford, Ovidiu Bufnilã, Frity Leiber ºi Bob Shaw, toatã apãrute la Editura Pygmalion din Ploieºti, respectiv Sergiu Someºan, volum apãrut la Editura Arania din Braºov.Nici capitolul de Pro-Puneri nu se lasã pe tânjealã. Cristian Tamaº ne propune o incursiune în lumea teoriei cosmice a fraþilor Bogdanov, pentru a schimba imediat registrul avertizând cã literatura latino-americanã se americanizeazã. Nu în ultimul rând ne propune ºi o frumoasã incursiune în domeniul îndoliat acum, al cercetãrii cosmosului. Györfi-Deák György ne împãrtãºeºte câte ceva pasiunea sa pentru frumoasa artã origami axatã, în acest material,

inozaurii din hârtie împãturitã ºi tot Gyuri ne traduce un interviu cu actorul Ian McKellen, omul care animã personajul Gandalf vrãjitorul din Stãpânul inelelor.Voicu Bugariu îºi continuã Fragmentele sale critice, gãzduite sub genericul Pro-Poziþii, cu episodul al IX-lea, în care îºi concentreazã ideile în jurul a Douã dicþionare, science fiction, de bunã seamã. Sub acelaºi capitol, Liviu Radu dezvoltã ºi el un nou episod din fascinantele sale Paralele între lumi paralele, vorbindu-ne de astã datã despre Literatura istoricã ºi SF-ul.Rubrica noastrã permanentã de prozã, Pro-Ton, vã rezervã o surprizã de proporþii. Este vorba de volumul Meduza, semnat de Ovidiu Bufnilã, pe care Pro-Scris vi-l prezintã în exclusivitate ºi în întregime. Datoritã dimensiunilor sale apreciabile, romanul este disponibil cititorilor noºtri în 2 variante: sub formã de paginã web ºi, noutate pentru Pro-Scris, sub formã de carte în format Microsoft Reader, downloadabilã în calculatoarele dv. Tot la Pro-Ton mai puteþi citi texte de Constantin Cozmiuc (Riga Cryptocomunistã ºi Lapona ªmenel), precum ºi de Sergiu Someºan (Tramvaiul).Veþi constata cã existã ºi un capitol nou, Pro-Fund, care-ºi reflectã, zicem noi, destul de fidel noul sãu nume. În paginile virtuale ale acestuia veþi gãsi douã traduceri de Simone Györfi, care nu mai necesitã nici o altã introducere...Pro-Porþia a rãmas la locul ei, aproape neschimbatã: cu link-urile alese (de Pro-Scris), cu arhiva on-line unde puteþi accesa oricare dintre numerele anterioare sau, pentru curioºii profesioniºti, un index complet de autori din numerele anterioare, structurat, din motive de mãrime a fiºierelor, în 2 pãrþi, literele A-G, respectiv H-Z.Pro-Numele vã prezintã, în stilul lor, realizatorii acestui numãr, iar Pro-Misunea îºi duce mai departe, mulþumitã neobositului Györfi-Deák György uriaºa sa muncã de investigare a ºtiril de nuanþã science fiction.ªi, înainte de a ne despãrþi, Pro-Scris încearcã sã vã convingã ºi de data asta cã Va urma. ªistrã, cititorii, ºtiþi cã aceastã revistã nu minte...Lecturã plãcutã!

PRO-TEZE

PRINCIPIILE TEORETICE

Cãtãlin Ionescu

Pro-Scris este o revistã trimestrialã independentã de criticã science fiction româneascã.

Accesul la site-ul Pro-Scris absolut gratuit, fãrã nici o restricþie. De asemenea, semnatarii articolelor nu beneficiazã de nici o recompensã materialã, pãstrându-si însã dreptul de copyright - ºi implicit rãspunderea - asupra textelor proprii. Toate materialele sunt publicate cu acordul autorilor.

Adresa de internet a revistei Pro-Scris este http://proscris.port5.comMirror-ul revistei Pro-Scris este http://proscris.web1000.com(Vã invitãm oficial sã folosiþi adresa de mirror - viteza de acces a acestui server este, cel puþin în momentul scrierii acestor rânduri, superioarã).

Regimul electronic al publicaþiei este de tip freeware. Cititorii sunt încurajaþi sã trimitã prietenilor materialele preluate din revistã, dar cu douã condiþii: sã transmitã textul integral ºi sã nu îl modifice. Textele nu pot fi folosite în nici un fel pentru a se obþine vreun profit material în urma lor, fãrã acordul autorilor.

Pro-Scris este o revistã deschisã tuturor celor interesaþi. Nu se acceptã materiale sub standardele de calitate promovate de revistã. Materialele ºi comentariile se primesc la adresa de e-mail proscris@mail.portland.co.uk

Pro-Scris este o publicaþie animatã de Spiritul Liber al Internetului.

Editorul© 2000 - 2003

PRO-TESTE

ELFII ªI PIRAÞII �ROMÂNIEI DE MIJLOC�

Cãtãlin Ionescu

E greu de spus în ce mãsurã Stãpânul inelelor a influenþat sau nu arta cinematografiei. La urma urmei, dincolo de efectele �tari� audio-video, filmul reprezintã �doar� ecranizarea unei poveºti frumoase. O poveste remarcabilã, plinã de subînþelesuri, dar atât. Sigur, în zilele zbuciumate ale acestui început de secol, simplitatea ºi sensibilitatea luptei dintre bine ºi rãu impresioneazã. Poate ºi prin felul elegant prin care ne reaminteºte cã poveºtile sunt jaloanele inocenþei, într-o lume prea ades nesimþitoare la spirit.Dar cum se întâmplã de multe ori, operele cu mare impact la public au interesantul obicei de a ridica ºi probleme colaterale. Cum este de pildã, pirateria. Care este o problemã cu multe nuanþe.Am revãzut, în urmã cu mai multe luni, The Fellowship Of The Ring pe CD. Avusesem ºansa sã vãd aceastã primã serie într-un cinematograf american, ºi ºocul �cultural� a fost considera Filmul era zdrobitor la capitolele tehnice. Dincolo de maiestuoasele imagini, sunetul trecea câteodatã, cu blândeþe, evident, dincolo de pragul durerii. Iniþialele SDDS (Sony Dynamic Digital Sound) sunt vorbe goale în cazul Stãpânului inelelor. Sunetul nu era numai rotund, ci pur ºi simplu sculptat. Îmbinat la perfecþiune cu imaginea, netezind calea spre frumuseþea ºi tristeþea poveºtii. Spre stupefacþia mea, chiar ºi în condiþiileopiei pe CD, a micului ecran adicã, impactul a fost aproape la fel de mare. Sunetul, de astã datã doar stereo �banal� a reuºit iarãºi sã redea cu mare fidelitate acþiunea, astf, la un moment dat, am fost nevoit sa dau mai încet volumul, pentru a nu speria vecinii. Evident, am fãcut un mare efort de voinþã sã nu mã întreb cum ar fi fost filmul rulat de pe DVD pe un ecran cu diagonalã uriaºã ºi pe un sistem digital 5 plus 1 cu boxe de bunã calitate� Dar sã lãsãm sf-urile deoparte�Seria a doua a trilogiei a sosit ºi ea, iarãºi pe CD. Într-o nouã copie splendidã, dar la fel de ilegalã. Simplu, nu? Sau lucrurile nu stau chiar aºa?În lupta împotriva pirateriei, corul vocilor pare sã prindã noi puteri. Microsoft alãturi de marii ºi mici producãtori de software, în luptã cu fenomenul Warez (�asociaþia� neoficialã iraþilor� informaþionali), RIAA (Recording Industry Association of America) ºi MPAA (Motion Picture Association of America) în luptã cu KaZaA (�urmaºul� Napsterului, ºi procedeul prin care milioane de utilizatori îºi împart între ei muzicã, filme ºi software), pentru a aminti doar numele cele mai faimoase, de-o parte ºi de alta a baricadei, sau, dacã vreþi, doar vârful aisbegului.Doar cã, pentru un observator cu pretenþii serioase de imparþialitate lucrurile nu stau chiar atât de simplu. Luptãtorii inflexibili împotriva pirateriei nu sunt, la o analizã atentã, niºte lorzi imaculaþi. Microsoft ºi-a clãdit imperiul pe care îl stãpâneºte ºi datteriei, care a fost ºi este cea mai bunã reclamã posibilã: accesul gratis (sau aproape gratis) la un produs scump. La fel stau lucrurile în domeniul audio-video. Chiar da

cã produsele artistice trec de barierele copyright-ului, existã ºi o serie de aspecte neclare. Gloria unui produs de succes se datoreaza, într-o mãsurã nu chiar neglijabilã, ºi distribuþiei sale ilegale, ºi acest lucru nu este defel nou; banda magneticã audio ºi mai târziu video a demonstrat cã libera circulaþie a înregistrãrilor duce, implicit, ºi la creºterea vânzãrilor. Pentru cã niciodatã un fan adevãrat nu va ezita sã cumpere un produs original, care-i va oferi, dincolo de calitatea neîndoielnicã a înregistrãrii, fiorul apropierii de artistul preferat prin imagini, versuri, etc. Ceilalþi, desigur, se vor mulþumi, atunci când vor putea, cu simulacrele Mp3, DivX, sau chiar, dupã puteri, cu înregistrãri analogice. Sigur cã în aceastã ecuaþie preþul este un factor important, ºi evident cã aoape toþi dintre noi (probabil cã) am prefera sã cumpãrãm DVD-uri pirat la un sfert din preþul oficial al unui original. Dar chiar ºi situaþia asta este, cred eu, instabilã pe termen lung. Atunci când (ºi dacã) puterea de cumpãrare va creºte, diferenþele vor deveni mai puþin importante, ºi tentaþiile originalelor vor creºte inerent.Sã nu uitãm cã ºi politica rigidã de vânzãri are un cuvânt de spus. De ce multe firme internaþle de hardware ºi chiar software promoveazã produse ºi preþuri separate pentru America de Nord, Europa sau Asia? De ce, la urma urmei, s-a limitat aria de rãspândire a DVD-ului prin codarea zonalã? De ce, dacã tot suntem la acest capitol, existã încã stupidele norme de televiziune, cu multele incompatibilitãþi între ele? Dincolo de o discuþie pur tehnicã se aflã, indubitabil, ciudate ºi perverse interese politice.Pirateria, în ceea ce mã priveºte, este doar o altã activitate umanã ale cãrei adevãrate valen sunt greu de decelat. Pentru cã în aceastã ecuaþie a apãrut ºi un alt element interesant. Mirajul internetului ºi al libertãþii sale. Mirajul a ceea se numeºte �open source�, a cavalerilor Linux ºi nu numai atât.Apropiindu-ne de final, va trebui, inerent, sã punem ºi o întrebare grea: quo vadis, pirateria? Va promova, în cele din urmã, Microsoft varianta absolutã de Windows care nu va mai putea fi piratatã? Vor impune pe piaþã RIAA ºi MPAA CD-ul ºi respectiv DVD-ul imposibil de copiat? Sau din contrã, crackerii vor ajunge sã �spargã� software-uri înainte chiar sã aparã pe piaþã ºi internetul va fi la cheremul hackerilor? Sau, de ce nu, viitorul va aparþine integral software-ului �open source�, a freeware-ului?Dintr-un punctul meu de vedere, toate cele 3 variante sunt expresia unui extremism de care ar trebui sã ne temem. Chiar ºi de domnia absolutistã a �open source�, pentru cã evoluþia implicã o anume concurenþã, ºi nu revenirea la niºte utopice idei comuniste. Libertatea înseamnã, la modul cel mai real, acordarea unei ºanse fiecãruia de a-ºi promova ideile, pãstrând regulile jocului democratic.ªi, dincolo de corul vocilor contradictorii, dacã prin tehnologia promovatã de internet am avut ºi eu posibilitatea sã vãd filmele care îmi plac (The Two Towers nu au ajuns, la ora când scriu aceste rânduri, pe marile ecranele româneºti), sau sã ascult muzicã preferatã (pe care, cã tot veni vorba, nici mãcar nu o gãsesc în magazinele din þarã), eu mã bucur focrizie. Poate ºi pentru cã, undeva adânc în mine existã încã imaginea surâzãtoare a piratuluiant ºi temerar ºi a velierelor sale. ªi nostalgia cã, în �România de mijloc�, existau niºte �ericaþi care ne fac ºi acum sã ne întrebãm, vorba regretatului Valeriu Sterian: �unde-s pumnalele, unde-s pistoalele, caii ºi flintele haiducilor?��

HOBIÞII ÎN ÞARA LUI CEAUªESCU

Györfi-Deák György

"Marþienii", cenaclul scriitorilor profesioniºti de science-fiction din România, ºi-a reluat recent activitatea. Am aflat apoi cu surprindere ºi bucurie cã la cea de-a doua ºedinþã s-a propus afilierea la Societatea Tolkien, pentru cã "sunt milioane, tolchiniºtii ãia, sunt o forþã, dom'le". E posibil ca ideea sã fi fost inspiratã de fervoarea cu care fanii de pretutindeni au sãrbãtorit în 3 ianuarie a.c. 111 ani de la naºterea lui John Ronald Reuel Tolkien, profesorul universitar de la Oxford care i-a reobiºnuit pe englezi sã creadã în zâne ºi sã scrie cu rune. Apoi mi-am pus întrebarea, la urma urmei, cât deunoscutã, cât de popularã este opera scriitorului englez în România? Care este impactul ei

asupra unei societãþi care din 1938 pânã în 1989, vreme de peste cincizeci de ani, a trecut prin cinci dictaturi?Prozele lui Tolkien sunt vaste, dar centrate pe istoria imaginarã a Tãrâmului de Mijloc, J.R.R. Tolkienpãmânt pe care odinioarã au trãit sumedenie de personaje de basm, care ulterior s-au retras ºi au cedat locul oamenilor. Departe de toþi, zmei, iele, uriaºi, trãiesc cele mai mãrunte fãpturi, mai micuþe chiar decât piticii, hobbiþii. Ei sunt un fel de spiriduºi aºezaþi la casa lor, care cultivã tradiþiile casnice ºi spiritul mic-burghez.Pe Bilbo Baggins, scriitorul l-a descoperit în vreme ce corecta niºte extemporale. L-a folosit ca personaj într-o poveste menitã sã-ºi distreze copiii, pe care apoi a publicat-o cu titlul "The Hobbit, or There and Back Again" (Hobbitul, ori pânã acolo ºi înapoi, 1937). În timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, a continuat sã scrie, a lãrgit cadrul acþiunii ºi de aceastã datã a pus soarta tuturor neamurilor ºi fiinþelor în mâinile lor. manul, vândut în chip de trilogie, se numea "The Lord of the Ring" (Stãpânul inelelor, 1954-1955). Sauron, cel mai puternic ºi mai viclean vrãjitor al tuturor timpurilor a reuºit sã le pãcãleascã pe ielele pricepute la meºteºugurile magice ºi sã fãureascã douãzeci dgice. Nouã le-a împãrþit regilor oamenilor, care ºi-au vândut sufletele pentru putere. ªapte au fost trimise piticilor ce rãscoleau mãruntaiele munþilor în cãutarea bogãþiilor. Trei au fost date elfilor, iele înþelepte ºi nemuritoare. Iar ultimul, care ar fi trebuit sã-l ajute sã le stãpâneascã pe toate celelalte, l-a pãstrat pentru sine. Dar în zadar a încercat Sauron sã domine lumea, o alianþã a neamurilor l-a învins ºi puterea întunecatã i-a fost destrãmatãDeºi trilogia formatã din "Frãþia inelului", "Cele douã turnuri" ºi "Întoarcerea regelui" a aput dupã cel de-al doilea rãzboi mondial, ea nu reflectã explicit nici dictaturile fasciste, nici teroarea proletarã, în felul în care a fãcut-o George Orwell în "Ferma animalelor", care a devenit un fel de "Istorie ieroglificã" a relaþiilor dintre Stalin ºi Troþki. Întrucât mulþi oameni cred în predestinare (Firul Parcelor. Inºallah! Karma! Toate sunt trecute în Cartea Vieþii!), marile opere au alimentat întotdeauna tendinþa muritorilor de a cãuta peste tot conjuraþii încriptate. Mulþi români cred cã Revoluþia din 1989 a fost de fapt un film de acþiune regizat de Sergiu Nicolaescu dupã un scenariu scris de Alexandru Mironov, inspirat de "Luna e o doamnã crudã" a lui Robert Heinlein, unde Ion Iliescu a jucat rolul lui Manuel Garcia O'Kelly (Man, pentru prieteni). În realitate, Heinlein reface istoria revoluþiei americane din 1776, dar într-un fel în care o apropie de toate schimbãrile politice majore, precum dictatura lui Cromwell, cãderea Bastiliei ori asaltul Palatului de Iarnã din Petersburg. O operã literarã nemuritoare este cea care reuºeºte sã identifice rãdãcinile fenomenului social care e motorul intrigii ºi sã-l redea în toate ipostazele concludente, sã-i cuprindã toate semnificaþiile. Astfel, devine clar cã orice revoluþie viitoare va putea fi raportatã la romanul lui Heinlein, precum Sauron poate fi reflectarea literarã atât a lui Cromwell, Hitler, Franco, Peron, cât ºi a lui Stalin, Ceauºescu, Enver Hodja, Mobutu ori Kim Ir Sen.Din aceastã cauzã, suspiciunile cenzurii comuniste au întârziat mult publicarea ciclului romanesc al lui Tolkien. Primul pas, cel cu care nu s-a fãcut primãvarã, a constituit-o apariþia romanului "O poveste cu un hobbit", în cadrul colecþiei "Biblioteca pentru toþi copiii" a Editurii Ion Creangã, în 1975. Catinca Ralea, traducãtoarea ºi prefaþatoarea cãrþii, s-a strãduit sã identifice elementele comune culturii populare engleze ºi folclorului românesc ºi astfel sã creeze o lume familiarã cititorului de la noi. Astfel trolii devin uriaºi, orcii gnomi, elfii iele, iar dragonul Smaug zmeu. Procedeul n-a fost întotdeauna repetat în cazul toponimelor, o parte dintre ele fiind lãsate în original. Pe coperta din spate figureazã o greºealã simpaticã, în loc de "Domnul inelelor", tãlmãcire aleasã de prezentator, corectorul cel vrãjit de poveste a lãsat forma eronatã "Domnul ielelor". Coperta cãrþii ºi ilustraþiile interioare au fost realizate de una dintre cele mai talentate graficiene de la noi, Rusz Livia, care a individualizat preafrumoasa ediþie Creangã (Poveºti, Povestiri, Amintiri) din 1972, a înfrumuseþat poveºtile lui Hauff, a desenat aventurile piticului Cipi ori cele ale rãþoiului Mac.Din pãcate, lunga cãlãtorie (pânã acolo ºi iarãºi, înapoi) a piticuþului angajat de pitici sã ereze comorile confiscate de ticãlosul zmeu care s-a cuibãrit în inima Muntelui Singuratic n-a fost continuatã în anii '70 de "Stãpânul inelelor". Cauzele pot fi multiple. Göncz Árpád, traducãtorul maghiar, a mãrturisit la o întâlnire cu copiii de la Gimnaziul Veres Péter, cã versiunea ungureascã a fost strecuratã cu greu printre furcile caudine ale cenzurii ideologice. Ochiul roºu al lui Sauron ºi flamurile roºii sub care defilau orcii au trebuit sã fie anume explicate pentru ca sã nu fie confundate cu organele informative atotvãzãtoare (care dispuneau de ajutorul a sute de mii de Limbi de Vierme) ori

steagul revoluþionar al partidului.A trebuit ca regizorul Peter Jackson sã se apuce de treabã ºi sã înceapã ecranizarea trilogiei, pentru ca teribila maºinã de bãgat produse pe gât sã-ºi înceapã activitatea ºi în România. RAO International a fost autorizatã sã publice traducerea româneascã. Treaba a fost încredinþatã traducãtoarelor Irina Horea ºi Gabriela Nedelea ºi a fost fãcutã în mare grabã, lucru a prilejuit erori grave ori chiar lipsuri. Nu ne referim numai la faptul cã nu s-au pãstrat sensurile create anterior de Catinca Ralea (care a desemnat "gnomii" vizându-i pe "orci" ºi nu pe "pitici"), nici la faptul cã fraze cheie, precum salutul lui Frodo Baggins la despãrþirea de Gildor Inglorion ("o stea strãluceºte la ceasul întâlnirii noastre"), sunt transcrise dupã ureche, ci la faptul cã toatã Anexa E, care cuprindea tâlcul frumoaselor nume ale ielelor (elfilor) a fost eliminatã, "din motive care þin de ortografia ºi pronunþia specificã limbii engleze". Nu ºtim ce anume a determinat aceastã impietate, o trunchiere inadmisibilã în cazul unui autor care a creat un univers cu limba lui cu tot, un grai strãvechi, dinainte de Babel; e o ciuntire cu care autorul niciodatã n-ar fi fost de acord ºi care i-ar fi apãrut ca o lucrare (p)orceascã.Oricum, cu toate minusurile ei, ediþia RAO International are avantajul cã oferã cititorului român o primã traducere a aventurilor de pe Pãmântul de Mijloc. Cel interesat poate gãsi cu uºurinþã textele originale pe internet ºi face corecþiile necesare. Aici puteþi gãsiun sit românesc, þinut de unul Zaibãr (pe listele de chat veþi gãsi nume mult mai ciudate decât al acestui fan tolkienean), care oferã "The Hobbit" ºi "The Lord of the Rings" în format Acrobat Reader (calitatea reproducerii este excepþionalã, însã mãrimea fiºierelor poate fi prohibitivã pentru internauþii dial-up care folosesc serviciile Romtelecom).Altminteri, eroica noastrã criticã literarã, care citeºte doar prefeþele din cãrþile membrilor Academiei ºi Plaiul cu boi, nu s-a implicat încã în luptele duse de confraþii lor anglo-saxoni. Cãutând pe internet, am fost uimit sã descopãr cã articolele despre "Stãpânul inelelor" prezente pe web se referã doar la filmele lui Peter Jackson, regizor care, dacã în "Frãþia inelului" a manifestat o oarecare supunere ºi adoraþie faþã de opera lui Tolkien, în "Cele douã turnuri" s-a îndepãrtat adesea de la litera scrisã (ba chiar, se zice, l-a fãcut pe Smeagol sã semene cu George W. Bush). Aºa se face cã o operã care se situeazã (ca numãr de exemplare vândute) imediat dupã Biblie, rãmâne în continuare o necunoscutã pentru tinerii cititori români. Preþul prohibitiv, atât al ediþiei copertate cât ºi al celei broºate, a fãcut "Stãpânul inelelor" sã nu intre decât în marile biblioteci ºi într-un numãr de exemplare neseificativ. Grosul tirajului a fost cumpãrat, precum a plãnuit ºi editura, de cei puºi în miºcare de campania publicitarã de lansare a filmului, promoþie gãlãgioasã care i-a deranjat ºi i-a îndepãrtat pe literaþii "cu pretenþii". Cronica lui Laurenþiu Brãtan, publicatã în Revista2, nr. 8/2002, e semnificativã din acest punct de vedere.Românul încã îºi trãieºte groaza ºi nehotãrârea, el n-a pornit pe lungul drum ce duce pe buza ui Osândei ºi n-a aruncat Inelul Suveran forjat de Ceauºescu, cãutat de Nazgulii cãlãri pe maºini cu girofaruri ºi sirene. Suntem încã o þarã supusã Mordorului, înspãimântatã de hoardele ce defileazã sub flamurile roºii ale unui trecut pe care nu-l ºtim învinge ºi pãrãsi. Dar mai avem o ºansã. Câtã vreme în codrii noºtri informatici vieþuiesc iele, ºi oameni ce iubesc cãrr-atât încât le ºtiu pe de rost, ºi pro-scriºi mucaliþi, ºi hobbiþi care nu iubesc aventurile, le duc la bun sfârºit, norocul va fi de partea Binelui, iar Rãul va putea fi învins.

PRO-EMINENÞE: MIRCEA OPRIÞÃ

CÃRÞI NOI PE CREASTA VALULUI

Mircea Opriþã

(Fragment inedit din ediþia a 2-a a volumului Anticipaþia româneascã, în curs de tipãrire la

Editura Viitorul Românesc, Bucureºti)

Ona Frantz (n. 1973) debuteazã strãlucit în roman, cu Sfâºierea (1999), carte complexã, în ciuda aspectului de saga eroico-folcloricã pe care îl imprimã principalul sãu fir narativ. Acþiunea se plaseazã într-un imperiu atemporal, sofisticat, unde Lemur Al ªaptelea, �khaidasul de Sylias�, îºi exercitã funcþia în virtutea prerogativelor conferite de convenþionala sa autoritate feudalã. Dictator absolut, dar nu lipsit de înþelepciune, el are în jur sacerdoþi dubioºi, cohortele disciplinate ºi aparent decerebrate ale soldaþilor, intriganþi obsedaþi de tron, �femei nãscãtoare� ºi alþi servitori ierarhizaþi � figuraþie prezentã, îndeobºte medievalã care se respectã. Toþi aceºtia existã ºi se manifestã în þesãtura durabilã a regu comportament ritualic, sub o etichetã imuabilã, fascinantã în stranietatea ei preþioasã ºi greoaie. O lume a castelor intrate în conflict multisecular, a rãzbunãrilor interminabile, a comploturilor urzite cu artã, a abuzurilor fãcute în numele puterii �khaidatice�, a unor siluiri fãrã scrupule ºi torturi pline de rafinament. Premisa poveºtii este oferitã, aºadar, de basm, însã romanul o dezvoltã nu în sensul de-acum banalizat al celui popular, ci spre complicaþia fascinantã la care ajungea, de pildã, un Frank Herbert într-un efort asemãnãtor de inventare a unui mediu profund artificial, dar coerent. Tot basmului îi aparþin, în fond, portretele desenate în spiritul spectaculosului extravagant, figurile înveºmântate fastuos, interioarele sfidãtoare prin opulenþa lor rãsfrântã în apele îngheþatetrelor nestemate. Însã universul autoarei este, totodatã, ºi unul al implanturilor semiorganice, al celulelor de identificare purtate de fiecare cetãþean sub pielea frunþii, al minþilor �demontate� prin experiment ºtiinþific. Iar tabloul cutremurãtor al chipurilor împietrite în masca ritualã � artificiu în cele din urmã protector, fiindcã nu lasã sã se ghiceasduri sau sentimente, adesea mortale pentru cel deconspirat de propriile-i slãbiciuni � stã alãturi de strategii rãzboinice pentru care prezentul nostru mai are încã de aºteptat.Pe acest fundal compozit, atingând performanþe de arhitecturã barocã, se miºcã, aºadar, personaje numeroase, atinse ºi ele de spiritul complicaþiei. Stilizate excesiv în sensul unei frumuseþi artificiale ºi preþioase (tânãrul Khaidas cu coama sa de pãr bleumarin, ori sarmatrizii cu plete blonde pânã la genunchi, strânse în cozi neverosimile, prin inele vegetale), unele portrete amintesc de performanþe similare ale lui Vladimir Colin. Ele accentueazã caracterul fabulos al universului compus de autoare, dar rãmân, totuºi, ancorate în sfera unei trãiri cãreia nu-i lipsesc bogãþia simþirii ºi profunzimea ideilor. Alte personaje, ieºite dintr-o exploatare abilã a grotescului, sunt ºi ele memorabile, punând în luminã o nesecatã invenþie a amãnuntului dezagreabil ºi teratomorf:

�Uºa se deschise încet ºi Confidentul îºi strecurã pe lângã ea trupul hidos. Ahon fãcu o grimezgust, pe care nu ºi-o putea stãpâni ori de câte ori privea spinarea încovoiatã a Confidentului, chipul sãu pãmântiu ºi mai ales umãrul drept, însemnat de naudru cu o excrescenþã ca un put al unei a treia mâini. Din aceastã pricinã, Invenio Maul nu purta decât haine special croite pentru el, care sã-i înveleascã lejer ºi cocoaºa, ºi umãrul proeminent. De câte ori aa ocazia sã-l priveascã, Ahon îºi amintea cu oroare de ziua când fuseserã împreunã la una dint femeile nãscãtoare cumpãrate de Adul Karavas. Curiozitatea i se transformase în scârbã când duse cu ochii de trupul gol al Confidentului. Ciotul de pe umãr avea o culoare sângerie. Cele douã degete boante tremurau convulsiv ºi erau mereu umezite de o substanþã gãlbuie ºi vâscoasã care mustea prin porii imenºi ai rudimentului de piele.�

Asemenea explorãri ale dizgraþiosului fizic ºi moral vin sã ilustreze condiþia unei societãþi intrate de milenii într-o derivã debusolatã, cu structuri mãcinate de putreziciune, de vicii incorigibile, de violenþã ºi teamã. O imagine de coºmar dantesc amestecat cu extazul în monstruozitate al tablourilor olandezului Hieronymus Bosch îºi întipãreºte profund pecetea asupra lumii pervertite din roman.

�Sala de consilii pãrea dintr-o datã prea mare pentru ei doi. Pe vremuri, îºi aminti Regor, era complet albã, însã Lemur Al ªaselea gãsise cu cale sã-ºi defuleze sexualitatea neîmplinpe acel imaculat sfidãtor pentru el. Sub efectul drogurilor magice, fualzii, creatorii-de-himere, migãliserã un an întreg la fantasmele sângerii ºi violete, ascunzând chipul pereþilor sub imaginea unui bestiar surprins în plinã orgie devastatoare; nuduri de fecioare sfielnice, cu ochii mari ascunºi în spatele genelor neguroase ºi ºerpi cu gurile

cãscate izvorând în mãnunchi din magicul lor triunghi pubian, isadelfi cu pielea vineþie ºi cu unghiile lungi ca sãbiile înfipte în propriii lor ochi ºiroind de umoare ºi sânge, tigri feroce împreunându-se cu copile încã nepârguite, bãrbaþi neranzi înlãnþuiþi, cu zalele încleºtcu ochii ieºiþi din orbite în timpul castrãrii, rãgete, plânsete, urlete de extaz feroce... limbile de foc negru încolþind fiecare imagine ºi prevestindu-i infernul.�

Ona Frantz îºi ramificã povestirea pe mai multe trasee, care, în cele din urmã, construiesc etajele necesare înþelegerii romanului sãu. Un prim nivel este cel al naraþiunii exotice, proiectate în fabulos galactic ºi, simultan, într-un trecut imemorial. Legendarul se întâlneºte aici cu eroicul exaltat din literatura de consum, care creºte din intrigi ºi lasã în urmã munþi de cadavre. Între reperele stabilite, se discutã problema Puterii, a unei puteri depravate sub strãlucitorul ei veºmânt ºi în nesiguranþa perpetuã generatã de însuºi ul sãu totalitar. Perspectiva tronului khaidatic sau, dimpotrivã, într-o abordare revoluþionarã, cea a distrugerii lui iau minþile potentaþilor, generând jocuri duble, capcane, asasinate senine, confruntãri armate. Din fericire, naraþiunea nu rãmâne la acest nivel strict epic ºi aventuros. Ea are ºi o dimensiune misticã, asupra cãreia ne previne însãºi figurarea temei principale în termeni de misticã a Puterii, mai curând decât ca ilustrare în regimul normal al mecanismelor unei societãþi.Veritabilul nivel mistic al cãrþii se dezvoltã însã în jurul copilului Ainatos, prezenþã simbocã, derivatã din sugestiile Apocalipsului creºtin. Ainatos întruchipeazã penetrarea simultanã a Binelui ºi Rãului, ca valori absolute, în unul ºi acelaºi trup. În el se va da lupta finalã dintre Paradis ºi Infern, prezisã ca moment premergãtor sfârºitului lumii. În entitatea sa fragilã ºi-au fãcut loc esenþe originare incompatibile: ºi Iahvas-Dumnezeu, ºi puterea diavoleascã. Un asemenea act de conglomerare cosmicã sacrificã inevitabil natura umanã, producând o continuã retragere a inocenþei, dar ºi disperarea mutã a celui ce se descoperã manipulat de forþe teribile. Nu existã hazard, ci doar predestinare, pânã ºi încãlcãrile limitelor nt înscrise cu literã veºnicã în concepþia ce dominã, în roman, o materie agitatã tumultuos, dub semnul zãdãrniciei. Dislocat fãrã voia sa din condiþia omeneascã, pruncul Destinului va fi transferat, din jocuri obscure, într-o condiþie a cosmicei singurãtãþi. Evident, introducerea unui asemenea rol complicat într-o partiturã ce pãrea sã evolueze în mod suficient sieºi la nivelul �realist�, pur narativ al povestirii, reprezintã o dificultate suplimentarã. Asumându-ºi-o, autoarea o rezolvã însã inspirat, cu fineþe ºi subtilitate. Ilustrarea texlui biblic (devenit, în parafrazã, �Cartea Cereascã a sarmatrizilor�) e infiltratã de sentiment uman bine dozat. Cu cele douã jumãtãþi ale sale, contradictorii, Ainatos ne apare ca o stranie împletire de oroare ºi gingãºie, chiar ºi în ipostaza lui supranaturalã, din ce în mai desprinsã de contingent. Titlul romanului, neaºteptat pentru un text SF, în acest registru mistic îºi gãseºte explicaþia. �Sfâºierea� priveºte mai întâi ruptura brutalã a omulle sale, spre a îndeplini misiuni aflate mult deasupra lui. Sfâºiere este ºi drama celestã a lui Ainatos, în care se confruntã dureros esenþe fundamentale ºi complet antagonice ale Universului. Sfâºiere va fi ºi secvenþa apocalipticã din final, când cuvântul se referã la mea însãºi, devastatã ºi anihilatã � aºa cum pretinde Cartea Cãrþilor � pentru cãderea omului moralã ºi a instituþiilor sale în experiment nereuºit.Acest al treilea nivel al romanului, cel apocaliptic, concentreazã un amestec de concepþie teosoficã ºi figurãri simbolice menite sã-i dea expresivitate ca reprezentare artisticã. Cu tot determinismul strict în regimul cãruia par sã evolueze miºcãrile lumii, sancþiunea divinã nu e lipsitã de impresia unei calme, dar triste seninãtãþi. Ceea ce trimite gândul spre noi începuturi, sub semnul cãrora Creaþia ar urma sã-ºi gãseascã o ºansã mai bunã. Prinnte puþine, dar pregnante, romanul face aluzie la spaþii �clasice�, mitologizate, din �baza de date� a SF-ului: Lemuria, continentele dispãrute, tot atâtea sugestii ale unui început mereu reluat, într-o cãutare neîntreruptã a desãvârºirii.Ignorând cu premeditatã nepãsare orice esteticã punk, cartea îºi dezvoltã un stil potrivit substanþei sale bogate ºi inteligent organizate. Abordãrile ironice nu-i sunt strãine autoarei, dar ele se rezumã la situaþii pretinse astfel de context. Lucrarea în ansamblu ne apare ca opera unei poete de talent, pentru care tratamentul liric nu înseamnã dulcegãrie sau verbozitate metaforicã, ci mai degrabã revelarea unor armonioase, dar dure contururi ale lucrurilor. Ona Frantz are, evident, sensibilitate, însã nu ºi acele marcaje aproape tradiþionale ale �literaturii feminine� � sentimentalism, lirism în exces, militantism sufragetist, exclusivist ºi ostentativ � pe care le întâlnim, în diferite grade, la alte scriitoare consacrate genului (Georgina Viorica Rogoz, Rodica Bretin). Impresionate de realele sale calitãþi literare, voci critice nu au întârziat sã declare Sfâºie

rea drept o apariþie unicã în SF-ul românesc. Dacã nu este strãinã ca substanþã ºi spectacol ede epopeea Dune, romanul are, totuºi, mai multã profunzime în registrul sãu ideatic, acesta din urmã cu preponderenþã filosoficã ºi religioasã. Operã rotundã, cel mai mare accident ce i s-ar putea întâmpla ar fi acela de a-ºi secreta, ca în cazul lui Frank Herbert, derivate epice din ce în ce mai diluate, pe gustul amatorilor de SF repetitiv ºi convenþional.

