pĂrinŢi Şl scriitori bisericeŞti din epoca …...pr. dr. constantin i. băjău părinţi şi...

CONSTANTIN BÂJÂU

PĂRINŢI Şl SCRIITORI BISERICEŞTI DIN EPOCA PRIMARĂ,

PILDE DE VIATĂ Şl ÎNVĂTĂTURĂ CREŞTINA AUTENTICĂ

Pr. Dr. Constantin I. Băjău

Părinţi şi scriitori bisericeşti din epoca primară,

pilde de viaţă şi învăţătură creştină autentică

Pr. Dr. Constantin I. Băjău

Părinţi şi scriitori bisericeşti din epoca primară,

pilde de viaţă şi învăţătură creştină autentică

ED ITU RA U N IV ER SITA R IA Craiova. 2010

Referenţi ştiinţifici:Pr.Prof.Univ.Dr. Ştefan Resceanu Pr.Prof.Univ.Dr. Alexandru Isvoranu

Copyright O 2010 UniversitariaToate drepturile sunt rezervate Editurii Universitaria

D escricrea C1P a Bibliotecii N aţionale a Rom âniei

B ăjău, I. C onstan tin

P ărin ţi şi scriito ri b isericeşti d in epoca p rim a ră , pilde de v iaţă ţ i în v ă ţă tu ră c reştină au ten tică / Constantin I. Băjău . - Craiova : Universitaria. 2010 Bibliogr.ISBN 978-606-510-750-2

Apărut: 2010TIPO G R A FIA U N IV ERSITĂ ŢII DIN CRA IO V A Str. Brcstei. nr. 156A, Craiova, Dolj. România T el: +40 251 598054 Tipărit în România

5

Prescurt[ri PSB. – Colec\ia P[rin\i ]i Scriitori Biserice]ti PG – Patrologia Graeca, J. –P. Migne col. - coloana trad. – traducere @n limba rom`n[ p. - pagina MO – revista Mitropolia Olteniei ST – revista Studii Teologice MA – revista Mitropolia Ardealului GB – revista Glasul Bisericii BOR – revista Biserica Ortodox[ Rom`n[ MB – revista Mitropolia Banatului MMS – revista Mitropolia Moldovei ]i Sucevei

7

I. Introducere. Autenticitatea tr[irii cre]tine @n primele veacuri

Sfin\ii P[rin\i, precum ]i o parte @nsemnat[ dintre scriitorii biserice]ti din primele patru veacuri cre]tine, @nva\[ despre via\a de aici c[ este doar o prefa\[ ce anticipeaz[ via\a ve]nic[ ]i un exerci\iu pentru dob`ndirea fericirii cere]ti. Ei @ndeamn[ la des[v`r]ire, la cur[\enia inimii, la bl`nde\e, dragoste. Sfin\ii P[rin\i nu laud[ frumuse\ea vie\ii p[m`nte]ti. Arat[ c[ frumuse\ea cre]tin[ nu este fizic[, ci moral[, duhovniceasc[, \in`nd de tr[irea virtu\ilor ]i ne pun @n fa\[ nu bucuria trec[toare, ci slava nepieritoare a lui Dumnezeu. Via\a cre]tin[ este v[zut[ ca o lupt[ ne@ntrerupt[ pentru dob`ndirea nemuririi, pentru cur[\ire, pentru @n[l\are1.

#ncep`nd cu P[rin\ii Apostolici, ace]tia insist[ asupra aspectelor morale ]i practice, operele lor fiind oglinda vie\ii cre]tine la sf`r]it de sec. I ]i @nceput de sec. II. Tema cea mai larg dezvoltat[ de ei este cea a raportului dintre virtute ]i p[cat, raport expus prin @nv[\[tura despre cele dou[ c[i: a vie\ii ]i a mor\ii, sau a binelui ]i a r[ului, sau a luminii ]i a @ntunericului, expuse antitetic. Astfel, P[rin\ii Apostolici, precum ]i Didahia sau

1 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Probleme de filosofie ]i literatur[ patristic[, E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 1995, p. 20, 21. Ace]ti mari duhovnici au abordat cu prec[dere probleme practice, viz`nd urcu]ul spre des[v`r]ire, m`ntuirea omului credincios (#.P.S. Nicolae Corneanu, Studii patristice. Aspecte din vechea literatur[ cre]tin[, Timi]oara 1984, p. 46).

8

#nv[\[tura celor 12 apostoli, pun bazele teologiei morale cre]tine2.

Didahia, asemenea celorlalte scrieri ale P[rin\ilor Apostolici, abund[ @n citate din Sf`nta Scriptur[, chiar dac[ nu se ridic[ tocmai la @n[l\imea scrierilor biblice. #ns[ importan\a deosebit[ a scrierilor P[rin\ilor Apostolici @n general ]i mai ales a Didahiei vine din faptul c[ ele transmit ecoul predicii Sfin\ilor Apostoli, constituind literatura Bisericii primare. Iar contactul cu via\a ]i simplitatea acestor scrieri sunt @nsu]irile lor esen\iale.

Paralelismul antitetic, via\[-moarte, cu variantele sale, va fi @nt`lnit de asemenea @n Epistola lui Pseudo-Barnaba ]i @n P[storul lui Herma. Existen\a binelui, sau lipsa lui, deci existen\a r[ului, sunt cele dou[ direc\ii pe care omul poate merge. Acest paralelism nu este prima dat[ @nt`lnit la P[rin\ii Apostolici. Gnosticismul dualist vorbea despre lumin[ ]i @ntuneric. Dar Didahia nu are leg[tur[ cu acest dualism eretic. Aceasta, pentru c[ Didahia are @n vedere des[v`r]irea persoanei umane ]i nu lupta @mpotriva trupului, socotit de gnostici ca fiind r[u. Morala cre]tin[ nu este c`tu]i de pu\in dualist[. Trupul ]i sufletul omului sunt pe acela]i plan de existen\[ ]i am`ndou[ trebuie p[strate curate3.

Primele ]ase capitole ale Didahiei vorbesc despre cele dou[ c[i, alc[tuind primul catehism moral din literatura patristic[. Calea vie\ii este descris[ @n patru capitole, calea mor\ii @n unul singur, iar concluziile se @ntind ]i ele pe un capitol. Nu este o prezentare sistematic[. Transpare aici dragostea de Dumnezeu ]i de oameni,

2 C. Vasilescu, Raportul dintre virtute ]i p[cat dup[ doctrina moral[ a Didahiei, @n rev. ST, seria a II-a, an XIV, nr. 1-2/1962, p. 51 3 Ibidem, p. 56-58.

9

expus[ pe larg, cu aspectele ei sociale, @ntr-un mediu bazat pe rela\iile sclavagiste dintre oameni4.

Important este c[ Didahia inten\ioneaz[ s[ st`rneasc[ @n inima credincio]ilor dezgust fa\[ de p[cat ]i fa\[ de viciu, subliniind valoarea virtu\ilor. Ca form[, se apropie oarecum de Decalog. Virtu\ile, la care ne @ndeamn[, sunt elemente esen\iale ale vie\ii spirituale, iar p[catele pricinuiesc moarte spiritual[. Via\a @nseamn[ libertate moral[ ]i eliberare de p[cate. Moartea @nseamn[ robie moral[. Av`nd libertatea moral[, cre]tinul este dator s[-L urmeze pe Hristos, lucr`nd virtutea ]i fugind de p[cat. Calea vie\ii arat[ atitudinea moral[ a cre]tinului, conduita moral[ pe care s[ o aib[ el, ce aduce cu ea s[n[tatea spiritual[. Model ne este Hristos, criteriul suprem al vie\ii morale5.

Didahia arat[: atitudinea pe care cre]tinul trebuie s[ o aib[ fa\[ de Dumnezeu ]i fa\[ de @nv[\[tura cre]tin[; atitudinea cre]tinului fa\[ de sine @nsu]i; atitudinea fa\[ de semeni, pe plan individual ]i social. Cre]tinul trebuie s[-L iubeasc[ pe Dumnezeu. Este raportul filial, dintre Creator ]i creatura Sa, cu obliga\iile morale pe care le avem fa\[ de Acesta. #ns[ cre]tinul trebuie s[ iubeasc[ ]i pe aproapele s[u, @nc[ ]i pe du]manii s[i: “Binecuv`nta\i pe cei ce v[ blestem[ ]i ruga\i-v[ pentru du]manii vo]tri. Posti\i pentru cei ce v[ prigonesc…, iubi\i pe cei ce v[ ur[sc”. De credin\[ \ine ]i datoria cre]tinului de a fugi de idolatrie6.

Pe larg este expus[ atitudinea moral[ a cre]tinului fa\[ de sine @nsu]i, @ndemn`nd la @nfr`narea pornirilor p[c[toase ]i la @ndep[rtarea de tot ceea ce este condamnabil. Cere acordul @ntre cuv`ntul ]i fapta cre]tinului: “Dep[rteaz[-te de poftele trupe]ti ]i lume]ti. 4 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. I, p. 98. 5 C. Vasilescu, Raportul…, Op. cit., p. 61, 62. 6 Didahia, I, PSB 1, p. 25; C. Vasilescu, Raportul…, Op. cit., p. 63.

10

Dac[-\i d[ cineva o palm[ pe obrazul drept, @ntoarce-i lui ]i pe cel[lalt ]i vei fi des[v`r]it… Dac[-\i ia haina, d[-i ]i c[ma]a… Oricui cere de la tine, d[-i ]i nu mai cere @napoi”7. Milostenia are rolul ei pozitiv, subliniat de @ndemnul: “S[ asude milostenia ta @n m`inile tale p`n[ cuno]ti cui dai!”.

Cre]tinul s[ nu fie mincinos ]i s[ arate fapte conforme cu credin\a sa. S[ nu fie uciga], nici adulter, nici desfr`nat, nici fur, s[ nu pofteasc[ bunurile aproapelui s[u. S[ nu m[rturiseasc[ str`mb ]i s[ nu \in[ minte r[ul, s[ nu fie nici lacom, nici r[pitor, nici f[\arnic, nici r[u, nici m`ndru. Fiindc[ m`ndria aduce cu ea multe p[cate. De aceea, Didahia @ndeamn[: “S[ nu te @nal\i pe tine @nsu\i, nici s[ ai sufletul t[u obraznic. S[ nu se lipeasc[ sufletul t[u de cei m`ndri, ci s[ ai leg[turi cu cei drep\i ]i cu cei smeri\i”8.

Invidia ]i m`nia sunt comb[tute cu hot[r`re. Cre]tinul s[ nu fie nici m`nios, nici invidios, nici cert[re\, nici poftitor. Din contr[, s[ fie bl`nd, c[ci cei bl`nzi vor mo]teni p[m`ntul. S[ fie @ndelung r[bd[tor ]i milostiv, pa]nic, bun, f[r[ r[utate9. Pe larg este expus[ ]i atitudinea cre]tinului fa\[ de semenii s[i, pe care ar trebuie s[ @i iubeasc[ a]a cum se iube]te pe sine @nsu]i ]i s[ nu le fac[ niciodat[ r[u. Milostenia este important[10.

Problematica familiei @]i afl[ ]i ea aici locul. Citim @n Didahia: “S[ nu iei m`na ta de pe fiul t[u sau de pe fiica ta, ci s[-i @nve\i din tinere\e frica de Dumnezeu”. Aceea]i 7 Ibidem, I, PSB 1, p. 25. 8 Ibidem, III, PSB 1, p. 26-27. 9 Ibidem, III, PSB 1, p. 26. 10 “S[ nu fii cu m`inile @ntinse la luat ]i cu ele str`nse la dat… S[ nu stai la @ndoial[ c`nd dai ]i nici s[ murmuri c`nd dai, c[ vei cunoa]te cine este Bunul R[spl[titor al pl[\ii. S[ nu @ntorci spatele celui lipsit. S[ faci parte din toate ale tale fratelui t[u” (Ibidem, IV, PSB 1, p. 27). A]adar, milostenia urm[re]te deopotriv[ ajutorarea material[ ]i spiritual[ a semenilor (C. Vasilescu, Raportul…, Op. cit., p. 67).

11

purtare de grij[ trebuie s[ arate st[p`nii fa\[ de supu]ii lor, iar supu]ii s[ manifeste cuvenitul respect, ru]ine ]i team[. Nu @n ultimul r`nd, Didahia @ndeamn[ la m[rturisirea p[catelor “@n Biseric[“ ]i la cur[\irea con]tiin\ei, pentru ca rug[ciunea cre]tinilor s[ fie astfel bine primit[ de Domnul11.

Calea mor\ii este descris[ ca purt`nd pe ea mul\imea p[catelor, omoruri, adultere, pofte, nedrept[\i, furturi, nesinceritate, viclenie, r[utate, invidie, orgoliu ]i celelalte asemenea. Cei ce merg pe o astfel de cale persecut[ pe cei buni, ur[sc adev[rul ]i iubesc minciuna, nu \in cont de ce este bine, nici nu judec[ drept. Ei sunt departe de bl`nde\e, nu au r[bdare, nici mil[ fa\[ de semeni, nu ajut[ pe cei nec[ji\i. Concluzia este formulat[ @n mod direct: “Vezi s[ nu te am[geasc[ cineva cu @nv[\[tura c[ii mor\ii!” (cap. VI). Didahia @ndeamn[ p`n[ la sf`r]it spre des[v`r]ire, sau cel pu\in ca s[ lucr[m dup[ putin\[ pentru atingerea ei. Este o atitudine pozitiv[, optimist[, ce urm[re]te ca s[ se ia atitudine fa\[ de imoralitatea p[g`n[ ]i s[ se contureze personalitatea cre]tinului12.

Despre via\a cre]tinilor afl[m multe detalii ]i @n scrisorile Sf`ntului Ignatie al Antiohiei. Cre]tinii din vremea sa duceau o via\[ duhovniceasc[ aleas[. Lor le spune Sf`ntul P[rinte: “V-am v[zut des[v`r]i\i @n credin\[ neclintit[…, @nt[ri\i @n dragostea @n S`ngele lui Hristos ]i plini de credin\[“ @n El13.

#n cap. V ]i VI din Epistola c[tre Diognet este descris modul cre]tin de via\[. Citim acolo: “Cre]tinii nu se

11 Ibidem, IV, PSB 1, p. 27; Pr. prof. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. I, p. 101. 12 C. Vasilescu, Raportul…, Op. cit., p. 70, 71. 13 Sf`ntul Ignatie, Epistola c[tre Smirneni, I, 1, PSB 1, p. 182; Magistrand }tefan Alexe, Via\a cre]tin[ dup[ b[rba\ii apostolici, @n rev. ST, seria a II-a, an VII, nr. 3-4/1955, p. 228.

12

deosebesc de ceilal\i oameni nici prin \inuturile pe care le locuiesc, nici prin limb[, nici prin r`nduielile vie\ii. Ei nu locuiesc @n ora]e aparte, nu se folosesc de o limb[ schimbat[… Particip[ la toate @ndatoririle, ca ]i ceilal\i cet[\eni ]i @ndur[ toate neajunsurile ca str[ini… Se c[s[toresc ca to\i ceilal\i, au copii, dar nu arunc[ pe noii n[scu\i. Au mas[ ob]teasc[, dar nu vulgar[. Ei sunt @n trup, dar nu tr[iesc dup[ trup. Ei duc via\a pe p[m`nt, dar sunt cet[\eni ai cerului… Ei iubesc pe to\i ]i de to\i sunt persecuta\i… Sunt lipsi\i de toate ]i prisosesc @n toate. Sunt insulta\i ]i ei binecuv`nteaz[… Ei fac bine ]i sunt pedepsi\i ca r[uf[c[tori”. Via\a cre]tinilor era @n contrast evident cu cea a p[g`nilor, surprin]i de acest mod nou de a vie\ui14.

Epistola c[tre Diognet respinge a]adar acuza\iile de imoralitate aduse cre]tinilor. Este l[udat[ via\a lor de familie, grija fa\[ de copii, respectul fa\[ de so\ ]i de legile c[s[toriei, cur[\enia familiei cre]tine. De]i duc via\a pe p[m`nt, cre]tinii tr[iesc de pe acum @n ceruri. Copiii sunt educa\i @n spiritul dragostei cre]tine ]i spre facerea de bine. 14 Epistola c[tre Diognet, V, PSB 1, p. 340; Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. I, p. 358, 359. “Ceea ce este sufletul @n trup, aceea sunt cre]tinii @n lume. Sufletul este r[sp`ndit @n toate m[dularele trupului, iar cre]tinii @n toate ora]ele lumii. Sufletul locuie]te @n trup, dar nu este din trup. Cre]tinii locuiesc @n lume, dar nu sunt din lume. Sufletul nev[zut este @nchis @n trupul v[zut. }i cre]tinii sunt v[zu\i, pentru c[ sunt @n lume, dar credin\a lor @n Dumnezeu r[m`ne nev[zut[. Trupul ur[]te sufletul ce-i poart[ r[zboi, f[r[ s[-i fi f[cut vreun r[u, pentru c[ @l @mpiedic[ s[ se dedea pl[cerilor. }i lumea ur[]te pe cre]tini, f[r[ s[-i fi f[cut vreun r[u, pentru c[ se @mpotrivesc pl[cerilor ei. Sufletul iube]te trupul, de]i trupul ur[]te sufletul. Sufletul iube]te ]i m[dularele. }i cre]tinii iubesc pe du]manii lor. Sufletul este @nchis @n trup, dar el \ine trupul. }i cre]tinii sunt @nchi]i @n lume, ca @ntr-o @nchisoare, dar ei \in lumea. Sufletul nemuritor locuie]te @n corp muritor. }i cre]tinii locuiesc vremelnic @n cele stric[cioase, dar a]teapt[ @n ceruri nestric[ciunea" (Epistola c[tre Diognet, VI, PSB 1, p. 340, 341).

13

Cre]tinii arat[ iubire fa\[ de du]mani, binecuv`nt`ndu-i. #n fine, @ndeplinesc un rol important @n societate15.

Autorul Epistolei c[tre Diognet sesizeaz[ c[, de]i au acelea]i condi\ii de via\[ cu p[g`nii, aceea]i m`ncare, sau acelea]i haine, cre]tinii tr[iesc totu]i at`t de diferit, prin minunata ]i uimitoarea r`nduial[ a vie\ii lor publice16. Atitudinea cre]tinului fa\[ de oameni este una de fr[\ietate, de milostivire ]i ajutorare17.

La Origen, via\a cre]tin[ este similar[ cu idea de jertf[, pe care trebuie s[ o aducem. ”Se cuvine, subliniaz[ marele scriitor alexandrin, s[ aducem lui Dumnezeu o jertf[ din inim[…, nu o jertf[ de carne ]i s`nge... S[ aducem jertfe duhovnice]ti”. Pentru cei de odinioar[ se @njunghiau oi, \api, boi ]i p[s[ri. Pentru noi a fost @njunghiat Fiul lui Dumnezeu. #n vie\uirea cre]tin[, avem exemplul sfin\ilor18.

15 Drd. Viorel Ioni\[, Coordonatele vie\ii cre]tine dup[ Epistola c[tre Diognet, @n MA, an XV, nr. 7-8/1970, p. 477, 478. 16 Epistola c[tre Diognet, V, 4, PSB 1, p. 340; Magistrand }tefan Alexe, Via\a cre]tin[…, O. cit., p. 225. 17 Citim @n Epistola c[tre Diognet: “Fericirea nu st[ @n a domni peste aproapele, nici @n a voi s[ ai mai mult dec`t cei slabi, sau @n a fi bogat ]i a asupri pe cei de sub tine. Nu @n aceasta se arat[ cineva a fi urm[tor lui Dumnezeu…, ci cine ia asupra-]i povara aproapelui, cine este gata s[ ajute pe cel mai slab, cine d[ celor lipsi\i din toate cele ce a primit de la Dumnezeu…, acela e urm[tor lui Dumnezeu” (Epistola c[tre Diognet, cap. X, PSB 1, p. 344; Magistrand }tefan Alexe, Via\a cre]tin[…, Op. cit., p. 232). 18 Origen, Omilia XXIV la Numeri, PG 12, col. 759, PSB 6, p. 213; Idem, Omilia II la Levitic, PG 12, col. 417, trad. @n vol.: Origen, Omilii ]i adnot[ri la Levitic, introducere, traducere ]i note Adrian Muraru, editura Polirom, Ia]i 2006 (prescurtat trad.), p. 79; Idem, Omilia X la Facere, PG 12, col. 219, traducere @n vol.: Origen, Omilii, comentarii ]i adnot[ri la Genez[, introducere, traducere ]i note Adrian Muraru, Polirom 2006 (prescurtat trad.), p. 345.

14

To\i cre]tinii, spune Sf`ntul Vasile cel Mare, fie ei b[rba\i sau femei, au datoria de a progresa duhovnice]te, de a lucra pentru propria lor des[v`r]ire, av`nd pilda sfin\ilor ]i ajutorul harului divin, @mpreun[ cu neostenitul efort personal. De aceea, vorbind despre specificul cre]tinismului, Sf`ntul P[rinte zice: “Care-i specificul cre]tinismului? Credin\a care lucreaz[ prin dragoste. Specificul credin\ei? O convingere ferm[ @n adev[rul cuv`ntului inspirat… Specificul dragostei lui Dumnezeu? A p[zi poruncile Lui pentru pream[rirea Lui. Iar al dragostei de semen? A nu c[uta propriul folos, ci al celui iubit… Care-i specificul cre]tinului? S[ te na]ti prin botez din ap[ ]i Duh, s[ te na]ti din nou… Care-i specificul cre]tinismului? S[ prisoseasc[ @n toate dreptatea lui… A ne iubi unul pe altul cu iubirea cu care Hristos ne-a iubit… A vedea @n toate pe Domnul care ne st[ de fa\["19.

Sf`ntul Grigorie Teologul @i @ndeamn[ pe cre]tini s[ fie cura\i. Dumnezeu se bucur[ de @ndreptarea omului. Cre]tinii trebuie s[ fie @ntocmai ca ni]te lumin[tori @n lume, s[ fie o putere d[t[toare de via\[ pentru ceilal\i20.

Nu numai preotul, ca p[stor de suflete, are datoria de a-i zidi duhovnice]te pe semenii s[i, ci aceast[ datorie \ine de fiecare dintre cre]tini @n parte. Faptele noastre sunt mai vizibile dec`t orice. Au mai mult[ putere de convingere

19 Arhidiac. Prof. Ioan Z[grean, Probleme morale @n opera Sf`ntului Vasile cel Mare, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980, p. 231; R.P. Dom. Jean Gribomont, Concep\ia Sf`ntului Vasile cel Mare despre idealul cre]tin ]i asceza evanghelic[, trad. de Arhim. Benedict Ghiu], @n rev. MO, an XXXI, nr. 1-3/1979, p. 80-81. 20 Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntarea la Sfintele Lumini, PG 36, col. 360, trad. @n vol.: Cuv`nt[ri dogmatice, trad. de Pr. Gh. Tilea, Bucure]ti 2002, p. 56.

15

dec`t vorbele, fie ele ]i frumoase. De aceea, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ne @ndeamn[ ca, atunci “c`nd sf[tuim pe cineva s[ fac[ vreo fapt[ bun[, s[ ne str[duim s[ facem noi mai @nt`i fapta aceea”. Iat[ deci c`t[ putere de convingere are o via\[ curat[. C[ci cur[\enia vie\ii ]i a @nv[\[turii trebuie s[ fie cele dou[ griji ale cre]tinului21.

Prin puterea exemplului lor, Sfin\ii Apostoli au schimbat lumea. Acei mode]ti oameni, p[stori, sau vame]i au ar[tat c[ “purtarea ]i via\a curat[ este mai puternic[ dec`t limba celor mai str[luci\i retori”. P[g`nii pot fi @ndrepta\i cel mai u]or prin contactul lor cu cre]tinii ce tr[iesc o via\[ curat[, sf`nt[ ]i r[m`n departe de dorin\a dup[ bunurile prezente.

Adev[ratul cre]tin, dup[ botez, duce o via\[ diferit[, schimbat[ radical @n bine, fa\[ de perioada p[g`n[ a vie\ii sale. Lu`nd atitudine fa\[ de cei care, boteza\i fiind la maturitate, continuau s[ tr[iasc[ la fel, revenind la vechile obiceiuri, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur le atrage aten\ia c[ “nu se vede nici un semn @n via\a lor c[ sunt cre]tini”. Mai mult, la momentul @mp[rt[]irii cu Sfintele Taine, ei ie]eau afar[ din l[ca]ul sf`nt. De aceea, cre]tinul trebuie s[-]i arate credin\a prin @ntreaga sa via\[, prin \inuta exterioar[, prin privire, @mbr[c[minte ]i glas. }i “s[ tr[iasc[ @ntocmai ca ]i cum ar fi un c[l[tor pe acest p[m`nt, l[s`nd la o parte toate grijile lume]ti"22.

C`nd Sf`ntul P[rinte rostea vestitele sale cuv`nt[ri, vremea persecu\iilor cre]tine trecuse ]i odat[ cu ea @ncepuse s[ se uite ]i jertfa nenum[ra\ilor m[rturisitori ai

21 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia VIII la Facere, PG 53, col. 73, 74, PSB 21, p. 104; Idem, Omilia XV la Matei, PG 57, col. 235, PSB 23, p. 189. 22 Idem, Omilia IV la Matei, PG 57, col. 48, PSB 23, p. 57, 58; Idem, Omilia LXIX la Matei, PG 58, col. 652, PSB 23, p. 798.

16

credin\ei lui Hristos. Contemporanii s[i spuneau de aceea c[ @nv[\[tura despre mucenicie nu-]i mai are rostul, nu mai este actual[. De aceea, lor le r[spunde c[ timpul muceniciei cre]tine a existat totdeauna, pentru cei trezi la minte, fiindc[ nu doar patimile s`ngeroase aduc cununa martiriului. Exemplul scripturistic cel mai cunoscut este cel al dreptului Iov, care nu a avut o moarte violent[, dar care s-a @ncununat cu patimile sale. Pentru cre]tini din toate timpurile, chemarea este ca ei s[ aduc[ jertf[ chiar sufletele lor, r[bd`nd s[r[cia ]i necazurile, @ndep[rt`nd dezmierd[rile, muncind ]i ostenindu-]i trupurile. Prin toate acestea, chiar dac[ nu cade ucis de sabie, cre]tinul este un m[rturisitor al lui Hristos. }i smerenia @nseamn[ jertf[, ]i nevoin\ele trupe]ti, sau faptele bune, toate accesibile oricui spre a fi lucrate @n orice timp ]i loc23.

23 Idem, Omilia VI la I Corinteni, PG 61 ]i urm., traducerea @n limba rom`n[ (pentru toate omiliile hrisostomice la Epistolele pauline, prin prescurtarea trad. se indic[ traducerea lui Theodosie Athanasiu, punctele 30-39 din Bibliografia final[, la izvoarele patristice)., p. 70 ]i urm.; Idem, Omilia I la II Corinteni, PG 61, col. 389, trad., p. 13; Idem, Omilia XI la Evrei, PG 63, col. 93, trad., p. 171; Idem, Omilia IX la Facere, PG 53, col. 80, PSB 21, p. 112.

17

II. Pilde scripturistice @n obiectivul de studiu ]i

tr[ire al Sfin\ilor P[rin\i ]i scriitori biserice]ti a)Drep\ii din Vechiul Testament Sf`nta Scriptur[ ne @ndeamn[ s[ urm[m exemplul

drep\ilor din vechime, care au fost oameni ca ]i noi, au avut aceea]i fire. Auzind despre virtu\ile lor, despre r[bdarea, cur[\enia lor sufleteasc[ ]i trupeasc[, suntem cuprin]i ]i noi de dorin\a de a fi la fel cu ei24. Patriarhii ]i drep\ii Vechiului Testament sunt modelul la care Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ne trimite cu g`ndul deseori: Noe, Avraam, Melchisedec, sau Iov. Ace]tia pot fi imita\i, iar nu oamenii p[m`nte]ti, care ne @nconjoar[ ]i care au preocup[ri c`t se poate de lume]ti ]i de trec[toare. De la cei din urm[ vom @nv[\a p[catele, iar de la cei dint`i, virtutea25.

Noe este un model, fiindc[, tr[ind @n mijlocul celor care luptau @mpotriva virtu\ilor, el “@n toate virtu\ile era des[v`r]it”. Dintre aceste virtu\i, credin\a lui Noe @n

24 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia LVII la Facere, PG 54, col. 494, PSB 22, p. 231. S[ imit[m ]i noi pe cei drep\i: Idem, Omilia XI la Facere, PG 53, col. 95, PSB 21, p. 133; Idem, Omilia LXVII la Facere, PG 54, col. 580, PSB 22, p. 341; Idem, Omilia IV la Matei, PG 57, col. 49 ]i PSB 23, p. 59; Idem, Omilia XLVIII la Matei, PG 58, col. 493, PSB 23, p. 561; Idem, Epistola lui Inocen\iu al Romei c[tre Ioan al Constantinopolului, PG 52, col. 537, 538 ]i trad. de Pr. Prof. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XXXIX, nr. 2/1987, p. 76. 25 Idem, Cuv`ntul V la parabola despre Laz[r ]i bogatul nemilostiv ]i despre Iov ]i Avraam, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XXIX, nr. 4-6/1977, p. 429, PG 48, col. 1026.

18

Dumnezeu a fost pentru el o ancor[ puternic[ ]i temei pentru m`ntuire26.

Patriarhul Avraam este vrednic de a fi imitat de c[tre cre]tini pentru credin\a sa, pentru marea lui @ncredere @n f[g[duin\a primit[ de la Dumnezeu. Mul\imea piedicilor pe care le-a dep[]it i-au crescut r`vna ]i @ncrederea sa @n puterea lui Dumnezeu. Filoxenia de la stejarul Mamvri arat[ tinere\ea sufletului s[u, iar jertfa lui Isaac ne descoper[ un suflet tare ca diamantul27. }i Lot este un exemplu de @ndelung[-r[bdare ]i de smerenie28.

Profetul David este o dovad[ pentru for\a cu care s-a ridicat din p[catul @n care c[zuse, cur[\indu-se. #n\elegem c[ nu tr`nd[via este starea fireasc[ a omului, ci lucrarea virtu\ilor, pl`ngerea ]i c[in\a pentru p[cate, totul @nso\it de fapte bune29.

Iov, dreptul este ”atletul credin\ei”, pe care valurile nenorocirilor nu l-au @nvins, ci l-au f[cut s[ fie mai str[lucitor. “Prin toate faptele ]i-a ar[tat recuno]tin\a sa” fa\[ de Dumnezeu30. Pentru tineri, avem pilda celor trei tineri din cuptor31. Sf`nta Ana, mama profetului Samuel este pild[ de credin\[, de @n\elepciune ]i de bl`nde\e, 26 Idem, Omilia XXIII la Facere, PG 53, col. 203, 204, PSB 21, p. 281-282; Idem, Omilia XXV la Facere, PG 53, col. 224, 225, PSB 21, p. 311. 27 Idem, Omilia XLI la Facere, PG 53, col. 382, PSB 22, p. 87; Idem, Omilia XLVIII la Facere, PG 54, col. 434, PSB 22, p. 154. 28 Idem, Omilia XLIII la Facere, PG 54, col. 400, PSB 22, p. 110. 29 Idem, Omilia XXVI la Matei, PG 57, col. 34, PSB 23, p. 338. 30 Idem, Omilia XXIII la Facere, PG 53, col. 202, PSB 21, p. 280; Idem, Cuv`ntul V la Pilda despre s[racul Laz[r ]i bogatul nemilostiv ]i despre Iov ]i Avraam, PG 48, col. 1026, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XXIX, nr. 4-6/1977, p. 429; Idem, Omilia XXVIII la I Corinteni, PG 61, col. 239, trad., p. 387; Idem, Omilia III la Romani, PG 60, col. 416 ]i trad., p. 46. 31 Idem, Omilia XXVI la II Corinteni, PG 61, col. 579, trad., p. 309; Idem, Omilia XVIII la I Corinteni, PG 61, col. 151, trad., p. 238.

19

deopotriv[ pentru femei, dar ]i pentru b[rba\i. Este @ns[ un exemplu mai ales pentru mame, ca ele s[-]i creasc[ odraslele precum Ana32.

T`lcuind Evanghelia dup[ Matei, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur vorbe]te despre proorocul ]i #nainte Merg[torul Domnului, Sf`ntul Ioan Botez[torul. Descrie traiul s[u auster, arat[ marea lui @n\elepciune ]i @ndeamn[ pe cre]tini la poc[in\[, la dob`ndirea @mp[r[\iei cerurilor33.

b) Pilda Sfin\ilor Apostoli. Referire special[ la Sf`ntul Apostol Pavel

Ce i-a f[cut mari pe Sfin\ii Apostoli ]i pe sfin\i @n general? La aceast[ @ntrebare, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur r[spunde scurt: “Via\a omului @l face pe om str[lucit”, r`vna lui fa\[ de Dumnezeu. Prin aceasta, sfin\ii atrag harul Duhului. Sfin\ii Apostoli au r[bdat toate cu bucurie, @mplinindu-]i misiunea, pentru m`ntuirea @ntregii lumi34.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, prin @ntreaga sa via\[, @n tot ceea ce a lucrat pentru binele Bisericii ]i al p[stori\ilor s[i, s-a str[duit s[-l imite pe Apostolul neamurilor, ar[t`nd

32 Pe p[rin\ii cre]tini, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @i @ndeamn[, zic`nd: “De nu avem copii, s[-i cerem lui Dumnezeu. De @i primim, s[-i cre]tem cu mult[ grij[“ (Idem, Cuv`ntul II la s[rb[toarea Sfintei Ana, PG 54, col. 643-652 ]i trad. de Pr. Prof. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XXX, nr. 4-6/1978, p. 302-311). 33 “#i @nv[\a s[ dispre\uiasc[ cele de pe p[m`nt, s[ aleag[ pe cele viitoare ]i s[ se gr[beasc[ spre ele @n fiecare zi”. M`ntuitorul #nsu]i l-a l[udat (Idem, Omilia X la Matei, PG 57, col. 188-190, PSB 23, p. 125-127; Idem, Omilia XXXVII la Matei, PG 57, col. 421, PSB 23, p. 454). 34 Idem, Scrisoarea 174, PG 52, col. 711, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XL, nr. 4-6/1988, p. 75; Idem, Epistola 123, PG 52, col. 676, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XL, nr. 4-6/1988, p. 52. Aquila ]i Priscilla, cei doi so\i care au tr[it @n preajma Sf`ntului Apostol Pavel ]i l-au sprijinit, sunt ]i ei o pild[ de @n\elepciune (Idem, Catehezele maritale, trad. de Pr. Marcel Hanche], Sibiu 2004, p. 84).

20

aceea]i dragoste pentru Hristos35 ]i pentru credincio]ii din @ntreaga lume36, ar[t`nd dispre\ fa\[ de averi, slav[ ]i toate cele lume]ti, sc[p`nd de robia patimilor37. De acesta s-a sim\it at`t de apropiat. A t`lcuit ca nimeni altul toate epistolele pauline, iar omiliile sale se citesc ]i ast[zi cu pl[cere ]i cu mult folos, dovedindu-se actuale prin problematica abordat[ ]i prin felul cum autorul g[se]te solu\ii la problemele cu care ascult[torii s[i se confruntau38.

P[rintele Patriarh Iustin Moisescu vorbea @n cuvinte alese despre apropierea sufleteasc[ pe care Arhiepiscopul Constantinopolului a ar[tat-o fa\[ de Sf`ntul Apostol Pavel, zic`nd: “Nimeni altul nu a tr[it mai aproape de sufletul marelui Apostol ca Sf`ntul Ioan Hrisostom”. El era mic de talie, cu @nf[\i]are pl[p`nd[, cu fa\[ agreabil[, dar uscat[ de at`tea nevoin\e ]i postiri. Avea fruntea @ncre\it[, cre]tetul ple]uv, ochii profunzi, dar p[trunz[tori. Ducea o via\[ auster[. Tr[ia intens realit[\ile ]i punea la suflet toate cele petrecute @n jurul s[u. Cu toate acestea, r[m`nea amabil, bun, afectuos ]i chiar vesel, cu cei familiari lui, iar cu ceilal\i, rezervat39. 35 Idem, Omilia XV la Romani, PG 60, col. 547, trad., p. 264. 36 Idem, Scrisoarea 93, PG 52, col. 656, 657, trad. de Pr. Prof. D-tru Fecioru, @n rev. MO, nr. 3/1988, p. 30, 31. 37 Idem, Omilia XLVI la Matei, PG 58, col. 479, PSB 23, p. 541. 38 Isidor Pelusiotul spunea despre dasc[lul s[u: “Dac[ Sf`ntul Pavel s-ar fi folosit de limba greac[ atic[, spre a se interpreta pe sine @nsu]i, nu ar fi comentat altfel” dec`t Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur. Iar P[rintele Prof. Grigorie Marcu spunea: “Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur nu a h[r[zit nici unei alte personalit[\i cre]tine at`ta bel]ug de aten\ie admirativ[ ca maestrului s[u preferat, Sf`ntul Apostol Pavel… Elogierea Sf`ntului Apostolului Pavel este o preocupare predilectic[ ]i permanent[ pentru Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur” (Pr. Prof. Grigorie Marcu, Mens Divinior – o compara\ie @ntre Sf`ntul Apostol Pavel ]i Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n revista ST, seria a II-a, an IX, nr. 9-10/1957, p. 617, 621). 39 Ibidem, p. 618, 620.

21

Privind faptele minunate ale Apostolului neamurilor, cei mai mul\i cre]tini sunt oarecum dezn[d[jdui\i, socotind c[ niciodat[ ei nu se vor putea ridica la @n[l\imea vredniciei acelui vas ales al lui Hristos. Desigur, nu @l putem imita pe Sf`ntul Apostol Pavel dup[ minunile s[v`r]ite de el, nici nu ne vom @nvrednici de harul pe care el l-a primit, @ns[ putem ajunge ca el “sub aspectul cur[\iei vie\ii”, o perspectiv[ realizabil[ pentru to\i40. Sesiz`nd acest sentiment, Marele Ierarh ne @ncurajeaz[, zic`nd: “Dac[ am voi ]i noi… am putea imita pe acel sf`nt”41.

Cea mai frumoas[ caracterizare f[cut[ Sf`ntului Apostol Pavel este aceea prin care Apostolul neamurilor este numit “st`nc[“. El a fost, @ntr-adev[r, ca o st`nc[ de pe malul unei m[ri, de care, izbindu-se valurile, s-au pref[cut @n spum[. Marele Pavel a avut dou[ calit[\i excep\ionale, pe care Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur le scoate cu claritate @n eviden\[: r[bdarea ]i st[ruin\a. Tulbur[rile ]i du]m[niile pornite @mpotriva Bisericii lui Hristos nu l-au ab[tut de la \elul s[u: propov[duirea Evangheliei m`ntuitoare. Simpla aducere aminte a vie\ii sale ne pune @nainte suferin\ele pe care le-a @nfr`nt, @ncerc[rile, primejdiile, du]m[niile, @ntemni\[rile, lan\urile, biciuirile, foametea, sau goliciunea pe care le-a r[bdat42.

40 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Despre c[in\[, trad. de Pr. Prof. D-tru Fecioru, Buc. 2002, p. 83. Multe sunt locurile din opera hrisostomic[, @n care suntem chema\i s[-l imit[m pe Apostolul neamurilor. Iat[ c`teva: Idem, Omilia XXXI la Facere, PG 53, col. 285, PSB 21, p. 397; Idem, Omilia XXXII la Romani, PG 60, col. 681, trad., p. 501; Idem, Omilia XIII la I Corinteni, PG 61, col. 110, trad., p. 170, 171; Idem, Omilia XXI la II Corinteni, PG 61, col. 545, 546, trad., p. 255, 256. 41 Idem, Omilia XXXII la Romani, PG 60, col. 681, trad., p. 501. 42 “Fericitul Pavel st[tea @n @nchisoare, era biciuit, plin tot de s`nge, cu picioarele-n butuci, suferea at`t ]i totu]i predica pe Hristos ]i @n @nchisoare boteza pe temnicer ]i f[cea tot ce-i sta @n putin\[“ (Idem,

22

#n literatura cre]tin[, Cuv`nt[rile hrisostomice de laud[ @n cinstea Sf`ntului Apostol Pavel r[m`n un model neegalat. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur vorbe]te at`t de frumos ]i de conving[tor, @nc`t ne creaz[ impresia c[ l-a cunoscut pe Marele Pavel personal. }i poate chiar l-a cunoscut, peste timp, cu voia lui Dumnezeu ]i ni l-a descris ca pe o pild[ pentru noi to\i, dar mai ales ca pe unul ce este chip des[v`r]it al p[storului cre]tin de suflete, dup[ modelul lui Hristos. Sf`ntul Apostol Pavel nu a fost chemat la slujirea apostolic[ de altcineva dec`t de Domnul #nsu]i, Care i-a ]i descoperit tainele Sale43.

Sufletul s[u este "livad[ de virtu\i ]i rai duhovnicesc. At`t de mult @nflorea prin har ]i at`t de vrednic[ de har @]i ar[ta experien\a sufletului s[u!”44. Acest “vas ales”, @nvrednicindu-se de cur[\enie, s-a bucurat cu @mbel]ugare de rev[rsarea @n el a darului Duhului. Iar roadele lucr[rii sale, peste veacuri, “de]teapt[ sufletele oamenilor spre rodire de virtute”.

Sf`ntul Apostol Pavel a adunat @ntr-@nsul toate virtu\ile omene]ti, “a smuls spinii p[catelor, a sem[nat cuv`ntul credin\ei”. Cei care spun c[ virtutea este un lucru greu de realizat, iar viciul este u]or, sunt @ndemna\i s[ priveasc[ spre el, fiindc[ a avut aceea]i fire omeneasc[, precum avem ]i noi, a locuit pe acela]i p[m`nt pe care ne afl[m ]i noi ]i totu]i “a dep[]it pe to\i oamenii tuturor timpurilor”45. #n sufletul s[u se afla “ceva mai mare dec`t orice, dragostea lui Hristos”, pe care av`nd-o, el se socotea

Epistola 123, C[tre preo\i ]i monahii din Fenicia, PG 52, col. 676 ]i urm., trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XL, nr. 4/1988, p. 52). 43 IPS Irineu, #n Duhul sfin\eniei lui Hristos, Craiova 2001. 44 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Cuv`ntul I la Sf`ntul Apostol Pavel, PG 50, col. 473. 45 Ibidem, Cuv`ntul II, PG 50, col. 479.

23

mai fericit dec`t to\i oamenii. #n toate, dorea s[ plac[ lui Dumnezeu ]i se temea s[ nu-L supere46.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ne @ndeamn[ s[ privim, @n spatele Apostolului neamurilor, ajutorul dumnezeiesc pe care el @l primea, lumin`ndu-l ]i @n\elep\indu-l, @nt[rindu-l ]i p[zindu-l ne@ncetat47. Sf`ntul P[rinte rezum[ @n cel mai scurt mod cu putin\[ str[daniile Sf`ntului Apostol Pavel, spun`nd c[ “un singur lucru urm[rea: m`ntuirea celor ce-l ascultau ]i-l vedeau”48.

Apostolul neamurilor a fost o adev[rat[ “statuie a virtu\ii”, desigur, o statuie vie ]i pentru cei de ast[zi. Sl[biciunile firii sale omene]ti erau completate de t[ria voin\ei sale, @n care lucra harul lui Dumnezeu “cu prisosin\[“, spre folosul credincio]ilor, pentru propov[duirea Evangheliei, @nc[ ]i legat fiind49.

c) Sfin\ii mucenici ]i leg[tura sufleteasc[, prin venerarea lor, dintre cre]tini ]i ei

Sf`ntul Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, apar\ine primei genera\ii de cre]tini de dup[ perioada persecu\iilor. Chiar bunicii s[i tr[iser[ o astfel de experien\[ a martiriului, experien\[ care i-a fost transmis[ Marelui Ierarh, odat[ cu un nem[rginit respect ]i o ne\[rmuit[ admira\ie fa\[ de m[rturisitorii lui Hristos. #n cuv`nt[rile sale de laud[, sunt prezenta\i la loc de mare cinste mai ales martirii acelor locuri, ai Capadociei, spre cimitirele @n care se aflau moa]tele lor rev[rs`ndu-se @n fiecare an, @n ziua pr[znuirii lor, @ntreaga cetate a Cezareei, @n frunte cu Marele Vasile.

46 Ibidem, Cuv`ntul III, PG 50, col. 480. 47 Ibidem, Cuv`ntul IV, PG 50, col. 491. 48 Ibidem, Cuv`ntul V, PG 50, col. 498. 49 Ibidem, Cuv`ntul VI, col. 505, 506; Ibidem, Cuv`ntul VII, col. 513.

24

Curajul martirilor, @n acele momente ale jertfei lor, este descris de Sf`ntul P[rinte, atunci c`nd vorbe]te despre Sf`ntul Mucenic Varlaam. Teama torturilor nu i-a speriat niciodat[ pe ace]ti bravi osta]i ai lui Hristos. Varlaam “socotea c[ este atins de trandafiri, @n loc de bice” ]i se bucura de primejdii ca de cununi. T[ria sa a fost at`t de mare, @nc`t a preferat ca focul s[ @i ard[ m`na, dec`t s[ lase ca t[m`ia s[ cad[ dintr-@nsa pe jertfelnicul idolilor50.

P[stori\ii @i cinsteau @n chip aparte pe mucenicii lor, prin pelerinajele din ziua pr[znuirii acestora, c`nd, @ntocmai ca un roi, plecau spre moa]tele lor, a]a cum albinele pleac[ spre florile cele dumnezeie]ti ]i se adunau la bisericile martirilor, din afara Cezareei. Amintirea vie\ii ]i a jertfei lor era un @ndemn neegalat pentru imitarea faptelor lor bune, lumin`nd calea vie\ii cre]tinilor. Din cunoa]terea vie\ii sfin\ilor martiri, dob`ndim un folos necontenit ]i dorin\a de a o imita. #nc[ ]i mai puternic[ este @nr`urirea produs[ asupra cre]tinilor de martirii care fac parte din acela]i neam cu ei, care au tr[it pe acelea]i meleaguri51.

Mucenicii cre]tini au fost din toate categoriile socio-profesionale, de toate v`rstele, b[rba\i ]i femei. A]a de pild[, mucenicul Gordie era militar de rang @nalt, puternic ]i viteaz. }i, ca un adev[rat atlet al credin\ei, s-a preg[tit pentru lupt[ “prin post, privegheri, rug[ciuni, prin cugetarea… ne@ncetat[ a cuvintelor Duhului”. }i-a m[rturisit credin\a cu un curaj impresionant, nel[s`nsu-se intimidat de

50 “Mucenicul nu vede primejdiile, ci cununile… Nu se uit[ la vremelnicia chinurilor, ci la ve]nicia r[spl[\ii” (Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia XVII, La mucenicul Varlaam, PG 31, col. 484, 485, PSB 17, p. 520-522). 51 Idem, Omilia XVIII, La mucenicul Gordie, PG 31, col. 489-493, PSB 17, p. 524-526.

25

amenin\[ri, nici convins de lingu]iri, fiindc[ @]i zidise casa sufletului s[u pe temelia trainic[ de piatr[ a credin\ei52.

Poate cea mai impresionant[ cuv`ntare de laud[ @n cinstea martirilor a fost rostit[ despre Sfin\ii patruzeci de mucenici. Istorisirea vie\ii lor @i readuce @n mijlocul nostru, fiind un adev[rat “@ndemn la virtute”. Sf`ntul P[rinte d[ o dimensiune soborniceasc[ jertfei lor, c[ci cinsti\ii mucenici erau din neamuri diferite ]i totu]i f[ceau parte din acela]i “neam duhovnicesc”, ce @i une]te pe cre]tini, ca pe fii ai Aceluia]i Tat[ ceresc ]i ca pe unii ce dob`ndesc “@nfierea Duhului”. Totdeauna, diavolul a @ncercat s[ @i c`]tige pe cei tineri, prin uneltirile sale. A @ncercat ]i cu ace]tia, f[g[duindu-le bunurile trec[toare ale averilor ]i rangurilor ]i, fiindc[ ei au r[mas neclinti\i @n credin\[, le-a pus @n fa\[ perspectiva mor\ii trupe]ti. Dar mucenicii au v[zut atunci “priveli]te str[in[: @ngeri s-au pogor`t din ceruri ]i au @mp[r\it… mari daruri osta]ilor”53. Sfin\ii patruzeci de mucenici sunt de ajutor pentru to\i cre]tinii, care @]i g[sesc sc[parea la ei, atunci c`nd sunt @ntrista\i, dar ]i c`nd sunt veseli. Ei duc cererile noastre la #mp[ratul tuturor, fie c[ sunt pornite de la tineri, ori de la cei mai @n v`rst[54.