Împreunã cu Ona Frantz, Florin Pîtea (n. 1971) se plaseazã în fruntea �literaþilor� generaþiei. Lucru cu atât mai de mirare cu cât, dacã materia gen fantasy a Sfâºierii se preta prin însãºnatura ei la o prelucrare cu mijloace literare, semnatarul volumului Necropolis (2001) opereazã efectiv cu teme ºi motive cyberpunk. Traducãtor din scrierile lui William Gibson, Bruce Sterling, Nancy Kress ºi Greg Egan, Pîtea considerã cã �fãrã cãrþile lor viafi mult mai monotonã� ºi îºi aduce propria sa contribuþie la polifonia contemporanã printr-un numãr de povestiri admirabile, compuse în maniera americanilor pomeniþi mai sus. Cum s-a vãzut, ºi alþi nouãzeciºti români s-au aruncat cu febrilitate asupra subiectelor descoperite în labirintul realitãþii virtuale. La mulþi dintre ei plãcerea halucinaþiilor �techno� sauho� este atât de mare, încât apropierea de asemenea trufandale ale tehnologiilor cibernetice refuzã tratamentul artistic, fiindu-i suficientã relaþia nemijlocitã, �purã�, ca o trãirextaticã a efectelor unui drog. Florin Pîtea, în a cãrui povestire de debut (Noaptea cea mai lungã) unii recunosc cea dintâi prozã cyberpunk scrisã de un român, viziteazã domeniul cu o surpinzãtoare voinþã de a-i fructifica produsele �inginereºti� în regim artistic. El îºi cce textele nu spre o rupturã cu realitatea, ci în spiritul unei experienþe �realiste�, al cãrei conþinut, însã, concentreazã substanþa unei verosimile lumi viitoare. Tulburãtoare, lumea aceasta e strãinã de mãsurile cu care tradiþia judecã lucrurile. Surprinzãtor e faptul cã din ea n-au pierit cu totul cãldura sufleteascã ºi spiritul uman.Explorãrii �pe dinãuntru� a universului cibernetic îi lipsesc, aici, aspectele de vertij sufocant din Neuromantul, fiindcã aventura în cascadã a cowboy-ului de consolã se înlocuieºte cu o desfãºurare epicã mai calmã, favorabilã decantãrii unor sensuri omeneºti. Autorul povesteºte �curat�, cu sobrietate, atent la efecte de emoþie ºi culoare. Într-o asemenea abordare cumpãtatã, senzaþionalul apare cumva �îmblânzit�, proiectat în banalitate. Ashton, în Phoenixun Kansar City, bântuie trist strãzile reci ºi murdare ale secvenþei sale de viitor, printre figuri de un teribilism exotic ºi, în fond, insignifiant ca valoare fundamentalã. El nu e un ins cu simþurile castrate. În condiþiile unei lumi fãrã speranþã, idealul sãu se liteazã la puþin, dar puþinul acesta este esenþial. Viaþa îl poartã în derivã, ar putea fi ºi eloi� robotizat, siluetã fantomaticã în peisaj, pe seama cãreia SF-ul comercial sã-ºi dezvolte scenariile convenþionale. Relaþia de o emoþionantã ambiguitate cu un muribund � pentru care Ashton ajunge sã fure, sã cerºeascã ºi chiar sã vrea sã ucidã � reprezintã, bineînþeles, cu tva. Ca personaj, el are �extravaganþa� de a se comporta uman, cu reacþii corect acordate la o lume esenþialmente dezumanizatã.Povestirile din culegerea Necropolis (2001), ca ºi altele neincluse în volum, se dezvoltã, la un anumit nivel al construcþiei, din acumulãri de fapte mãrunte, de gesturi aparent neînsemnate, care descriu însã eficient personajele ºi proiecteazã o luminã vie asupra cadrului imaginat. Pentru consumatorul obiºnuit de SF, a introduce în text pasaje despre vreme reprezintã aproape o impietate, ca ºi a descrie minuþios îmbrãcãmintea cuiva, atunci când nu e compusã din piesele de universalã folosinþã ale combinezonului de astronaut. Florin Pîtea, în schimb, nu se dã înapoi de la astfel de corvezi ale scriiturii, rezervate amãnuntului lipsit de strãlucire. Eroii lui se preocupã de hranã, de somn, de facturi plãtite ºi neplãtite. Tensiunea se acumuleazã treptat în materialul amorf. Lucrãrile au, pe se altã parte, încãrcãtura lor de senzaþional, dar aceasta ni se prezintã într-o permanentãuziune cu elementul concret, cu banalitatea fundamentalã. Personajele pot fi uneori viruºi de reþea întruchipaþi în entitãþi de o inteligenþã diabolicã (precum în Shai Tan), sai vorbitori, din categoria figurilor belicoase întâlnite prin jocurile de computer. În Ancalagon, un orb care mânuieºte sabia ninja cu priceperea samurailor profesioniºti vede lumea prin ochii pãsãrii sintetice pe care o poartã pe umãr. Tânãra Sly din Suburbia face surf printre clãdirile aproape înghiþite de apã ale oraºului Los Angeles, pe sub flash-urile fotografilor japonezi. Cetãþenii unei Românii viitoare sapã ºanþuri echipaþi, pe sub salopetã, cu veste antiglonþ (Plimbarea de dupã-amiazã). În categoria senzaþionalului intrã, apoi, multe elemente din decor, acesta din urmã deloc plat, ci adecvat unei lumi a viitorului ce-ºi afiºeazã într-o deplinã lipsã de pudoare extravaganþele ºi obsesiile. Deasupra coumatorilor indiferenþi, din tavanul unui local atârnã �mii de falusuri din termofibrã tran

slucidã care unduiau lent, creând senzaþia stranie cã sunt pe o pajiºte bãtutã de vânt�. Transtã unei lumi anticipate, imaginea aminteºte de Creangã din povestirile sale �deocheate�. O frizurã din fibre optice implantate pe craniul cuiva face ca purtãtorul sã arate �ca rezultatul împerecherii unei reptile jurasice cu un foc de artificii�. Autorul îºi cultivã umorul cu o degajare remarcabilã. E mult amuzament ironic în povestirile lui, fãrã ca acesta sã deraieze în veninul dens al maliþiei. Aluziile sunt adesea neaºteptate ºi de bun efect comic. Într-o staþie de metrou, o negresã vinde americanilor romane SF est-europene, iar un individ pe nume Messiah locuieºte într-o casã atât de dezordonatã, încât vizitatorul ajunge sã se întrebe dacã stãpânul locului �putea gãsi patul sau masa fãrã hartã�. Plasat pe aþie muzicalã, bustul de plastic al lui Beethoven are �epoleþi de LED-uri care clipeau, indicând intensitatea pistelor sonore. Un ºir de bolduri înfipte în fruntea ºi tâmplele statuetei o fãceau sã arate ca o versiune kitsch a Statuii Libertãþii�. Nici un respect cultural nu existã în aceastã dezinvoltã lume a surogatelor spectaculoase, cãreia autorul îi dã o culoare fascinantã, fãcându-ne-o simpaticã, în ciuda oricãror reþineri ºi prejudecãþi. SF-ul sãucelent dintr-o asemenea manierã comico-ironicã de abordare a lumilor viitoare. Deºi alimentatã masiv cu descripþii ale superficialitãþii consumiste, literatura aceasta nu e deloc superficialã.În mod paradoxal, nu însã ºi inexplicabil, materia epicã a prozelor lui Florin Pîtea e strãbãtuneori de spiritul îndoielii etico-filosofice, cu aplicaþie chiar ºi la domeniul cyberpunk. Acolo unde sefultura se lanseazã orbeºte în tentanta, dar nu foarte diversa ofertã a realitãþii virtuale, autorul, într-un discurs eseistic tensionat, nu ezitã sã punã întrebincomode:

�... ºi ce sens are sã-þi implantezi mufe craniene sau microreceptoare dacã intri în reþea doar ca sã urmãreºti emisiunile guvernamentale necodate, care-þi oferã varianta senzo a peltelii de la televiziune, sau dacã rãtãceºti fãrã sã ºtii unde vrei s-ajungi, ãia de la Asahi Shn au fãcut o statisticã ºi se pare cã mai bine de jumãtate din utilizatori acceseazã reþeaua ca sã se afle-n treabã, ºi anul trecut în reþea s-a ivit Iisus care predica, iar gurã-cascã ãºte strângeau cu miile sã asiste, bunã ºi realitatea virtualã la ceva, mai trist a fost când s-a aflat cã Iisus era produs de un programator de la Apple, ºi programul a fost ºters, pe programator l-a dat în judecatã Vaticanul, iar acum tipul cultivã bumbac la Parchman, ºi nici mãcar n-o fãcuse pentru bani, dar procurorul s-a fãcut cã nu ºtia, poate asta cautã cei ce rãtãcesc, sau oricum ceva asemãnãtor, ceva blând ºi sigur ºi constant într-o lume utotul merge prea tare ºi prea repede, cum s-a întâmplat în America de Vest, la Santa Monica, unde o clãdire a fost demolatã înainte sã fi fost construitã în întregime, tot ºuvoiul ãse schimbãri ce se petrec cu vitezã nebunã, te dezorienteazã ºi te obosesc, iar uneori te întrebi dacã-i folosesc într-adevãr cuiva...�

Asemenea popasuri în meditaþie nu stricã SF-ul, ci dimpotrivã, dau firului sãu epic o contrapondere menitã sã-i aducã partea de senzaþie la nivelul verosimilului ºi al credibilitãþii. Autorul apeleazã însã mai rar la comentariul din culise, lãsând de regulã libere desfãºurãrileiectelor sale. Chiar burduºite de extravaganþã, ficþiunile au plauzibilitate literarã. Personajele sunt creionate economicos, din linii puþine dar pregnante. Tonul relatãrii este surprinzãtor de �uman�, dialogurile conduse interesant, cu replici neaºteptate ºi pauze de efect. Prozele au o desfãºurare secvenþialã, pe douã sau chiar trei paliere ale naraþiunii, armonizate cu grijã. Când doreºte sã demonstreze ceva, autorul o face în minimum de fraze, ceea ce þine iarãºi de literatura veritabilã, contrastând cu prolixitatea dezordonatã a altor compuneri SF. Povestirea ce dã titlul volumului ni se pare cea mai apropiatã de comicul inteligent ºi logica �rece� din Istoriile insolite ale lui Ovid S. Crohmãlniceanu. O premisã aparent banalã în SF (dorinþa fireascã a omului de a-ºi învinge moartea) conduce curând la o veritabilã escaladare a nebuniei cibernetice. Nemulþumitã de tehnica sarcofagelor criogenice, civilizaþia viitoare se transpune treptat în memoria calculatoarelor, continuându-ºi existenþa în spaþiul artificial al informaþiei, prin personalitãþi simulate. În consecinþã, reþeternetului va fi invadatã de �necrosofturi�, impunându-se rediscutarea ºi, mai ales, redimensionarea actualelor reguli de comportament social. Situaþiile imaginate în marginea birocraþiei contemporane au haz, dar ºi justificare logicã. Încadrarea noii realitãþi în �noalitatea� socialã pretinde, astfel, mãsuri juridice uluitoare: legi privitoare la protecþia necrosofturilor, la libertatea lor de miºcare în reþelele publice ºi private, precum ºi obligaþii cetãþeneºti foarte clare (îndeosebi cele legate de sistemul fiscal). Necrosoft

urilor, spre a fi reprezentate echitabil în Parlament, li se acordã drept de vot. �Ca o consecinþã indirectã � se amuzã autorul � titlul de senator pe viaþã s-a transformat, deveni senator pe viaþã ºi pe moarte�. Statutul de inferioritate al necrosofturilor genereazã în campaniile electorale discursuri despre segregaþia dintre vii ºi morþi, cu consecinþe inclusiv asupra proprietãþii limbajului autorizat (în sens de �political corectness�): oamenii nu mai trec în nefiinþã, ci în �necrofiinþã� etc. Escaladarea culmilor absurdului produce enri emise fãrã umbrã de zâmbet, cum le stã bine bunilor povestitori de anecdote memorabile. Prin marºuri de protest ºi greve (în realitatea virtualã, bineînþeles) necrosofturile obþin egalitatea în drepturi cu cei vii, pentru ca imediat diverse organizaþii de tip civic sã militeze pentru integrarea deplinã a viilor ºi morþilor �într-o societate armonioasã�. În t sens, urmeazã a fi abolite legi ce interzic necrofilia, cãsãtoriile mixte ºi dreptul cuplurilor decedate de a adopta copii. Cu timpul, �cetãþenii morþi, dar activi� ajung sã împânzscã ierarhiile Pãmântului, eliminându-ºi concurenþa ºi impunând în chip firesc transformarea cspaþiului în Necropolis. Florin Pîtea îºi construieºte cu abilitate ideile, dezvoltãrile sale logice au inspiraþie ºi cursivitate, iar rãsturnãrile de situaþie (precum o dovedeºte acest transfer al complexei realitãþi sociale a viilor asupra celor decedaþi) sunt subtile ºi imprevizibile, generatoare, la rândul lor, de plãcere esteticã.

PRO-EMINENÞE: Sandu Florea

BENZI DESENATE # Hotelul viselor (continuare din Pro-Scris 13-14 ºi Pro-Scris 15-16 ) # Fortãreaþa (dupã o povestire de Ovidiu Bufnilã)

PRO-GRESII

BOALA VACII GRASE(al doilea simptom)

Cornel Robu

(continuare din numãrul trecut)

Acompaniat cu tromboane, cu claxoane, cu turle ºi sobe, aiurea înþeles ºi aiurea comentat, expus astfel cu inconºtienþã ridicolului ºi deriziunii, unul dintre cele mai bune romane ce s-au scris în science-fiction, Mâna stângã a întunericului (The Left Hand of Darkness, 1969) de Ursula K. Le Guin, s-a transformat din atú în �carte moartã�: un atú forte care, mai bine jucat, putea fi decisiv în dezarmarea atâtor prejudecãþi ºi suficienþe �estete� de noi, la fel de bine înrãdãcinate acum ca ºi pânã mai ieri. Dar cine sã facã acest lucru, pe mcui e lãsatã, pe mâna cui a gãsit cu cale Editura Nemira sã lase asemenea operaþie de fineþe esteticã?Fireºte - fiind vorba de �vaci grase� - pe mâna energicã (oare ºi darnicã, în compensaþie?) a

a priceput în pãstorirea ºi þesãlarea unor astfel de lãptoase animale :�Mã explic: o bãºicã umplutã cu hidrogenul colectat din rumenul vacii va ridica animalul, rupând lanþurile care îl þin, de milenii, legat de pãmânt! Aripile "fotosintetice" se vor adãuga ºi ele la energia de care este nevoie pentru zbor ºi animalul se va deplasa, fãrã muºchi suplimentari ºi fãrã transformarea exageratã a scheletului. Dotate cu bãºici de zbor bine concepute, vacile vor hãlãdui ziua în cer, undeva, deasupra plafonului de nori, pentru a realiza optim fotosinteza, iar noaptea, combinarea efectului de rãcire a hidrogenului cu îngreunarea ugerelor, va readuce animalele Ia sol, pentru muls.� (Virgula dintre subiect ºi predicat aparþine autorului citat - n.n.)�Nu vor fi, probabil, necesare lumini de semnalizare - dar nici nu ar fi greu de obþinut, din punct de vedere al biologiei. Existã, ºtim cu toþii, bacterii care prin conversia chimicã produc luminã, într-o gamã de culori (în unele organisme au ºi fost, de altfel, introduse gene pentru proteine producãtoare de luminã - luciferazã - în scopuri de cercetare ºtiinþificã). Nu va fi greu, deci, sã facem vaca sã emitã luminã roºie în momentul cândsã cârmeascã spre dreapta ºi, sã zicem, o luminã verde pentru celalalt sens.Pe timp de ceaþã, controlul zborului va fi mai greu desigur, dar s-ar putea folosi o frecvenþã de radar ultrasonic (brevetatã dupã lilieci): credem însã cã masa mai mare a vacii (faþã de liliac) ne va impune frecvenþe mai joase - ceea ce va impieta asupra sesizãrii corecte, de cãtre animalul zburãtor, a direcþiei exacte de zbor. ªi aici existã însã o soluþiechiar una simplã: dotarea vacilor cu claxoane.Cãci folosirea unor girofaruri ultra-luminoase, de genul color cu care sunt dotate aeronavele, nu ar merge aici, instalarea pe vaci a unor organe "electrice" de felul celor existente la þiparul electric sau la unii peºti (speciile Electrophorus ºi Torpedo) ar duce la situaþia (atenþie!) ca, curentul electric obþinut sã fie finalizat prin tuburi pulsative cu xenon, purtate, eventual, de zburãtoare între coarne sau în vârful cozii.�Serviciile unui vãcar calificat ºi cu experienþã se impun, de la sine, cãci riscurile nu lipsesc:�Sistemul digestiv al vacii produce o mare cantitate de gaz. De fapt, ºtim cu toþii cã atunci când vacile se hrãnesc cu leguminoase (lucerna, de pildã), presiunea gazului intern le poate fi fatalã (se cunosc cazuri de vaci care au explodat, pur ºi simplu!). Existã, de altfel, chiar ºi o tehnicã chirurgicalã prin care excesul de gaz poate fi eliminat, dar este o tehnicã periculoasã ºi neeconomicã, fiindcã gazul eºapat (mai ales metan) poate exploda în mod spontan, incendiind paiele din staule, distrugând grajduri ºi ferme.�Nu am citat, cum s-ar putea crede, din vreun manuscris inedit al lui Urmuz, recent descoperit, ci dintr-un grav Editorial al revistei Anticipaþia - CPSF, relativ recent (nr. 341, decembrie 1996), sobru intitulat Un proiect practic pentru mileniul IV ºi girat de prestigioasa semnãturã a �directorului onorific�, Alexandru Mironov, nimeni altul decât sagacele exeget sf care-l descoperea - psihanalizabil? - pe Mihail Gorbaciov, �trãdãtorul care învinge�, �politicianul care nu trebuie uitat�, în... �bagajul onal pe care-l port de-a lungul vieþii�, bagaj în care-i îndeasã otova pe �scriitorii de science-fiction�, �aceste Pithii moderne�, �cu adevãrat oracole ale lumii�.Aferim!Acesta e omul al cãrui nume a ajuns azi sã fie sinonim, în România, cu science-fiction! ªi nu lui, în primul rând, ar trebui sã-i fie ruºine.

*

Cât despre calitatea traducerilor de science-fiction apãrute în româneºte - al doilea simptom, cum spuneam, al �bolii vacilor grase� - avem aici o adevãratã tradiþie, de neinvidiat, a contraperformanþelor ºi antimodelelor: traduceri sefulte, vorba lui Voicu Bugariu. Aveam ºi înainte de 1989 adevãrate recorduri în materie de traducere proastã, execrabilã de-a dreptul uneori, dar care, cel puþin, se exersa pe suprafeþe mici, se limita atunci la �cazuri punctuale�, cum se spune azi, la scurta povestiri, celebre de altfel: Reci ecuaþii (The Cold Equations, 1954) de Tom Godwin (Ecuaþiile nemiloase, în Almanahul �Contemporanul�, apãrut în primãvara lui 1989) sau Steaua (The Star, 1955) de Arthur C. Clarke (în Vatra, nr.99 / 1979, sau - altã versiune - în culegerea Nici un zeu în Cosmos, 1985) º.a. Candidatura (�nomination�!) la titlul de �cea mai proastã traducere româneascã a unei povestiri sf� le este, recent, serios ameninþatã, în Jurnalul SF (nr.164 / 1996),

de Lumina altor lumi (sic! de fapt: Lumina unor zile de-altãdatã) (Light of Other Days, 1966) de Bob Shaw. În toate aceste cazuri, ºi în multe altele încã, regãsim în toatã spleoarea ei aceeaºi cârpãcealã penibilã ºi iresponsabilã care mãcelãreºte fãrã milã texte superbenite �clasice�, în aºa hal cã nu mai rãmâne din ele decât o gângãvealã oligofrenã, o insultã lbii române, dar ºi la adresa unor capodopere (pentru cã efectiv este vorba, nu o datã, de adevãrate capodopere ale genului), asasinate ºi servite ciulama publicului românesc sefult.Toate aceste falnice virtuþi le vor vedea însã ridicate la pãtrat, la cub ºi la teseract abia anii '90, pentru cã abia acum intrã cu brio în scenã (pe pãºune, adicã, pe islazul comunal al sf-ului românesc) plãvanele �vaci grase�, ponderoasele, planturoasele ºi voluminoasele traduceri în serie, marile bovine ºi bubaline ale traducerilor proaste, poliglotele dar agramatele ierbivore, rumegãtoare ºi bãlegãtoare, revãrsându-ºi pe ample suprafeþe de rom ºi de trilogie incompetenþa lingvisticã ºi contraperformanþa literarã. Grajduri ºi staule întse pe sute ºi pe mii de pagini, podite ºi podidite de un bãlegar verbal neasanat, nerânit redacþional de nimeni, de nici un onor �consilier literar�, �consultant de specialitate� ori simplu angajat editorial, simplu �redactor de carte�, resping pânã ºi pe cel mai binevoitor vizitator, pe cel mai rãbdãtor cititor, descurajeazã pânã ºi cel mai zootehniceºte aseptic interes. Un singur caz, cules cu penseta dintre multele posibile (în rest, sã mai rãmânã de rânit ºi pentru viitorii virtuali �cronicari ai traducerilor�, care deocamdatã nu ea se îndeamnã la lucru ºi a cãror acþiune de igienizare îºi face azi simþitã lipsa atât de acHelliconia (1982-1985) de Brian W. Aldiss este una dintre cele mai renumite trilogii de science-fiction, din care au apãrut în româneºte, la Editura Dante din Craiova (anul apariþiei neprecizat, deductibil 1995) primele douã volume: Helliconia - primãvara (Helliconia Spring, 1982) ºi Helliconia - vara (Helliconia Summer, 1983); în treacãt fie spus, n-ar fi sunat mai bine, în româneºte, Primãvarã pe Helliconia ºi Vara pe Helliconia?Dar nu aceasta e nenorocirea, ci gravul prejudiciu pe care traducerea - catastrofalã! - îl aduce însãºi ideii de science-fiction: dacã rãuvoitorilor ºi dispreþuitorilor le mapsea o dovadã cã �sf-ul e o porcãrie�, acum o au! Pânã ºi lipsa de prejudecãþi cea mai ireproºtaºamentul aprioric al adeptului de mai înainte convins, predispoziþia lui spre bunãvoinþã ºi indulgenþã �în alb�, atracþia cea mai genuinã ºi necondiþionatã - dau înapoi în faþa dezolãriiepresibile pe care le produce un astfel de moloz verbal, un astfel de rebut elefantesc, un astfel de deºeu metabolic nu de vacã, ci de elefant, incredibil mai întâi prin chiar faptul cã existã, cã se lãfãie pe aproape nouã sute de pagini, incredibil apoi ºi prin evidenþa cã ºi-a gãsit drum spre tipar ºi spre girul unei edituri. Cãci ambele volume etaleazã cu emfazã o pretinsã asistenþã profesionalã asiguratã de un �consilier literar� en titre aiturii (Daniel Cristian Dumitru), consilier care însã nu-i ºtie consilia pe traducãtori (Elena Daniela Radu, respectiv Mihaela ºi ªtefan Dumitraºcu) nici mãcar în privinþa celor mai elementare norme ºi uzanþe ale limbii române, începând cu interdicþia absolutã de a pune virgulã între subiect ºi predicat. Solidar, toþi ca unul, �au fãcut-o de oaie� (recte �de vacã�).Nu numai în acest caz, ci în general, în traducerile româneºti de science-fiction, timpurile verbale se amestecã haotic, se substituie la întâmplare ºi se confundã bezmetic. Regimul persoanei a III-a a perfectului simplu, de exemplu, instrumentul narativ prin excelenþã, consacrat ca atare în tradiþia literarã româneascã (dar, atenþie, nu ºi persoanele II-a ale aceluiaºi perfect simplu: acestea nu mai sunt formule narative, ci doar simple forme dialectale), aºadar regimul narativ al perfectului simplu este sistematic confundat cu regimul, mai delicat, întrucât mai nuanþat, mai elastic ºi mai complex, al perfectului compus; ºi exemplele abundã: nu e loc aici pentru citate mai ample, dar oricine poate deschide la întâmplare, la orice paginã din cele 430 câte numãrã, romanul Helliconia - primãvara, în Helliconia - vara (447 p.) �recolta� fiind, ce-i drept, mai slabã, dar totuºi substanþialã.Dupã cum, iarãºi ca tendinþã generalã în traducerile de science-fiction, prepoziþia �de�, atâtventã, de productivã ºi de performantã analitic în româneºte (mai compensând astfel ceva din iptitudinea ereditarã a limbii române, ca a oricãrei limbi romanice, în materie de formare sinteticã a cuvintelor prin compunere), acest factotum care este �de�, aºadar, apare sistematic substituit cu �din�, în atributele substantivale ce exprimã compoziþia sau materia constitutivã. Abia deschidem Helliconia - primãvara, ºi iatã ce putem citi :�Yuli avea ºapte ani ºi era, de fapt, un om matur, când s-a cuibãrit cu tatãl lui într-un adãpt din piele [...]. Dupã o vreme de dat din picioare ºi din mâini, când aerul se umpluse deja de vaporii respiraþiei lor, s-au retras din nou în adãpostul din piele, sã aºtepte.� (p

p. 8 - 9). Nu ºtim dacã va mai veni vreodatã acea frumoasã �vreme de dat din picioare ºi din mâini�, nu nici dacã Yuli ºi tatãl lui nu sunt cumva niscaiva microorganisme sau, cel mult, niºte purici sau cãpuºe care s-au cuibãrit ºi ei/ele, cum au putut, în �adãpostul din piele�, în cutdin epiderma rugoasã a vreunui bivol, sau bizon, sau yelk, sau biyelk, sau phagor, creaturi exotice care apar ºi ele în text; ne dumirim cã nu e vorba decât de un banal �cort de piele� (sau �cort de piei�) când, ceva nai încolo, dãm ºi peste un �guler din piele� (p., ºi peste �cizmele din piele� (tot 37), apoi peste o �oalã din bronz� (18) ºi un �coif din brz� (37), o �perie din pene� (33), o �fortãreaþã din lemn� (23), �adãpostul din granit� (25), coteþele lor din zãpadã� (26) º.a.m.d. Sporadic, avem parte, ce-i drept, ºi de normalitate: �vasul de bronz� (13), �blocuri de piatrã� (22), �crustã de gheaþã� (23). �morman de zãpadã� (27)piatrã� (29), �fâºia de piele� (29). Ne îngroapã însã, definitiv, avalanºa obiectelor �din piale înguste din piatrã� (42), �zeul din piatrã� (42), �statuia zeului, cu fruntea latã, cu ochimari, din piatrã� (42), �ochii negri din piatrã� (33), �mobilã detaºabilã din piatrã� (47): �Cmobilatã cu mobilã detaºabilã din piatrã, acoperitã cu scoarþe colorate. Era luminatã de o lamublã, aºezatã pe un suport din fier. Doi oameni stãteau la o masã din piatrã� (48). Neaflându- pe planeta Helliconia, la Pannoval, ci pe planeta Terra, la Bucureºti, �Crucea din piatrã� lipseºte, evident, din inventar.Dar nu trebuie sã cãutãm prea mult, ºi la alþi traducãtori, mai experimentaþi, pentru a gãsi ltot pasul astfel de contondente ºi agasante obiecte, astfel de �ceva din ceva�; aºa încât nu ne mai rãmâne, spre edificare, decât sã ne �întoarcem la clasici� (la clasicii literaturii ºii limbii române, bineînþeles, doar despre limba românã e vorba, ea e �limba-þintã� a traducerie treci codrii din aramã, de departe vezi albind / ªi-auzi mândra glãsuire a pãdurii din argint. / Acolo, lângã izvoare, iarba pare din omãt�... [Cãlin (file din poveste)] Sau, ca sã trecem de la Eminescu la Arghezi: �Cu trupul tãu din catifea, / Ce tremurã de fin ce-i, / îmi aminteºti de ochii din cafea, / Din genele Ilincei� (Puþin); �Un om din sânge ia din pisc noroi� (Ex libris); �Par, el din bronz, ºi vitele-i din piatrã� (Belºug); �Sufletul meu din piscuri mari din piatrã� (Inscripþie pe un portret). Sau la Bacovia: �Dormeau adânc sicriele din plumb, / Si flori din plumb ºi funerar vestmânt - / Stam singur în cavou... ºi era vânt... / ªi scârþâiau coroanele din plumb� (Plumb); �Copacii rari ºi ninºi par din c(Amurg de iarnã); �Potop, cad stele albe din cristal� (Singur); �Încet, cad lacrimi roze, din cristal� (idem); �Amurgul pe lebede pune culori / Din sinealã, din aur, din sânge� (Amurg antic). ª.a.m.d. Pe când o amplã acþiune de reeditare, în acest spirit, a clasicilor? Sugerãm, cu aceastã ocazie, Editurii Dante din Craiova ºi reeditarea reportajelor lui Geo Bogza din vol. Þãri din piatrã, din foc ºi din pãmânt (1939): Munþii Apuseni - Þara din pirã, Cadrilaterul - Þara din foc, Basarabia - Þara din pãmânt... Noroc, cel puþin, cã un titlu precum Cheia de sticlã aparþine unui cunoscut roman poliþist (de Dashiell Hemmett); altfel, dacã din întâmplare ar fi aparþinut unui roman sf, cum am fi scos Cheia din sticlã?Mai existã, desigur, atâtea alte stridenþe ºi paraziþi care revin cronic ºi zgârie urechea în aducerile româneºti de science-fiction; ar mai fi de discutat, de exemplu, despre diferenþa de regim gramatical ºi stilistic dintre �a spune� ºi �a zice�, dintre �oarecare� ºi �oorme care, ºi ele, se substituie la întâmplare ºi entropizeazã limba românã în aceste traducer ar mai fi - last but not least - epidemia mimetismelor ºi decalcurilor lingvistice dupã limba englezã (�americanã�), care ne fac cadou o limbã românã de plastic ºi de nylon. ª. Poate cu o altã ocazie. Acum, în puþinul spaþiu care-a mai rãmas, trebuie sã ajungem ºi la niºte concluzii.Avea dreptate Voicu Bugariu, o perfectã ºi tristã dreptate: de cele mai multe ori improvizatã ºi incompetentã, lipsitã de simþul ºi de harul limbii române, lipsitã nu o datã chiar o elementarã corectitudine lingvisticã ºi de culturã filologicã, traducerea devine repede din necalificatã descalificantã, reuºind sã compromitã cartea tradusã, s-o aplatizeze ºi s-o afonizeze, oricât de pregnant s-ar reliefa ºi oricât de genuin ar suna în original. Existã - ºtim cu toþii ºi nu mai e nevoie sã pledeze cineva ca sã ne convingã - existã valori de prim rang ºi în science-fiction, existã ºi aici cãrþi de primul raft (exemplele de mai sus nefiind, nici pe departe, singurele posibile); dar cum ar putea fi convinºi de acest lucru ºi cei care nu sunt de-mai-nainte convinºi (aceasta fiind adevãrata mizã a jocului, dacã ºi jucãm la mizã mare), cum ar putea fi dezarmaþi detractorii, dispreþuitorii ºi derâzãtosteþi� ai literaturii sf (faunã snoabã prea-bine-cunoscutã, din pãcate!) - atunci când ratãm pcaziile cele mai clare, atunci când tragem în vânt pânã ºi cel mai decisiv glonte pe care-l pãstram pe þeavã? (Ca în cazul, discutat mai înainte, al romanului Mâna stângã a întunericuluiUrsula K. Le Guin, dar, pânã la un punct, ºi în cazul trilogiei lui Brian W.Aldiss, Hell

iconia.)Mutatis mutandis, ne întâlnim din nou aici, unde nici nu ne aºteptam, cu paradoxalul blestem post-decembrist care face ca oameni ce nu s-au compromis �înainte�, când �era greu�, sã se compromitã acum, când, se presupune, �e mai uºor�. Întregul science-fiction se aflã acumla noi, în aceastã deplorabilã situaþie: �cauza� literaturii sf, eroic apãratã altãdatã în conege, e pe cale sã fie cu adevãrat compromisã tocmai ºi de-abia acum, sub ochii noºtri; n-au murit atunci de inaniþie �cela ºapte vaci slabe�, dar sunt pe cale sã moarã acum de indigestie ºi supra-alimentaþie, supra-ponderalele �vaci grase�, slobozite, în cirezi editoriale pe pãºunea româneascã a sf-ului.Fascinaþia fructului oprit ºi de la distanþã râvnit, pe care atâtea decenii de �secetã� n-au rs-o volatilizeze, sau mãcar s-o atenueze (ba tocmai dimpotrivã), aroma fructului în sfârºit permis e pe cale sã se volatilizeze în mâna noastrã, în care þinem acum cãrþi la care altãda n-am fi îndrãznit sã visãm� etc. etc. Ce sclipea atunci, din depãrtare, atât de enigmatic ºi fascinant, unde e acum acea forþã de atracþie atât de irezistibil seducãtoare, atât de inepuizabil promiþãtoare? Ce s-a ales, unde s-a volatilizat aroma fructului oprit, acum, când ne putem înfrupta din el în voie? Sã fie doar un banal ºi arhi-uzat efect psihologic? Sã fie doar decalajul registrului de funcþionare al celor cinci simþuri, sã fie fenomenul �departelui�, conform cãruia �ce þi se dã jigneºte 'ntotdeauna / ce þi s-aratã: floare, trau vin� (cum spune poetul)? Posibil sã fie câte ceva din toate acestea, ºi din altele încã, dar printre aceste �altele� trebuie neapãrat sã avem in vedere o împrejurare asupra cãreia putem acþiona, o împrejurare atât de banalã ºi de evidentã cã aproape nici nu ne vine s-o luãm eamã.ªi, cu aceasta, doftoriceala noastrã veterinarã ajunge ºi la cel de-al treilea simpton al �bolii vacilor grase�.Belºugul fãrã opreliºti al cãrþilor de science-fiction ce prosperã azi pe piaþa româneascã risrdã fascinaþia ºi forþa de atracþie de altãdatã, riscã sã nu mai aibã nici un gust, nici o aro o mireasmã dintr-o cauzã incredibil de simplã: pentru cã editurile noastre publicã numai romane (ºi cicluri de romane), dar deloc culegeri de prozã scurtã, antologii de povestiri ºi nuvele. ªi este o constatare la fel de banalã, un fapt de ordinul evidenþei ºi o idee de largã circulaþie, cã sf-ul nu este, funciarmente, o literaturã de romane, ci o literaturã de povestiri, de short-stories.Dar despre acest simptom ºi despre etiologia lui, mai pe larg în numãrul viitor.

(1995, 1998)

NOILE SISTEME DE ARMAMENT ALE SECOLULUI XXI (1)

Stanislaw Lem

Cu puþin dupã atacurile cu arme atomice care au distrus Hiroshima ºi Nagasaki, savanþii americani au înfiinþat o revistã cu titlul Bulletin of the Atomic Scientist. Pe coperta magazinului figura un ceas ale cãrui ace indicau ora doisprezece fãrã zece minute. ªase ani mai târziu, dupã prima testare încununatã de succes a bombei cu hidrogen, minutarul a fost mutat cu cinci minute înainte, iar când Uniunea Sovieticã a intrat în posesia armei termonucleare, acul cel mare a mai parcurs încã trei minute. Mai e posibilã doar o singurã mutare, dupã care civilizaþia va lua sfârºit. Precum scrie ºi în antetul publicaþie ONE WORLD OR NONE, o singurã lume ori nici una. Adicã, ori se va realiza unitatea de vederi ºi lumea va scãpa, ori nu se va realiza ºi atunci omenirea se va distruge fãrã putinþa de a scãpa.Nici unul dintre oamenii de ºtiinþã cunoscuþi ca �pãrinþii bombei atomice� n-a crezut cã pacearãmâne netulburatã (neglijând conflictele regionale, purtate cu arme convenþionale) pânã la sftul secolului, în vreme ce pe cele douã þãrmuri ale oceanului numãrul armelor atomice a sporit necontenit, iar rachetele balistice din ce în ce mai precise au ajuns sã cuprindã din ce în ce mai multe focoase doldora de plutoniu ºi tritiu. Perfecþionarea armelor atomice a schimbat cunoscuta doctrina a lui Clausewitz (rãzboiul nu reprezintã altce

va decât continuarea politicii cu alte mijloace), întrucât de aceastã datã forþa a fost înlocuitã de ameninþarea cu recurgerea la forþã. Aºa a luat fiinþã doctrina descurajãrii reciproce, botezatã ulterior drept echilibru de forþe - niºte forþe înfiorãtoare. Guvernele americane care s-au succedat au promovat acest concept, denumindu-l cu tot felul de acronime. Unul dintre ele a fost MAD (Mutual Assurance Destruction = Distrugere reciprocã garantatã), derivatã din Second Strike Capability (adicã marea putere atacatã prima datã dispunea de mijloacele necesare ca sã dea o replicã nimicitoare). Glosari de termeni ai distrugerii s-a îmbogãþit ulterior ºi cu alte cuvinte. El a ajuns sã cuprindã termeni precum �All Out Strategic Exchange� (adicã extinderea nelimitatã a loviturilor atomice) ori ICM (Improved Capability Missile, rachetã cu capacitãþi îmbunãtãþite), MIRV (Multiple Independently Targeted Reentry Vehicle, un vector capabil sã transporte mai multe focoase, capabile fiecare sã loveascã þinþe situate în diferite locuri); PENAID (Penetration Aids, ce genereazã rachete sau þinte false, pentru derutarea radarelor inamice); WALOPT (Weapons Allocation and Desired Ground-Zero Optimiser) sau MARV (Manoeurvrable Reentry Vehicle), adicã niºte proiectile care pot pãcãli apãrarea ºi ocoli rachetele îndreptate împotriva lor, iar apoi sã ajungã la þintã (cu o precizie de 20 km) sau altele.Un element cheie a devenit problema timpului ºi a competenþei în recunoaºterea unui atac cu rachete; eu, oricât m-aº strãdui, n-aº reuºi sã vã înºir ºi sã vã explic invazia de nestãvnilor tehnici legaþi de acest subiect.De fiecare datã când echilibrul s-a destrãmat, a sporit riscul unui rãzboi atomic, dar degeaba pãrþile aflate în confruntare s-au strãduit sã pãstreze egalitatea cu orice preþ, chestiunea unui verificãri internaþionale s-a împotmolit de fiecare datã când au fost iniþiate tratative în acest domeniu.Motive s-au gãsit din belºug. Autorii �Noilor sisteme de armament� le împart în douã categorii. Prima s-ar referi la perpetuarea modului tradiþional de a gândi în politica internaþionalã. Practicile obiºnuite din acest domeniu se bazeazã pe dictonul: glorificã pacea, dar fi întotdeauna pregãtit de rãzboi, adicã echilibrul de forþe existã doar pentru a fi tulburat, deoarece scopul final este obþinerea supremaþiei. A doua categorie cuprinde niºte factori independenþi de gândirea umanã, fie ea politicã ori apoliticã, care se referã la gradul de dezvoltare a celor mai importante tehnologii militare.Toate posibilitãþile de perfecþionare ale armelor au fost imediat aplicate dupã identificare, pe principiul: �dacã n-o facem noi, vor profita alþii�. Din aceastã cauzã ºi doctrina rãoiului nuclear a cunoscut mai multe variante. Dacã într-o vreme s-a vorbit despre conflictele atomice limitate (sã remarcãm amãnuntul cã nimeni nu ºtia ce ar oferi garanþia limitãrii), ulterior s-a dorit distrugerea totalã a inamicului (în vreme ce învingãtorul lua ca ostatecã întreaga populaþie din þara vrãjmaºã), deºi au fost ºi perioade în care eforturileconcentrat pe distrugerea potenþialului economico-militar al adversarului.Elaborarea noilor arme se ghideazã tot dupã regulile bazate pe strãvechiul principiu al �sabiei ºi scutului�. Construirea neîncetatã de silozuri tot mai puternice pentru rachetele balistice reprezenta �scutul�, iar �sabia� care ar fi trebuit sã strãpungã aceastã barierãonstituit-o precizia tot mai mare a proiectilelor, iar ceva mai târziu capacitãþile suplimentare de determinare automatã a poziþiei þintei ºi de manevrare. Pavãza submarinului nuclear era însãºi marea, iar �sabia� torpila inteligentã, înzestratã cu cele mai sofisticate strumente de mãsurã, care trebuia sã descopere vasele inamice la orice adâncime s-ar fi aflat.Dezvoltarea tehnicii de apãrare a plasat pe orbite circumterestre spioni electronici , astfel încât ochii atotvãzãtori ºi pãtrunzãtori ai cercetaºilor sã poatã identifica o racn clipa lansãrii, va sã zicã a creat un �scut� care a avut nevoie de un tip nou de �sabie�, de �satelitul ucigaº�, ca sã fie strãpuns, fie prin orbirea sateliþilor defensivi �spioni� cu ajorul unui laser, fie prin distrugerea rachetelor pornite în cursã ºi detonarea focoaselor nucleare cât timp se aflã dincolo de atmosfera terestrã cu ajutorul unui tun-laser de mare putere.Dar în zadar au fost investiþi sute ºi miliarde de dolari pentru a purta conflictul tot mai sus, pe trepte superioare, nimeni nu a reuºit sã obþinã superioritatea absolutã, care sã asigure securitatea totalã ºi care sã fie un atu de o valoare inestimabilã în plan strategic. Aceasta din douã motive, total diferite, absolut independente una de cealaltã.În primul rând, toate noile investiþii ºi inovaþii nicidecum n-au mãrit, ci dimpotrivã, au micrat atât siguranþa atacatorului cât ºi a apãrãtorului. Securitatea lor a fost subminatã deoarece numãrul veºnic crescãtor al diferitelor sisteme terestre, marine, aeriene sau cosmi