52 Cer`ndu-i-se s[ renun\e, @n ultima clip[, pentru a nu fi ucis, Gordie spune: “Sunt gata s[ mor pentru numele Domnului Iisus nu numai o dat[, ci chiar de nenum[rate ori”. }i, ca o men\iune important[, se spune c[ mucenicul ]i-a f[cut semnul crucii, @nainte de a se @ndrepta spre chinuri, dovad[ c[ semnul m`ntuirii noastre este la fel de vechi, f[c`nd parte din via\a cre]tinilor dintru @nceput (Ibidem, PG 31, col. 493-505, PSB 17, p. 526-533). 53 Idem, Omilia XIX, La sfin\ii patruzeci de mucenici, PG 31, col. 508-520, PSB 17, p. 534-540. 54 Ibidem, PG 31, col. 520-524, PSB 17, p. 540, 541. S[ ad[ug[m ]i m[rturia Sf`ntului Vasile cel Mare, c[ din moa]tele lor de afl[ p[rticele @n “aproape fiecare \ar[ ]i fiecare \inut” (Pr. Prof. Teodor Bodogae, C`teva ]tiri mai pu\in cunoscute despre martiri ]i despre moa]te @n

26

La Sfin\ii Vasile cel Mare ]i Ioan Gur[ de Aur @nt`lnim frumoase cuv`nt[ri de laud[ rostite @n cinstea muceni\elor, impresionante prin dovada eroismului acestor ml[di\e cre]tine, care au m[rturisit cu nem[surat curaj pe Hristos. A]a a fost de pild[ Sf`nta Muceni\[ Iulita care, de]i era femeie, mai slab[ deci din fire, a dovedit c[, “dac[ sl[biciunea omeneasc[ este @nt[rit[ de credin\[, ea nu poate fi @nfr`nt[“. T[ria acestei brave cre]tine este un @ndemn pentru toate femeile, ca ele s[ nu uite c[ au fost create de Ziditorul tuturor “din acela]i aluat ca ]i b[rba\ii” ]i sunt chemate s[ arate aceea]i destoinicie @n virtute. Moa]tele sfintei Iulita au fost a]ezate la loc de mare cinste, cum m[rturise]te Sf`ntul Vasile cel Mare, @n cea mai frumoas[ Biseric[ a ora]ului Cezareea, sfin\ind deopotriv[ acel loc, ca ]i pe cei care se apropiau de locul unde de aflau55. #ndemnul adresat de Marele Ierarh tuturor femeilor cre]tine este acela ca ele s[ st[ruie @n credin\[ ]i s[ urmeze pilda Iulitei”56.

Marea pre\uire pe care Sf`ntul P[rinte o ar[ta martirilor ]i cultului lor era @n spiritul tradi\iei ]colii alexandrine, dar era simultan ]i continuarea tradi\iilor genera\iilor de cre]tini din Cezareea Capadociei. Acolo, cre]tinii ar[tau o deosebit[ cinstire Sf`ntului Eupsihie, un t`n[r cre]tin, de neam nobil, care a murit ca m[rturisitor al credin\ei, fiind decapitat. #n cinstea sa, capadocienii au @n[l\at o frumoas[ Biseric[, @n care Marele Ierarh @i chema

coresponden\a Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. MA, an XXXI, nr. 3/1986, p. 25). 55 Din p`ntecele sfin\ilor curg, precum ni]te r`uri, @nv[\[turile duhovnice]ti, ud`nd sufletele ascult[torilor (Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia V la Psalmi, PG 29, col. 292, PSB 17, p. 228). 56 Idem, Omilia V, La Muceni\a Iulita, PG 31, col. 240, 241, PSB 17, p. 386-388.

27

pe credincio]i s[ vin[ s[ se roage, @n ziua de pr[znuire a lui Eupsihie57.

C`nd Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur vorbea ascult[torilor s[i despre martiri, amintirea m[rturisitorilor credin\ei era @nc[ vie @n memoria multora dintre cei mai v`rstnici. Ei sunt dovada vie a adev[rului gr[it de Marele Ierarh, ar[t`nd c[ jugul virtu\ii este u]or de purtat58. For\a de convingere pe care faptele martirilor o au este superioar[ cuv`ntului, fie el ]i rostit de c[tre un ne@ntrecut predicator, cum a fost Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur. De aceea, el @i cheam[ pe ascult[tori s[ mearg[ la Biserica martirilor, aflat[ @n imediata apropiere a zidurilor cet[\ii Antiohia, unde se aflau sfintele lor moa]te ]i s[ se roage fierbinte, v[rs`nd lacrimi sfinte. C[ci atunci c`nd mul\imea grijilor ne @ntunec[ cugetul, l`ng[ moa]tele lor g[sim totdeauna adiere duhovniceasc[ ]i lini]te. Moa]tele sfin\ilor sunt “limane sigure”, comori de bog[\ie necheltuit[. La ele, sufletele noastre afl[ lini]te, odihn[ ]i siguran\[. Moa]tele sfin\ilor sunt ca ni]te izvoare de ap[ rece, care @nt[resc sufletele

57 Pr. Gheorghe Dr[gulin, Sf`ntul Vasile cel Mare ]i ]coala alexandrin[, @n rev. MO, an XXXI, nr. 1-3/1979, p. 94; Pr. Prof. Teodor Bodogae, C`teva ]tiri…, Op. cit., p. 28. Aceea]i grij[ fa\[ de cultul martirilor ]i cinstirea sfintelor lor moa]te vedem ]i din scrisoarea trimis[ de Arhiepiscopul Cezareei Capadociei c[tre Iunius Soranus, guvernatorul Sci\iei Mici, prin care @l ruga s[ @i trimit[ moa]tele Sf`ntului Sava Gotul @n Capadocia, patria martirului de pe r`ul Buz[u (Sf`ntul Vasile cel Mare, Epistola 155, PSB 12, p. 341-342). 58 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXXVIII la Matei, PG 57, col. 433, PSB 23, p. 472; Idem, Cuv`nt la Duminica tuturor sfin\ilor, PG 50, col. 707, trad. de Pr. D-tru. Fecioru, @n volumul: Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Cuv`nt[ri la Praznicele #mp[r[te]ti, colec\ia Izvoarele Ortodoxiei, Bucure]ti 1942, p. 283.

28

ostenite ]i @nfierb`ntate de patimile necuviincioase. L`ng[ ele, v[rs`nd lacrimi, stingem v[paia p[catelor ce ne ard59.

O frumoas[ cuv`ntare a fost rostit[ @n cinstea Sf`ntului Vavila, ar[t`nd c[, @n pofida persecu\iilor p[g`ne, credin\a cre]tin[ a devenit tot mai str[lucitoare, iar r[t[cirea necredincio]ilor a fost @nvins[ de puterea lui Hristos. Mucenicul a ar[tat tuturor c[ este rob doar cel ce s[v`r]e]te p[catul, fie el ]i dac[ este un rege. Calit[\ile sale sunt pe scurt enumerate: lini]te sufleteasc[, lips[ de @ng`mfare ]i de nechibzuin\[. A fost plin de curaj. Prin jertfa sa, Vavila a f[cut pe cei credincio]i s[ fie @nc[ ]i mai credincio]i, iar pe cei p[c[to]i i-a @ndep[rtat de la p[catul lor60.

#n fa\a faptelor sfin\ilor martiri, cuvintele noastre p[lesc. Cultul @nchinat lor, cinstea de care se bucurau @nc[ @n secolul al IV-lea ne dovedesc faptul c[ tradi\iile actuale ale cre]tinilor no]tri sunt @n continuitate direct[ cu cele ale contemporanilor Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur61. Pilda monahilor. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ne trimite ]i la monahii care tr[iau @n vremea sa, la m[n[stirile ]i chiliile lor. De la ace]tia putem @nv[\a ceea ce ne este de folos. Ei erau “pilde vii de virtute”, “f[clii ce lumineaz[ fa\a

59 Pr. Prof. Dr. Alexandru Stan, Frumuse\ea ]i sublimitatea doctrinar[ a stilului predicatorial al Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n dou[ omilii la sfin\ii martiri, @n rev. GB, an XLIII, nr. 5-6/1984, p. 361-363. 60 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Despre Sf`ntul Vavila, PG 50, col. 536, 537, 541-551, trad. de }tefan Bezdechi, Sibiu 1938, @n Seria teologic[, nr. 12, p. 106-108, 114-128. 61 Sunt amintite ]i minunile s[v`r]ite de acele sfinte moa]te: “Ce femeie, spune Sf`ntul P[rinte, fiindu-i so\ul plecat…, dac[ a venit (la biserica martirilor) ]i a adus prin sfin\ii mucenici implorare St[p`nului tuturor, nu l-a @ntors mai repede din @ndelunga c[l[torie?” (Idem, Catehezele baptismale, trad. de Pr. Marcel Hanche], Sibiu 2003, p. 108).

29

@ntregului p[m`nt”62. Este a]adar ]i un @ndemn pentru cre]tini de a cerceta pe monahi, de a merge la m[n[stirile ]i la chiliile lor. Cel mai cunoscut exemplu este cel al Sf`ntului Antonie cel Mare, a c[rui via\[ s[ o citim63. 62 "Du-te, dar, c`t mai des la ei, pentru ca, prin rug[ciunile ]i sfaturile lor, s[-\i cure\i petele sufletului, ca s[ duci ]i aici pe p[m`nt o via\[ plin[ de fapte bune ]i s[ ai parte ]i de bun[t[\ile viitoare” (Idem, Omilia LXXII la Matei, PG 58, col. 672, 673, PSB 23, p. 826, 827). 63 “Dac[ cineva dintre voi nu a c[lcat niciodat[ @n chiliile monahilor egipteni, s[ se g`ndeasc[ la omul care p`n[ ast[zi este pe buzele tuturor…, la fericitul ]i marele Antonie… Pleca\i-v[ ]i voi ochii pe literele c[r\ii (a vie\ii lui) ]i ve\i afla totul cu de-am[nuntul… V[ mai rog @nc[ un lucru: s[ nu trece\i numai cu ochii peste cele scrise, ci s[ ]i facem” (Idem, Omilia VIII la Matei, PG 57, col. 88, 89, PSB 23, p. 108).

30

III. Sfin\ii P[rin\i ]i scriitorii biserice]ti, exemple vii prin puterea de @nr`urire ]i transformare a contemporanilor lor Via\a Sfin\ilor P[rin\i, dar ]i cea a unora dintre scriitorii Bisericii noastre ne poate servi ca model, din multe privin\e, dar mai ales pentru felul cum au ]tiut s[ transpun[ @n practic[ preceptele evanghelice. A]a este de pild[ Sf`ntul Policarp al Smirnei, care a dat o dovad[ minunat[ de statornicie @n credin\a sa, p`n[ la moartea martiric[. P`n[ ]i p[g`nii vorbeau frumos despre el, ar[t`ndu-i respect. Le atr[gea astfel inimile la cre]tinism64. Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful, cu inteligen\a sa sclipitoare ]i cu credin\a sa dovedit[ tot prin martiriu, a ar[tat ]i el p[g`nilor caracterul moral-profund al cre]tinismului, @n care omul are fa\a @ntoars[ spre cer, spre Dumnezeu65. O aten\ie deosebit[ se cuvine s[ acord[m ]i lui Origen. Destinul lui a fost impresionant. Nici un scriitor cre]tin nu s-a bucurat de at`ta glorie @n via\[, pentru ca apoi s[ cad[ @n dizgra\ie ]i s[ fie anatematizat66.

64 Martiriul Sf`ntului Policarp, XIX, 1, PSB 11, p. 33, 34; Magistrand }tefan Alexe, Via\a cre]tin[…, Op. cit., p. 226. 65 Constantin I. B[j[u, Conceptul de virtute ]i tr[ire moral[ @n cre]tinism, dup[ Apologe\i ]i scritorii alexandrini, @n rev. Analele Facult[\ii de Teologie din Craiova, an III, nr. 3/1998, p. 74-75. 66 Pr. Prof. Dr. Nicolae C. Buzescu, Logosul la Origen, @n rev. MO, an XXXIII, nr. 10-12/1981, p. 590. Cea mai mare parte a informa\iilor despre Origen le afl[m din Istoria bisericeasc[, a lui Eusebiu de Cezareea. Despre via\a sa ]i la: Pr. Prof. Ioan G. Coman, Chipul lui

31

Tat[l lui Origen, Leonida, a fost un martir, c[ruia i s-a t[iat capul @n vremea persecu\iei lui Septimiu Sever. El a imprimat fiului s[u de mic dragostea “pentru cuv`ntul lui Dumnezeu”. Origen @nsu]i a vrut s[ moar[ ca martir, adolescent fiind. Dar mama sa l-a oprit, temper`ndu-i @nfl[c[rarea. La un moment dat chiar i-a ascuns @mbr[c[mintea, fiind nevoit s[ r[m`n[ @n cas[67.

Din copil[rie, Origen a studiat Scriptura @n mod sistematic. #nv[\a pe de rost pasaje @ntregi ]i nu se mul\umea s[ cunoasc[ doar superficial @n\elesul Scripturii, ci c[uta s[ descopere sensurile ei mai ad`nci. Voia s[ afle “ce anume se ascunde @n dosul Scripturii celei inspirate de Dumnezeu”68. Tat[l lui a murit c`nd el avea 17 ani ]i de aceea a fost nevoit s[-]i ajute mama la cre]terea celorlal\i fra\i, fiindc[ averea familiei fusese confiscat[ de c[tre statul roman.

Ca dasc[l la ]coala catehetic[ din Alexandria, Origen a ar[tat mult zel. Devenise vestit prin ]tiin\a sa, @nc`t veneau ca s[-l asculte @nc[ ]i p[g`ni ]i iudei. }i-a c`]tigat un nume vestit prin dragostea pentru studiu ]i prin r`vn[. Nu mai pu\in, a fost un exemplu prin via\a sa tr[it[

Origen dup[ Eusebiu al Cezareei, Pamfil ]i Ieronim, @n rev. GB, an XIX, nr. 11-12/1960, p. 916 ]i urm. Eusebiu, Ieronim ]i Rufin v[d to\i @n Origen un cre]tin, cu credin\[ fierbinte, cald[, ce l-a condus de la copil[rie ]i p`n[ la moarte. Credin\a lui Origen nu i-a sl[bit nici c`nd a trecut prin vremuri de prigoan[. 67 Eusebiu, Istoria bisericeasc[, VI, 1 ]i 2, PG 20, col. 521 ]i 524, PSB 13, p. 224, 225. Impresionante sunt zelul ]i c[ldura cu care Origen @i trata pe to\i martirii, cunoscu\i sau necunoscu\i. #i vizita c`nd ei erau la @nchisoare, dar ]i @n momentul judec[\ii, sau al execu\iei. Unii martiri erau fo]tii s[i ucenici (Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. II, p. 300). 68 Eusebiu, Istoria bisericeasc[, VI, 2, PG 20, col. 525, PSB 13, p. 225.

32

@ntr-o ascez[ sever[69. La ]coala lui Origen veneau chiar ]i eretici, sau p[g`ni cultiva\i, ascult`nd cu mult[ r`vn[ ]i @nv[\`nd de la el70.

Origen s-a bucurat de un prestigiu neegalat @n vremea sa. Chiar mama @mp[ratului a vrut s[ @l cunoasc[. Auzind de faima lui, faim[ ce se r[sp`ndise peste tot, l-a chemat la Antiohia, ca “s[ guste din cuno]tin\ele lui teologice unanim admirate de to\i”71. Origen avea mul\i ucenici. A]a de pild[, dup[ mutarea sa la Cezareea Palestinei, a continuat s[ aib[ @n jurul lui ucenici, @ntre care fra\ii Teodor ]i Atenodor. Teodor va fi viitorul Sf`ntul Grigorie Taumaturgul, sau al Neocezareei Pontului. Lor le-a insuflat r`vn[ la studiu72.

Origen a fost @n vremea sa un adev[rat campion al credin\ei. C`nd episcopul Beril din Bostra Arabiei a @nceput s[ @nve\e gre]it, spun`nd c[ M`ntuitorul nu a avut o existen\[ proprie @nainte de @ntrupare, de aceea nu avea nici dumnezeire proprie, ci @n El s-ar fi s[l[]luit numai Dumnezeirea Tat[lui, marele scriitor alexandrin a fost chemat ]i, la sinodul \inut @n Bostra, l-a adus la ortodoxie pe

69 Acela]i Eusebiu spunea: “Ziua @ntreag[ ducea via\[ de aspr[ ascez[, iar partea cea mai mare din noapte o @nchina studierii Sfintelor Scripturi, duc`nd via\a cea mai filosofic[ cu putin\[, pe de o parte prin deprinderea posturilor, iar pe de alt[ parte prin scurtarea timpului de somn…, dormind pe p[m`ntul gol” (Ibidem, VI, 3, PG 20, col. 529, PSB 13, p. 228). Eusebiu consemneaz[ ]i tradi\ia potrivit c[reia Origen ar fi umblat mul\i ani chiar descul\. Nu consuma vin, iar alimenta\ia exagerat de s[rac[ i-a d[unat s[n[t[\ii (Ibidem, VI, 3, PG 20, col. 529, PSB 13, p. 228). Prin exemplul vie\ii lui, Origen i-a schimbat pe mul\i. Chiar dac[ ducea o via\[ ascetic[ aspr[, c`nd citim @ns[ referirile sale la aspectele morale ale vie\ii cre]tine, sesiz[m echilibru. 70 Ibidem, VI, 18, PG 20, col. 561, PSB 13, p. 241. 71 Ibidem, VI, 22, PG 20, col. 573, PSB 13, p. 246. 72 Ibidem, VI, 30, PG 20, col. 589, PSB 13, p. 252.

33

cel r[t[cit, conving`ndu-l cu puterea argumenta\iei sale teologice73.

Origen a fost toat[ via\a o personalitate de prim rang a Bisericii timpului s[u. S-a sim\it parte a acestei Biserici ]i s-a opus tuturor ereticilor vremii. Totu]i, pentru c[ nu @]i scria personal lucr[rile, ci dicta unor tahigrafi, nu totdeauna ideile pe care voia s[ ni le transmit[ erau explicate suficient de clar, l[s`nd loc pentru a fi r[st[lm[cite. Adesea, aceste idei erau chiar @ndr[zne\e pentru stadiul de dezvoltare de atunci al teologiei cre]tine, mai ales c[ Biserica nu se proclamase solemn, a]a cum va face prin Sinoadele ecumenice ]i locale ]i prin glasul ierarhilor ei teologi. Origen nu a mai putut reveni @n timp asupra ideilor sale. El poate fi socotit doar @n sens impropriu ca eretic, c[ci nu a gre]it @n mod con]tient, inten\ionat74. Origenismul secolelor IV – VI a denaturat @nv[\[tura sa. #n secolul al VI-lea, prin edictul @mp[ratului Iustinian ]i prin Sinodul V ecumenic (553), s-a cerut condamnarea lui Origen75.

Sf`ntul Ciprian al Cartaginei s-a n[scut pe la anul 200-210 @n Cartagina. De]i nu l-a cunoscut pe Tertulian, a fost influen\at de opera aceastuia, oper[ pe care a studiat-o cu aten\ie. S-a convertit t`rziu, @n plin[ maturitate, c`nd deja avea o solid[ cultur[, @n spiritul tradi\iilor educative ale acelor timpuri76. S-a bucurat de un respect deosebit din partea contemporanilor s[i. 73 Ibidem, VI, 33, PG 20, col. 593, PSB 13, p. 254. 74 Pr. Dr. Isidor Todoran, Poate fi considerat Origen eretic?, @n rev. MA, an IV, nr. 7-8/1959, p. 545 ]i urm. 75 #n lucrarea Prof. Teodor M. Popescu, Denaturarea istoriei lui Origen, @n rev. BOR., an XLIV (1926), p. 586, se prezint[ destinul lui Origen, acest adev[rat reper ]i atlet al Bisericii, @n vremea sa, dar care peste 300 de ani avea s[ fie socotit “p[rintele tuturor ereziilor”. 76 Dup[ ce s-a convertit, Sf`ntul Ciprian nu s-a mai @ntors la autorii profani de p`n[ atunci, ci s-a m[rginit la lectura ]i aprofundarea

34

Ca ]i @n cazul Sf`ntului Iustin Martirul ]i Filosoful, Sf`ntul Ciprian descrie @n cuvinte fierbin\i procesul sufletesc complex al convertirii sale77, zic`nd: “#n timp ce z[ceam @n @ntuneric ]i @n noaptea oarb[, cl[tin`ndu-m[ pe marea vie\ii…. socoteam lucru greu… c[ cineva poate rena]te la o via\[ nou[ prin baia apei m`ntuitoare a botezului, @n care s[ lepede pe omul cel vechi… C[ci ]i eu eram \inut de o mul\ime de erori”78. Desigur, convertirea aceasta nu a fost provocat[ dintr-o dat[, nu s-a petrecut brusc, el tr[ind cre]tine]te @nc[ @nainte de a fi fost botezat. Dup[ ce a avut loc, @n inima sa cur[\it[ de p[cate a p[truns “lumina purificatoare” a credin\ei.

Via\a ierarhului cartaginez a fost tr[it[ @n cur[\enie ]i @n dragoste fa\[ de to\i oamenii. }i-a @mp[r\it averea s[racilor. I-a ajutat pe cre]tini, @n vreme de persecu\ie ]i a fost mereu plin de milostenie79. A ajuns episcop al cet[\ii Cartagina pe la anul 248-249. De]i a p[storit numai patru ani, a r[mas ca un model de ierarh cre]tin. A fost foarte iubit de poporul pe care a ]tiut s[-l slujeasc[ cu vrednicie. A fost un ierarh hot[r`t, care a luat atitudine fa\[ de abaterile disciplinare din eparhia sa. A]a de pild[, existau monahii care, chiar dac[ pretindeau c[ sunt consacrate lui Dumnezeu, aveau totu]i o conduit[ ur`t[. Alt[ problem[ a fost creat[ de lap]i, cei c[zu\i @n vreme de persecu\ie, c[rora le cerea s[ fac[ o serioas[ peniten\[ pentru a fi

Scripturii ]i a autorilor cre]tini, mai ales Tertulian (Pr. Prof. Ioan G. Coman, Personalitatea Sf`ntului Ciprian, @n rev. ST, seria a II-a, an XI, nr. 5-6/1959, p. 273). 77 #n lucrarea “C[tre Donat” afl[m despre procesul sufletesc prin care a trecut pentru convertirea sa, de la necredin\[, la credin\[ (Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. II, p. 105, 106). 78 Sf`ntul Ciprian, C[tre Donatus, III, PSB 3, p. 418. 79 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. II, p. 91 ]i urm.

35

reprimi\i @n Biseric[. C`t despre schisma lui Novatus ]i Felicissimus, ace]tia au fost excomunica\i ]i ordinea bisericeasc[ restabilit[. Poate cel mai uman din activitatea ierarhului cartaginez este felul cum a organizat lucrarea de asisten\[ social[ @n vremea epidemiei de cium[, ab[tut[ asupra provinciei pe care o p[storea, @n anii 252-254. Pe c`nd p[g`nii fugeau @ngrozi\i, cre]tinii se aplecau cu omenie ]i @i @ngrijeau pe bolnavi, iar pe mor\i @i @ngropau cum se cuvine. #n felul acesta, mul\i au fost salva\i. #n privin\a rebotez[rii ereticilor, a intrat @n conflict cu papa }tefan al Romei. A convocat un sinod local la Cartagina la 1 septembrie 256. Sub Valerian @mp[ratul, @n 257-258, @n vreme de persecu\ie, Sf`ntul Ciprian a fost condamnat la moarte ]i a murit ca martir, la 18 octombrie, fiind cinstit ca martir @nc[ de atunci.

Ca profil teologic, Sf`ntul Ciprian se eviden\iaz[ mai mult ca un caracter practic, @nclinat spre rezolvarea problemelor biserice]ti ]i mai pu\in preocupat de elaborarea unor lucr[ri teologice ample, complexe. Este adev[rat, @mprejur[rile istorice nici nu i-au fost favorabile, neav`nd r[gaz s[ se a]eze la lucru. Poate fi caracterizat ca fiind un om iubitor, pios, dezinteresat, activ, prudent, aduc`nd pacea @n Biserica pe care o p[storea80. A fost un om de energie, de ac\iune, p[rinte ]i frate neasemuit, veghind la bunele r`nduieli ale tradi\iei, profund credincios, scriitor talentat ]i cu o moralitate neab[tut[. A avut caracter excep\ional ]i putere de p[trundere a sufletului omenesc. #n felul s[u de a lucra ca ierarh, nu a ar[tat nici o ezitare, nici un compromis, nici o nesiguran\[ @n toate hot[r`rile luate,

80 Drd. Constantin St[nule\, Concep\ia despre Biseric[ @n opera Sf`ntului Ciprian, @n rev. ST, seria a II-a, an XXII, nr. 7-8/1970, p. 566 ]i urm.

36

pe care le aplica imediat. Trata problemele ]i oamenii cu seriozitate ]i bl`nde\e81.

Ca apologet, Sf`ntul Ciprian nu se ridic[ la @n[l\imea lui Tertulian, nu are genul speculativ, nici “vulcanismul spiritual” al acestuia, dar compenseaz[ cu o “bogat[ intui\ie a realit[\ilor”, un deosebit “bun sim\ ]i cump[nire a faptelor”. A vrut s[ @i c`]tige pe p[g`ni ]i pe iudei “prin demonstra\ie riguroas[“, prin “argumentare realist[“82.

Via\a Sf`ntului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, este binecunoscut[ nou[. Unele aspecte ale activit[\ii sale se cuvine @ns[ ca s[ fie subliniate, ele sco\`nd @n eviden\[ excep\ionalele sale calit[\i de p[stor de suflete, p[rinte ]i duhovnic, deopotriv[ pentru contemporanii s[i, dar ]i pentru noi, cre]tinii de peste veacuri.

El a fost ancorat @n credin\a Bisericii, care l-a ajutat s[ nu se r[t[ceasc[ pe marea @nvolburat[ a vie\ii, @n vremuri dintre cele mai grele. A avut o tr[ire spiritual[ @nalt[ ]i a dovedit putere de g`ndire ]i neobosit[ ac\iune @n folosul celor pe care cu vrednicie i-a p[storit83.

Marele Ierarh a fost foarte iubit de p[stori\ii s[i. Impresionant descrie prietenul s[u, Sf`ntul Grigorie Teologul, momentul @n care un judec[tor nedrept l-a re\inut, iar poporul, @ntregul ora], socotind aceasta ca o “insult[ comun[“, “s-a umplut de furie”. }i precum un roi de albine, c`nd li se d[ fum, a]a ]i locuitorii Cezareei, “cu tor\e @n m`ini, cu pietre de aruncat”, ca un singur om, au venit s[-l

81 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Personalitatea Sf`ntului Ciprian…, Op. cit., p. 267, 273. 82 Ibidem, p. 278. 83 P.S. Timotei, Spiritualitatea Sf`ntului Vasile cel Mare, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980, p. 106, 107.

37

salveze. C[ci “toat[ lumea socotea c[ este amenin\at[ ortodoxia”, @n persoana vrednicului lor episcop84.

Impactul, influen\a pe care Sf`ntul Vasile cel Mare a avut-o asupra contemporanilor s[i a fost uimitoare. #l imitau ]i la felul cum purta barb[, dar ]i la @mbr[c[minte, @n general la @nf[\i]area exterioar[85.

Spunem despre Marele Vasile c[ a fost un model pentru studen\ii teologi din toate timpurile86, al[turi de prietenul s[u, Sf`ntul Grigorie de Nazianz. Mai @nainte de a ajunge la ]colile vestite ale timpului s[u, a avut ]ansa unei educa\ii alese @n s`nul familiei sale model, de la tat[l Vasile, retorul convertit ]i de la Macrina cea B[tr`n[, bunica sa ]i ucenic[ a Sf`ntului Grigorie Taumaturgul, elevul lui Origen. La v`rsta potrivit[, Sf`ntul Vasile cel Mare a mers la Cezareea Capadociei, cu ]colile ei, @n care a excelat deopotriv[ prin ]tiin\[ ]i prin \inut[ moral[. Acolo l-a @nt`lnit pentru prima dat[ pe prietenul s[u Grigorie, de care va r[m`ne ata]at suflete]te toat[ via\a. A avut de asemenea ]ansa de a fi ucenic al unor dasc[li vesti\i, precum retorul Libaniu. Setea de @nv[\[tur[ l-a trimis la Atena, unde a aprofundat disciplinele culturii vremii, precum gramatica, dar ]i medicina, geometria, astronomia, sau muzica, toate contribuind la vasta sa cultur[, pe care o va dovedi @n scrierile nepieritoare ce ne-au r[mas de la el87. 84 Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntare funebr[, Cuv`ntul XLIII, PG 36, col. 569, trad. de Nicolae Dono], Ia]i 1938, p. 174, 175. 85 Ibidem, PG 36, col. 600, trad., p. 198, 199. 86 Putem spune c[ exemplul studen\iei Sfin\ilor Vasile ]i Grigorie reprezint[ o icoan[, care nu trebuie s[ lipseasc[ din sufletul oric[rui t`n[r ce urc[ pe treptele universit[\ii (Pr. Dr. Ioan L. B[j[u, Sfin\ii Trei Ierarhi, ap[r[torii Ortodoxiei, @n Analele Universit[\ii din Craiova, Seria Teologie, an II, nr. 2/1997, p. 89). 87 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Studiile universitare ale P[rin\ilor Capadocieni, @n rev. ST, seria a II-a, an VII, nr. 9-10/1955, p. 532 ]i urm;

38

Sf`ntul Vasile cel Mare a @mbinat latura preg[tirii ]tiin\ifice cu preg[tirea sa moral[, duhovniceasc[. A fost “orator @ntre oratori, chiar @n fa\a catedrelor profesorilor, filosof @ntre filosofi, chiar ]i @n fa\a sistemelor filosofice”88. #n felul cum s-a format intelectual, sesiz[m deschidere de spirit, receptivitate, putere de asimilare, dorin\a de perfec\ionare continu[, toate contribuind la formarea acestei inegalabile personalit[\i a vie\ii cre]tine, a Bisericii secolului de aur. Nu numai at`t, el este un model ]i pentru p[storul de suflete din zilele noastre, ce este chemat s[ dep[]easc[ hotarele preg[tirii strict teologice, devenind un om de cultur[, av`nd @ns[ @n centrul vie\ii sale spirituale pe Hristos ]i r[m`n`nd un membru activ al Bisericii Sale.

Despre rolul surorii lui, Sf`nta Macrina cea T`n[r[, care l-a @ndrumat dup[ @ntoarcerea de la studii, pe calea Bisericii, se ]tiu pu\ine lucruri89. Mai multe afl[m de la fratele s[u, Sf`ntul Grigorie al Nissei90. Macrina a f[cut dintr-o proprietate modest[ a familiei, de la Annesi, l`ng[

Idem, Personalitatea Sf`ntului Vasile cel Mare, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980, p. 40 ]i urm; #.P.S Nestor Vornicescu, Aspecte ale des[v`r]irii cre]tine @n via\a ]i opera Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia, an XXX, nr. 4/1978, p. 606 ]i urm. 88 Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntarea funebr[…, Op. cit., PG 36, col. 509, 519, trad., p. 130-132; Prof. Constantin C. Pavel, Atitudinea Sf`ntului Vasile cel Mare fa\[ de cultura ]i filosofia antic[, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980, p. 314. 89 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Dou[ femei de elit[ din epoca de aur a patristicii: Gorgonia ]i Macrina, @n rev. ST, seria I, anul VII, col. 2/1940, p. 114 ]i urm. 90 Sf`ntul Grigorie al Nissei spunea despre sora sa Macrina: “Am avut o sor[ care a fost… o alt[ maic[, dup[ maica noastr[“ (Pr. Dr. Marin Brani]te, Sf`nta Macrina, sora Marelui Vasile, @n rev. MB, an XXXIX, nr. 4-6/1989, p. 31).

39

Cezareea, o oaz[ de tr[ire ascetic[, @mpreun[ cu mama ei ]i cu slugile pe care le eliberaser[. Era, altfel, spus, o m[n[stire de monahii. }i Sf`ntul Vasile cel Mare, @mpreun[ cu prietenul s[u, vor veni pe malul cel[lalt al rùlui Iris ]i vor organiza propria m[n[stire, vie\uind acolo, p`n[ c`nd problemele Bisericii din Cezareea @i vor chema s[ r[spund[91. Sf`ntul P[rinte a c[l[torit ]i a cercetat vestitele centre monastice ce @nfloreau atunci @n Egipt, dar ]i @n Palestina, chiar @n Mesopotamia.

#n vreme de crunt[ foamete, a organizat ajutorarea celor care erau amenin\a\i c[ vor muri, conving`nd pe mul\i dintre cei boga\i s[ @]i deschid[ hambarele. El @nsu]i a fost s[rac, at`t de s[rac, @nc`t toate bunurile sale erau hainele pe care le purta ]i c[r\ile ce @l @nso\eau. Dormea pe p[m`nt, se hr[nea adesea doar cu pìne. Ce s[ mai spunem despre cur[\enia sa sufleteasc[ ]i trupeasc[. Dar poate cel mai vrednic de pomenit fapt este respectul s[u nem[rginit fa\[ de oameni, @n care vedea, chiar ]i @n cei mai mode]ti, pe Hristos92.

Peste veacuri r[m`ne vie inteligen\a Sf`ntului Vasile cel Mare, capacitatea sa de a ad`nci problemele diverse c[rora a trebuit s[ le dea r[spuns, ca @ndrum[tor ]i ca p[stor al sufletelor cre]tine]ti @ncredin\ate lui93. A v[zut

91 Ibidem, p. 24 ]i urm. 92 Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntarea funebr[…, Op. cit., PG 36, col. 580, 581, trad., p. 182, 183; Diac. Asist. Viorel Ioni\[, Via\a ]i activitatea Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia, nr. 1/1979, p. 23; Dr. N. V[t[manu, 1600 de ani de la @nfiin\area Vasiliadei, cel dintì a]ez[m`nt de asisten\[ social[ ]i sanitar[, @n rev. BOR, an LXXXVII, nr. 3-4/1969, p. 302 ]i urm.). 93 Multe ]i utile sunt sfaturile date de Sf`ntul Vasile cel Mare, ca @ndrum[tor ]i p[stor de suflete, @n omiliile sale la Psalmi, unde are @n vedere mai ales manifest[rile practice ale vie\ii cre]tine (Pr. Prof. Al.

40

@n rug[ciune cel mai eficient mijloc de purificare moral[ ]i de @n[l\are spiritual[, spre o via\[ virtuoas[, tr[it[ dup[ principiile Evangheliei lui Hristos. Istoria Bisericii noastre, memoria ei a consemnat calit[\ile morale ale Marelui Vasile, iar operele sale ne arat[ metodele pastorale folosite ]i care r[m`n la fel de actuale ]i ast[zi94.

Felul cum vede Sf`ntul P[rinte via\a este ilustrat elocvent de cuvintele uneia dintre omiliile rostite de el la Proverbe, unde compar[ trecerea noastr[ pe acest p[m`nt cu traversarea unei m[ri, c`teodat[ lini]tit[, dar adeseori furtunoas[. De aceea, cre]tinului i se cere s[ arate iscusin\[, c`rmindu-]i cu pricepere barca sa slab[, pentru a nu suporta un trist naufragiu95.

#ntre urma]ii Sf`ntului P[rinte, care au avut alese cuvinte de laud[ la adresa sa, amintim numai doi: Sf`ntul Andrei Criteanul96 ]i Teodoret al Cirului. Recunoa]terea sa

Moisiu, Sf`ntul Vasile cel Mare, @ndrum[tor ]i p[stor de suflete, @n rev. MMS, an LXIV, nr. 1/1988, p. 27). 94 Ibidem, p. 19, 21. 95 Marele Vasile ne @ndeamn[, cu cuvinte ce r[m`n la fel de valabile pentru noi, ca ]i pentru ascult[torul s[u de acum de mai bine de 16 secole: “|ine cu aten\ie c`rma vie\ii, c`rmuie]te privirile tale, ca nu cumva prin ochi s[ n[v[leasc[ valul violent al poftei; c`rmuie]te urechea ta, pentru ca nimic v[t[m[tor s[ nu p[trund[ @n ea; c`rmuie]te limba ta, pentru ca s[ nu rosteasc[ nici un cuv`nt oprit… Patimile sufletului sunt ca valurile. Dac[ le vei st[p`ni, vei pluti f[r[ primejdii @n cursul vie\ii. Dac[ te vei l[sa st[p`nit de ele…, vei fi @nghi\it de oceanul p[catului” (Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia XII la @nceputul Proverbelor, trad. de Pr. Prof. Ioan G. Coman, @n rev. BOR, nr. 1-2/1955, p. 99 ]i urm.). 96 a scris: Cuv`nt la T[ierea #mprejur a Domnului nostru Iisus Hristos ]i la Sf`ntul Vasile cel Mare, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MA, an XX, nr. 1-2/1968, p. 101 ]i urm., trad. din PG 97, col. 913-932.

41

@ntr-un Sinod ecumenic a venit la scurt timp, Sinodul IV de la Calcedon (451) numindu-l “Marele Vasile”97.

Via\a Sf`ntului Grigorie Teologul este la fel de cunoscut[ ca ]i cea a prietenului s[u, Sf`ntul Vasile cel Mare, @mpreun[ cu care de altfel ]i este pr[znuit. O mare parte a activit[\ii lor a fost comun[, c[ci au mers pe acela]i drum, chiar dac[ au jucat roluri a]a de diferite @n Biserica vremurilor lor. Nu voi insista, desigur, asupra a]a de cunoscutelor lor date biografice, ci voi schi\a tabloul Ierarhului p[stor de suflete, l[s`nd precup[rile lui teologice pentru alt[ dat[.

C`t de mult l-a cinstit Biserica noastr[ pe Marele Grigorie se vede poate cel mai bine din faptul c[ i-a acordat titlul de “Teologul”, supranume cu care au fost @nvrednici\i doar Sf`ntul Ioan Evanghelistul ]i Sf`ntul Simeon Noul Teolog. #ns[ dincolo de extraordinara sa ad`ncime de p[trundere a dogmelor, ni se @nf[\i]eaz[ tabloul ierarhului modest, cu via\a sa aspr[, cu hainele simple, cu hrana s[r[c[cioas[, cu str[daniile sale de ne@ncetat[ rug[ciune ]i slavoslovie98.

Familia Sf`ntului Grigorie Teologul s-a eviden\iat prin nem[rginita iubire de Dumnezeu a membrilor ei. Tat[l, Grigorie cel B[tr`n, care s-a impus prin felul s[u de a fi, prin caracter, prin linia dreapt[ a vie\ii, i-a fost @ndrum[tor99. Nona, mama Marelui Ierarh, a ar[tat ]i ea o nem[surat[

97 Arhidiac. Prof. Dr. Ioan Z[grean, Sfin\ii Trei Ierarhi, str[lucite ]i ne@ntrecute modele de virtute cre]tin[, @n rev. MB, an XXII, nr. 1-3/1972, p. 35. 98 Drd. Diac. Marin Sava, Profilul teologului dup[ Sf`ntul Grigorie de Nazianz, @n rev. ST, seria a II-a, an XXI, nr. 5-6/1969, p. 387 ]i urm. 99 Magistrand Constantin Corni\escu, Sf`ntul Grigorie de Nazianz, despre familia sa, @n rev. ST, seria a II-a, an XVI, nr. 5-6/1964, p. 350 ]i urm.

42

iubire fa\[ de Dumnezeu, fiind num[rat[ “@n buchetul celor ce au ilustrat magistral… chipul femeii cre]tine”, al[turi de Sf`nta Emilia (mama Sf`ntului Vasile cel Mare), de Sf`nta Macrina cea T`n[r[ (sora Sf`ntului Vasile cel Mare), sau Antusa (mama Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur).

Dac[ Sf`ntul Vasile cel Mare a avut o sor[ sf`nt[, ]i Sf`ntul Grigorie Teologul a avut pe sora sa Gorgonia, care @i @ntrecea pe to\i @n c`ntarea psalmilor, @n citirea ]i t`lcuirea Scripturii, dar ]i @n milostenie100.

Se spune c[ Sf`ntul Grigorie Teologul a fost d[ruit Nonei de c[tre Dumnezeu pentru lungile ei rug[ciuni. S[ ad[ug[m ]i caracterizarea pe care fiul ei i-o face, spun`nd c[ avea t[rie de caracter mai mult dec`t orice b[rbat101.

Reperele form[rii Marelui Ierarh sunt u]or de trasat ]i urmeaz[ pe cele ale Sf`ntului Vasile cel Mare. A @nceput cu instruc\ia @n familie, de la tat[l s[u, cu lectura unor c[r\i bune, mai ales a Sfintei Scripturi, cu ascultarea oamenilor ale]i ai vremii. A continuat cu studiile @n Cezareea Capadociei, apoi la Cezareea Palestinei ]i la Alexandria Egiptului, form`ndu-]i o cultur[ vast[, multilateral[, ]tiin\ific[, dup[ programele cele mai preten\ioase ale acelor vremuri. Apogeul acestei form[ri s-a v[zut la Atena102.

Celelalte momente ale activit[\ii sale ne sunt bine cunoscute: ]ederea, dup[ @ntoarcerea @n \ar[, la m[n[stirea @ntemeiat[ de Sf`ntul Vasile cel Mare, sau activitatea de revigorare a ortodoxiei la Constantinopol, rostirea acolo a vestitelor sale Cuv`nt[ri teologice, conducerea primei p[r\i

100 Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntarea VIII, 14, PG 35, col. 805. 101 Idem, Poeme despre sine @nsu]i, PG 37, col. 1033, 1034; Magistrand C-tin Corni\escu, Sf`ntul Grigorie de Nazianz, despre familia sa, Op. cit., p. 355. 102 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Studiile universitare ale P[rin\ilor Capadocieni, @n rev. ST, seria a II-a, an VII, nr. 9-10/1955, p. 532-547.

43

a lucr[rilor Sinodului II ecumenic (381) ]i retragerea sa, plin[ de discre\ie, l[s`nd ca “testament” dorin\a sa, adresat[ celor c[rora le fusese p[stor, @n capitala imperiului, de a p[stra “odorul credin\ei”103.

#n c`nt[rile de la vecernia mic[, din seara zilei de pr[znuire a Sf`ntului Grigorie Teologul, @n Minei citim cuvinte laudative dintre cele mai frumoase, alc[tuite de Biserica noastr[. El este numit “mintea cea prea @nalt[ a cuget[rii lui Hristos, izvorul cuv`nt[rii de Dumnezeu, r`ul @n\elepciunii ]i curgerea dumnezeie]tii cuno]tin\e, stea prea luminoas[“104.

Dac[ trebuie s[-l caracteriz[m pe Marele Ierarh prin dou[ cuvinte, atunci pentru el ar fi potrivite: distinc\ia ]i sensibilitatea sufleteasc[105. S[ ad[ug[m c[ a fost receptiv la nevoile p[stori\ilor s[i. Cuv`ntarea a XIV-a, Despre iubirea s[racilor, este una dintre cele mai impresionante rostite pe aceast[ tem[. #n cuv`nt[rile sale, sfaturile practice, pentru via\[ se @mpletesc cu @nv[\[turile dogmatice. Nu @n ultimul r`nd, spunem despre el c[ a fost o adev[rat[ enciclopedie de cultur[106.

Sf`ntul Atanasie cel Mare s-a bucurat de un respect ]i o pre\uire deosebit[ din partea contemporanilor s[i, datorit[ dragostei lui pentru Biserica lui Hristos de pretutindeni. #nc[ ]i un Sf`nt P[rinte ca Sf`ntul Vasile cel

103 Arhidiac. Prof. Dr. Ioan Z[grean, Sfin\ii Trei Ierarhi…, Op. cit., p. 36. 104 Pr. Prof. Nicolae Petrescu, #nv[\[tura despre preo\ie dup[ Sf`ntul Grigorie de Nazianz ]i chipul de preot al lui @nsu]i, @n rev. MA, an XVIII, nr. 5-6/1966, p. 397. 105 Pr. Prof. Nicolae St[nescu, Teologie ]i via\[ la Sf`ntul Grigorie de Nazianz, @n rev. MO, an XIV, nr. 1-2/1962, p. 4. 106 Constantin P@rvu, Actualitatea omiletic[ a Sf`ntului Grigorie de Nazianz, @n rev. MO, an VII, nr. 5-6/1955, p. 299-307.

44

Mare @l nume]te “conduc[torul nostru al tuturor, sfetnic ]i @ndrum[tor la toate”107.

Multe sunt calit[\ile ar[tate de ierarhul alexandrin: @n\elepciune, for\[, destoinicie. Lupta sa pentru ap[rarea credin\ei adev[rate este greu de exprimat prin cuvinte. S-a ar[tat a fi “doctor al bolilor prin care trecea Biserica”, vrednic c`rmaci al corabiei Bisericii, pe marea @nvolburat[ de furtuna ereziilor108. Sf`ntul Grigorie Teologul a scris o cuv`ntare de laud[ anume @n cinstea Sf`ntului Atanasie cel Mare, socotind c[ l[ud`ndu-l pe acesta, laud[ @n acela]i timp virtutea ]i pe Dumnezeu109.

}i Sf`ntul Ambrozie al Milanului a fost pentru contemporanii s[i un exemplu. S[ ne g`ndim doar la contribu\ia sa important[ pentru convertirea Fericitului Augustin. C`t despre Sf`ntul Vasile cel Mare, acesta recunoa]te meritele ierarhului apusean @n lupta contra ereticilor, @ndemn`ndu-l: “Lupt[-te lupt[ bun[, alin[ suferin\ele poporului!”110.

La formarea Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, o contribu\ie deosebit[ a avut mama sa, Antusa. Aceasta a r[mas v[duv[ la 20 de ani ]i s-a dedicat cre]terii ]i educa\iei celor doi copii ai ei. Retorul p[g`n Libaniu, dasc[lul t`n[rului Ioan, rostea cuvinte pline de admira\ie despre Antusa. Ea a insistat ]i a reu]it, cu dragostea ei p[rinteasc[, s[-l \in[ pe fiul ei @n apropierea casei, @mpiedic`ndu-l s[ se dedice de la @nceput vie\ii monahale. I-

107 Sf`ntul Vasile cel Mare, Epistola 69, PSB 12, p. 238. 108 Idem, Epistola 66, PSB 12, p. 235; Idem, Epistola 80, PSB 12, p. 253. 109 Sf`ntul Grigorie Teologul, Panegiric @n cinstea Sf`ntului Atanasie, I, PG 35, col. 1081. 110 Sf`ntul Vasile cel Mare, Epistola 197, PSB 12, p. 397.

45

a oferit posibilitatea s[ se exercite @n via\a ascetic[ @n apropierea ei111.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, copil fiind, a v[zut @n mama sa un model de vie\uire cre]tin[ vrednic[, demn[. Antusa a fost socotit[ un exemplu de urmat pentru femeia cre]tin[ din totdeauna. C`nd legile @mp[ratului Iulian Apostatul interziceau copiilor cre]tini accesul la ]colile publice, Antusa a pl[tit lui Ioan profesori particulari. Botezul t`n[rului a fost mai t`rziu, iar mama sa i-a educat inima cu grij[112.

#n ce prive]te modul de via\[, Sf`ntul P[rinte tr[ia foarte simplu ]i sobru, @ntocmai ca un monah. A p[strat acest mod de via\[ nu doar la Antiohia, ca preot, ci ]i la Constantinopol. Postea ]i era foarte cump[tat. Avea o s[n[tate precar[, fiind bolnav ]i z[bovea uneori la marginea Antiohiei, la aer mai curat113.

Ne-a r[mas de la contemporanii s[i un portret al Marelui Ierarh, care era mic de talie, pl[p`nd, dar cu fa\a agreabil[. Avea fruntea @ncre\it[, cre]tetul ple]uv, ochii profunzi ]i foarte ageri. Tr[ia intens evenimentele. Era amabil, bun ]i afectuos cu cei apropia\i, dar rezervat cu str[inii114.

Prin reformele f[cute la Constantinopol, c`nd a fost adus s[ conduc[ Biserica din capitala imperiului, ]i-a propus s[ readuc[ ordinea, disciplina, moralitatea acolo. A

111 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Despre preo\ie, PG 48, col. 623, 625, trad. de Pr. Dumitru Fecioru, edi\ia a II-a, E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 1998, p. 32, 34, 35. 112 Pr. Prof. Constantin Corni\escu, Chipul mamei Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. ST, seria a II-a, an XXIX, nr. 9-10/1977, p. 617. 113 Pr. Prof. Ioan D. Popa, Aspecte moral-sociale @n predica ]i via\a Sfin\ilor Trei Ierarhi, @n rev. GB, nr. 3-5/1980, p. 394. 114 Pr. Prof. Grigorie Marcu, Mens Divinior…, Op. cit., p. 621.

46

sprijinit @ns[ mai ales institu\iile de asisten\[ social[, spitalele. S-a sim\it foarte apropiat de cre]tinii simpli, predic`ndu-le neostenit ]i zic`ndu-le: “Nici boala, nici mii de alte piedici nu m[ pot desp[r\i de dragostea voastr[“115.

Comb[t`nd luxul @mp[r[tesei Eudoxia, prin cuv`nt[rile sale, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ]i-a f[cut din aceasta un adversar ne@nduplecat. La fel de redutabil a fost ]i Teofil al Alexandriei care, venind la Constantinopol, @mpreun[ cu al\i nemul\umi\i, l-a condamnat @ntr-un sinod. I s-au adus acuza\ii grave ]i nedrepte116.

Mult[ r[utate s-a pornit @mpotriva Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur. #mp[r[teasa Eudoxia a poruncit solda\ilor s[ @l aresteze @n ziua de Pa]ti ]i cu toat[ opozi\ia poporului, a fost trimis @n exil, @n Armenia Mic[ ]i apoi mai departe. Impresionante sunt descrierile greut[\ilor drumului, cu friguri, c[ldur[, oboseal[, boal[, a]a cum el @nsu]i m[rturisea: “Am suferit ]i am @ndurat chinuri mai cumplite dec`t cei care lucreaz[ @n mine ]i dec`t cei care stau la @nchisoare”117.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a adormit la 13 noiembrie, strig`nd: Slav[ lui Dumnezeu pentru toate! Moa]tele sale au fost aduse la 434 la Constantinopol de c[tre Teodosie cel Mic, fiul Eudoxiei.

Nici un alt om al timpului, din R[s[rit, nu a atras at`ta admira\ie din partea contemporanilor s[i ]i at`ta

115 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Actualitatea Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. ST, seria a II-a, an VII, nr. 7-8/1955, p. 407-409. 116 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Epistola I c[tre Inocen\iu al Romei, PG 52, col. 529-536, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XXXIX, nr. 2/1987, p. 70-71; Idem, Epistola 125, PG 52, col. 681-685, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XL, nr. 4/1988, p. 54. 117 Idem, Epistola 120, PG 52, col. 674, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XL, nr. 4/1988, p. 49.

47

stim[ din partea p[stori\ilor, ca Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur. A fost un mare teolog, un predicator ne@ntrecut, a tr[it virtu\ile evanghelice @n propria sa via\[. A ar[tat calit[\i suflete]ti alese, eroism @n @ncerc[ri ]i un destin tragic. A dep[]it cu mult nivelul contemporanilor, care nici nu l-au @n\eles. Realit[\ile vie\ii erau altele dec`t idealurile evanghelice. Marele Ierarh a g`ndit totul @n duhul Evangheliei, propun`nd tuturor o via\[ moral[ ideal[. A fost un ierarh ”cu suflet de apostol, cu via\[ de ascet, cu energie moral[ de profet”. A trecut prin evenimente politice, sociale ]i morale, prin invazii, sau erezii118.

Leg[turile Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur cu poporul au fost importante pentru el. De]i tr[ia ca un ascet, nu era solitar ]i nici mizantrop. Era un p[rinte sufletesc comunicativ, bl`nd, devotat p[stori\ilor s[i. Ar[ta afec\iune ]i capacitate de a face binele. Credincio]ii @l iubeau ]i @l ascultau cu mult[ pl[cere, sim\ind c[ldura inimii lui. #n exilarea sa, dragostea poporului l-a m`ng`iat. }i totu]i, Sf`ntul P[rinte nu i-a menajat pe ace]tia, ci adeseori i-a criticat, cu p[catele lor personale. Dar dovada iubirii Marelui Ierarh se vede @n milostenia ]i ospitalitatea ar[tat[, @n a]ez[mintele de caritate sus\inute de el, cer`nd tuturor s[-]i fac[ datoria de buni cre]tini119.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a v[zut munca preotului, ca p[stor de suflete, ca pe una de preg[tire a drumului m`ntuirii, pentru credincio]ii @ncredin\a\i lui. A lucrat f[r[ r[gaz pentru aceasta, socotind p[stori\ii ca fiind expresia practic[ a sufletului preotului, @ndreptat[ spre sufletele credincio]ilor. Rug[ciunea, Sfintele Taine ]i dragostea sa nem[rginit[ de oameni au sfin\it via\a ]i sufletele cre]tinilor. 118 Prof. Teodor M. Popescu, Epoca Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Ortodoxia, an IX, nr. 4/1957, p. 531, 532. 119 Ibidem, p. 551.

48

Pentru el, preotul este un lupt[tor, un factor activ @mpotriva r[ului, din sine ]i din ceilal\i. A imitat c`t i-a fost @n putere via\a lui Hristos. A st[ruit ca nimeni altul pentru fapta bun[. S-a spus despre Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur c[ s-a str[duit s[ @mbun[t[\easc[ starea material[ a a]ez[mintelor de caritate din Constantinopol ]i Antiohia. Aceste preocup[ri nu erau noi. S[ ne g`ndim doar la Vasiliada din Cezareea Capadociei. #ns[ elanul cu care Sf`ntul P[rinte f[cea aceasta era deosebit, indign`nd pe cei care nu @n\elegeau duhul @nnoitor al ini\iativelor lui120.

#n ce prive]te problemele sociale grave, legate de raporturile dintre boga\i ]i s[raci, Marele Ierarh a r[spuns cu vehemen\[ abuzurilor ]i exploat[rii. A analizat aspectele revolt[toare ale vie\ii celor boga\i ]i existen\a mizer[ a s[racilor. Erau aprecieri revolu\ionare pentru sec. IV. De aceea, Marele Ierarh reaminte]te egalitatea tuturor oamenilor, valoarea sufletului lor. “Ambasadorul s[racilor” predica fierbinte, propun`nd remedierea decalajelor, a discrepan\elor, @n spiritul Evangheliei121. Fiecare om este o valoare ]i to\i merit[ s[ tr[iasc[, s[ fie respecta\i. Sf`ntul P[rinte a vrut ca valorile evanghelice s[ fie nu doar auzite ]i @n\elese, ci ]i puse @n practic[, tr[ite. El @nsu]i tr[ia astfel. Mobilul str[daniilor sale era dragostea sa nem[rginit[ ]i nest[p`nit[ fa\[ de poporul pe care @l slujea122. 120 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Personalitatea Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. ST, seria a II-a, an IX, nr. 9-10/1957, p. 596-599. 121 Ibidem, p. 601. 122 Pr. Gheorghe Busuioc, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Apostol al dragostei, @n rev. MB, an XIX, nr. 1-3/1969, p. 22.

49

IV. Pre\uirea acordat[ @n\elepciunii p[g`ne Clement Alexandrinul apreciaz[ valoarea unei

filosofii prin prisma apropierii, sau a dep[rt[rii ei de Dumnezeu. Sunt denun\ate erorile diverselor curente filosofice ]i cele ale religiilor p[g`ne. Filosofia ]i religia p[g`n[ au fost @nclinate adesea spre fic\iune, c[ci “unii filosofi, lu`ndu-se dup[ poe\i, au f[cut zei din propriile pasiuni: teama, dragostea, bucuria, speran\a”123. P[g`nii nu-]i puneau problema m`ntuirii. Filosofii au c[utat pe Dumnezeu, precum Socrate, Platon sau Pitagora. Ei au @ndrumat pe contemporanii lor pe calea adev[rului. Unii dintre ei, precum Platon, s-au ridicat p`n[ la ideea de m`ntuire. Filosofia este numit[ de Clement Alexandrinul “o chemare la binele cel mai de pre\, m`ntuirea”124.

Spre deosebire de filosofia lui Platon, cre]tinismul descoper[ oamenilor cum s[ ajung[ la asem[narea cu Dumnezeu. Cre]tinul este superior filosofilor, c[ci numai el este, prin virtu\i, asemenea lui Dumnezeu. Ra\iunea este @nsu]ire fundamental[ a spiritului uman, cuprinz`nd @ntr-@nsa filosofia ]i credin\a. De aceea, cre]tinul este @ndemnat s[ nu se fereasc[ de filosofie ]i nici filosoful de credin\[. Adev[rul se afl[ @n Dumnezeu, iar ra\iunea omeneasc[ @l formuleaz[. Clement vrea s[ @mpace filosofia cu credin\a. Dac[ p`n[ la Clement Alexandrinul, evreii spuneau c[ Dumnezeu a gr[it prin prooroci, acesta arat[ c[ a vorbit ]i

123 Clement Alexandrinul, Protrepticul, II, 26, 4, PSB 4, p. 86 ]i II, 27, 4, PSB 4, p. 88. 124 Ibidem, XII, 123, 2, PSB 4, p. 162.

50

prin filosofi, adic[ inspira\ia a @mbr[cat ]i forma filosofiei. Pentru scriitorul alexandrin, filosofia greac[ este preg[titoare pentru primirea cre]tinismului, cur[\ind ]i preg[tind sufletul pentru primirea credin\ei. A]adar, se admite posibilitatea unei revela\ii generale, iar venirea lui Hristos este aspira\ia @ntregii omeniri125.

Preg[tirea vast[ a Sfin\ilor Trei Ierarhi a avut o palet[ larg[ de manifestare, potrivit cu preocup[rile lor diverse ]i cu interesul pentru domeniile culturii p[g`ne. Un astfel de domeniu, @n care ei au excelat, este cel literar, ace]ti Mari Ierarhi dovedindu-se scriitori foarte talenta\i. Cu toate acestea, ei nu insist[ asupra laturii estetice a operelor teologice, pun`nd accent pe fondul lor dogmatic, moral. Ca ]i p[g`nii cultiva\i ai vremii, Sfin\ii Trei Ierarhi foloseau limba greac[. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a @ntrecut pe mul\i dintre clasicii p[g`ni @n folosirea acesteia, dovedind rafinament, suple\e a stilului, dar ]i contact de idei ]i valori. Aceast[ limb[ greac[ comun[ a f[cut posibil[ circula\ia ideilor, a no\iunilor, a nuan\elor chiar, @n marile dezbateri teologice ale secolelor IV-V. De asemenea, cunoa]terea limbii grece]ti @n mod direct, de c[tre Sfin\ii P[rin\i, i-a determinat pe ei s[ recomande tinerilor lectura crea\iilor literare reprezentative ale culturii p[g`ne126.

Mul\i dintre Sfin\ii P[rin\i ]i-au f[cut preg[tirea intelectual[ urm`nd cursurile marilor ]coli ale vremii, la Atena, Alexandria, Antiohia, Cezareea Palestinei, sau Cezareea Capadociei. Au str[lucit prin preg[tirea lor, impresion`nd @nc[ ]i pe dasc[li, ]i-au format o @nalt[ concep\ie despre om, ce r[m`ne actual[ ]i valabil[ @n zilele 125 Pr. Nicolae C. Buzescu, Premisele unei filosofii cre]tine la Clement Alexandrinul, @n rev. ST, seria a II-a, an X, nr. 3-4/1958, p. 197, 200. 126 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Probleme de filosofie ]i literatur[ patristic[, E.I.B.M.B.O.R, Bucure]ti 1995, p. 9-13.

51

noastre. Ace]ti Sfin\i P[rin\i ]i-au pus toate cuno]tin\ele @n slujba cre]tinismului ]i a oamenilor. #n fa\a p[g`nilor era a]ezat idealul kalokagathiei, pe c`nd @n fa\a cre]tinilor era a]ezat[ perspectiva vie\ii ve]nice. Ei nu mai \intesc a]adar, precum p[g`nii, o nemurire p[m`nteasc[, ci se roag[ lui Dumnezeu pentru m`ntuire. De aici decurge ]i un alt stil de via\[, caracterizat prin lupta ne@ntrerupt[ pentru a @nvinge, pentru a se cur[\a de patimi127. Idealul moral cre]tin, duhovnicesc fiind, pune accent pe tr[irea virtu\ii iubirii de Dumnezeu ]i de aproapele, milostenia ]i celelalte virtu\i, @ntr-un realism ]i pragmatism ce d[dea bogate roade pe plan social. #n acela]i timp, se @nl[turau toate diferen\ele ]i barierele dintre oameni, a]ezate arbitrar, pe criterii subiective, sau etnice.

Cele mai multe dintre lucr[rile Sfin\ilor P[rin\i se @ncadreaz[ @n categoria cuv`nt[rilor, a omiliilor, a predicilor, @n general, cu caracter exegetic, t`lcuind rodnic pentru ascult[tori cuv`ntul Sfintei Scripturi. Ace]ti autori patristici au dus la des[v`r]ire genul omiliei cre]tine, r[m`n`nd ne@ntrecu\i p`n[ ast[zi.

Sf`ntul Vasile cel Mare a folosit totdeauna cultura sa p[g`n[ @n favoarea ]i pentru ap[rarea credin\ei cre]tine, @ntrebuin\`nd cuno]tin\ele dob`ndite la ]colile urmate, mai ales cea din Atena. #nclina\ia sa spre studiu era natural[, dar aceasta se @nt[rea prin preocup[rile pentru via\a moral[, pentru lucrarea virtu\ilor. Dintre lucr[rile Arhiepiscopului Cezareei Capadociei, Omiliile la Hexaimeron eviden\iaz[ cel mai bine dialogul dintre cre]tinism ]i cultura antic[128. 127 Ibidem, p. 15-20. 128 Pr. C-tin C. Pavel, Atitudinea Sf`ntului Vasile cel Mare fa\[ de cultura ]i filosofia antic[, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980, p. 316-325.

52

Sfin\ii P[rin\i insist[ asupra utiliz[rii principiului selec\iei, aleg`nd ceea ce este de folos pentru cre]tini din tot ceea ce cultura p[g`n[ a oferit @n decursul timpului. Chiar dac[ @]i exprim[ dezam[girea fa\[ de cele mai multe dintre crea\iile acestei culturi, ei repet[ c[ este folositoare, ca o treapt[ ajut[toare spre cre]tinism. Sf`ntul Grigorie Teologul reda aceast[ concep\ie clar, zic`nd: “Eu cred c[ to\i oamenii cu mintea @ntreag[ vor recunoa]te c[ printre toate bunurile p[m`nte]ti, locul @nt`i @l ocup[ educa\ia (cultura) ]i nu numai educa\ia noastr[ cre]tin[…, ci chiar ]i cealalt[ (profan[), pe care unii cre]tini, ned`ndu-]i bine seama, o dispre\uiesc”129.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ]tie c[ puterea min\ii omene]ti este limitat[ ]i nu trebuie s[ ne baz[m doar pe ra\ionamentele noastre, neglij`nd puterea ]i importan\a ajutorului divin. P[g`nii credeau c[ @]i pot dep[]i propriile hotare ]i gre]eau. De aceea, nici nu trebuie admira\i pentru @n\elepciunea lor130. El ne @ndeamn[ s[ fim amabili fa\[ de necre]tini, socotindu-i @ntocmai ca pe ni]te copii. Arat[ @ns[ deopotriv[ superioritatea @nv[\[turii cre]tine.

129 Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntare funebr[, trad., p. 128, 129; Pr. Dr. Dumitru Radu, Spiritualitate ]i slujire la Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. ST, seria a II-a, an XXVI, nr. 3-4/1974, p. 186; Diac. Prof. Emilian Vasilescu, Sfin\ii Trei Ierarhi ]i cultura vremii lor, @n rev. ST, seria a II-a, an XIII, nr. 1-2/1961, p. 61. 130 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia III la Romani, PG 60, col. 413, trad., p. 42; Idem, Omilia VII la I Corinteni, PG 61, col. 60, trad., p. 86.

53

V. Evlavia Sfin\ilor P[rin\i ]i scriitori biserice]ti @ntip[rit[ @n cuprinsul operelor lor

Un important element de @ndrumare a duhovniciei patristice este “num[rul mare, frumuse\ea ]i evlavia operelor” scrise de Sfin\ii P[rin\i. Ei au scris mult, de la epistole ]i p`n[ la tratatele teologice ample ]i complexe. Solu\iile date au caracter duhovnicesc ]i practic. S[ ad[ug[m forma lor aleas[, cu exemple concrete131.

#n ce prive]te importan\a scrierilor Sfin\ilor P[rin\i, ]tim c[ ei sunt c[l[uze sigure @n cunoa]terea ]i @n tr[irea Evangheliei. Numeroase sunt motivele pentru care scrierile patristice se bucur[ de pre\uirea noastr[. Autorii lor au pus bazele teologiei cre]tine. Au fost modele de educa\ie cre]tin[. Au luptat pentru @ndreptarea moravurilor semenilor lor, pentru vindecarea p[catelor, a sl[biciunilor suflete]ti, au pus @n fa\[ perspectiva des[v`r]irii. Au oferit ]i exemplul vie\ii lor @mbun[t[\ite. Au fost @ndrum[tori, dasc[li ai @ntregii cre]tin[t[\i. Ei nu sunt uita\i, ci sunt actuali ]i universali, prezen\i ]i pentru noi, vii, reali, valabili. Au trecut dincolo de relativitatea vie\ii lor p[m`nte]ti. De aceea, ne cheam[ pe to\i la cet[\enia raiului. Ne @nva\[ s[ ne opunem la ce este r[u, la p[cat, spre a ne @mpodobi cu virtu\ile. “Sunt cei mai buni pov[\uitori ai no]tri pe calea m`ntuirii”132. Citind

131 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sfin\ii P[rin\i ca @ndrum[tori ai duhovniciei, @n rev. MB, an XVI, nr. 4-6/1966, p. 193. 132 #.P.S. Nicolae Corneanu, Studii patristice. Aspecte din vechea literatur[ cre]tin[, Timi]oara 1984, p. 14, 19, 20.

54

scrierile Sfin\ilor P[rin\i, descoperim sugestii la fel de utile pentru lucrarea noastr[ contemporan[.

O lucrare deosebit[ este Epistola c[tre Diognet, “prima capodoper[ a vechii literaturi cre]tine”. Are 12 capitole. R[spunde la 3 @ntreb[ri ale lui Diognet: 1)Cine este Dumnezeul cre]tinilor ]i care este secretul acestei religii, care dispre\uie]te moartea?; 2)Care este sensul iubirii cre]tine?; 3)De ce cre]tinismul a ap[rut acum ]i nu mai devreme? Se subliniaz[ ideea c[ de fapt cre]tinii nu se deosebesc de ceilal\i oameni prin locul @n care tr[iesc, nici prin obiceiuri, sau prin limb[. Ei sunt un alt neam de oameni doar sub raport spiritual133.

Clement Alexandrinul, pe numele s[u Titus Flavius Clemens, s-a n[scut la anul 150 la Atena, dintr-o familie p[g`n[ ]i ]i-a des[v`r]it mai @nt`i cultura sa umanist[ filosofic[. Opera lui dovede]te aceasta cu prisosin\[, ar[t`ndu-ne pe acest erudit cu bogate cuno]tin\e din sfera literaturii, a filosofiei, sau a religiilor p[g`ne. Nu @n ultimul r`nd, se arat[ ca un bun cunosc[tor al Sfintei Scripturi ]i ca un conduc[tor al ]colii catehetice alexandrine. Clement Alexandrinul a transpus con\inutul revela\iei @ntr-un sistem teologic. A ar[tat credin\[ @nfl[c[rat[. A comb[tut credin\ele p[g`ne gre]ite. #n teologie, s-a bazat pe Sf`nta Scriptur[, dar ]i pe tradi\ia ]i pe cultul Bisericii. A avut @n vedere ]i izvoarele ra\ionale. #n studiul temei am analizat lucr[rile sale binecunoscute: "Pedagogul", omilia "Ce bogat se va m`ntui ?" ]i "Stromatele" sale. Am @ntrebuin\at ]i "Protrepticul", o lucrare de teologie sistematic[, o crea\ie a acestui dasc[l de geniu, @n care sunt condamnate tradi\iile religioase ale p[g`nilor,

133 Drd. Viorel Ioni\[, Coordonatele vie\ii cre]tine…, Op. cit., p. 472-476.

55

socotite opera demonilor, iar cre]tinii sunt @ndemna\i s[ lupte @mpotriva vechilor obiceiuri134.

Genera\ii @ntregi de P[rin\i ]i scriitori biserice]ti, sau simpli cre]tini au fost impresiona\i de c[ldura scrisului lui Origen. Prin patosul ]i evlavia cu care a descris dorul fierbinte dup[ des[v`r]ire al sufletului omenesc ]i prin caracterul umanist al scrisului s[u, el a pus bazele literaturii duhovnice]ti. Opera lui Origen este impresionant[. Fericitul Ieronim vorbe]te despre 2.000 de titluri ale sale. Eusebiu de Cezareea a cunoscut opera marelui alexandrin @n biblioteca din Cezareea, unde acesta @]i desf[]urase ultima parte a activit[\ii sale. Cele mai multe lucr[ri ale sale s-au pierdut. A]a de pild[, din cele 291 de comentarii ale lui Origen, 275 s-au pierdut @n originalul grecesc, pu\ine ajung`nd @n latin[. Lucr[rile marelui alexandrin se @mpart @n cinci categorii: lucr[ri biblice, apologetice, dogmatice, practice ]i epistolare. Origen s-a preocupat mai mult dec`t oricare alt scriitor cre]tin de t`lcuirea Scripturii. Este socotit @ntemeietorul studiului ]tiin\ific al Sfintei Scripturi135. }i-a formulat aproape toat[ teologia @n lucr[rile sale exegetice. Curiozitatea min\ii l-a @ndemnat la studiu. Din lucr[rile de filosofie biblic[, cea mai cunoscut[ este Hexapla, pe care Origen a @nceput-o la Alexandria ]i a completat-o la Cezareea Palestinei, p`n[ la anul 245.

Origen prive]te la Scriptur[ ca la @nsu]i glasul lui Dumnezeu ]i caut[ acolo adev[rul. #n omiliile sale, se arat[ apropiat de om, deschis tuturor problemelor sociale, umanitare, culturale. Paginile sale abordeaz[ adesea tema des[v`r]irii cre]tine136. Toate predicile lui urm[resc s[ @i 134 Jean Tixeront spunea despre el c[ a fost un “profund cre]tin ]i @n chip hot[r`t filosof” – J. Tixeront, Istoria dogmelor, vol. I, Paris 1921, p. 262; Pr. Prof. Nicolae C. Buzescu, Logosul @n Protrepticul lui Clement Alexandrinul, @n rev. ST, seria a II-a, nr. 1-2/1976, p. 49-51, 58.

56

ridice pe ascult[tori la o via\[ spiritual[ mai @nalt[, insist`nd asupra rolului virtu\ilor ]i cercet`nd sensul spiritual ]i mistic al Scripturii. Totu]i, nu a @ncercat s[ @]i impun[ ideile cu orice chip. Origen vorbe]te cu toat[ evlavia despre Hristos.

Filocalia, oper[ binecunoscut[ nou[, are un cuprins bogat, dar ]i unitar. Trateaz[ despre sensul, rostul ]i valoarea Scripturii, subliniind inspira\ia ei. Abordeaz[ ]i tema raportului dintre cre]tinism ]i p[g`nism, dar ]i cea a libert[\ii voin\ei, sau a pre]tiin\ei lui Dumnezeu. Cea mai cunoscut[ oper[ apologetic[ a lui Origen este Contra lui Cels, iar cele mai multe erori dogmatice se afl[ @n lucrarea Despre Principii137.

Sf`ntul Chiril a fost arhiepiscop al Ierusalimului. S-a n[scut la 313-315 ]i a murit la 18 martie 386. A participat la Sinodul II ecumenic, fiind la loc de frunte @ntre ceilal\i ierarhi participan\i. Opera sa este alc[tuit[ @n primul r`nd din vestitele cateheze, @ns[ a alc[tuit ]i o omilie la paraliticul de la Vitezda ]i o scrisoare c[tre @mp[ratul Constan\iu138.

Catehezele sunt cea mai important[ parte a operei Sf`ntului P[rinte. Cele 24 de cateheze baptismale alc[tuiesc un ciclu complet de cuv`nt[ri. Destinatarii sunt catehumenii, care urmau s[ primeasc[ botezul. Ei aflau @nv[\[tura de credin\[ a Bisericii. Procateheza ]i cele 23 de 135 PSB 6, prefa\[, p. 5, 6, 14, 25, 26. 136 PSB 6, prefa\[, p. 28. Omiliile 8 ]i 39 la Evanghelia dup[ Ioan, de pild[, descriu frumuse\ea idealului cre]tin de perfec\iune (PSB 7, prefa\[, p. 76). 137 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. II, p. 334; Ierom. Drd. Vartolomeu Androni, P[catul originar ]i consecin\ele lui @n concep\ia lui Origen, @n rev. MO, an XLI, nr. 4/1989, p. 33. 138 Magistrand Viorel Chi\u, Catehezele Sf`ntului Chiril al Ierusalimului ca izvor pentru istoria cultului cre]tin, @n rev. ST, seria a II-a, an XII, nr. 3-4/1960, p. 161 ]i urm.

57

cateheze alc[tuiau p[r\ile unui proces de @nv[\[m`nt religios, oferind ascult[torilor un material complex ]i variat, cu elemente de pedagogie cre]tin[. Se eviden\iaz[ prin ton, limbaj ]i preocup[rile pentru folosul practic al catehumenilor. Se spune despre aceste cuv`nt[ri c[ sunt opera clasic[ a genului literar catehetic139.

Catehezele au fost rostite @n Ierusalim, @n Biserica #nvierii, ridicat[ @n vremea Sf`ntului Chiril al Ierusalimului. Sunt datate @ntre anii 348 ]i 350, fiind rostite @n postul Sfintelor Pa]ti ]i @n S[pt[m`na Luminat[ (cele 24, respectiv cele 5 mistagogice). #n Postul Pa]telui, catehumenii erau preg[ti\i suflete]te ]i @n noaptea #nvierii erau boteza\i. #n S[pt[m`na Luminat[, li se explicau Tainele pe care neofi\ii le primiser[. Totodat[, era citit[ ]i explicat[ Sf`nta Scriptur[. Catehezele erau rostite de luni p`n[ vineri. Cuprindeau principalele adev[ruri ale cre]tinismului, rezumate @n Simbolul de credin\[ explicat aici. #n acela]i timp, se expuneau @nv[\[turi morale ]i altele liturgice, legate de cultul Bisericii.

#n Procatehez[ se f[cea o introducere, @n care ascult[torii erau preg[ti\i pentru primirea harului botezului. Primele 18 cateheze erau pre-baptismale, preg[titoare. A]a de pild[, cateheza a II-a vorbe]te despre p[cat ]i poc[in\[; a III-a arat[ importan\a ]i efectele botezului; a IV-a prive]te @n general @nv[\[tura cre]tin[ de credin\[; catehezele VI – XVIII expun metodic Simbolul de credin\[, articol cu articol. Catehezele XIX-XXIV, numite mistagogice, @i ini\iaz[ pe neofi\i @n cunoa]terea Sfintelor Taine. Primele dou[ se refer[ la ritualul botezului; cea de a treia la taina mirungerii; a

139 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. III, p. 544.

58

patra vorbe]te despre Sf`nta Euharistie; ultima red[ o schem[ sumar[ a liturghiei credincio]ilor, cu explica\ii140.

Sf`ntul Chiril al Ierusalimului se eviden\iaz[ prin vioiciunea expunerii sale. Locul de desf[]urare este l[ca]ul sf`nt. Catehetul este arhiepiscop, @nvestit cu puterea deplin[ pentru aceast[ lucrare @nv[\[toreasc[. El caut[ s[ formeze via\a practic[, moravurile celor ce urmau s[ fie boteza\i. #nceputul vie\ii morale este f[cut de Dumnezeu141. Cere din partea ascult[torilor s[i credin\[, m[rturisirea lui Hristos, p[zirea poruncilor Lui ]i @ndep[rtarea de faptele rele. Cere @n[l\area deasupra celor nefolositoare, fapte bune, post, feciorie, modestie142.

Opera omiletic[ a Sf`ntului Vasile cel Mare a constituit acea parte a operei sale, asupra c[reia m-am oprit cel mai mult. Mai ales Omiliile sale la Hexaimeron ne @nc`nt[ ]i ast[zi ]i ne uimesc prin cuno]tin\ele multiple, cu argumente scripturistice temeinice. Nu mai pu\in importante sunt Omiliile la Psalmi ]i cele 24 de omilii cu

140 Magistrand Viorel Chi\u, Catehezele… Op. cit., p. 163, 164. Mihail Bulacu, care a studiat mult opera Sf`ntului P[rinte, spunea despre aceste cuv`nt[ri vorbe de laud[: “Catehezele Sf`ntului Chiril se prezint[ @n istoria catehumenatului cre]tin ca o oper[ catehetic[ monumental[, nu numai pentru c[ sunt un model de catehizare @n ce prive]te preg[tirea pentru botez ]i pentru fazele @nsemnate ]i distinse ale catehiz[rii, ci ]i pentru c[ prezint[ singurul exemplar complet de cateheze din veacurile cre]tine primare” (Mihail Bulacu, Con]tiin\a cre]tin[. Studiu catehetic dup[ catehezele Sf`ntului Chiril al Ierusalimului, Bucure]ti 1941). 141 “Domnul, din pricina iubirii Sale de oameni, ne-a deschis, pentru a intra @n via\a ve]nic[, nu numai o u][…, ci multe, c[ci Dumnezeu… vrea ca to\i s[ ne bucur[m de via\a ve]nic[“ (Sf`ntul Chiril al Ierusalimului, Cateheza XVIII, 31, PG 33, col. 533). 142 Drd. Alex. Marcel Sab[u, Importan\a actual[ a Catehezelor Sf`ntului Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului, @n rev. ST, seria a II-a, an XXXVI, nr. 1-2/1984, p. 120, 121.

59

teme diverse. Coresponden\a Arhiepiscopului Cezareei Capadociei dovede]te str[daniile sale duhovnice]ti, cu exemple concrete. Aprecieri deosebite a primit opera Marelui Ierarh dintru @nceput, chiar de la colegul ]i prietenul s[u, Sf`ntul Grigorie Teologul, care spunea @n Cuv`ntul s[u funebru, rostit @n cinstea acestuia: “C`nd pun m`na pe Hexaimeronul lui ]i citesc cu glas tare, admir pe Creatorul mai mult dec`t mai @nainte… C`nd citesc lucr[rile cu privire la Sf`ntul Duh, aflu @n ele pe Dumnezeul, pe Care #l am ]i eu ]i prind curaj s[ gr[iesc adev[rul… #n fine, c`nd citesc cuv`nt[rile lui de cuprins moral ]i practic, @mi cur[\ prin ele sufletul ]i trupul, devin un templu gata s[ primeasc[ pe Dumnezeu… #n acest chip, devin mai bun ]i m[ des[v`r]esc, parc[ a] fi alt om ]i simt @n mine un fel de transformare duhovniceasc[“143.

Cuv`nt[rile teologice ale Sf`ntului Grigorie de Nazianz sunt binecunoscute nou[. O contribu\ie aparte o reprezint[ @ns[ opera sa poetic[, cu o valoare excep\ional[. Citind poemele sale, mai ales pe cele dogmatice (accesibile ]i @n traducerea rom`neasc[), sesiz[m c[ ele sunt un amestec de sobrietate ]i smerenie, @mbr[c`nd @nv[\[tura dogmatic[ @ntr-o aleas[ form[ literar[. Mai mult dec`t at`t, poemele Marelui Ierarh vor s[ p[streze sufletele cre]tine departe de primejdii, promov`nd totodat[ frumosul exprimat autentic ]i chem`nd la comuniunea noastr[ cu Dumnezeu. Prin intermediul poemelor cre]tine, ni se transmite necesitatea lucr[rii binelui moral, a virtu\ilor, cu o sensibilitate aparte, f[c`nd sufletele s[ vibreze @ntocmai ca

143 Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntare funebr[, Cuv`ntul 43, PG 36, col. 585, trad., p. 187, 188.

60

ni]te instrumente cu coarde ce “suspin[“ la orice atingere144.

#n studierea temei duhovniciei la Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, am avut @n vedere lucr[rile hrisostomice de t`lcuire a Sfintei Scripturi (fie ele omilii, sau comentarii la unele c[r\i biblice), diversele cuv`nt[ri, cu tematica lor, tratatele, dar ]i epistolele (mai ales cele trimise din exil), sau c[r\ile de cult (@n primul r`nd Sf`nta sa Liturghie). Dintre tratatele studiate, amintesc: Despre preo\ie; C[tre Teodor cel c[zut; C[tre adversarii vie\ii monahale; Compara\ie @ntre un @mp[rat ]i un monah; Despre feciorie; Despre slava de]art[ ]i despre cre]terea copiilor. Am avut @n vedere ]i catehezele baptismale ]i cele despre c[s[torie ale Arhiepiscopului Constantinopolului. Am folosit minunatele cuv`nt[ri hrisostomice la praznicele @mp[r[te]ti, precum ]i cuv`nt[rile rostite @n cinstea sfin\ilor martiri ]i muceni\e. Desigur, baza o reprezint[ lucr[rile hrisostomice de exegez[ a Vechiului ]i a Noului Testament, mai ales cele la epistolele pauline.

144 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Poezia Sf`ntului Grigorie de Nazianz, @n rev. ST, seria a II-a, nr. 1-2/1958, p. 69-71.

61

VI. Hristocentrismul vie\ii cre]tine #n centrul vie\ii cre]tinilor, spun P[rin\ii

Apostolici, se afl[ Hristos, Care ne-a f[cut popor ales, izb[vindu-ne inimile din @ntuneric145. Hristos s-a milostivit de noi ]i din dragoste, s-a jertfit pe Sine146. Prin jertfa Sa, am redob`ndit privilegiul de a fi fiii lui Dumnezeu. Domnul nostru Iisus Hristos ne-a chemat din @ntuneric la lumin[, la cunoa]terea numelui S[u sl[vit. Ne-a descoperit adev[rul. }i-a @nt[rit @nv[\[tura prin chiar via\a Sa.

Sf`ntul Ignatie Teoforul se simte mistuit de dragostea lui Hristos. De aceea, ne @ndeamn[: “Nimic s[ nu iubi\i, @n afar[ de Hristos, @n Care port lan\urile, m[rg[ritarele cele duhovnice]ti”. Din dragoste pentru Hristos, el lucreaz[ cu smerenie ]i devotament pentru turma @ncredin\at[ lui spre p[storire, p`n[ la martiriu. Arat[ sensibilitate, grij[ fa\[ de nevoile spirituale ale cre]tinilor, este atent fa\[ de tot ceea ce putea strica unitatea Bisericii. Socote]te o cinste ca s[-]i poat[ v[rsa s`ngele s[u pentru Hristos147.

Dup[ ce s-a hot[r`t ca Sf`ntul P[rinte s[ moar[ ca martir la Roma, @ncepe drumul s[u spre locul unde va fi jertfit. Un drum lung, care scoate @n eviden\[ calit[\ile sale excep\ionale, a]tept`nd s[-]i verse s`ngele pentru Hristos. 145 Epistola lui Pseudo - Barnaba, V, 7, PG 2, col. 736, PSB 1, p. 119. 146 Clement Romanul, Scrisoarea a II-a, I, 7, PG 1, col. 332, PSB 1, p. 95. 147 Sf`ntul Ignatie al Antiohiei, C[tre Efeseni, XI, 2, PG 5, col. 653, PSB 1, p. 161; Arhidiac. Prof. Dr. Constantin Voicu, Hristos @n via\a ]i opera Sf`ntului Ignatie Teoforul, @n rev. Altarul Banatului, an V (XLIV), nr. 10-12/1994, p. 15.

62

Pentru el, moartea martiric[ este adev[rata sa na]tere. De aceea, cere cre]tinilor s[ nu intervin[ la Roma spre a-l sc[pa.

#mpotriva ereticilor doche\i, accentueaz[ realitatea #ntrup[rii lui Hristos ]i faptele Lui m`ntuitoare. G`ndirea ]i tr[irea sa sunt hristocentrice. Dar, cum sublinia P[rintele Prof. Ioan G. Coman, hristologia sa este mai mult una a credin\ei ]i a inimii, dec`t a min\ii. Teologia sa este hristocentric[, fiind apropiat[ de cea a Sf`ntului Apostol Pavel148.

Suferin\ele ]i moartea lui Hristos aduc m`ntuirea neamului omenesc. Pentru oameni, Hristos a p[timit. Sf`ntul P[rinte ]i-a @nt[rit toate @nv[\[turile prin pilda vie\ii lui. Epistolele sale vibreaz[ de dragostea c[tre Hristos ]i c[tre credincio]i. Ele @mb[rb[teaz[ pe cre]tinii din vremea sa149.

Din aceast[ dragoste puternic[ izvor[sc smerenia ]i devotamentul s[u, dar mai ales dorin\a de martiriu, cu care a fost @ncununat. “#ng[dui\i-mi s[ fiu urm[tor suferin\elor Dumnezeului meu”, le scria el romanilor. Sunt cuvinte de o rar[ m[re\ie spiritual[. De aceea, cre]tinii sunt @ndemna\i s[ propov[duiasc[ pe Hristos, av`nd @n via\a acestui Sf`nt P[rinte un model, cu tr[irea sa curat[ ]i cu credin\a sa nezdruncinat[. Se poate spune despre el c[ este “tipul cre]tinului adev[rat”, prin intensitatea sentimentului

148 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. I, p. 139; Arhidiac. Prof. Dr. C-tin Voicu, Hristos…, Op. cit., p. 17, 23, 25. 149 Magistrand }tefan Alexe, Via\a cre]tin[ dup[ b[rba\ii apostolici, @n rev. ST, seria a II-a, an VII, nr. 3-4/1955, p. 226. Sf`ntul Ignatie @i nume]te pe efeseni “hristofori” (Sf`ntul Ignatie, C[tre Efeseni, IX, 2, PSB 1, p. 160).

63

iubirii de Dumnezeu, un imitator al lui Hristos. Epistolele sale, ]apte la num[r, arat[ cu prisosin\[ aceasta150.

Ceea ce @nal\[ ]i mai mult valoarea scurtelor sale epistole este faptul c[ au fost rostite pe drumul spre martiriu, spre Roma. Venind din Antiohia spre Smirna, a scris primele 4 epistole, c[tre efeseni, magnezieni, tralieni ]i romani. Din Troa a scris filadelfienilor, smirnenilor ]i Sf`ntului Policarp. Desigur, @n aceste condi\ii s[ nu c[ut[m @n acele epistole un sistem teologic @nchegat complex. Vorbe]te despre Hristos, despre Biserica ]i despre via\a cre]tin[, toate acestea fiind @n str`ns[ dependen\[. M`ntuitorul nostru Iisus Hristos, @nva\[ Sf`ntul Ignatie, a chemat neamul omenesc din @ntuneric la lumin[, din necuno]tin\[ la cunoa]terea numelui cel sl[vit. Ne-a f[cut s[ afl[m idealul vie\ii adev[rate. Mai mult, ne-a oferit pilda vie\ii Sale.

C`t despre Biseric[, ea are rolul de a mijloci comuniunea spiritual[ a credincio]ilor cu Iisus Hristos, prin Sfintele Taine. Cei ce nu fac parte din Sf`nta Biseric[, sunt lipsi\i de Sf`nta Euharistie, fiindc[ “dac[ cineva nu este @nl[untrul jertfelnicului, este lipsit de pìnea lui Dumnezeu”. Cine nu este @n Biseric[, nu se poate m`ntui. Via\a cre]tin[ nu @nseamn[ doar cunoa]terea @nv[\[turilor, ci ]i urmarea pildei M`ntuitorului151. Toate acestea constituie dovada tr[irii l[untrice a Sf`ntului Ignatie.

La r`ndul s[u, Sf`ntul Policarp al Smirnei #l purta pe Hristos @n sufletul s[u, tr[ia o via\[ duhovniceasc[

150 “L[sa\i-m[ s[ fiu m`ncare fiarelor, prin care am putin\a s[ ajung la Dumnezeu. Grù al lui Dumnezeu sunt ]i m[ macin[ din\ii fiarelor, pentu ca s[ fiu aflat pìne curat[ a lui Hristos” – Sf`ntul Ignatie, C[tre Romani, IV, 1, PG 5, col. 685, PSB 1, p. 175; Arhidiac. Prof. Dr. Constantin Voicu, Hristos…, Op. cit., p. 15, 20-22. 151 Arhidiac. Prof. Dr. C-tin Voicu, Hristos…, Op. cit., p. 33-37.

64

intens[ ]i voia s[ se uneasc[ cu Domnul. Impresionante sunt cuvintele rostite de el @n clipa martiriului, c`nd zice: “De 86 de ani slujesc lui Hristos ]i nici un r[u nu mi-a f[cut. Cum a] putea dar s[ blestem pe #mp[ratul meu, care m-a m`ntuit?“152.

Origen pledeaz[ pentru un cre]tinism duhovnicesc, l[untric, conform concep\iei Sf`ntului Apostol Pavel, care distinge categoric @ntre formalismul legii mozaice ]i duhul @nv[\[turii lui Hristos, urm[rind transfigurarea omului l[untric, duhovnicesc. Esen\a cre]tinismului cere unitatea de g`ndire ]i de ac\iune a credinciosului, av`nd model pe Hristos. De aceea, Hristos trebuie s[ devin[ ”interior duhului persoanei credincioase”. Idealul evanghelic este sfin\irea f[pturii omene]ti. Demonstr`nd unitatea celor dou[ firi @n Hristos, Origen demonstreaz[ c[ firea omeneasc[ poate asimila harul dumnezeiesc. #ntre om ]i Dumnezeu sunt suprimate barierele ontologice. Lucr[rile lui Dumnezeu pot fi @nsu]ite duhovnice]te ]i transformate @n energii personale. #ntruparea este un dar ]i o binefacere a lui Dumnezeu pentru omenire. Hristos nu a @ndumnezeit firea omeneasc[ doar pentru Sine, ci a @ndumnezeit-o, f[c`nd posibil[ @ndumnezeirea oric[rui om, care vrea s[-]i @nsu]easc[ harul divin, dup[ preceptele lui Iisus153.

Hristos este “lumina apostolilor, iar apostolii sunt @ntr-adev[r lumina lumii”. Precum soarele ]i luna ne lumineaz[ trupurile, tot astfel Hristos ]i Biserica Sa ne lumineaz[ min\ile, dac[ “orbirea min\ii” noastre nu va opri lumina Sa154. Domnul lupt[ @mpotriva puterilor r[ului ]i le

152 Martiriul Sf`ntului Policarp, cap. IX, 3, PSB 11, p. 30. 153 Pr. Prof. Nicolae C. Buzescu, Hristologia lui Origen, @n ST, an XXXVI, nr. 3-4/1984, p. 163, 177, 178. 154 Origen, Omilia I la Facere, PG 12, col. 151, traducere @n vol.: Origen, Omilii, comentarii ]i adnot[ri la Genez[, introducere, traducere ]i note

65

alung[ din inimile noastre, ca s[ nu mai @mp[r[\easc[ p[catul. El ne cheam[ la m`ntuire ]i ne adun[ @n Biserica p[m`nteasc[155.

T`lcuind tipologic unele persoane ]i evenimente din Vechiul Testament, Origen vede @n acestea prefigur[ri ale lui Hristos. A]a de pild[, Noe prefigureaz[ pe Hristos: “Noe al nostru care este cu adev[rat singurul drept ]i singur des[v`r]it, Domnul Hristos”156. }i Isaac este tip al lui Hristos, c`nd este oferit spre ardere de tot. Dar ]i berbecul este la fel157. Impresionant[ este jertfa patriarhului Avraam, care ascult[ porunca lui Dumnezeu ]i urc[ pe munte ca s[ @l jertfeasc[ pe unicul s[u fiu, pe Isaac. Credin\a lui Avraam este nezdruncinat[. “Isaac @]i poart[ singur lemnele pentru arderea de tot. El pre@nchipuie pe Hristos, Care }i-a dus singur Crucea. Isaac se face pe sine ]i jertf[ ]i preot”158. Din citirea acestei pericope, orice cre]tin c`]tig[ statornicie ]i

Adrian Muraru, Polirom 2006 (prescurtat trad.), p. 135, 137. Desigur, “nu to\i cei ce v[d, sunt lumina\i de Hristos @n mod egal, ci fiecare @n parte este luminat, @n m[sura @n care este @n stare s[ primeasc[ puterea luminii”. 155 Idem, Omilia XIII la Iosua, PG 12, col. 889, PSB 6, p. 264; Idem, Omilia VII la Luca, PG 13, col. 1819, PSB 7, p. 90. 156 “Noe cel duhovnicesc, Hristos, a]eaz[ @n arca Sa, @n care elibereaz[ spe\a omeneasc[ de moarte, adic[ @n Biserica Sa, acest num[r al iert[rii” (Idem, Omilia II la Facere, PG 12, col. 171, trad., p. 179, 189). 157 Idem, Omilia XIV la Facere, PG 12, col. 236, Trad., p. 403. Mielul jertfit @n Vechiul Testament este tip al lui Hristos (Idem, Omilia XXIII la Numeri, PG 12, col. 752, PSB 6, p. 204; Idem, Omilia XXIV la Numeri, PG 12, col. 756, PSB 6, p. 210). “Domnul Iisus Hristos se nume]te Miel… pentru c[ a binevoit, @n bun[tatea Sa raportat[ la oameni, prin @mp[carea cu Dumnezeu, s[ ia @n rela\ia cu oamenii rolul mielului, victim[ f[r[ pat[ ]i f[r[ vin[, prin care se crede c[ se lini]te]te m`nia lui Dumnezeu @mpotriva oamenilor” (Idem, Omilia XXIV la Numeri, PG 12, col. 757, PSB 6, p. 211). 158 Idem, Omilia VIII la Facere, PG 12, col. 206, 207, trad., p. 301, 303.

66

t[rie a sufletului. }i dac[ nu ni se cere nou[ s[ ne jertfim propriul fiu, @n schimb @nv[\[m s[ fim consecven\i @n g`nd ]i @n voin\[, statornici @n credin\[159.

Sf`ntul Vasile cel Mare ne @ndeamn[ s[ primim credin\a cea dreapt[, @n dumnezeirea lui Iisus Hristos, f[r[ a avea @ndoieli. Vorbe]te despre @ngroparea Domnului de c[tre Iosif din Arimateea, despre roadele Jertfei M`ntuitorului, jertf[ de isp[]ire pentru noi to\i. C[ci pentru @ntregul neam omenesc, El ]i-a v[rsat preacinstitul S`nge. De aici necesitatea imit[rii lui Hristos de c[tre fiecare cre]tin160.

“La plinirea vremii”, spune Sf`ntul P[rinte, Fiul lui Dumnezeu s-a ar[tat @n trup, s-a n[scut din femeie, sub lege, tocmai ca s[ @i r[scumpere pe cei de sub lege, pentru ca neamul cel omenesc s[ dob`ndeasc[ @nfierea. Prin actul #ntrup[rii ]i a Jertfei Sale, omul s-a eliberat de sub st[p`nirea diavolului, a p[catului ]i a mor\ii, reintr`nd @n comuniune cu Dumnezeu, iar firea uman[ bolnav[ a fost restabilit[ la starea cea dint`i161. Prin lucrarea M`ntuitorului, 159 Origen zice: “Pentru tine au fost scrise a]adar acestea, fiindc[ ]i tu ai crezut @n Dumnezeu! Dac[ nu vei @mplini faptele credin\ei, dac[ nu vei asculta toate preceptele, chiar ]i pe cele mai grele…, dac[ vei ar[ta c[ preferi mam[, sau tat[, sau pe fii @naintea lui Dumnezeu, atunci nu vei fi cunoscut c[ te temi de Dumnezeu” (Idem, Omilia VIII la Facere, PG 12, col. 208, Trad., p. 305). Avraam a fost tem[tor de Dumnezeu. A oferit lui Dumnezeu pe fiul s[u muritor, f[r[ ca el s[ moar[, iar Dumnezeu L-a dat mor\ii pentru oameni pe Fiul S[u Cel nemuritor. C[ci Dumnezeu Tat[l nu L-a cru\at pe propriul Fiu pentru noi. 160 Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia IX la Psalmi, PG 29, col. 408, PSB 17, p. 294; Idem, Omilia XI la Psalmi, PG 29, col. 441, PSB 17, p. 314; Pr. Dr. L. B[j[u, Predica @n slujirea…, Op. cit., p. 168 ]i urm. 161 Idem, Epistola 261, PG 32, col. 968, 969; Idem, Despre Sf`ntul Duh, 15, 35, PG 32, col. 128; Pr. Conf. C-tin Corni\escu, #nv[\[tura despre m`ntuire a Sf`ntului Vasile cel Mare, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980, p. 99, 100.

67

firea uman[ este a]ezat[ la dreapta dumnezeirii, @n starea primordial[. M`ntuirea este @n acela]i timp opera @ntregii Sfintei Treimi, este un dar f[cut tuturor oamenilor de Sf`nta Treime, dar pe care oamenii sunt chema\i s[-l primeasc[. Prima condi\ie pe care oamenii trebuie s[ o @ndeplineasc[ este cea a credin\ei lor, urmat[ de necesitatea botezului ]i de via\a tr[it[ potrivit @nv[\[turilor lui Hristos, mai ales cea a iubirii. De fapt, Sf`ntul P[rinte nu concepe s[ vorbim despre des[v`r]irea spiritual[ a cre]tinilor dec`t @n comuniune cu Hristos162.

Sf`ntul Grigorie Teologul arat[ consecin\ele pozitive ale #ntrup[rii pentru m`ntuirea neamului omenesc. Fiul lui Dumnezeu se face Fiu al omului, se face p[rta] al firii create, ia trup ]i suflet omenesc. Aceast[ cobor`re a lui Dumnezeu la starea omului aduce cu ea posibilitatea urc[rii omului la starea lui Dumnezeu. C[ci lu`nd firea noastr[, Cuv`ntul @mp[rt[]e]te omului Dumnezeirea Lui ]i omul poate s[ devin[ asemenea lui Dumnezeu. Smerindu-se ca Dumnezeu, @nal\[ la Sine, @n trupul S[u, @ntreaga umanitate la starea lui Dumnezeu. C[ci El s-a f[cut om pentru om163.

#n Persoana Cuv`ntului lui Dumnezeu @ntrupat se reface a]adar comuniunea omului cu Dumnezeu. Firea omeneasc[ a lui Hristos se @ndumnezeie]te, iar firea dumnezeiasc[ este cea care @ndumnezeie]te. Una se @nal\[, iar cealalt[ se smere]te. Omul vechi se @nnoie]te, @n adev[ratul sens la cuv`ntului. Nu este o simpl[ restaurare moral[, ci este o rechemare, o readucere la starea de la @nceput. Cuv`ntul @]i face al S[u ceea ce era al nostru.

162 Pr. Conf. C-tin Corni\escu, #nv[\[tura despre m`ntuire…, Op. cit., p. 101-103. 163 Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntul XXXIX, 13, PG 36, col. 348; Magistrand Vasile Bria, Hristologia Sf`ntului Grigorie de Nazianz, @n rev. Ortodoxia, an XII, nr. 2/1960, p. 208.

68

Omoar[ legea p[catului ]i m`ntuie @ntregul neam omenesc. Dezleag[ @n Sine pedeapsa primit[ de protop[rin\i pentru neascultare. #ndumnezeie]te firea noastr[ prin smerenia Sa164.

Hristos “a luat ceea ce este mai r[u, ca s[ ne d[ruiasc[ ceea ce este mai bun. A devenit s[rac, pentru ca noi s[ ne @mbog[\im prin s[r[cia Lui... A cobor`t, pentru ca s[ ne @n[l\[m. A r[bdat ispite, pentru ca noi s[ @nvingem… A murit, pentru ca s[ ne m`ntuiasc[“165.