ce din fundal a dus la o funcþionare din ce în ce mai complicatã a superputerilor, întrucât randamentul de funcþionare a tehnicii militare a depins de credibilitatea informaþiilor schimbate între diferitele pãrþi ale sistemului, care ar fi trebuit sã asigure armonizarea optimã a potenþialelor distrugãtoare.Ori sistemele complexe, fie ele industriale sau militare, biologice sau tehnice, care prelucreazã informaþii ori materii prime, sunt caracterizate de lipsa de securitate în funcþionare, iar aceastã nesiguranþã sporeºte direct proporþional cu creºterea elemenlor ce constituie sistemul. Dezvoltarea tehnicii militare a dus la crearea unui paradox aparte: pe mãsurã ce s-au lansat pe piaþã arme din ce în ce mai perfecþionate, întâmplea, ceva imposibil de calculat cu precizie, a cãpãtat un rol decisiv în utilizarea lor.Problema nu era una oarecare, ci una esenþialã ºi a cerut o analizã amãnunþitã, deoarece, la urma urmei, ºi savanþilor le-a trebuit ceva timp pânã când ºi-au dat seama cã structurile complicate sunt supuse hazardului, iar aceastã dependenþã nu trebuie niciodatã ignoratã. Ca sã înlãre defectele de funcþionare ale unor astfel de sisteme, inginerii le-au mãrit neîncetat, fãrã mãsurã, posibilitatea de funcþionare ºi capacitatea de rezistenþã: au stocat rezerve ergetice importante (soluþie aplicatã în cazul primei navete spaþiale americane, Columbia Space Shuttle); au dublat ori chiar au mãrit de patru ori dispozitivele ce lucrau în paralel; astfel se explicã de ce la bordul primei navete au fost instalate patru computere de bord, pentru cã dacã ar fi existat doar unul ºi s-ar fi defectat, consecinþele ar fi fost dezastruoase. Erorile de funcþionare nu vor putea fi niciodatã excluse în totalitate. Dacã un sistem cuprinde milioane de componente ºi fiecare element are o ºansã dintr-un milion sã se defecteze, atunci funcþionarea ansamblului va fi cu certitudine perturbatã, mai ales dacã ea depinde de funcþionarea perfectã a tuturor subansamblelor.Organismele animalelor ºi animalelor cuprind miliarde de unitãþi esenþiale ºi totuºi funcþionarea lor nu ridicã semne de îndoialã: viaþa reuºeºte sã þinã în frâu fenomenul. Dar cum? Speciabesc despre sistemele sigure alcãtuite din componente nesigure. Evoluþia naturalã a recurs la o sumedenie de tactici ca sã excludã funcþionarea defectuoasã ºi ca sã micºoreze vulnerabilitatea organismelor vii: le-a dãruit posibilitatea de regenerare, le-a înzestrat cu organe de rezervã (aºa se explicã de ce avem doi rinichi în loc de unul; cum poate sã dirijeze eficace procesele chimice din corp un ficat pe jumãtate distrus; de aici mulþimea de vene ºi artere din sistemul circular plasate în paralel) ºi a împrãºtiat centrele care conduc activitãþile somatice ºi psihice. Aceastã din urmã strategie a provocat o sumedenie de dureri de cap neurochirurgilor, care nu reuºeau sã înþeleagã, cum de e în stare sã funcþioneze un creier serios avariat, în vreme ce calculatoarele se opresc la cea mai micã defecþiune. Simplã dublare a centrelor ºi a componentelor, soluþie standard utilizatã de inginerii din secolul XX, a dus la apariþia unor însãilãri absurde: dacã se dorea trimiterea unei sonde automate cãtre una dintre planetele îndepãrtate, atunci, dupã sistemul folosit la navetele automate, dacã s-ar fi montat mai multe calculatoare de bord, numãrul lor ar fi trebuit sã fie în jur de patruzeci-cincizeci (din cauza duratei mari a cãlãtoriei), dar atunci nava n-ar fi fost guvernatã de o �programare liniarã�, ci pe baza �votului democratic�, adicã în cazul în care datele unora dintre calculatoare ar fi diferit de cele iniþiale, atunci s-ar fi cuvenit sã fie considerate drept corecte cele care ar fi considerate drept corecte de majoritatea calculatoarelor. Din pãcate, acest tip de parlamentarism ingineresc ar da naºtere unor giganþi care întâi ºi întâi ar da naºte defectelor caracteristice democraþiei: poziþii, rezolvãri ºi acþiuni contradictorii, total opuse. Poate cã unii ingineri ar considera cã au instalarea democraþiei ar creºte fiabilitatea sistemului; dar implicit, acest lucru traseazã o serie de limite.Precum opineazã specialiºtii secolului XXI, ar fi trebuit mai demult sã începem sã învãþãm de reaþiile rezultate în urma evoluþiei biologice, care dovedesc prin viabilitatea lor multimilenarã eficacitatea câte unei strategii inginereºti optime. Organismele vii nu sunt guvernate nici de un �centralism non-totalitar�, nici de �pluralismul democratism�, ci de o strategie mult mai complicatã, pe care o putem numi doar în urma unei simplificãri radicale drept un compromis între concentrarea ºi dispersarea centrelor de comandã.În vremea asta, cursa înarmãrii fãrã de sfârºit de la finele secolului XX a fãcut sã sporeascãtenit numãrul de factori supuºi hazardului. Acolo unde înfrângerea e despãrþitã de ore (sau zile) ºi kilometri (sau sute de kilometri) de victorie, adicã acolo unde orice greºealã de comandã poate fi recuperatã prin aruncarea în luptã a trupelor de rezervã, manevre evaziv

e ori o contraofensivã, acolo contribuþia întâmplãrii poate fi redusã considerabil.Însã acolo unde efectul câte unei manevre militare depinde de micromilimetri ºi nanosecunde, pe câmpul de luptã apare un nou zeu al rãzboiului, stãpân al vieþii ºi al morþii, un uriaut din caracterul statistic al lumii subatomice: întâmplarea. Dacã se va construi cel mai rapid ºi mai perfect sistem, el va ajunge sã fie supus relaþiilor de incertitudine formulate de Heisenberg, stare de fapte imposibil de surmontat, deoarece este o caracteristicã generalã a materiei. Computerele de apãrare care vor îndrepta sateliþii de observaþie ori razele de laser cãtre focoasele nucleare ale rachetelor ofensive nici mãcar nu trebuie sã de defecteze. Pur ºi simplu, dacã impulsurile generate de sistemele defensive întârzie doar cu o milionime de secundã faþã de impulsurile similare ale sistemelor ofensive, soarta luptei finale va fi decisã, întocmai ca la o extragere LOTO, de noroc. Fãrã ca sã ia în calcul realitatea, marile puteri adversare au dezvoltat douã strategii cu totul opuse: în mod simbolic, am putea sã le numim drept strategia preciziei ºi cea a ciocanului. Drept ciocan, slujea necontenita mãrire a numãrului de focoase nucleare, iar precizia chirurgicalã reprezenta strãduinþa de a identifica ºi de a distruge în timpul zborului încãrcãturile de acest tip. Factorul întâmplare era compensat de aºa-numita �loviturã a mâinii moarte�, inamicul trebuia sã ºtie cã va pieri chiar ºi în cazul în cavinge, deoarece statul complet distrus era totuºi în stare sã producã automat, printr-o contraloviturã postumã, o catastrofã care ar fi fost totalã ºi nu va alege pe nimeni. Deci, aceasta a fost direcþia principalã în care a evoluat cursa înarmãrilor, rezultatul nedorit de nici una dintre pãrþi ºi pe care a încercat în zadar sã-l evite.Ce face un inginer, când doreºte sã reducã la minimum posibilitatea ca un sistem foarte mare ºi deosebit de complicat sã se defecteze din întâmplare? El face un numãr de experimente ºi se strãduieºte astfel sã identifice punctele vulnerabile cele mai evidente. Atât doar cã �sistemul� format din rachetele lansate de la sol, din aer sau de sub apã, din sateliþi, rachete de ripostã, tot felul de centre de comandã sau de transmisie de pe Pãmântul pârjolit de un rãzboi atomic, �complexul� format din uscat, mare ºi spaþiul cosmic, care ar rezulta în urma valurilor de atacuri ºi riposte nucleare, ansamblul gigantic de forþe ce se anihileazã reciproc nu poate fi �testat�. Nu existã nici o rutinã ori o imagine simulatã pe calculator care sã poatã reda consecinþele efective ale unui astfel de conflict mondial.Sistemele noi de armament ce s-au succedat au fost caracterizate de creºterea vitezei operative; prima datã, s-a scurtat timpul în care puteau fi luate decizii operative (inamicul trebuie lovit ori ba? dacã da, atunci unde? cum? ce forþe e recomandabil sã fie pãstrate în rezervã? ce riscuri pot fi asumate?) ºi aceastã accelerare a ritmului iarãºi a adus în discuþie contribuþia întâmplãrii, care e imposibil de cuprins într-o ecuaþie.te cuvinte: �sistemele uimitoare de rapide sãvârºesc greºeli uimitor de repede�. Acolo unde o fracþiune de secundã hotãrãºte viaþa sau moartea unei regiuni întinse, a unei uriaºe metropo, a unui complex industrial sau a unei flote întregi, este imposibil de obþinut certitudinea din punct de vedere strategico-militarã, adicã nu se mai poate stabili diferenþa între victorie ºi înfrângere. În concluzie, cursa înarmãrilor ar fi târât omenirea cãtrerie á la Pyrrhus.Pe câmpurile de luptã de odinioarã, unde odinioarã se înfruntaserã cavalerii înzãuaþi ºi infanluptase corp la corp, acum hazardul devenise stãpân asupra vieþii sau morþii. Mulþumitã componentelor electronice introduse în logica computerelor, de aceastã datã întâmplarea decidea asupra sorþii unor întregi popoare ºi armate.În al doilea rând - ºi era un fenomen singular - armamentul de tip nou, perfecþionat, apãreau atât de repede de pe mesele proiectanþilor, încât industria s-a aflat tot timpul în întârziere cu realizarea lor. Instrucþiunile, apropierea de þintã, camuflarea, sistemele de dirijare, menþinerea sau întreruperea liniilor de comunicaþie, distrugerea armamentului convenþional (dacã nu cumva ºi aceastã noþiune a devenit anacronicã ºi înºelãtoare) - toate a au devenit perimate înainte de a intra în producþia de serie ºi trimiterea lor pe front.De aceea, în anii '80 s-a întâmplat de mai multe ori cã a trebuit susperndatã producþia celor mai noi tipuri de avioane de vânãtoare ºi bombardament, a rachetelor de croazierã, a rachetelor de apãrare, a sateliþilor de cercetare sau ofensivi, a submarinelor, a bombelor ghidate cu laser, a dispozitivelor radar sau sonarelor. Din cauza vitezei cu care se apãreau, prototipurile au ajuns sã fie trimise la fiare vechi, în jurul planurilor de înarmare s-au stârnit polemici politice aprinse ce au blocat capitole de buget ºi importante resurse umane, deoarece ultimele inovaþii nu numai cã erau mult ma

i scumpe decât precedentele, dar multe dintre ele trebuia contabilizate de la început la capitolul pierderi. Se pãrea cã procesul nu se va termina niciodatã. Ca ºi cum nu înnoirile aduse tehnicii militare ar fi contat, ci doar ritmul în care industria putea sã le transpunã în fapte. Pe mãsurã ce ne-am apropiat de sfârºitul secolului al XX-lea, acesta a devenit urmãtorul paradox al cursei înarmãrilor, care ar fi putut fi fatal din punct de vedere al potenþialului ofensiv, dacã între timp în industria de apãrare nu s-ar fi elaborat prognoze pe termen lung - singura modalitate eficace de contracarare - care luau în calcul toate posibilitãþile ce pot apare nu în 8-10 ani, ci într-un sfert de secol, ceea ce iar era o aberaþie, deoarece ele nu puteau fi corecte pentru cã ar fi trebuit sã prevadã invenþii ºi inovaþii despre care nimeni, nici chiar cei mai strãluciþi experþi, n-avea nici cea mai micã bãnuialã la data elaborãrii.În ultimii ani ai secolului trecut au apãrut planurile unui nou tip de armament, care nu era nici bomba atomicã, nici tun-laser, ci un fel de combinare a celor douã. Pânã atunci se cunoºteau doar bombele atomice bazate pe fisiune (a uraniului sau a plutoniului) sau pe fuziune nuclearã (termonucleare, respectiv bazate pe reacþia hidrogen-plutoniu). Noul tip de bombã �de bazã� prãvãlea asupra lumii toatã energia rezultatã din defeul de masã pricinuit de frângerea legãturilor nucleare, toatã gama de radiaþii, începând cu razele gamma ºi X pânã la radiaþiile termice, o avalanºã de particule încãrcate electric, caractizate de capacitatea de o rezista timp îndelungat ºi de a provoca efecte ucigãtoare pe termen lung. Aceastã bombã elibera dintr-o sferã de foc cu o temperatura de ordinul milioanelor de grade unde energetice de mare putere într-un spectru foarte larg de frecvenþe ºi de particule elementare. Precum cineva a remarcat foarte sugestiv: �la detonare, se elibera tot ce cuprindea materia�. Din punct de vedere militar, era o risipã fãrã rost, deoarece în regiunea centralã a exploziei totul se transforma în plasmã fierbinte, un gaz compus din atomi cu electronii smulºi de pe orbite. În locul impactului, totul zbura în aer: pietre, copaci, case, construcþii metalice, poduri, trupuri umane, ciuperca repezitã în tãrii umplea stratosfera cu fãrâme de beton ºi nisip. Dar bomba cu �formã interschimbabilã� reuºea toate acestea la un nivel superior. Ea putea sã producã efectul pe care strategii momentului îl socoteau potrivit: fie sã slobozeascã o ploaie de radiaþii dure ºi sã distrugã la modul �curat� tot ce-i viu, tot ceea ce se miºcã, fie sã declann potop de radiaþii termice ºi sã pârjoleascã o regiune de câteva sute de kilometri pãtraþi.Dar de fapt, bomba-laser nu era o bombã, ci un tun-laser de unicã folosinþã, deoarece o bunã parte a puterii eliberate era concentratã într-un fascicul arzãtor, care putea sã prefacã în scrum (de pe o orbitã circumterestrã aflatã la mare înãlþime) un oraº, o bazã de rache o altã þintã de importanþã strategicã (de exemplul, sistemul de sateliþi defensivi ai inamicului). Asemenea pseudobombe se distrugeau singure în momentul declanºãrii razei mortale. În ciuda posibilului interes, nu vom aprofunda detaliile ce privesc dezvoltarea tehnicii militare, cu atât mai mult cu cât, spre deosebire de concepþiile anterioare, descoperirea n-a produs o nouã escaladare, ci dimpotrivã, a anunþat sfârºitul cursei înarmãrilor.În schimb, meritã sã examinãm din punct de vedere istoric arsenalul nuclear din secolul XX. Mulþimea armelor nucleare ar fi putut permite, socotind puterea de distrugere pe cap de locuitor, neantizarea repetatã a întregii populaþii de pe glob. Aceastã putere de ucidere supradimensionatã (overkill) era un fapt relativ cunoscut, mai cu seamã în rândul experþilor. ªi întrucât toatã lumea dispunea de o putere distructivã excedentarã, toateforturile specialiºtilor s-au îndreptat cãtre modalitãþile prin care mãsurile de prevenire sau de contracarare ale unui atac puteau provoca pagube cât mai considerabile ale inamicului ºi, totodatã, sã ofere o protecþie eficace aliaþilor. Apãrarea propriei populaþii era importantã, dar trecutã pe planul secundar. La începutul anilor '50, Bulletin of the Atomic Scientist a publicat discuþiile purtate despre felul cum ar putea fi protejatã populaþia civilã în cazul unui rãzboi atomic, la care au luat parte ºi doi dintre �pãrinombei, Bethe ºi Szilard. Singura soluþie realã presupunea ca oraºele sã fie pãrãsite ºi sã se ze niºte adãposturi subterane gigantice. Bethe a considerat cã într-o primã fazã, lucrãrile ar fi cerut 20 miliarde de dolari, dar impactul social, psihologic ºi din punct de vedere al civilizaþiei nu putea fi exprimat în cifre. Altminteri, în curând autoritãþile s-au dat seama cã în zadar ar încerca sã renascã o nouã �epocã a troglodiþilor�, deoarece supravieopulaþiei n-ar putea fi garantatã nici aºa, deoarece ar impulsona cursa pentru obþinerea unor rachete ºi mai precise, cu încãrcãturi distructive ºi mai mari. Concepþia n-a fecundat decât imaginaþia autorilor de literaturã science-fiction din epocã, niºte viziuni întunecate despre viziunile de beton în care urmaºii degeneraþi ai omenirii vegeteazã, ducând o exi

stenþã de cârtiþe sub ruinele pârjolite ale marilor oraºe. Futurologi de pripas (ºi ca sã fim nstiþi, trebuie sã recunoaºtem cã niciodatã n-au existat vreun alt fel de futurologi) s-au întrecut în fabricarea unor coºmare, unul mai înfiorãtor decât celãlalt, despre viitorul creat de arsenalele nucleare existente. Unul dintre cei mai lãudaþi autori a fost Herman Hahn, care a descris un rãzboi termonuclear în volumul �Sã meditãm asupra inimaginabilului� (Thinking about the Unthinkable). El a plodit, printre altele, �maºina sfârºitului lumii�, o încãrcãturã nuclearã în miezul unei cãmãºi de cobalt, care poate îngropa însãºi statul puia se aflã, astfel încât sã ºantajeze întreaga lume cu �o sinucidere globalã�. Nimeni nu s-a cã toate contradicþiile epocii nucleare vor duce nu la o pace mondialã, ci la o pârjolire totalã.În primii ani ai secolului XXI, fizica teoreticã s-a repezit sã lãmureascã o problemã importantã pentru existenþa sau non-existenþa omenirii, pentru cã numai teoretic se poate afla în ce mãsurã masa criticã (cantitatea de materie nuclearã pentru care o reacþie în lanþ declase autoîntreþine) a metalelor fisionabile, precum uraniul 235 ori plutoniul, poate fi consideratã drept o constantã absolutã. Dacã s-ar putea influenþa mãrimea masei critice, mai ales de la o distanþã considerabilã, atunci focoasele nucleare existente ar putea fi dezactivate. ªi s-a aflat un lucru cunoscut ºi de fizicienii din secolul XX ºi anume cã masa criticã poate varia, adicã existã niºte condiþii fizice în care o încãrcãturã criticãdezactivatã, adicã bomba nuclearã nu mai explodeazã, dar cantitatea de energie necesarã producerii acelor condiþii este mult mai mare decât energia conþinutã în toate focoasele nucleare de pe Pãmânt. Experienþele menite sã anihileze armamentul atomic s-au încheiat cu un eºec.

Traducere de Györfi-Deák György

PRO-FILE

FERGONAUT FÃRÃ FRONTIERE

Györfi-Deák György

La sfârºitul anului trecut a apãrut numãrul 2 al periodicului de informaþii ºi analizã a benzii desenate Fergonaut, realizat de Viorel Pîrligras, Marian Mirescu, Cristian Ciomu, Maria Tronea, Elena Trãilã, Cristian Nedelcu ºi Giuseppe Mosciatti (director: Dodo Niþã).În Beditorialul de început, Viorel Pîrligras discutã spectaculoasa schimbare de atitudine a profesorilor ºi altor intelectuali faþã de benzile desenate. În condiþiile în care televiziunea, jocurile pe calculator, galeriile foto de pe internet au captat interesul tinerilor, BD-urile au fost incluse în manualele ºcolare ori sunt folosite pentru a resuscita interesul elevilor faþã de cuvântul scris. BD-ul, crede artistul ºi prozatorul craiovean, oferã "o soluþie de ieºire din crizã a literaturii".Tot Viorel Pîrligras semneazã un amplu studiu, dedicat interferenþelor dintre banda desenatã ºi literaturã. Alãturi de prezentarea operelor unor artiºti strãini, precum Hugo Pratt, Richard Corben, Phillipe Druillet, care adesea ºi-au permis sã aibã o viziune proprie asupra unor cãrþi celebre, ne este oferitã ºi o panoramã a apariþiilor româneºti. Galbar, dSandu Florea, este consideratã drept o realizare modestã ºi de început a desenatorului, cu decoruri puþine ºi schematice. Trebuie sã mãrturisesc cã amintitul "schematism" este exact ceea ce-mi place mie la aceastã bandã desenatã, unde liniile simple, neînzorzonate, calme, creeazã forme în spaþiul vid al hârtiei, dupã tipicul stampelor orientale, iar în prim plan sunt plasaþi oamenii, ale cãror trãiri sunt redate cu multã mãiestrie. Viorel Pîrligr

as parcurge critic ºi celelalte albume apãrute în colecþia Editurii Stadion: Neamul ªoimãreºtilor (Nicu Russu, dupã Mihail Sadoveanu), Cincizeci de bãtrâne (Nicu Russu, dupã Ernest Hemingway), Toate pânzele sus! (Puiu Manu, dupã Radu Tudoran, bandã desenatã care a avut ºi o variantã anterioarã, publicatã în revista Cravata roºie), Cãpitan la 15 ani (Nicu Russu, dupã Jules Verne), Grota sinistrã (D.D. Iormeanu, dupã Ion Bãieºu), Tarzan (Nicu Russu, dupã E.R. Burroughs). Tânãrul ºi marea ºi Busola nu arãta nordul, ambele de Puiu Manu, dupã un scenariu de Octav Pancu-Iaºi, sunt menþionate separat. Din pãcate, dupã 1989, tentativele de transpunere a povestirilor sau romanelor în benzi desenate, precum Înalta statuie (Constantin Jurcuþ, dupã Vasile Bãran) ori Prostia omeneascã (Mugurel Dionisie) devin tot mai rare.ªi ca sã le adunãm laolaltã pe cele asemenea, voi aminti aici ºi eseul lui Cristian Nedelcu, Text ºi imagine, text versus imagine, textimagine, care militeazã pentru crearea unei simbioze între textul scris ºi imagine, dar în aºa fel încât noua manierã, denumitã BeDeF de Viorel Pîrligras, "sã nu se transforme într-o simplã povestire întreruptã din când în cândun fragment de bandã desenatã sau de un strip".Despre BD ºi literaturã scrie ºi doamna doctor (în litere) Maria Tronea, responsabila culturalã a Alianþei Franceze din Bãnie, francofonizând sutã la sutã cu subiectul. Aceeaºi autoare prezintã ºi un studiu academic despre Bruges-la-Morte, romanul lui Georges Rodenbach, transpus de Jean-Loup Leuriaux într-un album apãrut în 1990 la Loempia, în colecþia Himalaya.Dupã explorarea universului luteþian al "cititului în sãrbãtoare" (Lire en fete, 18-20 octobre 2002), un contact cu rãdãcinile ancestrale vine ca o halbã de bere rece într-o dupã-amiazã toridã de varã. Dodo Niþã stã de vorbã cu Carabal, pseudonimul parisianului Pascal Caracostea-Bãlan, un artist de origine românã, realizatorul ciclului Les Gosses (Puºtii) din revista Femme actuelle.Directorul Fergonautului scrie ºi despre Salonul BD organizat la Fabregues, lângã Montpellier, de cãtre o asociaþie inspirat botezatã Jetez l'Encre. La manifestare au participat peste 20 de autori, printre care ºi doi români. Dodo Niþã a prezentat expoziþia ºi a conferenþiat despre Tintin în România, iar Radu Marian (Constanþa) a vândut ºi a oferit dedicaþii pe toate cele 30 de exemplare ale albumului sãu în limba francezã, Bienvenue, Belle-Maman! (Bine ai sosit, mamã soacrã!). La faþa locului, artiºtii noºtri au descoperit ºi niºte albume franþuzeºti, ale cãror persoanaje sunt niºte români: Emil Cioran (Un année sans printemps de Ambre ºi Lionel Tran) ori Miron Sorescu, un imaginar "pictor de icoane exilat la Londra" (Le Meteore, din seria Le Decalogue).Înainte de a pleca la Fabregues, Dodo Niþã ºi Radu Marian au vizitat redacþia parizianã a revistei Bo Doi (aceastã ultimã literã i are douã puncte ºi, întocmai ca ºi vocalele cu accente grave, nu este cuprinsã în tabela Windows-1250 pe baza cãreia codificãm textele româneºti). Aici s-au întâlnit cu Frederic Vidal, fratele lui Jean-Marc, directorul publicaþiei. Primul numãr a apãrut în 13 septembrie 1997 ºi în prezent apare într-un tiraj de 40.000 de exemplare. Separat, apar ºi numere estivale sau speciale, precum cel închinat lui Hugo Pratt la 7 ani de la dispariþia acestuia sau numãrul anti-LePen din timpul alegerilor prezidenþiale 2002.Fergonaut mai cuprinde o serie de rubrici mici ºi utile rubrici, precum Fax-BD ori Foame de BD (publicaþii româneºti în care apar benzi desenate), iar ultima paginã ne prezintã un BD pentru adulþi (ºi nu numai pentru ei): "Totul despre fergonaut ºi sex".Revista poate fi procuratã la adresa: fergonaut@hotmail.com

PUTEREA TRADIÞIEI: �QUANTICIPAÞIA�

Cãtãlin Ionescu

Quanticipaþia«De ce Quanticipaþia?1) Pentru cã �literatura de anticipaþie� a fost unul dintre sinonimele acestui gen camel

eonic numit ºi SF sau ficþiune speculativã; gen adus adesea la dimensiunea de specie, alãturi de alte forme ºi formule literare aflate la rãspîntia dintre real ºi imaginar: utopia, ucronia, cãlãtoriile ºi aventurile;2) pentru ca anticipaþia sã poarte sigla �Q� de la Quasar, clubul UNESCO de la Casa de Culturã a Studenþilor, a cãrui tradiþie publicisticã obligã [...]3) pentru cã aceastã tradiþie s-a �fosilizat� în proiecte editoriale comune [...]4) pentru cã prin science fiction ficþiunea ºtiinþificã se menþine în preajma celei artistice, contribuind la promovarea noilor tehnologii ºi ieºirea din �lenea cognitivã� care ne încearcã într-o lume în care informaþia ºtiinþificã se dubleazã la fiecare patru ani; [...]5) pentru cã, alãturi de ficþiunea speculativã ºi ºtirea stranie mai rãmîne loc ºi pentru Cazueelucidate încã [...][...]»

Am enumerat astfel, laconic, raþiunile pentru care noua publicaþie, îºi justificã apariþia, prin editorialul de mai sus.�Quanticipaþia�, subintitulatã �Supliment SF, fantasy ºi actualitãþi stranii�, numãrul 1, dece2002, ne-a parvenit la redacþie prin bunãvoinþa domnului George Ceauºu, redactorul acestei interesante reviste. Din staff-ul acestei publicaþii mai fac parte Radu Gavrilescu ºi Silvoiu Jureski (graficã), Aurel Manole (picturã), Carmen Maftei (colaj) ºi Sandu Marin (tehnoredactor).Puteþi citi în primul numãr din Quanticipaþia:- �Spre NATO cu armele viitorului�, un material semnat de Mãdãlina Chirovan despre Festivalul «Dan Meriºca», organizat la Iaºi de Clubul Quasar în perioada 1 - 3 noiembrie;- �Curenþii spaþiului�, Q-actualitãþi semnate de Lucian Meriºca;- Povestiri SF-F semnate de Simona Sandu (�Gagarin ºi Gramatica�), Felicia Ceauºu (�Extratereºtrii alienaþi�), Mãdãlina Aniþoaiei ºi Dan Meriºca (�Ce conteazã�), Marius Moldovan (�Calului�), Paul Tatomir (�Claviaturi�);- Un interviu cu Bruce Sterling, �Toþi sîntem prinºi în circumstanþe istorice. Unii sînt pînã enunchi, alþii pînã în gît�;- �Cît de frig este în odaia lumii�, (un gând cu Vladimir Colin), semnat de George Ceauºu;- �Zapping literar�, semnat de Traian Bãdulescu, Dan Popescu ºi Michael Haulicã;- Un material despre �Sãptãmîna Internaþionalã de ºtiinþã ºi SF�;- Câteva extrase din ºtirile pro-misionare semnate de Györfi-Deák György.Un cuprins deci foarte bogat pentru inerent puþinele pagini de revistã. O publicaþie care, ºi prin puterea tradiþiei clubului Quasar, forþeazã revenirea spre o normalitate a science fictionului românesc, în care cuvântul tipãrit sã-ºi recâºtige drepturile dintr-o sociate democraticã. O acþiune, sã recunoaºtem temerarã. Dar, prin aceasta, cu atât mai admirabilã.

IMPACTUL �SCIENTIFIC AMERICAN�

Cãtãlin Ionescu

Recunosc sincer, apariþia acestei reviste m-a luat complet pe nepregãtite. Auzisem ceva, vag, de apariþia ei, ºi atât. În momentul când am vãzut-o la chioºc trecuserã câteva zilee de la lansare. Preþul mi s-a pãrut exorbitant (80000 lei, faþã de, sã spunem, 65000 lei preþul revistei Chip, cu CD-ul aferent cu tot!), dar curiozitatea a învins. Dupã ce am citit-o m-am cutremurat la gândul cã aº fi putut, foarte bine, sã nu o cumpãr ºi sã trec indiferent pe lângã ea.Cititorul lui Scientific American are de suportat impactul acestei reviste. ªi nu este uºor.În primul rând pentru cã în România nu mai existã o astfel de publicaþie. Diferenþele faþã de,em, ªtiinþã ºi tehnicã, sunt ca de la cer la pãmânt. Scientific American este o publicaþie prosionistã, în raport cu care publicaþiile noastre par palide realizãri amatoriceºti.În al doilea rând, nu trebuie sã scãpãm din vedere faptul cã Scientific American nu este o p

ublicaþie docent ºtiinþificã, ci una de popularizare, având ca þintã un cititor nespecializat, dar curios. Dar popularizarea, vulgarizarea, dacã îmi este îngãduit sã folosesc acest termen, are aici, repet, aceleaºi conotaþie profesionistã.Tema numãrului 1 din Scientific American în limba românã este timpul. Veþi putea citi astfel despre �Trecerea misterioasã a timpului�, despre �Timpul real�, despre �Timpul vieþii noastre�, sau pur ºi simplu despre �Cum sã construim o maºinã a timpului�. Douã pagini prezintã, sut, unitãþile de mãsurã a timpului, �De la instantaneu la eternitate�.Alte articole au titluri semnificative: �Braþul lung al sistemului imunitar�, �Comandând roboþii cu gândul�. ªi nu am enumerat nici pe departe toate surprizele frumoase ale acestui numãr. Puteþi citi grupajul de articole �În lumea noutãþilor�, puteþi vedea pãrerea experþispre fenomenul de Deja-vu, sau de ce grafitul ºi diamantul sunt atât de diferite; alte articole încearcã sã ne lãmureascã de ce oamenii inteligenþi cred lucruri stupide sau de ce miºcarea perpetuã este prezentã ºi prolifereazã la biroul de patente ale SUA. Acest ultim subtitlu îl puteþi gãsi la articolul �Nu pot fi opriþi�, semnat de Graham P. Collins. ªi care începe cu o trimitere la nuvela din 1954 a lui Robert Sheckley, �Cheia laxiana� în care este vorba de o maºinã din alte lumi �care adunã energie din aer, din cosmos, de oriunde. Nu trebuie conectatã, alimentatã sau întreþinutã. Funcþioneazã pe timp nelimitat.� Un soie perpetuum mobile, care, deºi interzis de legile fizice ºi ale Biroului de Patente ºi Mãrci ale SUA, totuºi prezintã în continuare o mare fascinaþie asupra multor inventatori care, ocazional, vor obþine chiar patentele visate. Numai cã, revenind la maºina din poveste, �ultima datã când a fost vãzutã, maºina emitea un ºuvoi de pudrã gri, ºi nimeni [...] a de unde sã facã rost de o cheie laxianã - singurul lucru care ar putea opri maºina. Ar putea fi aproape o metaforã� încheie Collins articolul sãu.ªi nu cred cã eu aº mai avea ceva de spus.

ªTIINÞÃ POLITIZATÃ

Liviu Radu

Gregory Benford cunoaºte foarte bine mediul academic, cu cele bune ºi cele rele. Ne-am convins de acest lucru din alte romane ale sale. Dar, parcã mai mult ca niciodatã, autorul a þinut sã ne convingã cã este subiectiv ºi lucreazã dupã ºabloane vizibile.Benford a avut o idee interesantã despre o singularitate ºi despre cât de stabilã ar fi aceasta. Numai cã ideea singurã nu putea alcãtui un roman. Aºa cã a trebuit sã construiascã o intrigã. ªi a plasat acþiunea în mediul arheologilor.Nimic anormal. Anomalia începe din momentul în care Benford, ca american naþionalist ºi patriot (niºte chestii pentru care un autor român ar fi aspru criticat de societatea civilã) profitã de ocazie ca sã plãteascã niºte poliþe, apropo de sãpãturile din insula Santo, considerând cã, din moment ce o universitate americanã contribuise la finanþarea lucrãrilor, arheologii greci nu aveau nici un merit (a se vedea ºi un film pe Discovery). Aºa cã se inspirã din cazul Santorini ºi, transformând regimul coloneilor într-un regim comunist, îºi dã frâu liber sentimentelor antieuropene.Consider cã intriga respectivã, menitã sã gâdile niºte orgolii americane, nu aduce nimic folositor poveºtii, care nu poate sã placã decât unor indivizi prea filoamericani ca sã-i vadã punctele slabe.Dacã mai adãugãm la toate acestea traducerea nu tocmai fericitã (începând cu titlul, pãstrat, nu se ºtie de ce, în grafie anglo-saxonã), considerãm cã editura n-a fãcut o alegere tocmai fericitã. Ca ºi în cazul Uraganelor, apãrut la Nemira în urmã cu vreo doi ani, s-a publicat un roman fãrã o valoare SF atât de mare ca sã facã un european sã înghitã inepþii patriotarde icane. De altfel, editura Pygmalion ne obiºnuise cu volume care primiserã diferite premii (premii ce ofereau o garanþie a calitãþii). Acest roman al lui Benford n-a cãpãtat nici un premiu, deci, dacã judecãm drept, nici mãcar la el acasã n-a fost considerat o capodoperã.

Gregory Benford - Artifact

Traducere de Ovidiu-Gheorghe RuþaEditura Pygmalion, 2002

O CRUCIADÃ PENTRU LITERATURÃ

Liviu Radu

Ovidiu Bufnilã continuã sã scrie ºi sã publice, în stilul sãu caracteristic, inimitabil. Ovidiu Bufnilã este, în acest moment, cel mai publicat autor român de literaturã SF. Numai cã sigla sub care îi apar textele mi se pare complet nepotrivitã. Bufnilã nu scrie ceva ce-ar putea fi încadrat într-un gen, într-un curent, într-o categorie literarã. Bufnilã scrie niºte texte atât de originale ºi de proprii, încât nu poate fi comparat cu nimeni. Faptul cã, uneori, îºi desemneazã creaþiile drept SF nu poate decât sã onoreze fandomul, care îºi trea categoria realizãri noi succese.M-am întrebat, deseori, cum se face cã Ovidiu Bufnilã are succesul pe care-l are. Pentru cã proza sa este extrem de densã. Textele sale, foarte scurte, sunt pline de înþelesuri greu de descoperit, transmitã cititorului stãri greu de definit. Înrudit mai degrabã cu Urmuz decât cu Asimov ºi agreat mai mult de amatorii de mainstream decât de cunoscãtorii de SF, Ovidiu Bufnilã se bucurã - cred eu - mai degrabã de un succes de snobism, decât de recunoaºterea pe care ar merita-o. Prea puþini dintre cititorii din fandom au curajul sã recunoascã faptul cã nu pricep prea mult din simfoniile ghershwiniene ale lui Bufnilã. Iatã, eu îndrãznesc sã afirm cã textele lui Bufnilã îmi produc multã plãcere, îmi stare de euforie bizarã, dar pe care nu reuºesc s-o traduc în cuvinte. Pentru cã textele lui Bufnilã sunt transcrierea în vorbe ºi litere a muzicii de jaz. De aici muzicalitatea lor stranie, uneori disonantã, ritmatã ºi copleºitoare.Cruciada lui Moreaugarin reprezintã un concert, în care autorul interpreteazã cu mãiestrie piese scurte, mai noi sau mai vechi, aranjate astfel încât sã creeze un întreg. Efectul este impresionant, cititorul percepe exact stãrile de spirit pe care autorul intenþioneazã sã i le transmitã. Ovidiu Bufnilã este un maestru ºi meritã pe deplin toatã admiraCa în majoritatea textelor lui Bufnilã, eroul principal al acestui text - sã-i spunem roman? sã-i spunem recviem? - este Moartea. Moartea ca transformare, ca încetare, ca sfârºit sau ca început. Bufnilã este obsedat de moarte ºi încearcã sã-i descopere secretele. r, pe mãsurã cã ridicã voaluri, descopere sub ele alte voaluri, iar misterul nu face decât sã-ºi schimbe înfãþiºarea...Dacã Bufnilã impresioneazã, ca de obicei, nu putem trece cu vederea o iniþiativã a editurii, care a trecut pe copertã o informaþie aiurea: Premiul Jazzonia. Nu cred cã Ovidiu, care a primit în 2002 douã premii Sigma ºi premiul pentru roman al convenþiei de la Iaºi (pe lângã colecþia de premii mai vechi) avea nevoie de aºa ceva. Ovidiu Bufnilã rãmâne Ovidiu Bufnilã, iar cine nu-l ºtie nu se va lãsa impresionat de un premiu inventat. Dar poate cã nu ºtiu eu, iar premiul i-a fost acordat de editura Pygmalion. Când? Unde? Cum?

Ovidiu Bufnilã - Cruciada lui MoreaugarinEditura Pygmalion, 2001

ÎNTRE ªERPI ªI PÃIANJENI

Liviu Radu

Miniromanul lui Leiber este o carte dificilã, pentru cã reprezintã o parte dintr-un întreg, ciclul rãzboaielor dintre ºerpi ºi pãianjeni. Mai mult, autorul preferã sã nu dea nici u

n fel de explicaþii, lãsând libertate deplinã cititorului sã-ºi imagineze ce vrea ºi ce poate despre acel rãzboi. Acþiunea se desfãºoarã într-un refugiu, într-un loc de popas între douã mii, unde agenþii uneia dintre pãrþi se odihnesc ºi se distreazã.Leiber nu afirmã ce vreuna dintre pãrþi ar avea dreptate, ci doar cã varianta de viitor agreatã de una dintre tabere ar putea sã fie mai bunã. Dacã la Poul Anderson avem de-a face, în ciclul Patrula timpului, cu oameni dedicaþi pãstrãrii ciclului normal al istoriei, care este considerat cel mai bun posibil, Leiber foloseºte personaje care n-au un simþ moral deosebit, care sunt niºte simpli mercenari, obligaþi sã slujeascã una dintre tabere fãrã convingere ºi fãrã implicare afectivã. Mai mult, din replicile personajelor ne dãm seama cã istoria omenirii este pe cale s-o ia razna. Nimeni nu ºtie scopul real al celor ce dirijeazã conflictul, pentru cã personajele lui Leiber sunt oºteni de rând. Imaginaþi-vã ce-aþi putea sã aflaþi despre rãzboaiele napoleoniene - considerând cã nu ºtiþi nimpre acestea - ascultând fragmente aleatorii din discuþiile unor soldaþi dintr-o cârciumã. Veþi descoperi, într-o asemenea situaþie, cã se va vorbi mult despre probleme personale, despre aspecte mãrunte, individualizate, ale bãtãliilor, ºi cã nimeni nu are o privire de ansamblu.Deci, romanul lui Leiber este o carte dificilã. ªi devine ºi mai dificilã în condiþiile în care ediþia este groaznicã. Pe lângã mulþimea de erori de culegere a textului - care abundã în toate volumele din seria nouã a colecþiei de romane SF a editurii Pygmalion - vom avea de-a face cu o ordine bizarã a paginilor. Deºi numãrãtoarea paginilor curge corect, vom descoperi cã, de fapt, paginile sunt plasate aiurea ºi cã înainte de a trece la o paginã nouã trebuie sã aflãm care-i urmãtoarea. Dacã mai amintim ºi faptul cã numele traducãtorului ni trecut nicãieri, ne dãm seama cã volumul respectiv a fost fãcut fãrã prea mult profesionalism. Pãcat.