Urm`nd pe Dumnezeu, @nva\[ Sf`ntul Grigorie al Nissei, nu renun\[m la propria personalitate, ci este un act de @n\elepciune a noastr[. Imit`nd pe Hristos, cre]tinul se integreaz[ @n Hristos, tr[ie]te @n Hristos, @mpreun[ - lucreaz[ cu Acesta prin @mplinirea poruncilor166.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur afirm[ at`t unitatea de persoan[ a M`ntuitorului, c`t ]i dualitatea firilor, omeneasc[ ]i dumnezeiasc[. #ntrep[trunderea firilor ]i comunicarea @nsu]irilor se realizeaz[ f[r[ amestecare ]i f[r[ schimbare167. Fiul lui Dumnezeu #ntrupat este Dumnezeu adev[rat ]i om adev[rat, este Domnul ]i M`ntuitorul lumii.

Cuv`nt[ri frumoase ]i bogate @n con\inut teologic roste]te Marele Ierarh despre modul @ntrup[rii Fiului lui

164 Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntul IV teologic, 6, PG 36, col. 109; Magistrand Vasile Bria, Hristologia…, Op. cit., p. 210, 211. 165 Idem, Cuv`nt la Sfintele Pa]ti, trad. de Daniil Stoenescu, @n rev. Altarul Banatului, an VI (XLV), nr. 7-9/1995, p. 129. 166 V. R[duc[, Antropologia Sf`ntului Grigorie de Nyssa, Bucure]ti 1996, p. 340, 341. 167 “Dup[ cum cu privire la na]terea de sus este necucernic s[ presupui mam[, tot a]a este hulitor s[ presupui tat[ cu privire la na]terea de jos” (Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Cuv`nt la Na]terea M`ntuitorului, PG 56, col. 387, 388; Magistrand C-tin Corni\escu, Idei dogmatice @n Cuv`nt[rile Sf`ntului Ioan Hrisostom la Praznicele #mp[r[te]ti, @n rev. ST, seria a II-a, an XVII, nr. 7-8/1965, p. 443).

69

Dumnezeu. “Cel ce este, spune el, se face ceea ce nu era. Este Dumnezeu ]i se face om, f[r[ s[ @nceteze a fi Dumnezeu. Nu s-a f[cut om, @ndep[rt`ndu-se de Dumnezeu ]i iar[]i nici nu s-a f[cut din om Dumnezeu @ncetul cu @ncetul, ci Cuv`nt fiind, datorit[ nep[timirii Sale, s-a f[cut trup”168.

#nv[\[tura Sf`ntului P[rinte este @nv[\[tura cre]tin[ autentic[, expus[ @n cuv`nt[ri mai simple ]i mai u]or de receptat de masele de credincio]i. Hristologia hrisostomic[ coboar[ p`n[ la nivelul de @n\elegere al credinciosului simplu, fiind folositoare ascult[torilor. Nu merge p`n[ la subtilit[\ile dogmatice ale unirii ipostatice, fiind practic[, evit`nd specula\iile doctrinare, pornind din sufletul acestui mare p[stor. Accentueaz[ realitatea celor dou[ firi ale Cuv`ntului #ntrupat. Expresiile @ntrebuin\ate sunt populare, evit`nd disputele teologice. Din acest punct de vedere, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur se deosebe]te mult de Sf`ntul Grigorie Teologul. Unitatea Logosului cu trupul nostru omenesc r[m`ne mai presus de puterea omeneasc[ de a cerceta. Se prezint[ deofiin\imea Fiului cu Tat[l, realitatea trupului Domnului, asem[narea trupului S[u cu al nostru, lipsa de p[cat, suferin\ele Domnului169.

#n ce prive]te roadele Jertfei M`ntuitorului, aceasta este @n\eleas[ ca fiind manifestarea cea mai @nalt[ a d[ruirii Sale pentru oameni, prin care El @i ridic[, @i @mpac[ cu Dumnezeu. Jertfa de pe Cruce aduce o nou[ ordine a existen\ei, une]te pe Hristos Cel r[stignit ]i @nviat cu credincio]ii, @ntr-un contact nemijlocit, care face ca via\a Domnului s[ se reverse @n fiin\a oamenilor, s[ o @nnoiasc[,

168 Ibidem, PG 56, col. 385-394. 169 Pr. Ioan L. B[j[u, Predica…, Op. cit., p. 207, 210, 211.

70

transfigur`nd-o170. Hristos a murit ]i a @nviat pentru @ndreptarea noastr[. A r[mas nemuritor, fiindc[ moartea Sa a fost moartea mor\ii, moartea p[catului171.

#ntruparea Cuv`ntului, @nva\[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, ne elibereaz[ din robia p[catelor ]i aduce m`ntuirea neamului omenesc. Iisus Hristos ne smulge din moartea p[catului, red`ndu-ne vie\ii. Firea omeneasc[, prin #ntrupare, se face p[rta][ m`ntuirii ]i @ndumnezeirii172.

M`ntuirea la care suntem chema\i nu face deosebire @ntre oameni, dup[ condi\ia social[, fiind un dar universal. Cere @ns[ lucr[toare libertatea de voin\[ din partea omului. Harul, dat tuturor, poate fi primit, sau nu. Harul face @nceputul m`ntuirii, dar nu ne sile]te cu nimic s[-l accept[m. Cu toat[ mul\imea p[catelor noastre, nu suntem lipsi\i de n[dejde, cu condi\ia s[ vrem s[ ne @ndrept[m173.

170 #nvierea a adus “mii de bun[t[\i” (Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Cuv`nt la Sfintele Pa]ti, trad. @n vol. Cuv`nt[ri la Praznicele #mp[r[te]ti, p. 214). Magistrand Timotei Sevici, Probleme de @nv[\[tur[ ]i via\[ cre]tin[ @n Comentariul Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la Scrisoarea paulin[ c[tre Filipeni, @n rev. ST, nr. 7-8/1960, p. 507; Arhim. Chesarie Georgescu, Iconomia dumnezeiasc[ ]i bisericeasc[, @n rev. ST, seria a II-a, an XXXII, nr. 3-6/1980, p. 349. 171 Pe larg, @n Omiliile hrisostomice la Romani – Pr. Prof. Ioan G. Coman, Raportul dintre justificare ]i dragoste @n Omiliile Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la Epistola c[tre Romani, @n rev. Ortodoxia, an XVIII, nr. 2/1966, p. 202. 172 Sau, cum spune Marele Ierarh, “Fiul lui Dumnezeu s-a f[cut Fiul Omului, pentru ca fiii oamenilor s[ devin[ fiii lui Dumnezeu” (Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XI la Ioan, PG 59, col. 79). 173 Idem, Omilia I la Rusalii, PG 50, col. 463. Multe sunt locurile din cuv`nt[rile hrisostomice @n care se subliniaz[ c[ harul nu anuleaz[ libertatea noastr[. Harul colaboreaz[ cu voin\a omului (Pr. Prof. Ioan G. Coman, Raportul dintre…, Op. cit., p. 207-209).

71

Sf`nta Cruce, semnul m`ntuirii noastre. Origen, t`lcuind tipologic Vechiul Testament, descoper[ pre@nchipuiri ale crucii. A]a de pild[, toiagul prin care Egiptul este supus ]i faraonul @nvins, este Crucea lui Hristos. Iar Moise, ridic`ndu-]i m`inile @n form[ de cruce, pre@nchipuie ]i el acest semn m`ntuitor174.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, la r`ndul s[u, ne @ndeamn[ adeseori s[ ne facem semnul Sfintei Cruci, dar nu la @nt`mplare, ci cu con]tiin\a deplin[ ]i treaz[, zic`nd: “C`nd @\i faci semnul crucii, g`nde]te-te atunci la tot ce s-a petrecut pe cruce, ]i stinge m`nia ]i toate celelalte patimi…, f[-\i liber sufletul… Nu trebuie s[ facem semnul sfintei cruci a]a, de m`ntuial[, ci… cu mult[ credin\[”. Sf`ntul P[rinte vorbe]te adeseori despre roadele minunate pe care Sf`nta Cruce le-a adus @n via\a oamenilor. Crucea este “simbolul sf`nt al m`ntuirii noastre” ]i “capul bun[t[\ilor”. Ea trebuie purtat[ de c[tre cre]tini @ntocmai ca o cunun[, c[ci printr-@nsa se s[v`r]esc toate cele folositoare nou[, ca un semn al biruin\ei. Crucea trebuie s[ fie al[turi de noi pretutindeni, ]i oric`nd. “Crucea este semnul m`ntuirii noastre, al libert[\ii noastre ob]te]ti”175. Mai @nainte de Hristos, crucea era semn al celor condamna\i, dar acum ea a devenit un lucru de mare cinste176. 174 Origen, Omilia IV la Ie]ire, PG 12, col. 321, trad. @n vol.: Origen, Omilii ]i adnot[ri la Exod, introducere, traducere ]i note Adrian Muraru, Editura Polirom, Ia]i 2006 (prescurtat trad.), p. 143; Idem, Omilia XI la Ie]ire, PG 12, col. 377, Trad., p. 322. 175 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia LIV la Matei, PG 58, col. 537, 538, PSB 23, p. 628, 629. 176 “Crucea ne-a ajuns pricin[ a mii de bun[t[\i, crucea ne-a eliberat de r[t[cire…, crucea ne-a @mp[cat cu Dumnezeu” (Idem, Omilia I la Cruce ]i la t`lhar, PG 49, col. 399, trad. @n vol. Cuv`nt[ri la Praznicele #mp[r[te]ti, p. 121; Idem, Omilia a II-a la Cruce ]i t`lhar, trad. @n acela]i vol., p. 140, PG 49, col. 407).

72

Cinstirea Maicii Domnului. #naintea Sf`ntului Chiril al Alexandriei, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a dezvoltat tema mariologiei. Arhiepiscopul Constantinopolului nu nume]te pe Sf`nta Maria nici N[sc[toare de Dumnezeu, dar desigur nici N[sc[toare de om. Vorbe]te despre pururea fecioria ei, ce este o dovad[ @n plus a ob`r]iei divine a M`ntuitorului. Din opera hrisostomic[ rezult[ ideea de Theotokos, dar pentru motive de pruden\[ ]i pentru a nu intra @n controverse cu colegii din Antiohia, nu folose]te expresia aceasta177.

Sf`ntul Grigorie Teologul vorbe]te @ns[ despre “N[sc[toarea de Dumnezeu”. #i arat[ acesteia o deosebit[ afec\iune. #nva\[ c[, dac[ cineva nu accept[ c[ Sf`nta Maria este N[sc[toare de Dumnezeu, acela este desp[r\it de Dumnezeu. Sunt comb[tu\i ]i acei eretici care spuneau c[ Hristos a trecut prin Fecioara Maria ca printr-un canal, f[r[ a se fi format @ntr-@nsa178. 177 Idem, Cuv`nt la Na]terea Domnului, PG 57, col. 389-390; Magistrand C-tin Corni\escu, Idei dogmatice @n Cuv`nt[rile Sf`ntului Ioan Hrisostom, @n rev. ST, seria a II-a, an XVII, nr. 7-8/1965, p. 444. 178 Sf`ntul Grigorie Teologul, Scrisoarea 101, PG 37, col. 177.

73

VII. Rolul soteriologic al Bisericii #ntreaga via\[ cre]tin[ se desf[]oar[ @n Biseric[. De

aceea, Sfin\ii P[rin\i ]i scriitorii biserice]ti au acordat o aten\ie deosebit[ eclesiologiei ]i rolului Bisericii pentru m`ntuirea noastr[, chiar dac[, cu excep\ia Sf`ntului Ciprian al Cartaginei, ei nu au scris lucr[ri cu specific aparte eclesiologic. Cele mai multe dintre @nv[\[turile lor pot fi @ns[ u]or desprinse din omiliile rostite de ace]tia ]i din bogata lor oper[ epistolar[.

A]a de pild[, Sf`ntul Ignatie al Antiohiei @i @ndeamn[ pe credincio]i s[ r[m`n[ @n s`nul Bisericii, al[turi de episcopii lor, @n jurul altarului unic, ferindu-se de orice form[ de dezbinare179.

Arca lui Noe, spune Origen, prefigureaz[ Biserica, @n care to\i se m`ntuiesc. }i “fiica faraonului poate fi considerat[ Biserica… Ea este cea care iese din casa tat[lui ]i vine la apele (botezului)”180. Se insist[ asupra aspectelor practice, legate mai ales de disciplina bisericeasc[. El atrage aten\ia celor care cu greu vin la Biseric[ ]i asta doar @n zilele de s[rb[toare: “Oare nu se @ntristeaz[ (Biserica) ]i nu geme c`nd voi nu v[ aduna\i ca s[ asculta\i cuv`ntul lui Dumnezeu, c`nd veni\i cu greu la Biseric[, doar @n zilele de s[rb[toare ]i aceasta nu at`t din dorin\a cuv`ntului, c`t de

179 Arhidiac. Prof. Dr. C-tin Voicu, Unitatea Bisericii la Sfin\ii P[rin\i, @n rev. MO, nr. 1/1984, p. 59; Pr. Prof. N. Dumitra]cu, Eclesiologia la P[rin\ii Apostolici, @n Revista Teologic[, an III (75), nr. 1/1993, p. 47. 180 Origen, Omilia II la Ie]ire, PG 12, col. 309, Trad., p. 101.

74

dragul pompei ]i al c`]tig[rii, @ntr-un anumit fel, a iert[rii publice?”181.

Sf`ntul Ciprian al Cartaginei a insistat asupra importan\ei misiunii ]i unit[\ii Bisericii. Persecu\iile, ereziile ]i schismele amenin\au s[ sf`]ie Biserica. Pentru a preveni aceasta, ierarhul cartaginez a luptat organizat ]i continuu pentru unitate. Lupta aceasta s-a realizat prin operele sale: “Despre unitatea Bisericii sobornice]ti” ]i “Despre cei c[zu\i”, dar ]i prin numeroasele scrisori.

Pentru Sf`ntul P[rinte, Biserica este una singur[, fiind @ntemeiat[ de Unul N[scut, Fiul lui Dumnezeu @ntrupat, Domnul nostru Iisus Hristos. Cel care nu respect[ unitatea Bisericii, nu \ine credin\a Bisericii ]i nici nu se afl[ @n Biseric[. Unitatea aceasta este asem[nat[ cu cea a soarelui, care are disc, lumin[ ]i c[ldur[, sau cu un copac, care are r[d[cini, trunchi ]i coroan[. Biserica are un singur cap. Ea ne na]te, ne hr[ne]te cu laptele ei, ne @nsufle\e]te cu duhul ei. Unitatea Bisericii este precum c[ma]a necusut[ de m`n[ a lui Hristos. Schismele sunt uneltiri ale diavolului. Unitatea Bisericii @nseamn[ unitatea episcopatului. Formul[rile ierarhului cartaginez sunt clare ]i au fost primite @ntocmai de cre]tin[tate: @n afara Bisericii nu exist[ m`ntuire ]i nu poate avea pe Dumnezeu de tat[ acela care nu are Biserica de mam[182.

181 Idem, Omilia X la Facere, PG 12, col. 215, Trad., p. 331; Idem, Omilia IX la Levitic, PG 12, col. 515, Trad., p. 371. }i: ”A]a cum v[d c[ sunt unii dintre voi, care vin la biseric[ doar @n zilele de s[rb[toare… Se preocup[ de @ndeletnicirile ]i g`ndurile din inima lor, pe care le poart[ cu ei” (Idem, Omilia XI la Facere, PG 12, col. 224, Trad., p. 363). 182 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Personalitatea…, Op. cit., p. 285; Pr. Prof. Alexandru Stan, Lucrarea Sf`ntului Ciprian de Cartagina “Despre unitatea Bisericii” ]i importan\a ei misionar[ actual[, @n rev. ST, seria a II-a, an XXXIV, nr. 5-6/1982, p. 327 ]i urm.

75

Vorbind despre rolul Bisericii @n m`ntuirea oamenilor, Sf`ntul Vasile cel Mare ni se adreseaz[ nu din exteriorul ei, ci din interior, ca unul ce a fost conduc[tor de frunte, dar ]i fiu al acestei maice iubitoare. #nv[\[tura sa este str`ns legat[ de centrul vie\ii biserice]ti, de cult, de Sf`nta Liturghie, pe care a s[v`r]it-o Marele Ierarh, Liturghie care @i poart[ numele. Totodat[, @nv[\[tura aceasta are o baz[ biblic[ pe m[sura cunoa]terii Sfintei Scripturi de acest mare exeget al ei. Nu @n ultimul r`nd, subliniem c[ @n centrul preocup[rilor sale st[ omul, Biserica fiind ]i o colectivitate de credincio]i, dar ]i locul unde ei @]i g[sesc alinarea ]i vindecarea suferin\elor suflete]ti, unde @]i afl[ m`ntuirea. De aceea, trebuie s[ dezvolt[m tema @nv[\[turii Sf`ntului Vasile cel Mare despre Biseric[, maic[ a noastr[ ]i mijloc de aflare a m`ntuirii tuturor. Importan\a @nv[\[turii sale despre Biseric[ ]i rolul ei este cu at`t mai mare cu c`t aceasta este chiar @nv[\[tura Bisericii noastre ortodoxe, pe care Marele Ierarh capadocian a formulat-o ]i a ap[rat-o fa\[ de r[t[cirile eretice183.

Biserica @i adun[ pe to\i oamenii, chem`ndu-i la speran\a unic[ a m`ntuirii. #ntr-@nsa afl[m ]i buni ]i r[i. To\i pot fi @n comuniune de rug[ciune, @mpreun[ cu sfin\ii din cer, care se roag[ pentru noi ]i noi to\i ne rug[m pentru cei adormi\i din neamurile noastre. Iar timpul cel mai potrivit este cel al Sfintei Liturghii, @n care se simte “unitatea dintre Biserica noastr[ lupt[toare ]i cea biruitoare”184.

183 Prof. Nicolae Chi\escu, Aspecte ale eclesiologiei la Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. ST, seria a II-a, an XIV, nr. 7-8/1962, p. 401; Pr. Prof. Nicolae C. Buzescu, Aspectul pnevmatic al eclesiologiei ortodoxe ]i importan\a Tradi\iei la Sf`ntul Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia, an XXXI, nr. 1/1979, p. 90 ]i urm. 184 Sf`ntul Vasile cel Mare, Epistola 176, PG 32, col. 653.

76

Dintre atributele Bisericii, Sf`ntul Vasile cel Mare insist[ cel mai mult asupra unit[\ii ei ]i asupra necesit[\ii ap[r[rii acestei unit[\i. Este o viziune ampl[ eclesial[, to\i form`nd “Trupul lui Hristos @n unitatea Duhului”. Cel mai bine se vede aceast[ preocupare pentru p[strarea unit[\ii Bisericii @n epistolele Sf`ntului P[rinte. Din Biserica triumf[toare fac parte to\i drep\ii, sfin\ii, Maica Domnului185.

Ap[rarea unit[\ii Bisericii. Marele Ierarh al Cezareei Capadociei, toat[ via\a sa, s-a str[duit s[ p[streze lini]tea @n Biserica lui Hristos, tulburat[ de ne@n\elegerile diverse, iscate de ispitele diavolului. Dovad[ st[ @ntreaga sa activitate, dovad[ st[ ]i felul cum a ]tiut s[ p[streze nealterat[ ]i credin\a ]i s[ fac[, atunci c`nd a fost nevoie, sacrificii personale. Nu a fost singur. S[ ne g`ndim doar c[ @n acela]i timp cu el activau Sf`ntul Atanasie cel Mare, la Alexandria Egiptului ]i Sf`ntul Ambrozie, episcopul Milanului. Cu to\ii au luptat pentru pacea @n Biseric[, iar aceast[ lupt[ a @nceput s[ dea roade, pe la anul 378, @n vremea @mp[ratului eretic arian Valens186.

Felul cum Sf`ntul Vasile cel Mare a comb[tut ereziile187 este actual ]i pentru p[storii de suflete de ast[zi, 185 Idem, Despre Duhul Sf`nt, 26, PG 32, col. 181; Idem, La Psalmi, 48, PG 29, col. 433. 186 Arhidiacon Prof. Dr. Constantin Voicu, Unitatea Bisericii @n oikumene dup[ Sf`ntul Vasile cel Mare, @n rev. MB, an XXIX, nr. 4-6/1979, p. 275, 276, 285; Pr. Prof. Nicolae Petrescu, Sf`ntul Vasile cel Mare neobosit ap[r[tor al unit[\ii dreptei credin\e, @n rev. MB, nr. 10-12/1979, p. 648. 187 Scurt catalog al ereticilor comb[tu\i: arienii (Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia XXIV. Contra lui Arie ]i a anomeilor, PG 31, col. 600, PSB 17, p. 589; Idem, Epistola 140, PSB 12, p. 326-328; ]i studiul Pr. Prof. Nicolae Petrescu, Scrisori ale Sf`ntului Vasile cel Mare, documente ale str[daniei sale pentru p[strarea ]i ap[rarea unit[\ii dreptei credin\e, @n rev. BOR, an C, nr. 7-8/1982, p. 600 ]i urm.); eunomienii (Sf`ntul Vasile cel Mare, Epistola 234, PSB 12, p. 482, 483);

77

actual prin prisma metodelor misionar-pastorale @ntrebuin\ate, chiar dac[ specificul acelor erezii s-a schimbat. Sf`ntul P[rinte s-a dovedit a fi un continuator ]i un des[v`r]itor al @nainta]ilor s[i, @n ap[rarea credin\ei adev[rate, deopotriv[ prin cuv`nt ]i prin fapt[188.

Deopotriv[, Biserica este sf`nt[. Adun[ sub aripile ei oameni cu o via\[ sf`nt[, dar ]i p[c[to]i, chema\i la m`ntuire. Izvorul acestei sfin\enii este Sf`nta Treime. T`lcuind cuvintele: St[tut-a @mp[r[teasa de-a dreapta Ta, @mbr[cat[ @n hain[ aurit[ ]i @nfrumuse\at[ (Psalmul 44, 11), Sf`ntul Vasile cel Mare vede aici Biserica, porumbi\a des[v`r]it[ a lui Hristos. Aceasta a]eaz[ de-a dreapta Lui pe oamenii care au f[cut fapte bune, desp[r\indu-i de cei r[i189.

Cre]tinii au to\i o patrie comun[ ]i trebuie s[ se supun[ st[p`nirilor. Dar, @n viziunea Arhiepiscopului Cezareei Capadociei, Biserica ]i statul nu se pot identifica.

pnevmatomahii (tratatul Despre Sf`ntul Duh ]i Epistolele 8, 52, 113, 125, 128, 140, 159, 226, 251, 258, PSB 12); apolinari]tii (Idem, Epistola 129, PSB 12, p. 311; Idem, Epistola 131, PSB 12, p. 315); sabelienii (Idem, Epistola 210, PSB 12, p. 431; Idem, Epistola 125, PSB 12, p. 305; Idem, Omilia XXIV, PG 31, col. 600, PSB 17, p. 589); antitrinitarii monarhiani]ti (Marcel de Ancira) tropici (Idem, Epistola 69, PSB 12, p. 240; Idem, Epistola 125, PSB 12, p. 304); ereticii doche\i gnostici (Idem, Epistola 261, PSB 12, p. 538), marcioni\ii, valentinienii ]i maniheii (Idem, Omilia XI la Psalmi, PG 29, col. 449, PSB 17, p. 319). 188 Pr. Dr. Ioan L. B[j[u, Predica…, Op. cit., p. 161. Pr. Teodor Bodogae, O epistol[ dogmatic[ a Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. MA, an XXII, nr. 10-12/1978, p. 807; Idem, Str[daniile Sf`ntului Vasile cel Mare pentru unitatea Bisericii, @n rev. MB, an XIII, nr. 11-12/1963, p. 496. 189 Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia IX la Psalmi, PG 29, col. 408, PSB 17, p. 294.

78

Acestea trebuie @ns[ ca s[ colaboreze, c[ci membrii lor, credincio]ii, apar\in deopotriv[ celor dou[190.

Sf`ntul P[rinte a fost mereu preocupat ca @ntre ierarhia bisericeasc[ ]i credincio]i s[ fie cea mai str`ns[ leg[tur[. Dovad[ st[ apropierea sa de poporul de care nu s-a sim\it niciodat[ departe ]i pe care l-a ajutat din toate puterile. Dincolo de aceasta, a insistat asupra schimbului de bunuri duhovnice]ti, asupra rug[ciunii @mpreun[ a membrilor Bisericii, asupra vie\ii de comuniune191.

Vorbind despre c`ntarea bisericeasc[, ne referim @n primul r`nd la psalmi. Mai ales Sf`ntul Vasile cel Mare a dezvoltat aceast[ tem[ at`t de drag[ cre]tinilor. Psalmii arat[ atot@n\elepciunea lui Dumnezeu, Care “a unit dogmele cu pl[cerea c`ntatului”. Pe nesim\ite, prin frumuse\ea acestor minunate c`nt[ri biserice]ti, @n mintea ]i inima cre]tinului p[trunde ]i @nv[\[tura, instruind. Psalmii transform[ sufletele192.

Sf`ntul Vasile cel Mare a fost acuzat c[ a introdus c`ntarea antifonic[ la Sf`nta Liturghie. #ns[ @nc[ din 356, Sf`ntul Atanasie cel Mare, ca s[ evite tulbur[rile dintre 190 Protos drd. Irineu Pop, #nv[\[turile morale ]i sociale @n opera ]i activitatea Sf`ntului Vasile cel Mare necesare activit[\ii preo\ilor @n vremea noastr[, @n rev. ST, seria a II-a, an XXXVII, nr. 3-4/1985, p. 285. 191 Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilii la Psalmi, PG 31, col. 116; Arhim. Prof. Chesarie Georgescu, Sfin\ii Trei Ierarhi, modele de dasc[li ]i p[stori @n Biserica cre]tin[, @n rev. GB, nr. 1-2/1974, p. 48. 192 Roadele lor sunt enumerate @n prima Omilie la Psalmi: “Psalmul este lini]tea sufletelor, conduc[tor al p[cii. Potole]te tulburarea ]i v`lv[taia g`ndurilor, @nmoaie m`nia sufletului…, leag[ prietenii, une]te pe cei de departe, @mpac[ pe cei @nvr[jbi\i… Psalmul pune pe fug[ pe demoni ]i aduce pe @ngeri @ntr-ajutor… Psalmul este glas al Bisericii” (Idem, Omilia I la Psalmi, PG 29, col. 212, 213, PSB 17, p. 181, 184). }i epistolele Sf`ntului P[rinte vorbesc despre c`ntarea psalmilor, @mpreun[ cu practica rug[ciunii, @n biseric[ (Idem, Epistola 2, PSB 12, p. 119; Idem, Epistola 205, PSB 12, p. 426, 427).

79

arieni ]i dreptm[ritori, i-a pus s[ c`nte alternativ psalmii polieleului (134 ]i 135). }i Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @i @ndeamn[ pe cre]tini s[-]i @nve\e copiii s[ c`nte psalmi, g[sind acolo sfaturi folositoare pentru s[n[tatea lor moral[. Cu timpul, copilul cresc`nd astfel, se va ridica ]i spre cele mai @nalte ale credin\ei cre]tine193.

Pentru Sf`ntul Grigorie Teologul, m[rturisirea credin\ei nu este apanajul numai al clerului bisericesc, ci al fiec[rui cre]tin @n parte. Prin Sf`ntul Botez, cu to\i primim chemarea @nv[\[toreasc[. De aici, to\i trebuie s[ p[zim dogmele Bisericii. Sf`ntul P[rinte nu a pus niciodat[ binele s[u personal, @naintea binelui Bisericii. Conduc[tor al Sinodului al II-lea ecumenic, la Constantinopol (381), ca arhiepiscop @n capitala imperiului, el s-a sacrificat pentru pacea @n Biseric[ ]i pentru a curma dezbinarea @ntre sinodali, ]i-a dat demisia ]i s-a retras, zic`nd: “Alunga\i-m[ din ora], numai s[ iubi\i adev[rul ]i pacea”194.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur vede Biserica drept “trupul lui Hristos”, iar Acesta este capul Bisericii. Este un trup organic, av`nd ca membre pe fiecare credincios @n parte. De aici nevoia ca to\i s[ se afle @ntr-o armonie perfect[. Sf`ntul P[rinte leag[ @ntemeierea Bisericii de #nvierea Domnului, c[ci #nvierea este cea care ne d[ fiec[ruia dintre noi “germenul vie\ii ve]nice”. Biserica se @ntemeiaz[ pe Cruce ]i pe #nvierea Domnului, chiar dac[ istoric vorbind, prima comunitate cre]tin[ a ap[rut la

193 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia IX la Coloseni, PG 62, col. 363, trad., p. 109-111; Pr. Prof. Teodor Bodogae, T`lcul unei scrisori p[rinte]ti a Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. MB, an XXIX, nr. 4-6/1979, p. 316. 194 Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntul XXXVII, 5, PG 37, col. 401; Pr. Prof. Nicolae Borda]iu, Aspecte ale tr[irii cre]tine @n via\a ]i opera Sf`ntului Grigorie Teologul, @n rev. GB, nr. 1-2/1972, p. 60.

80

Rusalii195. Puterea Bisericii vine din puterea lui Hristos. Omul p[c[tos vine la l[ca]ul sf`nt ca la un refugiu. Acolo sufletele omene]ti se unesc “cu Persoanele Sfintei Treimi”, dob`ndind m`ntuirea196. Chiar dac[ Sf`ntul P[rinte vorbe]te despre Biseric[ drept trup al lui Hristos, el nu o desparte nici de Duhul Sf`nt, f[r[ de Care Biserica nu ar fi luat fiin\[. Mai mult, Sf`ntul Duh este prezent mereu @n Biseric[. Aceasta nu este desp[r\it[ nici de Cruce197.

Marele Ierarh dezvolt[ pe larg @n cuv`nt[rile sale leg[tura dintre Biseric[ ]i Sfintele Taine, prin care se realizeaz[ @ncorporarea oamenilor @n Hristos. Vorbe]te mai ales despre Botez ]i Sf`nta Euharistie. De asemenea, Biserica, ]coala duhovniceasc[ a moravurilor, cum o nume]te el, @i @nva\[ pe cre]tini s[ deprind[ virtutea, s[ tr[iasc[ vrednici de numele lui Hristos, s[ poarte grij[ de sufletul lor ]i de m`ntuirea semenilor. Desigur, Biserica @i adun[ nu doar pe cei buni, ci ]i pe cei p[c[to]i, tocmai pentru a-i m`ntui198.

Membrii Bisericii. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur insist[ asupra demnit[\ii pe care preo\ia o are ]i asupra condi\iilor pe care cel ce urmeaz[ s[ fie hirotonit trebuie s[ le @ndeplineasc[, mai ales asupra aspectelor morale. “P[rintele ob]tesc”, a]a cum este numit preotul, are o demnitate pe

195 Pr. Drd. Ilie Moldovan, Aspectul hristologic ]i pnevmatologic al Bisericii dup[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. ST, seria a II-a, an XX, nr. 9-10/1968, p. 706, 711. 196 Drd. Mihai Enache, #nv[\[tura despre Biseric[ dup[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Ortodoxia, an XXVI, nr. 1/1974, p. 129. 197 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Cuv`ntul II la Rusalii, PG 50, col. 458; Idem, Cuv`nt despre Cruce, 2, PG 49, col. 390-397; Idem, Omilia II la II Timotei, PG 62, col. 607. 198 Idem, Omilia XXIV la I Corinteni, PG 61, col. 200; Idem, Cuv`ntul I la Botezul Domnului, PG 49, col. 204; Drd. Mihai Enache, #nv[\[tura despre Biseric[…, Op. cit., p. 130.

81

m[sur[. Con]tient de slujirea sa, Arhiepiscopul Constantinopolului s-a @ngrijit de cei pe care i-a primit de la Dumnezeu spre p[storire, tr[ind la @n[l\imea chem[rii sale199. Insist[ ]i asupra grijii pe care trebuie s[ o manifeste preotul, pentru fiecare membru al Bisericii, f[r[ a-i dispre\ui pe unii, f[r[ a-i neglija pe al\ii. Preo\ii nu lucreaz[ cu puterea de la ei, ci de la Hristos, de la Care au primit-o prin hirotonie. De aceea, nu este loc de egoism @n ceea ce fac, ci de iubire de oameni. #ntre membrii Bisericii nu conteaz[ diferen\ele sociale200.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur insist[ cel mai mult asupra unit[\ii Bisericii, cunosc`nd implica\iile directe pe care p[strarea acestei unit[\i le are @n via\a cre]tinilor. Unitatea Bisericii vine din faptul c[ unul este capul Bisericii, Domnul nostru Iisus Hristos. Prin #ntrupare, Fiul lui Dumnezeu “a luat trupul Bisericii”201.

Unitatea bisericii se realizeaz[ @n Sf`nta Euharistie, aceast[ Tain[ prin excelen\[ a ei, prin care Biserica devine una cu Hristos. Totu]i, vorbind despre unitate, nu se @n\elege nicidecum anularea individualului, a ceea ce este 199 Idem, Omilia IV la I Timotei, PG 62, col. 525; Idem, Omilia VI la I Timotei, PG 62, col. 529; Idem, Omilia I la Tit, PG 62, col. 663; Pr. Magistrand Mircea Ni]coveanu, Aspecte din via\a cre]tin[ @n Comentariul Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la Epistolele pastorale, @n rev. GB, an XXIII, nr. 7-8/1964, p. 674. 200 Sau, cum spune Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur: “De ai fi sclav sau liber, aceasta nici nu te avantajeaz[, nici nu te mic]oreaz[“ (Idem, Omilia III la Matei, PG 57, col. 34, PSB 23, p. 40; Idem, Omilia VII la II Timotei, PG 62, col. 637; Drd. Ierom. Modest Zamfir, Eclesiologia paulin[ reflectat[ @n Comentariul Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la Epistola c[tre Efeseni, @n rev. Ortodoxia, an XXXIV, nr. 4/1982, p. 500). 201 Multe sunt locurile hrisostomice @n care aceast[ idee este dezvoltat[. Iat[ c`teva: Idem, Omilia III la Efeseni, PG 62, col. 26; Idem, Omilia XII la Coloseni, PG 62, col. 338; Idem, Omilia XXX la I Corinteni, PG 61, col. 250; Drd. Ierom. Modest Zamfir, Eclesiologia…, Op. cit., p. 495.

82

propriu fiec[rui membru al corpului bisericesc. Ca un ne@ntrecut p[stor de suflete ]i conduc[tor al Bisericii, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur s-a str[duit s[ @nving[ dezbin[rile, tulbur[rile ereticilor din vremea sa. A ]tiut s[ dep[]easc[ nu doar obstacolele dogmatice, legate de @nv[\[tura gre]it[ a celor necredincio]i, ci ]i greut[\ile aduse de organizarea statului roman, favoriz`nd grup[rile eretice, @n detrimentul Bisericii dretpm[ritoare202.

Felul cum a @nv[\at Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur nu este unul organizat, sub forma unor tratate, sau a unor lucr[ri de spiritualitate, elaborate @n lini]tea m[n[stirii. El nu a avut r[gazul acesta ]i poate nici nu ]i-a propus. #nv[\[turile sale sunt practice, rostite cel mai adesea @n cadrul omiliilor, @n cultul divin, izvor`nd din dorin\a predicatorului de a contribui la m`ntuirea celor care @l ascultau ]i cu convingerea c[, primind sfaturile sale duhovnice]ti ]i @nv[\[turile predate, vor putea mai u]or s[ r[spund[ pericolului pe care ereticii timpului @l aduceau lini]tii Bisericii ]i fiec[ruia dintre membrii acesteia.

Sf`ntul P[rinte extinde ideea de unitate ]i de pace @n Biseric[ dincolo de cadrul restr`ns al comunit[\ilor cre]tine, chiar ]i al celor care erau organizate sub forma unor provincii importante, cum era cea av`nd capitala la Antiohia. Pentru el, unitatea aceasta, armonia dintre membrii Bisericii trece dincolo de distan\ele geografice, cu convingerea c[ Domnul este Cel ce @i une]te pe to\i cre]tinii. De aceea, @nainte de a ar[ta primejdiile pe care ereticii le aduc pentru stricarea unit[\ii cre]tine, @i @nt[re]te

202 Arhidiac. Prof. Dr. Constantin Voicu, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ]i unitatea Bisericii, @n rev. MB, an XXX, nr. 1-3/1982, p. 76 ]i urm; Prof. Teodor M. Popescu, Epoca Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Ortodoxia, an IX, nr. 4/1957, p. 538 ]i urm.

83

pe p[stori\ii s[i ca ei s[ r[m`n[ statornici @n Biseric[ ]i ata]a\i ei203.

Ideea fundamental[ a unit[\ii Bisericii ]i a membrilor ei este aceea a bazei liturgice-euharistice. La aceast[ unitate pe care o aduc Sfintele Taine, se adaug[ unitatea pe care o aduce @ntre cre]tini iubirea, dup[ modelul iubirii Sfintei Treimi. Iubirea aceasta unificatoare se motiveaz[ ]i prin unitatea @ntregului nostru neam omensc. S[ ad[ug[m ca factor unificator credin\a comun[ m[rturisit[ de membrii Bisericii ]i lupta pentru p[strarea acestei credin\e curat[ de r[t[cirile eretice. Toate acestea creaz[ o imagine de ansamblu asupra felului cum Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a @n\eles unitatea cre]tinilor @n Biserica lui Hristos ]i a motivelor care l-au @ndemnat la lupta sa neostenit[ pentru p[strarea unit[\ii cre]tine. Actualitatea ideilor hrisostomice este la fel de evident[ ]i pentru cre]tinii @nceputului acestui mileniu204.

Participarea credincio]ilor la via\a liturgic[ a Bisericii. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur cheam[ pe cre]tini s[ mearg[ la l[ca]ul sf`nt, c[ci @n Biseric[ @]i pot afla lini]tea sufleteasc[, de care ei au at`ta nevoie. Acolo, @n Biseric[ afl[m @nv[\[turile bune, acolo se g[se]te speran\a m`ntuirii. Ea este precum o ancor[ pentru corabia sufletului. }i a]a cum ancora \ine legat vasul, tot a]a Biserica @i une]te pe credincio]i @n rug[ciune, @n ascultarea @nv[\[turii adev[rate ]i c`nt`nd laude Domnului. Celor care credeau c[ nu pot veni la Biseric[, fiindc[ nu au \inut post, le reaminte]te c[ vrednicia lor nu depinde @n primul r`nd de alimentele consumate, ci de p[cate, c[ci “p[catul este o mare ru]ine”.

203 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXXII la Matei, PG 57, col. 384; Idem, Omilia I la I Corinteni, PG 61, col. 15. 204 Drd. Mihai Enache, #nv[\[tura despre Biseric[…, Op. cit., p. 132-137; Pr. Dr. Ioan L. B[j[u, Predica @n slujirea…, Op. cit., p. 200-202.

84

Marele Ierarh @i cheam[ la Biseric[ ]i pe cei care preferau s[ participe la tot felul de convorbiri nefolositoare, @n pia\a ora]ului, @n loc s[ asculte predica205.

Celor care veneau zilnic la Biseric[, ascult`nd slujba, postind chiar, le cere s[ mearg[ mai departe, ar[t`nd mai mult[ grij[ fa\[ de sufletele lor. Biserica este cea care ofer[ tuturor “masa duhovniceasc[“ ]i participarea cre]tinilor la aceasta s[ fie activ[, pentru a da roade. Fiindc[ nu este suficient s[ spunem c`\iva psalmi ]i s[ rostim la @nt`mplare rug[ciunile, ci s[ sporim duhovnice]te la aceast[ ]coal[ a evlaviei206.

}i @n vremea Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, ca ]i @n zilele noastre, l[ca]urile sfinte erau pline la s[rb[tori, dar @n zilele urm[toare, se goleau de credincio]i. De aceea, el @i @ndeamn[ pe ace]tia s[ frecventeze zilnic Biserica. C`t despre cei care plecau din timpul slujbei, pe ei @i mustr[207. Unii dintre cei care veneau @n Biseric[ se caracterizau prin “nep[sare”, vorbind @n timpul slujbei ]i al predicii. Se auzeau discu\ii despre comer\, erau vorbi\i de r[u du]manii, r`deau, ba chiar ]i aplaudau, aveau g`nduri lume]ti, sau

205 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia X la Statui, PG 49, col. 83, trad., p. 117; Idem, Omilia XII la Statui, PG 49, col. 128, trad., p. 122. Sunt mustra\i cre]tinii care, de]i stau la mic[ dep[rtare de l[ca]ul sf`nt, “nici o uli\[“, cum spune Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, prefer[ s[ mearg[ la teatru, sau la hipodrom, @n loc s[ vin[ la Hristos (Idem, Omilia VII la Matei, PG 57, col. 79, PSB 23, p. 97). 206 Idem, Omilia XI la Facere, PG 53, col. 93, 94, PSB 21, p. 131, 132; Idem, Omilia XXXII la Facere, PG 53, col. 293, PSB 21, p. 408; Idem, Omilia XI la Matei, PG 57, col. 200, PSB 23, p. 142; Idem, Omilia XXXII la Matei, PG 57, col. 386, PSB 23, p. 403. 207 Idem, Cuv`nt la Botezul Domnului, PG 49, col. 363, trad. @n vol. Cuv`nt[ri la Praznicele #mp[r[te]ti, p. 41; Ibidem, PG 49, col. 368, trad., p. 57; Idem, Despre poc[in\[, IX, PG 49, col. 345, trad., p. 98; Idem, Omilia XXXII la Matei, PG 57, col. 386, PSB 23, p. 403.

85

chiar @ncercau s[ fure pe al\ii. Fa\[ de to\i ace]tia Marele Ierarh ia atitudine, ca unul ce manifesta neostenit[ grij[ fa\[ de s[n[tatea lor sufleteasc[208. #n fine, sunt aten\iona\i ]i cei care r`deau @n timpul slujbelor, @n l[ca]ul sf`nt. R`sul nu este ceva r[u @n sine, dar c`nd omul r`de f[r[ m[sur[ ]i f[r[ timp, atunci devine r[u209.

208 Idem, Omilia XXXII la Matei, PG 57, col. 385, PSB 23, p. 403; Idem, Omilia XIX la Matei, PG 57, col. 285, 286, PSB 23, p. 259, 260; Idem, Omilia XXXVI la I Corinteni, PG 61, col. 313, 314, trad., p. 511, 513; Idem, Despre necunoa]terea lui Dumnezeu, PG 48, col. 735, trad., p. 100, 101. 209 Idem, Omilia XV la Evrei, PG 63, col. 122, trad., p. 215, 216.

86

VIII. Lucrarea sfin\itoare a Sfintelor Taine @n via\a cre]tinilor a)Botezul, poarta de intrare @n cre]tinism Sfin\ii P[ri\i subliniaz[ cu to\ii importan\a momentului botezului pentru opera de m`ntuire. Hristos este centrul intim al @ntregii naturi omene]ti, este noul Adam. Tot ceea ce face El, se r[sfr`nge asupra @ntregii omenit[\i, din toate timpurile. Ne cuprinde @n Sine, prin umanitatea Lui. Hristos nu se boteaz[ pentru El, ci pentru noi. Din iubirea dumnezeiasc[ fa\[ de neamul omenesc, ia povara p[catelor noastre. Ne @mpac[ cu Dumnezeu – Tat[l, ne sloboze]te din @ntuneric. Botezul S[u este o anticipare ]i un @nceput al sp[l[rii vinei noastre. Botezul Domnului face capabil[ umanitatea noastr[ s[ primeasc[ plenitudinea harurilor, prin #nvierea Lui din mor\i210.

Biserica @]i @ndepline]te lucrarea sa m`ntuitoare prin Sfintele Taine. P[rin\ii Apostolici leag[ lucrarea Tainelor de #ntruparea, patima ]i #nvierea Domnului. Sfintele Taine, @ncep`nd cu cea a Botezului, sunt momente prin care cre]tinul se @nal\[ duhovnice]te. Botezul este poarta prin care se intr[ @n cre]tinism. Biserica se @ntemeiaz[ pe apa Botezului, la fel cum turnul despre care vorbe]te P[storul lui Herma se zide]te pe ap[211.

Didahia vorbe]te mai ales despre cele dou[ Sfinte Taine: Botezul ]i Euharistia. Cere botezarea @n numele 210 Magistrand Dumitru Radu, Semnifica\ia soteriologic[ a Botezului Domnului, @n rev. Ortodoxia, an VII, nr. 4/1955, p. 530, 531. 211 Magistrand }tefan Alexe, Eclesiologia P[rin\ilor Apostolici, @n rev. ST, seria a II-a, an VII, nr. 5-6/1955, p. 378.

87

Tat[lui ]i al Fiului ]i al Sf`ntului Duh, @n ap[ vie, curg[toare. Cere post de la primitorul, dar ]i de la s[v`r]itorul Sfintei Taine212.

Pentru Origen, botezul a fost prefigurat de ie]irea evreilor din Egipt, de trecerea lor prin Marea Ro]ie213.

#n prima sa Catehez[ mistagogic[, Sf`ntul Chiril al Ierusalimului descrie ]i explic[ neofi\ilor actele premerg[toare botezului, cu lep[d[rile, a]a apropiate de cele de ast[zi, rostite cu fa\a spre apus, @n pridvorul baptisteriului. Urma @ntoarcerea lor spre r[s[rit ]i rostirea Crezului214. Se cerea catehumenilor schimbarea total[ a felului lor p[g`n de via\[, o schimbare interioar[, c[ci Dumnezeu cunoa]te sufletul fiec[ruia dintre noi. Nimeni nu va intra @n @mp[r[\ia lui Dumnezeu, oric`t de virtuos ar fi, oric`te fapte bune ar lucra, “dac[ nu va primi prin ap[ pecetea”215.

Botezul este pre\ de r[scump[rare pentru cei robi\i, iertare a p[catelor, moarte p[catului, pecete sf`nt[, vehicul c[tre cer. Cur[\irea adus[ de botez se refer[ deopotriv[ la trupul, ca ]i la sufletul primitorului216. Taina Botezului are la Sf`ntul Chiril al Ierusalimului mai multe denumiri217. Este

212 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. I, p. 102. 213 PSB 6, p. 49, introducere. 214 Drd. Mihai Hau, Tainele de ini\iere dup[ Catehezele mistagogice ale Sf`ntului Chiril al Ierusalimului, @n rev. Ortodoxia, an XXXVIII, nr. 4/1986, p. 129. 215 Sf`ntul Chiril al Ierusalimului, Cateheza III, 15, trad. @n colec\ia Izvoarele Ortodoxiei, vol. I, Buc. 1942, p. 101. 216 Drd. Mihai Hau, Tainele…, Op. cit., p. 131, 132. Despre cur[\irea dubl[ a botezului, Sf`ntul Chiril al Ierusalimului spune: “Apa cur[\e]te trupul, iar Duhul pecetluie]te sufletul, ca s[ ne apropiem de Dumnezeu” (Sf`ntul Chiril al Ierusalimului, Cateheza III, trad., p. 89). 217 Numirile botezului: este “dumnezeiesc ]i de via\[ f[c[tor”; cur[\[ trupul ]i sufletul; este “moarte ]i @nviere (afundarea @n ap[ pre@nchipuie

88

numit[ baie a rena]terii, pecete a apei, sau pecete a rena]terii. Botezul este condi\ia indispensabil[ pentru m`ntuire. El lumineaz[ ]i @ndumnezeie]te sufletul, rena]te spiritual218.

Botezul condi\ioneaz[ m`ntuirea omului. “Iisus Hristos nu s-a botezat ca s[ ia iertare de p[cate (c[ci era f[r[ p[cat), ci ca s[ dea har dumnezeiesc ]i vrednicie celor ce se vor boteza… Dac[ cineva nu prime]te Botezul, nu se m`ntuie]te”219. Dintre virtu\ile cerute catehumenilor, credin\a are un rol aparte, cateheza a cincea vorbind pe larg despre ea. Se cere ]i poc[in\[, autorul d`nd exemple despre roadele ei din Sf`nta Scriptur[220.

Din Catehezele Sf`ntului Chiril al Ierusalimului rezult[ c[ @nv[\[tura actual[ a Bisericii noastre este @n acord deplin cu cea a Bisericii primare.

Sf`ntul Vasile cel Mare a dedicat acestei Sfinte Taine una dintre cele 24 de omilii ale sale, vorbind despre Sf`ntul Botez, care @nseamn[ @ngroparea primitorului cu Domnul ]i p[rt[]ia lui la #nviere. C`nd primitorul botezului este matur, el este chemat s[ intre @n vistieria sufletului s[u,

morm`ntul Domnului”; este “libera rena]tere a @nfierii” ]i “arvuna Sf`ntului Duh”; este “pecete tainic[“, “baie a poc[in\ei”. Sf`ntul P[rinte spune catehumenilor: “Mare lucru este Botezul care v[ st[ @nainte! Pre\ de r[scump[rare pentru cei robi\i, iertare p[catelor, moarte p[catului, rena]tere sufletului, hain[ luminat[, pecete sf`nt[, care nu se stric[, vehicul c[tre cer, desf[tarea paradisului, pricinuitor al @mp[r[\iei” (Sf`ntul Chiril al Ierusalimului, Procateheza, trad. p. 53). 218 Magistrand Viorel Chi\u, Catehezele Sf`ntului Chiril al Ierusalimului ca izvor pentru istoria cultului cre]tin, @n rev. ST, seria a II-a, an XII, nr. 3-4/1960, p. 166, 167. 219 Sf`ntul Chiril al Ierusalimului, Cateheza III, trad., p. 96, 97. 220 De aceea, spune catehumenilor: “M[rturise]te-te la vremea potrivit[ ]i prime]te @n ziua m`ntuirii vistieria cea cereasc[“ (Idem, Cateheza I, trad., p. 62).

89

sco\`nd dintr-@nsul mul\imea p[catelor. Botezul este binevenit la orice v`rst[. #nt`lnim mai multe numiri date acestei Taine. Botezul este r[scump[rare a celor robi\i, moarte pentru p[cate, iertarea gre]elilor primitorului, rena]tere a sufletului lui, hain[ luminoas[, har al @nvierii. Sunt de fapt doar c`teva dintre numeroasele roade pe care primitorul le simte, lucr`nd @n via\a sa @nnoit[ de dup[ botez. C`t despre v`rsta care este cea mai potrivit[ pentru a se boteza cineva, Sf`ntul Vasile cel Mare socote]te c[ orice moment al vie\ii este la fel de bun pentru a se c`]tiga m`ntuirea. Sunt mustra\i @ns[ cei care primeau botezul doar pe patul de moarte221.

Una dintre operele Sf`ntului Grigorie Teologul, Cuv`ntarea a XL-a, vorbe]te despre aceast[ Sf`nt[ Tain[ a Botezului. Multe sunt darurile pe care botezul le revars[ asupra primitorului, devenind r[d[cina credin\ei lui. Dintre numirile atribuite, amintim pe cele de har, luminare, baie, sau pecete. #n alte cuv`nt[ri ale sale, Sf`ntul Grigorie Teologul vorbe]te despre felurile botezului. Moise a botezat @n ap[, nor ]i mare, pre@nchipuind botezul cre]tin. Sf`ntul Ioan a botezat nu doar cu ap[, ci ]i cu poc[in\[, chiar dac[ nu ad[uga ]i Duhul. Sf`ntul P[rinte vorbe]te ]i despre botezul muceniciei, prin s`nge, superior celorlalte, sau despre botezul lacrimilor222. 221 Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia XIII, PG 31, col. 424-440, PSB 17, p. 488-497. 222 Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntul XL. Despre botez, 3, PG 36, col. 361; Idem, Cuv`ntare la Sfintele Lumini, PG 36, col. 353, 356, trad. de Pr. Gh. Tilea, @n lucrarea: Cuv`nt[ri dogmatice, Bucure]ti 2002, p. 53; Arhidiac. Prof. Dr. Constantin Voicu, Viziunea patristic[ asupra Botezului de la Hristos, @n Anuarul Academic 2001-2002, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Facultatea de Teologie Andrei }aguna, Sibiu 2002, p. 85. Sf`ntul Grigorie Teologul insist[ asupra rolului Sfintelor Taine @n via\a cre]tinului. Prin Botez, @nva\[ el, murim pentru Adam cel

90

#n ce prive]te pe Sf`ntul Grigorie al Nissei, pentru acesta “na]terea spiritual[” a omului depinde de voin\a lui, prin @nsu]irea subiectiv[ a harului m`ntuitor din Taina Botezului ]i a Euharistiei”223.

Ne-au r[mas de la Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur mai multe Cateheze baptismale, din anul 388, rostite @n Antiohia, importante prin bog[\ia @nv[\[turilor, prin frumuse\ea limbii, dar ]i prin sfaturile moralizatoare ]i prin grija de p[stor de suflete a autorului lor. Prin botez, primitorul devine osta] al lui Hristos. Condi\iile pentru primirea Tainei sunt credin\a, cunoa]terea Simbolului, m[rturisirea ortodox[ a @nv[turii despre Sf`nta Treime, faptele vrednice, lep[darea de cele lume]ti ]i renun\area la podoabe, ori ve]minte scumpe, cel pu\in @n cazul boga\ilor, atunci c`nd ei veneau la Sf`nta Biseric[224.

Sf`ntul P[rinte confirm[ existen\a, @n vremea sa, a riturilor de ini\iere, a exorcismelor, a na]ilor de botez ]i a rolului lor225, cerin\a de a posti ]i a fi cump[ta\i primitorii tainei. Nu sf[tuie]te s[ a]tepte nimeni b[tr`ne\ea, spre a se boteza, socotindu-i pe cei care procedeaz[ astfel “tr`ndavi”. Se @nt`mpla ]i fenomenul invers: c`nd nenorocirile se

vechi, spre a fi @ntrupa\i @n Adam cel nou. Prin Sf`nta Euharistie, devenim una cu Cel ce ne hr[ne]te cu Trupul ]i S`ngele S[u. Fiecare Tain[ adaug[ un plus la “bel]ugul de haruri rev[rsat” (Prof. Nicolae Chi\escu, Aspecte ale eclesiologiei la Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. ST, seria a II-a, an XIV, nr. 7-8/1962, p. 402). 223 Diac. C-tin Voicu, Probleme dogmatice @n opera Marele Cuv`nt Catehetic al Sf`ntului Grigorie de Nisa, @n rev. Ortodoxia, an XIII, nr. 2/1961, p. 224. 224 Pr. Dr. Adrian Diaconu, Catehezele baptismale ale Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. BOR, an CVIII, nr. 5-6/1990, p. 71-74. 225 Na]ii sunt @ndemna\i s[ arate grij[ fa\[ de cei pe care ei @i boteaz[ (Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Catehezele baptismale, trad. de Pr. Marcel Hanche], p. 50).

91

ab[teau, din cauze naturale, asupra Antiohiei, veneau to\i locuitorii, de team[, s[ se boteze, revenind apoi la vechile obiceiuri p[g`ne. De aceea, concluzioneaz[ despre v`rsta primirii botezului, zic`nd c[ poate fi primit “]i c`nd suntem mici de tot, ]i c`nd am crescut mari ]i c`nd suntem b[tr`ni”226. Roadele Botezului sunt descrise pe larg. El aduce moartea p[catelor, @ntov[r[]irea faptelor bune, rena]tere prin Duhul Sf`nt, @l mut[ pe om @n ceruri, @mpreun[ cu @ngerii, este “arvuna Duhului”, “doctorie” puternic[ pentru p[cate, @ndemn pe calea virtu\ilor227.

b)Taina Mirungerii Mirungerea este cea de a doua Sf`nt[ Tain[ pe care

o explic[ Sf`ntul Chiril al Ierusalimului celor de cur`nd boteza\i, @n cea de a treia catehez[ mistagogic[ a sa. Ea se administreaz[ dup[ ie]irea din “colimvitra sfintelor ape” ale botezului. Mirungerea este pecetea Duhului Sf`nt. Prin faptul c[ mirungerea se administreaz[ imediat dup[ primirea botezului, avem un argument istoric vechi ]i incontestabil privind practica Bisericii primare, diferit[ de cea actual[ a bisericii romano-catolice. Mirul cu care este uns cel proasp[t botezat nu este “simplu mir”. Dup[ invocarea Duhului Sf`nt asupra lui, el devine un dar al lui Hristos ]i al Sf`ntului Duh, lucr`nd prin prezen\a dumnezeirii. Se descrie felul practic cum se realizeaz[ ungerea cu Sf`ntul Mir: pe frunte, la urechi, la n[ri ]i la

226 Idem, Omilia XL la Facere, PG 53, col. 374, PSB 22, p. 77; Idem, Omilia XIII la Evrei, PG 63, col. 108, 109, trad., p. 193, 196; Pr. Gheorghe Busuioc, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Apostol al dragostei, @n rev. MB, an XIX, nr. 1-3/1969, p. 26, 27. 227 Idem, Omilia Xl la Facere, PG 53, col. 374, PSB 22, p. 77, 78; Idem, Omilia XI la Romani, PG 60, col. 490, trad., p. 167 ]i urm.; Idem, Omilia III la II Corinteni, PG 61, col. 418, trad., p. 57; Idem, Omilia VI la Coloseni, PG 62, col. 342, trad., p. 74.

92

piept, la m`ini ]i la picioare. Se explic[ semnifica\ia fiec[rei ungeri, cu am[nunte aproape unice @n toat[ literatura cre]tin[ a acelor vremuri. Prin mirungere, unirea cre]tinului cu Hristos, @nceput[ prin botez, se realizeaz[ deplin. De aceea, Sf`ntul P[rinte nume]te aceast[ Tain[ ca Taina plin[t[\ii sau perfec\iunii ad[ugat[ la harul @nfierii sau @mp[rt[]irii Duhului Sf`nt228.

c)Sf`nta Euharistie, expresie a dragostei lui Hristos pentru oameni ]i culme a sfin\irii cre]tinilor Aceast[ Sf`nt[ Tain[ une]te pe cre]tini cu Hristos ]i @i sfin\e]te. Didahia ]i Sf`ntul Ignatie al Antiohiei @ndeamn[ st[ruitor pe cre]tini, subliniind valoarea Euharistiei @n via\a religioas[ a cre]tinilor. #mp[rt[]ania se da credincio]ilor @ntr-o adunare. Se p[streaz[ @n Didahia ]i rug[ciunile care se rosteau @nainte ]i dup[ s[v`r]irea Euharistiei. Este sugestiv[ mai ales rug[ciunea de dup[ @mp[rt[]ire229. Aceast[ Sf`nt[ Tain[ este leg[tura unificatoare, @n[l\[toare ]i d[t[toare de via\[ a cre]tinilor. Ea cere preg[tire, poc[in\[230. Este ]i doctoria care ne vindec[ ]i ne @nt[re]te sufletele231.

#nt`lnim la Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful informa\ii valoroase despre modul cum se s[v`r]ea Sf`nta

228 Magistrand Viorel Chi\u, Catehezele…, Op. cit., p. 168, 169. 229 Magistrand }tefan Alexe, Eclesiologia…, Op. cit., p. 378, 379. 230 Didahia zice: “Adun`ndu-v[ @n Duminica Domnului, fr`nge\i p`inea ]i v[ @mp[rt[]i\i, m[rturisindu-v[ p[catele mai @nainte, ca s[ fie curat[ jertfa voastr[“ (Didahia, cap. XIV, PSB 1, p. 31). Foarte frumoas[ este rug[ciunea de dup[ primirea Sfintei Euharistii, redat[ de Didahia: “Mul\umim |ie, P[rinte Sfinte, pentru numele T[u cel Sf`nt, pe care l-ai s[l[]luit @n inimile noastre ]i pentru cuno]tin\a ]i credin\a ]i nemurirea pe care ni le-ai f[cut cunoscute prin Iisus Fiul T[u. Slav[ |ie @n veci!”(Didahia, cap. X, PSB 1, p. 29-30). 231 Magistrand }tefan Alexe, Via\a cre]tin[ dup[ b[rba\ii apostolici, @n rev. ST, seria a II-a, an VII, nr. 3-4/1955, p. 229, 230.

93

Liturghie @n vremea sa. Sunt dou[ r`nduieli ale ritualului euharistic: cel al liturghiei de la botezul neofi\ilor (cap. 65 din prima Apologie) ]i cel de la liturghia duminical[ obi]nuit[ (cap. 67). Se subliniaz[ esen\a divin[ a Sfintei Liturghii232.

Origen insist[ asupra aspectelor practice, legate de @mp[rt[]irea cre]tinilor, zic`nd: “C`nd lua\i Trupul Domnului, s[-l p[zi\i cu toat[ grija ]i venera\ia, ca s[ nu cad[ din el vreo p[rticic[, s[ nu dispar[ ceva din darul sfin\it. C[ci v[ crede\i vinova\i… dac[ ceva cade de acolo printr-o neglijen\[“233.

Sf`ntul Ciprian al Cartaginei, referitor la Taina Sfintei Euharistii, vrea s[ @ndrepte erorile unor cre]tini de atunci, numi\i hidroparasta\i. El le reaminte]te acestora c[ @n Sf`nta Euharistie, vinul este S`ngele lui Hristos, iar apa este poporul dreptm[ritor. Amestecul dintre vin ]i ap[ @n potir simbolizeaz[ unirea credincio]ilor cu Hristos. Nu se ofer[ doar ap[, sau doar vin. Dac[ ar fi doar vin, @n potir, atunci S`ngele lui Hristos ar exista f[r[ noi. Dac[ ar fi numai ap[, atunci poporul ar exista f[r[ Hristos. Taina Euharistiei este deplin[ doar prin amestecarea celor dou[ elemente. #n Trupul cel euharistic, boabele de gr`u reprezint[ poporul dreptcredincios. A]adar, Euharistia este temei ]i @ndemn pentru unitatea Bisericii234.

Sf`ntul Chiril al Ierusalimului consacr[ acestei Sfinte Taine cea de a patra Catehez[ mistagogic[. El explic[ neofi\ilor c[ p`inea ]i vinul euharistic se prefac @n

232 Pr. Magistrand Simeon Stoica, Liturghia cre]tin[ din secolul II, descris[ de Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful, @n raport cu Liturghia ortodox[ de ast[zi, @n rev. Ortodoxia, nr. 1/1960, an XII, nr. 78-79. 233 Origen, Omilia XIII la Ie]ire, PG 12, col. 391, Trad., p. 365. 234 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Personalitatea Sf. Ciprian…,, Op. cit., p. 290.

94

mod real @n Trupul ]i S`ngele Domnului nostru Iisus Hristos. Se arat[ ]i roadele binecuv`ntate ale @mp[rt[]irii cre]tinilor, plec`nd de la textul din I Corinteni XI, 23-25. Prefacerea are loc @n timpul rostirii epiclezei, @n cadrul Sfintei Liturghii. Despre aceasta vorbe]te @n Cateheza a cincea mistagogic[. #n timpul rostirii rug[ciunilor, spune Sf`ntul P[rinte, #l rug[m pe iubitorul de oameni Dumnezeu s[ trimit[ Duhul S[u Cel Sf`nt peste cele puse @nainte, pref[c`ndu-le @n Trupul ]i S`ngele S[u. Realismul euharistic este subliniat cu claritate. #n ceea ce prive]te r`nduiala Sfintei Liturghii, se red[ schema Liturghiei credinicio]ilor, cu explicarea ei simbolico-dogmatic[235.

Convins de realitatea prefacerii euharistice, Sf`ntul Chiril al Ierusalimului @ndeamn[ st[ruitor pe cei de cur`nd boteza\i s[ se apropie cu vrednicie de Sf`nta #mp[rt[]anie, zic`nd: “Apropiindu-te deci…, sfin\indu-\i ochii prin privirea la Sf`ntul Trup, @mp[rt[]e]te-te, av`nd b[gare de seam[… Mul\ume]te Domnului, Care te-a @nvrednicit de taine at`t de mari. |ine aceste @nv[\[turi curate… Nu v[ l[sa\i goi prin necur[\ia p[catelor de aceste sfinte ]i spirituale taine”. C`t despre folosul pe care @l dob`nde]te cre]tinul ce se @mp[rt[]e]te, "aceast[ pìne… se r[sp`nde]te @n toat[ fiin\a, spre folosul trupului ]i a sufletului"236. Pìnea cereasc[ ]i paharul m`ntuirii sfin\esc sufletul ]i trupul. Ele nu sunt pìne ]i vin obi]nuite, ci Trupul ]i S`ngele lui Hristos. Aceste Cateheze sunt o adev[rat[ chemare duhovniceasc[,

235 Magistrand Viorel Chi\u, Catehezele Sf`ntului Chiril…, Op. cit., p. 169, 170. 236 Sf`ntul Chiril al Ierusalimului, Cateheza V mistagogic[, trad. de Ioan Popescu Albota, Bucure]ti 1908, Univ. din Bucure]ti, Facultatea de Teologie, p. 44, 45; Drd. Mihai Hau, Tainele…, Op. cit., p. 136.

95

ar[t`nd ascult[torilor lor pe ce drum trebuie ei s[ mearg[, @n lumina cre]tinismului237.

De la Sf`ntul Vasile cel Mare ne-a r[mas Sf`nta Liturghie ce @i poart[ numele. Ceea ce @i apar\ine acestuia ne@ndoielnic sunt rug[ciunile citite @n tain[ de preot pentru sfin\irea Darurilor ]i cele urm[toare. Anaforaua sa @ntrece pe cea a Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, fiind mai @ntins[, mai bogat[ ]i cu idei teologice profunde. Liturghia Sf`ntului Vasile cel Mare, prin rug[ciunile ei, @ndeamn[ pe cre]tini s[ lucreze pentru des[v`r]irea lor. Fiecare gest, c`ntare, imn, sau rug[ciune, @n chip intuitiv, scoate @n eviden\[ un adev[r de credin\[. Prin Sf`nta Jertf[, omul se @mpac[ cu Dumnezeu238.

237 Sf`ntul Chiril al Ierusalimului spune despre realismul prefacerii euharistice: “#ntr-un timp, Hristos a pref[cut @n Cana Galileii apa @n vin, care este foarte apropiat cu s`ngele (Ioan II), ]i s[ nu fie demn de crezut c`nd a pref[cut apa @n s`nge? Chemat la nunta fireasc[ (@n Cana), a f[cut acest minunat lucru ]i s[ nu credem c[ El a d[ruit cu at`t mai mult din c[mara nuntal[ Trupul ]i S`ngele spre m`ncare? De aceea, s[ le lu[m cu credin\[ ca Trupul ]i S`ngele lui Iisus Hristos. C[ci sub form[ de p`ine \i se d[ Trupul ]i sub form[ de vin \i se d[ S`ngele. Ca lu`nd Trupul lui Hristos, s[ te faci un trup ]i s`nge cu D`nsul. #n felul acesta ne facem ]i purt[tori de Hristos… S[ nu crezi deci p`inea ]i vinul de lucruri simple, c[ci ele sunt, dup[ cum #nsu]i Domnul ne @ncredin\eaz[, Trupul ]i S`ngele lui Iisus Hristos… S[ nu iei lucrurile dup[ gust” (Idem, Cateheza IV mistagogic[, trad., p. 37, 38). Drd. Al. M. Ioni\[, Taina Sfintei Euharistii la Sf`ntul Chiril al Ierusalimului, @n rev. GB, an XXXVIII, nr. 7-8/1979, p. 805, 806. 238 Pr. Prof. Ene Brani]te, Sf`ntul Vasile cel Mare @n cultul cre]tin, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980, p. 241-246; Pr. Dr. Mircea Ni]coveanu, Teologia Sf`ntului Vasile cel Mare @n rug[ciunile euharistice, @n rev. ST, seria a II-a, an XIX, nr. 5-6/1967, p. 300 ]i urm.; Pr. Drd. Sandi Mehedin\u, Importan\a catehetic[ a Liturghiei Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. ST, seria a II-a, an XXXV, nr. 1-2/1983, p. 46-49.

96

Mai mult dec`t ceilal\i autori patristici, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur vede aceast[ Sf`nt[ Tain[ ca fiind o culme a sfin\eniei credinciosului, prin care el devine hristofor ]i pnevmatofor. #mp[rt[]ania este cea care @nmul\e]te harul @n sufletele oamenilor. Sf`ntul P[rinte nu desparte niciodat[ Sf`nta Euharistie de Sf`nta Liturghie, care are @n centrul ei momentul epiclezei239.

Sf`nta Euharistie, aceast[ “tain[ @nfrico][toare”, aduce cu ea m`ntuirea. Arat[ lucrarea proniatoare a lui Dumnezeu. Ea une]te pe credincio]i, pe cei vii ]i pe cei mor\i. Este o jertf[ adus[ pentru @ntreaga Biseric[, pentru toat[ lumea. Un exemplu care ne face s[ @n\elegem aceasta este cel al boabelor de grù, care alc[tuiesc pìnea240.

Prin Sf`nta Euharistie, cre]tinul se une]te real cu Hristos. Nu este o unire simbolic[, dup[ credin\[. S[ nu ne uit[m a]adar numai la materia (pìnea ]i vinul) ce ne stau @naintea ochilor, ci s[ ne reamintim c[ M`ntuitorul spunea: Acesta este Trupul Meu! Este trupul de la Cina cea de Tain[, Trupul cu care El a urcat la ceruri241.

Numeroase ]i bogate sunt roadele Sfintei Euharistii @n via\a cre]tinului ]i Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur insist[ asupra lor. Ea d[ omului @ndr[znire, d[ bucurie, vindecare

239 Pr. prof. Ioan G. Coman, Sfin\ii P[rin\i ca @ndrum[tori ai duhovniciei, @n rev. MB, an XVI, nr. 4-6/1966, p. 199; M.E. Herghelegiu, Aspecte ale evolu\iei epiclezei euharistice din anaforalele liturghiilor Sf`ntului Vasile cel Mare ]i a Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Ortodoxia, an XLVIII, nr. 3-4/1993, p. 55. 240 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXV la Matei, PG 57, col. 331; Idem, Omilia II la Galateni, PG 61, col. 647; Idem, Omilia XXI la Faptele Apostolilor, PG 60, col. 170; Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sensul ecumenic al Sfintei Euharistii la Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Ortodoxia, an XVII, nr. 4/1965, p. 521-524. 241 Idem, Omilia LXXXII la Matei, PG 58, col. 743, PSB 23, p. 934; Idem, Omilia III la Efeseni, PG 62, col. 27, trad., p. 29.

97

de p[cate, d[ puteri de via\[ haric[. “Doctoria” Euharistiei red[ progresiv omului frumuse\ea de odinioar[242.

Sf`ntul P[rinte insist[ asupra necesit[\ii vredniciei s[v`r]itorului tainei, a preotului. Tema este pe larg abordat[ @n tratatul s[u “Despre preo\ie”, descriind modul de via\[ evanghelic, ce se cere preotului liturghisitor, atunci c`nd el invoc[ pe Sf`ntul Duh. “Se cuvine ca sufletul preotului s[ str[luceasc[ precum o lumin[ umple lumea @ntreag[“. Cei nevrednici ]i cu sufletul p[tat de p[cate vor fi aspru pedepsi\i243.

Mai mult dec`t orice @ns[ sesiz[m grija Arhiepiscopului Constantinopolului de a ne con]tientiza despre necesitatea preg[tirii adecvate, pentru primirea acestei Sfinte Taine. Credinciosul se cuvine s[ arate r`vn[, atunci c`nd se apropie de potirul duhovnicesc, s[ aib[ con]tiin\a treaz[, s[ nu se @mp[rt[]easc[ sim\indu-se nevrednic. Preotul trebuie s[ @l opreasc[ de la Sf`nta Euharistie pe cel pe care @l ]tie a fi nevrednic. Vrea ca nimeni s[ nu fie @ndep[rtat din Biseric[, ci ca to\i s[ fie plini de team[244.

#n ce prive]te frecven\a cu care un cre]tin se poate @mp[rt[]i, tema este la fel de actual[ @n zilele noastre, ca ]i @n acele vremuri. Unii dintre cre]tini socoteau nepotrivit s[

242 Idem, Omilia I la Efeseni, PG 62, col. 13, 14; Idem, Omilia XLI la I Corinteni, PG 61, col. 361, trad., p. 589; Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sensul …, Op, cit., p. 532. 243 Pe unul dintre preo\i @l @ndeamn[, zic`nd: “Cur[\[-\i bine sufletul, preg[te]te-\i cugetul pentru primirea acestor taine” (Idem, Omilia XXIV la I Corinteni, PG 61, col. 204, trad., p. 330; Idem, Omilia LXXXII la Matei, PG 58, col. 744, PSB 23, p. 935; Idem, Despre preo\ie, IV, 4, PG 48, col. 680; Pr. Gh. Tilea, Evlavia Euharistic[ dup[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. ST, seria a II-a, an IX, nr. 9-10/ 1957, p. 634). 244 Idem, Omilia LXXXII la Matei, PG 58, col. 744-746, PSB 23, p. 936, 937.

98

se @mp[rt[]easc[ de mai multe ori pe an. Pentru al\ii era ceva care \inea mai mult de obicei, ei @mp[rt[]indu-se la s[rb[torile mari, chiar f[r[ de cur[\enie sufleteasc[. Tuturor @ns[ li se pune @n fa\[ condi\ia vredniciei, necesar[ pentru a se @mp[rt[]i. Pentru unii este prea mult ]i o dat[ pe an, pentru al\ii este prea rar ]i la fiecare s[rb[toare245.

d)Poc[in\a, treapt[ spre @nduhovnicire ]i rolul ei @n cur[\irea de p[cate. Taina Spovedaniei

P[storul lui Herma insist[ asupra rolului poc[in\ei. Une]te botezul, @n\eles drept “chemarea cea mare”, cu o singur[ poc[in\[. C[ci poc[in\a spal[ p[catele credincio]ilor, @i schimb[ l[untric, le cur[\[ deplin inimile246. Ea @nseamn[ via\[, iar lipsa ei @nseamn[ moarte. Prin poc[in\[, credinciosul poate tr[i @n Dumnezeu247.

Poc[in\a, ca purificare, este pentru Clement Alexandrinul o rena]tere sufleteasc[. Deplin[ este numai poc[in\a ]i iertarea botezului. Poc[in\a ulterioar[ nu mai are, pentru scriitorul alexandrin, aceea]i putere248.

245 Idem, Omilia XXVII la I Corinteni, PG 61, col. 223, trad., p. 373, 374; Idem, Omilia III la Efeseni, PG 62, col. 28, trad., p. 30; Idem, Omilia V la I Timotei, PG 62, col. 529, trad., p. 50; Idem, Omilia XVII la Evrei, PG 63, col. 132, trad., p. 231, 232. 246 Cur[\ia trebuie s[ se @ntind[ ]i asupra trupului cre]tinului. Citim @ndemnul: “P[streaz[ curat ]i nep[tat acest trup al t[u, pentru ca duhul care locuie]te @ntr-@nsul s[ m[rturiseasc[ pentru el” (P[storul lui Herma, Asem[narea V, 7, PSB 1, p. 246; Magistrand }tefan Alexe, Via\a cre]tin[…, Op, cit., p. 230). 247 P[storul lui Herma, Porunca IV, 31, PSB 1, p. 251; Ibidem, Pilda VII, 72, PSB 1, p. 251; Ibidem, Pilda VIII, 77, PSB 1, p. 290; Pr. Drd. Nicu Dumitra]cu, Eclesiologia la P[rin\ii Apostolici, @n Revista Teologic[, an III (75), nr. 1/1993, p. 59. 248 N. }t. Georgescu, Doctrina moral[ dup[ Clement Alexandrinul, Buc., p. 49.

99

#n omiliile sale, Origen insist[ @n mod deosebit asupra str[daniilor cre]tinului de a @nvinge propriile p[cate. Interpret`nd spiritual luptele duse de Iosua Navi, vede @n acestea un tip al luptelor duse de orice cre]tin contra diavolilor ]i a patimilor. Iosua Navi este tip al lui Hristos. Cucerirea p[m`ntului f[g[duin\ei este simbol al cuceririi sufletului nostru ]i al @mp[r[\iei cerurilor, sub conducerea lui Iisus, conduc[torul nostru. To\i du]manii lui Israel (iebuseii, canaanei\ii ]i ceilal\i), sunt de fapt tenta\iile de fiecare zi, cu care cre]tinul se confrunt[249. Fa\[ de diavolul cel potrivnic ne putem opune prin t[ria credin\ei noastre. Diavolul vrea s[ ne lege cu lan\urile patimilor, ale viciilor250, vrea s[ fim “ab[tu\i” de la Domnul, purt`nd grija veacului, a banilor, a profitului, grija propriet[\ilor, dorin\a bog[\iilor, slava veacurilor ]i cinstea lumii251.

Pentru ca un cre]tin s[ se poat[ elibera de sub influen\a p[catului, are nevoie ]i de fermitate din partea lui Dumnezeu. C[ci dac[ El ar cru\a pe un p[c[tos, fiindu-i mil[ de acesta, dac[ nu l-ar pedepsi din prea mare milostenie, atunci p[c[tosul ar fi @mpins spre s[v`r]irea altor rele. Acela]i lucru, spune Origen, se @nt`mpl[ ]i @n biserici. Tot a]a ]i medicul, dac[ nu taie ce este de t[iat ]i

249 Luarea @n st[p`nire de c[tre evrei a |[rii Sfinte simbolizeaz[ lupta @mpotriva patimilor de tot felul ]i gustarea din fericirea f[g[duit[ celor bl`nzi, celor cura\i cu inima (PSB 6, prefa\[, p. 225). 250 Origen, Omilia IX la Facere, PG 12, col. 214, Trad., p. 327. Diavolul, regele Egiptului “te face s[ ba\i forumul cu procese ]i s[-i obose]ti pe cei apropia\i cu litigii pentru o brazd[ de p[m`nt, ca s[ nu mai amintesc de… @n]el[toriile aruncate inocen\ei, de f[ptuirea celor ru]inoase” (Idem, Omilia I la Ie]ire, PG 12, col. 302, Trad., p. 77). Omul nostru l[untric @l are ca tat[ fie pe Dumnezeu, dac[ tr[ie]te dup[ Dumnezeu ]i @mpline]te poruncile Lui, fie pe diavol, dac[ se afl[ @n p[cate ]i @mpline]te vrerile aceluia (Idem, Omilia VIII la Ie]ire, PG 12, col. 359, Trad., p. 263). 251 Idem, Omilia XII la Ie]ire, PG 12, col. 383, Trad., p. 339.

100

nu cauterizeaz[ ceea ce este de cauterizat, g`ndindu-se c[ bolnavul va trebui s[ aib[ dureri dup[ astfel de opera\ie, el face boala s[ progreseze ]i s[ se agraveze. Dac[ dimpotriv[ medicul procedeaz[ cu mai mult[ @ndr[zneal[, atunci salveaz[ via\a celui bolnav252.

Inima omului poate s[ apar\in[ fie @mp[r[\iei lui Dumnezeu, fie celei a p[catului. Desigur, “p[c[to]ii tr[iesc @n @mp[r[\ia p[catului… Dac[ suntem aten\i la faptele noastre, la vorbele noastre, sau la cuget[rile noastre, vom @n\elege dac[ este @n noi @mp[r[\ia lui Dumnezeu, sau @mp[r[\ia p[catelor”253.

#n Cateheza a II-a, Sf`ntul Chiril al Ierusalimului vorbe]te despre iertarea p[catelor. Preg[te]te sufletul ca el s[ fac[ fa\[ asaltului p[catului, care poate pricinui focul ve]nic. #nv[\[tura aceasta despre poc[in\[ este de o profunzime deosebit[.

#n fa\a greut[\ilor vie\ii, oamenii nu trebuie s[ a]eze ca motiv al celor ce se abat asupra lor pe Dumnezeu, fiindc[ El nu este cauza relelor. Omilia a IX-a din seria celor 24 dezvolt[ tema, oferind Sf`ntului Vasile cel Mare

252 “O persoan[ a p[c[tuit, iar dup[ p[cat, a cerut s[ fie reprimit[ @n ob]tea credincio]ilor ]i la Sf`nta Cuminec[tur[. Dac[ este primit[ prea degrab[, ob]tea credincio]ilor va fi @ndemnat[ spre rele ]i p[catele celorlal\i vor fi mai mari. Dar dac[ judec[torul, prin chibzuin\[, nu pentru c[ nu i-ar fi mil[ de p[c[tos, sau pentru c[ ar fi neomenos, ci din purtarea de grij[, at`t pentru individ, c`t mai cu seam[ pentru ob]te, cerceteaz[ paguba care ar urma…, este lucru firesc s[-l @ndep[rteze pe p[c[tos, pentru ca s[ m`ntuiasc[ mul\imea credincio]ilor” – Idem, Omilia XII la Ieremia, PG 13, col. 385, PSB 6, p. 405. 253 Dac[ r`vne]te cineva @mp[r[\ia lui Dumnezeu, acela ]i face parte din ea, pe c`nd dac[ este @mb[tat de focul zg`rceniei, @nseamn[ c[ face parte din lumea zg`rceniei… #ntristarea, teama, iubirea, pofta, fiecare din aceste patimi @l st[p`nesc pe cel ce le r`vne]te” (Idem, Omilia XXXVI la Luca, PG 13, col. 1895, PSB 7, p. 129).

101

prilejul unei expuneri teologice. Unele p[cate ]i rele, spune el, precum nedreptatea, sau uciderea, ce p[teaz[ sufletul cre]tinului, depind de voin\a sa liber[, @ntunec`ndu-i sim\urile, @ntin`ndu-i sufletul. Foametea, seceta ]i alte “pl[gi” ab[tute asupra comunit[\ilor au @ns[ tocmai scopul de a opri cre]terea peste m[sur[ a r[ut[\ii omene]ti, r[ul nevenind de la Dumnezeu, ci de la noi. Sau, cum formuleaz[ Sf`ntul P[rinte aceast[ realitate, “r[ul nu este dec`t lipsa binelui…, este o consecin\[ a bete]ugurilor sufletului”254.

Urmarea p[catelor este stric[ciunea sufletelor, robia, sclavia fa\[ de aceste p[cate. #n cele din urm[, p[catele aduc moartea. #nt`lnim la Sf`ntul Vasile cel Mare explicate sensurile mor\ii. Exist[ moartea pentru p[cate, bun[, dar ]i moartea pe care p[catele o aduc celor p[c[to]i, consecin\a celor care nu se poc[iesc255.

#n str[daniile cre]tinilor pentru des[v`r]irea moral[, pentru c`]tigarea m`ntuirii, Ierarhul Cezareei Capadociei insist[ asupra primei trepte, cea a cur[\irii omului de p[cate, condi\ie a @n[l\[rii duhovnice]ti. Sufletul omului este ca o t[bli\[ de cear[, care poate fi utilizat[ doar dac[ a fost cur[\it[ mai @nainte, spre a @ntip[ri @nv[\[turile dumnezeie]ti. Boala p[catului, s[l[]luit[ @n suflete, trebuie a]adar dezr[d[cinat[, iar sufletul cur[\it de mocirla patimilor, ce @l

254 Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia IX, PG 31, col. 332-340, PSB 17, p. 435-444. #n vremea Sf`ntului Vasile cel Mare existau dou[ opinii: fatalismul dualist ]i gnosticismul maniheist, ce considera r[ul ca existen\[ de sine, ca principiu r[u. Fa\[ de acestea, Sf`ntul P[rinte ia atitudine – Pr. Prof. Mircea Ni]coveanul, Doctrina Sf`ntului Vasile cel Mare @n exorcismele sale, @n rev. GB, an XXXV, nr. 7-8/1976, p. 747. 255 Idem, Omilia I la Psami, PG 29, col. 228, PSB 17, p. 192; Idem, Omilia V la Psalmi, PG 29, col. 288, PSB 17, p. 225; Idem, Omilia VIII la Psalmi, PG 29, col. 385, PSB 17, p. 281, 282.

102

@ntinaser[256. Ca un p[rinte duhovnicesc, pune @n fa\a p[stori\ilor s[i remedii potrivite @mpotriva p[catelor, pentru cur[\irea lor, remedii care dovedesc cu prisosin\[ cunoa]terea de c[tre Marele Ierarh a realit[\ilor vie\ii. #nceputul lucr[rii omului se face prin primirea Botezului, @n deplin[ libertate, cu con]tiin\a limpede, risipind g`ndurile lume]ti, cur[\indu-]i mintea. C[ut`nd apropierea de cre]tinii @nainta\i @n credin\[, de b[rba\ii des[v`r]i\i, ascult`nd cuvintele lor, s[n[tatea sufleteasc[ a fiec[ruia va fi @nt[rit[, iar @ntunericul din suflete va fi @nl[turat. Rug[ciunea este ]i ea un ajutor de n[dejde, c`nd se face st[ruitor. Cre]tinul trebuie s[ se lepede de sine ]i de grijile lume]ti ]i s[ urasc[ p[catele. Dac[ vorbim despre o scar[ a virtu\ilor, precum scara lui Iacob, putem vorbi ]i despre o scar[ a remediilor @mpotriva p[catelor, @ncep`nd cu primele trepte, cu “@ndep[rtarea” de cele lume]ti257. Pentru ca omul s[ poat[ primi @ntr-@nsul harul divin, este nevoie ca el s[ se cur[\easc[ de r[utate. Cei ce cred @n Hristos, trebuie mai @nt`i s[ se poc[iasc[, spre a nu fi os`ndi\i258. 256 Idem, Omilia II la Psalmi, PG 29, col. 236, PSB 17, p. 196; Idem, Epistola II, PSB 12, p. 117 ]i urm.; Idem, Epistola XLIV, PSB 12, p. 198 ]i urm. 257 Sau, cum spune Marele Ierarh: “Este cu neputin\[ s[ @ncepi a face binele, dac[ mai @nt`i… n-ai fugit cu totul de r[u” (Idem, Omilia VIII la Psalmi, PG 29, col. 376, PSB 17, p. 276; Idem, Omilia I la Psalmi, PG 29, col. 217, PSB 17, p. 187; Idem, Regulile Mari, 6, PG 31, col. 925; Idem, T[lm[ciri ]i @ndrum[ri ale Sf`ntului Vasile cel Mare pentru cei doritori de des[v`r]ire moral[, @n rev. GB, nr. 1-2/1990, p. 55; #PS Nestor Vornicescu, Aspecte ale des[v`r]iri cre]tine @n via\a ]i opera Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia, an XXX, nr. 4/1978, p. 604 ]i urm.; Sf`ntul Vasile cel Mare, #nv[\[tura Sf`ntului Vasile cel Mare c[tre fiul duhovnicesc, trad. de I. Popa, @n rev. MO, an XXXI, nr. 1-3/1979, p. 67). 258 Idem, #nv[\[turi morale, prezentare ]i trad. de Pr. Prof. Nicolae Petrescu, @n rev. MO, nr. 1-3/1977, p. 158.

103

Sf`ntul Grigorie Teologul este un optimist moderat. #ndeamn[ ne@ncetat la lupta @mpotriva p[catelor, ca o datorie a fiec[ruia dintre noi, dar este pe deplin con]tient c[ nu putem s[ le oprim pe acestea cu totul. De aceea, s[ le @ndep[rt[m din via\a noastr[, “lep[d`nd @ntunericul”, s[ ne apropiem de lumina virtu\ii259.

Pentru Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, binele \ine de ascultare, iar r[ul de neascultare, a]a cum vedem atunci c`nd vorbim despre p[catul primilor oameni, legat de porunca ascult[rii. Un rol aparte are con]tiin\a, care ne mustr[ pentru p[catele s[v`r]ite. Mai ales la judecata de apoi, ne vom reaminti de p[catele de orice fel, care ne vor sta @naintea ochilor260.

Nefaste sunt consecin\ele p[catelor. Ele, spune Sf`ntul P[rinte, r[stoarn[ ierarhia valorilor din via\a omului. Aduc moartea sufleteasc[. Sufletul nostru e]ueaz[ @n tot felul de l[comii ]i pofte ur`cioase. Omul @]i pierde libertatea. P[catul devine ca un fel de lan\, care @l \ine legat. Via\a tr[it[ @n p[cate este, paradoxal, nefericit[, de]i este @nso\it[ de desf[t[ri. #ns[ mintea p[c[tosului se @ntunec[, iar pr[pastia poftelor rele @l @ngroap[. Finalul unei astfel de vie\i este gheena261. Cur[\irea sufletului @nseamn[ mai @nt`i

259 Sf`ntul Grigorie Teologul, Despre preo\ie, trad., p. 217, PG 35, col. 417 (Cuv`ntul II); Idem, Cuv`ntare la Sfintele Lumini, PG 36, col. 336, trad. @n vol. Opere dogmatice, p. 40. 260 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Cuv`ntul VII la Facere, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. GB, an XLIV, nr. 7-9/1985, p. 502, PG 54, col. 610; Idem, Cuv`ntul II la parabola Despre bogatul nemilostiv ]i s[racul Laz[r, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XXVIII, nr. 7-8/1976, p. 549, PG 48, col. 985. 261 Idem, Omilia XXIV la Facere, PG 53, col. 216, PSB 21, p. 299; Idem, Omilia IX la Romani, PG 60, col. 472, trad., p. 141; Idem, Omilia XIX la I Corinteni, PG 61, col. 157, 158, trad., p. 249, 250; Idem, Omilia IX la I Corinteni, PG 61, col. 80, trad., p. 120; Idem, Omilia VI la II Corinteni,

104

cur[\irea g`ndurilor noastre. Doar astfel omul poate c`]tiga @mp[r[\ia cerurilor262.

Ideal ar fi ca orice cre]tin s[ se poat[ p[zi de p[catele care @i ies @n fa\[ @n via\[. Altfel spus, ar fi bine s[ nu avem nimic comun cu p[catul. Acest lucru este @ns[ practic cu neputin\[ de realizat. De aceea, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, spirit realist fiind, ne @ndeamn[ s[ ne p[zim, @ncep`nd de la p[catele cele mai mici, pentru ca astfel s[ nu ajungem ]i la cele mai mari. C[ci “luptele sunt mai u]oare la @nceput”. Pentru c[ p[catele pot evolua, @ncep`nd de la unul aparent mic ]i ne@nsemnat. Se @nt`mpl[ cu sufletul nostru ca ]i cu o hain[ care, dac[ @ncepe @ntr-un loc s[ se rup[ ]i nu este reparat[ de @ndat[, se va distruge cu totul263.

Marele Ierarh propune diverse remedii pentru p[cate, ca de exemplu: lectura c[r\ilor folositoare, @ngrijirea orfanilor, rug[ciunea, grija pentru suflet, frica de Dumnezeu, aducerea aminte de gheen[, lucrarea faptelor bune,

PG 61, col. 439, 440, trad., p. 92-94; Idem, Omilia XI la II Corinteni, PG 61, col. 480, trad., p. 156; Idem, Omilia XXIV la Efeseni, PG 62, col. 174, 175, trad., p. 251, 252; Idem, Omilia XV la Evrei, PG 63, col. 120, trad., p. 213; Idem, Omilia XXII la Evrei, PG 63, col. 158, trad., p. 272. 262 Idem, Omilia XXVII la Facere, PG 53, col. 243, PSB 21, p. 337; Idem, Omilia LXII la Matei, PG 58, col. 601, PSB 23, p. 722, 723. Cur[\irea de p[cate se dob`nde]te cu greu. De aceea, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @ndeamn[: “Pl`nge, suspin[, d[ milostenii, cere-\i iertare de la cel pe care l-ai sup[rat, @mpac[-te cu el, cur[\e]te-\i limba, ca s[ nu m`nii mai mult pe Dumnezeu”. Desigur, calea m`ntuirii este str`mt[, atunci c`nd omul se ata]eaz[ prea mult de cele pl[cute din lume, fiindc[ este @ngreunat de dezmierd[rile vie\ii (Idem, Omilia LI la Matei, PG 58, col. 516, PSB 23, p. 595). 263 Idem, Omilia VIII la Romani, PG 60, col. 463, trad., p. 125; Idem, Omilia XII la Romani, PG 60, col. 505, trad., p. 195, 196; Idem, Omilia VIII la I Corinteni, PG 61, col. 73, 74, trad., p. 108 ]i urm.; Idem, Omilia XI la I Corinteni, PG 61, col. 93, trad., p. 142.

105

pl`ngerea p[catelor, @mplinirea poruncilor lui Dumnezeu, c`ntarea psalmilor, cur[\irea con]tiin\ei ]i altele264. Un bun remediu este ]i permanenta aducere aminte de gre]elile f[cute, care na]te poc[in\a. Totodat[, ne reamintim de mul\imea darurilor primite de la Dumnezeu265.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur insisit[ asupra importan\ei p[rerii de r[u pentru p[catele s[v`r]ite, prin care oamenii dob`ndesc iertare ]i m`ng`iere. #n aceast[ via\[, oft`nd pentru cele gre]ite, pentru p[cate, vom sc[pa de pedeapsa de apoi266. Pl`nsul nu este @n sine r[u. “De pl`ns” sunt faptele rele, p[catele. De aceea, p[rerea de r[u, c`nd este exprimat[ prin lacrimi, pentru p[cate, este binevenit[, dac[ este @nso\it[ de rug[ciuni. }i M`ntuitorul a l[crimat pentru Laz[r, fratele Mariei ]i al Martei, pentru Ierusalim ]i pentru Iuda. A pl`ns ]i Sf`ntul Apostol Pavel. Domnul ferice]te pe cei ce pl`ng, c[ci acele suspine aduc mo]tenirea @mp[r[\iei cerurilor267. Dac[ murd[ria trupurilor se spal[ cu ap[, @n baie, p[catele, p[t`nd sufletul, pot fi sp[late doar cu ajutorul lacrimilor sincere, ce pleac[ din

264 Idem, Omilia II la Matei, PG 57, col. 29, PSB 23, p. 34; Idem, Omilia XIII la Romani, PG 60, col. 520, trad., p. 219, 220; Idem, Omilia VII la II Corinteni, PG 61, col. 452, trad., p. 112, 113; Idem, Omilia XII la II Corinteni, PG 61, col. 487, trad., p. 167. 265 Idem, Omilia XLI la Matei, PG 57, col. 450, PSB 23, p. 498; Idem, Omilia XXXI la Evrei, PG 63, col. 216, trad., p. 361, 362; Idem, Omilia VII despre poc[in\[, PG 49, col. 328, trad., p. 73. 266 Lacrimile cre]tinului spal[ p[catele sale (Idem, Omilia XV la Matei, PG 57, col. 226, PSB 23, p. 177; Idem, Omilia IV la II Corinteni, PG 61, col. 426, trad., p. 72). 267 Idem, Omilia VI la Matei, PG 57, col. 68-70, PSB 23, p. 84-86; Idem, Omilia XII la Coloseni, PG 62, col. 386, trad., p. 148, 149.

106

inim[ smerit[, zdrobit[. #ns[ nu sunt suficiente doar lacrimile, ci sunt necesare ]i faptele bune, virtu\ile268.

La poc[in\[ sunt chema\i, f[r[ deosebire, to\i p[c[to]ii, care @n\eleg astfel c[ Dumnezeu este @ndelung-r[bd[tor fa\[ de ei, oferindu-le ]i lor ]ansa de a-]i c`]tiga m`ntuirea. M`ntuitorul iart[ oamenilor p[catele cu mult[ mil[, cu bl`nde\e, aceast[ iertare devenind un izvor pentru m`ntuirea lor. Dac[ Dumnezeu nu ar fi fost @ndelung-r[bd[tor cu p[c[to]ii, atunci Biserica nu l-ar fi avut de pild[ pe Sf`ntul Apostol Pavel. Marele Ierarh ne pune @n fa\[ pilde scripturistice, care ilustreaz[ rolul poc[in\ei. Ne cheam[ s[ avem n[dejde ]i s[ lucr[m pentru propria m`ntuire, renun\`nd la p[cate. Un binecunoscut exemplu este ]i cel al profetului rege David. Dup[ p[catele sale, inclusiv cel al uciderii lui Urie, el s-a poc[it ]i s-a vindecat, dup[ ce a fost mustrat de proorocul Natan. Un alt exemplu este cel al lui Rahab269.

Dumnezeu este @ndelung-r[bd[tor cu oamenii, atunci c`nd ei s[v`r]esc p[cate. Aceasta face ca oamenii s[ aib[, chiar ]i dup[ ce au gre]it, ]ansa m`ntuirii, dac[ se @ndreapt[, merg`nd pe calea vie\uirii virtuoase. Egiptul a @nsemnat, @n antichitate, idolatrie, p[cate, robie. }i totu]i, din cei de demult au r[s[rit vl[stare bune, @nc`t @n vremea Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur @n pustiul Nilului @nflorea o via\[ 268 Scriptura ne dovede]te prin exemplele ei eficien\a poc[in\ei (Idem, Omilia XLI la Matei, PG 57, col. 450, PSB 23, p. 497, 498; Idem, Omilia XIV la Filipeni, PG 62, col. 282, trad., pg 147; Idem, Omilia II despre poc[in\[, PG 49, col. 287, trad., p. 16, 17; Idem, Catehezele maritale, trad., p. 37). 269 Idem, Omilia II despre poc[in\[, PG 49, col. 286, 287, trad., p. 14-15; Idem, Omilia VII despre poc[in\[, PG 49, col. 330, 331, trad., p. 76, 77; Diac. Prof. Orest Bucevschi, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur: Omilile Despre poc[in\[, @n rev. ST, seria a II-a, an IX, nr. 9-10/1957, p. 629, 630.

107

monahal[ excep\ional[, tr[it[ @n chip evanghelic de numero]i eremi\i. Este dovada c[ Dumnezeu p[streaz[ de multe ori r[d[cina, pentru roadele pe care le va da. #n virtutea pedagogiei Sale divine, pe care noi nu o @n\elegem mereu, pe cel p[c[tos @l aduce la via\[, ar[t`ndu-i bun[tate270.

Poc[in\a d[ roade doar dac[ este lucrat[ @n timpul vie\uirii noastre, @n trup fiind. Dup[ moarte, nu ne mai este de folos, a]a cum o corabie nu mai are nevoie de c[pitan, dup[ ce ea s-a scufundat, iar un bolnav nu mai poate fi ajutat de medic, dup[ ce a murit din pricina bolii sale. De aici vin @ndemnurile permanente ale Marelui Ierarh, adresate nu numai ascult[torilor s[i, ci ]i nou[, cititorilor s[i de ast[zi, ca s[ ne str[duim ]i s[ lucr[m pentru s[n[tatea sufletului nostru, altfel spus ca s[ plec[m s[n[to]i suflete]te din aceast[ via\[, s[ ne @ntoarcem pe calea dreapt[, s[ fim @ntr-un cuv`nt mai buni, pentru a nu fi os`ndi\i, precum bogatul nemilostiv fa\[ de s[racul Laz[r271.

#n cuv`nt[rile hrisostomice despre poc[in\[, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur se str[duie]te mai @nt`i s[ previn[ apari\ia r[ului ]i a p[catului, cer`nd interven\ia pentru curmarea lui dintru @nceput. A]a de pild[, recomand[ ca metod[ mustrarea. #ndeamn[ ]i s[ nu dezn[d[jduim, c[ci “nici o arm[ nu este a]a de puternic[ @n m`na diavolului ca dezn[dejdea. De aceea, lui nu @i facem at`ta bucurie gre]ind, c`t @i facem dezn[d[jduind. De-abia c`nd p[catul a fost s[v`r]it, atunci intervine efectul curativ. Roadele poc[in\ei sunt multe ]i mari. Ea distruge r[ut[\ile din sufletul celor ce o primesc, a]a cum focul cur[\[ ogoarele 270 Idem, Omilia VII Despre poc[in\[, PG 49, col. 323-325, trad., p. 67-69. 271 Idem, Omilia LXXIV la Matei, PG 58, col. 683, PSB 23, p. 843; Idem, Omilia XLII la I Corinteni, PG 61, col. 367, trad., p. 598.

108

de spini, pentru a fi din nou arate ]i sem[nate. Poc[in\a stinge flac[ra poftele din sufletul nostru, readuc`nd sim\urile la firescul lor, @nl[tur[ tr`nd[via, tulburarea min\ii272.