Fritz Leiber - Marele joc al timpuluiEditura Pygmalion, 2002

O ALTFEL DE ASTRONAUTICÃ

Liviu Radu

Editura Pygmalion ne face cunoºtinþã cu un autor puþin cunoscut la noi. De altfel, dacã ne gândim bine, ce se cunoaºte în fandom? Sunt cunoscuþi autorii din perioada anilor patruzeci - cincizeci ºi câteva dintre marile nume ale anilor nouãzeci. Dacã veþi lua o listã a laureaþilor marilor premii (liste complete, pentru toate categoriile), veþi descoperi cã mulþi dintre ei n-au fost traduºi în româneºte. N-are rost sã înºirãm aici pe toþi cei cart o contribuþie majorã la dezvoltarea literaturii SF ºi de care fanul obiºnuit n-a auzit, dar meritã sã atragem atenþia cã literaturi SF importante (britanicã, francezã) n-au apãrut pe rafturile librãriilor din þara noastrã cu ce au mai reprezentativ. Bob Shaw este unul dintre acei autori britanici cunoscuþi peste tot, cu excepþia României. Iar romanul apãrut la editura Pygmalion a cucerit atât premiul Asociaþiei britanice pentru SF, cât ºi premiul Asociaþiei autorilor britanici de fantasy.Premiile cucerite oglindesc, din start, structura oarecum aparte a romanului, care poate fi considerat, dupã dispoziþie, atât roman SF cât ºi roman fantasy. Poate fi considerat ca aparþinând literaturii SF pentru cã descrie o lume în care totul - flora, fauna, viaþa socialã, etc. - sunt influenþate de faptul cã planeta pe care se desfãºoarã acþiunea e un satelit foarte mare ºi foarte apropiat, care are atmosferã comunã cu planeta-mamã. Romanul lui Shaw poate fi considerat ca aparþinând literaturii fantasy pentru cã descrie o societate diferitã de a noastrã, o societate cu o altfel de ºtiinþã ºi tehnologie, cu obiceiuri ºi structurã socialã bine definite, dar deosebite de ale noastre.Pe aceastã planetã specialã se declanºeazã o molimã cumplitã, declanºatã de o specie de animalutitoare, un soi de sfere ce rãspândesc otravã. Împotriva acestor fãpturi nu se poate lupta, astfel cã singura soluþie rãmâne pãrãsirea planetei ºi emigrarea pe satelit. Este evident clocuitorii lumii imaginate de Bob Shaw nu dispun de rachete ºi de nave cosmice, de

ci vor încerca ajungerea pe satelitul natural al planetei cu ajutorul unor baloane pline cu aer cald...Pentru a nu dezvãlui mai mult din poveste, mã voi mulþumi sã vã spun doar cã Bob Shaw dã dovadde un talent scriitoricesc deosebit, acþiunea este trepidantã ºi convingãtoare, personajele complexe ºi bine caracterizate. Într-un cuvânt, un roman interesant, care meritã citit.

Bob Shaw - Astronauþii zdrenþãroºiTraducere de Liviu RaduEditura Pygmalion, 2000

O ANDROIDÃ CASTÃ ªI-O CASCÃ ALBÃ

Györfi-Deák György

Isabel, Ionescu Isabel, este o androidã Cobra, dinamicã, îndãrãtnicã, descurcãreaþã, ca mai t femeile din schiþele ºi povestirile lui Sergiu Someºan. La prima vedere, pare o tânãrã ce tocmai "a ieºit din criza de timiditate a adolescenþei". Se îmbracã simplu, dar provocator: poartã un tricou strâmt pe care scrie "kiss me" cu litere roºii. Nu este un îndemn, iar cine încearcã sã dea curs îndemnului, o pãþeºte. Isabel este scutiera ºi subalterna lui Tomnard, unul dintre cei mai buni agenþi temporali, care a fost condiþionat ºi trimis în societatea contemporanã. Condiþionarea e atât de perfectã, încât superagentul nu poate fi convins cã nu-i Andrei Tomescu, inginer de sistem la Axel SRL, calul de bãtaie al lui Guguþã, gãliganul din vecin. Misiunea lor e sã prindã cronofagi, niºte monºtri rãsãriþi dintr-unparalel, pe care-i depisteazã pudrându-i cu calc sau cu praf de cretã. Ori sã descopere contrabandiºti de literaturã falsificatã, pe care, în loc sã se grãbeascã sã-i predea unei jusi hãrþuite de avocaþii unºi cu toate alifiile, echipa de poliþie temporalã preferã sã-i supunãniºte cazne subtile.Un alt ciclu epic este cel "al butonilor", compus din povestirile "O ipotezã aproape absurdã", în care un tatã care doreºte sã facã o scamatorie constatã cu surprindere cã ea îse, dar altfel decât intenþiona ºi "Iubitul meu din altã lume", unde acelaºi procedeu este repetat la o altã scarã ºi provoacã apariþia unui alter-ego simetric dintr-o lume antiparalelã în patul conjugal, spre surprinderea soþiei.Mã tem sã nu rãmâneþi cu impresia cã Sergiu Someºan e un autor hazos ºi haios. E drept, multe ntre naraþiunile sale, adunate în volumul "Sã n-o sãruþi pe Isabel", se înscriu în linia prozei SF umoristice, cultivatã la noi de Felix Aderca (din generaþia de aur), Eduard Jurist, Corneliu Omescu, Laurenþiu Cerneþ (din generaþia de mijloc) ori Radu Honga, Dan Meriºca, Dorin Davideanu (din "noul val" al anilor optzeci). Unele lucrãri, precum "Dilema" ori "Planeta cu spioni" sunt niºte divertismente frivole, din sfera anecdoticului. Dar în alte dãþi, râsul provocat de Sergiu Someºan încãtuºeazã; în acest sens, e caracicã reacþia extratereºtrilor care vor sã-l rãpeascã pe Adam (un amploaiat timid ºi ºters, chint de toatã lumea) ºi sã-i transforme râsul într-o sursã de energie motricã: "Extraordinar! Aºaeva nu am mai pomenit! Râsul lui are un coeficient energetic negativ. Când râde pur ºi simplu ne absoarbe energia din rezervoare".Prin urmare, Sergiu Someºan ºtie sã fie ºi tragic când râde. În cele mai bune proze ale sale, autorul dovedeºte o capacitate deosebitã de concentrare a absurdului, de conturare a unor situaþii fãrã ieºire, calitate care transpare mai ales în povestirile cu tematicã pacifistã, precum "Bla-bla-bla, domnule general", "O rachetã cu numele meu" ori "O cascã albã ºi-un copil în ploaie", povestiri ce au atras aprecierile criticilor sau ale unor jurii literare.Autorul manifestã interes ºi faþã de subiectele ce þin de domeniul prozei horror ("În trecere prin Predeal") ori al fantasticului ("Legendã fãrã sfârºit", "O clipã de nemurire"). De altfel, Sergiu Someºan a publicat anul trecut un alt volum, intitulat "Carte de magie", asupra cãruia ne-am aplecat cu mult drag ºi despre care am dori sã vã spunem mai multe cu proxima ocazie.

PRO-PUNERI

TEORIA COSMICÃ A FRANCEZILOR IGOR ªI GRICHKA BOGDANOV POSTULEAZÃ UN BIG BANG CÎT SE POATE DE ORIGINAL !O farsã elaboratã sau o teorie revoluþionarã ?

Cristian Tamaº

Oricine s-a întrebat vreodatã dacã nu cumva astrofizicienii nu fac altceva decît sã inventeze atunci cînd vorbesc despre extradimensiuni, "gãuri de vierme", universuri multiple, etc. se poate reconforta deoarece uneori nici mãcar oamenii de ºtiinþã nu pot sã discearnã între posibilele teorii revoluþionare ºi ceea ce pare sã fie speculaþie SF !Recenta teorie a fraþilor Igor ºi Grichka Bogdanov (sau Bogdanoff, în ortografie francezã) a pus pe jar lumea fizicienilor prin gradul extrem de noutate ºi îndrãznealã.Oamenii de ºtiinþã dezbat încã dacã fraþii Bogdanov sunt cu adevãrat niºte genii cu o nouã vizsupra momentului dinaintea începerii existenþei universului sau doar emit pe un ton doct niºte aberaþii !Agitaþia a început luna trecutã cînd zvonuri declanºate pe internet semnalau existenþa unei teorii cosmologice remarcabile, atît de remarcabilã încît lumea ºtiinþificã se întreabã dacã na e vorba de o farsã extrem de bine pusã la punct din p.v.d. ºtiinþific, prin care cei doi fraþi încearcã sã obþinã în mod fraudulos, doctoratul.Cei doi fraþi gemeni, în vîrstã de 53 de ani, sînt mai bine cunoscuþi în Franþa, în calitate dtori SF, popularizatori SF ºi producãtori ai unei emisiuni TV în anii '70-'80, "Temps X".Pînã de curînd, prea puþini fizicieni au observat articolele ºi studiile ºtiinþifice ale fraþir Bogdanov care exploateazã, aºa numita "condiþie Kubo-Schwinger-Martin", ce implicã o legaturã matematicã între temperatura infinitã ºi timpul imaginar (nu mã întrebaþi, ce-i aia !)entru a dovedi starea universului la începutul formãrii sale ºi înainte de Big Bang.Brusc fizicienii au început sã se întrebe cam ce ar putea însemna propoziþii precum cea care urmeazã:"Sugerãm cã timpul (pre)-cosmic este într-un echilibru termodinamic pe scara Planck ºi este deci supus condiþiei Kubo-Schwinger-Martin".Prof. Roman Jackiw, profesor de fizicã la Massachussets Institute of Techonology, a parcurs teza de doctorat a fraþilor Bogdanov, remarcînd cã teoria acestora este extrem de speculativã dar ºi cã "te pune cu adevãrat pe gînduri".Dr. John Baez, fizician ºi teoretician al gravitaþiei cuantice la University of California, Riverside, care a corespondat cu fraþii Bogdanov prin internet (vezi math.ucr.edu/home/baez/bogdanov) a declarat : "un lucru mi-e foarte clar, fraþii Bogdanov habar nu au de fizicã".Dr. Peter Woit, matematician ºi fizician la Columbia University spunea urmãtoarele, referindu-se la "opera fraþilor Bogdanov": "Din p.v.d. ºtiinþific este în mod clar un nonsens complet, dar astãzi aºa ceva e din în ce mai greu de distins de lucrãrile autentice".Într-adevãr, aici e cheia, de a distinge între sens ºi nonsens, aceastã problema depãºeºte afarea Bogdanov, afirmã mulþi fizicieni, îngrijoraþi de cantitatea de gunoaie ce trece de referenþii ºtiinþifici ºi se tipãreºte în publicaþiile ºtiinþifice, respectiv de comisiile de dt."Adevãrata problemã se referã la integritatea ºtiinþificã ºi la modul de evaluare a fizicii teoretice" a declarat Dr.Frank Wilczeck, fizician la MIT ºi editor al "Annals of Physics", unde s-a publicat unul dintre studiile fraþilor Bogdanov. ªi adaugã "Stãpînesc cei

doi întregul domeniu al astrofizicii ?"Cum au ajuns fraþii Bogdanov sã facã speculaþii cosmologice, e o altã poveste care se referã la modul în care se face fizicã astãzi.Absolvenþi ai "Ecole Practique de Hautes Etudes"-Paris ºi ai Institutului de ªtiinþe Politice-Paris, fraþii Bogdanov s-au fãcut cunoscuþi în Franþa, prin cariera lor în domeniul SF.În 1991, fraþii Bogdanov au publicat "Dumnezeu ºi ºtiinþa", un best-seller în Franþa, bazat pe conversaþiile cu filosoful Jean Guitton. Cei doi autori au fost acuzaþi de plagiat ºi daþi în judecatã de Dr. Trinh Xuan Than, astronom la Universitatea Virginia, pe motiv cã fraþii Bogdanov au reprodus pasaje din studiul sãu, "The secret melody and man created the universe", publicat în 1988.Pe de altã parte, Dr.Arkadiusz Jadczik, un fizician polonez care a schimbat idei cu fraþii Bogdanov prin intermediul site-ului sãu (www.cassiopaea.org/cass/bog-sternheimer.htm), a declarat cã: "ipoteza mea de lucru este cã fraþii Bogdanov au realizat ceva interesant".Iar Dr. Roman Jackiw a comparat fizica modernã cu arta modernã: "Cineva priveºte o operã de artã ºi este convins cã e o aberaþie, dar pentru altcineva respectiva lucrare e plinã de sensuri ºi armonie". "Atunci cînd fizica vorbeºte despre universul dinainte de Big Bang, aceasta nu poate fi decît ceva complet speculativ, iar eu aº fi foarte atent cînd aº numi ceva o aberaþie, în special cînd n-aº înþelege nimic din aceasta. Pînã la urmã, tot ste despre ce se întîmplã în fizica teoreticã în absenþa experimentului".Fraþii Bogdanov au afirmat cã sperã ca ideile lor sã fie recunoscute ºi sã fie considerate utile în fizicã : "Ceea ce dimineaþa este considerat un nonsens, seara sau ziua urmãtoare poate cãpãta un sens."

DE LA MACONDO LA MCONDOLiteratura latino-americanã se americanizeazã!

Cristian Tamaº

Realismul magic a la Marquez este rejectat de tinerii scriitori latino-americani care afirmã cã realismul virtual le defineºte opþiunile literare. "America Latinã s-a schimbat", declarã scriitorul chilian Alberto Fuguet, adãugînd: "Niciodatã n-am simþit cã America Latinã este aºa cum a fost portretizatã în romanele pe care a trebuit sã le studiem la ºcoalã.""Noi, tinerii scriitori latino-americani suntem niºte hibrizi geo-culturali, produºi de globalizare. Ne puteþi considera o gaºcã de alienaþi care s-a vîndut culturii de masã nord-americane, dar acesta este adevãrul prezentului. Am crescut urmãrind la TV «Familia Simpson» ºi «Dosarele X» ºi acest mediu cultural este evident în scrierile noastre".Alberto Fuguet a devenit celebru în mediile literare latino-americane în 1996 cînd a publicat «McOndo», o antologie de povestiri aparþinînd unor scriitori latino-americani avînd sub 35 de ani. «McOndo» este o referire ironicã la Macondo, oraºul ficþional creat de Gabriel Garcia Marquez în romanul «Un veac de singurãtate» apãrut în 1967,scriere care a introdus realismul magic în dicþionarele literare. ªi nu-i de mirare cã «McOndo» a fost lansatã întun McDonalds din Santiago de Chile, pe fondul unor toasturi udate de Coca Cola,celebrînd "viaþa adevãratã", chiar dacã aceasta este cumplit de plictisitoare ºi nimic altceva decît o clonã derizorie a aºa numitului "american way of life".Alberto Fuguet este unul din scriitorii noii generaþii latino-americane ale cãror ficþiuni reflectã lumea în care au crescut: medii urbane în care cyber-cafenelele abundã chiar în favelas (bidonviluri a la Rio de Janeiro), în care o vineri noapte nu înseamnã altceva decît vizionarea reluãrii unui film nord-american comercial la TV. În scrierile lor nu existã referinþe politice sau istorice, nici mãcar vreo aluzie la vreun personaj legat de background-ul politico-istoric latino-american. Singurii dictatori care apar sunt cei din visele personajelor respective. Multe dintre povestirile lor îºi desfãºoarã acþiunea în Statele Unite.

Pentru mulþi dintre mandarinii establishmentului literar latino-american, pentru care literatura semnificã o abordare naþionalistã, post-colonialistã a unor detalii istorice locale, ireverenþa noii generaþii de scriitori este consideratã o trãdare atît în tonalitate cît ºi în abordare."Unul ca Alberto Fuguet caricaturizeazã literatura sud-americanã care este foarte bogatã ºi complexã, provenind dintr-un proces literar extrem de dureros" , a afirmat Ricardo Cuadros, critic ºi scriitor chilian, adãugînd:"Ca scriitori, nu avem dreptul sã uitãm ultimii 30-40 de ani".Cuadros dãdea ca exemplu un personaj din romanul "Bad Vibes" (1997) al lui Fuguet, care, chiorîndu-se tîmp la un T-shirt cu figura lui Che Guevara, se întreba cine dracului o fi bãrbosul, vreun nou star din vreo telenovelã mexicanã sau vreun mariachi de prin Guadalajara. Romanul a inspirat ºi revolta unor liceeni din Santiago de Chile împotriva programei literare "anchilozate".Iar criticul literar bolivian Centa Reck declara cã "indivizii ãºtia nu fac altceva decît sã înlocuiascã realitatea latino-americanã cu o junglã sãlbaticã de celulare, McDonalds-ur shopping malls, droguri, toate acestea prin intermediul unui jargon americanizat neinteligibil."Alberto Fuguet, la rândul lui, a declarat : "Pe noi nu ne intereseazã canonul literar", referindu-se la Julio Cortazar, Gabriel Garcia Marquez ºi Mario Vargas Llosa, scriitori care au captivat ºi fascinat întreg mapamondul prin talentul, imaginaþia ºi conºtiinþa lor politicã."Sînt un mare fan al lui Marquez, dar credeþi-mã, chiar urãsc imageria pe care a creat-o ºi pe care alþi indivizi o folosesc", a declarat Fuguet. "Au transformat universul fictional marquezian într-o esteticã în loc sã creeze o ideologie. Oricine începe sã paºtiºeze veac de singurãtate» nu poate comite decît niºte kitschuri".Dupã aproape patruzeci de ani, tinerii scriitori latino-americani considerã cã problemele de actualitate ºi peisajul local s-au schimbat, deoarece "graniþa" dintre America de Nord ºi America de Sud s-a estompat în bunã mãsurã.Ultimul roman al lui Alberto Fuguet, «Filmele vieþii mele», se referã la un personaj principal care se simte acasã atît în Encino, California cît ºi în Santiago de Chile ºi a cãrui vste povestitã prin intermediul filmelor hollywoodiene.Ricardo Gutierrez Mouat, profesor la Universitatea Emory, care predã un curs intitulat «De la Macondo la McOndo» susþine : "Cred cã tinerii scriitori latino-americani au o altfel de viziune, una deosebit de întunecatã, de extracþie urbanã ºi sunt caracterizaþi de un simþ ascuþit al umorului negru. Ce scriu ei este diferit de realismul magic facil, în care la fiecare paginã dai peste o iguanã îndrãgostitã sau un dictator zburãtor. Ei simt nevoia de a avea propria voce, distanþîndu-se de formulele literare pe care le considera uzate".

EXPLORAREA SPAÞIULUI,un ciclu al triumfurilor ºi tragediilor, dar nu ºi sfârºitul visului omenirii

Cristian Tamaº

Aventura spaþialã desfãºuratã pe parcursul a 45 de ani, a fost o cronicã a triumfurilor ºi tragediilor. De la primul satelit artificial, primul om în cosmos, la primul om pe lunã ºi la prima staþie orbitalã, de la evenimente istorice ºi eroice ca primele zboruri cosmice cu astronauþi, culminate cu victoria aselenizãrii, pânã la exploziile care au ucis echipaje întregi, de la sondele spaþiale care au explorat sistemul solar, pânã la aspecte mai "triviale" ca depãºirea bugetelor, corupþie ºi management incompetent.Capitolele s-au numit Sputnik, Gagarin, Mercury, Vostok, Gemini, Mariner, Voshod, Apollo, Armstrong, Pioneer, Viking, navetele spaþiale iar tematica a fost complexã, combinând aspiraþiile naþionale, politica rãzboiului rece, nesfârºita cãutare a cunoaºterinþifice ºi toate aspectele "hard" ale costurilor ºi fezabilitãþii.Dupã douã tragedii de amploarea Challenger ºi Columbia, tot mai mulþi îºi pun întrebarea: "Car

e ar fi beneficiile explorãrii spaþiale?" Cine sunt preopinenþii? În primul rând zeci de milioane de americani, parte din plãtitorii de impozite care suportã bugetul NASA!Dar haideþi sã recurgem la un flash-back ºi sã ne reamintim cã în 1962 (preistorie curatã, nu-i aºa?) într-unul din momentele de vârf al competiþiei spaþiale americano-ruseºti, un iconoclast pre nume, James G. Ballard a publicat "Which way to inner space?", un manifest SF contra orientãrilor dominante din domeniu, adicã printre altele, obsesia cãlãtoriilor spaþiale. Ballard propunea concentrarea asupra altor teme, precum problemele planetei, conºtiinþa umanã, biologia.Ca mulþi alþi autori SF, se poate ca Ballard sã fi fost un vizionar ºi nu numai în privinþa prioritãþilor general umane, vezi romanele "Crystal World" ºi "The Drought".Explozia navetei Columbia, sâmbãta trecutã [9 februarie 2003, nota editorului] a provocat un val de întrebãri ºi începutul unei dezbateri mondiale, despre necesitatea programelor spaþiale.Sã ne aducem aminte care a fost scopul utilizãrii navetelor spaþiale, program ale cãrui costuri totale au atins 25 de miliarde de dolari! Din start, s-a dorit a fi un program mai puþin costisitor decât o misiune cu echipaj spre Marte, conceptul navetei reutilizabile s-a dovedit a fi unul corect, deºi nu ºi-a atins pânã acum frecvenþa anunþatã iniþial, de un zbor pe sãptãmânã, costurile urmând sã fie amortizate prin lansãri ºi reparaþii eliþi, prin vânzarea altor servicii spaþiale.Chiar ºi un bastion al entuziaºtilor explorãrii cosmosului ca situl Space.com este bântuit acum de îndoieli, tonalitatea generalã fiind caracterizatã de un ºoc profund.Nucleul "hard" al entuziaºtilor, oameni de ºtiinþã, fani sau simpli muritori insistã asupra faptului cã o caracteristicã psihologicã fundamentalã a omenirii este dorinþa de a descoperi cine suntem de fapt în univers, pe lîngã curiozitatea înnãscutã ºi simþul explorãrii. Sunnvins cã în cele din urmã toate acestea vor prevala ºi poate cã specia umanã va coloniza (mãcar) sistemul solar!Acum 500 de ani, oamenii traversau, în ciuda tuturor riscurilor oceanul în ambarcaþiuni care astãzi sunt pe drept cuvânt, considerate rudimentare, iar astãzi sau mâine sau destul de curând, oamenii îºi vor continua misiunea istoricã (pentru cã avem aceastã minunatã obsesie a explorãrilor, fixatã în genotip) ºi mai ales pentru cã la nivel subliminal ºtim cã este singurul nostru viitor posibil!Nu neg rolul Casandrelor, ºi pe Terra mai sunt îngrozitor de multe lucruri de rezolvat dar mi se pare cã pe termen mediu ºi lung ar fi regretabil sã se întârzie ceva atât de fundamental cum este explorarea spaþiului!Este o evidenþã faptul cã existã o fascinaþie absolutã a cosmosului, fixatã undeva în profunzia înlãuntrului fiinþelor umane.Dr. Neil Tyson, directorul Rose Center for Earth and Space din New York declara la aflarea veºtii despre explozia Columbiei: "Este o cumplitã tragedie ºi cu siguranþã oamenii o sã dezbatã de ce este nevoie sã mergem în spaþiu, ce am realizat pânã acum, ce intenþiosã facem de acum încolo. Dar vreau sã subliniez cã înainte de toate astea, totul a fost biologie, mai devreme chimie, ºi mai înainte, nimic altceva decât oameni care se uitau vrãjiþi la cerul înstelat. Existã ceva profund ce caracterizeazã condiþia umanã, ceva ce traverseazã timpul ºi culturile istorice ºi indiferent de perioadã, þarã, limbã, religie, oamenii au privit cerul ºi s-au întrebat ce este acolo. Chiar dacã de treizeci de ani încoace, tot dãm rotocoale Pãmântului, în loc sã ne avântãm în spaþiu!"Chiar dacã lideri de opinie ca Prof. John Staudenmaier (ºeful catedrei de istorie de la Universitatea Mercy din Detroit ºi editorul publicaþiei Technology and Culture, axatã pe studiul istoriei tehnologiei) considerã cã dupã 11 Septembrie, colapsul dotcomurilor ºi acum catastrofa Columbiei, a pierit toatã bravada tehnologicã care încurajeazã experimentul ºtiinþific : "Acum este prevalent un sentiment de vulnerabilitate aflat chiar în centrul mândriei americane ºi anume sofisticatul nostru sistem tehnologic. Pentru majoritatea americanilor este ceva covârºitor, ceva asemãnãtor situaþiei când te trezeºti fãrã un acoperiº deasupra capului. Fãrã îndoialã, acest sentiment conduce la o crizã de identite."La nivel global se considerã cã entuziasmul general pentru programele spaþiale, s-a risipit de mult. A existat un vârf în perioada 1957-1969, apoi în perioada anilor '80 când au debutat zborurile navetelor spaþiale.David Lavery, autorul studiului "Late for the sky : the mentality of the Space Age", întreba retoric "Dar ce este era spaþialã? În anii '60-70 vorbeam despre ea tot timpul. Acum, era spaþialã pare la fel de îngropatã ca ºi era nuclearã!"

Poate este o caracteristicã pur umanã, dorinþa de a fi permanent în miºcare, dorinþa de a explora neîncetat, iar nãzuinþa de a ajunge la stele a fascinat dintotdeauna omenirea. Sigur cã entuziasmul la nivel de mase, nu se poate pãstra la cote de incandescenþã cînd este vorba de ceva atât de îndepãrtat de percepþia comunã, este de înþeles cã oamenii au sperat îneficii imediate ºi schimbãri esenþiale ale existenþei provocate de efectele programelor spaþiale.Problema fundamentalã este cã la nivel de specie avem niºte viziuni de a dreptul fantastice ºi apoi ne împotmolim în realitate, ceea ce ne dezamãgeºte ºi în cele din urmã ne pierdecredinþa în visurile noastre.Sau cum spunea Dr. Howard McCurdy, profesor la American University, Washington (ºi autorul studiului "Space and the american imagination") : "În loc sã fim preocupaþi de ºtiinþa practicã sau chiar de science fiction, eºuãm din ce în ce mai mult în fantasy!".Chiar ºi SF-ul s-a schimbat. De la o abordare în tonalitate realistã, aproape evanghelicã a anilor '50 a rachetelor, navelor spaþiale ºi cãlãtoriilor cosmice, ca în povestirile lui Heinlein, din acea perioadã sau ca în filme ca "Destination Moon", genul a început sã fie dominat în anii '80, de galaxii îndepãrtate aflate într-un viitor ºi mai îndepãrtat, fãvea nici cea mai micã asemãnare cu lumea noastrã.În 1995, acuitatea Disney World-ului la schimbãrile barometrului public în materie de gusturi SF, a determinat înlocuirea pavilionului "Mission to Mars" cu "Extraterrestrial alien encounter"!Dr. Rob Latham, editor de studii SF ºi profesor asociat de americanologie la Universitatea din Iowa, observa : "E cam ºi cum scânteia imaginativã a cãlãtoriilor spaþiale, ar fi murit!"Sã fie vorba doar de o aproximare grosolanã? Cele mai multe dintre filmele de succes hollywoodiene tind sã fie doar niºte jocuri pe computer referitoare la monºtri extratereºtri sau la ciberspaþiu.Un curent predominant de opinie? Câteva semne optimiste existã chiar la nivelul culturii de masã. Disney intenþioneazã sã inaugureze în curând la Epcot Center din Orlando, Florida pavilionul "Mission:Space". Chiar ºi Hollywoodul reacþioneazã, mai prudent cei drept, ºi ultima serie a Star Trek-ului, "Enterprise" se desfãºoarã în secolul 22, cu o sutã de ani înaintea aventurilor cãpitanului Kirk, din prima serie.Romanele lui Kim Stanley Robinson (trilogia marþianã: Marte roºu, Marte verde, Marte albastru), nu numai cã au cucerit sufragiile publicului ºi ale criticii, dar par sã fie o reacþie "hard" la diluviul maculaturii de tip fantasy.Poate este cazul ca imaginaþia publicã sã fie învioratã cu produse de consum curente, mai optimiste ºi mai realiste, pentru cã oricum capodoperele nu-ºi propun întreþinerea moralului maselor ci zguduirea conºtiinþelor ºi schimbarea mentalitãþii dominante.Sunã a propagandã despre "viitorul luminos" ºi despre "omul nou" (nu ne vom transforma peste noapte într-o specie de Supermeni!) care învinge toate piedicile! Abordarea vetustã ºi în exces a acestei teme, nu a demonetizat, cred eu, virtuþile divertismentului de calitate, care îºi propune ºi sã informeze ºi sã educe printre altele! Pentru cã avem nevoie de visuri ºi speranþã ºi de poveºti care ne fac sã ne imaginãm un viitor mai bun! Nevoia de ficþiune ce bântuie fiecare muritor!Odiseea spaþialã va continua, vor mai fi jertfe, distrugeri materiale, momente de cumpãnã, dar ºi progresul inexorabil spre stele va continua neabãtut pînã, cum spuneam, vom infesta tot sistemul solar ºi poate chiar ºi galaxia! Wishfull dreaming?

DINO-ORIGAMI

Györfi-Deák György

Origami este arta japonezã prin care dintr-o bucatã de hârtie (de obicei pãtratã) se obþin printr-o succesiune de plieri tot felul de obiecte sau forme. Canoanele acestei arte cer ca la împãturirea figurinelor sã nu fie folosite foarfeci, lipici, creioane colorate ori vopsele, lucru respectat cu sfinþenie de cei care au dobândit un anumit g

rad de mãiestrie în domeniu. Privit din depãrtare, origami aratã frumos, ca o junglã veºnic verde, însã o explorare sistematicã a minunatului tãrâm dureazã mult, cere eforturi ºi presupune rãbdare; ca sã-l parafrazãm pe Edison, plierea figurinelor de hârtie cere 99 de procente de transpiraþie ºi unul de... imaginaþie.Legãtura dintre origami ºi science-fiction este una de ordin imaginistic. Pe parcursul lecturii unei cãrþi ori a vizionãrii unui film, pe retina artistului s-au întipãrit niºte imagini, niºte "semne de carte" afective, pe care ulterior a dorit sã le reprezinte, sã le modeleze din hârtie. Deºi iniþial am crezut cã se va putea cuprinde într-o paginã toate imagistica SF transpusã în figurine origami, mi-am dat seama curând cã lucrurile nu sunt deloc atât de simple.

CHOW Dragon chinezescJANSON CHOW - Dragon chinezesc

Imagistica science-fiction este ea însãºi tematicã. Gãsim aici personaje ºi decoruri specifice explorãrilor spatziale, cãlãtoriilor în timp, în spaþii paralele ori chiar în microunivers. Întâlnirile cu inteligenþele extraterestre, invaziile ce ameninþã Pãmântul, rãzboaiele împotrspeciilor agresive, plantele carnivore din junglele de pe alte lumi, roboþii, ciberspaþiul, jocurile pe calculator constituie tot atâtea surse de inspiraþie. Marile cicluri epice sau serialele SF sunt abordate din diferite unghiuri. Cei care vor încerca sã exploreze prin intermediul internetului vastitatea acestui nou teritoriu vor constata cã deja existã o comunitate origami dedicatã seriei Star Wars, alta ce exploreazã universul de simboluri Star Trek ºi una care a început lucrul la Stãpânul inelelor. Ca sã începem cu începutul, am ales cãlãtoria în preistorie, o lume înfãþiºatã ºi de Jurassicia creatã de Michael Crighton.

Emblema Jurassic Park

Inventarea de noi figurine seamãnã cu nãscocirea de bancuri politice: foarte rar se creeazã ceva nou sub soare; de obicei se ia un tipar vechi ºi se fac unele mici modificãri, care transferã noi semnificaþii unor lucruri pe cale de a fi uitate.

J. ANIBAL VOYER - Balaur cu trei capete

Astfel Dragón de 3 cabezas (balaurul cu trei capete) creat de J. Aníbal Voyer poate fi transformat în teribilul cerber ce pãzeºte infernul (ori piatra filosofalã ascunsã de profesorul Dumbledore, idolul lui Harry Potter) sau în blândul mãgãruº Ior (Eeyore), prietenul ursuleþului Winnie, modelat în hârtie de Y. Greenberg. În cazul figurinelor origami, apartenenþa lor la domeniul science-fiction este clar, implicit stabilitã încã de la început. Balaurii (cu sau fãrã aripi) ºi dragonii sunt fãpturi ce populeazã fantezia eroicã, pe când diferitele specii de dinosauri sunt tipice literaturii SF.

GOMEZ ParasaurolopusGOMEZ TriceratopsFERNANDO GILGADO GOMEZ - Parasaurolopus ºi Triceratops

În "O cãlãtorie spre centrul pãmântului" de Jules Verne, profesorul Otto Lidenbrock descoperã un manuscris încifrat, vechi de douã sute de ani, lãsat de alchimistul Arne Saknussem drept îndrumare pentru cutezãtorii care ar dori sã coboare în centrul Pãmântului, prin coºul muntele Sneffels, un vulcan din Islanda stins de câteva secole. Însoþit de nepotul sãu, Axel ºi cãlãuzit de Hans Bjelke, savantul german gãseºte intrarea ce duce cãtre lumea din adâncuri ºi porneºte în explorare. Drumul lor prin tunelurile subterane ia sfârºit pe þãrmul un mãri scufundate demult sub pãmânt, unde încã trãiesc vieþuitoare antediluviene, care altminteri pot fi vãzute doar în muzeele de ºtiinþe naturale. Ca sã traverseze întinderea de ape, eroii construiesc o plutã din trunchiuri fosilizate de copaci ºi îºi continuã nebãnuitori cãlãtoa. La un moment dat, fragila ambarcaþiune este ridicatã de un val ºi aruncatã cât colo, dupã care drumeþii asistã la teribila înfruntare dintre douã reptile marine uriaºe.

AUTOR NECUNOSCUT - Ichthyozaur

Doi monºtri se luptau la suprafaþa mãrii. Zãresc ochiul însângerat al ihtiozaurului, mare cât capul unui om. Natura l-a înzestrat cu un aparat optic extrem de puternic, capabil sã reziste presiunii din fundul apelor. A fost numit pe drept cuvânt balena saurienilor, cãci are mãrimea ºi iuþeala balenei.Ihtiozaurul nu mãsoarã mai puþin de cincizeci de metri ºi îmi pot da seama de mãrimea lui când îºi ridicã deasupra valurilor aripile înotãtoare ale cozii. Falca sa este enormã ºi, dupã certãrile naturaliºtilor are nu mai puþin de 182 de dinþi.Plesiozaurul, ºarpe cu corpul cilindric, cu coada scurtã, are labele în formã de lopatã. Corpul sãu este îmbrãcat în întregime într-o carapace, iar gâtul, flexibil, se ridicã la 15 met deasupra apei.

GYORFI PlesiozaurGYÖRFI-DEÁK GYÖRGY - Plesiozaur (dupã diplodocul lui Ronald Koh)

Pe Pãmânt pot exista locuri izolate, unde natura sã fi rãmas neschimbatã de zeci de milioane de ani. Este ºi premiza unui alt roman celebru, "O lume dispãrutã", imaginatã de Arthur Conan Doyle. Profesorul George Edward Challenger exploreazã pãrþile greu accesile ale Amazonului ºi descoperã, pe baza desenelor unui pictor american, Maple White, un podiº uitat de timp. Printre schiþele artistului mort, figurau reprezentãrile unor animale din Jurassic, precum stegozaurul:

GOMEZ stegosaurusFERNANDO GILGADO GOMEZ - Stegosaurus

"Era, pe o paginã întreagã, imaginea celei mai nemaipomenite fãpturi pe care am vãzut-o vreodatã. Vis de opioman, nãlucirea unui creier în delir. Avea un cap de pasãre de pradã, trup de ºopârlã pântecoasã, iar coada lungã îi era acoperitã cu þepi. Spinarea cocoºatã avea de- ei un fel de creastã dinþatã sau, mai exact, cam o duzinã de creste ca de cocoº aºezate la rând, una dupã alta."

ori Curupuri, un duh al pãdurii ce seamãnã leit cu pterodactilul. Dar lumea savantã îl ia în derâdere, ceea ce-l enerveazã pe cãpãþânosul profesor. Ca sã-ºi dovedeascã valabilitatea afiror, Challenger se întoarce împreunã cu o expediþie formatã din oameni integri ºi curajoºi ºi, pã multe peripeþii, prezintã în cadrul unei ºedinþe a Institutului de zoologie din Londra un veritabil "pui de diavol":

GOMEZ PteranodonKAWABATA PteranodonFERNANDO GILGADO GOMEZ - Pteranodon # KAWABATA FUMIAKI - Pteranodon

"Semãna la chip cu un dragon înfricoºãtor, închipuit de imaginaþia bolnãvicioasã a vreunui artt din Evul Mediu. Acea o expresie crudã ºi hidoasã ºi doi ochi mici ºi roºii, care sclipeau ca jãratecul. κi þinea pe jumãtate deschis pliscul lung ºi fioros, lãsând sã se vadã un ºir ddinþi ascuþiþi. Avea spinarea cocoºatã ºi peste umeri pãrea cã poartã, drapat, un fel de vãl c

O'HANLON StyracosaurusSTEPHEN O'HANLON - Styracosaurus

Plesiozauri, alozauri ºi tiranozauri populeazã ºi unele regiuni din "Tãrâmul uitat de timp", cartea lui Edgar Rice Burroughs, unde, pe ipoteticul continent sudic al Capronei, vieþuitoarele parcurg un ciclu ce cuprinde tot lanþul evoluþiei speciilor. Bowen Tyler, un yankeu cu o alurã atleticã, frate bun cu Tarzan ori cu John Carter, ajunge aici întâmplãtor în timpul primului rãzboi mondial, dupã ce pachebotul cu care cãlãtorea e scundat de un submarin german. Supravieþuitorii sunt nevoiþi sã vâneze ca sã se hrãneascã, iar uneori trebuie sã-ºi dispute prada cu alþi prãdãtori, precum alozaurul:

O'HANLON AllosaurusSTEPHEN O'HANLON - Allosaurus

"Pãrea sã fie o ºopârlã uriaºã, înaltã de cel puþin zece picioare, cu o coadã puternicã ºi lun

ei, cu labele dinapoi vânjoase ºi cu labele din faþã foarte scurte. Când ieºise din pãdure, þoe cam la fel cu un cangur, folosindu-ºi labele de dinapoi ºi coada ca mijloace de propulsie, iar când stãtea în picioare se sprijinea în coadã. Avea un cap lãtãreþ ºi masiv, cu ut turtit, iar fãlcile, înzestrate cu niºte dinþi lungi ºi ascuþiþi, i se cãscau pânã dincolo d. Trupul solzos i-era smãlþat cu niºte pete mari, negre ºi gãlbui, de forme neregulate, mãrginite de un chenar roºu, lat cam de un deget. Partea de dedesubt a pieptului, trupului ºi cozii era de un alb-verzui."

O'HANLON Procompsognathus GOMEZ Tyrannosaurus rex # STEPHEN O'HANLON - Procompsognathus # FERNANDO GILGADO GOMEZ - Tyrannosaurus rex #

KIRSCHENBAUM Tyrannosaurus rexMARC KIRSCHENBAUM - Tyrannosaurus rex

Numãrul maxim de reptile preistorice poate fi întâlnit în "Jurassic Park", unde o întreagã insulã este transformatã într-un parc de distracþii, o rezervaþie populatã cu monºtri antediluvieni, obþinuþi prin inginerie geneticã dintr-un strop de sânge de dinozaur. Acesta a fost supt de un þânþar care a avut ghinionul sã fie înglobat ulterior într-o picãturã de rãºinã, ransformat în chihlimbar dupã trecerea a milioane de ani. Vizitatorii descoperã aici cele mai incredibile vietãþi: dinozauri ierbivori, precum brontozaurii, apatozaurii, stegozaurii, coelurozaurii, triceratopºii, styracozaurii, ori prãdãtori precum dromaeozaurii, oviraptorii, velociraptorii, Coelurus, Deinonychus, pterozaurii ori regele reptilelor, Tyrannosaurus rex. Cele 238 de reptile sunt monitorizate în permanenþã de un sistem computerizat, de o complexitate fragilã. Ca urmare a unei defecþiuni tehnice, visul împlinit de Hammond Foundation se transformã într-un coºmar, transpus cinematografic în trei filme de succes (ºi se pare cã va urma ºi al patrulea).

O'HANLON Tyrannosaurus rexSTEPHEN O'HANLON - Tyrannosaurus rex

KAWABATA Tyrannosaurus rexKAWABATA FUMIAKI - Tyrannosaurus rex

În povestirea "Detunãtura", Ray Bradbury imagineazã o firmã care organizeazã cãlãtorii în timpcursul cãrora amatorii de senzaþii tari pot sã vâneze cele mai teribile fiare, tiranozaurii. Bineînþeles, pentru a nu perturba succesiunea de evenimente care au dus la realitatea istoricã din prezent, sunt alese animale care oricum vor muri, iar vânãtorii sunt instruiþi cã trebuie sã circule numai pe anumite trasee. Dar unul dintre ei intrã în panicã la vederea înfiorãtoarei reptile, coboarã de pe poteca marcatã ºi striveºte un fluture. Dar din ouãle insectei ar fi trebuit sã iasã niºte omizi, care ar fi ros niºte frunze pânã sã f mâncaþi de pãsãrele, care vor deveni la rândul lor hrana rãpitoarelor. Un întreg lanþ trofic fost distrus. O singurã pietricicã smulsã de la locul ei ºi avalanºa porneºte, schimbând regulile ortografice ºi regimul politic din 2055.Marile reptile au inspirat o sumedenie de monºtri extratereºtri cu puteri ieºite din comun, precum Alien, Predator ori Godzilla, pe care însã îi vom prezenta separat cu o altã ocazie.