Roadele poc[in\ei au fost tr[ite de p[stori\ii antiohieni ai Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, c`nd s-a produs r[scoala @n urma c[reia au fost d[r`mate statuile @mp[ratului, ora]ul risc`nd s[ fie spulberat din porunca lui. Poc[in\a locuitorilor a dat roade, iar predicatorul le-a putut vesti p[stori\ilor s[i iertarea ]i salvarea273. #n fa\a greut[\ilor ce trebuie @nvinse de cre]tinul ce se poc[ie]te, perspectiva iert[rii p[catelor devine dificil de atins. #ns[ el ne @ndeamn[ s[ ne g`ndim la r[splat[ ]i orice lucru va fi mai lesnicios.

De c`te ori ne poc[im? Ne spune at`t de limpede Marele Ierarh @ntr-una dintre omiliile sale despre poc[in\[, zic`nd: “Dac[ gre]e]ti @n fiecare zi, poc[ie]te-te @n fiecare zi”. Desigur, dac[ poc[in\a ar \ine doar de puterile omului, ea nu ar avea aceast[ for\[. #ns[ intervine @n acest proces ]i iubirea nem[rginit[ a lui Dumnezeu fa\[ de noi oamenii. Dumnezeu cere de la noi cur[\enia inimii care se poc[ie]te. Ne aduce pe calea cea bun[ @ncetul cu @ncetul, ca pe fiul

272 Idem, Omilia I despre poc[in\[, PG 49, col. 280, trad., p. 5; Idem, Despre c[in\[, II, PG 47, col. 411 ]i urm., trad. de Pr. Prof. D-tru Fecioru, E.I.B.M.B.O..R., Bucure]ti 2002, p. 88-95. Alte imagini din natur[ arat[ efectele poc[in\ei. Ea este precum un v`nt puternic, ce spulber[ praful ]i @mpr[]tie fumul, adic[ poftele, p[catele. Poc[in\a ne face albi ca z[pada, cura\i. Cel care ]i-a m[rturisit p[catele @n aceast[ via\[, @ndrept`ndu-se, nu se mai teme la judecat[, c`nd vr[jma]ul diavol, ca un p`r`], pune @n fa\[ gre]elile oamenilor (Idem, Omilia XX la Facere, PG 53, col. 171, PSB 21, p. 239; Idem, Omilia XII la Evrei, PG 63, col. 102, trad., p. 185; Idem, Despre c[in\[, I, PG 47, col. 393 ]i urm., trad. , p. 75). 273 Idem, Omilia XII la Statui, PG 49, col. 127, trad., p. 21.

109

risipitor, dac[ nu ne pierdem n[dejdea. Este un singur loc unde n[dejdea nu mai are for\[: @n iad274.

Exist[ o succesiune de trepte @n acest proces al poc[in\ei, @n urm[toarea ordine: 1)m[rturisirea p[catelor; 2)p[rerea de r[u pentru cele s[v`r]ite; 3)smerenia; 4)milostenia; 5)rug[ciunea; 6)postul. Toate trebuie s[ @l @nso\easc[ pe cre]tin, ajut`ndu-l ]i toate @l duc la cer. #nt`lnim aceste trepte at`t @n Omiliie despre poc[in\[, c`t ]i @n alte lucr[ri hrisostomice275.

}i totu]i, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, de]i recomand[ st[ruitor poc[in\a, nu socote]te m[rturisirea public[ potrivit[276. Nu numai p[catele considerate ca fiind mari trebuie m[rturisite, ci ]i cele mici. C[ci toate trebuie adunate ]i scrise ca @ntr-o carte277.

274 Idem, Omilia VIII despre poc[in\[, PG 49, col. 337, trad., p. 86; Idem, C[tre Teodor cel c[zut, trad. de Pr. Prof. D-tru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 2001, p. 332-338. 275 A]a de pild[, @n lucrarea “Despre m[rginita putere a diavolului” (II), Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur zice: “|i-am ar[tat cinci c[i de poc[in\[! Prima, os`ndirea p[catelor; a doua, iertarea semenilor no]tri; a treia, rug[ciunea; a patra, milostenia; a cincea, smerenia. Nu te tr`nd[vi! Mergi @n fiecare zi pe toate aceste c[i! C[ile sunt u]oare” – Idem, Despre m[rginita putere a diavolului, II, PG 49, col. 263, 264, trad. de Pr. Prof. D-tru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 2002, p. 38. #n alte cuv`nt[ri, ordinea este pu\in schimbat[ (Idem, Omilia IX la Evrei, PG 63, col. 80, 83, trad., p. 152-154). 276 Pr. Gheorghe Busuioc, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Apostol al dragostei, @n rev. MB, an XIX, nr. 1-3/1969, p. 29. 277 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XLI la Matei, PG 57, col. 450, PSB 23, p. 498. “P[catul m[rturisit, devine mic, nem[rturisit se face mai mare ]i mai v[t[m[tor… Nimic nu vindec[… c[derea @n p[cate, at`t de sigur, ca o amintire @ntr-una a lor, precum ]i invers, nimic nu face pe om mai tr`ndav ]i aplecat spre p[cat, ca uitarea lor” (Idem, Omilia XXXI la Evrei, PG 63, col. 216, trad., p. 361).

110

Taina Spovedaniei. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur aminte]te pe scurt despre spovedanie, detaliind mai mult dec`t to\i ceilal\i tema poc[in\ei cre]tinilor. Nu recomand[, ca form[ practic[, spovedania public[, ci pe cea individual[. Fiecare cre]tin s[ @]i m[rturiseasc[ p[catele, pentru a-i fi iertate. Desigur, nu este suficient[ simpla recunoa]tere a gre]elilor, ci hot[r`rea voin\ei omului de a r[m`ne @n bine, de a nu se mai abate de la drumul drept[\ii278.

278 Impresionante sunt cuvintele Sf`ntului P[rinte, care zice: “Ai p[c[tuit? Nu-\i pierde n[dejdea, ci intr[ (@n biseric[), purt`nd @nainte poc[in\a. Ai p[c[tuit? Spune-I lui Dumnezeu: am p[c[tuit… Spune-\i p[catul, ca s[-]i ]tergi p[catul” (Idem, Omilia XXI la Evrei, PG 63, col. 216, trad., p. 361; Idem, Despre poc[in\[, II, PG 49, col. 285, trad., p. 12, 13; Diac. Prof. Orest Bucevski, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur: Omiliile Despre poc[in\[, @n rev. ST, seria a II-a, an IX, nr. 9-10/1957, p. 626; Pr. Gh. Busuioc, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur…, Op. cit., p. 29).

111

IX. Sf`nta Scriptur[, tezaur de @nv[\[turi folositoare pentru to\i oamenii

#n Biserica primelor veacuri cre]tine, lectura Sfintei Scripturi @n cadrul cultului divin era o practic[ obi]nuit[. #n acest sens, avem m[rturia Sf`ntului Iustin Martirul ]i Filosoful, care spunea: “#n ziua care se cheam[ ziua soarelui, se face adunare @ntr-un singur loc ]i se citesc epistolele ]i faptele apostolilor, sau scrierile profe\ilor, at`t c`t permite timpul”. Fragmentele scripturistice citite nu erau fixate uniform ]i oficial, ca ast[zi. Lungimea ]i num[rul lor depindea de condi\iile concrete, de timpul pe care @l aveau, sau de alegerea proestosului279. Sf`ntul P[rinte are o concep\ie strict[ despre inspira\ie, accentu`nd mai mult factorul supranatural. Totu]i, nu va sus\ine inspira\ia verbal[280.

Origen este convins c[ p`n[ ]i ultima liter[ a Scripturii lucreaz[281 ]i nu exist[ nimic @n cartea sf`nt[ care 279 Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful, Apologia I, cap. 67, PSB 2, p. 71; Pr. Magistrand Simeon Stoica, Liturghia…, Op. cit., p. 89. 280 A]a de pild[, @n Dialogul s[u cu iudeul Trifon, vorbe]te despre profe\i ca despre “ni]te oameni ferici\i, drep\i ]i iubitori de Dumnezeu, care au vorbit @n Duhul Sf`nt ]i care au ar[tat cele viitoare” (Drd. Simion Todoran, Despre inspira\ia Sfintelor Scripturi, @n rev. ST, seria a II-a, an XXXVI, nr. 5-6/1984, p. 335). 281 “Fiecare cuv`nt al Scripturii divine este asemenea unei semin\e care, odat[ aruncat[ @n p[m`nt… se ramific[ @nmul\it… ]i cu acest cuv`nt, care tocmai ni s-a citit din C[r\ile sfinte: de]i la prima vedere se arat[ mic ]i ne@nsemnat, el se transform[ @n copac, dac[ @ncepe s[ fie @ngrijit ]i tratat cu @ndem`nare duhovniceasc[“ (Origen, Omilia I la Ie]ire, PG 12, col. 297, Trad., p. 63).

112

s[ nu dea roade, @n sufletul celor ce ]tiu s[ o foloseasc[282. El @nsu]i cuno]tea Scriptura ca pu\ini al\ii. O citeaz[ la tot pasul, de obicei din memorie283. #i @ndeamn[ pe ascult[torii s[i la lectura Scripturii, fiindc[ ea este folositoare pentru m`ntuire284. Prin mijlocirea literelor Scripturii ]i prin “rev[rsarea Duhului Sf`nt”, primim “@n\elepciunea supraomeneasc[“ ]i darurile purt[rii de grij[ a lui Dumnezeu pentru noi, primim cuvintele m`ntuitoare “s[dite” @n fiecare liter[285. Din “cuv`nt[rile profetice ]i apostolice” cunoa]tem “taina cea mare, care se @mpline]te @n Hristos ]i @n Biseric[“, afl[m cum s[ ne @ndrept[m moravurile, viciile, cum s[ ne cur[\im sufletul286. Scriptura a

282 “Dup[ cum orice plant[ care ac\ioneaz[, fie asupra s[n[t[\ii trupe]ti, fie @n alt fel, cu toate c[ nu tuturor persoanelor le este dat s[ ]tie la ce folose]te fiecare plant[, ci doar celor ce ]i-au dob`ndit cunoa]terea lor, adic[ botani]tilor, care le studiaz[… pentru ca s[ aduc[ folos celor ce au nevoie de medicamente din plante, tot a]a ]i sf`ntul este un fel de botanist duhovnicesc, care alege din scrierile sfinte fiecare iot[ ]i fiecare stihie…, c[ci @n Scripturi nimic nu este de prisos” (Idem, Filocalia, PSB 7, p. 349, 350). 283 #.P.S. Nicolae Corneanu, Origen ]i Celsus. Confruntarea cre]tinismului cu p[g`nismul, Editura Anastasia, Bucure]ti 1999, p. 31. 284 “Vino acum la Iisus, medicul ceresc, intr[ @n acest salon medical al Lui, Biserica, vezi @ntins[ acolo mul\imea bolnavilor… Fiindc[ acest Iisus, Care este medic, este ]i Cuv`ntul lui Dumnezeu, El le aduce medicamente suferinzilor Lui nu din sucuri de ierburi, ci din sacramentele cuvintelor… Medicina sufletelor este pe l`ng[ Hristos… Fiecare trebuie s[-]i ia din aceste c[r\i, care se citesc @n Biseric[, puterea potrivit[ a cuvintelor, ca pe ierburi vindec[toare” (Idem, Omilia VIII la Levitic, PG 12, col. 492, 493, Trad., p. 305). 285 Origen @ndeamn[: “Fiul meu, s[ dai aten\ie @n primul r`nd citirii Sfintelor Scripturi” (Idem, Filocalia, PSB 7, p. 332, 334, 356; Idem, Omilia I la Facere, PG 12, col. 161, Trad., p. 167; Idem, Omilia XX la Iosua, PG 12, col. 921, PSB 6, p. 282). 286 Idem, Omilia II la Facere, PG 12, col. 174, Trad., p. 197.

113

fost scris[ pentru folosul nostru, nu pentru istorisirea celor de odinioar[287.

Pentru @n\elegerea Scripturii, Origen recomand[ rug[ciunea. T`lcuirea Scripturii nu este ceva ra\ional, ci presupune credin\[ ]i cuno]tin\e intelectuale. Credin\a este cea care ajut[ ra\iunea ]i @i garanteaz[ o @n\elegere obiectiv[ ]i des[v`r]it[ a Scripturii288. Toat[ Legea Vechiului Testament, toat[ Scriptura este preg[titoare, este pedagog spre Hristos.

Origen insist[ @n a sublinia importan\a accept[rii inspira\iei Sfintei Scripturi. C[r\ile Scripturii nu sunt operele unor oameni, ci “au fost compuse din inspira\ia Sf`ntului Duh”. Scriptura @ndrum[ pa]ii oamenilor spre Dumnezeu. #n toat[ opera sa exegetic[, scriitorul alexandrin pleac[ de la ideea inspira\iei literale a Scripturii. Aceasta nu cuprinde 287 Idem, Omilia II la Ie]ire, PG 12, col. 304, Trad., p. 89. ”S[ nu te minunezi cre]tine, c`nd \i se istorise]te ceea ce s-a @nt`mplat cu poporul cel vechi. Prin taina Botezului ]i tu ai trecut cursul de ap[ al Iordanului… }i s[ nu-\i @nchipui c[ pe tine, care ascul\i acum cum \i se istorise]te ceea ce s-a @nt`mplat cu cei de demult, nu te intereseaz[, pentru c[ toate acestea se @mplinesc ]i cu tine @n chip duhovnicesc. C[ci dac[ vei p[r[si @ntunericul idolatriei ]i dac[ r`vne]ti s[ ajungi la cunoa]terea legii divine, atunci @ncepe ie]irea ta din Egipt. C`nd te-ai ata]at de mul\imile catehumenilor Bisericii ]i ai @nceput s[ ascul\i de r`nduielile Bisericii, ai str[b[tut ]i tu Marea Ro]ie… Dar c`nd vei ajunge la izvorul duhovnicesc al Botezului…, vei intra ]i tu @n |ara f[g[duin\ei… @n care, dup[ Moise, Iisus te ia cu grij[ ]i devine @ndrum[torul noului t[u drum” (Idem, Omilia IV la Iosua, PG 12, col. 843, PSB 6, p. 242). 288 “S[ avem ]i noi credin\[ deplin[, fapte des[v`r]ite ]i rug[ciuni ne@ncetate, s[ c[ut[m s[ p[trundem cuv`ntul Lui sf`nt” (Idem, Omilia XVI la Iosua, PG 12, col. 909, PSB 6, p. 272; Idem, Omilia XX la Iosua, PG 12, col. 925, PSB 6, p. 287; Haralambie Roven\a, Interpretarea Scripturii dup[ Origen, R`mnicu-V`lcea, 1929, p. 35, 36). Despre modul citirii Scripturilor, Origen spune: “Nu trebuie s[ ne pierdem cump[tul, c`nd citim Scripturile, chiar dac[ nu le @n\elegem” (Idem, Omilia XX la Iosua, PG 12, col. 924, PSB 6, p. 285).

114

@ntr-@nsa nimic de prisos. #ntre c[r\ile ei nu exist[ dezacorduri, nici neadev[ruri, nu exist[ nimic care s[ nu se fi @mplinit. Aici cre]tinii g[sesc tot ceea ce le trebuie pentru m`ntuire. Scriptura este un tot, din care nu se poate arunca nimic. Nu exist[ nepotriviri @n Scriptur[, chiar dac[ noi nu ne putem ridica la un nivel suficient de @nalt de @n\elegere289.

Mai mult dec`t cei de dinaintea lor, Sfin\ii Trei Ierarhi au cerut ca @nv[\[tura cre]tin[, descoperit[ @n Sf`nta Scriptur[, s[ fie mai @nt`i tr[it[, pentru a putea fi @n\eleas[ cu adev[rat. #n Scriptur[ g[sim cuv`ntul lui Dumnezeu, pus oamenilor la @ndem[n[290.

Sf`ntul Vasile cel Mare ne-a l[sat o bogat[ oper[ exegetic[, ar[t`nd preocuparea sa constant[ de a face ca s[ fie cunoscut ]i @n\eles cuv`ntul lui Dumnezeu de c[tre p[stori\ii s[i. Lucr[rile Arhiepiscopului Cezareei Capadociei, de t`lcuire a Sfintei Scripturi, sunt cele 9 omilii binecunoscute la Hexaimeron, cele 14 omilii la Psalmi ]i alte 10 diverse omilii, care explic[ unele texte scripturistice. #ns[ nu este exagerat s[ spunem c[ toat[ opera Sf`ntului P[rinte este un vast comentariu la Sf`nta Scriptur[291.

Marele Ierarh scoate @n eviden\[ rolul important al Sfintei Scripturi @n via\a omului, ca una ce este o adev[rat[ farmacie de ob]te, ce adun[ leacul potrivit fiec[ruia. Acolo g[sim exemple adecvate, pentru a ne @nt[ri. Cel ce vrea s[ 289 Idem, Despre Principii, IV, PG 11, col. 360; Haralambie Roven\a, Interpretarea…, Op. cit., p. 20, 21. “Scripturile care au proorocit erau inspirate de Dumnezeu” (Origen, Despre Principii, PG 11, col. 352, 356, PSB 8, p. 267, 270). 290 Pr. Dr. C-tin Corni\escu, Sfin\ii Trei Ierarhi, interpre\i ai Sfintei Scripturi, @n rev. ST, nr. 1-2/1976, p. 89-90; Asist. Sebastian }ebu, Sfin\ii Trei Ierarhi, modele de @n\elegre ]i tr[ire actual[ a cre]tinismului, @n rev. MA, nr. 1-3/1976, p. 144. 291 Pr. Prof. C-tin Corni\escu, Sf`ntul Vasile cel Mare, interpret al Sfintei Scripturi, @n rev. MO, nr. 3-4/1969, p. 308.

115

se des[v`r]easc[ pe sine, g[se]te @n Scriptur[ pilde de vie\i sfinte, adev[rate “icoane vii ]i lucr[toare”, pe care s[ le urm[m292.

Dintre c[r\i, Sf`ntul P[rinte se opre]te cu mult[ dragoste asupra Psaltirii, aceast[ “vistierie ob]teasc[ de @nv[\[turi bune”, care d[ fiec[rui om, dup[ c`t[ s`rguin\[ arat[, ceea ce i se potrive]te. Psalmii t[m[duiesc r[nile sufletelor, @ngrijesc pe cei bolnavi, @ndep[rteaz[ patimile. Psalmii aduc lini]tea sufletelor ]i potolesc valurile g`ndurilor, sl[besc m`nia ]i @nfr`neaz[ patimile293.

Sf`ntul Vasile cel Mare vorbe]te despre “Scriptura de Dumnezeu insuflat[“. Scriptura a fost scris[ “prin Sf`ntul Duh”. Inspira\ia @nseamn[ pentru el iluminare, asistare a scriitorului, ridicarea la cel mai @nalt nivel a capacit[\ilor lui, pentru a putea @n\elege ]i pentru a putea pune @n scris, transmi\`ndu-ne ]i nou[, ceea ce Dumnezeu i-a descoperit. Pentru c[ autorul este un colaborator al lui Dumnezeu, ce transpune @n limbajul omenesc pe cele revelate294.

Sf`ntul P[rinte este con]tient de necesitatea cur[\irii sufletului de patimile trupului, eliberarea de @ntunericul @n care ne arunc[ grijile vie\ii, pentru a putea @n\elege marile adev[ruri cuprinse @ntre paginile Sfintei Scripturi295. El ne @ndeamn[ s[ nu citim Scriptura numai

292 Sf`ntul Vasile cel Mare, Epistola 2, PSB 12, p. 120. 293 Idem, Omilia I la Psalmi, PG 29, col. 209, PSB 17, p. 181; Pr. Dr. Constanin Necula, Calea virtu\ii, pedagogia Psaltirii @n exegeza la Psalmi a Sfin\ilor Vasile cel Mare ]i Ambrozie al Milanului ]i a Fericitului Augustin, @n Revista Teologic[, nr. 3-4/2000, p. 182, 183. 294 Pr. Prof. Dr. Mircea Basarab, Sf`nta Scriptur[ ]i interpretarea ei @n concep\ia Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. MB, an XXIX, nr. 4-6/1979, p. 287. 295 Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia I la Hexaimeron, PG 29, col. 4; Diac. Prof. Ioan Caraza, Revela\ia divin[ @n Hexaimeronul Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia, an XXXI, nr. 1/1979, p. 119.

116

dup[ litera ei, pentru c[ altfel pierdem chiar esen\ialul. #n spatele literei st[ “duhul”, ce poate fi primit prin ridicarea la o @n\elegere duhovniceasc[. De aici grija Marelui Ierarh de a scoate @n eviden\[, dincolo de litera Scripturii, cuv`ntul cel viu, ce @l pune @n lumin[ pe Hristos. Totodat[, ne @ndeamn[ st[ruitor la lectura Sfintei Scripturi296.

T`lcuind Vechiul Testament, @l raporteaz[ permanent la Noul Testament, cu convingerea c[ Vechiul Testament nu poate fi @n\eles f[r[ Hristos. Evenimentele Vechiului Testament #l anun\[ pe Hristos. T`lcuirea aceasta este nu doar hristologic[, ci ]i bisericeasc[, fiind realizat[ @n Biseric[, @n cadrul cultului ]i rostit[, prin binecunoscutele omilii vasiliene, pentru membrii comunit[\ii biserice]ti. S[ ad[ug[m ]i permanentele str[danii ale Sf`ntului P[rinte pentru @nt[rirea credin\ei ascult[torilor s[i297.

Sf`ntul Vasile cel Mare s-a str[duit s[ evite folosirea abuziv[ a alegoriei, @ntrebuin\`nd metoda istorico-literar[, dovedind subtilitate ]i logic[. Desigur, nu voia s[ desfiin\eze alegoria ca metod[, ci doar abuzul de alegorie298. Exegeza vasilian[ este deopotriv[, c`nd are @n vedere Vechiul Testament, ]i una tipologic[299. Prin revela\ia nedeplin[ a

296 #ntr-una dintre epistolele sale, Sf`ntul Vasile cel Mare @ndeamn[ pe to\i cre]tinii “s[-]i petreac[ via\a @n meditarea cuvintelor dumnezeie]ti”, cuprinse @n Sf`nta Scriptur[ (Idem, Scrisoarea 261, PG 32, col. 968 si urm., PSB 12, pg 540). 297 Pr. Prof. Dr. Mircea Basarab, Sf`nta Scriptur[…, Op. cit., p. 296-299. 298 Despre cei care foloseau, pentru t`lcuirea Scripturii, doar interpretarea alegoric[, Sf`ntul Vasile cel Mare spune c[ pun pe seama Scripturii propriile lor idei (Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia IX la Hexaimeron, PG 29, col. 189, PSB 17, p. 171). 299 Face referire la ]arpele de aram[, tip al r[stignirii M`ntuitorului. #n tratatul Despre Sf`ntul Duh avem detaliat[ aceast[ idee. Marea Ro]ie a pre@nchipuit botezul. Ea a separat pe evrei de egipteni, a]a cum botezul separ[ pe oameni de tirania diavolului. }i jertfa lui Isaac este tip al Jertfei

117

Vechiului Testament, Dumnezeu “a f[cut s[ vedem mai @nt`i umbra corpurilor, pentru ca, obi]nuindu-ne s[ vedem soarele mai @nt`i @n ap[, s[ nu fim orbi\i la vederea luminii celei adev[rate”.

Sf`ntul Grigorie Teologul @ndeamn[ ]i el pe cre]tini la citirea Scripturilor, pe care le socote]te “de Dumnezeu insuflate”300. Totodat[, cere respectarea contextului, evitarea interpret[rii textelor rupte din context301.

Pentru Sf`ntul Chiril al Ierusalimului, @nv[\[turile Bisericii noastre sunt @ntocmai precum ramurile ce cresc din Sf`nta Scriptur[, f[r[ de care ele nici nu pot s[ existe. El @ndeamn[ pe ascult[tori ca s[ caute a afla @n toate dovada celor spuse de Scriptur[. Sf`ntul P[rinte, vorbind despre Scripturile inspirate, arat[ c[ Dumnezeu i-a @nv[\at pe oameni @n cele dou[ Testamente cele necesare pentru m`ntuirea lor302.

Importante considerente despre t`lcuirea Sfintei Scripturi descoperim studiind ]coala antiohian[. M`ntuitorului, iar cobor`rea Sa la iad are ca tip pe Iona, care a stat trei zile @n p`ntecele chitului (Idem, Despre Sf`ntul Duh, PG 32, col. 121, 122, PSB 12, p. 46-48). 300 Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntare la Sfintele Pa]ti, PG 36, col. 637, trad. @n vol. Cuv`nt[ri dogmatice, p. 72; Idem, Poeme dogmatice, 35, PG 37, col. 517 ]i urm. 301 “Nu trebuie s[ citim, nici s[ desprindem spusele Sfintei Scripturi din textul care le @ncadreaz[, nici s[ le t`lcuim f[r[ ajutorul celor @nrudite” (Idem, Scrisoarea 201, PG 37, col. 332; Pr. Dr. Constantin Corni\escu, Sfin\ii Trei Ierarhi…, Op. cit., p. 85). 302 Sf`ntul Chiril al Ierusalimului, Cateheza IV , PG 33, col. 493, 496; Pr. Prof. D-tru Abrudan, Biblia @n preocup[rile Sfin\ilor P[rin\i, @n rev. MA, an XXXIV, nr. 6/1989, p. 29; Dr. Constantin Iana, Concep\ia Sf`ntului Chiril al Ierusalimului despre Sf`nta Scriptur[, ca temei al @nv[\[turilor Bisericii @n “Catehezele” sale, @n rev. ST, seria a II-a, an XIX, nr. 7-8/1967, p. 449.

118

Reprezentan\ii acesteia, @ntre care mai ales Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, dar ]i Sf`ntul Chiril al Ierusalimului (care, de]i geografic nu face parte din aceast[ ]coal[, totu]i, prin metod[ este un antiohian) au @ndemnat neostenit pe cre]tini s[ nu se mul\umeasc[ cu explica\iile primite la Biseric[, sub forma t`lcuirii pericopelor citite la sfintele slujbe, ci s[ continue studiul acas[, individual. Citirea Scripturii, @n mod organizat, sistematic, devenit[ un obicei pentru cre]tini, aduce cunoa]terea ei temeinic[. #nc[ din vremurile acelea, acum mai bine de 16 secole, P[rin\ii aminti\i sf[tuiau ]i @ndemnau pe fiecare cre]tin s[ aib[ un exemplar al Scripturii @n propria cas[. #ndemnau la o interpretare a Scripturii f[cut[ cu m[sur[, p[str`nd leg[tura ne@ncetat[ cu amvonul, cu predicatorii Bisericii. Cre]tinii aveau datoria, de asemenea, ca @nainte de a veni la slujb[, ei @n]i]i s[ lectureze, acas[ fiind, pericopa evanghelic[ ce urma s[ fie apoi explicat[ la predic[.

Cum voi ar[ta, oprindu-m[ asupra Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, exegeza sa, ca de altfel a tuturor reprezentan\ilor ]colii exegetice antiohiene, urm[re]te preponderent sensul literal, dar ]i pe cel tipic ]i mai rar ofer[ un sens alegoric. Este o exegez[ ziditoare suflete]te, plin[ de echilibru, presupun`nd din partea t`lcuitorului posedarea unor cuno]tin\e biblice, ]i nu numai, bogate.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a t`lcuit @ntreaga Scriptur[, l[s`ndu-ne o oper[ exegetic[303, sub form[ de

303 Foarte pe scurt, aceast[ oper[ impresionant[ este alc[tuit[ din 67 de Omilii la Facere, din 8 Omilii la Regi, 58 de Omilii la Psaltire, altele la Profe\ii mari, la Iov ]i Proverbe. La Noul Testament s-au p[strat 90 de Omilii la Matei, 16 Omilii la Luca, 88 Omilii la Ioan, 63 de Omilii la Faptele Apostolilor ]i 251 de Omilii la Epistolele pauline (Pr. Teodor Baba, Opera exegetic[ a Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. MB, an XXXVIII, nr. 4/1988, p. 27).

119

omilii, de-a dreptul impresionant[ ]i c`t se poate de folositoare pentru zidirea noastr[ sufleteasc[. Este, @n acela]i timp, la fel de actual[, de]i au trecut, iat[, at`tea secole de la rostirea ei. Pentru el, Sf`nta Scriptur[, @mpreun[ cu Sf`nta Tradi\ie constituie baza credin\ei ]i a doctrinei cre]tine. Este destinat[ tuturor oamenilor, fiind mijlocul de des[v`r]ire religios-moral[ ]i de dob`ndire a m`ntuirii. Scriptura nu este destinat[ numai unui popor anume, ci tuturor oamenilor, cu scopul de a le de]tepta con]tiin\a moral[ ]i pentru a le cur[\a cugetul, @ndemn`ndu-i la @mplinirea virtu\ilor304.

Ca un ne@ntrecut p[stor de suflete, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur era con]tient de necesitatea cunoa]terii Sfintei Scripturi de c[tre p[stori\ii s[i, ca o condi\ie esen\ial[ pentru apropierea lor de Dumnezeu. Le cerea de aceea s[ calce c`t mai des, chiar zilnic, pragul Sfintei Biserici ]i s[ asculte acolo citirea Scripturii. Era un fel de invita\ie la lectur[, pentru ca, ajung`nd acas[, cre]tinii s[ continue studiul c[r\ilor sfinte, cu mult folos duhovnicesc. Desigur, @ntre ascult[torii s[i erau, cei mai mul\i, oameni mode]ti, care nu-]i puteau permite cump[rarea unui exemplar caligrafiat. Existau @ns[ ]i oameni avu\i, care, de]i aveau acas[ Sf`nta Scriptur[, nu o citeau, p[str`nd-o ca pe un bibelou305.

Sf`nta Scriptur[, spune Marele Ierarh, este cel mai potrivit medicament al sufletului nostru. Este dasc[lul nostru permanent ]i de aceea Scriptura nu trebuie s[ lipseasc[ din casa cre]tinului ]i din lectura sa. Mai ales Noul

304 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XII la Facere, PG 53, col. 104; Idem, Omilia LII la Ioan, PG 59, col. 296; Pr. Teodor Baba, Opera exegetic[…, Op. cit., p. 26. 305 Idem, Omilia XXIX la Facere, PG 53, col. 262, PSB 21, p. 364; Pr. Gheorghe Busuioc, Sf`ntul Ioan…, Op. cit., p. 23.

120

Testament este un adev[rat depozit de medicamente, ce aduc alinare. Necunoa]terea Scripturilor pricinuie]te toate relele @n via\a cre]tinului. C[ci un astfel de om se aseam[n[ cu soldatul care “pleac[ la r[zboi f[r[ s[ aib[ arme”306.

Impresionant este @ndemnul la lectura Scripturii @n familie, str`ng`nd @n jurul nostru pe so\ie ]i pe copii, @mp[rt[]indu-le cele aflate la slujb[, citind din nou textul pericopei evanghelice. Din p[cate, oamenii g[sesc timp pentru multe ocupa\ii inutile, dar pentru cele duhovnice]ti, nu307.

Se cere @ns[ mai mult dec`t o simpl[ lectur[ a Scripturii, fie ea ]i atent[ ]i repetat[. Se cere memorarea unor versete. C`t despre cei ce erau nep[s[tori fa\[ de cele duhovnice]ti, lor li se reaminte]te c`t[ grij[ aveau unii dintre ei pentru ocupa\ii josnice, precum @nv[\area c`ntecelor de lume, sau participarea la @ntrecerile de pe hipodrom, unde aceia ]tiau numele cailor ]i ale sportivilor. C`nd venea vorba ca s[ @nve\e pe de rost fie ]i numai c`teva versete, motivau lipsa timpului. Unii spuneau c[ Scriptura trebuie citit[ doar de monahi ]i de clerici, uit`nd c[ lectura aceasta este chiar o datorie. #n fine, unii motivau

306 Idem, Omilia IX la Coloseni, PG 62, col. 361, trad., p. 107-108. “Nu-i cu putin\[ s[ te m`ntuie]ti, dac[ nu cite]ti necontenit c[r\i duhovnice]ti… Avem nevoie necontenit de armele Scripturii” (Idem, Cuv`ntul III la parabola Despre bogatul nemilostiv ]i s[racul Laz[r, PG 48, col. 992, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XXVIII, nr. 9-10/1976, p. 736). 307 Se cuvine “s[ afierosim o zi @ntreag[ din s[pt[m`n[ predicii ]i celor auzite la Biseric[“ (Idem, Omilia V la Matei, PG 57, col. 55, 56, PSB 23, p. 66, 67; Idem, Omilia a VI-a despre post, PG 49, col. 315, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. BOR, an XCI, nr. 3-4/1978, p. 235).

121

c[ familia le r[pe]te tot timpul ]i c[ nu mai au c`nd s[ citeasc[, ar[t`nd superficialitate308.

Sf`ntul P[rinte subliniaz[ autoritatea suprem[ a Sfintei Scripturi, ce con\ine adev[ruri dumnezeie]ti, puse @n scris de oamenii ale]i, de scriitorii sfin\i. Vede un echilibru @ntre contribu\ia acestora ]i ac\iunea Sf`ntului Duh, @n compunera c[r\ilor Scripturii, cu men\iunea c[ subliniaz[ rolul elementului divin, ce face ca tot ce se afl[ @n acele c[r\i sfinte s[ fie adev[rat. Totu]i, chiar dac[ toate c[r\ile Scripturii au fost inspirate, aceast[ inspira\ie nu se refer[ la expresii, la cuvinte ]i litere, ci la idei, la ansamblul c[r\ilor Scripturii309.

Pentru a @n\elege felul cum Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur t`lcuia Sf`nta Scriptur[, trebuie s[ @n\elegem ]i principiul dup[ care el se ghida: cel al adapt[rii divine la condi\iile firii omene]ti, @n lucrarea inspira\iei divine. Dac[ scriitorii alexandrini accentuau elementul divin din Scriptur[ ]i minimalizau rolul celui uman, subliniind sensurile ascunse ale Scripturii ]i suger`nd o t`lcuire alegoric[, ]coala antiohian[ ]i mai ales Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @nva\[ c[ Dumnezeu a \inut seama de capacit[\ile de @n\elegere ale oamenilor, adapt`ndu-se la limbajul, la cuvintele noastre310. Pe l`ng[ acest principiu, se insist[ ]i asupra principiului

308 Idem, Omilia XXI la Facere, PG 53, col. 182, 183, PSB 21, p. 254, 255; Idem, Omilia II la Matei, PG 57, col. 30, PSB 23, p. 35. 309 Pr. Prof. Dr. Constantin Corni\escu, Sfin\ii Trei Ierarhi…, Op. cit., p. 84). Sf`ntul P[rinte zice: “Plin de Duhul Sf`nt a scris Matei Evanghelia sa” (Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia I la Matei, PG 57, col. 15, PSB 23, p. 17). 310 Pr. Prof. Iustin Moisescu, Sf`nta Scriptur[ ]i interpretarea ei @n opera Sf`ntului Ioan Hrisostom, 1942; Pr. Prof. Vlad Prelipceanu, Adaptarea divin[ la condi\iile firii omene]ti, @n lucrarea inspira\iei divine, dup[ @nv[\[tura Sf`ntului Ioan Hrisostom, @n rev. ST, seria a II-a, an XI, nr. 7-8/1959, p. 403, 404.

122

acriviei, al preciziei, al des[v`r]irii, @mpotriva celor care c[utau gre]eli @n Sf`nta Scriptur[, ba chiar contradic\ii. Dar Sf`nta Scriptur[, fiind cuv`ntul lui Dumnezeu, nu are nimic gre]it @n ea. Con]tient fiind de dificultatea @n\elegerii unor locuri mai dificile din Scriptur[, Marele Ierarh arat[ necesitatea explic[rii lor din partea Bisericii, a preotului311.

Foloasele (roadele) lecturii Scripturii sunt nenum[rate, iar Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur le-a scos @n eviden\[. A folosit cel mai adesea exemple luate din Sf`nta Scriptur[, urm[rind prin @ntrebuin\area lor s[ @i fac[ pe cei care @l ascultau s[-]i schimbe @n bine via\a, pun`nd @n practic[ regulile cuprinse @n c[r\ile revelate de Dumnezeu. #n acest sens, cuvintele folosite de el au fost dintre cele mai laudative312.

A]adar, citirea Scripturii @mbog[\e]te duhovnice]te pe cre]tin, fiind cea mai potrivit[ hran[ a sufletului. Cuvintele scurte ale c[r\ilor Sfintei Scripturi trebuie cercetate @n ad`ncul semnifica\iei lor, iar “averea” pe care

311 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilie la cuv`ntul profetului Ieremia, PG 56, col. 153-162, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, nr. 3-4/1969, p. 321. 312 S-a spus c[ “nici un P[rinte bisericesc nu a explicat at`t de temeinic ]i @n acela]i timp at`t de practic textele sfinte, ca Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur” (Magistrand Traian Sevici, Probleme de @nv[\[tur[ ]i via\[ cre]tin[ @n Comentariul Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la Scrisoarea paulin[ c[tre Filipeni, @n rev. ST, seria a II-a, nr. 7-8/1960, p. 500). Sf`nta Scriptur[ este @ntocmai cu o livad[ plin[ de felurite flori, adic[ cu virtu\ile drep\ilor, din care putem face mai mult dec`t s[ ne desf[t[m de frumuse\ea lor, putem s[ “culegem” mult folos. Scriptura este asem[nat[ de Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ]i cu un izvor dulce, bun de b[ut (Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XLIII la Facere, PG 54, col. 395, PSB 22, p. 105; Idem, Catehezele maritale, trad. de Pr. Marcel Hanche], Sibiu 2004, p. 5).

123

ele o ascund este “nespus[“, fiindc[ “@ntr-un cuv`nt c`t de mic po\i g[si putere mare de g`nduri ]i nespus[ bog[\ie”313.

Mult folos aduce lectura Scripturii prin faptul c[ dob`ndim r`vn[ ]i dorin\[ de a-i imita pe drep\ii ]i sfin\ii care au binepl[cut lui Dumnezeu314. Citind Scriptura, g[sim “leac potrivit pentru fiecare necaz ce tulbur[ inima omeneasc[“, alung`nd triste\ea, @mbog[\indu-ne limba, @ntrarip`ndu-ne sufletele, @n[l\`ndu-le spre Dumnezeu. Aceast[ hran[ sufleteasc[ pe care o g[sim @n Sf`nta Scriptur[ ne @nt[re]te sufletul ]i @l @n\elep\e]te, ferindu-l de patimile ru]inoase315.

P`n[ ]i simpla vedere a Sfintelor Scripturi @l face pe cre]tin s[ fie mai “tr`ndav” la s[v`r]irea p[catelor, mustr`ndu-i cugetul. Pentru cel virtuos, vederea acestora @l @nt[re]te ]i mai mult316. Dintre c[r\ile sfinte, recomand[ cu c[ldur[, pentru cre]tinul @ncep[tor, Psaltirea cea “plin[ de mii de bun[t[\i”. Acolo g[se]te m`ng`ierea cel ispitit, acolo afl[ liman de sc[pare cel aflat @n str`mtorare, @n Psaltire omul drept afl[ siguran\a m`ntuirii sale, iar omul p[c[tos afl[ m`ng`iere317. 313 Idem, Omilia III la Facere, PG 53, col. 32, PSB 21, p. 46; Idem, Omilia VIII la Facere, PG 53, col. 70, PSB 21, p. 99; Idem, Omilia XVIII la Facere, PG 53, col. 154, PSB 21, p. 215; Idem, Omilia XXI la Facere, PG 53, col. 175, PSB 21, p. 244. 314 “C`nd @nv[\[m din Scriptur[ c[ drep\ii… au fost @nvrednici\i de r[splat[, nu ne vom str[dui noi oare s[ mergem pe aceea]i cale, ca s[ lu[m ]i noi, ca ]i ei, acelea]i r[spl[\i?" – Idem, Omilia XXVIII la Facere, PG 53, col. 252, PSB 21, p. 350, 351; Idem, Omilia LX la Facere, PG 54, col. 523, PSB 22, p. 268. 315 Idem, Omilia XXIX la Facere, PG 53, col. 262, PSB 21, p. 364. 316 Idem, Cuv`ntul III la Parabola despre bogatul nemilostiv ]i s[racul Laz[r, PG 48, col. 992, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XXVIII, nr. 9-10/1976, p. 737. 317 Idem, Omilia XXVIII la Romani, PG 60, col. 652, 654, trad., p. 450, 451.

124

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur r[spunde celor care obiectau c[ le este dificil s[ @n\eleag[ cele scrise @n Scriptur[. Lor le recomand[ s[ citeasc[ de mai multe ori ce nu au @n\eles ]i, @n cele din urm[, s[ mearg[ la un dasc[l mai @nv[\at, ar[t`nd r`vn[. Iar ajutorul de la Dumnezeu nu va @nt`rzia, ca un r[spuns pentru cel r`vnitor318.

}i totu]i, lectura mecanic[ a Scripturii nu poate nicidecum s[ aduc[ roade. De aceea, se cere cre]tinului s[ aib[ mintea treaz[, aten\ia @ncordat[, ca s[ nu treac[ peste r`nduri, ci s[ se str[duiasc[ s[ @n\eleag[ fiecare am[nunt. Postul este ]i el un ajutor, c[ci atunci m[dularele ne sunt mai u]oare ]i cre]tinul este netulburat de valurile patimilor. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur este el @nsu]i un excelent exemplu de cititor plin de r`vn[ al Sfintei Scripturi. El a citit-o cu pasiune, a studiat-o aprofundat, a st[p`nit pe de rost mare parte din aceasta. S-ar putea spune c[ Sf`nta Scriptur[ a fost principalul lui dasc[l319. Prin toat[ opera sa, s-a str[duit s[ s[deasc[ @n sufletele ascult[torilor responsabilitatea pentru adev[rul revelat. Exegeza sa practic[ a adus Scriptura @n mijlocul familiei cre]tine. Omiliile hrisostomice au rea]ezat Sf`nta Scriptur[ ca pe c[l[uza vie a

318 Cel mai cunoscut exemplu este cel al famenului reginei Etiopiei (Fapte 8), care era a]a de r`vnitor @n citirea Scripturilor ]i c[ruia Dumnezeu i-a trimis @n ajutor pe Filip (Idem, Cuv`ntul III la Parabola despre bogatul nemilostiv ]i s[racul Laz[r, PG 48, col. 995, trad., p. 738, 739; Idem, Omilia XXXV la Facere, PG 53, col. 322, 324, PSB 22, p. 17-19). 319 Idem, Omilia XXI la Facere, PG 53, col. 175, PSB 21, p. 244, 245; Idem, Cuv`ntul III la Facere, PG 54, col. 590, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. GB, an XLIV, nr. 3-4/1985, p. 193; Arhim. Veniamin Micle, Citirea ]i interpretarea Sfintei Scripturi dup[ omiliile Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Ortodoxia, an XXXII, nr. 2/1980, p. 275.

125

credincio]ilor320. Ca ]i Sf`ntul Vasile cel Mare, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur nu ]i-a propus s[ fac[ exegez[ ]tiin\ific[ a Scripturii, ci a vrut numai s[ zideasc[ spiritual pe ascult[torii s[i.

Sfin\ii P[rin\i ]i scriitorii biserice]ti, tr[itori ]i sus\in[tori ai Sfintei Tradi\ii. Sf`nta Tradi\ie, sum[ a adev[rurilor cre]tine, fie ele dogmatice, sau morale, pe care nu le afl[m @n Sf`nta Scriptur[, se g[se]te @n operele Sfin\ilor P[rin\i. Ei socotesc fluviul revela\iei divine ca fiind format din dou[ bra\e: Sf`nta Scriptur[ ]i Sf`nta Tradi\ie, cea din urm[ complet`nd-o pe cea dint`i ]i fiind vrednic[ de crezare321.

Revela\ia divin[ nu s-a f[cut dintr-o dat[, ci progresiv, @n timp. C`nd Sfin\ii P[rin\i vorbesc despre progresul Sfintei Tradi\ii, ei @n\eleg dezvoltarea, precizarea, clarificarea ]i definitivarea dogmelor ]i a elementelor de via\[ cre]tin[, prezente @n Biserica de la @nceput322.

Sf`ntul Atanasie cel Mare spune despre predanie c[ este “doctrina ]i credin\a pe care… a dat-o Domnul, au vorbit-o Apostolii ]i au p[strat-o P[rin\ii”. #n continuare, Sf`ntul Vasile cel Mare sublinia: “Dintre dogmele p[strate de Biseric[, pe unele le avem din @nv[\[tura scris[, iar pe altele le-am primit din tradi\ia apostolilor. Ambele au aceea]i putere pentru credin\[“. La r`ndul s[u, Sf`ntul Grigorie Teologul sus\ine ]i el importan\a Tradi\iei. C`t despre Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, el insist[ asupra rolului

320 Pr. Dr. Ioan L. B[j[u, Predica @n slujirea dreptei credin\e @n primele patru veacuri, Craiova 1997, p. 203. 321 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia IV la II Tesaloniceni, PG 62, col. 488; Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sf`nta Tradi\ie @n lumina Sfin\ilor P[rin\i, @n rev. Ortodoxia, an VII, nr. 2/1956, p. 163, 164. 322 Sf`ntul Vasile cel Mare, Regulile morale, XII, PG 31, col. 724.

126

Tradi\iei, mai ales @n ceea ce prive]te t`lcuirea Sfintei Scripturi323.

323 Sf`ntul Atanasie cel Mare, Epistola I c[tre Serapion, PG 26, col. 593, 596; Sf`ntul Vasile cel Mare, Despre Sf`ntul Duh, PG 32, col. 188, 189, PSB 12, p. 79; Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntul V teologic, 25-27, PG 36, col. 160-164; Arhidiacon Prof. Dr. Constantin Voicu, Concep\ia patristic[ despre Tradi\ia biblic[, @n rev. MA, nr. XXX, nr. 7-8/1985, p. 415.

127

X. Sfin\ii P[rin\i ]i scriitorii biserice]ti,

dasc[lii cre]tin[t[\ii Vorbind despre dasc[lii cre]tini, am @n vedere pe

aceia care au condus o ]coal[ catehetic[, organizat[, av`nd un scop determinat, clar, anume preg[tirea celor care urmau s[ primeasc[ botezul cre]tin.

Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful a deschis la Roma o ]coal[ cre]tin[, propov[duind cuv`ntul lui Dumnezeu @n capitala imperiului. El ne d[ o pre\ioas[ m[rturie despre @nceputurile catehumenatului.

Clement Alexandrinul a fost un mare dasc[l cre]tin, el @nsu]i conduc`nd cunoscuta ]coal[ catehetic[ din ora]ul @n care a tr[it ]i a @nv[\at. Cele mai multe elemente de educa\ie le afl[m din binecunoscuta sa oper[ "Pedagogul". Dar cine este Acesta? Pedagogul nostru este Hristos. Cuv`ntul, Logosul ne @nva\[ s[ ducem o via\[ moral[, s[ s[v`r]im faptele bune324. Oamenii bolnavi trupe]te au nevoie de medic. Cei neputincio]i suflete]te au nevoie de Pedagogul, pentru a le vindeca patimile ]i a-i conduce la Dumnezeu. Cuv`ntul este singurul doctor care vindec[ sl[biciunile omene]ti, “care vindec[ ]i trupul ]i sufletul”. Pedagogul nostru vorbe]te deopotriv[ b[rba\ilor, ca ]i femeilor. Cu to\ii avem acela]i Dumnezeu ]i o singur[ Biseric[, o via\[ @n comun ]i acela]i har m`ntuitor, aceea]i m`ntuire, la care suntem to\i chema\i. Trebuie s[ lucr[m 324 “Prin pildele @ncurajatoare, @nt[re]te sufletele, iar prin reguli de conduit[, prin pilda de iubire de oameni, ca prin ni]te doctorii pl[cute la gust, @ndreapt[ pe cei bolnavi la cunoa]terea des[v`r]it[ a credin\ei celei adev[rate” (Clement Alexandrinul, Pedagogul, I, PSB 4, p. 167).

128

acelea]i virtu\i. #nv[\[tura Pedagogului este des[v`r]it[. El ne arat[ calea spre m`ntuire, ne @ndep[rteaz[ de @ntuneric. #nceputul @l face botezul. Acesta, prin Duhul Sf`nt, cur[\e]te p[catele omului. Sau, cum spune Clement Alexandrinul, cur[\[ ochii omului, care poate astfel s[ vad[ lumina Duhului. C[ci @ntre lumin[ ]i @ntuneric nu poate fi nici o leg[tur[325.

#n ceea ce prive]te pe Origen, ca dasc[l la ]coala alexandrin[, activitatea sa este bogat[ ]i constituie apogeul acestei forme de @nv[\[m`nt cre]tin, @n Alexandria Egiptului. Origen punea un accent deosebit pe lectura ]i explicarea Sfintei Scripturi. }i fiindc[ nu exista o edi\ie sigur[ a textului ei, marele scriitor a alc[tuit Hexapla sa, care includea ]i Septuaginta. La ]coala din Alexandria se f[ceau dou[ feluri de cateheze. Unele erau simple, pentru catehumenii obi]nui\i, iar altele mai savante, pentru oamenii cultiva\i ai vremii. Origen @nsu]i a comentat toat[ Scriptura. El cople]ea pe ascult[tori cu bog[\ia credin\ei ]i a ]tiin\ei sale326.

Detalii despre activitatea sa de dasc[l cre]tin afl[m din Discursul pe care Sf`ntul Grigorie Taumaturgul, elevul s[u, l-a rostit la terminarea studiilor, @n Cezareea Palestinei. Origen a fost mai mult dec`t un profesor. A fost un prieten al ucenicilor s[i, pun`ndu-le @n fa\[ dob`ndirea unor nepre\uite bunuri spirituale. |elul educa\iei lui era acela de a aprinde @n sufletele ucenicilor dragostea pentru Cuv`ntul lui Dumnezeu327.

Origen a fost @ntocmai ca un bun agricultor, ]tiind s[ cultive la fel de bine p[m`ntul neroditor, dar ]i pe cel rodnic. A catalizat energiile ucenicilor s[i, aprofund`nd nu 325 Ibidem, PSB 4, p. 169, 172, 182. 326 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. II, p. 315, 318. 327 PSB 10, p. 23.

129

numai @nv[\[tura cre]tin[. A aplicat mereu principiul psihologic, ca fundament al educa\iei, @ndep[rt`nd din sufletul cre]tinesc tot ceea ce este r[u ]i nefolositor328.

#n ciclul studiilor pe care elevii lui Origen ]i le @nsu]eau se num[rau ]tiin\ele naturii, sau geometria, dar ]i dialectica. Centrul preocup[rilor @l forma @ns[ educa\ia moral[, virtu\ile, care aduc cu ele asem[narea cu Dumnezeu. Ucenicii erau @ndemna\i spre autocunoa]tere ]i contemplare, spre lucrarea virtu\ilor. Totdeauna, exemplul s[u, ca dasc[l, a fost pilduitor329. A inspirat ucenicilor dragostea fa\[ de frumuse\ea drept[\ii ]i fa\[ de @n\elepciunea adev[rat[ ]i de cump[tare. Toate acestea au ca rezultat echilibrul ]i pacea sufleteasc[.

Opera de catehizare a Sf`ntului Chiril al Ierusalimului este nu numai important[, dar, prin p[strarea ciclului de cateheze baptismale ]i mistagogice, se constituie @ntr-un model pentru dasc[lii cre]tini din toate vremurile. S[ ad[ug[m ]i forma literar[, ca ]i bog[\ia de idei teologice ce caracterizeaz[ catehezele chiriliene. Sf`ntul P[rinte educ[ nu doar din punct de vedere religios, ci @]i propune ]i reu]e]te s[ fac[ ]i educa\ia moral[, @ndemn`nd pe ascult[torii s[i s[ tr[iasc[ adev[rurile credin\ei cre]tine, ca ni]te adev[ra\i ucenici ai Domnului. Schimbarea @n bine a celor care @mbr[\i]eaz[ cre]tinismul trebuie s[ porneasc[ a]adar de la schimbarea con]tiin\ei lor, angaj`nd sufletele, cu intelectul, dar ]i cu voin\a ]i sim\irea.

Sf`ntul Chiril al Ierusalimului dovede]te c[ p[storul cre]tin trebuie s[ fie mai mult dec`t un cunosc[tor al dogmelor Bisericii, mai mult dec`t unul care pune @n practic[ @n propria via\[ Sf`nta Scriptur[, pe care o poart[

328 PSB 10. p. 23-25. 329 PSB 10, p. 23-31.

130

@n suflet. Trebuie s[ fie ]i un educator capabil s[ @ntrebuin\eze metode didactice potrivite realiz[rii obiectivului educa\iei cre]tine. De aceea, @n catehezele chiriliene descoperim formulate principii ]i metode ale @nv[\[m`ntului cre]tin. Nu mai pu\in, Sf`ntul P[rinte este ]i un mare psiholog cre]tin, un cunosc[tor al sufletelor celor c[rora se adreseaz[. El se caracterizeaz[ ]i prin activismul s[u, at`t cel privit sub raportul laturii spirituale duhovnice]ti, c`t ]i sub cel al ac\iunii cre]tine. Propune tututor membrilor Bisericii un program de via\[ duhovniceasc[. Metoda sa este cea ca iubirii cre]tine330.

#n Cateheza I, de exemplu, Sf`ntul Chiril al Ierusalimului le cere cetehumenilor @nnoirea inimii ]i a duhului, le cere s[ mearg[ pe calea evlaviei, a cucerniciei, p[str`nd aprinse @n suflet f[cliile credin\ei. C[ci credin\a, spune el, este punctul de plecare al zidirii suflete]ti ]i cea care aduce “libera rena]tere a @nfierii”. Prin credin\[, dob`ndim harul. Prin Botez, rena]te duhovnice]te sufletul cre]tinului331. Cateheza a II-a insist[ asupra poc[in\ei ]i a iert[rii p[catelor. Fiindc[ p[catul este o boal[ cumplit[, iar renun\area la el @nseamn[ vindecarea sufletului ]i rec[p[tarea libert[\ii. Omul p[c[tuie]te tocmai pentru c[ are libertatea de voin\[. Dar poc[in\a are mai mult[ putere c`nd este @nso\it[ de rug[ciune, desigur, rug[ciune f[cut[ cu evlavie332. Dintre roadele poc[in\ei, cel dint`i este milostenia. Cel ce vrea s[ se bucure de harul Duhului ]i de darurile negr[ite ale @mp[r[\iei cerurilor, trebuie mai @nt`i s[ @nvredniceasc[ pe cei s[raci de merindele p[m`nte]ti333.

330 Pr. Mihail Bulacu, Con]tiin\a cre]tin[ dup[ Catehezele Sf`ntului Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului, Bucure]ti 1941, p. 284-306. 331 Sf`ntul Chiril al Ierusalimului, Cateheza I, trad., p. 57 ]i urm. 332 Idem, Cateheza II, trad., p. 65 ]i urm. 333 Idem, Cateheza III, trad., p. 89 ]i urm.

131

#n Cateheza a IV-a, Sf`ntul Chiril al Ierusalimului ne @ndeamn[ s[ ne cunoa]tem pe noi @n]ine. Insist[ asupra constitu\iei dihotomice a omului. Sufletul nostru este creat dup[ chipul lui Dumnezeu, fiind liber ]i nemuritor, cu puterea de a face ceea ce voie]te. Se sus\ine cu t[rie liberul arbitru, argumentele aduse fiind inclusiv din Sf`nta Scriptur[, pe care autorul o cunoa]te ]i o utilizeaz[ @n detaliu334. #n ce prive]te aspectele practice ale vie\ii cre]tine, semnal[m de pild[ grija sa pentru haine, care trebuie s[ fie deopotriv[ modeste ]i practice. Cateheza a V-a detaliaz[ tema credin\ei cre]tine, aceast[ virtute nepre\uit[ ce face pe om s[ fie mai bogat dec`t cel care are averi nem[surate. Exemplele scripturistice vin ]i ele s[ ne conving[ despre importan\a credin\ei pentru m`ntuire335.

Privite @n ansamblu, Catehezele acestea se arat[ a fi lucr[ri deosebite de zidire sufleteasc[, @n duh hristocentric. Fiecare catehez[ este ca o nou[ piatr[ pus[ la temelia cunoa]terii336. #ntreaga lucrare catehetic[ a ierarhului ierusalimitean se constituie ca o \es[tur[ complex[. Desigur, acesta nu r[m`ne doar la stadiul defini\iilor, ci transpune @n via\[, @ndemn`nd pe ascult[tori la lucrarea virtu\ilor, dup[ pilda celor din Sf`nta Scriptur[ ]i dup[ modelul des[v`r]it, Domnul nostru Iisus Hristos. Nu @n ultimul r`nd, autorul se coboar[ la posibilit[\ile de receptare ale ascult[torilor s[i337, asigur`nd astfel succesul lucr[rii de catehizare.

Sf`ntul Vasile cel Mare a fost un dasc[l ne@ntrecut, at`t al contemporanilor s[i, c`t ]i pentru noi, cei

334 Idem, Cateheza IV, trad., p. 104 ]i urm. 335 Idem, Cateheza V, trad., p. 137 ]i urm. 336 Idem, Procatehez[, trad., p. 48. 337 Idem, Cataheza IV, trad., p. 106; Pr. Mihail Bulacu, Probleme de pedagogie catehetic[, @n rev. ST, nr. 3-6/1950, p. 236 ]i urm.

132

de ast[zi, care @i citim opera cu mult folos duhovnicesc. El s-a str[duit ne@ncetat pentru ridicarea vie\ii cre]tine, g[sind @n predic[ ]i @n exemplul personal mijloace adecvate. A fost nu doar un foarte bun cunosc[tor al Sfintei Scripturi, ci ]i un p[stor de suflete cu impresionante calit[\i de psiholog ]i un cunosc[tor profund al vie\ii sociale din Cezareea Capadociei vremurilor sale. Prin exemplul vie\ii, a fost dasc[l, pedagog, educator cre]tin de prim rang. Via\a sa se caracterizeaz[ prin bog[\ia realiz[rilor ]i prin experien\[. A avut evlavie cald[ ]i dragoste p[rinteasc[ fa\[ de to\i ]i, nu @n ultimul r`nd, spirit de jertfelnicie338.

Acest mare dasc[l a ]tiut totdeauna s[ g[seasc[ metodele cele mai potrivite pentru @ndreptarea ascult[torilor s[i339. Adeseori, @i mustra pe ei, dar se bucura c`nd primeau “cu drag[ inim[“ cuvintele sale, @ndrept`ndu-se, @nc`t cuvintele deveneau prilej de a se aprinde mai tare @ntr-@n]ii “dorin\a unei vie\i @mbun[t[\ite”. Certarea este pentru Marele Ierarh “o disciplin[ folositoare sufletului, care… cur[\e]te… de petele p[catului”, chiar dac[ ]tie prea bine c[, la @nceput, aceast[ certare nu este bine primit[340. Scoate din “vistieria Bibliei” mustr[ri, @ncuraj[ri, @ndemnuri, prin toate acestea c[l[uzindu-]i ascult[torii pe c[r[rile vie\ii.

338 Protos Drd. Irineu Pop, #nv[\[minte morale ]i sociale @n opera ]i activitatea Sf`ntului Vasile cel Mare, necesare activit[\ii preo\ilor @n vremea noastr[, @n rev. ST, seria a II-a, an XXXVII, nr. 3-4/1985, p. 279; Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sfin\ii P[rin\i ca @ndrum[tori ai duhovniciei, @n rev. MB, an XVI, nr. 4-6/1966, p. 192. 339 A]a de pild[, celor care @i solicitau s[ scurteze predica sa, el le r[spunde: “Partea de timp @mprumutat[ lui Dumnezeu nu se pierde, ci se d[ @napoi cu mare adaos” (Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia III la Hexaimeron, PG 29, col. 53, PSB 17, p. 97). 340 Idem, Omilia XXI, PG 31, col. 540, PSB 17, p. 552; Idem, Omilia XII, PG 31, col. 396, PSB 17, p. 472.

133

Sf`ntul Vasile cel Mare, prin felul cum ]i-a @ntocmit vestitele sale R`nduieli monahale, reguli la fel de valabile ]i ast[zi, arat[ c[ a cunoscut @n profunzimea ei firea uman[, ca un bun psiholog. A @mbr[cat totul @n haina bl`nde\ii, ]tiind s[-i ia pe oameni “cu bini]orul”, conving`ndu-i ]i f[c`ndu-i s[ accepte de bun[voie totul341. A @ndemnat ne@ncetat la ac\iune cre]tin[, la activism, fiind un om practic, mai @nainte de a fi teoretician. De multe ori, a reu]it s[-]i determine ascult[torii s[ lucreze virtu\ile, @nnobil`ndu-]i astfel sufletele. Exemplele nu lipsesc din cuv`nt[rile sale, a]a cum prima dat[ privim chiar exemplul lui personal. Un principiu ce se reg[se]te cu u]urin\[ @n centrul propov[duirii acestuia este cel al hristocentrismului vie\ii cre]tine342.

Numeroase ]i folositoare sunt sfaturile c[tre tineri. Pe ace]tia @i sf[tuie]te s[ caute adev[rata podoab[, adev[rul cre]tin, fa\[ de care @n\elepciunea p[g`n[ este precum frunzele ce @nconjoar[ un fruct343. Sesiz[m o atitudine de deschidere fa\[ de cultura vremii, recomandat[ tinerilor, av`nd @ns[ c[l[uz[ principiul selec\iei. C`nd poe\ii, de pild[, "vorbesc de faptele sau cuvintele b[rba\ilor buni”, ei pot fi lua\i ca exemplu. Dar c`nd vorbesc de oameni r[i, trebuie evitat[ imitarea lor. “De aceea, trebuie s[ p[zim cu toat[ grija sufletul, ca nu cumva, atra]i de pl[cerea cuvintelor, s[ primim, f[r[ s[ b[g[m de seam[, ceva din cele rele”. T`n[rul, @n special, cre]tinul, @n general, s[ primeasc[ drept bune acele scrieri ale @n\elep\ilor p[g`ni

341 Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntarea funebr[, trad., p. 159; #.P.S. Nestor Vornicescu, Aspecte ale des[v`r]irii cre]tine @n via\a ]i opera Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia, an XXX, nr. 4/1978, p. 618. 342 Pr. Dr. Gh. B@zgan, Principii omiletice @n predica Sfin\ilor Trei Ierarhi, @n rev. MMS., an LV, nr. 3-6/1979, p. 298. 299. 343 Sf`ntul Vasile cel Mare, C[tre tineri, PG 31, col. 568, PSB 17, p. 568.

134

care au l[udat virtutea, sau au os`ndit viciul. S[ fim @ntocmai ca o albin[, care ]tie s[ culeag[ din flori mierea344. C`t prive]te grija fa\[ de trup ]i importan\a acordat[ sufletului ]i laturii duhovnice]ti a vie\ii cre]tine, sfatul pe care cei mai tineri @l primesc de la Marele Ierarh este c`t se poate de precis ]i simplu formulat, rezum`nd totodat[ ]i stilul s[u de via\[: “Trebuie s[ slujim trupului numai @n cele necesare. Sufletului @ns[ s[-i d[m ce-i mai bun”345.

Dincolo de preocup[rile sale teologice profunde, dincolo de incomparabilele sale cuv`nt[ri, care i-au adus supranumele Teologul prin excelen\[, Sf`ntul Grigorie de Nazianz a fost @n egal[ m[sur[ un duhovnic346, un dasc[l de suflete, cu dragoste cald[ pentru cei p[stori\i, departe de orice griji pentru lucrurile lume]ti. A f[cut ]i el lucrare de asisten\[ social[, at`t c`t i-a stat @n putere, a ajutat pe s[raci, @mp[rt[]ind tuturor din “aurul” sufletului s[u. Ca ]i ceilal\i P[rin\i mari ai Bisericii noastre, a socotit important[ cuno]terea sufletului p[stori\ilor s[i ]i s-a str[duit s[ @n\eleag[ fr[m`nt[rile lor l[untrice, c[ut`nd solu\ii pentru problemele fiec[ruia @n parte. Altfel spus, a pus tot geniul s[u @n slujba zidirii duhovnice]ti a credincio]ilor347.

Convingerea Marelui Ierarh a fost aceea c[ lucrarea aceasta spiritual[-moral[ a preotului nu poate da roade dec`t @n m[sura @n care convinge liber pe om s[ pun[ @n practic[ cele pe care el i le-a propov[duit. Altfel, ceea ce se face cu sila este asem[n[tor unui copac @ndoit cu for\a ]i care va reveni la pozi\ia sa de mai @nainte. Exemplul vie\ii

344 “Trebuie deci s[ citi\i scrierile autorilor profani a]a cum fac albinele... }i dup[ cum atunci c`nd culegem flori de trandafiri, d[m la o parte spinii, tot a]a ]i cu ni]te scrieri ca acestea" (Ibidem, PG 31, col. 568, PSB 17, p. 568-570). 345 Ibidem, PG 31, col. 581, PSB 17, p. 577.

135

personale, ca ]i @n cazul celorlal\i p[stori de suflete, are nem[surat[ putere de @nr`urire asupra cre]tinilor. El @nsu]i m[rturisea c[ s-a str[duit s[ nu fie precum un pictor r[u al virtu\ii, sau ca medicul care vrea s[ vindece pe al\ii, c`t timp el este plin de r[ni348.

Sf`ntul Grigorie Teologul, @n @ntreaga sa lucrare, s-a socotit permanent un om al Bisericii, legat de aceasta prin aspira\ii @nalte, t`lcuind tainele dumnezeie]ti, propov[duind neostenit, slujind altarul lui Hristos. A fost convins c[ formarea cre]tinului @n general ]i a preotului @n special trebuie s[ @nceap[ @n Biseric[, dup[ @nv[\[tura ei, transpun`nd @n via\[ @nv[\[turile morale. Pentru aceasta, cre]tinul are nevoie ]i de ]tiin\[, nu doar teologic[, ci ]i de cea laic[, ce completeaz[ cultura349. C[ci cum altfel putem @nv[\a pe al\ii, dac[ noi @n]ine nu suntem destul de @nv[\a\i350.

Nu numai preg[tirea intelectual[, dar ]i exersarea binelui, lupta pentru virtute, cu p[catul ]i reu]ita, prin

346 Pr. Prof. Dr. D-tru C[lug[r, Actualitatea ideilor pedagogice @n unele din lucr[rile Sfin\ilor Trei Ierarhi, @n rev. MA, nr. 1-2/1974, p. 60. 347 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Geniul Sf`ntului Grigorie de Nazianz, Bucure]ti 1937, p. 20; Pr. Dr. Gh. B@zgan, Principii…, Op. cit., p. 294. 348 Pr. Dr. Gh. B@zgan, Principii…, Op. cit., p. 299. 349 Sf`ntul Grigorie Teologul s-a caracterizat prin dragostea sa fa\[ de cultur[, @n general. Pentru el, cultura a fost un proces complex de purificare, @n[l\are ]i @nnobilare, realizat cu mult[ r`vn[, prin contact cu ]coala, cu c[r\ile ]i cu personalit[\ile. Cultura @n general include ]i pe cea cre]tin[, l[s`nd la o parte ceea ce p[g`nii au nefolositor, chiar d[un[tor (Diac. Asist. Ion Bria, Teologie ]i biseric[ la Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. ST, seria a II-a, an XXIII, nr. 1-2/1971, p. 395-398). 350 Sau “cum spune proverbul, s[ @nve\i ol[ria @ncep`nd a face vase mari…, mie mi se pare un lucru nebunesc ]i seme\” (Sf`ntul Grigorie Teologul, Apologie despre fuga sa @n Pont, 47, PG 35, col. 456, trad. de Pr. Nicolae Dono], p. 75; Diac. Asist. Ion Bria, Teologie…, Op. cit., p. 391, 392).

136

folosirea libert[\ii de care dispune omul, cu ajutorul harului, toate acestea contribuie la zidirea spiritual[ a cre]tinului. Lozinca pe care Marele Ierarh ne @ndeamn[ s[ o repet[m ne@ncetat este: Dep[rteaz[-te de r[u ]i f[ binele! #nt`lnim ]i la el ideea progresului continuu @n virtute351.

Ca o @nsu]ire ce i-a caracterizat pe to\i Sfin\ii P[rin\i ai Bisericii, cur[\enia vie\ii este prezent[ ]i @n via\a Sf`ntului Grigorie Teologul, cu convingerea sa c[ doar fiind curat, poate s[ @i lumineze ]i s[ @i cure\e ]i pe al\ii ]i doar fiind el @nsu]i aproape de Dumnezeu, poate s[-i apropie pe ceilal\i de Acesta352.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a fost ]i el un mare dasc[l ]i @nv[\[tor al Bisericii noastre. Nu voi insista asupra numeroaselor aspecte de pedagogie cre]tin[ din opera sa. Voi ar[ta numai cum folose]te el metoda exemplelor, pentru a realiza lucrarea de zidire duhovniceasc[. #nv[\`nd pe ucenicii S[i, dar ]i mul\imile de oameni, M`ntuitorul nostru Iisus Hristos, spre a se face c`t mai bine @n\eles, folosea exemple luate din natur[. Vorbind despre @nviere, pleca de la binecunoscutul mod @n care bobul de gr`u, c[z`nd @n p[m`nt, aducea road[ (Ioan 12, 24). Porumbelul era dat ca exemplu pentru nevinov[\ia sa ]i, @n general, studiind instinctele animalelor, putem @nv[\a lucruri folositoare purt[rii noastre, ele fiind, cum spune Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, “adev[rate lec\ii de virtute”353.

351 Ibidem, 14, PG 35, col. 424; Diac. Asist. Ion Bria, Teologie…, Op. cit., p. 392; Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sfin\ii P[rin\i ca @ndrum[tori…, Op. cit., p. 194. 352 Idem, Cuv`ntul despre preo\ie, 71, PG 35, col. 480. 353 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia LXXVII la Matei, PG 58, col. 701, PSB 23, p. 871; Idem, Omilia XII la Statui, PG 49, col. 130, trad., p. 23-25.

137

#nc[ ]i mai puternice sunt exemplele luate din via\a de zi cu zi. Dar cele mai cunoscute exemple folosite de Marele Ierarh, pentru convingerea ascult[torilor s[i, sunt cele luate chiar din Sf`nta Scriptur[354. Drep\ii Vechiului Testament sunt pilde de urmat pentru noi, fiecare @n parte.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur este deplin con]tient de faptul c[ un p[stor de suflete nu @]i poate @ndeplini menirea sa de a-i ridica moral, duhovnice]te pe p[stori\i, dac[ ei nu colaboreaz[, dac[ nu primesc @nv[\[tura ]i nu fac s[ devin[ lucr[toare @n propria lor via\[. Raportul preotului cu cre]tinul care @l ascult[ este v[zut, @n modul cel mai firesc, @ntocmai ca ]i cel al unui tat[ cu fiul lui, ca s[ folosim un exemplu din Noul Testament, precum Sf`ntul Apostol Pavel ]i ucenicul s[u Timotei. Desigur, dasc[lul trebuie s[ fie exemplu, “o icoan[ vie”, prin vie\uirea sa cre]tineasc[. R[spunz`nd str[daniilor preotului, ascult[torii s[i @n acela]i timp @l @ncurajeaz[. Sau, cum spune Sf`ntul P[rinte, “nimic nu poate @nsufle\i at`t pe un vorbitor… ca aten\ia ascult[torilor”355.

P[storul de suflete este @n acela]i timp doctor al celor @ncredin\a\i lui. Dar medicul nu poate face mai mult dec`t s[ prescrie leacul potrivit. Mai departe, depinde de cel bolnav, care poate primi, sau poate refuza tratamentul. Pentru preot, doctoria pe care o ofer[ el este cea a @nv[\[turii duhovnice]ti. Cel ce are grij[ s[ o primeasc[, va sc[pa de boala p[catului, devenind s[n[tos, cu condi\ia ca s[ aib[ mintea treaz[, s[ arate zel, nicidecum s[ fie tr`ndav. Marele Ierarh ]tie c[, tr`ndav fiind sufletul nostru, el are

354 Idem, Omilia XIII la Filipeni, PG 62, col. 273, trad., p. 134, 135; Idem, Omilia XXVI la Facere, PG 53, col. 237, PSB 21, p. 328; Idem, Omilia IV la Coloseni, PG 62, col. 329-331, trad., p. 50-54. 355 Idem, Omilia IV la Facere, PG 53, col. 45; Idem, Omilia II la Filimon, PG 62, col. 711.

138

nevoie zilnic de medicamentul, de hrana duhovniceasc[, pentru a tr[i @n chip curat ]i a se feri de uneltirile celui viclean356.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a fost mereu deschis suflete]te c[tre ascult[torii s[i. Atunci c`nd ei transpuneau @n via\[ ceea ce auzeau de la acesta, sporind duhovnice]te, Marele Ierarh se bucura, a]a cum se bucur[ fiecare dasc[l, atunci c`nd ]colarii s[i \in minte ceea ce el @i @nva\[. De aceea, zicea: “Cu c`t v[d c[ @n voi cresc mai mult apele duhovnice]ti, cu at`t cre]te ]i @n mine izvorul pentru zidirea voastr[ ]i pentru folosul sufletesc”. Silin\a pe care o depune este neostenit[ ]i se arat[ mereu cu luare aminte, pov[\uindu-i pe calea virtu\ii357.

Grija pentru educa\ia celor mai mici cre]tini (copiii). Prima grij[ a Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, c`nd vorbim de preocuparea sa pentru formarea sufleteasc[ a membrilor celor mai mici ai Bisericii, a fost ca ei s[ fie crescu\i @n spiritul credin\ei ]i al temerii de Dumnezeu358. Pe cei tineri, @i opre]te din pornirile v`rstei lor cu sfatul s[u ]i cu teama, @ndep[rt`ndu-le patimile din suflete, cer`ndu-le s[-]i p[zeasc[ cur[\enia trupeasc[ ]i sufleteasc[, r[m`n`nd @n apropierea p[rin\ilor lor. Mult[ aten\ie acord[ felului cum tinerii se @mbr[cau, sau se @nc[l\au, evit`nd exager[rile, risipa inutil[ pentru tot felul de mofturi, luxul ]i

356 Idem, Omilia XI la Facere, PG 53, col. 95, PSB 21, p. 133; Idem, Omilia IV la Facere, PG 53, col. 45, PSB 21, pg 64; Idem, Cuv`ntul VII la Facere, PG 54, col. 608, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. GB, an XLIV, nr. 7-9/1985, p. 500. 357 Idem, Omilia VIII la Facere, PG 53, col. 70, PSB 21, p. 98; Idem, Omilia XI la Facere, PG 53, col. 94, PSB 21, p. 132; Idem, Omilia XLI la Facere, PG 53, col. 375, PSB 22, p. 79, 80. 358 Teodor M. Popescu, P[rin\ii cre]tini ca educatori (Sf`ntul Apostol Pavel, Clement Alexandrinul ]i Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur despre educa\ia cre]tin[), @n rev. GB, an VIII, nr. 1-2/1949, p. 90.

139

compromisurile. Sprijinul tinerilor putea veni de la p[rin\ii lor, cu judecat[ s[n[toas[ ]i s[n[to]i la suflet, c[ci p[rin\ii erau primii care puteu s[ @i @ntoarc[ din r[t[cire, cultiv`ndu-le buna cuviin\[ a sufletelor359.

Grija p[rin\ilor trebuie s[ fie permanent[, @ncep`nd din copil[rie, pentru a-i familiariza pe copii cu facerea semnului Sfintei Cruci ]i pentru a-i cre]te @n respectul fa\[ de cele sfinte. Astfel, vor rezista @mprejur[rilor grele ale vie\ii, dob`ndind virtutea sufleteasc[, ar[t`nd iubire de oameni, lips[ de r[utate. Vor avea team[ de Dumnezeu ]i de judecata de apoi. P[rin\ii care se @ngrijesc de copiii lor a]a cum se cuvine, vor primi cuvenita r[splat[ de la Dumnezeu360.

#n lucrarea de educa\ie cre]tin[, Fericitul Augustin accentueaz[ dragostea, ca principiu de c[l[uzire a activit[\ii sale. A ]tiut s[ @i atrag[ pe ascult[tori la credin\[, de acolo @naint`nd ]i spre celelalte virtu\i cardinale ale cre]tinismului. #i @ndemna ]i la smerenie, sau la @ndep[rtarea de r[t[cirile morale. O alt[ metod[, care scoate @n eviden\[ calit[\ile sale de dasc[l cre]tin, este cea prin care \inea mereu treaz[

359 Unui p[rinte care nu se @ngrijea de odrasla sa @i spune: “Un t`n[r de a c[rui educa\ie nu te ocupi este ca un p[m`nt pe care cresc numai spini” (Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XLIX la Matei, PG 58, col. 502-204, PSB 23, p. 574-576; Idem, Omilia LIX la Facere, PG 54, col. 518, PSB 22, p. 260). 360 Pe un astfel de om @l @ndeamn[ astfel Marele Ierarh: “#nva\[-l ca s[ fie om bun ]i cinstit, fiindc[ astfel va putea ]i averile s[ le st[p`neasc[. Dac[ copilul este r[u, chiar dac[ i-ai l[sa lui milioane…, l-ai f[cut mai r[u”. C[ci pe cei care nu au fost crescu\i cre]tine]te, averea @i face s[ s[v`r]easc[ ]i mai multe rele (Idem, Omilia XII la I Corinteni, PG 61, col. 106, trad., p. 164; Idem, Omilia XXI la Efeseni, PG 62, col. 154, trad., p. 220; Idem, Omilia VI la I Tesaloniceni, PG 62, col. 433, trad., p. 228; Idem, Omilia II la II Tesaloniceni, PG 62, col. 478, trad., p. 305; Idem, Omilia IX la I Timotei, PG 62, col. 5467, trad., p. 80).

140

aten\ia oamenilor, @mprosp[t`ndu-le aten\ia ]i interesul. Avea @n vedere diversitatea st[rilor suflete]ti ]i a factorilor care concur[ la formarea intelectual[ ]i mai ales moral[ a cre]tinilor. Se ar[ta plin de dragoste fa\[ de p[stori\ii s[i ]i de dorin\a de a le face bine. Era plin de r`vn[ ]i voia ca ascult[torii “s[ cread[ ceea ce aud, s[ spere ceea ce cred ]i s[ iubeasc[ ceea ce sper[“361.

361 Pr. Prof. Dr. Petre Procopoviciu, #ndrum[ri catehetice @n lucrarea Fericitul Augustin: De catechizandis rudibus, @n rev. MA, an III, nr. 3-4/1958, p. 257-262; Pr. C. Grigora], Fericitul Augustin ]i locul lui @n pedagogia cre]tin[, @n rev. Teologie ]i Via\[, an II (LXVIII), nr. 8-10/1992, p. 77.

141

XI. Rolul cuv`ntului lui Dumnezeu @n lucrarea de zidire sufleteasc[

Sfin\ii P[rin\i au propov[duit neobosit cuv`ntul lui Dumnezeu @n Biseric[, pentru a fi asimilat de fiecare dintre cre]tini, @ns[ nu @n mod abstract, ci ca pe un adev[r de via\[. Cuv`ntul este a]adar pentru ace]tia mijlocul de transmitere ]i explicare a doctrinei Bisericii. Ei sunt predicatori populari ]i iubi\i de ascult[torii lor. S-au cobor`t la puterea de @n\elegere a acelora. Limbajul lor este ]lefuit, rafinat, frumos. Dar, dincolo de forma atr[g[toare a scrierilor patristice, fondul lor este bogat din punct de vedere teologic. Mai ales @ns[, cuv`ntul Sfin\ilor P[rin\i a avut o neb[nuit[ putere de @nr`urile asupra sufletelor ascult[torilor, determin`ndu-le voin\a s[ treac[ la lucrare, la ac\iune cre]tin[. Puterea de convingere este pe m[sura harului de care s-au @nvrednicit. S[ ad[ug[m, ca factori care au favorizat pozitiv lucrarea aceasta ]i credin\a lor nezdruncinat[, al[turi de leg[tura cu credincio]ii pe care @i p[storeau ]i cu exemplul propriei lor vie\i362.

#n Apologia I a Sf`ntului Iustin Martirul ]i Filosoful se arat[ locul predicii @n cadrul slujbei Sfintei Liturghii din vremea sa: “Dup[ citirea memoriilor Apostolilor, spune Sf`ntul P[rinte, sau a scrierilor profe\ilor, proestosul, printr-un cuv`nt, d[ sfat ]i @ndemn la imitarea acestor frumoase fapte” (Apologia I, cap. 67). Predica f[cea

362 Diacon Asistent Ion Bria, Teologie…, Op. cit., p. 81, 82; Drd. Ioan D. Popa, Opera Sfin\ilor P[rin\i din “epoca de aur” ca izvor al predicii, @n rev. ST, seria a II-a, an XXII, nr. 5-6/1970, p. 430, 431, 438.

142

parte din Sf`nta Liturghie ]i se rostea dup[ citirea pericopei evanghelice, la ea particip`nd ]i catehumenii, care se familiarizau astfel cu @nv[\[tura cre]tin[363.

Sf`ntul Vasile cel Mare a ap[rat credin\a Bisericii prin cuv`ntul s[u rostit, prin predic[. S-a dovedit a fi o personalitate inconfundabil[. Prin felul cum a propov[duit Evanghelia lui Hristos, prin procedeele folosite @n lucrarea sa pastoral[, @n rela\ia cu cre]tinii, prin spiritul s[u practic, dar ]i prin forma\ia teologic[ @nalt[, prin for\a caracterului s[u, a exercitat asupra contemporanilor o influen\[ deosebit[. Via\a sa a fost una de lupt[, iar sim\ul responsabilit[\ii nu i-a lipsit niciodat[. Este responsabilitatea p[storului de suflete fa\[ de cei @ncredin\a\i lui, dar ]i responsabilitatea Marelui Ierarh pentru @ntreaga Biseric[ a lui Hristos, pentru a c[rei unitate a luptat cu mult zel. Sf`ntul P[rinte @i @ndeamn[ pe cre]tini s[ fie deschi]i cu inima ]i cu sufletul ]i s[ cuprind[ cu mintea @nv[\[turile cre]tine. Cuv`nt[rile sale poart[ amprenta personalit[\ii lui inconfundabile, a iubirii ]i a d[ruirii acestuia pentru t`lcuirea cuv`ntului lui Dumnezeu. Marele Ierarh a fost mereu con]tient de responsabilitatea misiunii sale de propov[duitor al cuv`ntului lui Dumnezeu. A ap[rat cu ardoare @nv[\[tura ortodox[ fa\[ de erorile ariene. A vorbit oamenilor @ntr-un stil limpede, elegant, curg[tor, profund influen\at de cultura clasic[ pe care ]i-o @nsu]ise364.

Sf`ntul Grigorie Teologul ne-a l[sat nou[ discursuri, cuv`nt[ri, @n num[r de 45. Unele sunt despre Sf`nta Treime, altele sunt rostite la s[rb[tori ]i altele sunt

363 Pr. Magistrand Simeon Stoica, Liturghia…, Op. cit., p. 88. 364 Pr. Dr. Ioan L. B[j[u, Predica @n slujirea…, Op. cit., p. 161, 179; Arhim. Veniamin Micle, Sf`ntul Vasile cel Mare, predicator al cuv`ntului lui Dumnezeu, @n rev. MB, an XXIX, nr. 10-12/1979, p. 613-630.

143

panegirice la sfin\i. El este un organizator ne@ntrecut al vie\ii duhovnice]ti, un tr[itor pios al teologiei, un ad`nc cuget[tor despre Dumnezeu. Fiecare cuv`ntare a sa are ]i un cuprins moral, cu sfaturi practice pentru via\[, ce se @mpletesc cu @nv[\[turile dogmatice. Alte cuv`nt[ri au un cuprins social, vorbind despre pace ]i armonie @ntre cre]tini. Cuv`ntarea a XIV-a, numit[ “Despre iubirea s[racilor”, arat[ grija pe care a ar[tat-o fa\[ de fra\ii no]tri nevoia]i. Marele Ierarh a fost ]i un bun psiholog, iar cuv`nt[rile lui creaz[ o atmosfer[ familiar[, de convorbire intim[ cu ascult[torii. Autorul vrea pe de o parte s[ @i instruiasc[ pe credincio]i, iar pe de alt[ parte s[ creeze convingeri religios-morale365.

Sf`ntul Grigorie Teologul ]tie c[, pentru bolile trupe]ti, nu se aplic[ totdeauna aceea]i doctorie, ci potrivit[ pentru fiecare @n parte. Tot astfel, sufletele cu diferitele boli “se vindec[ cu diferite @nv[\[turi ]i prin felurite mijloace”. Unii oameni pot fi vindeca\i cu cuv`ntul, iar al\ii, prin pilda vie\ii preotului. “Pe cei lene]i ]i greu de mi]cat spre bine, trebuie s[-i de]tep\i cu lovitura cuv`ntului. Iar pe cei… care-s greu de st[p`nit @n porniri, pe ace]tia @i faci mai buni dac[-i str`ngi ]i @i opre]ti cu cuv`ntul”. Pentru unii oameni, mustrarea este folositoare. Pentru al\ii, este de ajuns sfatul. Unii se pot @ndrepta, dac[ sunt mustra\i @n v[zul lumii, iar pentru al\ii este mai bun sfatul @n tain[. “Fa\[ de al\i oameni, este mai bine s[ treci chiar cu vederea unele din faptele lor… Pe unii trebuie s[ te m`nii, f[r[ ca @n sufletul t[u s[ fii m`niat pe ei… Adeseori e mai folositor ca pe unii s[-i birui, iar de al\ii s[ te la]i biruit”366.

365 Constantin P@rvu, Actualitatea omiletic[ a Sf`ntului Grigorie de Nazianz, @n rev. MO, an VII, nr. 5-6/1955, p. 300, 304, 305. 366 Doctoriile pentru vindecarea sufletelor sunt foarte diferite. “Unora le este bun[ ]i folositoare o doctorie, altora o doctorie contrar[, dup[ cum sunt timpurile ]i @mprejur[rile ]i dup[ cum o prime]te temperamentul

144

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur s-a str[duit f[r[ odihn[ s[ apropie pe oameni de Dumnezeu. De aceea, p[stori\ii s[i @l iubeau ca pe “p[rintele sufletelor ]i inimilor” lor. Iar el @i numea “copii” ai s[i. Marele Ierarh a folosit @n lucrarea pastoral[ mai ales cuv`ntul rostit, prin care ]i-a @ndeplinit magistral misiunea. Noi ast[zi putem numai s[ citim acest cuv`nt ]i acela par\ial p[strat. Nu @n\elegem @ns[ pe deplin puterea lui oratoric[, dar ne @nc`nt[ ]i uime]te frumuse\ea cuv`nt[rilor hrisostomice, chiar dac[ efectul este departe de cel pe care l-ar fi putut crea arta oratoric[ a Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur367.

Marele P[rinte al Bisericii noastre era @nzestrat cu un sim\ psihologic aparte, cunosc`nd mecanismele voin\ei omene]ti. #]i sprijinea totodat[ @ndemnurile prin exemplul propriei vie\i, tr[it[ la @n[l\imea principiilor evanghelice. Lupt`ndu-se s[-i fac[ pe oameni mai buni, @i convingea nu doar prin cuvintele, ci ]i prin faptele sale. Era pe deplin con]tient c[ argumentul propriei vie\i a preotului nu poate fi @nvins de nimic. Oric`te cuvinte frumoase ar rosti, dac[ via\a sa nu este la fel de frumoas[, nu va convinge pe nimeni. For\a cre]tinului @n general vine din faptele, nu din cuvintele sale. #ntreaga oper[ hrisostomic[ este dublat[ de o lucrare pastoral[, misionar[ ]i filantropic[ excep\ional[, nu una realizat[ periodic, ci continuu, cotidian[. #ns[ nu numai exemplul vie\ii sale a avut rolul de a favoriza lucrarea Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, ci ]i preg[tirea lui teologic[, @n

celor ce trebuie vindeca\i”. Convingerea Sf`ntului Grigorie Teologul este c[ doar experien\a @ns[]i ]i cazurile concrete cu care se confrunt[ duhovnicul dau “lumina”, pentru vindecarea sufletului p[stori\ilor (Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`nt de ap[rare despre fuga sa, al II-lea teologic, PG 35, col. 437-441, trad., p. 233-235). 367 Magistrand Simion S. Caplat, Problema formei @n predica Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. BOR, an LXXXIII, nr. 7-8/1965, p. 712.

145

special, ]i intelectual[, cultural[, @n general ]i, nu @n ultimul r`nd, oratoric[. Personalitatea sa, privit[ @n ansamblu, este complex[368.

Propov[duind cuv`ntul lui Dumnezeu, Sf`ntul P[rinte a fost convins c[ @mpline]te voia lui Dumnezeu, dar @n acela]i timp, lucreaz[ pentru m`ntuirea semenilor ]i a p[stori\ilor s[i. #n spiritul acestei lucr[ri se @nscrie @ntreaga sa via\[. Puterea predicii ]i @n general a lucr[rii hrisostomice vine ]i din faptul c[ ea se ”ad[pa” din experien\a duhovniceasc[ liturgic[ a Marelui Ierarh, care @i lumina mintea ]i @i d[dea c[ldura s[ se apropie de sufletele oamenilor. #n acela]i timp sim\im nem[rginita dragoste a sa pentru M`ntuitorul369.

Predica hrisostomic[ are caracter misionar, militant, popular ]i de mas[, urm[rind s[ apere ortodoxia. A]a a fost cazul go\ilor arieni, afla\i @n apropierea Constantinopolului, pe care Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, prin tactul s[u pastoral, ce izvora din iubirea p[storului pentru sufletele credincio]ilor sortite pieirii, i-a readus la Biseric[. Le-a dat un l[ca] de slujb[, slujitori ]i a hot[r`t s[ se oficieze serviciile religioase @n limba lor, iar go\ii au r[mas astfel ortodoc]i. #n acest fel, Marele P[rinte bisericesc a dovedit c[, de multe ori, mijloacele pastorale @n\elept folosite, pot fi mai eficiente dec`t cele dogmatice370.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, vorbind ca nimeni altul despre preo\ie, vede pe preot, p[rintele spiritual ]i

368 Pr. Prof. D-tru Belu, Cu privire la predic[ @n concep\ia Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. MA, an III, nr. 3-4/1958, p. 272-275, 282. 369 Diac. Prof. Nicolae Balc[, C`teva tr[s[turi ale Sf`ntului Ioan Hrisostom ca predicator, @n rev. ST, seria a II-a, an XX, nr. 7-8/1978, p. 507, 508. 370 Pr. Dr. Ioan B[j[u, Sfin\ii Trei Ierarhi, ap[r[torii Ortodoxiei, @n Analele Universit[\ii din Craiova, seria Teologie, an II, nr. 2/1997, p. 97.

146

@ndrum[torul duhovnicesc, @n “gr[dina” florilor celor mai alese ale calit[\ilor morale, de care trebuie s[ se @nvredniceasc[. Fiindc[ lucrarea preotului nu poate avea succes dac[ el @nsu]i nu tr[ie]te @mbun[t[\it duhovnice]te ]i nu este des[v`r]it @n rug[ciune, @ntrec`ndu-i pe ceilal\i. #n misiunea sa @nv[\[toreasc[ ]i pastoral[, a dovedit c[ are bogate cuno]tin\e teologice, bazate pe Scriptur[ ]i Tradi\ie, pe care @n decursul vie\ii ]i le-a amplificat, @mbog[\it continuu371.

Prin toat[ lucrarea sa, Arhiepiscopul Constantinopolului pune @n valoare, pentru p[stori\i, tezaurul @nv[\[turilor revelate, ca unul ce cuno]tea at`t de bine sensul cel autentic al cuv`ntului dumnezeiesc, aplic`ndu-l la situa\iile concrete ale vie\ii. El simte c[ @ndepline]te o misiune de credin\[, simte, ca p[stor de suflete, c[ lucreaz[ potrivit poruncii M`ntuitorului. Vrea s[-i elibereze de sub robia p[catului, integr`ndu-i @n comuniunea de via\[ cu Dumnezeu ]i cu semenii. Propov[duirea hrisostomic[ nu urm[re]te scopuri pur dialectice, ci vrea ca, prin @nv[\[tur[, s[ transforme l[untric pe p[stori\i. Nu este cuv`ntul unui cre]tin de r`nd, ci al acestui ne@ntrecut conduc[tor duhovnicesc, @nsufle\it de harul Sf`ntului Duh, har d[ruit lui prin hirotonie. De asemenea, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a lucrat cu convingerea c[ misiunea sa vine de la Duhul Sf`nt. #n aceast[ slujire a semenilor, din pozi\ia de p[rinte duhovnicesc, a avut ca model permanent de urmat pe Sf`ntul Apostol Pavel. Talentul s[u oratoric, u]urin\a vorbirii era dublat[ de o inteligen\[ vie, cu care vedea ]i @n\elegea starea sufleteasc[ a p[stori\ilor. Ca un dasc[l, a studiat toat[ via\a, pentru a putea @nv[\a el @nsu]i pe ceilal\i. 371 Drd. Simion S. Caplat, Profilul predicatorului cre]tin dup[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Sf`ntul Grigore Dialogul ]i Fericitul Augustin, @n rev. ST, seria a II-a, an XVIII, nr. 7-8/1966, p. 494, 495, 501-505.

147

Studiul s[u se @nr[d[cina mai @nt`i @n cunoa]terea temeinic[ a Scripturilor, @ndemn`ndu-i ]i pe ceilal\i la cunoa]terea c[r\ii sfinte372.

Cuv`ntul Marelui Ierarh ]i predicator nu era c`tu]i de pu\in abstract, ci se adresa unor oameni reali, concre\i, pe care @i avea @n fa\a sa, pe care @i p[storea, le cuno]tea sufletele ]i condi\iile de via\[. Predicatorul @nsu]i tr[ia @n clocotul vie\ii sociale ]i ar[ta perseveren\[ @n umanizarea ei, @n rezolvarea problemelor legate de binele comun, pentru asanarea nedrept[\ilor sociale. Ca o mo]tenire, pentru cre]tinii ]i @n special pentru preo\ii din toate timpurile, a l[sat @ndemnul de a nu se @nchide @n ritualism ]i nici @n specula\ii dogmatice, ci, dimpotriv[, ca preotul s[ se deschid[ c[tre societate, c[tre semeni ]i @mbun[t[\irea s[n[t[\ii lor morale373.

Opera hrisostomic[ se na]te din ardoarea sufletului autorului ]i din t[ria credin\ei acestuia. El este un spirit practic, puternic ancorat @n realit[\ile vie\ii ]i adev[rului cre]tin. Se adreseaz[ mai @nt`i inimii celor pe care @i p[store]te. Tr[ie]te cele pe care le @nva\[. Se face p[rta] sim\[mintelor ascult[torilor, cu st[rile lor suflete]ti, cu puterea terapeutic[ a cuv`ntului s[u. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ne apare acum, dup[ 17 secole, ca un mare p[stor ]i misionar cre]tin. #n rezolvarea problemelor cu care se confrunt[, pune baz[ at`t pe tactul s[u pastoral, c`t ]i pe nem[rginita sa iubire p[rinteasc[, rev[rsat[ prin sim\[mintele pe care le arat[ fa\[ de cei c[rora se adreseaz[. }tie totdeauna s[ lucreze dup[ @mprejur[rile specifice, dup[ st[rile suflete]ti ale oamenilor, urm[rind ]i reu]ind @n acela]i timp ap[rarea credin\ei fa\[ de r[t[ciri ]i 372 Pr. Prof. D-tru Belu, Predicatorul @n concep\ia Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. BOR, an LXXVII, nr. 3-4/1959, p. 357-360, 364-369. 373 Ibidem, p. 378, 381.

148

m`ntuirea sufletelor oamenilor. #ntre mijloacele folosite se num[r[ ]i dorin\a de a trezi con]tiin\ele ]i responsabilitatea cre]tinilor. Inepuizabil @n efortul s[u, Sf`ntul P[rinte este plin de convingere @n ceea ce face. Ca preot @n Antiohia, sau ca arhiepiscop al Constantinopolului, predica de mai multe ori pe zi, ar[t`nd grij[ fa\[ de sufletele @nsetate ca s[ asculte cuv`ntul lui Dumnezeu. Cuv`nt[rile hrisostomice abund[ @n sfaturi ]i @ndemnuri p[rinte]ti, iar frumuse\ea stilului s[u se revars[, @nfl[c[r`nd inimile ascult[torilor374.

374 ”Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @nseamn[ deopotriv[ frumuse\e de grai, elocin\[ cre]tin[, cuantum de crea\ie, erudi\ie, d[ruire f[r[ seam[n @n p[strarea ]i ap[rarea credin\ei celei adev[rate ]i drepte, credin\a cre]tin[ ortodox[“ (Pr. Dr. Ioan L. B[j[u, Predica @n slujirea dreptei credin\e @n primele patru veacuri, Craiova 1997, p. 198, 204, 221, 222).

149

XII. P[storul de suflete, ca model pentru

p[stori\ii s[i Sfin\ii P[rin\i, @n general, au accentuat importan\a

tr[irii morale a p[storului cre]tin de suflete, ce trebuie s[ devin[ model de via\[ pentru p[stori\i, un model viu. Sf`ntul Grigorie Teologul @l @ndemna astfel pe unul dintre ace]tia, zic`nd: “S[ devii tu @nsu\i lumin[ ]i a]a s[ luminezi”. #n general, via\a Sfin\ilor P[rin\i este bogat[ @n realiz[ri ]i pe drumul deschis de ei au mers mul\i ucenici ai acestora, @nc[ ]i p[g`ni. Au fost a]adar cu mult mai mult dec`t vesti\i oratori cre]tini. Au fost tr[itori, plini de evlavie ]i nem[surat[ iubire de semeni375.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur dezvolt[ pe larg @nv[\[tura aceasta, @n numeroasele sale cuv`nt[ri. Pentru el, p[storul de suflete trebuie s[ se eviden\ieze prin cur[\ia sa de p[cate. “Ceilal\i oameni, de-ar p[c[tui de mii de ori, pot dob`ndi iertare. Dar dasc[lul dac[ p[c[tuie]te… va primi cea mai mare pedeaps[“376. Munca p[storului de suflete pare mic[, pare chiar ne@nsemnat[, dar ea cere multe osteneli, care @l fac pe acesta vrednic de plata sa. Trebuie s[ fie slujitorul tuturor377. 375 Arhidiac. Prof. Dr. Constantin Voicu, Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. MA, an XXII, nr. 7-9/1977, p. 504; Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sfin\ii P[rin\i ca @ndrum[tori…, Op. cit., p. 192; Asist. Sebastian }ebu, Sfin\ii Trei Ierarhi, modele alese de @n\elegere ]i tr[ire actual[ a cre]tinismului, @n rev. MA, nr. 1-3/1976, p. 144. 376 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XV la Matei, PG 57, col. 231, PSB 23, p. 185; Idem, Omilia VI la Efeseni, PG 62, col. 46, trad., p. 58. 377 “Ceea ce face \[ranul c`nd trage cu plugul ]i despic[ brazdele p[m`ntului…, aceasta face ]i cel ce m`nuie plugul @nv[\[turii, s[dind @n

150

Credin\a ]i iubirea de semeni reprezint[ dou[ dintre cele mai importante virtu\i, prin care p[storul de suflete se arat[ ca model vrednic de urmat. El trebuie s[ fac[ mai @nt`i ceea ce @nva\[, av`nd pe Sf`ntul Apostol Pavel ca pild[. S[ fie ca un lumin[tor al celorlal\i, sau ca aluatul, ce cre]te. C`nd @ns[ prin p[catele sale @i sminte]te ]i pe ceilal\i, va primi pedeaps[ ]i mai mare378. P[storul de suflete r[m`ne @nv[\[tor al celorlal\i @n fiecare clip[ a vie\ii sale, “]i c`nd gr[ie]te, ]i c`nd tace, ]i c`nd st[ la mas[ ]i c`nd orice face…, ]i din mers, ]i din privire ]i din \inut[, @ntr-un cuv`nt, din tot”. Pentru aceasta, s[ @l respect[m cum se cuvine379.