Notã: Numele trecut sub fiecare ilustraþie este al creatorului care a conceput figurina respectivã, folositã ca ilustraþie. Cu o excepþie, ele au fost realizate ºi fotografiate de autorul acestui articol, cu ajutorul unui scanner Genius, dupã diagramele prezentate pe siturile lui Alex Barber, Dr. Stephen O'Hanlon, Ronald Koh, Marc Kirschenbaum ºi Julius Kusserow. Alte figurine, împãturite din bancnote ieºite din uz, sunt prezentate pe pagina Gyurigami, de la adresa: http://www.bilet.go.ro/origami/. Fundalul muzical este asigurat de o melodie compusã de Enya.

GANDALF VRÃJITORUL

interviu cu Ian McKellen

În versiunea realizatã de regizorul Peter Jackson a filmului "Stãpânul inelelor", rolul lui Gandalf, vrãjitorul, a fost interpretat de actorul britanic Ian McKellen, în vârstã de 62 de ani. Regizorul a fost deosebit de mulþumit de interpretare, iar criticii au elogiat-o, scriind cã: "reuºeºte perfect sã confere greutate ºi calitate filmului"."Mi se adreseazã laude pe care poate nici nu le merit", spune actorul cu modestie. "Când oamenii mã vãd în rolul lui Gandalf, mã comparã cu Alec Guiness din Star Wars. Dar eu nu sunt un actor de talia lui, n-am în spate vreo douãzeci de roluri mari". De parcã el n-ar fi fost încununat de lauri în "Zei ºi monºtri", "Richard al III-lea", "X-men". "Presupun cã la fel de bine l-ar fi putut alege pe Sean Connery ori Anthony Hopkins. Am fost norocos cã alegerea a cãzut asupra mea", a adãugat.

- Parcã s-ar putea desluºi niºte rivalitãþi în aceste vorbe.- Pot sã parã aºa în perioada de dinainte de acordarea Oscar-urilor, când totul se învârte în rul premiilor, cu toate cã fiecare dintre noi ºtie cã nu existã perfecþiune. Dar distincþiile îºi au folosul lor, pentru cã îndreaptã atenþia publicului cãtre realizãrile artistului ºi navea nici un sens ca omul sã fie actor, dacã n-ar avea cine sã-l vadã. Dar nu e vorba de rivalitãþi.

- Cum, nu sunteþi invidios pe ceilalþi vrãjitori? De exemplu, pe Richard Harris din Harry Potter?- De ce-aº fi invidios? Richard a avut ºansa sã primeascã un rol interesant, dar cel mai bun vrãjitor mi-a revenit mie. Mi s-a încredinþat rolul magicianului dupã care J.K. Rowling ºi-a modelat propriul erou. Gandalf este adevãratul vrãjitor, deci n-am de ce sã fiu invidios. În plus, personajul meu întinereºte pe parcursul filmului ºi dupã atâtea roluri de bãtrâni câte mi s-au oferit în ultimul timp, îmi prinde bine un pic de tinereþe. A fost foarte deprimant când mi s-a cerut sã joc în rolul lui Dumnezeu. Nici un om nu poate fi atât de bãtrân ca El.

- Vã preocupã vârsta?- Nu, pentru cã n-am dorit sã devin actor din cauza frumuseþii mele. N-aº fi dorit sã parcurg o carierã în care publicul sã fie atras de fizicul meu ºi apoi, o datã cu trecerea anilor, sã apelez la operaþii estetice ºi alte chestii asemãnãtoare. Îmi iubesc ridurile. Îmi place sã vãd cã încercãrile din rãstimpul anilor ºi-au întipãrit pecetea pe faþa mea.

- Vârsta nu v-a diminuat pofta de lucru.- Vorbeºti cu un actor care l-a jucat ºi pe Hamlet. În finalul acestei opere are loc un duel de vreo zece minute cu Laert, care poate fi invidiat de toate filmele de acþiune. Ori sã-l luãm pe Macbeth. Precum vezi, nu-mi sunt strãine rolurile de acþiune.

- Parcã acum, în lumina ultimelor evenimente, opera lui Tolkien, lupta binelui cu rãul stârneºte un ecou mai mare.- Stãpânul inelelor este în primul rând o poveste aventuroasã. Ea se bazeazã pe o unire a forþelor împotriva rãului, dar nu este o alianþã între marile naþiuni. Este vorba despre un mic grup. Tolkien ºi-a scris cartea în timpul celui de-al doilea rãzboi mondial, pe vremea când fiul sãu lupta în Europa de Nord. Cred cã s-a gândit la Hitler, când l-a descris pe Stãpul Întunericului. ªi foarte uºor se pot trasa paralele ºi la starea de fapte actualã. Aceasta conferã mãreþie povestirii. E o istorie moralizatoare, care transcede secolele. E un mit.

- Acum tocmai jucaþi într-un teatru din New York, în piesa "Dansul morþii". Cum s-a schimbat viaþa oraºului dupã 11 septembrie?- În ziua respectivã, chiar avea loc o repetiþie ºi am hotãrât sã continuãm, pentru cã aºa, dalaolaltã, nu ne simþeam atât de neapãraþi. Am urmãrit nervoºi reacþiile publicului. Pânã în aciletele se vindea cu câteva zile înainte, fenomen care a încetat dupã 12 septembrie. Dar

am supravieþuit, pentru cã societatea are nevoie de teatru, de film. Uneori, doar pentru cã are nevoie de o deconectare, de o evadare din cotidian, alteori pentru cã doreºte sã vadã implicaþiile profunde ale câte unei probleme. Asta nu înseamnã sã fugi dinaintenecazurilor. Sunt unii care spun cã actorii sunt preocupaþi doar sã-ºi satisfacã ego-ul. Dar eu întotdeauna am crezut cã existã ºi altceva. ªi cred cã felul cum s-au comportat actorii din New York-ul acestor zile îmi întãreºte spusele.

traducere de Györfi-Deák György

PRO-POZIÞII

FRAGMENTE CRITICE (IX): DOUÃ DICÞIONARE

Voicu Bugariu

Aurel Cãrãºel, Mic dicþionar de autori SF, Vlad & Vlad, 1996.

Dicþionarul lui Aurel Cãrãºel este o compilaþie de tip didactic, având pretenþia exclusivã de informa. Autorul vine, ce-i drept, cu anumite nuanþãri personale, dar marea majoritate a textului, inclusiv comentariile, provin în mod vãdit din lucrãri de referinþã. Autorul practicã în mod constant complezenþa (dacã nu chiar apologia) criticã. Tânãrul cititor al dicþionarului sãu rãmâne cu impresia cã toþi autorii prezentaþi sunt niºte clasici.Un maximalist al lexicografiei ar putea sã-i reproºeze lui Aurel Cãrãºel neindicarea surselor ºi o oarecare diluare a datelor biografice. Totuºi, aceste neajunsuri nu deranjeazã prea mult, fiindcã autorul nu este un vanitos emfatic, doritor sã parã erudit. Scriitura sa este cuminte-didacticã. Textul pare destinat unor elevi de liceu. Este o istorie literarã pedestrã, preocupatã în special de furnizarea unor generalitãþi utile tineretului. Având filozofia unui iluminist modest ºi harnic, Aurel Cãrãºel reuºeºte o carte folositoare celor doritori sã afle informaþii esenþiale despre sefeul mondial ºi românesc. Cele câteva articole teoretice sunt de asemenea rezervate sub raport speculativ, aducând informaþii utile, situate la nivelul onorabil al unor lecþii destinate elevilor de ºcoalã medie.Prezenþa unor autori de literaturã fantasticã dovedeºte cã autorul dicþionarului face parte dintre sefiºtii toleranþi, interesaþi de mai multe arii culturale.�Micul dicþionar de autori SF� este o carte utilã. Ferindu-se de teme controversabile, ocolind partizanatul aducãtor de confuzii ºi furie, Aurel Cãrãºel se situeazã printre sefiºtii ezonabili�. Atuul sãu moral este plasarea pe poziþia dascãlului doritor sã-ºi informeze cu onestitate elevii.

Dicþionar SF, artiºti plastici, autori, edituri, mass-media, motive, personalitãþi, Nemira, Bucureºti, 1999.

Dicþionar Nemira - Click pentru citit on-lineDicþionarul conþine articole redactate de 18 colaboratori, coordonaþi de Mihai-Dan Pavelescu. Sunt incluse ºi 20 de articole tematice.Fiindcã tinde sã dizolve sefeul în câmpul mai larg al literaturii, dicþionarul lui Aurel Cãr㺠îi poate interesa ºi pe cititorii din alte arii culturale. Efectul sãu este centrifug. Dicþionarul Editurii Nemira, în schimb, este centripet, întrucât se adreseazã în mod special fandomului românesc ºi anume coponenþilor relativ tineri ai acestuia. Doar un publi

c-þintã restrâns ºi specializat ar putea fi interesat de convenþii, premii acordate de acestea, fanzine, animatori, autori de texte publicate în fanzine. Asemenea informaþii sunt semnificative numai pentru persoanele din fandom ºi au rolul de a configura o micã lume culturalã de sine stãtãtoare. Autorii dicþionarului, în mod conºtient sau doar instinctiv, au cãutat sã se diferenþieze cât mai net faþã de câmpul cultural al literaturii româneprecum membrii unei secte faþã de dogmele bisericii-mamã.Este greu de spus câte dintre devierile faþã de ceea ce recomandã lexicografia sunt naivitãþi culturale ºi câte acte conºtiente de frondã, menite sã diferenþieze cât mai clar câmpul al al sefeului de cel al literaturii ºi sã-i descurajeze pe toþi cei interesaþi într-o manierã �ecumenicã� de sefeul românesc. Cititorul ideal al Dicþionarului pare a fi sefistul lipsit de prea multã curiozitate faþã de alte arii culturale.Articolele referitoare la autori nu sunt semnate, pãrând a fi alcãtuite de chiar respectivii. Doar astfel se poate explica abundenþa unor detalii. Coordonatorul lasã impresia cã a publicat, cu religiozitate, exact ce a primit.Câteva dintre articolele tematice sunt acuzat diletantistice. �Non-umanul� este incoerent, �Psihologie�, prolix, �Oraºul în SF�, naiv. Altele, în schimb, sunt impecabile (�Criticã,rie, istorie literarã în imaginarul românesc postdecembrist�, �Fantasticul în SF�, �Seriale SFeneologie�. Existã ºi vreo douã texte de facturã liricã, destul de bizare în context. O menþiu specialã pentru articolele de purã bibliografie, alcãtuite cu acribie.Cele mai pretenþioase articole tematice sunt �Definiþii� ºi �Literatura SF în universitate�. Aste texte se menþin pe înãlþimile ameþitoare ale erudiþiei universitare atât timp cât autorul r traduce din lucrãri de referinþã. Când recurge la teoretizãri proprii (adicã fãrã indicarea rselor, unele dintre acestea prozaic româneºti), însã, lucrurile nu mai merg. Un singur exemplu, cel mai frapant. În primul text aflãm cã �miza ºi finalitatea principalã a (sic!) acestui fenomen cultural nu este (sic!), aºa cum se considerã în general, �literaritatea� (de unde ºi relevanþa scãzutã a disputei literaturã SF vs. literaturã mainstream)�. În al doiletext ni se spune cã lucrurile stau exact pe dos: �Rãspunsul ferm care trebuie dat în acest caz este cã literatura SF e o literaturã respectabilã, care trebuie introdusã oficial acolo unde studiul ei este adecvat.� ªi încã: �Literatura SF este un gen legitim al literaturii.� Cu alte cuvinte, se admite cã este vorba de literaturã, dar i se refuzã esenþialul, literaritatea.Un lexicograf se ia cu mâinile de cap, atunci când încearcã sã citeascã Dicþionarul apãrut la itura Nemira. Un sociolog al sefeului românesc, însã, înþelege cã nu este vorba despre o lucrare þinând de istoria literarã, ci de un text menit sã mãreascã forþa centripetã a fandomului special a membrilor ilustraþi dupã 1990). Nu este deci vorba despre un act literar. În Dicþionar, prozelitismul se uneºte cu dorinþa de a prezenta un fandom cât mai semnificativ posibil. De aici permisivitatea nemãrginitã, absenþa oricãrui spirit critic al coordonatorului.Dicþionarul ajutã la înþelegerea deosebirilor dintre sefeul românesc ºi literaturã. Studiindu-l, conchidem cã sefistul-standard se delimiteazã de literat printr-un amatorism programatic. Devenit un profesionist al textului, sefistul capãtã tendinþa de a pãrãsi fandomul ºi devine un pseudo-sefist. Acesta din urmã nu mai face parte din fandom decât într-un mod, sã zicem, onorific. În dicþionar sunt o serie de autori aflaþi în aceastã posturã. Întrei ºi sefiºtii �canonici� existã o anumitã tensiune latentã.Deci nu competenþa sau notorietatea de tip literar sunt criteriile includerii în dicþionar. De asemenea, unii colaboratori n-au fost aleºi dupã cunoºtinþe sau abilitãþi scripturale. Prezenþa anumitor sefiºti a fost dictatã de apartenenþa la un anumit grup cultural, manifestat într-o perioadã istoricã relativ scurtã (dupã 1990). Aºa fiind, nu avem în faþã un nar literar, ci un repertoriu de membri ai grupului respectiv. Astfel, în dicþionar sunt prezentate urmãtoarele îndeletniciri: coordonator, poet, scriitor, autor, traducãtor, redactor, animator, organizator, grafician, critic, eseist, editor, redactor mass-media, realizator mass-media, autor de emisiuni radio, artist plastic, istoric, agent literar, recenzent, desenator BD, regizor, machetist, cercetãtor, antologator. Fiecare dintre aceste preocupãri are sigla SF.În totul, dicþionarul este descurajator pentru cititorii proveniþi din alte medii culturale, interesaþi pur ºi simplu de literaturã. Cine nu este un sefist-standard are diferite motive de nemulþumire, citindu-l. Cine este, în schimb, îl poate considera important. Membrii autentici ai fandomului îl pot socoti o carte de cãpãtâi, bunã de arãtat, cândva, nepoþilor.

O dezbatereSefiºtii români poartã în ultima vreme o discuþie publicã despre relaþia autor-editor. Dincolo de diverse inflamãri �rituale�, ies la ivealã unele adevãruri þinând de psiho-sociologia unui grup cultural distinct.Astfel, constatãm cã editorul are o atitudine seniorialã, în sensul cã îl priveºte pe autorul de sefeu ca pe un vasal mai mult sau mai puþin umil. Aceastã relaþie îºi are originea în timpul dictaturii. Editorul socialist era o persoanã supusã unor cutume. El trebuia sã þinã cont de anumiþi factori strãini de valoarea intrinsecã a textului. Astfel, autorii bine cotaþi erau automat publicaþi. Anumite ºanse aveau ºi autorii capabili sã ofere anumite cadouri materiale. Intrau în discuþie ºi autorii talentaþi pur ºi simplu, dar aceºtia din urmã aveau nevoie de noroc. În fine, câþiva erau publicaþi datoritã unor capricii de moment ale editorului. Important era cã manuscrisele nu erau privite cu obiectivitatea de tip comercial a editorului din Occident. De menþionat ºi faptul cã editorul excela printr-o lipsã cronicã de politeþe, atunci când nu era vorba despre autori consacraþi sau bine situaþi politic. Ideea cã editorul ar fi putut sã-i scrie sau sã-i telefoneze unui autor strãin de categoria afirmaþilor, în legãturã cu manuscrisul sãu depus la editura respectivã, nea de domeniul utopiei. Autorul trebuia sã meargã de multe ori la editurã, sã dea numeroase telefoane, sã digere jocul minciunilor ºi al amânãrilor. (Desigur, aceasta nu înseamnã cã toþi redactorii de editurã erau niºte mincinoºi. Oamenii corecþi se aflau însã printre cei ranguri inferioare, fãrã putere de decizie. Un ºef de secþie sau de editurã foarte corect, însã, era practic de neimaginat.) Cu un cuvânt, editorul suferea de superbie, având sentimentul cã este un fel de demiurg literar. Preluând �creator� un defect ºefilor politici, el îºi permitea, cu delicii, sã fie capricios. Ideea cã autorii, indiferent de situarea lor în scara succesului literar sau politic, meritã un tratament politicos le era strãinã.Aceastã atitudine de senior mofturos, discreþionar ºi (fãrã nici-o aluzie la cineva anume) cam prostuþ se regãseºte în modul cum unii editori români de azi îi trateazã pe sefiºti.În aceastã relaþie, sefiºtii au partea lor de vinã. Statutul lor de veºnic-adolescenþi, un anumit refuz al profesionalizãrii de tip literar, orgoliul disproporþionat faþã de situarea lor realã în scara succesului � iatã câteva explicaþii.Ca ºi în legãturã cu alte domenii ale vieþii sociale româneºti de astãzi, nu ne rãmâne decât vrmalitate. Când vom atinge respectivul nivel, editorii nu vor mai trimite E-mail-uri mincinoase, vor deveni politicoºi ºi corecþi.

PARALELE ÎNTRE LUMI PARALELE (8): LITERATURA ISTORICÃ ªI SF-UL

Liviu Radu

Dacã analizãm cu atenþie literatura istoricã, vom descoperi, ca în cazul literaturii poliþiste, cã existã ceva mai mult decât similitudini cu literatura SF.În primul rând, literatura istoricã presupune (ca ºi în cazul SF-ului) o documentare serioasã, o cunoaºtere intimã de cãtre autor a mediului ºi personajelor despre care scrie.În al doilea rând, literatura istoricã poate de fi douã feluri: de prezentare a unui anumit mediu, a unei societãþi, a unor personaje (ceea ce-ºi gãseºte echivalentul în literatura SF de prezentare a unor descoperiri ºtiinþifice) sau de avertisment, folosind evenimente, personaje ºi situaþii din trecut pentru a atrage atenþia asupra unor conjuncturi prezente - care pot degenera în viitor.Prima categorie poate fi realizatã la modul serios, autorul construind o redare cât mai fidelã a societãþii respective (iar talentul personal are un rol important în crearea respectivei fresce istorice) sau gen roman de aventuri, în care rigurozitatea istoricã conteazã mai puþin, personajele sunt vehiculate prin tot felul de locuri, medii, þãri, etc., pentru a se realiza mai degrabã o schiþã instructivã a epocii, nu un tablou detaliat. Dupã cum cititorii ºtiu, existã multe romane SF (gen space-opera, de exemplu) care folosesc aceeaºi structurã.A doua categorie, care cuprinde lucrãri ce depãºesc, de multe ori, limitele genului (a

se vedea Relatare despre regele David de Stephan Heym sau romanele lui Gore Vidal), analizeazã trecutul din perspectiva prezentului. Sau, mai bine zis, analizeazã prezentul prin prisma trecutului, atrãgând atenþia asupra posibilitãþii repetãrii greºelilor sau - printr-o oarecare deformare a realitãþii istorice - sugerând cã prezentul riscã sã meargã pe cãi greºite.Având în vedere cã istoria este o ºtiinþã, iar literatura istoricã are aceleaºi metode ºi scopca ºi literatura SF, am putea concluziona cã între literatura istoricã ºi cea SF nu existã nici o deosebire (dacã o excludem pe cea de percepere).Existã însã o unicã ºi imensã deosebire: literatura istoricã lucreazã cu trecutul, iar cea SF viitorul. Lucrurile care au fost, indiferent de grandoare, tragism ºi de implicarea emoþionalã a cititorilor, nu pot trezi decât regret ºi pesimism. Prezentul - implicit ºi viitorul - pare ºters, banal, neinteresant. Istoria se reia, iar omenirea repetã greºelile trecutului. Oamenii nu învaþã nimic din trecut, experienþa nu foloseºte la nimic, iar împãrãþiile cele mai grozave pier fãrã urmã. Nu existã progres, ci doar o veºnicã învârtirec vicios. Îþi aminteºti de vorbele Ecleziastului ºi concluzionezi cã totul nu-i decât zãdãrnic... Literatura istoricã este deci - în ciuda faptului cã istoria îºi propune ca prin cunoaºterea trecutului sã evite repetarea erorilor trecutului - o literaturã pesimistã. Literatura SF se doreºte a fi (chiar ºi cea catastrofistã) optimistã, considerând cã viitorul poate fi decât mai bun decât prezentul, cã omenirea evolueazã.Deci, numai prin optica autorului, metode ºi scopuri identice pot avea ca rezultat genuri literare complet diferite.

PRO-TON

MEDUZA

Ovidiu Bufnilã

[Trimitere cãtre situl editurii, inactivã din ianuarie 2005]

RIGA CRYPTOCOMUNISTÃ ªI LAPONA ªMENEL

Constantin Cozmiuc

La sfârºtitul Marelui Mileniu, România fusese deplasatã în Estul Europei de cãtre cei care nu ºtiau cã respectivul continent se întinde pânã în Urali ºi, ca atare, satelitul Moscovei graviteazã undeva prin centru. Dupã ce Tãtucul Negru al Moscovei l-a învins pe Hitler, românii au cãzut în sclavie, de unde nu s-au mai ridicat pânã în Luna Ultimã a Ultimului An din Deceniul Penultim din Secolul Ultim al Marelui Mileniu de O Mie de Ani.Pentru români rãsãrea, sau cel puþin aºa credeau ei, Epoca Celor trei P: Pace, Prosperitate ºi Progres. O mânã de oameni trãiau dã mult, mai dã dãmult, între aceºti p-p-parametri, dar a celor mulþi pentru aceste trei coordonate abia a început, în condiþii asemãnãtoare cu cele descrise mai jos.

23 decembrie 1972, Timiºoara, undeva între cartierul Blaºcovici ºi barul BanatulGeorge era furios la culme. Ieri seara sosise de la munte ºi dãduse de un scandal mo

nstru. Maicã-sa îl luase din scurt, acuzându-l nici mai mult, nici mai puþin decât cã umblã deghizat prin oraº cu tot felul de curve ºi strãini. Vecini demni de încredere se jurau cã l-au vãzut într-un bar plin de strãini ºi pipiþele aferente, cu paharul în faþã ºi tot felul dee nãzbâtii.Barul îl ºtia, dar abia dacã intrase de câteva ori acolo; era prea scump pentru un student, chiar ºi din partea locului. Câteva mãsuþe joase, o cafea cu friºcã, ciocolatã ºi o þigaret la cinci lei jumate, când la "Varicele Mari" era un leu... În plus, piþipoancele nu-i dãdeau nici o atenþie, italienii erau la mare vogã. Unele chiar se ºi mãritau cu unii din ei ºi îºi imagina cu jind plãcerea de a auzi de Ceauºescu doar din an în paºtele mamii lui.Ajuns în faþa uºii, intrã fãrã sã-ºi dea seama ce face. Ezitã o clipã, dar se gândi cã are la ceva de lei, prietenii vor apãrea abia peste o orã ºi ceva, aºa cã tot nu avea cu cine sã-ºi piardã vremea. Furios încã pe acuzaþiile absurde ale mamei sale, ochi un loc liber ºi se aºezã. La masã, un tip pe care îl cunoºtea de la "Varice" îl salutã..- Ia loc, spuse tipul. Sunt cu niºte italieni, vrei o cafea ? Fac ei cinste, i-a umplut unul de lei la un curs excelent.Un macaronar începu sã vorbeascã. George îºi privi întrebãtor amicul al cãrui nume nici nu-l º- Zice cã l-a vãzut acum trei zile pe tatãl sau pe fratele tãu mai mare...- Tatãl meu a murit ºi n-am fraþi ! i-o tãie George scurt. Povestea îl agasa de-a binelea, dar dupã puþin timp îi ieºi complet din cap. Italienii se dovedirã niºte companioni desãvârºiUitã ºi de amicii de la "Varice" ºi de faptul cã cu numai câteva clipe înainte pentru el italienii în general erau doar niºte bieþi curvalãi cu bani, veniþi în România sã-l rãzbune pe Durin însãmânþarea, pe cale cât se poate de naturalã, a bietelor copile nevinovate.Pe undeva, Decebal surâdea în barbã: majoritatea urmaºilor lui Traian se întorceau în þara lor de baºtinã cu buzunarele goale ºi usturimi teribile la organul cel mai folosit în Noua Dacie. Doar organele locale de ordine erau mulþumite: din capturi ºi ºpagã se dezvoltau multilateral�

Noiembrie, 1990, în Timiºoara, barul BastionDomnul maior Pandelache simþi cã renaºte cu adevãrat dând din nou de mulþi dintre vechii sãi cunoscuþi. Pe când era doar tovarãºu' cãpitan avusese nenumãraþi prieteni, bucuroºi sã se înfrun capturile sale de la târfele ºi biºniþarii oraºului, dar mai ales de la þigani, de unde îi pica la aur cu nemiluita în schimbul închiderii mãcar a unui ochi. Sigur, era recordman absolut în captura aurului, dar puþini ºtiau cã declara doar 10% din ceea ce confisca, 40 % îi rãmâneau lui, iar cu jumãtatea rãmasã fãcea bulibaºa ce-i trecea prin cap.Îngrãmãdeala aia nenorocitã din decembrie '89, cum numea el evenimentul (Sã-i spunem aºa, ca sã nu greºim ca alþii), l-a prins descoperit. Tocmai era pe cale sã ajungã secretar de partid ºi se dãdea mare, când cel pe care îl sanctifica în ºedinþe o mierlise, baº de Crãciun.Deºi avea bani gârlã, nu se purta ostentantiv. Doar douã damblale avea: dãdea de bãut tuturor, asta ca sã nu-i scadã cota de popularitate ºi îºi cumpãrase o brichetã, imitaþie perfectã ai pistol Colt 45, cu care îºi aprindea veºnica þigare de foi dupã ce se fãcea cã îºi gãureºte cita patetic Mai trage-mi un glonte în tâmplã, Mary, savurând expresia tâmpã a celor ce nu cunoºteau poanta. Era titlul unui cântec din singurul roman pe care îl citise în ultimii douãzeci de ani, ceva de Leonida Neamþu, pe care îl luase de la fiul sãu, Mihai, o pramatie care niciodatã nu va înþelege adevãratele valori ale comunismului, ameþit cum era de aiurelile alea fanteziste din Occident. La dracu', aici e de trai, cât mai bâjbâie aºtia prin simulacrul ãsta de democraþie !κi salutã amicii ºi se aºezã la masã, comandând un rând de whisky pentru toatã lumea, inclusiru sfrijitul ãla necunoscut. Primind dezinvolt mulþumirile mieroase ale comesenilor, care visau deja la tura urmãtoare, scoase o þigare ºi nelipsita brichetã-pistol, cu ochii aþintiþi spre necunoscutul ce tresãri vãzând simulacrul de armã. O duse la tâmplã ºi apãsã .Cineva, ori de la Inspectorat, ori din þigãnime, râdea în barbã: cu jumãtate de orã înainte, îbtilizase bricheta ºi o înlocuise cu un pistol, nu numai adevãrat, ci ºi încãrcat. Prea îi dãd de gol pe toþi.Nu auzi bubuitura, dar în ultima fracþiune de secundã din viaþã învãþã cã adevãrata valoare a este tãcerea, drept care se cufundã în ea.Comesenii au anunþat poliþia ºi pe fiul sãu, Mihai, care sosi primul, cu o jumãtate de ceas înaintea oamenilor ordinii. Dintre toþi cei prezenti, rãmase numai George, necunoscutul, ca martor ºi , încã în necunoºtinþã de cauzã,viitor prieten cu Mihai.

16 aprilie 1992 , ªoseaua Stamora-Moraviþa Timiºoara- Ce lung îmi pare drumul, acum la-ntors acasã, rosti George, poreclit de prieteni Riga, adicã un brav vizitator al respectivului oraº,în care reuºise sã ajungã pe vremea regretatului împuºcat. Era obosit ºi de la Pancevo pânã în Vârºeþ abia dacã scosese o vorbã, obsedaginea unei tinere ce trecuse prin faþa lui cu o cutie în mânã, într-un bar unde se reunise "Echipaju' lui Peºte", cum îºi spuneau cei din grupul de excursioniºti economici. Dupã intrarea în þarã, îl apucase logoreea ºi o veselie ce contrasta straniu cu paloarea feþei, ochii roºii ºi pungile de sub ei. Oricât de scurtã ar fi, o vizitã de afaceri oboseºte: marfã ascunsã, nervi, schimbã dinarii în mãrci, atenþie mãritã în jur. Pânã la urmã, tot capotezi.Lânga el, era ºoferul, prieten ºi coleg de servici ºi generaþie. El era gospodin director, cu acte în regulã, cã aºa i-a fost felul, celãlalt era guºterul pentru sârbi, poreclã datoratdiei cu care încerca sã sape sub niºte dale de ciment în Lazarevaþ. Tot el era ºi secretar de redacþie, cãci trupa era o delegaþie oficialã de ziariºti, invitatã de colegii lor din strãinãtate. ªi, ca sã fie totuºi cinstit, ducea ºi ziarul lor în Timiºoara ºi banii îi deconta la nu în bani ci în cãrþile pe care ºi le doreau de ani de zile.Avea tot ceea ce-i trebuia unei firme, mai puþin obiectul de activitate; ziarul. Existase el, dar sarabanda preþului hârtiei l-a pus cu botul pe labe. Falimentul nu a fost rasunãtor, departe de el gândul, nu ca sã bag intrigi, a fost chiar plãcut, rãmãsese în urma lui cu o grãmadã de bani, cu acte în regulã, cu permis în regulã, cu etichetã PRESS pe parbriz ºi cu un zâmbet ironic la adresa celor care stãteau de trei zile fãcând coadã la poarta þãrii. Ei tocmai au intrat, în vreme ce ultimii, aflaþi la patru-cinci kilometri de fâºie nici n-au ieºit... Pe vremuri, coada era în sens invers; sârbii stãteau pânã cãtre Vârºeþ caleeo paisprezece kilometri, dornici de schimburi culturale cu vecinii lor. Schimbau Vegeta, blugii, ceasurile, þigãrile lor pe produsele noastre, via lei desigur, ºi comerþul era prosper. Noi eram mai ºmecheri, sã nu spun ºmenari, schimbam produsele scumpei noastre patrii pe dinari, dinarii pe mãrci ºi þuºti acasã ! Avantaj noi,cãci le scoteam valuta, nervi ei, din aceleaºi motive. Dar asta la nivel oficial, de la om la om exista o înþelegere deplinã între popoare; în fond, schimbul era reciproc avantajos.Când au ieºit la vama sârbilor, a fost gãlãgie mare. Aveau la ei niºte marfã de la un grup de ucrainieni întâlniþi la un prieten. Schema era cã ei trebuiau sã se þinã de maºina lor, pâna lmã, ca sã evite statul la coadã. Erau, cum s-ar zice, corespondenþi de presã din þara vecinã ºprietenã, veniþi în vizitã la colegii lor sârbi. Asta însemna sã evite statul a trei-patru zile pe marginea ºoselei, uneori în viscol, alteori în arºiþã, la o distanþã care þi se pare înspe departe, pe mãsurã ce te apropii de ea.Dar fâºia o iubeam cu toþii, mai ales partea de dincolo de ea. Deºi nu era aºa, pe vremea împuºcatului, un prieten poet striga cã din toatã România, eu am iubit numai fâºia. ªi eu am visat la dealurile Vârºeþului de pe vremea când, elev fiind, culegeam porumbul poporului ºi mã uitam la ele cu jind, ca la sânii unei fete, gândindu-mã cã nu le (îi) voi vedea niciodatã de aproape. Am ºi urcat, pe dealuri, nu pe..., deºi poate era mai bine acolo, cãci ne-am trezit cã am scãpat dintr-o cuºcã, doar pentru a da de alta, mai mare. Visam sã ajung în Cosmos, dar mai repede ajungeam pe Marte decât sã obþin o vizã în Franþa, ºi asta cu toate actele în regulã.Dar privighetoarea nu mai e mutã ºi liliacul a-nflorit ºi în ghiveciul meu: mã mulþumesc cu ce am ºi, oricum, vin de la ei ca de la niºte extratereºtri. Glumesc în maºinã. Îmi dã mâna, sgospodin director. La ieºire, le spuneam vameºilor sârbi cã luneta ruseascã ce o aveam la mine este binoclu (dalekozor) pentru chiori, cã de aia are doar un tub, ce sã facã un chior cu al doilea ?M-a învãþat cineva sã nu schimb banii decât la albanezii care stau la pândã în Belgrad, nu depte de Dunãre. Zice-se cã plutesc românii pe valurile Danubiului de acolo precum moara ce venea pe Siret, dar eu nu i-am vãzut; când fãceam schimbul cu albanezii eram cu cuþitul în mânã ºi, îmi place s-o cred, cã eram mai rãu ca ei.Dar, ne-am scos ! Patru oameni cu câteva sute de mãrci la noi fiecare, în câteva ore, eu zic cã este ceva. Aici, în þara asta, ai de lucru, nu glumã, pentru banii ãºtia...Pe vremuri, când eram copil, tot efortul ãsta era pentru binele patriei; marfa noastrã mergea,iar Patria nu era tagma jefuitorilor, cel puþin aºa se spunea.. Acum, se spune cã este ºi eu, ca simplu cetãþean, mã duc la sârbi sã fac o micã biºniþã, sã-mi scot banii erºetor ºtiinþific ce mã aflu.ªi ce dacã ? Am fost acolo, am muncit, am biºniþãrit, am câºtigat într-o lunã cât în þara asta

dacã ãsta-i an ºi asta-i þarã...Mi se spune Riga, dintr-un motiv stupid: cu ceva ani în urmã am fost în oraºul omonim ºi m-am îndrãgostit nu atât de el, cât de una din locuitoarele lui. L-am lãudat ºi, fãrã sã vreau,picat pe perestroica pe care încerca sã o deschidã Gorbaciov, acum trecute vieþi de domni ºi domniþe, dacã îmi permiteþi sã mã exprim aºa.ªi dacã nu-mi permiteþi, nu vã cer un pol, cãci eu am ajuns acasã ºi trebuie sã cobor din maºiPAUZÃ, pânã cobor...Nu ºtiu dacã vã daþi seama, dar eu, din aceastã zi, am devenit el, un altul. Nu mai plin de bani dupã un biºniþ de trei lulele cu sârbii, nici mai bogat sufleteºte, cumva totuºi altul, chiar dacã nu ºtiu cum.ªtiu doar cã e searã ºi cã am ajuns acasã. Îmi dau seama cã, de fapt, nu sunt eu, este el cel re a ajuns ! Eu sunt demult închis în casã, cãci n-am bani sã mã vântur prin oraº.

Aceeaºi zi, Timiºoara, acasã la George-Riga.Încet, pe nesimþite, oboseala drumului îºi spune cuvântul. Este searã ºi George nu are chef nici mãcar sã guste din Viniakul cumpãrat în fugã din Vârºeþ. Scoase sticlele de alcool rafinat e puse în frigider. De mâine, o groazã de amici aveau sã-l caute ca niºte zombi alcoolici, sã vadã dacã a adus obiectul muncii. Nu-i pãsa, pe el îl costa 16-20 de lei sticla, aceeaºi pe care o puteai lua din orice piaþã a Timiºorii cu trei sute de lei ºi care însemna, la urma urmei, trei kile de votcã, nu tocmai bunã, dar bãubilã ºi baº cã ieftinã.Alte cumpãrãturi nu a fãcut. Numãrã mãrcile ºi se declarã mulþumit de rezultat; în þarã, ãsta ructul unei luni de lucru. Tocmai începea sã se dezbrace, când sunã soneria. La dracu, nici n-am venit bine ºi sar alcoolicii sinonimi pe mine ! pufni el înciudat, tentat sã ignore þârâitul isteric. Totuºi, se duse sã deschidã; nu i-ar strica un pahar de vorbã cu cineva. La uºã, stupoare ! O tânãrã superbã îl privea cu un aer nãuc, cu un pachet în mânã. Mai muu-l s-a grãbit sã confrunte datele de pe uºã cu cele scrise pe pachet. Semãna cu tipa ce o vãzuse în bar înainte de plecare.- Nu vã supãraþi, dumneavoastrã sunteþi... începu ea, timid.- Da, eu sunt, i-o tãie el, invitând-o sã intre, cu un gest de senior ce-ºi invitã prinþesa pe vastele domenii regale.Fata se cam codi, dar cuceritã probabil de mina lui de fraier cinstit acceptã. O pofti sã ia loc pe un fotoliu ºi o studie, preþ de câteva clipe.- Cu ce vã pot ajuta ? întrebã el, mai mult decât mulþumit de rezultatul examinãrii.- Pãi, trebuie sã vã dau pachetul ãsta, fãcu ea dupã câteva clipe de ezitare.George o privi, intrigat. Fata îi întinse un pachet, pe care era scris numele ºi adresa sa. Cam cât o carte, pachetul îl intrigã; scrisul era îngrijit, foarte asemãnãtor cu al lui. Fãra sã-l deschidã, o întrebã:- Sunteþi cumva ceva de genul comis voiajor ? Cine mi l-a trimis ?Fata pãrea ºi mai nedumeritã decât el. Ridicã din umeri cu o grimasã ce exprima atât de evident neputinþa cã pe George începu sã îl amuze.- Cum adicã, chiar nu ºtii de unde vine pachetul ãsta ? Dacã-i o bombã în el ?Fata se sperie vizibil, dar îºi reveni repede, fãrã ca expresia de uimire sã-i disparã de pe faþã. Ridicã o sprânceanã pãrând cã încearcã sã-ºi aminteascã ceva, apoi renunþã ºi încercã srutatã:- Sincerã sã fiu, nu-mi amintesc cum am ajuns aici... Pur ºi simplu m-am trezit în oraº, cu pachetul ãsta în mânã ºi nu-mi aduc aminte de altceva decât cã trebuie neaparat sã predau paetul la adresa de pe el.George o privi pieziº. Dacã nu ar arãta atât de bine, precis ar fi scos-o afarã, cât se poate de nepoliticos. Dar zâmbetul ei îl descuraja, ba chiar din contrã, îi dãdea cu totul alte idei.- Bine, se resemnã el dupã câteva clipe. Hai sã vedem ce-i înãuntru.Pachetul era legat cu o sfoarã, pe care o dezlegã cu grijã. În interior se afla ceva ce pãrea o agendã electronicã prevãzutã cu o brãþarã ºi o foaie de hârtie cu câteva cuvinte tipãrdie cu atenþie, apoi o privi pe fatã cu o expresie de neîncredere întipãritã pe figurã.- Te-a pus careva sã faci miºto de mine ? întrebã el, oscilând între tendinþa de a se enerva ºcea de a se amuza de o posibilã farsã.Fata îl privi dezorientatã, fãrã sã spunã nimic.- ªtii ce scrie aici ? insistã George, fãrã sã-ºi dezlipeascã privirea de pe faþa ei.- Nu, rãspunse fata ezitând.

- Din câte înþeleg eu limba asta, aici se aflã nici mai mult ºi nici mai puþin decât o maºinã orit în timp ! fãcu George înciudat.Ea îl privi întrebãtoare, apoi se ridicã.- S-a fãcut târziu, trebuie sã plec !- Unde pleci la ora asta ? Ultimul autobuz a plecat de un sfert de orã... Apropo, stai în cartier ?Ea îl privi ca picatã din Lunã, apoi faþa i se înseninã:- Nu, nu sunt din oraº...George nu mai insistã cu întrebãrile, hotãrât brusc sã amâne pe a doua zi rezolvarea enigmei.- Uite ce e, du-te dincolo ºi culcã-te. Promit cã în seara asta n-o punem de un viol. Nu cã n-ai fi genul meu, adãugã el cu o umbrã de regret în glas, dar nu-mi stã în fire sã fac aºva. Nu ne cunoaºtem, dar te asigur cã eºti în siguranþã. Sigur, dacã îþi vine vreo idee...Fata îl privi, la început neîncrezãtoare, apoi cu simpatie.- Deocamdatã n-am idei, fãcu ea zâmbind. Hai, aratã-mi unde sã mã culc !

17 aprilie 1992, Timiºoara, în bar la BastionClãdirea veche de pe vremea turcilor îi apãra de cãldura ce se instalase de câteva zile în oraº. Barul nu era aglomerat, abstracþie fãcând de grupul celor care semnau zilnic condica aici,doar o masã mai era ocupatã de o pereche ce pãrea cã se aflã în pragul divorþului dupã de opac se uitau unul la celãlalt. De fapt, tribunalul era la doi paºi.Sosirea lui George însoþit de tânãra necunoscutã stârni fluierãturi admirative. Mândru, George prezentã, adãugând cã i se spune Lapona, apoi luarã loc ºi comandarã douã cafele.- Ce ai pe mânã ? îl întrebã Mihai, cel care condusese în ajun maºina.- Ah, era sã uit, fãcu George, deºi abia aºtepta sã deschidã discuþia. Am primit chestia asta ieri, dupã ce am ajuns acasã. Nu înþeleg mare lucru din prospectul ãsta, decât cã-i un fel de maºina de cãlãtorit în timp. Mi-am pus-o ieri pe mânã, am apãsat pe set ºi nu mai pot s-o scotCred cã s-a blocat. Uite, am aici prospectul, poate pricepi mai mult ca mine.Mihai luã hârtia ºi începu sã o studieze atent, urmãrit de privirile indiferente ale comesenilor. George profitã de pauzã pentru a începe sã gângureascã aproape în ºoaptã cu Lapona. Din când era observat pe furiº de tovarãºii sãi, care nu prea pricepeau ce vrea tânãra cu amicul lor de pahar. De obicei nu încurcau birtul ºi biºniþa cu femeile, rezultatul nu putea fi decât catastrofal.- De unde ai chestia asta ? întrebã Mihai în cele din urmã.- De la ea, rãspunse George promt, arãtând-o cu degetul, deºi ºtia cã nu este frumos.- ªi tu de unde o ai ? insistã Mihai.Lapona ridicã din umeri cu o expresie drãgãlaºã:- Pare absurd, dar nu ºtiu cum a ajuns la mine. Pur ºi simplu m-am trezit cu pachetul în mânã ºi nu ºtiam decât cã trebuie neaparat sã-l predau. Parcã am un gol în cap...Vizavi de ea se afla Dan, ºi el versat în cãlãtoriile de afaceri de la sârbi. Ideea de cap gol se asocia automat în mintea lui cu sexul atrãgãtoarei persoane din faþa lui. Dar se abþinu de la comentarii, câteodatã lui George nu-i picau bine glumele ºi risca sã-ºi facã drumurile la Belgrad pe cont propriu. Alãturi de el,ceilalþi gândeau cam la fel, dar tãceau din aceleaºi motive.Mihai, în timpul acesta, studia de zor prospectul, cu aerul cuiva care traduce pentru prima datã manuscrisele de la Qumran. Atmosfera devenea apãsãtoare, pe faþã sau pe ascuns fiecare era curios sã afle ce are George pe mânã. Trecurã zeci de secunde bune pânã când Mihai rupse tãcerea:- Ai dreptate ! Cel puþin dupã ceea ce scrie aici... Este vorba de un aparat ce-þi oferã posibilitatea de a cãlãtori în timp. Când þi l-ai pus pe mânã ºi l-ai setat, automat s-a inat câmpului tãu bioenergetic ºi nu-l vei mai putea scoate decât atunci când numãrul de cãlãtor este epuizat. Atunci, va trebui sã-l aduci la ora ºi data care pe care le doreºti. Practic, nu ai altceva de fãcut decât sã-þi fixezi data la care vrei sã ajungi ºi sã apeºi pe Enr ºi vei ajunge exact la aceeaºi orã ºi în acelaºi loc de unde ai plecat. Înapoi vii automat la locul plecãrii, dar dupã intervalul de timp petrecut în trecut. Asta-i tot, dar cred cã cineva îºi bate joc de tine. Apropo, îl cunoºti pe Mironov ?George îl privi pieziº. Pe undeva îl amuza întrebarea, pasiunea lui pentru anticipaþie era cunoscutã printre prieteni, dar în faþa fetei nu ºtia cum sã reacþioneze. O noapte întreagã stot trezise, ºtiind-o în camera cealaltã ºi avusese vise din care Freud ºi-ar fi putut da încã douã doctorate. Mihai surâse vãzându-i îndoiala ºi continuã, ca ºi cum nu s-ar fi întâmplat

- Omule, nu cred ceea ce scrie aici, dar faptul cã nu-þi mai poþi scoate drãcia aia de pe mâna este un prim semn. Poate meritã sã încercãm...Între timp, George bãuse vreo trei romuri, racolate de la cei din jur, încercând sã se departajeze de imaginile onirice din timpul nopþii, mai ales cã obiectul reveriilor era lângã el. Îl privi pe Mihai ca pe o arãtare din altã lume ºi bolborosi, fãrã sã uite sã-ºi oda pe umerii fetei:- ªi unde mama dracului vrei sã mã duc ? Sã-i fac Cleopatrei copii ºi o operaþie esteticã la nas ? Sã-l omor pe Hitler sau pe Ceauºescu în faºã ? Da, poate ajung erou naþional, dar post-mortem, ºi de asta baº nu am chef ! Oricum, n-am fãcut-o din moment ce am învãþat istoria aºa cum o ºtim.Gândul cã ar putea deveni un fel de rectifcator al istoriei îl ameþi puþin. Se ºi vedea împidicându-l pe Burebista sã taie viþa de vie, bãtându-l mãr pe Báthory înainte de Câmpia Turzii, rdu-l pe Cuza în drepturi, îmbãtându-l pe tatãl lui Ceauºescu pânã-i pierea cheful sã mai facã cine ºtie câte alte ºotii cu urmãri istorice.Reveria i-o întrerupse Lapona, care avu acum momentul ei de glorie. O clipã rãmase gânditoare, apoi ceva în ea basculã ºi deveni cu totul alta, ca una din acele femei cu personalitate multiplã, toate fiind în aceeaºi oalã dupã opinia lui Dan ºi împãrtãºitã ºi de Georgpã un divorþ ºi un eºec sentimental rãsunãtor avea tendinþe misogine aproape alarmante pentru cei din anturajul lui. Umbla chiar vorba cã ar fi gay ºi el accepta, dar traducând cuvântul prin vesel ceea ce, de fapt, ºi era. Numai bun de internat la glumeþi. Motivul ascuns al aprobãrii era însã altul: de când începuse sã circule zvonul, o brigadã de femei se îhesuiau sã-l aducã la drepta credinþã ºi avea de unde alege. Dar, rãmãseserãm la Lapona, care cel moment reuºi sã facã liniºte cu o simplã miºcare din mânã:- Are dreptate Riga ! La ce ne trebuie sã vizitãm istoria ? De ce am schimba-o ? Ca sã nimerim dintr-un rahat în altul ºi sã nu mai ºtim ce sã facem ? Nu, oameni buni, nu ! În primul rând trebuie sã ne asigurãm baza furajerã, dupã aia sã filozofãm !La masã se fãcu tãcere, de parcã ar fi venit chelnerul cu nota de platã. Lapona îi privi de sus, ca o profesoarã emeritã într-o ºcoalã de handicapaþi, apoi continuã, pe acelaºi ton vinditiv:- Bãi, fraierilor ! Faceþi biºniþã la sârbi ºi la unguri ca sã trãiþi cât de cât bine ºi nu vãa o chestie extraordinar de simplã ! Cât e marca acum ? O mie ºi ceva ! Cãt era acum jde ani în urmã ? Cam zece lei prin anii ºaptezeci ! Ce monedã mai circulã acum ºi era ºi atunci ? Suta de lei, Bãlceºtii ! Schimbaþi o sutã de lei pe zece mãrci ºi aþi fãcut zece mãrci, carem înseamnã peste zece mii de lei ! Ce dracu, doar aveþi ºi facultãþi mentale, nu numai pe acte !Ieºirea Laponei îi lasã muþi pe toþi. Erau idealiºti, chiar romantici, dar deja banii începeau sã-ºi spunã cuvântul. Nu le mai ajungeau de la avans la lichidare, lor, cãrora le rãmâneau sute de lei de la o lunã la alta. Cei care aveau copii, ºi-i puteau duce la mare numai cu banii puºi deoparte dupã excursiile pseudoturistice prin vecini. Prostie sau nu, ideea unui biºniþ temporal le încãlzea sufletele.Pentru George, ieºirea fetei avu efectul unui drog. Se ºi visa la bordul propriului sãu iaht, navigând între turbine ºi podul Modoº, cãci dincolo de pod miroase a hazna de-þi mutnasul din loc. Apoi se gândi la Marea Egee ºi de acolo pânã la Mediterana nu-i decât un pas, iar Atlanticul începe dupã Gibraltar...- O fac, urlã el, sãrind în picioare. Acum o fac, al dracului sã fiu dacã nu !Amuþirã cu toþii. George se sperie singur de propria-i ieºire. O privi pe Lapona aproape implorând-o sã-l opreascã. Dar ea se închise într-o muþenie din care cu greu ar mai putea-o scoate cineva. Parcã nici ea nu înþelegea ce se întâmplã.Poate a fost romul, mult peste ceea ce se numeºe dozã maximã admisibilã (DMA). Poate a fost doar mizeria ce începuse sã-ºi arate colþii prin buzunarele lor. Poate spiritul de aventurã, care nu îl pãrãsea niciodatã pe George, poreclit ºi Riga cryptocomunistul, ceva a fost, cãci George se ridicã în picioare ºi declamã, mai ceva ca Lawrence Olivier în Hamlet:- În ºaptezeci ºi doi am cunoscut niºte italieni. Veniserã de trei zile în oraº ºi cineva le simbase toate lirele în lei. Eu voi fi acela ! Hai, schimbãm mãrcile în Bãlceºti ºi vã aduc de ce ori mai mult. S-a fãcut?George era om de cuvânt, ºtiau cu toþii asta. Chiar dacã pierdea, banii se recuperau. ªi, dacã stãm sã ne gândim bine, cine poate crede în ideea asta absurdã a cãlãtoriei în timp ?Þinurã sfat de tainã de parcã ar fi complotat împotriva unui regim ce începea sã devinã prea dtetic. Niciunul nu avea experienþã de lucru cu ºmenarii ºi se temeau cã vor fi pãcãliþi, aºa ce tot zvonea prin ziarele de scandal. Tot Lapona îi scoase din încurcãturã:

- Cunosc eu pe cineva care nu ne va pãcãli. Ce naiba, faceþi biºniþã prin cele strãinãtãþuri ºscurcaþi pe teren propriu ?George trebui sã se recunoascã novice la capitolul biºniþ intern. Puserã mânã de la mânã un tede mãrci ºi George, însoþit de noua sa prietenã se eclipsã. Reveni dupã un sfert de orã, radii de satisfacþie:- Faza întâi a mers. S-o vedem pe a doua !- Îþi atrag umil atenþia cã, dacã nu cãlãtoreºti în timp, vom avea de suportat diferenþa dintrul la cumpãrare ºi cel de la vânzare... fãcu Dan, oscilând încã între încredere ºi neîncredereGeroge se scãrpinã în cap gânditor, calculând mental cu viteza unui abac, apoi fãcu cu mâna un gest de lehamite:- Ne asumãm riscul. N-am facut schimbul obligatoriu în vamã la sârbi, aºa cã pierderea e minorã. Lapona, sper cã tu eºti majorã ? adãugã el dupã ce o privi intens.- Sunt, de câþiva ani buni... ªi nu numai majorã.- Cred cã avem o asociatã nouã; pe Lapona ªmenel !George se ridicã, le facu un semn de adio cu mâna ºi dispãru în toaletã. Mihai remarcã o strãfgerare ºi se îndreptã într-acolo. Reveni dupã câteva momente bulversat:- Cred cã a mers... A dispãrut !Dan, mai pragmatic, cugetã filozof:- De dus s-a dus, numai sã-l vedem cã mai ºi vine...

20 decembrie 1972, TimiºoaraTreaba a mers infinit mai uºor decât se gândise.Trezirea a fost instantanee. Avusese impresia cã a clipit puþin mai îndelung din ochi ºi gata, cãi de zeci de ani au trecut în tot atâtea clipe. Prima datã a crezut cã nu s-a miºcat din loc, dar curãþenia, prosopul de la chiuvetã l-au convins cã se aflã într-un timp când barul era un local aproape de lux. Deschise uºa timid. Dincolo de ea, o hãrmãlaie de nedescris, nu gãseai loc nici la bar, nici la masã. Ieºi ºi se îndreptã spre centru, adulmecând aerul. κi amintea de acel an ca de ultimul în care toate pãreau cã se îndreaptã. κi mai amintitalienii cu care se va împrieteni peste trei zile îºi petreceau veacul în barul hotelului Banatul ºi la restaurantul Lloyd,cum îi spuneau toþi pentru cã pe vremuri aici fusese sediul societãþii de asigurãri cu acelaºi nume.κi gãsi viitorii prieteni imediat. "Ce tineri sunt", îºi spuse cu amãrãciune. Paolo, fiorentinul, avea sã moarã peste opt ani, cãzând de pe casã într-un gard de fier forjat. Pino, mereu vesel în ciuda nenumãratelor deziluzii sentimentale a cãror poveste umpluse Roma ºi jumãtate din Timiºoara. Attilio pe cât de mic, pe atât de plin de viaþã.Nu-i dãdeau nici o atenþie. κi amintea cã atunci când îi cunoscuse, adicã peste trei zile, l- privit ciudat ºi l-au întrebat dacã nu are cumva un frate mai mare. Se înþelegeau în româna lor stricatã - veneau deja de trei ani în Timiºoara, în bruma de francezã ce o ºtiau ei ºi bruma de italianã ce putea rezulta din combinaþia celor douã, alãturi de multã, multã pantomimã.Se apropie de masã cu paºi siguri ºi le ceru permisiunea sã se aºeze, într-o italianã ce ºi-o i amintea destul de bine. Doar de la ei o învãþase... Sau, mã rog, va începe sã o înveþe pesteeva zile. Fu scurt, cum îºi amintea cã procedau biºniþarii din vremea respectivã. Au cãzut la voialã imediat, oferindu-le cu doi lei mai mult decât preþul pieþei. Pino strânse banii celorlalþi, mai adunã ºi de la alþi italieni din local ºi schimbarã toate hârtiile de o sutã în la WC.Rãmase acolo un minut, pentru a deruta eventualii turnãtori. Apoi plecã salutându-i cordial cu un "ne vedem mâine" ºi se îndreptã spre Bastion. De acolo, tot acolo, dar cu douãzeci ºi ceva de ani mai târziu...

17 aprilie 1992, Timiºoara, barul BastionTrecuse aproape o orã de la plecarea lui Riga ºi nu se îmtâmplase nimic interesant. Perechea-probabil-în-pragul-divorþului era tot acolo, ceva mai veselã, din motive bachice, dacã cineva stãtea sã numere paharele din faþa tipului, ce pãrea a fi în pragul lansãrii de ctece de dor ºi jele. O strãfulgerare luminã barul ºi Mihai sãri în picioare strigând: "El e ! A venit Riga!". Într-adevãr, câteva secunde mai târziu George sosi cu un aer vesel pe figurã. Toþi îl aºteptau muþi de încordare. Dar, înainte de a se îndrepta spre masa lor, se dusea bar, glumi ceva cu barmaniþa ºi îºi comandã o sondã de votcã. Veni cu ea în mânã, þinând-o cofeu olimpic. Se aºezã ºi sorbi o înghiþiturã bunã, fãrã sã spunã nimic. Ceilalþi explodarã ce

teascã.- Ei bine, începu el, treaba merge. Bãutura o plãtiþi voi, eu nu mai am decât lire italiene. Continuã, dupã ce ceilalþi acceptarã fãrã rezerve: Am fost, i-am gãsit, ne-am înþeles imedi ºtiam eu, doar peste trei zile aveam sã ne împrietenim, am schimbat sutele pânã la ultima ºi m-am întors. Cu drum cu tot, totul n-a durat mai mult de o orã...- Cincizeciºipatru de minute, precizã Mihai într-o suflare,în cifre ºi litere, cãci aºa precizau niºte instrucþiuni la poºtã cã se scriu sumele...- Acum, hai sã vedem ce am fãcut. ªtie careva care este cursul lirei azi ?- Cam 150 de lei lira, sãri doctã Lapona.- Curat ªmenel, glumi George.- Eu le-am cumpãrat cu 100 de lire la leu ! fãcu George, bombându-ºi pieptul a mândrie. Cât e ceasul ?-Aproape cinci, rãpunse Mihai cu mâna la ceafã. Îl durea capul dupã atâta bãuturã amestecatã craniul din jurul sãu ºi nu reuºea sã recepteze excact ceea ce se întâmplã.- Bine, uite cum facem. La o zi dupã ce am fãcut schimbul am întâlnire cu amicii mei în bar la Banatul. Le-am oferit mai mult decât orice biºniþar din zonã ºi spuneau cã-i vor contacta pe ceilalþi italieni sã schimbe la mine.Domnilor, dacã am fi putut face o casã de schimb valutar pe vremea aceea, eram multimiliardari azi. ªi încã în valutã !Aproape cã strigã ultimele cuvinte. Dan îl potoli fãcâdu-i semn sã vorbeascã mai încet ºi adãucasã îºi poate deschide ºi azi. Dar de toleranþã.- Da, sunt tolerant de felul meu. O privi pe Lapona atât dulceag încât era clar cã alcoolul îl fãcea sã-ºi piardã inhibiþiile, apoi reveni la tonul de comandã cu care plecase prima datã în aventurã:- Gata cu palavrele ! Schimbãm banii în lei ºi plec la drum.

21 decembrie 1972, Timiºoara, barul BanatulGeorge intrã în bar val vârtej, salutându-ºi prietenii italieni ºi se aºezã la masa lor. Câtevciferãri ºi o cafea cu friºcã, ciocolatã ºi o þigare Kent alãturi, fu adusã imediat la masã, ctã de italieni. Vociferãrile proveneau de la cearta pe tema cine sã plãteascã, fiecare voia sã fie primul. George se aºezã, urmãrit de privirile pieziºe de la o masã din colþ. Doi biºni ºi o putanã simþeau cum le alunecã profitul printre degete. Chris fusese ieri în restaurantul unde schimbase George banii ºi fusese surprins când italienii, ceva mai târziu, îi refuzaserã oferta. Pe chestia asta era s-o încurce cu miliþia, cãci nu mai avusese cum sã "cotizeze". Noroc cã l-au ajutat niºte prieteni cu un împrumut, pe care însã trebuia sã-l returneze cu dobândã "colegilor". Se hotãrâ ca dacã nici azi nu-i iese pasienþa sã-i dea în gât"organe", ºi aºa erau niºte bieþi executanþi.George trecu la subiect. Nu voia sã stea prea mult pe aici, cu miliþia nu se ºtie niciodata. Parcã se vedea, student fiind, cântând în autobus: "Nu te pune, bã, cu meliþia, meliþia, cã te bagã, bã, la gherlã, la gherlã. ªi nu te scoate, bã, nici mã-ta, nici tac-tu". Pe vrem aceea, care era cam pe acum, se mai ºi credeau mari dizidenþi, mai ales cã ºtia ºi o groazã de bancuri cu "neaNicu".Italienii izbucnirã în aplauze când auzirã oferta lui George. Înþelegerea fusese respectatã: au colectat toatã valuta cunoºtinþelor de dincolo de Trieste pe care i-au gãsit în oraº, iar George le-a oferit cu 15% mai mult decât preþul cu care se vindea cãtre sãracul românaº. Cifrele ajunserã pânã la masa biºniþarilor oropsiþi, care erau cât pe aci sã sarã în sus. Fãrã unis se ridicã ºi trecu în hol, la telefonul public. Pino, aflat cu spatele la panoul ce separã barul de hol înþelese doar câteva cuvinte: "Tovarãºe cãpitan, e aici cu niºte italieniPun pariu cã iar cloceºte ceva...". Îi ºopti lui George cã vine gaia.Avertismentul lui Pino îl lãsã pe George atât de calm, încât italianul avea sã trãiascã toatã impresia cã a întâlnit în România un mafiot mai ceva ca cei din Reggio Calabria. Românul le înmânã sacoºa cu bani, le ºopti cât are ºi o luã pe a italienilor, fãcând un gest de "treacã ne" la diferenþa pe care o dãduse în plus. Ieri, le spusese cam cât va schimba.κi sorbi calm cafeaua, luã Kentul rãmas nefumat ºi cu sacoºa în mânã se îndreptã spre toaletã lui, Chris rânji satisfãcut: de acolo individul nu avea pe unde sã fugã, iar cãpitanul avea sã soseascã dintr-o clipã în alta. Un neon pãru sã pâlpâie, dar nimeni nu-i dãdu importanþãCãpitanul sosi în trombã ºi îi aruncã o privire lui Chris. Acesta îi fãcu un semn discret în da toaletei. Urmat de doi civili, miliþianul intrã pe uºa de parchet. Ieºi dupã câteva momente, se repezi la Chris ºi-l scoase de guler în hol.- Paºtele mã-ti, faci miºto de mine, hai !? De mine, bã ?

- Vã jur cã n-a ieºit de acolo, tovarãºe cãpitan, am stat cu ochii pe uºã ca pe butelie !- Da' unde mã-ta s-a dus, cã doar n-a tras cineva apa dupã el. Unde, mã ?- Pãi, tovarãºu, cãpitan, vã...- Taci, cã-þi sparg botu' ! Spune, unde-i !- Pãi, eu am vãzut cã...- Taci, cã te pupã mã-ta rece ! Hai la secþie !- Dar, to'aºu', ce aveþi cu mine ? fãcu ºmenarul, cât se poate de uimit.- Ai probleme cu botezul ! i-o tãie omul legii scurt.Cei doi civili ºi ºmenarii îl privirã atât de uluiþi, încât, sub povara responsabilitãþii conf uniformã, omul legii se simþi dator sã-l lãmureascã:- Te-ai nãscut viu !

Undeva, între ieri ºi aziNu era un tunel, aºa cum ar putea crede cineva obiºnuit cu trucajele din filmele acelea, numite cu dispreþ science-fiction. Doar idei, gânduri,imagini, o mare ca oglinda din toate acestea. Treci de la una la alta ºi aºa treci de la un timp la altul. Lumea nu existã, este doar o iluzie. Un conglomerat de unde care se interfereazã cu undele gândului tãu ºi dau iluzia lumii. Da, într-un fel, o hologramã.Cu cât creºte frecvenþa undei, aparenþa de materialitate este mai mare. deja lumina este undã ºi corpuscul, in acelaºi timp. Electronul nu este decãt o undã, o spirã in scurt circuit ce se învãrte ca un câine prost ce inceacã sã-ºi muºte coada. ªi omega-te-ul ce apare prin uaþii poate fi manipulat. Apoi, iatã, nimerim în trecut. Dar, de ce numai în trecut ? De ce am numai o stradã cu sens unic ? E bunã ºi asta !Da, am nimerit în trecut, am acþionat în el, dupã bunul meu plac. Acesta este trecutul. Priveºte...

17 aprilie 1992, Timiºoara, barul Bastion... dar nu pune mâna !Trecuse iarãºi o orã de la plecarea lui George. Acum, emoþia era de altã naturã: oare cât o fi fãcut ? În câteva zeci de minute de plonjat în trecut, fãcuserã mai mulþi bani decât în câtev de drumuri prin pieþele iugoslave, de emoþii la vamã la vederea poliþiºtilor sârbi care aveau faima cã nu prea ºtiau de glumã, de suportat ba frigul, ba cãldura, ba foamea, ba setea, iar când fãceau bani nu se îndurau sã cheltuie din ei prin cafanele îmãrãºtiate în jurul pr. Acum, stãteau ºi beau, iar George pleca, mai trãgea câte o duºcã ºi multiplica banii, precum o tiparniþã. Perechea tipei de la singura masã ocupatã se îndreptã spre toaletã. Când deschi uºa, izbucni o luminã de parcã cineva ar fi pornit un bliþ uriaº. La bar nu era nimeni, perechea lui era cu spatele, iar individul clipi din ochi, se clãtinã pe picioare, dar nevoia, curajul, sau insensibilitatea conferitã de sticla de votcã ºi cele ºase sticle de bere bãute îi dãdurã curaj sã intre, de parcã nimic nu s-ar fi întâmplat.Ceilalþi ºtiurã cã George s-a întors. Îl vãzurã venind cu sacoºa burduºitã, dar pierdut în gâninã îngrijoratã. Se aºezã la masã fãrã o vorbã, urmãrit de priviri curioase.- Era s-o-ncurc, începu el oftând. Cineva a anunþat Miliþia ºi am scãpat în ultimul moment...- ªi...banii ? murmurã Lapona.- Sunt aici, toþi. Dar perioada aia devine periculoasã. Mai o datã ºi gata, trebuie sã-mi schimb calendarul. Acum îmi explic de ce atunci când i-am cunoscut pe italieni era plin de razii. Unul chiar era sã mã ducã la secþie, dar cineva i-a spus cã nu-s eu ãla... Noroc cã ne-am dat întâlnire la primãvarã.Îl urmãrirã pe George, cu sufletul la gurã. Dan propuse, urmãrit de privirile dezaprobatoare ale celor din jur:- Poate ar fi mai bine s-o lãsãm baltã. Am strâns mai mult decât speram s-o facem în zece ani de biºniþã, ºi asta dupã cele mai bune scenarii.- Nu, se opuse George vehement, în timp ce Mihai ºi Lapona rãsuflarã uºuraþi. Am alt plan: pentru azi ajunge, e prea târziu ºi salturile astea m-au zãpãcit de tot. Dar mâine mai fac o turã. Mã voi întâlni cu un italian în Parcul Central în 6 aprilie 1973. Mi-a promis cã merge la Motel ºi la Conti ºi colecteazã de acolo. E un sezon bun, înaintea Crãciunului ºi Paºtelui o grãmadã de italieni veneau sã-ºi vadã gagicile ºi se cam cunoºteau între ei. Mulþi voiau sãare cu românce, dar procedurile durau câþiva ani ºi aveau tot timpul sã se întãlneascã pe la t felul de ghiºee... Dupã asta, schimb perioada... Sunt sigur cã i-am reîntâlnit cam la douã

zile dupã aceea, aºa cã nu risc sã dau de mine la vârsta când m-aº face gelos...- Ce dracu' gãseau ãºtia la româncele noastre, fãcu Mihai, urmãrit de privirile reprobative ale Laponei. Nu avusese contacte cu strãinii ºi de românce era sãtul, dupã douã divorþuri ºi ti pensii alimentare, la trei femei diferite, dar prietene între ele. Bãnuia chiar o conspiraþie îndreptatã împotriva lui... De fapt, toate aceste întâmplãri îi aduserã o lehamitealã, cu excepþia celor câþiva prieteni nu þinea decât la bani, iar visul sãu era sã plece unde departe, undeva unde sã scape de toate mizeriile din þara asta ºi mai ales de pensii ºi de procesele ce urmau când nu putea sã le plãteascã, ori când vreuna din ele afla cã i se mãrea salariul ºi dãdea sfoarã în þarã.- Lasã asta, îl opri George. Uite cum m-am gândit eu sã facem: împãrþim jumãtate-jumãtate. Priarte o schimb mâine, pun pariu cã scot enorm. Cealaltã jumãtate o împãrþim între noi ºi fiecarce ce vrea cu ea. Eu îmi deschid un cont într-o bancã, numai dobânda lunarã îmi depãºeºte sala pe un an. Bine ?Întâlni doar priviri aprobatoare. Profitând cã au rãmas singuri în partea aceea de bar, cuplul-în-prag-de-divorþ plecase pe trei cãrãri lãsând impresia unei amnistii cel puþin pânã a dou ºi împãrþirã banii. Un ultim rând de votcã pecetlui înþelegerea, dupã care George se ridicã:- Fraþilor, eu mã duc sã mã culc, mâine avem treabã ºi n-am chef sã fiu mahmur. Tu vii sã dorm mine, adãugã cãtre Lapona autoritar.- Parcã ziceai cã vrei sã te odihneºti... fãcu Dan maliþios, în timp ce Lapona se ridicã, ascuoare.George se fãcu cã nu aude. Cuprinse fata de talie ºi se îndepãrtarã, fãrã alte formalitãþi.

6 aprilie 1973Barul "Banatul" foºgãia de italieni. Era un du-te vino mai ceva ca în gara centralã din Roma. Pino, Paolo ºi Attilio tronau ca niºte adevãraþi naºi la o masã plinã cu pahare, cafele pachete de þigãri Marlboro ºi MS, morte sigura. Din colþul lui, Chris încerca cu disperare sã abordeze pe câte unul, dar de fiecare datã era întâmpinat cu un dispreþ suveran. Nu înþelea ce se întâmplã; de la eºecul din iarna trecutã începuse sã-ºi revinã, deºteptul ãla care-i clienþii intrase în pãmânt ºi acum, iatã, din nou se afla în conul de umbrã.La masa italienilor, cei trei adunau bani într-o sacoºã, notând cu grijã numele fiecãruia ºi suma datã. Brusc, lui Chris îi veni o idee. Se duse glonþ la telefon ºi formã numãrul Miliþiei.- Tovarãºe cãpitan, aici la "Banatul" se întâmplã ceva. Italienii strâng banii de parcã ar luc centralizat. Sunt convins cã iarãºi apare ãla. Da, da, sunt cu ochii pe ei, ca pe butelie, am înþeles. I-am auzit de câteva ori vorbind despre Parcul Central, nu ºtiu ce vor , dar unul din ei va merge acolo. Cred cã da, sper sã-l prindeþi...Închise telefonul ºi se retrase în colþul lui, ignorat de italieni, dar impregnat de simþul datoriei împlinite. Când, dupã circa zece minute, vãzu doi civili tunºi ca la carte luând loc pe fotoliile din hol zâmbi mulþumit. În sfârºit vine apã ºi la moara lui...La recepþie sunã telefonul. Fata fãcu semn cãtre Pino, care se repezi la aparat. Vorbi scurt, apoi se întoarse, luã sacoºa cu bani ºi plecã. Cei doi civili aveau treabã în aceeaºi dicþie...

* * *

George apãru într-un boschete de lângã statuia soldatului care ba era sovietic eliberator, ba român victorios. Din fericire, pe vremea aceea tufiºurile nu erau locuite decât eventual noaptea, ºi asta o orã douã, de cãtre câte o pereche lipsitã de hogeac ºi care nu-ºi tea lua o camerã la hotel. În mânã avea sacoºa burduºitã cu teancuri de sute de lei schimbaþi rmã cu o orã, dar cu aproape douãzeci de ani în viitor. Privi ceasul. Mai avea zece minute pânã la ora convenitã în iarnã. Se duse la telefonul public de la Pallas, formã numãrul hotelului ºi vorbi scurt. Locul, suma, peste zece minute. Ieºi. În uºã, o se lovi de o tânãrã ce tocmea cu un biºniþar în cârje pentru un pachet de Kent.- Ciao, George, fãcu ea expansivã, apoi se fâstâci. Mã iertaþi, semãnaþi leit cu un prieten del meu. Parcã aþi fi tatãl lui...- Nu sunt, îmi pare rãu, rãspunse George tinerei ce se îndepãrta deja. Era o fostã iubitã ce îpãrãsise pentru un ºofer de cursã lungã, care o tot ameþea cu poveºtile lui despre untul românc trimis în Germania la fabricile de sãpun, cu parfumuri, þigãri ºi þoale de mâna a doua. Din câte îºi amintea, asta se va întâmpla peste câteva zile. Se simþi tentat sã-ºi sufle singur virea fostã amantã, la interval de douãzeci de ani, dar afacerile pe locul întâi ! O urmãri cu

privirea cu oarecare strângere de inimã, apoi se duse la o bancã feritã ºi se aºezã, admirândtatuia unei adolescente ce pãrea cã-ºi ia zborul. Se întrebã dacã zboarã de la el, sau cãtre e

* * *

Aºezat la distanþã de George, cãpitanul Pavel îºi studie curios suspectul peste ziarul pe care se prefãcea cã îl citeºte, la fel cum se maimuþãrea ºi la serviciu, mimând interesul faþã dmele mostre de geniu ale tovarãºului. I se pãrea ciudatã asemãnarea cu individul care apãruse în iarnã cu italienii, dar în mod cert acela era mult mai tânãr, cu cel puþin douãzeci de ani. Oamenii lui începeau sã intre în dispozitiv. Unul din ei era chiar în spatele boschetelui de lângã banca infractorului. Îl va lãsa sã facã schimbul ºi, haþ, la zdup cu el. Deþineregalã de valutã... Va ciripi tot, fir-ar mama lui a dracului de cioflingar ! N-ar fi avut nimic împotrivã dacã se comporta omeneºte; sã-i dea ºi lui partea cuvenitã, sã-i ciripeatot ce se învârte în jur ºi atunci l-ar fi arestat chiar ºi pe dobitocul de Chris ca sã-i facã loc. Dar ãsta, dupã ce cã-i prost, mai pune ºi frânã...O falsã mãmicã tânãrã îºi adusese odrasla în cãrucior, la soare. Îi fãcu cu ochiul complice, s formele apetisante scoase în relief de hainele civile. Deºi era departe, tovarãºa plutonier abia se abþinu sã nu-i rãspundã gestului. Copilul nu era al ei, era doar o pãpuºã în mãriaturalã, confiscatã la vamã.

* * *

George îl privi pe italian cum se apropie nonºalant, cu o adevãratã avere ascunsã într-o sacoºã. Era Pino. κi aminti cu nostalgie cã se vor întâlni dupã amiazã, vor mânca spaghetti bolo vor bea Chianti. Paolo va desface o sticlã de Blak&White ºi un cartuº de Marlboro din care lipsea un pachet, apoi Pino ºi Attilio vor încinge o ceartã pe cinste; Attilio era comunist, iar Pino creºtin democrat. Vorbeºti de comunism ? Tu nu vezi cum trãiesc oamenii ãºtia, ºtii cã dacã ne prind carabinierii aici în casã îl amendeazã de nu se vede ?! vla Pino, în timp ce Attilio avea ce avea cu Papa. Doar Paolo era mai calm, avea un singur crez, era afemeiat, sãracul. Mai târziu avea sã aparã Mircea, care credea cã dacã e profesor de istorie ºtie ºi italianã ºi se apucase sã le recite "Mioriþa". În traducerea lui, "turmã de oi" suna "dieci milla beee..."- Ciao, amico. Va tutto bene ? fãcu Pino aºezându-se lângã el. Ca din întâmplare, sacoºa lui anse lângã George, iar cea cu leii lângã italian.George îi zâmbi ºi primi pachetul de Marlboro, mulþumindu-i. Acum realizã de ce cartuºul ce va fi deschis peste câteva ore avea un pachet lipsã. Schimbarã câteva cuvinte, dupã care italianul se ridicã.- Când ne mai vedem ? întrebã el.- Nu ºtiu, poate mâine, rãspunse George. Te sun eu la hotel.Pino plecã, legãnând agale sacoºa cu bani. George aºteptã câteva momente, dãdu sã se ridice în în care din boscheþi rãsãri o mânã ce îl prinse de încheieturã, dupã care urmã ºi restul trup vânjos ºi ameninþãtor. Nu apucã sã se dezmeticeascã bine cã tânara mãmicã îºi abandonã odraslrmatã de încã doi indivizi.- Miliþia, actele la control ! fãcu imperativ cel care pãrea a fi ºeful.Mintea lui George începu sã funcþioneze ca un calculator. Sacoºa era deja la el, cu mânerul trecut peste încheieturã. Nu avea decât sã apese un buton ºi adio ºi n-am cuvinte ! Dar mâna dobitocului îi þinea braþul cu pricina ca un cleºte. Luã cea mai amabilã figurã ce ºi-o puteaompune în situaþia datã.-Imediat, fãcu George, numai daþi-mi drumul la mânã.Miliþianul îl lãsã. Buletinul era în cãmaºã. Cu mãna dreaptã îl scoase, îl întinse ºefului. Prr se îndreptarã curioase spre act. Mâna coborâ ºi atinse uºor butonul aparatului ce ieºea puþide sub mânecã.Expresia de pe figura lucrãtorilor din miliþia patriei fu antologicã, depãºind tot ceea ce a creat industria cinematograficã, fie ea comunistã, ori capitalistã, la capitolul "expresii cretine". Sub ochii lor, delicventul se dezintegrã într-o mulþime de fãrâme, ca o fotografie îmbucãþitã, apoi dispãru într-o explozie de luminã, cu corpul delict cu tot.Grupul forþelor de ordine îºi contemplarã reciproc privirile tâmpe. Nu este nici o aluzie, în urma unei asemenea viziuni, oricine ar fi arãtat aºa.- Vã þineþi gura, altfel ajungem toþi la balamuc ! ordonã cãpitanul, dupã ce-i reveni uzul raþnii.

7 aprilie 1973, Timiºoara, barul BanatulGeorge intrã, salutându-ºi numeroºii amici, rãspândiþi pe la toate mesele barului. Italienii ocupaserã o masã mai retrasã, cu câteva locuri libere. George se aºezã, oftând.- Nu, am nimic, doar puþin obosit dupã cursuri, fãcu el, rãspunzând privirilor întrebãtoare ale italienilor.Nu apucã sã comande nimic. Localul fu inundat de o trupã de miliþieni în uniformã. Doi blocau intrarea, ceilalþi cereau buletinele ºi legitimaþia de servici. Cine nu avea aºa ceva, risca câteva luni la mititica, pentru parazitism. George dãdu legitimaþia de student în scârbã; nu era lunã fãrã sã aibe parte de asemenea scene.- Vã rog sã mã urmaþi, fãcu un gradat, tablagiu, cum îi spunea George, dar numai în gând, pe uton ce nu admitea replicã.Uimit, George se ridicã, liniºtindu-i pe italienii care se impacientaserã vãzând tratamentul la care era supus: "E o neînþelegere, vin imediat !".Afarã, un bãrbat în civil luã buletinul de la gradat ºi îl privi cu seriozitatea celui care descifrase hieroglifele.- Numele ºi adresa, lãtrã civilul scurt.George se supuse, nici prea docil, nici prea umil; era student, ce mama dracului !- De ce spui cã locuieºti în Blaºcovici ? Pe cine ai în Calea ªagului ?- În Blaºcovici stau, pe Banul Mãrãcine, cu mama, bunica ºi strãbunica. Puteþi întreba pe orice ! N-am pe nimeni în Calea ªagului !Civilul îl mãsurã încordat, îºi notã datele de pe buletin ºi de pe carnetul de student, apoi fun gest cu mâna, de parcã ar goni orãtãniile:- Hai, hai, fã paºi cã ne mai vedem noi. Vezi poate te apuci de prostii cu ãºtia !George se întoarse la masã bombãnind. În toate anunþurile cu schimburi de locuinþe se specifica: "Exclus Calea ªagului".Peste trei ani, se va muta în acel cartier.

18 aprilie 1992Intrã în barul "Banatul", ameþit de alternanþa nãucitoare de cadre. Secvenþe din trecut se amestecau cu prezentul. Uitã cã nu se mai intrã pe la recepþie ºi era cât pe aci sã dea cu capul de peretele ridicat cu câþiva ani în urmã. Ieºi în stradã ºi intrã pe noua uºã. Lapona, Mihatãteau la o masã izolatã. S-au retras degeaba, localul era pustiu. Îi salutã cu un semn din mânã ºi îºi comandã o votcã ºi o cafea.- Totdeauna e aºa pustiu pe aici ? întrebã el barmaniþa, în timp ce aceasta îi fãcea cafeaua. Ieri, cu douãzeci de ani în urmã, abia mai puteai gãsi un loc.- Cam, rãspunse fata în silã. N-are lumea bani..κi aminti vorbele unui nebun ce bântuia prin localuri ºi îºi declama nemulþumirea pe un ton teatral: în regimul comunist de tristã amintire, odiosul conducãtor impunea populaþiei economii drastice pentru a-ºi plãti datoriile externe, iar noua clicã de acum ne obligã sã strângem cureaua în condiþii criminale pentru a face alte datorii. κi luã bãutura ºi se aºezã Dan îl privi insistent, bãnuind cã s-a întâmplat ceva:- Ce-ai, mã, ai vãzut ursul ?- La dracu, era sã mã aresteze, mi-am lãsat ºi buletinul acolo, fãcu Dan simþind o senzaþie stranie cã acel acolo era la doi paºi, atât de aproape ºi atât de departe, în acelaºi timp.Le povesti pe scurt întâmplarea, concluzinând cã precis l-a turnat cineva. Rãmaserã toþi gravi, cu excepþia lui Mihai, care izbucni în râs.- Ce þi se pare comic, nu vezi cã toatã afacerea a cãzut ? îl apostrofã Lapona.- Mãi, Riga, tu când þi-ai scimbat buletinul ? fãcu Mihai printre hohote.- Acum vreo doi-trei ani. Dar de ce întrebi ?- Îþi dai seama ce mutrã o sã facã miliþianul când o sã vadã data eliberãrii ? Peste vreo ºapte ani ?Pufnirã toþi în râs.- Nu-þi fã griji, interveni Dan. Faci poze, te duci la Poliþie ºi-l dai furat, ori pierdut ºi ai altul. Iar în ceea ce priveºte escapadele, nu te obligã nimeni sã revii mereu în acelaºi loc, poþi merge la mare, la Sinaia, la Poiana Braºov... Pe vremea aceea peste tot era plin de italieni. ªi poþi biºniþãri ºi cu alte naþii, în fond.

- De ce n-am încerca în viitor. Din câte vãd, valuta e tot mai scumpã, propuse Lapona.- Scula asta nu merge decât în trecut. Are ºi o logicã: dacã te miºti în viitor ºi înapoi sigu schimba destinul, cãci viitorul acela încã nu existã, în schimb, dacã te întorci ºi modifici va în trecut, riºti sã te anihilezi, sã nimereºti cine ºtie unde, explicã doct Dan.- Bine, dar Riga nu ºi-a schimbat destinul atunci când a schimbat valuta ? insistã Mihai.- Nu, pentru cã el, cel de atunci habar n-avea ce se întâmplã. Evenimentele se consumaserã deja, atât pentru el, cât ºi pentru ceilalþi. Pur ºi simplu a apãrut un fel de Fantomas ºi dispãrut. Este un fapt istoric, chiar dacã a fost dirijat din viitor. Cât timp nu umblã în propria lui linie temporalã, nu se schimbã nimic. Sau, dacã s-a schimbat ceva, ei bine, în universul ãsta paralel suntem putrezi de bogaþi ºi asta îmi convine ! ªi poate cã nu suntem singurii, ia uitaþi-vã câþi miliardari au apãrut peste noapte, de doi ani încoace.Cu aceste cuvinte, Dan reuºi sã-i convingã pe toþi cã nu meritã sã-þi mai baþi capul cu problenutile.George meditã preþ de câteva înghiþituri de votcã la ceea ce însemna sã fii bogat atunc ce înseamnã acum, la câþi erau atunci ºi câþi sunt acum, la distanþa care îi separa ºi îi sepi de alþii. I se pãrea cã se mãreºte cu viteza luminii, ori poate era numai un efect de perspectivã...- Aveþi dreptate, îºi întrerupse el meditaþia. Mã duc la mare, din câte îmi aduc aminte, nimennu mi-a cerut buletinul când eram student ºi am stat la gazdã la Costineºti. Mâine iau trenul ºi mã opresc la Mamaia...- Mai bine ia trenul din trecut, acum s-a scumpit ca dracu, propuse Lapona, care pe mãsurã ce avea mai mulþi bani, devenea tot mai zgârcitã.- În trecut iau avionul, face mai puþin decât un bilet de autobuz de aici pânã în Calea ªagului în zilele noastre ! fãcu George, care simþea cam la fel când era vorba de bani.- Nu merge, îl potoli Dan. La avion îþi trebuie buletinul !.

Undeva, cândva, cu puþin înaintea clipei urmãtoareªtia, da, era perfect conºtient. Se afla aici ºi acum, undeva pe o bilã de apã ce plutea în imponderabilitate desigur, de aceea era perfect sfericã. Dincolo de ea nu era nimic. Nimicul este viitorul, el nu existã, se creeazã pe mãsurã ce bila se umflã, de la acum la clipa urmãtoare. De fapt, clipa de acum este suprafaþa bilei pe care înoatã el. Brãþara aceea magicã i-a dat puterea sã se sfunde sub apele clipei prezente, spre straturile trecutului, sã facã valuri. Da, da, trecutul este ca pãpuºa aceea ruseascã, fiecare cu alta înãuntru, clipa anterioarã, separatã de la cronon la cronon. Nu vedea prea departe, dar ultima pãpuºã trebuie sã fie big-bangul.Poate cã totuºi viitorul existã, dar el nu poate vedea decât ceea ce se aflã sub el, sub clipa prezentului. Poate cã are un viitor...Poate.

6 mai 1992George se simþea epuizat. κi luase concediul de odihnã, dar se simþea mai obosit ca dupã luna aceea de hãmãlit la sârbi, în toamna lui '90. Cãrase saci de ciment în garã pentru 100 de mci pe zi, sãpase ºanþuri pentru 50 de mãrci pe zi, lucrase la joagãr ºi, la întoarcere, toatã mea credea cã vine dintr-un sanatoriu, atât de refãcut arãta. Acum colindase litoralul de-a lungul ºi de-a latul, schimbând valutã din '72 pânã prin '83. Scãpase de câteva ori de miliþie, ºtia cã era dat în urmãrire pe þarã dar nu-i pãsa. De trei ori repetase figura cu miliþi din parcul timiºorean ºi avea încredere în posibilitãþile sale. Se legãna uºor la viraje. Lapa conducea Mercedesul de parcã ar fi învãþat sã meargã cu el din grãdiniþã. Dimineaþa sosise dn periplu încheiat la Poianã, cu o sumã ce ar face sã pãleascã de invidie ºi pe cel mai mare escroc din România, indiferent de partidul ºi poziþia pe care o ocupã sau o va ocupa în Guvern. Era ultima escalã de depunere pe tura asta, banii erau distribuiþi în câteva bãnci considerate sigure, deºi Dan susþinea cã în ziua de azi nici bãncile din parcuri nu-þi oferã certitudinea cã te poþi aºeza pe ele în siguranþã. Conturi în dolari, mãrci, franci, ca sã nu-ºi tã capul când o avea nevoie.Se oprirã în faþa bãncii. Portarul îi zãri ºi sãri sã le deschidã portiera. George îi întinse intrã cu Lapona la braþ, salutat cu respect de bodyguarzi ºi funcþionari.La ghiºeu, o fata îmbrãcatã parcã dintr-un jurnal de modã îi zâmbi familiar. Era intrigatã de t pesonaj straniu, care în circa o lunã depusese sume fabuloase. ªi nici nu ºtia cã nu era

singura bancã unde avea bani.- Cât depuneþi ? întrebã ea cu un zâmbet fermecãtor. Dacã nu venea de fiecare datã însoþit de a îmbrãcatã ca la Paris, i-ar fi fãcut avansuri. Era o partidã infinit mai rentabilã faþã de dectorul bãncii, care ºtia ea bine cã-i va da papucii când se va plictisi de favorurile ei.George spuse suma, fata îi fãcu actele ºi îl urmãri cu gândul aiurea, fãrã a uita sã-i scape î înjurãturã la adresa Laponei. ªi ea avea un cont frumuºel, unul din cele mai mari din bancã. La caserie, dupã ce terminã formalitãþile, George întrebã pe un ton calm, de parcã ar fi vba dacã plouã afarã sau nu:- Spuneþi-mi vã rog, se pot transfera banii într-o bancã elveþianã ?- Nu ºtiu, se bâlbâi casiera, cred cã dacã avem relaþii cu vreuna se poate. Veniþi mai târziu,ri mâine ºi vã spun exact.George mulþumi ºi se îndreptã spre maºinã, salutat din nou de tot personalul. Clienþii erau convinºi cã au în faþã pe directorul bãncii, la braþ cu ultima sa amantã.În maºinã, Lapona îl întrebã:- Ce-þi veni cu Elveþia, vrei sã plecãm de aici ?- Nu ºtiu. Pur ºi simplu, aici situaþia începe sã putã. Cu biºniþul ãsta temporal, am dobânditl de simþ al timpului. Când mã gândesc la viitor, nu simt nimic bun. Nu vezi, toate merg din rãu în mai rãu...- Mai faci un drum azi ? întrebã ea, încercând sã-i schimbe gândurile.- Mai fac, am o întâlnire în '82 la Sibiu, înainte de Crãciun. Vin rudele unor nemþi plecaþi de aici ºi le schimb banii. Cam o sutã de mii de mãrci, o bagatelã, dar meritã...Privi cadranul ºi încremeni. În locul cifrelor obiºnuite care indicau ora, apãrea un text.- Cred cã pânã aici ne-a fost. Uite ce scrie pe afiºaj !Privirã amândoi cadranul. Un text scurt avertiza: 7 mai 1992,ora 14. Predaþi obiectul plus instrucþiuni în cutia originalã persoanei care vã aºteaptã la masa rezervatã nr.2, bar Bastion.- Uite c-a venit ºi ultima zi, fredonã George a pagubã. În fond, ne-am fãcut plinul. Neam de neamul nostru n-ar fi fost în stare sã strângã atâþia bani. Cred cã nici în trei generaþii prea simplu sã-i cheltui... Încercã desfacã brãþara. Reuºi fãrã dificultate.- Asta a fost ! exclamã el, aproape satisfãcut.- Ce ai de gând sã faci ? Pleci de la firmã ? întrebã Lapona cu vocea gâtuitã.- Nu, de ce-aº pleca ? O cumpãr ºi lucrez mai departe, ca ºi cum nu s-ar fi întâmplat nimic. Nici nu spun cuiva cã-i a mea !

7 mai 1992Riga se îmbrãcã primul, dupã ce se servi cu o porþie bunã de parizer fiert, pâine neagrã ºi doiuri româneºti, stropite cu o dozã bunã de J&B. Era puþin mahmur, asearã sãrbãtoriserã încheie succes a afacerii temporale la salonul roºu de la hotel Continental-Cornel, iar caviarul îl stropise cu atâta votcã încât, dacã icrele ar fi fost fecundate, peºtii rezultaþi afi fost sigur alcoolici. Lapona încã mai lenevea în pat când el pregãtea pachetul visând la ºampania Moet et Chandon din 1974, dar recuperã timpul, renunþând la micul dejun, aºa cum mulþi români renunþaserã deja, sau urmau sã renunþe, dar din alte motive.- Chiar trebuie sã o dai înapoi ? întrebã ea în timp ce se încãlþa.- N-am de ales. Am primit-o, mi-a folosit de minune, nu vãd de ce aº risca cine ºtie ce represalii. Habar n-am ce s-ar putea întâmpla dacã aº încerca sã-mi pun din nou brãþara...Lapona îºi pusese pantofii ºi se pregãtea sã plece.- ªi de unde ºtii cui sã o dai ? întrebã ea, îndreptându-se spre uºã.- Persoanei care mã aºteaptã la masa rezervatã. E clar, de când ºtiu eu barul ãla, încã n-am muzit ca sã rezerve cineva o masã...- Pa, iubitule, ne vedem dupã aceea, spuse ea, fãrã sã insiste.Se îmbrãcã ºi era gata sã plece, când sunã receptorul. La celãlalt capãt al firului desluºi votã a lui Dan. Era clar cã asearã sãrise nu peste cal, ci peste lãzi.- George, sper cã nu te pui sã setezi din nou aparatul, fãcu Dan rãguºit. Asearã avusese pofte ca o gravidã, ba de þigãri de foi, ba de pipã, ba de te miri ce. Era normal, avea ºi el o avere fabuloasã, dar era prima datã când profita de ea.- Nici nu mã gândesc. Dar ce-þi veni ?- Nu ºtiu exact, asearã mi-a venit ideea, dar tu ai plecat deja cu Dulcineea ta. Det

aliile mi s-au ºters din memorie, ºtii bine de ce, dar ideea este cã atunci când l-ai setat, a devenit un aparat special pentru tine. Adus la zero, nu ºtii ce se poate întâmpla, poate are în memorie datele la care ai cãlãtorit ºi nu faci decât sã te învârþi în cerc, phiar sã-þi pierzi memoria, cine ºtie...- Nu-þi fã probleme, n-aveam de gând. V-am spus doar asearã cã m-am sãturat de povestea asta. Chiar dacã tardiv, bine cã þi-ai amintit de mine...Închise telefonul ºi o porni spre întâlnire, curios sã vadã cu cine va avea de-a face. Drumurile repetate i-au scos din cap dilema ce-i revenea acum cu forþã: cine avea interesul sã-i dea pe mânã un aparat care, la rândul lui, sigur venea dintr-un viitor nu prea apropiat. Dupã ce autobuzul ajunse în centru, renunþã sã facã schimb cu tramvaiul, avea suficient timp sã meargã pe jos ºi sã-ºi clarifice gândurile. Îl obseda mai ales o idee, un mic reproº voalat al Laponei între douã clipe de tandreþe: voi altceva în afarã de bani ºi de ce prostii aþi fãcut pe la chefuri nu mai ºtiþi sã discutaþi ? Poate nu se exprimase ea chiar aºa, dar asta înþelesese el ºi îi revenea mereu în cap ideea cã fata are dreptate. Era un sindrom clar; universul lui ºi al prietenilor sãi se limita la aceºti doi poli. Banii ºi modul de a-i face este numitorul comun, alãturi de chefuri, când se defuleazã fiecare cum poate. Din când în când câte o femeie, dar aventuri fãrã importanþã, care nici nu meritã sã fie poe, dacã nu au o nuanþã de umor sau tragic. Viaþa este o telenovelã, trase el concluzia ºi hotãrâ sã schimbe lucrurile. În ce ? Dramã shakesperianã, comedie burlescã, de imitatio Christi ? Cel mai bun lucru era sã discute cu Lapona, dupã ce va termina cu povestea asta biºniþãreascã. Grãbi paºii.Consecvent cu obiceiurile sale, ajunse cu cinci minute înaintea orei fixate. Privi curios în jur. Într-adevãr, pe a doua masã era un cartonaº cu inscripþia REZERVAT. Iar la masã, Lapona îl aºtepta zâmbind, cu o cafea aburindã pe masã ºi o þigare lungã ºi maronie în mâ- Tu, tu ce faci aici ? De la tine provine aparatul ? De ce nu mi-ai spus de la bun început ºi ai fãcut pe uituca ? bâigui George nevenindu-i sã-ºi creadã ochilor.Lapona îi rãspunse cun un zâmbet ironic ºi cu ochii pe ceasul de pe perete. Întinse mâna, iar George îi dãdu coletul. La douã mese distanþã, un domn între douã vârste îi urmãrea, amuzat de avântul bãrbatului trecut de patruzeci de ani când dã de o puºtoaicã. Fãrã un cuvânt, Laponsfãcu cutia, scoase brãþara ºi se ridicã. Îl mãsurã pe George ca pe o gânganie exoticã, zâmbi or ºi spuse peste umãr, îndreptându-se spre toaletã:- Acum e rândul meu, iubiþel. Sã vezi ºi tu ce se poate scoate din asta. Dispãru în spatele perdelei ce ascundea uºa înainte ca George sã poatã schiþa un gest. Când reuºi sã se ridice, sulgerarea rãzbãtutã prin uºa întredeschisã îi demonstrã cã totul se terminase.George rãmase perplex. Simþea cum urechile îi vâjâie, iar sângele parcã îi dãdea lovituri de cn în timpane. Maºinal, se îndreptã spre bar ºi ceru o votcã dublã. Dãdu sonda peste cap dupã pl pas fãcut ºi se întoarse dupã încã un rând, cu care ajunse însã la masã. Alcoolul îl mai dezGândurile încercau sã gãseascã ceva logic în tot ceea ce se întâmplase, dar singurul lucru raþl care-i veni în minte era acela cã acolo unde este implicatã o femeie, logica iese pe uºa din dos.- Nu vã supãraþi, domnule, nu cumva v-aþi pierdut buletinul ? se auzi o voce în dreapta lui.Se întoarse, pãrându-i-se cã recunoaºte vocea. În faþa sa, domnul bine de alãturi îi întindea etin. Îl luã, îl rãsfoi ºi rãmase mut de uimire. Era acelaºi pe care i-l luase miliþia în parccâteva zile în urmã, cu douãzeci de ani în urmã.- Pot sã iau loc ? întrebã necunoscutul, fãrã sã-i lase timp sã-ºi revinã. Mã numesc Pavel, co rezervã. George se recomandã ºi el. Încântat, urmã interlocutorul, zâmbindu-i prietenos. De fapt, port buletinul ãsta la mine de douãzeci de ani ... Nu avea rost sã cereþi altul. V-am scutit de un drum, l-am trecut la "gãsite".George îl privi cu atenþie. Brusc avu revelaþia: în faþa sa era miliþianul care era gata sã-l aresteze cu douã sãptãmâni în urmã, pe când se afla în '72 ! Acelaºi care îl legitimase un an iu. Totul pãrea sã se prãbuºeascã sub el. În ciuda rãcorii din bar ºi a votcii bãute, începurãcã transpiraþiile.- N-are de ce sã-þi fie fricã, urmã Pavel. Nu-þi pot face nimic, nici de-aº vrea. Legea veniturilor ilicite nu se mai aplicã, altfel cine dracu ne-ar mai conduce, iar valutã poþi sã deþii cât te þine punga, aºa cã...- Atunci ce... începu George, dar se opri la timp, cãci ceea ce urma sã rosteascã ar fi zgâriat urechile pânã ºi unui birjar.- Nimic, voiam sã te cunosc doar. ªtii cã ºmenarii cotizau, ca ºi acum, ca sã fie lãsaþi în papentru cã mai erau ºi turnãtori, mai scãpau ºi ei de cei care le încurcau socotelile. Ei bin

e, când apãreai tu era secetã, nimeni nu mai schimba nimic, valuta dispãrea, preþul creºtea ºi o þinea aºa o vreme, cãci strãinii voiau sã discute numai cu tine.- Dar cum m-aþi gãsit ? întrebã George, oarecum mândru de belelele pe care le provocase. Se simþea chiar fost dizident, oricum încurcase regimul mai mult decât unii cu parafã în regulã ºi asta parcã îi mai îndulci durerea mutã lãsatã de dispariþia Laponei.- Uºor, dragã, foarte uºor. De cãnd þi-am luat buletinul te-am urmãrit. O vreme am crezut cã ai un frate mai mare, dar adresa, numele, data naºterii, toate mi-au arãtat cã aici se ascunde ceva mult mai interesant.Te-am mai ºi prins prin '72 sau '73, când cred cã habar n-aveai ce urma sã faci ºi cã te intersectai cu tine la tot pasul... În '89, când ai schimbat buletinul ºi l-ai primit pe ãsta am crezut cã l-am prins pe Dumnezeu de picior, te-am urmãrit, dar nimic. Dupã aia, în binecuvântata democraþie de azi, n-am mai avut timp de tine, trebuia sã mã îngrijesc de propriile mele probleme. Fidel precum Castro, ºmenarul care te-a turnat în '72 mi-a atras atenþia cã ai apãrut din nou.Nu þi-ai dat seama, dar la el schimbai banii. Era uluit cã n-ai îmbãtrânit ºi cã ai pãstrat banii atâta amar de vre. Apropo, mai vrei un rând ?George nu-l refuzã. Plecarea Laponei îl întorsese pe dos, iar discursul fostului miliþian nu avea deloc darul de a-l pune pe linia de plutire, doar cã îi îndulcea agonia.- Dar unde-i tipul cu care trebuia sã mã întâlnesc ? întrebã el când Pavel sosi cu douã sonde ouã sticle de Coca-Cola. (Jur cã nu este reclamã mascatã, dar la ora aceea aveau la frigider numai Coca ºi Kinley, o sticlã din ultima marcã va bea a doua zi, pentru a scãpa de mahmurealã).- De unde ºtii cã nu sunt eu acela ? Pui o grãmadã de întrebãri numai ca sã þi-o scoþi din capfetiºcana aceea. Bine faci, cãci dacã lucrurile merg cum bãnuiesc eu, nu o vei mai vedea niciodatã...George se înecã cu votca. Îi dãdurã lacrimile, sau poate figura cu bãutura fusese numai pentru a masca adevãrata cauzã a ºuvoiului ce-i brãzda obrazul. Imagini disparate i se derulau în minte cu repeziciune. Imagini adevãrate, amestecate cu ceea ce visa sã facã împreunã, dupã ce se va sfârºi tevatura asta temporalã. Pavel îl lãsã câteva momente sã-ºi revinã. Hotãrrne vie, Pavel continuã:- Aparatul s-a adaptat parametrilor biocâmpului tãu ºi trebuie reprogramat. Pleacã automat la data când a fost setat de tine ºi numai tu poþi sã-l duci la zero, sau altcineva care ºtie ce sã facã. Altfel, pleacã la data când a fost setat, indiferent ce-i bagi în tãrtãculus, persoana care îl foloseºte neautorizat va fi recompusã în trecut în mod defectuos, ca la un fel de teleportare nereuºitã, numai cã asta este pe vectorul timp...Tinerica ta se va trezi în buda acestui bar cu douãzeci de zile în urmã ºi cu pachetul tãu în mânã. Probava fi amnezicã, dar ceva o leagã de tine, cãci iatã, pune aparatul în pachet, ea poate sã ºi-l scoatã cãci nu-i setat pe parametrii ei, ºi se duce glonþ la adresa scrisã pe el. A ta... Apoi iarãºi ºi iarãºi, mereu în cerc, dar nu tot mai aproape, cum visa Colin...George nu mai trebui sã se înece pentru a-ºi da drumul lacrimilor. Pavel îl lãsã sã se descarce, apoi îi dãdu ultima loviturã. Sub centurã:- Las-o dracului, îºi meritã soarta. Datoritã ei a trebuit sã plec din Poliþie. Mai bine hai sã discutãm afaceri, nu uita cã din cauza ta am pierdut o groazã de bani ! Ca sã nu mai spun cã faceþi parte din regnuri diferite...- Cum adicã ?- Foarte simplu, începu Pavel sã explice ca un profesor ce predã mecanica cuanticã la o ºcoalã de retardaþi mintali. Fãcea trotuarul de la paiºpe ani, cu ºoferi, cu strãini, cu ºtabi, fi de local, cu cine apuca. Am prins-o de nenumãrate ori, dar întotdeauna intervenea câte un ºtab ºi o scãpa. Când s-a schimbat regimul, a fãcut o tevaturã imensã; m-a fãcut torþ striga în gura mare cã am arestat-o pentru cã era anticomunistã. Auzi, ea care era mai comunistã ca Lenin: se dãdea tuturor. ªtii cântecul ãla: din cocoº nu faci gãinãã, nici din cuspodinããã. Hai, vino, vino, bea ºi tu ceva...Cânta cu o voce de stentor ce îi nedumeri pe puþinii clienþi ai localului. Lui George îi aminti de atmosfera de odinioarã de la Pallas ºi simþi cu forþã nevoia sã cânte ºi el. Dar altca: Au moarcea nu vine, sã mã ia prã min' cu cine, sã ne ducã-n rai, c-acolo-i dã trai...Pavel continuã, fãcându-se cã nu observã cã George se scufundase undeva, într-un trecut ce refuza sã mai sprijine prezentul, darãmite vreun viitor:- Hai sã spunem cã se cuminþeºte, cum scrie în romanele de doi lei cã fac curvele. Cât crezi car fi þinut ? Câteva luni, un an ? Dupã aia, tot acolo ai fi ajuns. Nu uita, are destui ani ca sã-ºi aducã aminte cã morcovul tânãr face zupa bunã. Mai pierdeai ºi bani, sau te luc pe la spate... Nu vezi în jurul tãu ? ªi în vremuri mai bune se întâmplã tot aºa. În cel mai

caz "iubirea vieþii" ajunge sã tolereze vecinãtatea "scumpetei" de dragul copiilor, de nevoie, cã "unde dracu' sã mã mai duc la vârsta asta ?", din obiºnuinþã, sau pur ºi simplu peru cã la orizont nu se iveºte o altã "dragoste unicã". Vrei sã iubeºti ºi sã fii iubit ? Da, estã o soluþie, ia-þi un câine, ãsta nu te va trãda niciodatã, nu te va pãrãsi ºi chiar dacã-i ot tu vei fi Dumnezeul lui ! Hai, lasã smiorcãiala, domnule, nu asta conteazã, e un fleac, la banii tãi poþi sã regulezi tot judeþul, ce spun eu, þara, Europa, care de când i-a pus-o Zeus are ceva cu noi ! Ori, te pomeni cã ãsta-i numele grec al lui Zalmoxe ?Cuvintele treceau pe lângã George fãrã sã-l atingã. Îl privi de parcã ar fi surzit brusc, apoicuturã capul ºi întrebã:- Ce-i cu banii ?- A, ai revenit cu picioarele pe pãmânt, fãcu Pavel, realizând cã George nu înþelesese mai nimic din expozeul sãu.Continuã, hotãrându-se sã schimbe macazul:- Pãi, din cauza ta am pierdut o groazã de valutã...- Cam cât ? Vã putem despãgubi. Punem mâna de la mânã ºi...- Nici vorbã, i-o tãie Pavel, am o idee mai bunã...Începu sã-i explice cum, spre deosebire de societatea socialistã multilateral dezvoltatã, unde banii se dosesc ºi se cheltuie cu ferealã sã nu te vadã vecinul, în democraþie menirea minunatei invenþii a fenicienilor este sã facã pui, iar de cheltuit poþi s-o faci în voie, dacã ºtii ce pârghii sã ungi.- Ia furã o rudã de salam ºi vezi câþi ani stai la mititica... Când ieºi, încearcã figura cu cmiliarde ºi mori liber, bãtrân ºi plictisit de o viaþã ce nu mai gãseºte nimic nou sã-þi ofereGeorge se uitã la el ºi se gândi la Casablanca, la scena când Humphrey Bogart îi spune poliþistului: poate acesta este începutul unei mari prietenii. În local nu cânta Sam, bãutura era pe terminate aºa cã propuse sã schimbe locul de muncã.Ieºi cu Pavel ºi se îndreptã spre Continental-Cornel. Întâlnirea lor merita o masã festivã. În ciocnirã cu un personaj ciudat, amintind de Paganel al lui Jules Verne. κi cerurã scuze reciproc ºi îºi vãzurã fiecare de drumul lui."Paganel" se duse glonþ la masa numãrul doi ºi ezitã când vãzu paharele goale. Luã un suc de la bar ºi se aºezã, cu ochii þintã la ceas. Cartonul cu inscripþia rezervat era tot acolo. Þigarea i se stinse între degete, iar durerea îi smulse un þipãt. Se ridicã în picioare ºi se duse spãºit la bar.- Nu vã supãraþi, nu m-a aºteptat nimeni la masa aceea ?, întrebã el aratãnd locul de unde se ridicase.- Ba da, a fost o domniºoarã ºi doi domni. Au plecat cu câteva secunde înainte de a veni dumneavoastrã.Personajul rãmase perplex. Ochii îi cãzurã întâmplãtor pe ceasul de pe perete. Brusc, avu o revelaþie, îºi privi ceasul, apoi din nou pe cel de pe perete. Repetã gestul de câteva ori , apoi þipã patetic pe un ton ce reuºi sã-l trezeascã pânã ºi pe beþivul ce dormea în partea diele barului:- Dumnezeii mã-si ! E ora de varã, luate-ar dracu' de prost ce eºti, e ora de varã !Fetele de la bar erau convinse cã prostul era el.

CONCLUZII

:-) George, poreclit Riga, a înfinþat o firmã prosperã împreunã cu colonelul (r) Pavel, cu nenumãrate obiecte de activitate. Au cumpãrat peste câþiva ani hotelurile Continental-Cornel, Banatul ºi Timiºoara, precum ºi restaurantele Bulevard, Bingo-Pallace, Complex Bastion, mai mult dintr-o toanã, cãci recesiunea economicã nu le aduce mari profituri. Lovitura au dat-o cu gama de produse cosmetice Lapona, care au dus de râpã produsele Coco-Chanel ºi Oriflame,

:-( Dan s-a mutat la Bucureºti ºi ºi-a cheltuit o bunã parte din bani mituind în dreapta ºi în stânga, încercând sã devinã politician în oricare din pãrþi, în speranþa cã funcþia îi va oi îndoit. Se pare cã va reuºi la viitoarele alegeri, anticipate sau nu,

:-) Mihai s-a mutat în Canada, de unde dirijeazã traficul de arme cu Orientul Mijlociu. Este persona non grata în România, dar nici aceasta nu-i este mai grata lui,

:-( Despre Lapona nu mai ºtie nimeni, nimic. A fost datã "persoanã dispãrutã", dar la intervenþia lui Pavel a dispãrut ºi dosarul.

Restul timiºorenilor aºteaptã sã le sune la uºã o mândrã fecioarã, care poate sã fie ºi numai sã le aducã în dar o maºinã de cãlãtorit în timp, fie ºi numai în trecut...

Pentru cei mai mulþi povestea s-aSFÂRªITcu aceastã aºteptare.

TRAMVAIUL

Sergiu Someºan

Era o dimineaþã frumoasã de mai, motiv pentru care îmi explicam uºor de ce eram aºa de distrat ºi mai ales de ce mã simþeam atât de bine. Am cumpãrat ziarele ca de obicei, le-am frunzãrit câteva clipe cu un ochi distrat, gest devenit demult automatism, apoi, tot ca de obicei, am aºteptat ca semaforul, aflat undeva, la câteva strãzi depãrtare, sã întrerupã fluxul aproape continuu de maºini ºi sã-mi permitã sã trec pânã la insula de beton din mijlocul pieþii. Pe vremuri, când toate mergeau mai bine ºi fabricile oraºului duduiau din plin, municipalitatea hotãrâse sã facã o linie de tramvai între cele douã mari cartiere muncitoreºti. Insula mea de beton urma sã devinã una din principalele staþii. Cum între timp fabricile dãduserã faliment una dupã alta, tramvaiul, ca ºi multe alte proiecte au fost abandonate. A rãmas ca amintire mica insulã de beton, loc de popas pentru cei care, ca ºi mine, erau prea comozi sã mai facã un kilometru pânã la prima trecere de pietoni. ªtiu cã nu este indicat sã citeºti ziarul pe stradã, cel puþin nu pe o stradã atât de aglomeratã. Dar de-a lungul anilor se formeazã mici obiºnuinþe, automatisme pe care apoi cu greu le poþi controla. De pildã, eram obiºnuit ca dupã ce cumpãram ziarele, sã îl desfac pe primul sã arunc o privire spre stradã, apreciam subconºtient cât mai este pânã ce semaforul va jugula fluxul de maºini ºi începeam sã citesc. Aproape instinctiv, dupã ce zgomotul maºinilor se diminua, aruncam o privire fugarã peste ochelari, mã convingeam cã miracolul roºu al semaforului se produsese din nou, întorceam pagina ziarului la rubrica faptului divers ºi mã angajam în traversare. Nu era un act nesãbuit de curaj ci doar obiºnuinþã ºi eficientizarea timpului pierdut pe stradã.La fel am procedat ºi acum: m-am oprit ca în fiecare zi pe refugiu, am mai terminat un articol, tot despre teroriºti cred, apoi am început, în timp ce treceam la urmãtorul, sã îmi ascut simþurile pentru a percepe acel ceva, care îmi indica cã ºi celãlalt semafor îºie datoria. Foºnetul maºinilor devenise aproape mãtãsos, am ridicat ochii, am vãzut cã circulaþia se oprise, din principiu nu mã interesau maºinile oprite ºi am dat sã trec. Ceva , un simþ al primejdiei de mult atrofiat m-a fãcut sã mã opresc. Am ridicat mai atent ochii de pe ziar: nu trecea nici o maºinã. ªi totuºi semnalul de alarmã din mine insista sã-ºi facã mþitã prezenþa. Am baleiat iar strada ceva mai atent de data asta ºi abia atunci am vãzut: dintr-o maºinã parcatã la câþiva metri de mine, douã perechi de ochi mã priveau cu lãcomie. Aa când am vãzut scris cu litere albastre �POLICE" pe ea mi-am dat seama de motivul curiozitãþii ocupanþilor.Ei da, bine cã i-am vãzut la timp, mi-am spus ºi mi-am pregãtit ziarul pentru o lecturã amãnunþitã. Ba mai mult, pentru a nu pãrea cu nici un chip un pieton dornic de traversare, am mai fãcut doi paºi ºi m-am rezemat temeinic de un stâlp. Se vede treaba cã între timp în maºina poliþiºtilor au avut loc ceva tratative, pentru cã unul din ei s-a dat jos într-un târziu ºi s-a apropiat de mine:- Bunã ziua, spuse el politicos. Actele la control!- Bunã ziua, am rãspuns eu, împãturindu-mi ziarul. Pentru ce motiv, dacã nu sunt indiscret? Din câte ºtiu eu actele sunt cerute atunci când este încãlcatã legea. Eu ce am fãcut?- Aþi traversat ºoseaua printr-un loc nepermis, spuse hotãrât omul legii.- Zãu? m-am mirat eu, mai teatral decât ar fi fost necesar. M-ai vãzut dumneata traver

sând?Mã bazam pe faptul cã, atunci când aruncasem privirea de control, eram sigur cã nu era nici o maºinã staþionatã.- E drept, admise în silã poliþistul, nu v-am vãzut, dar atunci cum aþi ajuns aici?- Credeþi-mã, am rãspuns eu cât de serios am putut, asta este problema mea ºi atâta vreme cât nu am încãlcat nici o lege, nu am de gând sã rãspund la nici un fel de întrebãri. Bunã ziua! aspus eu, tãindu-i încercarea de a mai spune ceva ºi m-am întors cu spatele la el, continuându-mi lectura ziarului.A dat sã meargã la maºinã, dar scãrpinându-se încurcat sub chipiu a insistat:- Cu o singurã întrebare aº dori sã vã mai deranjez, dacã se poate�Mi-am compus o figurã ocupatã, de om deranjat din cititul presei la el acasã, în sufragerie ºi l-am îndemnat, cu un gest:- Spuneþi�- Totuºi, ce faceþi aici?Am privit uimit la el:- Nu se vede?A ridicat încurcat din umeri:- Iertaþi-mã� nu se vede.I-am arãtat stâlpul de care mã sprijinisem ca sã-mi citesc ziarul.O tablã veche, ruginitã ºi mâncatã de timp, anunþa cã în curând urma sã se inaugureze prima stramvaiului 101.- Aºtept tramvaiul, am spus eu cât de liniºtit am putut.- Aha, a spus poliþistul, strângând din fãlci ºi s-a îndreptat þeapãn spre maºinã.În timp ce el pãºea spre maºinã eu m-am întors la lectura ziarului ºi nu mi-am dat seama cã s-urcat în ea decât dupã portiera trântitã cu nãduf. Dupã un timp colegul lui a ieºit, a travers ºi a plecat, aducând sandviºuri ºi cola. Dupã câte se vedea aºteptarea avea sã fie lungã aºa ecut la pagina literarã a ziarului. Abia dupã ce am terminat nuvela interminabilã ºi cele câteva poezii mi-am dat seama cât de cald se fãcuse. Cei doi poliþiºti din maºinã mâncaserã,rã ºi cu aerul condiþionat pornit, puteau sã aºtepte oricât. Dupã câte se pãrea îmi voiau capurice preþ. Am dedus asta când am vãzut cum, la numai câþiva zeci de metri în faþa noastrã, o mme de pietoni, traversau nestingheriþi ºoseaua. Am început sã citesc rubrica de micã publicitate dar cum nu voiam sã cumpãr nimic m-am plictisit imediat. Am privit iar spre cei doi poliþiºti care mã priveau cu ochi strãlucitori ºi mi-a venit o idee.M-am întors cu spatele, am scos telefonul ºi am sunat la poliþie:- Alo ! Poliþia? Sunt un cetãþean onest, care vãd cum doi poliþiºti au parcat maºina în mijloc Pieþii Revoluþiei ºi beau vodcã sub privirile pline de revoltã ale opiniei publice.Ce-i drept adevãrul fusese puþin îmbunãtãþit în relatarea mea: sticlele de cola numai cu multãuinþã puteau trece drept sticle de vodcã, iar singurul membru al opiniei publice, care îi privea cu revoltã eram eu. Restul opiniei publice traversa ºoseaua într-o veselie, total nepãsãtoare la necazul meu.Deºi puerilã, stratagema mea a dat roade: în numai câteva minute o maºinã a poliþiei, ceva mai elegantã decât prima, semn cã erau ceva ºefi în ea, a oprit lângã cea dinainte.Ei bine, m-am convins, poliþiºtii sunt tot poliþiºti indiferent de gradul pe care îl au: îl loc sã îi trimitã undeva în patrulare pe cei care mã supravegheau pe mine, l-au trimis iar pe poliþist dupã sandviºuri ºi sucuri ºi s-au pus cu toþii pe aºteptat.Îmi venea sã mã dau bãtut: în fond amenda din câte ºtiam eu abia dacã fãcea cât ziarele mele p ªi totuºi, gustul amar al înfrângerii nu îmi era pe plac. Trebuia sã gãsesc ceva ºi încã de utfel setea ºi cãldura mã vor face în curând sã cedez.Un timp, nu mi-a venit nimic în minte apoi am vãzut undeva sus, pe albastrul imaculat al cerului, zburând un elicopter. ªi mi-am adus aminte de un reportaj de la un incendiu, când elicopterul televiziunii ajunsese acolo înaintea maºinii pompierilor. Am cãutat în ziare numãrul postului local de televiziune. Asta era: �Dacã se întâmplã ceva, sunaþi-ntâi pe noi ! Telespectatorii au dreptul sã ºtie".Am sunat ºi mi-am compus o voce cât mai gravã:- Alo, televiziunea? Vreau sã vã aduc la cunoºtinþã un caz grav ºi flagrant de încãlcare a dreurilor cetãþeneºti. Poliþia a încolþit un cetãþean pe refugiul de pietoni din Piaþa Revoluþiei îl aºteaptã sã treacã strada, pentru a-l amenda. Încã o dovadã cã poliþia, în loc sã previnã se mulþumeºte sã stea la pândã ºi sã�Am auzit clar cum telefonul s-a trânti în furcã ºi nu a durat mai mult de cinci minute pânã când elicopterul a început sã filmeze deasupra mea. O scarã de frânghie s-a desfãºurat din apa

rat ºi un reporter cu un microfon a început sã coboare pe ea. De sus, din elicopter cameramanul filma atent totul:- Pentru ce protestaþi aici, a strigat reporterul, încercând sã acopere zgomotul elicelor.Am privit spre maºinile poliþiei: portierele se deschiseserã ºi eram ascultaþi atent.- Nu protestez pentru nimic, am strigat eu cât am putut de tare. Aºtept tramvaiul�Reporterului i-a trecut o sclipire maliþioasã prin ochi ºi a privit spre maºinile poliþiei.- Stimaþi telespectatori, dupã cum ºtiþi, de ani buni municipalitatea ne promite la fiecare alegeri o linie de tramvai care sã traverseze oraºul ºi sã fluidizeze astfel circulaþia prin centrul oraºului. Ba, ca sã ne arunce praf în ochi a construit deja staþiile ºi a pus indicatoarele. Un cetãþean revoltat de aceastã perpetuã minciunã, s-a hotãrât în sfârºit sãeze. S-a instalat aici, în staþia principalã a oraºului, hotãrât sã aºtepte pânã ce protestul i auzit de cine trebuie ºi se vor lua mãsurile necesare. Ca de obicei astfel de manifestaþii sunt atent supravegheate de poliþie. Din câte am înþeles, datoritã caracterului special al acestui protest, chiar comandantul poliþiei în persoanã vegheazã, ca nici o încãlcare a legii sã nu aibã loc�L-am lãsat sã-ºi termine reportajul. Cred cã venise cu textul pregãtit de la redacþie, aºa cã ice încercare de a-l întrerupe era sortitã eºecului. Când a terminat i-am fãcut semn sã se apropie. A gesticulat spre pilot ºi acesta l-a lãsat uºurel chiar lângã mine. Am pus mâna pe microfon, sã-l acopãr ºi i-am spus:- Ascultã� nu mã puteþi lua de aici? Plãtesc oricât.A zâmbit uºor ºi a fost rândul lui sã acopere microfonul:- Îmi pare rãu, dar chiar nu ne putem lipsi de principalul subiect al zilei. Uite, am vorbit cu directorul postului� rezistã pe poziþii cât poþi de mult ºi o sã-þi plãtim noi ame dacã va mai fi vreuna, dupã atâta mediatizare.Mi-a sãrit muºtarul:- Ascultã, mi-e cald, mi-e sete, mi-e foame, nu ºtiu cât am sã rezist aici ca sã vã iasã vouã portajul�A început sã urce pe scara mobilã:- Nu pentru reportajul nostru vã aflaþi dumneavoastrã aici. Ci pentru principii. Aºa cã rezistaþi, o sã vã ajutãm.ªi-a recuperat microfonul ºi în timp ce se înãlþa îºi informa telespectatorii:- Ca întotdeauna, postul nostru de televiziune ajutã pe cetãþenii care, pentru un motiv sau altul se hotãrãsc sã protesteze, sã iasã din anonimat pentru o cauzã comunã�Între timp, transmisia în direct se pare cã fusese urmãritã de destul de multã lume, pentru cã, în jurul nostru, pe trotuare începuse sã se adune lume, astfel cã atunci când elicopterul a coborât din nou sã-mi aducã apã mineralã, sandviºuri ºi o umbrelã, gestul a fost îndelung udat de cei din jur.În sacoºa cu alimente am gãsit ºi o pancartã pliatã ºi un bileþel pe care scria: �Poate cã ar e sã afiºaþi asta. Protestul ar pãrea astfel mai coerent. Dacã rezistaþi pânã la ora 18, vom îca sã trimitem o ambulanþã. Simulaþi un leºin sau o stare de slãbiciune, pentru a motiva o intervenþie".Biletul nu era semnat dar recunoºteam aici mâna reporterului care din lipsã de subiecte vãd cã ºi le nãscocea singur foarte bine.Am desfãcut cu grijã pancarta ºi am prins-o în douã sârme sub tabla care anunþa inaugurarea tramvaiului. Pe ea scria cu litere mari, roºii: �VREM TRAMVAI, AªA CUM AÞI PROMIS !" , ºi nu a mirat pe nimeni faptul cã o afiºam numai acum. Dimpotrivã, am fost aplaudat iar îndelung ºi ici-colo s-au auzit voci rãzleþe scandând: - Vrem tramvai, vrem tramvai�Cum era abia trecut de ora prânzului ºi aºteptarea pãrea sã se prelungeascã, m-am aºezat mai comod în umbra iluzorie a umbrelei ºi am început sã mãnânc.În huruitul tot mai insistent al elicopterului mulþimea de pe margini a început sã se înmulþeascã. Nu auzeam ce naiba transmite aiuritul de reporter, dar se pare cã gãsise motive suficiente ca sã scoatã din casã o mulþime imensã de oameni..Eram convins de multã vreme cã mulþimea, mai ales dacã este în numãr suficient de mare, este ca un animal de curând îmblânzit care nu ºtii niciodatã cum reacþioneazã. Din când în când, sulsul unei porniri de moment peste zgomotul circulaþiei se fãcea auzit ca un tumult mulþimea care scanda:- Vrem tramvai, vrem tramvai�

Sunetul pãrea cã se naºte din oamenii din jur dar apoi vãlurea ca talazurile mãrii ºi dupã ce se izbea de clãdirile din jur se întorcea spre cei care l-au produs amplificat ºi amplificându-le pofta de a zbiera. Pe deasupra, elicopterul îºi purta echipa care filma într-o veselie. Parcã vedeam figura încântatã a reporterului comentând tãlãzuirea mulþimii de sub .La un moment dat nu ºtiu cine a avut ideea sã aducã megafoane ºi atunci zgomotul a devenit într-adevãr de nesuportat. De pe refugiul meu, vedeam feþe aprinse, înfierbântate, ale unor oameni care nepãsãtori la cãldura toropitoare a soarelui, strigau gata sã rãguºeascã:- Vrem tramvai, vrem tramvai�Se fãcuse aproape trei dupã amiaza, când regretul cã intrasem într-o asemenea încurcãtura devenise suficient de puternic, încât mã gândeam foarte serios sã dau dracului totul, sã mã duc la poliþiºti, sã le plãtesc amenda ºi sã mã duc acasã, unde mã aºtepta un fotoliu comod ºi o caf mult. Am închis umbrela ºi am aºezat-o lângã mine, când deodatã tumultul mulþimii încetã. S-a liniºte ca la începutul lumii ºi nimeni nu ºtia de ce. Toate capetele se întorseserã spre capãtul strãzii ºi abia când elicopterul se repezi într-un picaj periculos într-acolo, am ºtiut cã ceva se întâmplase sau cã urma sã se întâmple.Mai întâi am auzit un zgomot ºi am crezut cã vine în sfârºit ambulanþa, abia apoi mi-am dat sea cã zgomotul suna altfel. M-am ridicat în vârful picioarelor privind peste maºinile de poliþie sã vãd mai bine când dintr-o datã nu a mai fost nevoie. Sunând din clopot, dinspre capãtul strãzii se apropia cel mai frumos tramvai pe care îl vãzusem în viaþa mea . Demarând înrombã sã facã loc tramvaiului, maºinile de poliþie trecurã pe lângã mine. Am vrut sã strig saric în urma lor: �Interzisã staþionarea în staþiile de tramvai, zevzecilor !" dar nu am mai avut când pentru cã, scârþâind din toate încheieturile tramvaiul a oprit lângã mine deschizând Am luat umbrela, ziarele ºi m-am urcat. Din uºã am privit înapoi. Am pornit ºi, vãzând oamenii amuþiþi care defilau prin faþa mea în timp ce tramvaiul prindea vitezã, mi-am dat seama cã, pentru nimic în lume, nici unul dintre ei nu ar fi vrut sã fie în locul meu.

PRO-FUND

COªMARELE UNUI SCRIITOR NEVROZAT

Jim C. Hines

10. OBSESIA CUTIEI POªTALE:Nevoia individului de a-ºi verifica la fiecare 5-10 minute poºta în cãutarea eventualelor scrisori de acceptare sau respingere din partea editurilor. Un fenomen similar a fost detectat ºi privitor la corespondenþa on-line.

9. PERFECÞIONISMUL:"Lasã-mã, dragã, sã te ajut sã scrii rândurile acelea bunicii. Pentru început, sã ne asigurãm folosi litere tip Courier, mãrimea 12 ºi vom redacta scrisoarea la douã rânduri. Acum pune-þi numele ºi adresa în dreapta sus, iar în stânga numãrul de cuvinte folosit..."

8. RETENÞIA DE E-MAILURI:Nevoia de a marca ºi/sau corecta greºelile de punctuaþie, gramaticale, de exprimare etc. într-un e-mail sau în orice altã corespondenþã.

7. IMPOTENÞÃ CINEMATICÃ:Imposibilitatea de a se bucura de un film, datoratã analizei constante a firului epic, a dezvoltãrii caracterelor, a scãpãrilor de conþinut.

6. LIPSA PATOLOGICÃ A ATENÞIEI:"Ce spui, dragã? Iartã-mã, mi-a venit o idee de milioane..."

5. INSOMNIA PATOLOGICÃ:Când sari din pat noaptea la 2.00 ca sã-þi notezi o idee. (Se pare cã doar 25-30% din acestea mai par coerente la lumina zilei).

4. MINI DEPRESIE:Se întâlneºte de obicei la primirea unei scrisori de respingere: "Dar....a fost cea mai bunã povestire a mea! Ce se întâmplã cu editorii ãºtia? Ce nu-i în ordine cu mine? M-am sãtut! Ar trebui sã renunþ... Sunt cel mai lipsit de talent scriitor din lume! Hei, dar dacã aº rescrie capitolul doi la persoana I ºi aº lãsa pe dinafarã capitolul cu... Da, cred cã ar fi perfect!" Ceea ce duce la...

3. MANIFESTÃRI MANIACALE:"Dã-te la o parte din drumul meu! Am nevoie urgentã de un computer / o maºinã de scris / un carnet de notiþe! ACUM!! Mi-a venit o idee excelentã ºi nu mai pot face nimic pânã ce nu scriu tot-tot!"

2. NEPOTRIVIREA AFECTIVÃ:Când feed-backul emoþional se potriveºte ca nuca-n perete cu evenimentele: "Vãrul tãu a avut un accident stupid: a intrat cu maºina sa în vitrina de la restaurantul chinezesc ºi le-a fãcut þãndãri pe amândouã!" "Wow, ce început nemaipomenit pentru o povestire!"

1. PERVERSA ÎNCÂNTARE SIMÞITÃ LA PRIMIREA ÎNCÃ A UNEI SCRISORI DE RESPINGERE:"Mai am vreo 300 pe care le pãstrez cu sfinþenie într-o cutie de ghete în ºifonier!"

traducere de Simone Györfi

VEI ªTI CÃ AI AJUNS ÎN ANUL 2003 DACÃ...

Jim C. Hines

1. Motivul pentru care nu le scrii alor tãi este cã nu au adresã de e-mail.

2. Ai o listã de 15 numere de telefon ca sã þii contactul cu cei trei membri ai familiei tale.

3. Bunica ta îþi cere sã-i trimiþi poza fiului tãu nou-nãscut ca un fiºier JPEG ca sã o poatã sforma într-un screen saver.

4. Intri pe poteca din faþa casei tale ºi verifici prin telefonul celular dacã e cineva acasã.

5. Fiecare spot publicitar are la baza ecranului o adresã de e-mail.

6. Îþi cumperi un computer ºi peste 3 luni s-a învechit. Iar preþul este la jumãtatea celui plãtit de tine...

7. Intri în panicã dacã descoperi cã ai plecat de acasã fãrã mobil (pe care nu l-ai avut în prii 20-30 de ani din viaþã) ºi te întorci din drum sã-l iei.

8. Folosirea banilor adevãraþi în locul cardului þi se pare o aventurã ºi o nebunie.

9. Tocmai ai încercat sã-þi introduci PIN-ul în cuptorul cu microunde.

10. Þi se pare cã livrarea în douã zile par avion a coletelor este dureros de lungã.

11. Afli majoritatea glumelor prin e-mail în loc de viu-grai.

12. Mai instalezi o linie ca sã poþi vorbi la telefon în timp ce eºti pe net.

13. Te scoli dimineaþa ºi intri on-line înainte de a-þi bea cafeaua.

14. Te scoli noaptea la 2.00 ca sã mergi la toaletã ºi pe drumul înapoi îþi verifici cutiuþa poºtalã.

15. Îþi suceºti gâtul încercând sã zâmbeºti astfel :-)

16. Citeºti toate acestea.

17. ªi mai rãu: ai de gând sã le trimiþi mai departe.

traducere de Simone Györfi

PRO-PORÞIE

LINK-URI ALESE

Pagini SF în SeattleRedactor: Sorin Sârbulescuhttp://www.sfmagazin.com

Curierul de searãRedactor: Robert Davidhttp://curierul.unicult.ro

WordmasterRedactor: Ovidiu Bufnilãhttp://www.wordmaster.ev.ro

ImagikonRedactor: Robert Davidhttp://www.imagikon.ev.ro

SFera (Brãila)Redactor: Marian Þarãlungãhttp://www.sfera.go.ro

AlthernaTerraRedactor: Bogdan Teodorescuhttp://www.atsf.ro

Romanian Top 10 SF

Redactor: Claudiu Opreahttp://ivyco.com/sf/

Net SFRedactor: Cãtãlin Sanduhttp://www.freecfm.com/s/scatalin

HinterlandRedactor: Florin Pîteahttp://www.geocities.com/themaddancinggod

Supernovahttp://www.evenimentul.ro/speciale/supernova.html

Noesishttp://www.noesis.ro

Scriptmaniahttp://www.scriptmania.rdsct.ro

Pagina personala Radu Pavel Gheohttp://www.literati.net/Radu

LiterNetRedactor: Rãzvan Penescuhttp://www.liternet.ro

Yeti ReportRedactor: Vlad Popescuhttp://www.yetireport.com

Bilet de voieRedactor: Györfi-Deák Györgyhttp://www.bilet.go.ro

GyurigamiRedactor: Györfi-Deák Györgyhttp://www.bilet.go.ro/origami.htm

ARHIVA ON-LINE

Arhivele Pro-Scris sunt disponibile on-line:

Pro-Scris nr. 1 (17.07 - 15.09.2000)

Pro-Scris nr. 2(17.09 - 17.12.2000)

Pro-Scris nr. 3-4(18.12.2000 - 23.04.2001)

Pro-Scris nr. 5-6(24.04 - 08.08.2001)

Pro-Scris nr. 7-8(09.08 - 19.11.2001)

Pro-Scris nr. 9-10(20.11.2001 - 03.03.2001)

Pro-Scris nr. 11-12(04.03 - 10.06.2002)

Pro-Scris nr. 13-14(10.06 - 05.10.2002)

Pro-Scris nr. 15-16(06.10.2002 - 10.02.2003)

INDEX DE AUTORI

LITERELE A - G

Autor, Titlu / link cãtre material, Rubricã, Nr. Pro-Scris

* * *, Criticã de critic (Referinþe critice de-a lungul timpului), Pro-Eminenþe - Ovid S. Crohmãlniceanu, 3-4* * *, Prezenþe SF înspre mainstream (material promoþional al editurii ProLogos), Pro-Puneri - clasice, 5-6* * *, Omnibooks Club - Oferta lunii aprilie, Pro-Puneri - clasice, 5-6* * *, Eurocon 2001 - Press Release, Pro-Gram, 9-10* * *, Sandu Florea în Dicþionarul de autori SF (Nemira 1999), Pro-Eminenþe, 13-14Arghezi, Tudor, I. C. Vissarion, Pro-Eminenþe, 9-10Bãdulescu, Traian, Invitaþie Eurocon, Pro-Gram, 5-6Bãdulescu, Traian, Primul mesaj FNTSF trimis prin mail, Pro-Gram, 5-6Bãdulescu, Traian, Al doilea mesaj FNTSF trimis prin mail, Pro-Gram, 5-6Bãdulescu, Traian, Numai cine se miºcã greºeºte, Pro-Gram, 7-8Bãrbulescu, Radu, De vorbã cu Gheorghe Sãsãrman, Pro-Eminenþe, 11-12Bãrbulescu, Romulus, Imaginea, Pro-Puneri - clasice, 3-4Boþea, Doina, Tripticul curvasasinei, Pro-Poziþii, 1Boþea, Doina, Mioriþa 1919, Pro-Poziþii, 3-4Bufnilã, Ovidiu, Bãrbaþi plecaþi pe front sau cum se scrie istoria dupã Liviu Radu, Pro-Poziþii, 1Bufnilã, Ovidiu, Liviu Radu, cruciatul, Pro-Poziþii, 1Bufnilã, Ovidiu, Volum în pregãtire: Cruciada lui Moreaugarin, Pro-Puneri, 1Bufnilã, Ovidiu, Orgolikon, Pro-Poziþii, 2Bufnilã, Ovidiu, Marea plictisealã sau Costi Gurgu vestind, Pro-Poziþii, 2Bufnilã, Ovidiu, Creºterea sau descreºterea biografiei ºi Jean-Lorin Sterian descriind, Pro-Poziþii, 2Bufnilã, Ovidiu, Cum fac pe nebunul bâjbâind prin non-metafizica lui Adrian Ionescu, Pro-Poziþii, 3-4Bufnilã, Ovidiu, Traian Bãdulescu ºi îngerii chilugi pe deplin ticãloºiþi, Pro-Poziþii, 3-4Bufnilã, Ovidiu, Întâlnire de gradul trei - Ana Maria Negrilã, Pro-Poziþii, 3-4Bufnilã, Ovidiu, Interpretãri asupra totalitãþii, Pro-Gresii, 5-6Bufnilã, Ovidiu, Fragmentalia sau risipirea corpurilor, Pro-Poziþii, 5-6

Bufnilã, Ovidiu, Cãutându-l pe Cãtãlin Ionescu prin Agarttha îl descopãr ca fiind atractor al fantasmelor în cascadã în timp ce mentalul se schimbã aceasta fiind cheia Neîmplinitei Shangri-La, Pro-Poziþii, 5-6Bufnilã, Ovidiu, Iluzoria etatizare a imaginarului si regimul utopic al turismului SF, Pro-Gresii, 7-8Bufnilã, Ovidiu, Jean Lorin Sterian ºi inflaþia corpurilor, Pro-Poziþii, 7-8Bufnilã, Ovidiu, Michael Haulicã deconstruind-o pe Mordelia, Pro-Poziþii, 7-8Bufnilã, Ovidiu, Închipuirile despre science fiction ale unor tovarãºi-camarazi vaºnici ºi berbanþi din listele de discuþii, stricãtori de e-groups, Pro-Gram, 9-10Bufnilã, Ovidiu, Cenaclul ºi trivialitatea imaginarului, Pro-Poziþii, 9-10Bufnilã, Ovidiu, Colectivismul ºi elitismul înmoaie elanul sefistului român nãscând ficþiunea rococo, Pro-Poziþii, 9-10Bufnilã, Ovidiu, Încercare asupra imaginarului românesc pricinuitã de burlesca science fiction, Pro-Poziþii, 9-10Bufnilã, Ovidiu, Încercare asupra personajului tembel care stârneºte silnicia sefistului român spre furibunda plãcere a criticului desuet, Pro-Poziþii, 9-10Bufnilã, Ovidiu, Scriitorul SF inanimat ºi lipsit de insurgenþã, inocent sau ignorant ºi despre adevãratul sens al lucrurilor, Pro-Poziþii, 9-10Bufnilã, Ovidiu, Asupra misiunii, Pro-Poziþii, 11-12Bufnilã, Ovidiu, Magicienii secretului, Pro-Poziþii, 11-12Bufnilã, Ovidiu, Economia rãzboiului ºi rãzboaiele economiei, Pro-Poziþii, 11-12Bufnilã, Ovidiu, Imaginea celuilalt ºi descompunerea autoritãþii, Pro-Poziþii, 11-12Bufnilã, Ovidiu, Câmpuri magnetice, Pro-Ton, 11-12Bufnilã, Ovidiu, Senzualitatea hazardului sau despre nesfsârºitele interioare ale imaginarului supus revoluþiei sexuale, Pro-Dus, 13-14Bufnilã, Ovidiu, Magicianul, Pro-Ton, 13-14Bufnilã, Ovidiu, Eul matricial, Pro-Ton, 15-16Bufnilã, Ovidiu, Luna pe din dou@, Pro-Ton, 15-16Bugariu, Voicu, Fragmente critice, Pro-Poziþii, 2Bugariu, Voicu, Fragmente critice II, Pro-Poziþii, 3-4Bugariu, Voicu, Fragmente critice III Lumi virtuale, Pro-Poziþii, 5-6Bugariu, Voicu, Fragmente critice IV, Pro-Poziþii, 7-8Bugariu, Voicu, Fragmente critice V În cerc, de-a pururi, Pro-Poziþii, 9-10Bugariu, Voicu, Fragmente critice VI Ars combinatoria, Pro-Poziþii, 11-12Bugariu, Voicu, Fragmente critice VII Despre gnoza SF, Pro-Poziþii, 13-14Bugariu, Voicu, Fragmente critice IX Despre sefiºtii români, Pro-Poziþii, 15-16Cãrbunaru, Mircea, Anticipaþie testamentarã, Pro-File, 1Cãrbunaru, Mircea, Dicþionarul SF trecut prea uºor cu vederea, Pro-File, 1Cãrbunaru, Mircea, Dincolo, în imaginar, Pro-Gresii, 2Cãrbunaru, Mircea, Fandomul românesc vrea altceva, Pro-Puneri - clasice, 3-4Cãrbunaru, Mircea, Cu Eurocon-ul prin þarã... O istorie agitatã, Pro-Gram, 5-6Cãrbunaru, Mircea, Fantasy ºi heroic fantasy o explicaþie necesarã, Pro-Gresii, 5-6Cãrbunaru, Mircea, Scriitoarele fantasy ºi revoluþia romanticã a literaturii heroic fantasy, Pro-Gresii, 5-6Cãrbunaru, Mircea, Marea evadare pe Internet, Pro-Gresii, 7-8Cãrbunaru, Mircea, Despre imaginaþie ºi evaziune, Pro-Gresii, 9-10Cernea, Remus, Societatea culturalã NOESIS, Pro-File, 11-12Cernea, Remus, Enciclopedia virtualã I. L. Caragiale, Pro-File, 13-14Ciocan, Iulian, Cinci întrebãri pentru Ovidiu Bufnilã, Pro-Eminenþe - Ovidiu Bufnilã, 3-4Corbu, Leon R., Bucharest delendum est!, Pro-Poziþii, 2Cozmiuc, Constantin, Totul e posibil (I.C. Vissarion, Scrieri alese), Pro-Eminenþe, 9-10Cozmiuc, Constantin, Anticipaþia pentru copii, Pro-Gresii, 9-10Crohmãlniceanu, Ov. S., ªtiinþifico - fantasticologie (însemnãri despre literatura ºtiinþifico-fantasticã), Pro-Eminenþe - Ovid S.Crohmãlniceanu, 3-4David, Robert, "Thinking different" an interview by Robert David, Pro-Fan, 5-6David, Robert, Dan Silviu-Boerescu - despre dezordinea structurala a neamului românesc, Pro-Poziþii, 7-8Don Simon, Volum în pregãtire: Împotriva Satanei, Pro-Puneri, 1Florea, Sandu, Benzi desenate, Pro-Eminenþe, 13-14

Florea, Sandu, Hotelul viselor, Pro-Eminenþe, 13-14Florea, Sandu, A Graveyard Tale, Pro-Eminenþe, 13-14Florea, Sandu, Borderlands, Pro-Eminenþe, 13-14Florea, Sandu, Garda, Pro-Eminenþe, 13-14Florea, Sandu, Hotelul viselor, Pro-Eminenþe, 15-16Florea, Sandu, Kumango, Pro-Eminenþe, 15-16Genescu, Silviu, Progress Report 0: A Doua Sãptãmânã Internaþionalã de ªtiinþã ºi Science Fictimiºoara, 19-25 Mai 2003, Pro-File, 13-14Genescu, Silviu, Progress Report 1: A Doua Sãptãmânã Internaþionalã de ªtiinþã ºi Science Fictimiºoara, 19-25 Mai 2003, Pro-File, 13-14Gheo, Radu Pavel, Science Fiction ºi Mainstream: inutilul drept la diferenþã, Pro-Puneri - clasice, 3-4Gheo, Radu Pavel, La o bere..., Pro-Ton, 11-12Grant, Roberto R., Ucigaºul melcilor, Pro-Ton, 11-12Gheo, Radu Pavel, Ultimele apariþii editoriale în S.U.A., Pro-File, 15-16Györfi, Simone, Am fost odatã, Pro-Ton, 13-14Györfi, Simone, O înviere ratatã, Pro-Ton, 15-16Györfi-Deák, Elisabeta, Dincolo de orizont, Pro-Eminenþe, 9-10Györfi-Deák, György, Despre distopii, numai de bine, Pro-Puneri - clasice, 3-4Györfi-Deák, György, Dincolo de istorie, Pro-Poziþii, 5-6Györfi-Deák, György, Hrana derbeZeilor - digestie asupra soluþiei antropofagice, Pro-Gresii, 7-8Györfi-Deák, György, Adevãrul despre Drãculea, Pro-Poziþii, 7-8Györfi-Deák, György, Picãtura chinezeascã, Pro-Poziþii, 7-8Györfi-Deák, György, Temeinicia cutezanþei, Pro-Poziþii, 7-8Györfi-Deák, György, Traducerile, o formã subtilã de criticã literarã, Pro-Gresii, 9-10Györfi-Deák, György, Ortodoxia salveazã etnografia, Pro-Poziþii, 9-10Györfi-Deák, György, Pre-Scris, Pro-Domo, 11-12Györfi-Deák, György, Conu Iancu faþã cu ºtiinþificþiunea, Pro-Eminenþe, 11-12Györfi-Deák, György, Crucificarea lui Moreaugarin, Pro-Poziþii, 11-12Györfi-Deák, György, Un "copil teribil" printre femei, Pro-Poziþii, 11-12Györfi-Deák, György, Pre-Text, Pro-Test, 11-12Györfi-Deák, György, Livada, Pro-Ton, 11-12Györfi-Deák, György, Pre-Scris, Pro-Domo, 13-14Györfi-Deák, György, "Galbar", prima bandã desenatã SF româneascã, Pro-Eminenþe, 13-14Györfi-Deák, György, Pre-Supunere, Pro-Test, 13-14Györfi-Deák, György, Missa solemnis, Pro-Ton, 13-14Györfi-Deák, György, Era digitalã, Pro-File, 15-16Györfi-Deák, György, Cenaclul H.G.Wells - ºedinþa din 12 octombrie 1986, Pro-Poziþii, 15-16Györfi-Deák, György, Banda desenatã româneascã în floare, Pro-Puneri, 15-16Györfi-Deák, György, Vraja desenului pe hârtie, Pro-Puneri, 15-16Györfi-Deák, György, Soldaþi, vã ordon, treceþ Golful, Pro-Test, 15-16Györfi-Deák, György, Afacerea Adam, Pro-Ton, 15-16

LITERELE H - Z

Autor, Titlu / link cãtre material, Rubricã, Nr. Pro-Scris

Ionescu, Cãtãlin, Ficþiuni 3, Pro-File, 1Ionescu, Cãtãlin, Lumi virtuale, Pro-File, 1Ionescu, Cãtãlin, Matrix - sau realitatea / iluzia Securitãþii, Pro-Poziþii, 1Ionescu, Cãtãlin, Societatea europeanã de science fiction ºi «imaginea» sefeului românesc, Pro-Poziþii, 1Ionescu, Cãtãlin, Editorial 1, Pro-Test, 1Ionescu, Cãtãlin, Pro-File, Pro-File, 2

Ionescu, Cãtãlin, SF-ul, eternitatea ºi lumea de dincolo, Pro-Gresii, 2Ionescu, Cãtãlin, Editorial 2, Pro-Test, 2Ionescu, Cãtãlin, Pro-Gram: OSR 2001, Pro-Gram, 3-4Ionescu, Cãtãlin, Motocentaurul, simbol, personaj sau gãselniþã?, Pro-Gresii, 3-4Ionescu, Cãtãlin, Noutãþi ºi mai puþin noutãþi, Pro-Puneri - clasice, 3-4Ionescu, Cãtãlin, Cu noi, despre noi, Pro-Puneri - webeliz@nte, 3-4Ionescu, Cãtãlin, Cu ei, despre ei, Pro-Puneri - webeliz@nte, 3-4Ionescu, Cãtãlin, Editorial 3 sau apropo de �Teoria Conspiraþiei�, Pro-Test, 3-4Ionescu, Cãtãlin, Cronica unor orgolii anunþate, Pro-Gram, 5-6Ionescu, Cãtãlin, SF, minciuni ºi internet, Pro-Poziþii, 5-6Ionescu, Cãtãlin, Pro-Puneri - webeliz@nte, Pro-Puneri, 5-6Ionescu, Cãtãlin, Noutãþi, mai puþin noutãþi ºi - de ce nu? - micã publicitate, Pro-Puneri - cce, 5-6Ionescu, Cãtãlin, Editorial 5: Nimic nou despre FNTSF, Pro-Test, 5-6Ionescu, Cãtãlin, Vorbe cu Ovidiu Bufnilã - 10 întrebãri în exclusivitate, Pro-Eminenþe, 7-8Ionescu, Cãtãlin, �Indestructibilul� - un science fiction trecut prea uºor cu vederea, Pro-Gresii, 7-8Ionescu, Cãtãlin, Un experiment rarisim, Pro-Poziþii, 7-8Ionescu, Cãtãlin, 3 Noutãþi, Pro-Puneri, 7-8Ionescu, Cãtãlin, Editorial 7: Nimic despre FNTSF; nimic nou despre Eurocon 2001, Pro-Test, 7-8Ionescu, Cãtãlin, Vorbe cu Liviu Radu- 10 întrebãri în exclusivitate, Pro-Eminenþe, 9-10Ionescu, Cãtãlin, Vorbe cu Sorin Sârbulescu- 10 întrebãri în exclusivitate, Pro-Eminenþe, 9-10Ionescu, Cãtãlin, Eºecul Eurocon 2001, Pro-Gram, 9-10Ionescu, Cãtãlin, Democrata dictaturã a incompetenþilor, Pro-Poziþii, 9-10Ionescu, Cãtãlin, Foºnind din hârtie, Pro-Puneri, 9-10Ionescu, Cãtãlin, �Fugãrind� televizorul, Pro-Puneri, 9-10Ionescu, Cãtãlin, Editorial 9 -10: Mileniul SF-ului, Pro-Test, 9-10Ionescu, Cãtãlin, Vorbe cu Radu Pavel Gheo - 10 întrebãri în exclusivitate, Pro-Eminenþe, 11-12Ionescu, Cãtãlin, Rollerball 2002, Pro-Eminenþe, 11-12Ionescu, Cãtãlin, Troia, întâmplãtor, Pro-Ton, 11-12Ionescu, Cãtãlin, Vorbe cu Sandu Florea- 10 întrebãri în exclusivitate, Pro-Eminenþe, 13-14Ionescu, Cãtãlin, Cronicã TV americanã, Pro-Gresii, 13-14Ionescu, Cãtãlin, România, de la Dracula la Nicolae Carpaþi, Pro-Puneri, 13-14Ionescu, Cãtãlin, Crimã perfectã de gradul patru, Pro-Ton, 13-14Ionescu, Cãtãlin, Din nou despre Nicolae Carpaþi, Pro-File, 15-16Ionescu, Cãtãlin, Tu(r)nurile gemene dinspre Alamo, Pro-Test, 15-16Ionicã, Lucian, Antologii ºi culegeri SF, Pro-Eminenþe, 11-12Ionicã, Lucian, Ce-i de fãcut? (Literaturã ºi paraliteraturã SF), Pro-Eminenþe, 11-12Ionicã, Lucian, Chestionar SF, Pro-Eminenþe, 11-12Ionicã, Lucian, Rezultatul chestionarului SF, Pro-Eminenþe, 11-12Ionicã, Lucian, Elemente SF în literatura generalã, Pro-Eminenþe, 11-12Ionicã, Lucian, Explicaþii necesare, Pro-Eminenþe, 11-12Ionicã, Lucian, Însemnãri despre ideea SF, Pro-Eminenþe, 11-12Ionicã, Lucian, Justificãri ºi argumente, Pro-Eminenþe, 11-12Ionicã, Lucian, Natura literaturii SF, Pro-Eminenþe, 11-12Ionicã, Lucian, Privire ipoteticã asupra devenirii literaturii SF, Pro-Eminenþe, 11-12Ionicã, Lucian, Schiþa unei posibile structuri, Pro-Eminenþe, 11-12Lovinescu, Eugen, Sãmãnãtorismul muntean - I. C. Vissarion, Pro-Eminenþe, 9-10Manolescu, Florin, Basmul S.F., Pro-Eminenþe, 9-10Moºoiu, Adriana, Despre singurãtatea bãrbatului cu o mie de femei, Pro-Poziþii, 13-14Moºoiu, Adriana, Trecerea, Pro-Ton, 13-14Moºoiu, Adriana, Poza cu Mediterana, Pro-Ton, 15-16Niþã, Dodo, Sandu Is Back!, Pro-Eminenþe, 13-14Opriþã, Mircea, Extras din �Anticipaþia româneascã. Un capitol de istorie literarã�, Pro-Emine- Adrian Rogoz, 5-6Opriþã, Mircea, Extras din �Anticipaþia româneascã. Un capitol de istorie literarã�, Pro-Emine-Vissarion, 9-10

Opriþã, Mircea, Anticipaþia româneascã. Fragment inedit din a 2-a ediþie, în curs de tipãrire,ro-Eminenþe, 15-16Petrescu, Liviu, Pro/Fil (Extras din Dicþionarul scriitorilor români), Pro-Eminenþe - Ovid S.Crohmãlniceanu, 3-4Pîrligras, Viorel, Salonul benzii desenate �BD Craiova 2002�, Pro-Puneri, 15-16Popescu, Dan, Premiile Sigma, Pro-Puneri, 5-6Radu, Liviu, Literatura SF între arta popularã ºi arta elitistã, Pro-Poziþii, 1Radu, Liviu, Country music ºi science fiction - o paralelã între douã lumi paralele?, Pro-Gresii, 2Radu, Liviu, Despre receptarea literaturii SF, Pro-Poziþii, 2Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele II, Pro-Poziþii, 3-4Radu, Liviu, Despre structura geometricã a societãþii, Pro-Puneri - clasice, 3-4Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele III Literatura western ºi literatura SF, Pro-Poziþii, 5-6Radu, Liviu, SF-istul ca personaj al actualitãþii, Pro-Gresii, 7-8Radu, Liviu, Despre Stãpânul inelelor, Pro-Poziþii, 7-8Radu, Liviu, Înlemnirea timpului ºi alte întâmplãri, Pro-Poziþii, 7-8Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele IV Literatura SF ºi romanele cu samurai, Pro-Poziþii, 7-8Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele (5) Thriller-ul ºi sf-ul, doi fraþi vitregi, dar vitregi bine, Pro-Gresii, 9-10Radu, Liviu, Din nou în sãptãmâna lumii fragmentate, Pro-Poziþii, 9-10Radu, Liviu, Lem, într-o posturã ineditã, Pro-Poziþii, 9-10Radu, Liviu, Un vampir metafizic, Pro-Poziþii, 9-10Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele - Fantasy ºi science fiction, Pro-Gresii, 11-12Radu, Liviu, Mesagerul, Pro-Ton, 11-12Radu, Liviu, Paralele între lumi paralele - Horror ºi SF, Pro-Gresii, 13-14Radu, Liviu, Un final pesimisto-optimist, Pro-Poziþii, 13-14Radu, Liviu, Despre îngeri pãzitori ºi scriitori, Pro-Poziþii, 13-14Radu, Liviu, În primul rând, despre singurãtate, Pro-Poziþii, 13-14Radu, Liviu, Cazul Iov - secþiune multiplan, Pro-Ton, 13-14Robu, Cornel, Secolul SF, Pro-File, 1Robu, Cornel, Interviu cu Voicu Bugariu, Pro-File, 1Robu, Cornel, Ucronia ºi principiul antropic al timpului- glose la apariþia în româneºte a unui clasic roman SF -, Pro-Gresii, 2Robu, Cornel, Pro/Fil (Extras din Dicþionarul scriitorilor români), Pro-Eminenþe - Gheorghe Sãsãrman, 3-4Robu, Cornel, Portret (Extras din Timpul este umbra noastrã), Pro-Eminenþe - Ovid S.Crohmãlniceanu, 3-4Robu, Cornel, Bun venit istoriei contrafactuale!, Pro-Gresii, 3-4Robu, Cornel, Extras din Dicþionarul scriitorilor români, Pro-Eminenþe -Adrian Rogoz, 5-6Robu, Cornel, Eterna ºi pitoreasca Românie, Pro-Poziþii, 5-6Robu, Cornel, Science fiction ºi istorie contrafactualã (partea I), Pro-Gresii, 7-8Robu, Cornel, Estetica dezastrului (Apocalips SF), Pro-Gresii, 9-10Robu, Cornel, Imaginarea dezastrului (Apocalips SF), Pro-Gresii, 9-10Robu, Cornel, Science fiction ºi istorie contrafactualã (partea II), Pro-Gresii, 9-10Robu, Cornel, Science fiction ºi istorie contrafactualã (partea III), Pro-Gresii, 11-12Robu, Cornel, Polaritate spiritualã, nu geograficã sau geopoliticã, Pro-Poziþii, 13-14Robu, Cornel, Restitutio in integrum, Pro-Poziþii, 13-14Robu, Cornel, Science fiction �adevãrat�, Pro-Gresii, 15-16Robu, Cornel, Boala vacii grase (primul simptom), Pro-Gresii, 15-16Sãsãrman, Georghe, Dilemele scriitorului pribeag, Pro-Eminenþe - Gheorghe Sãsãrman, 3-4Sãsãrman, Georghe, Adrian Rogoz sau modestia Eruditului, Pro-Eminenþe - Gheorghe Sãsãrman, 3-4Sãsãrman, Georghe, Realitatea virtualã - un duh scãpat din clondir, Pro-Eminenþe - Gheorghe Sãsãrman, 5-6

Sãsãrman, Georghe, Varianta balcanicã, Pro-Ton, 11-12Sãsãrman, Georghe, Operaþiunea K3, Pro-Ton, 13-14Shepard, Lucius, The Timex Machine, Pro-File, 15-16Sârbulescu, Sorin, Reign Of Fire 2002, Pro-File, 15-16Sârbulescu, Sorin, Signs, Pro-File, 15-16Sârbulescu, Sorin, To Boldly Go Where No Romanians Have Gone Before - Star Trek: The Experience, Pro-Puneri, 15-16Szabó, Sándor, Tolkien pe Marte, Pro-Eminenþe, 13-14Tillman, J. A., O convorbire la sfârºit de mileniu, Pro-Eminenþe, 11-12Tolkien, J. R. R., Fantezia (un capitol din studiul "Despre poveºtile cu zâne"), Pro-Eminenþe, 13-14Tolkien, J. R. R., Mythopoeia, Pro-Eminenþe, 13-14Tolkien, J. R. R., Epilog (din studiul "Despre poveºtile cu zâne"), Pro-Eminenþe, 15-16Ursu, Horia Nicola, Pregãtiri diverse la Omnibooks, Pro-Puneri, 1Vásárhelyi, Lajos, Vreme pierdutã - Maºina timpului 2002, Pro-File, 15-16Vasile, Geo, Nemurirea într-un scenariu milenarist, Pro-Poziþii, 13-14

PRO-NUME

CASETÃ TEHNICÃ

Pro-Scris 1 / 2003

A fost realizat de:Györfi-Deák György - webmaster / editor / pro-misionarCãtãlin Ionescu - webmaster / editor

Au colaborat:Ovidiu BufnilãVoicu BugariuConstantin CozmiucSandu FloreaSimone GyörfiMircea OpriþãLiviu RaduCornel RobuSergiu SomeºanCristian Tamaº

Javascript:Tibi "Woody" Drãgulinescu

PRO-MISIUNE

PRO-SCRIS

VA URMA...

O, plecãrile, plecãrile, plecãriledin toate porturile ºi din toate gãrile,pe toate mãrile, spre toate depãrtãrile,spre marginile lumilor ºi ale gândului,spre marginile sufletului meu - flamândului!...

M-or înghiþi în murmure-nnecate valurile?m-or aºtepta în depãrtãri sãrbãtoreºti malurile?m-or înãlþa pe creste încã nevisate visurile?m-or amãgi ºi m-or atrage în adânc abisurile?...ce-mi pasã mie unde mã vor duce trenurile, naveleºi dorinþele-mi de foc bolnavele!...

(Aron Cotruº - O, plecãrile, plecãrile... - fragment, 1926)