Sf`ntul Vasile cel Mare aseam[n[ slujirea preo\easc[ cu cea @ngereasc[. Cere preo\ilor fric[ de Dumnezeu, reamintindu-le chemarea lor pentru slujirea cereasc[380.

Asemenea celorlal\i Sfin\i P[rin\i, Sf`ntul Grigorie Teologul este con]tient de sublimitatea slujirii preo\e]ti, de r[spunderea ei mare ]i se simte el @nsu]i nevrednic a o primi. #n lucrarea sa despre preo\ie arat[ idealurile preo\iei,

sufletele ucenicilor s[m`n\a dumnezeie]tilor @nv[\[turi” (Idem, Catehezele baptismale, trad., p. 120; Idem, Omilia VIII la Efeseni, PG 62, col. 55, trad., p. 71; Idem, Omilia XXXII la Matei, PG 57, col. 383, PSB 23, p. 399). 378 Idem, Omilia LXXV la Matei, PG 58, col. 690, PSB 23, p. 853; Idem, Omilia XX la I Corinteni, PG 61, col. 168, trad., p. 266; Idem, Omilia XXIII la I Corinteni, PG 61, col. 189, trad., p. 304; Idem, Omilia XXXII la I Corinteni, PG 61, col. 265, trad., p. 431; Idem, Omilia X la I Timotei, PG 62, col. 551, trad., p. 87; Idem, Omilia XXIX la Romani, PG 60, col. 658 ]i urm., trad., p. 460 ]i urm. 379 Idem, Omilia LXXII la Matei, PG 58, col. 668-670, PSB 23, p. 821-823; Idem, Omilia X la Filipeni, PG 62, col. 255, trad., p. 109. 380 Pr. Lector Dr. Nicolae Chif[r, Preo\ia @n concep\ia Sfin\ilor Trei Ierarhi, @n rev. Teologie ]i Via\[, an IV (LXX), nr. 8-10/1994, p. 10.

151

obliga\iile acestei slujiri. Insist[ de pild[ asupra necesit[\ii cur[\eniei morale a preotului. Exemplul preotului pentru p[stori\ii s[i este esen\ial, fiindc[ el “trebuie s[ atrag[ pe credincio]i pe calea virtu\ii prin cov`r]irea virtu\ii sale”381. Compar`nd preo\ia cu medicina, constat[ c[ medicina este grea, dar preo\ia este ]i mai grea382.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur insist[ asupra rolului esen\ial al preotului @n via\a cre]tinilor, care, cu ajutorul lui, se familiarizeaz[ cu tezaurul nepre\uit ]i bogat al @nv[\[turilor Bisericii noastre, @ndemn`ndu-i ne@ncetat pe ace]tia s[ le transpun[ @n propria lor via\[. Preotul nu modific[ ]i nu completeaz[ @nv[\[tura Bisericii, ci o face @n\eleas[ de c[tre p[stori\ii s[i, urm`nd exemplul M`ntuitorului nostru Iisus Hristos ]i al Sfin\ilor S[i apostoli. Este o lucrare de maxim[ responsabilitate, @ncredin\at[ @n exclusivitate slujirii @nv[\[tore]ti a clerului. Desigur, p[storul de suflete nu lucreaz[ singur, ci are ajutorul Duhului Sf`nt ]i contribu\ia proprie, prin str[danii neostenite. Capacit[\ile intelectuale ]i morale @i @nlesnesc munca, iar responsabilitatea @l con]tientizeaz[ ne@ncetat. Totul pe fondul voca\iei, al chem[rii sale @nn[scute. Arhiepiscopul Constantinopolului este el @nsu]i un exemplu elocvent. S[ ad[ug[m ]i sensibilitatea sa, al[turi de @nsu]irile native de

381 “Preotul trebuie, @ntocmai ca argintul sau aurul, s[ nu sune fals…, oriunde s-ar g[si, @n orice @mprejurare din via\[“ (Sf`ntul Grigorie Teologul, Despre fuga sa, PG 35, col. 420, 424, trad., p. 218, 221). 382 “Oric`t de anevoioas[ ]i de grea ar p[rea medicina, totu]i nu-i at`t de grea ca preo\ia, unde trebuie s[ observi ]i s[ vindeci purt[rile oamenilor, patimile lor, via\a lor, voin\a lor ]i altele asemenea din om” (Ibidem, PG 35, col. 428, 429, trad., p. 224-226; Pr. Prof. }tefan Alexe, Actualitatea g`ndirii Sfin\ilor Trei Ierarhi despre preo\ie, @n rev. ST, seria a II-a, an XXXVI, nr. 1-2/1984, p. 94; Pr. Prof. Nicolae Petrescu, #nv[\[tura despre preo\ie dup[ Sf`ntul Grigorie de Nazianz ]i chipul de preot al lui @nsu]i, @n rev. MO, an XVIII, nr. 5-6/1966, p. 391).

152

psiholog, care rodesc pe t[r`mul cre]tin, precum ]i ancorarea @n realit[\ile comunit[\ii pe care o p[store]te383.

Adeseori, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur insist[ asupra vie\ii morale a preotului, ca o garan\ie a cur[\eniei @nv[\[turii propov[duite de el p[stori\ilor s[i. Marele Ierarh a tr[it neprih[nit cre]tinismul ]i din aceast[ cur[\enie a vie\ii izvor[]te for\a ]i priceperea cuv`ntului s[u preo\esc, ca ]i puterea de convingere a ascult[torilor lui384. Lucrarea preotului bun este asem[nat[ cu cea a unui medic priceput, care ]tie s[ aleag[ metoda potrivit[ pentru a vindeca bolnavul385. Preotul trebuie s[ fie cucernic, dar lipsit de m`ndrie, temut, dar iubit, autoritar, dar popular, drept, dar larg la suflet, smerit, dar nu slugarnic, aspru, dar @n\eleg[tor386.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a avut o experien\[ pastoral[ deosebit[, care i-a oferit ]ansa asimil[rii unor cuno]tin\e practice vaste. Le-a oferit apoi cre]tinilor, @n cuv`nt[rile sale, pun`ndu-se @n slujba contemporanilor, dar ]i a noastr[. Metodele folosite de el, departe de a fi fost teoretizate @ntr-o lucrare anume, sunt eficiente ]i actuale. 383 Pr. Prof. D-tru Belu, Predicatorul…, Op. cit., p. 357 ]i urm. 384 Pr. Prof. Nicolae Petrescu, #nv[\[tura Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur despre preo\ie ]i chipul lui @nsu]i de p[stor sufletesc, @n rev. MB, an XVIII, nr. 4-6/1968, p. 252; Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sensul preo\iei la Sfin\ii P[rin\i, @n rev. ST, seria a II-a, nr. 9-10/1949, p. 746 ]i urm; Pr. Ilie Br[tan, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, o @nalt[ autoritate moral[, @n rev. MO, nr. 11-12/1973, p. 982; Pr. Prof Spiridon C`ndea, Sensul preo\iei la Sfin\ii P[rin\i, @n rev. ST, seria a II-a, an II, nr. 5-6/1950, p. 194. Nevoia cur[\eniei suflete]ti a preotului este esen\ial[ (Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Despre preo\ie, PG 48, col. 680, trad., p. 168). 385 Preotul trebuie s[ fie un bun psiholog (Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Despre preo\ie, PG 48, col. 634, 635, trad., p. 57, 58). 386 Pr. Dr. Nicolae Voicu, Principii pastorale @n tratatele despre preo\ie din literatura patristic[ ]i postpatristic[, @n rev. BOR, an CVII, nr. 3-4/1989, p. 103.

153

Iat[ c`teva dintre acestea, cu exemplific[rile de rigoare, care s[ ne permit[ s[ ne facem o imagine de ansamblu a complexit[\ii activit[\ii sale pastorale ]i a roadelor ei deosebite @n via\a cre]tinilor.

#ntreaga activitate hrisostomic[ se caracterizeaz[ prin insisten\[. Este insisten\a sa @n lupta contra patimilor diferite, care puneau st[p`nire pe p[stori\ii s[i. Citind omiliile hrisostomice, putem face un adev[rat catalog al p[catelor comb[tute ]i, deloc surprinz[tor, constat[m c[ ele sunt cele care marcheaz[ negativ ]i via\a moral[ a contemporanilor no]tri.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur este @ns[ insistent, c[ci insisten\a, statornicia este ]i o metod[, dar ]i o caracteristic[ a preotului. A]a de pild[, c`nd @i mustra, cu fiecare prilej, pe cei care @]i risipeau via\a @n petreceri ]i be\ii, face aceasta nu ca s[-i ru]ineze, ci tocmai ca s[ @i scoat[ din ru]inea pe care o provoac[ o astfel de via\[ de decaden\[. }i, ca un psiholog cre]tin, ne sf[tuie]te s[ nu-i oc[r`m pe s[rmanii oameni, nici s[ nu-i facem de r`s @n fa\a celorlal\i, ci s[ ne str[duim, f[c`nd totul pentru a-i @ndrepta ]i pentru a-i smulge din ghearele ucig[toare ale diavolului. #n\elegerea profund[ a Marelui Ierarh vede @n p[cat o robie a celui necurat, din care poate fi scos omul ce are ]ans[ s[ @nt`lneasc[ un p[stor de suflete insistent, st[ruitor. Despre un astfel de p[stor adev[rat, ce lucreaz[ neobosit, cu insisten\[ ]i r[bdare ]i despre rolul lui, citim cuvinte dintre cele mai frumoase, asem[n`ndu-l pe el cu un izvor. Iar izvorul curge, fie c[ bea ori ba cineva ap[ din el, la fel cum r`urile curg la vale, chiar dac[ este sau nu folosit[ apa lor. “Tot a]a ]i predicatorul trebuie s[-]i fac[ datoria lui, chiar dac[ nimeni nu-l ascult[“. }i chiar dac[ nu va reu]i s[ conving[ pe nimeni s[-]i schimbe felul gre]it de via\[, lucru

154

care este aproape cu neputin\[ de acceptat, p[storul @]i va primi r[splata sa de la Domnul387.

Pas cu pas, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur scoate obiceiurile rele, patimile din sufletele oamenilor, cu tact ]i r[bdare, gradat, @ncet, st[ruitor, ar[t`nd c[ poate preface p[catele @n virtu\i. Adapteaz[ metodele dup[ v`rsta destinatarilor, a celor care constituie \inta cuv`nt[rilor sale. C[ci @ntr-un fel se adreseaz[ el copiilor, ca un dasc[l ]i atent purt[tor de grij[; altfel se adreseaz[ tinerilor, ]tiind c[ tinere\ea aduce cu ea tot felul de patimi ce tulbur[, ca o mare furtunoas[; @n fine, altfel vorbe]te oamenilor maturi, confrunta\i cu grijile cotidiene ]i purt`nd @n suflet alte patimi, precum iubirea de argin\i, sau invidia. La orice v`rst[, ne @ndeamn[ Sf`ntul P[rinte, trebuie s[ lu[m aminte asupra noastr[, lupt`nd @mpotiva patimilor, cu n[dejdea c[ vom dob`ndi bunurile viitoare388.

Adeseori, Dumnezeu @l las[ pe om s[ se lupte mai @nt`i cu mul\imea neajunsurilor, a suferin\elor, care devin un adev[rat @nv[\[tor pentru el, @nt[rindu-l ]i f[c`ndu-l s[ aib[ r[bdare, perfec\ion`ndu-l a]a-zic`nd @n virtute, p`n[ la v`rsta deplin[t[\ii, dob`ndind darul @mp[r[\iei cerurilor389.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a fost ]i un mare pedagog cre]tin, @ntreaga sa str[danie viz`nd @nsu]irea @nv[\[turilor expuse, spre folosul celor care @l ascultau. El este precum o mam[ iubitoare, care d[ mai @nt`i copilului hran[ moale,

387 Propov[duitorul neobosit al cuv`ntului Evangheliei le r[spundea celor care minimalizau importan\a muncii sale, ar[t`nd deopotriv[ optimism ]i realism (Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Cuv`nt la Duminica a XXII-a dup[ Rusalii, PG 47, col. 963 ]i urm., trad. de Pr. Prof. Nicolae Petrescu, @n rev. MO, an XX, nr. 11-12/1968, p. 961, 962). 388 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia LXXXI la Matei, PG 58, col. 738, PSB 23, p. 924, 925. 389 Idem, Omilia XVI la Statui, PG 49, col. 168, trad., p. 85.

155

pu\in c`te pu\in, ca s[ o poat[ @nghi\i. Tot astfel, Marele Ierarh nu a @nclinat “dintr-o dat[” paharul @nv[\[turii, ci l-a @mp[r\it @n timp. A @ncercat s[ p[trund[ @n cugetul ascult[torilor s[i, spre a le @n\elege n[zuin\ele ]i nevoile ]i pentru a g[si cel mai potrivit aliment pentru hrana sufletelor lor390.

Nu a fost niciodat[ un dasc[l comod pentru ascult[torii s[i. Dorind ridicarea moral[ a acestora, a luptat cu patimile lor, i-a certat, cu convingerea c[ “certarea este @mp[rt[]irea sfin\eniei”, alung`nd tr`nd[via din suflete, alung`nd poftele ]i dorin\a dup[ lucrurile p[m`nte]ti391.

Sf`ntul P[rinte, ca p[stor de suflete, duhovnic ]i ne@ntrecut dasc[l, se caracterizeaz[, @ntre altele, prin realism ]i cunoa]tere a firii umane. El ]tie c[ noi nu putem lupta simultan cu toate patimile. De aceea, a]a cum lucr[torii @mpart lucrul c`mpului ]i muncile de acolo pe zile ]i anotimpuri, tot astfel ]i cre]tinul, s[ lupte cu patimile ce @l st[p`nesc nu dintr-o dat[, ci r`nd pe r`nd392.

390 Idem, La Galateni, PG 61, col. 611 ]i urm., trad., p. 32; Idem, Cuv`ntul III la Parabola despre bogatul nemilostiv ]i s[racul Laz[r, PG 48, col. 981, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XXVIII, nr. 9/1976, p. 735. 391 Idem, Omilia XXIX la Evrei, PG 63, col. 205, trad., p. 345; Idem, Omilia VI la Facere, PG 53, col. 57, PSB 21, p. 80. Dasc[lul care @]i mustr[ ucenicii, spunea Marele Ierarh, av`ndu-se desigur pe sine @n prim plan, este “ca un p[rinte”. Desigur, mustrarea sa se @mbin[ cu iubirea, dragostea pe care le-o purta ascult[torilor – Idem, Omilia VII la Facere, PG 53, col. 61, 62, PSB 21, p. 87; Idem, Omilia XLIII la Matei, PG 57, col. 463, PSB 23, p. 516; Idem, Omilia LVI la Matei, PG 58, col. 556, PSB 23, p. 655; Idem, Omilia IV la Evrei, PG 63, col. 45, trad., p. 97, 98; Idem, Cuv`ntul VII la Parabola despre bogatul nemilostiv ]i s[racul Laz[r, PG 48, col. 1046; Idem, Omilia XI la Matei, PG 57, col. 193, PSB 23, p. 132). 392 Cel mai detaliat exemplu este oferit despre metoda luptei cu patima iubirii de argin\i (Idem, Omilia XXIV la Evrei, PG 63, col. 171, 172, trad.,

156

Urm`nd exemplul Domnului nostru Iisus Hristos, Care s-a adresat tuturor oamenilor, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur le gr[ie]te deopotriv[ la to\i. Dup[ 16 veacuri, @n\elegem bine c[ @nv[\[turile sale sunt la fel de folositoare contemporanilor no]tri, celor boga\i, dar ]i celor s[raci, harnicilor, dar ]i lene]ilor. Aceste @nv[\[turi sunt mobilizatoare, c[ci @ndeamn[ la activism, la ac\iune cre]tin[, @nc`t din toate s[ alegem ceea ce ne este folositor pentru m`ntuire, ceea ce ne este spre folos sufletesc393.

Caracteriz`ndu-l ca p[stor de suflete, spunem despre Marele Ierarh c[ a fost moderat @n toate, inclusiv @n intensitatea cu care @nv[\a, nu pentru u]urin\a sa, ci pentru a nu dep[]i disponibilitatea ascult[torilor de a-]i concentra aten\ia @n ascultarea sa394. p. 291, 292; Idem, Omilia XI la I Corinteni, PG 61, col. 94-96, trad., p. 144-147). Lupta cu patimile este ca un alfabet, @n care fiecare dintre acestea este ca o liter[ (Idem, Omilia XI la Matei, PG 57, col. 201, 202, PSB 23, p. 142-144). 393 C[ci “numai ascultarea predicii, f[r[ @mplinirea prin fapt[ a cuvintelor predicii este f[r[ de folos” (Idem, Omilia I la Facere, PG 53, col. 22, PSB 21, p. 32; Idem, Omilia XLIV la Matei, PG 57, col. 467, PSB 23, p. 524). 394 Idem, Despre nem[rginita putere a diavolului, I, PG 49, col. 246, trad., p. 7.

157

XIII. Grija pentru suflet @n spiritualitatea patristic[

Concep\ia lui Clement Alexandrinul despre om corecteaz[ erorile proferate de eretici, mai ales de gnostici. Comb[t`ndu-i pe cei care (gnostici ]i neoplatonici) socoteau materia trupului ca fiind rea de la natur[, subliniaz[ neutralitatea trupului din punct de vedere moral ]i refuz[ s[ socoteasc[ trupul drept o @nchisoare pentru suflet, ci un mijloc ]i o locuin\[ provizorie. Sufletul este chipul lui Dumnezeu din om. Respect`nd poruncile cre]tine, Cuv`ntul se a]eaz[ @n suflet ca @ntr-un templu. Sufletul d[ trupului existen\a, forma, valoarea, iar activitatea trupeasc[ este subordonat[ celei suflete]ti395.

Omul, creat dup[ chipul lui Dumnezeu, are posibilitatea, spune Clement Alexandrinul, s[ realizeze asem[narea cu Acesta, idealul propus constituind ]i rostul nostru pe p[m`nt, chemarea noastr[ cea mai @nalt[. Sufletul nostru tinde ne@ncetat spre asem[narea cu Dumnezeu, fiind @nclinat prin fire spre El. #n ce prive]te mijloacele de dob`ndire a acestei asem[n[ri, se insist[ asupra rolului libert[\ii, care creaz[ climatul propice pentru realizarea idealului amintit. Dezvoltarea personalit[\ii omului \ine a]adar de voin\a lui, contribuind astfel la propria m`ntuire. Faptul c[ omul a fost @nzestrat cu puterea de a voi arat[ pre\uirea deosebit[ de care el se bucur[ din partea

395 Pr. Magistrand Marin Brani]te, Concep\ia antropologic[ a lui Clement Alexandrinul, @n rev. ST, seria a II-a, an X, nr. 9-10/1958, p. 588, 591.

158

Creatorului tuturor396. A]adar, libertatea este “piatra unghiular[“ pe care se sprijin[ concep\ia scriitorului alexandrin despre om.

Vorbind despre unitatea neamului omenesc ]i egalitatea b[rbatului cu femeia, Clement se bazeaz[ pe principiul unit[\ii de structur[ biopsihic[ ]i al unit[\ii de credin\[ ]i voca\ie. Deopotriv[, b[rbatul ]i femeia au un singur Dumnezeu, o singur[ Biseric[, o singur[ moral[ ]i evlavie. Se hr[nesc la fel, se c[s[toresc la fel. Respir[, v[d, aud, cunosc, sper[ ]i iubesc la fel. Av`nd o via\[ comun[, au ]i o m`ntuire comun[, aceea]i virtute397.

Clement nu s-a l[sat influen\at de r[t[cirile @n\elep\ilor p[g`ni ai epocii sale. P[g`nismul dispre\uia demnitatea uman[ natural[ ]i supranatural[. Dualismul vedea @n suflet principiul cel bun, iar trupul reprezenta partea rea din om. Gnosticismul @i @mp[r\ea arbitrar pe oameni @n trei categorii. Contra tuturor acestora, scoate @n eviden\[ natura uman[, @n spiritul tradi\iei cre]tine. Pentru el, to\i oamenii sunt asemenea, av`nd acela]i Creator, Dumnezeu, cu care ne putem asem[na prin progres moral. Nu exist[ o alegere privilegiat[ a oamenilor, nici o na]tere transcendent[ pentru unii. Nimic nu este r[u dup[ natur[. De aici, necesitatea efortului fiec[ruia, subordon`nd activitatea trupeasc[ fa\[ de cea sufleteasc[398.

Omul a fost @nzestrat de Dumnezeu cu con]tiin\[. A fost s[dit[ @ntr-@nsul legea moral[ ]i a primit darul nepre\uit al libert[\ii. Chiar dac[ nu intr[ @n detalii despre aceast[ lege

396 Ibidem, p. 593, 594. 397 Pr. Prof. Nicolae C. Buzescu, Logos, trinitate ]i eclesiologie @n “Pedagogul” lui Clement Alexandrinul, @n rev. ST, seria a II-a, an XXIX, nr. 5-8/1977, p. 470, 471. 398 Nicolae }t. Georgescu, Doctrina moral[ dup[ Clement Alexandrinul, p. 16-21.

159

natural[ din noi, a]a cum va face Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, scriitorul alexandrin eviden\iaz[ caracterul complementar al ei, @n raport cu legea scris[, constituind norma de conducere a omului, pentru ca el s[ tr[iasc[ conform cu natura sa. Legea divin[ din noi, legat[ de con]tiin\[, ne @nva\[ ceea ce este bine ]i ce nu, ce trebuie s[ alegem ]i ce s[ evit[m. Con]tiin\a constituie judec[torul ac\iunilor noastre. F[r[ libertatea voin\ei, orice ac\iune a sa @]i pierde caracterul moral. De aceea, se spune despre Clement Alexandrinul c[ este “apologetul cel mai abil al liberului arbitru”399.

Clement Alexandrinul vorbe]te despre legea moral[ natural[, completat[ ]i apoi des[v`r]it[ de legea scris[. Omul este legat de aceast[ lege divin[ @n mod natural, prin con]tiin\a sa, prin care ]tie ce s[ aleag[ ]i ce s[ evite. Omul poate alege a]adar binele. C`nd s[v`r]e]te r[ul, nu Dumnezeu este autorul faptei sale. Con]tiin\a devine judec[tor al ac\iunilor noastre, devine criteriu interior. De aceea, ea trebuie p[strat[ liber[. Con]tiin\a aceasta se datoreaz[ libert[\ii voin\ei. Scriitorul alexandrin este a]adar un ap[r[tor hot[r`t al liberului arbitru al omului. Via\a cre]tin[ este un urcu] spre asem[narea cu Dumnezeu ]i de aceea, libertatea are un rol esen\ial. C[ci libertatea aceasta condi\ioneaz[ lucrarea virtu\ilor. Sus\in`nd libertatea voin\ei, Clement Alexandrinul se opune determinismului gnostic sau filosofic400.

Credin\a, m`ntuirea, pedeapsa, r[splata, poruncile ]i toate celelalte nu pot fi legate dec`t de aceast[ libertate. Dumnezeu ne-a dat acest pre\ios dar tocmai pentru ca noi 399 Ibidem, p. 21-26. #n lucrarea: Ce bogat se va m`ntui?, Clement arat[ c[ alegerea depinde de om ]i darul este de la Dumnezeu – Ce bogat se va m`ntui?, 10, PSB 4, p. 40 ]i urm. 400 Nicolae }t. Georgescu, Doctrina…, Op. cit., p. 23-27.

160

s[ alegem binele ]i s[ evit[m r[ul. Via\a moral[ @nseamn[ exercitarea virtu\ii, ce dep[]e]te simpla cunoa]tere a ceea ce este bine ]i ceea ce este r[u. Fiindc[ nu oricine ]tie ce este binele, lucreaz[ acest bine. De aceea se insist[ asupra inten\iei bune a omului. Scopul vie\ii noastre este asem[narea cu Dumnezeu, care trebuie c`]tigat[. Virtu\ile sunt trepte ale des[v`r]irii. Cre]tinul trebuie s[ lucreze virtu\ile nu din teama de pedeaps[, nici pentru recompense, sau alte motive omene]ti, ci din iubirea de Dumnezeu401.

#n privin\a gnosticului cre]tin ]i a raportului dintre credin\[ ]i cunoa]tere, scriitorul alexandrin spune c[ “nu exist[ credin\[ f[r[ cunoa]tere ]i nici cunoa]tere f[r[ credin\[“. C`t despre credin\a des[v`r]it[, ea lucreaz[ prin fapte, iar nu prin vorbe. Actul religios se desf[]oar[ @ntre cei doi poli, al credin\ei, comun tuturor cre]tinilor ]i al gnozei, excep\ional. Pentru Clement Alexandrinul, cunoa]terea este superioar[ credin\ei. “A cunoa]te este mai mult dec`t a crede”. Via\a gnosticului cre]tin presupune rug[ciunea continu[. Credin\a este factorul subiectiv primordial. Gnoza nu se desparte de Biseric[. Educa\ia cre]tin[ are doi factori, Hristos ]i omul, iar ca scop, m`ntuirea. Adev[rata educa\ie se face @n Biseric[, ]coala noastr[, av`nd pe Hristos ca singurul @nv[\[tor402.

M[re\ia omului se vede din crea\ia sa, c[ci “are demnitatea soarelui ]i a lunii”403. Desigur, partea sa cea mai important[ este sufletul. T`lcuind C`ntarea C`nt[rilor, Origen descoper[ @n Mireasa de acolo Biserica, dar ]i sufletul, ce se une]te cu Hristos. Sufletul omenesc nu este prin sine nici muritor, nici nemuritor, dar “dac[ se va lipi de

401 Ibidem, p. 37, 38. 402 Pr. Prof. Nicolae C. Buzescu, Premisele…, Op. cit., p. 204, 205, 213. 403 Origen, Omilia I la Facere, PG 12, col. 155, Trad., p. 147.

161

via\[, va deveni nemuritor prin p[rt[]ia la via\[“404. “Alimentele” spiritului sunt rug[ciunile ne@ncetate ]i lectura divin[405.

Vorbind despre chipul lui Dumnezeu din om, Origen nu @n\elege prin acesta ceva trupesc, fiindc[ “cel ce a fost f[cut dup[ chipul lui Dumnezeu este omul nostru l[untric, nev[zut ]i netrupesc, nestricat ]i nemuritor”. Dar cine este “chipul lui Dumnezeu, dup[ asem[narea chipului C[ruia a fost f[cut omul, dac[ nu M`ntuitorul nostru?”. Omul a fost f[cut de Dumnezeu dup[ asem[narea acestui chip406. Fiul lui Dumnezeu este “pictorul” acestui chip, ce se poate @ntuneca prin nep[sare, dar nu poate fi distrus prin r[utate. #n om r[m`ne ve]nic chipul lui Dumnezeu, chiar dac[ omul suprapune peste el chipul celui p[m`ntesc407.

Origen afirm[ categoric faptul c[ r[ul nu vine de la Dumnezeu, nici din materie, ci @n sufletul fiec[ruia este cauza r[ut[\ii personale, @n ceea ce porne]te din voin\a rea. Marele alexandrin este preocupat permanent pentru a dovedi libertatea voin\ei, socotind c[ faptele nu trec pur ]i simplu pe l`ng[ om, l[s`ndu-l indiferent, nici omul nu s[v`r]e]te o fapt[, f[r[ s[ r[m`n[ @n el ceva din ceea ce a s[v`r]it. Omul este st[p`n pe fapta sa. O asemenea

404 Idem, Omilia IX la Levitic, PG 12, col. 524, Trad., p. 397. C`nd omul @]i are g`ndul la cele @nalte ]i superioare ]i nu mai cuget[ la nimic din cele p[m`nte]ti, ci numai la cele cere]ti, atunci “fiecare dintre credincio]i devine ceresc”, “vede ]i contempl[ pe Dumnezeu” (Idem, Omilia I la Facere, PG 12, col. 147, 148, Trad., p. 125, 127). 405 Idem, Omilia IX la Levitic, PG 12, col. 518, Trad., p. 381. 406 M`ntuitorul nostru, “care este chipul lui Dumnezeu, @mpins de mil[ pentru omul care fusese f[cut dup[ asem[narea Lui, v[z`nd c[ el, dup[ ce chipul S[u a fost p[r[sit, a luat chipul celui r[u, #nsu]i, @mpins de mil[, dup[ ce a luat chip de om, a venit la el” (Idem, Omilia I la Facere, PG 12, col. 155-157, Trad., p. 151-155). 407 Idem, Omilia XIII la Facere, PG 12, col. 234, Trad., p. 397.

162

concep\ie se opune celei a ereticilor gnostici, fatali]ti ]i determini]ti, care nu \ineau seama de libertatea determin[rii omului. Vasilide ]i adep\ii s[i, de pild[, considerau patimile ca fiind entit[\i ce exist[ @n afara sufletului, care p[trund @n suflet ]i devin parazi\ii lui, f[r[ ca sufletul s[ fac[ ceva @mpotriva lor. Valentin dispre\uie]te libertatea moral[, @mp[r\ind pe oameni @n 3 clase: spirituali, materiali ]i psihici. Doar psihicii au libertatea alegerii, m`ntuirea depinz`nd de ei. Origen a comb[tut toate aceste erori @n cap. III din lucrarea “Despre Principii” (fragment din Filocalie), ridic`ndu-se @mpotriva fatalismului ]i a determinismului cosmic, dovedind libertatea persoanei, cu texte din Vechiul Testament. Se insist[ asupra procesului sinergetic, ce condi\ioneaz[ evolu\ia spiritual[ a omului prin libertate. Concep\ia aceasta despre providen\[ ]i libertatea persoanei umane este curat ortodox[408.

Origen nu poate vorbi despre un p[cat originar @n sensul cunoscut, adic[ despre un p[cat comis de Adam ]i transmis apoi, ca vin[ ]i urm[ri tuturor oamenilor. Spune c[ doar p[catul personal poate fi atribuit cuiva. Urma]ii lui Adam nu sunt muritori, fiindc[ au mo]tenit vina primului om, ci fiecare om moare pentru p[catul personal409. #n ce prive]te demnitatea oamenilor, ace]tia dep[]esc toate vie\uitoarele p[m`ntului, prin putere, prin ra\iune ]i prin @n\elepciune410. #n fine, observ[ scriitorul alexandrin, multe popoare “str[ine de credin\a lui Hristos” au @nv[\at gre]it despre destin, consider`nd c[ toate c`te li se @nt`mpl[ pe p[m`nt, cele despre fiecare om, se datoreaz[ combina\iei astrelor numite mobile, cu astrele ce sunt @n zodiac. O astfel 408 Drd. Vasile R[duc[, Pronia ]i libertatea persoanei @n g`ndirea lui Origen, @n rev. ST, seria a II-a, an XXXIV, nr. 5-6/1982, p. 374, 377, 383. 409 V. Androni, P[catul originar…, Op. cit., p. 39. 410 Origen, Omilia II la Facere, PG 12, col. 163, Trad., p. 173.

163

de @nv[\[tur[ face inutile str[daniile omului, lauda ]i dojana, faptele meritorii ]i cele blamabile. Este d[un[toare pentru credin\a cre]tinului411.

Dumnezeu l-a creat pe om dup[ chipul S[u. No\iunea de chip la Sf`ntul Vasile cel Mare se raporteaz[ la elementul spiritual. Omul are chipul prin crea\ie, dar asem[narea o poate dob`ndi prin voin\[. Asem[narea aceasta o posed[ @n poten\[. Altfel spus, oamenii sunt lucr[tori ai asem[n[rii cu Dumnezeu. Chipul lui Dumnezeu este dat nou[ prin crea\ie, iar asem[narea este o virtualitate, ce poate fi actualizat[ prin har ]i efort personal412. Distinc\ia dintre chip ]i asem[nare face posibil dinamismul cre]tin ]i sinergismul413.

#n rai, @nva\[ Marele Ierarh capadocian, omul ducea o via\[ fericit[. Toate celelalte creaturi vedeau @n el un st[p`n. #ntre trupul ]i sufletul lui era armonie. Nu existau nici boli, nici stric[ciune. Mai ales @ns[, fericirea din rai venea din faptul c[ se afla @n comuniune cu Dumnezeu, cel mai mare bun de care se poate bucura omul. Pruncia spiritual[ a lui Adam nu venea din aceea c[ era nedeplin 411 Idem, Comentarii la Facere, PG 12, col. 49, 51, Trad., p. 471. Origen se afl[ @ntre 2 extreme, pe care le combate deopotriv[: r[t[cirea lui Marcion ]i Valentin, pentru care via\a ve]nic[ @nsemna doar nemurirea sufletului ]i reveria milenarist[, dup[ care via\a viitoare era o via\[ p[m`nteasc[ comod[ ]i @mbel]ugat[, @ntr-o @mp[r[\ie lumeasc[ (Pr. Magistrand Marin M. Brani]te, Eshatologia @n concep\ia lui Origen, @n rev. ST, seria a II-a, an X, nr. 7-8/1958, p. 441). 412 Ierodiacon Drd. Vichentie Pungu\[, Antropologia ortodox[ @n viziunea Omiliilor “Despre crearea omului” ale Sf`ntului Vasile cel Mare, @n Revista Teologic[, seria nou[, an I (73), nr. 3/1991, p. 29. 413 }i al\i autori patristici au avut o concep\ie asem[n[toare. A]a de pild[ Origen (Despre Principii, PSB 8, p. 252) socote]te asem[narea ca fiind binele suprem. Des[v`r]irea asem[n[rii @i este am`nat[ omului p`n[ la sf`r]itul lumii ]i poate fi c`]tigat[ prin st[ruin\[, prin lucrare, prin fapte bune.

164

dezvoltat intelectual sau moral. Nu @i lipsea puterea de a deosebi binele de r[u. Pruncia aceasta spiritual[ consta @n faptul c[, f[r[ s[ aib[ vreun merit, Adam primea darurile lui Dumnezeu ]i se bucura de ele ca un prunc, necunosc`ndu-le adev[rata valoare. Libertatea cu care Adam fusese @nzestrat a devenit cauza c[derii lui. De la prima @ncercare a acestei libert[\i, omul a ales calea gre]it[. A pierdut comuniunea cu Dumnezeu. Lipsit fiind de har, a trecut de la starea de via\[ fireasc[, la una nefireasc[, iar chipul lui Dumnezeu din el s-a @ntunecat, ra\iunea i-a sl[bit, liberul arbitru s-a pervertit, nu a mai putut face bine distinc\ia dintre bine ]i r[u. Mai mult, odat[ cu p[catul s[u, Adam a transmis urma]ilor natura lui pervertit[ de p[cat414.

Concep\ia Sf`ntului Vasile cel Mare despre om este una dihotomic[. “Omul este dublu, cel din afar[ ]i cel din[untru, cel care se vede ]i cel care are @n ascuns g`ndurile sale”415. Dumnezeu este Izvorul vie\ii noastre, iar noi suntem creatura Lui, @n virtutea iubirii Lui. Sf`ntul P[rinte subliniaz[ valoarea trupului, raport`ndu-se la #ntruparea Fiului lui Dumnezeu. Condamn[ pe gnostici ]i pe manihei (Marcion, Valentin) care socoteau c[ trupul reprezint[ ceva r[u. }i, chiar dac[ trupul, prin demnitate, este inferior sufletului, el este totu]i jum[tatea noastr[. Combate ]i concep\ia gre]it[ despre mutarea sufletelor

414 Sf`ntul Vasile de Mare, Omilia la sfin\ii 40 de mucenici, 8, PG 31, col. 1453; Idem, Omilie despre smerenie, 1, PG 31, col. 525; Idem, Cuv`nt ascetic, 1, PG 31, col. 869-872; Idem, Despre Sf`ntul Duh, 14, 31, PG 32, col. 124; Pr. Conf. Constantin Corni\escu, #nv[\[tura despre m`ntuire a Sf`ntului Vasile cel Mare, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980, p. 96-98. 415 Idem, Omilia XII, PG 31, col. 412, PSB 17, p. 481.

165

dintr-o fiin\[ @ntr-alta (transmigrare, re@ncarnare)416. Dup[ cum spun Scripturile, am primit grija fa\[ de trup, ca s[ @l @ngrijim cum se cuvine, @nc`t s[ dea roade, ajung`nd l[ca] al lui Dumnezeu, “a]a precum Dumnezeu a locuit @n sfin\i”. #n acela]it imp, s[ avem con]tiin\a c[ locuim vremelnic @n lumea aceasta, fiind str[ini @n acest trup ]i la chemarea de sus, vom merge spre “\ara cea mai presus de cer”417. Sf`ntul Vasile cel Mare vede omul ca pe un instrument muzical acordat, ca pe psaltire, @n care p[r\ile sunt @n armonie. Sufletul, elementul spiritual din om, este nemuritor, ra\ional, imaterial, nev[zut, inaccesibil sim\urilor trupe]ti ]i cunoscut doar din lucr[rile sale418. Omul ar trebui s[ r[m`n[ “identic cu sine @nsu]i”, adic[ f[r[ s[ se m`ndreasc[, atunci c`nd se afl[ @n situa\iile fericite ale vie\ii ]i f[r[ s[ se lase dobor`t de necazuri ]i nenorociri. C`nd furtunile, valurile se abat amenin\[tor asupra sufletului, provoc`nd patimi ca: m`nia, teama, pl[cerile, @ntrist[rile, atunci mintea noastr[ trebuie s[ fie mai presus de acestea, ca un conduc[tor419. Omul se schimb[, odat[ cu trecerea 416 Idem, Omilia VIII la Hexaimeron, PG 29, col. 168, PSB 17, p. 159; Pr. Conf. Ilie Moldovan, Natura ]i harul @n g`ndirea Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia, an XXXI, nr.1/1979, p. 84. 417 Idem, Omilia III la Psalmi, PG 29, col. 252, 253, PSB 17, p. 207. 418 Idem, Omilia la Psalmul XXIX, PG 29, col. 305; Pr. Conf. Constantin Corni\escu, #nv[\[tura…, Op. cit., p. 95. Cu ajutorul sufletului, omul poate cunoa]te pe Dumnezeu ]i tot cu ajutorul lui, a inventat ]tiin\ele ]i artele, me]te]ugurile ]i toate cele necesare vie\ii (Pr. Prof. Al. Moisiu, Sf`ntul Vasile cel Mare @ndrum[tor ]i p[stor de suflete, @n rev. MMS, an LXIV, nr. 1/1988, p. 21). 419 Idem, Omilia XII, PG 31, col. 420, PSB 17, p. 485. Sf`ntul P[rinte pre\uie]te @n mod deosebit ra\iunea uman[ (Idem, Epistola 233, 1, PG 32, col. 864; Idem, La Psalmul 48, 8, PG 29, col. 449; Pr. Prof. D-tru Belu, Activitatea omiletic[ a Sf`ntului Vasile cel Mare, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980, p. 191).

166

timpului, at`t la trup, c`t ]i la suflet, la minte, @n g`nduri. Nu exist[ o discontinuitate @ntre via\a aceasta, prezent[ ]i cea viitoare, ve]nic[, cea din urm[ fiind scopul trudei noastre din acest veac. De aceea, se cuvine s[ ne eliber[m din grijile lume]ti prezente, contempl`nd lucrurile cele mari420. Omul a fost @nzestrat de Creatorul s[u cu un fel de c`ntar, “cu ajutorul c[ruia ne este cu putin\[ s[ deosebim care este natura lucrurilor”. Liberul nostru arbitru poate @nclina de o parte sau de alta421. Sf`ntul P[rinte este optimist, c`nd vorbe]te despre puterea sufletului nostru de a deosebi binele de r[u, put`nd astfel s[ se lupte cu p[catul422. Aceast[ capacitate este specific[ min\ii omene]ti. Mintea noastr[ are posibilitatea s[ aleag[ binele de r[u. Aleg`nd r[ul, ea face repede p[catul cu g`ndul. De aici, necesitatea permanen\ei purt[ri de grij[ fa\[ de p[cate, fa\[ de ceea ce este v[t[m[tor pentru m`ntuire. #ndemnul de a lua seama la el @nsu]i se refer[ @n primul r`nd la suflet, pe care trebuie s[ @l @mpodobim, pentru a @ndep[rta de la el toat[ r[utatea, cur[\indu-l de ru]inea p[catului ]i @mpodobindu-l cu podoaba virtu\ii. Sf`ntul Vasile de Mare zice: “Nu te uita la trup, c[ este trec[tor, ci poart[ grij[ de suflet, de lucrul cel nemuritor”423.

420 Idem, Omilia IX la Psalmi, PG 29, col. 388, PSB 17, p. 283, 284; Idem, Omilia X la Psalmi, PG 29, col.428, 429, PSB 17, p. 307; Drd. Ioan Mircea Ielciu, Via\a ]i valoarea ei dup[ Sfin\ii P[rin\i Capadocieni, @n rev. MMS, an LXII, nr. 1-2/1986, p. 73 ]i urm. 421 PS Timotei Lugojanul, Spiritualitatea Sf`ntului Vasile cel Mare, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980, p. 119. 422 Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia II la Psalmi, PG 29, col. 249, PSB 17, p. 205; Pr. Magistrand Mihai Georgescu, Idei morale ]i sociale @n Comentariul la Psalmi al Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. ST, seria a II-a, an X, nr. 7-8/1958, p. 465. 423 Idem, Omilia III, PG 31, col. 200-204, PSB 17, p. 365-368.

167

Marele Ierarh a luptat cu puterile pe care demnitatea sa de ierarh al Bisericii i le oferea, pentru atenuarea decalajelor uria]e dintre oamenii din vremea sa, sus\in`nd egalitatea social[, ca rezultat al “egalit[\ii @n iubire”. El ]tie c[, dac[ din bunurile pe care Dumnezeu le d[ruie]te neamului omenesc cu @ndestulare, fiecare ar lua at`t c`t are nevoie, oferind prisosul celor mai nevoia]i, atunci lipsurile ar fi completate. Mijloacele de care dispune, pentru a-i convinge pe ascult[torii s[i s[ lucreze astfel, sunt @n primul r`nd predica, dar ]i exemplul s[u viu. Ideea egalit[\ii oamenilor str[bate, ca un fir ro]u, @ntreaga sa oper[. Adeseori intervine pentru al\ii, pe l`ng[ cei puternici ai vremii, ca ]i c`nd ar cere ceva pentru sine424. Ideea de a face binele este @nn[scut[ omului. Sf`ntul Vasile cel Mare le cere cre]tinilor s[ lucreze pentru semenii lor acela]i bine pe care ei @n]i]i @l a]teapt[ de la ceilal\i. Exist[ virtu\i pe care omul le s[v`r]e]te f[r[ s[ fi fost @nv[\at de c[tre cineva s[ le lucreze. Ele sunt @nn[scute @n firea omeneasc[. A]a de exemplu, avem repulsie fa\[ de tot ceea ce este r[u, fa\[ de boal[, ata]`ndu-ne de virtute ]i socotind-o o stare fireasc[ a sufletului, o stare de “echilibru al energiilor naturale”. C[ci virtu\ile, spune Sf`ntul P[rinte, sunt proprii sufletului nostru, dup[ cum s[n[tatea este proprie trupului425. Sf`ntul Grigorie Teologul vorbe]te despre cinstea acordat[ de Dumnezeu omului, pe care l-a a]ezat @n rai,

424 Pr. Drd. Constantin Du\u, Aspecte sociale @n predica Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. ST, seria a II-a, an XXXI, nr. 1-4/1979, p. 325; PS Antonie Pl[m[deal[, Idei sociale @n opera Sf`ntului Vasile cel Mare, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980, p. 299. 425 Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia IX la Hexaimeron, PG 29, col. 196, PSB 17, p. 174.

168

d`ndu-i voin\[ liber[. Pomul cuno]tin\ei nu fusese s[dit cu vreun g`nd r[u de la @nceput, ci el era bun, cu condi\ia ca primii oameni s[ se @mp[rt[]easc[ la vremea potrivit[. Sufletul, spune Sf`ntul P[rinte, este “o suflare a lui Dumnezeu”426. Omul, creat de Dumnezeu, a fost cinstit de c[tre Acesta cu voin\[ liber[. Totodat[, vorbe]te despre ne@ncetatul ajutor pe care omul @l prime]te de la Dumnezeu, Care, “dac[ ia un p[stor de oi, @l face psalt”. Acela]i ajutor l-a primit @nsu]i Sf`ntul P[rinte, @nvrednicindu-l s[ devin[ vestitor cutez[tor @n fa\a oamenilor427.

Pentru Sf`ntul Grigorie al Nissei, sufletul omenesc este o substan\[ creat[, vie, ra\ional[, ce d[ trupului organic ]i sensibil, putere de via\[. #n “Marele Cuv`nt Catehetic” avem o concep\ie antropologic[ ce subliniaz[ libertatea omului. #mpotriva ereticilor manihei, se spune c[ Dumnezeu nu este autorul r[ului. Omul a primit bunul nemuririi, al libert[\ii, independen\ei ]i autodetermin[rii. Se accentueaz[ factorul divin @n opera de m`ntuire428.

Iubirea pentru Dumnezeu nu cre]te @n om liber ]i spontan, ci cu eforturi multe ]i prin conlucrarea cu Hristos. Ea nu poate s[ existe @n om @mpreun[ cu patimile. Pentru @ndreptarea cre]tinului, trebuie s[ se renun\e la aceste

426 Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`nt la Na]terea M`ntuitorului, PG 36, col. 324, trad., pg 48; Idem, Despre suflet. Poem dogmatic, PG 36, col, 446, trad. @n vol. Cuv`nt[ri dogmatice, p. 165. 427 Idem, Cuv`nt la Cincizecime (XLI), trad., p. 109, PG 36, col. 448, 449; Idem, Cuv`ntare la Na]terea Domnului, PG 36, col. 324, trad., p. 27; Asist. I.V. Leb, #nv[\[tura Sfin\ilor P[rin\i despre lucrarea Sf`ntului Duh @n Biseric[, @n rev. Mitropolia Moldovei ]i Bucovinei, an LXVI, nr. 1-3/1990, p. 80. 428 Sf`ntul Grigorie al Nissei, Despre suflet ]i @nviere, PG 46, col. 29; Diacon. C-tin Voicu, Problematica teologiei Sf`ntului Grigorie de Nisa, @n rev. MA, an IX, nr. 3-5/1964, p. 237, 239.

169

patimi, av`nd ca ajutor rug[ciunea ]i fiind @nt[rit de puterea Sf`ntului Duh. F[r[ Hristos, toate eforturile pentru des[v`r]ire sunt precum mersul, sau escaladarea unei dune de nisip429.

#n concep\ia sa despre om, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur este foarte actual. Pu\ini autori patristici s-au fr[m`ntat ]i au acordat o asemenea @ntindere, @n operele lor, omului. De aceea, P[rintele Prof. Ioan G. Coman spunea despre Arhiepiscopul Constantinopolului c[ “este un antropolog practic, realist. Nu-l intereseaz[ omul abstract, obiect de teorii filosofice, ci omul… tr[itor @n carne ]i oase, membru al societ[\ii”430.

Nu este pagin[ din opera hrisostomic[, @n care s[ nu se vorbeasc[ despre om, @n mod practic, nu abstract. Sf`ntul P[rinte are @n vedere omul viu, ca membru al Bisericii ]i al societ[\ii. Dragostea hrisostomic[ de om este lucr[toare, f[r[ considera\iuni teoretice. #nt`lnim la el idei @naintate: egalitatea oamenilor, cinstirea egal[ a sufletului ]i a trupului; egalitatea b[rbatului cu femeia. O pre\uire deosebit[ se arat[ fa\[ de ra\iune, puterea care @l ridic[ pe om deasupra celorlalte vie\uitoare. Autorul vrea s[-i transforme pe cre]tini l[untric, s[ duc[ un stil nou de via\[. Omul este v[zut @n zbuciumul vie\ii, pe toate treptele existen\ei ]i pe toate treptele sociale, s[rac sau bogat, soldat sau conduc[tor de ob]ti, rob sau @mp[rat431.

Legea natural[ reprezint[ dispozi\ia omului ca s[ n[zuiasc[ spre bine ]i s[ p[zeasc[ ordinea natural[. Aceast[ lege natural[ este de origine divin[, fiind s[dit[ de

429 Pr. Dr. Vasile R[duc[, Antropologia Sf`ntului Grigorie de Nyssa, Bucure]ti 1996, p. 337, 338. 430 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Actualitatea Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur (354-1954), @n rev. ST, seria a II-a, an VII, nr. 7-8/1955, p. 410. 431 Ibidem, p. 410-413.

170

Dumnezeu @n inimile credincio]ilor. Con]tiin\a fiec[ruia poate s[ deosebeasc[ binele de r[u, d`nd o direc\ie vie\ii credinciosului. Aceast[ con]tiin\[ ne zide]te l[untric. C`nd facem fapte rele, ne acuz[. #nainte de a ne fi dat[ Legea veche, oamenii aveau con]tiin\a gre]elii lor, c`nd p[c[tuiau. Legea natural[ din inimi le spunea aceasta. Virtutea s[dit[ @n sufletele noastre este du]manul ne@mp[cat al p[catului432.

T`lcuind cartea Facerii, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur d[ o defini\ie no\iunilor de chip ]i asem[nare, zic`nd: “Dup[ cum cuv`ntul chip @nseamn[ st[p`nire, tot a]a cuv`ntul asem[nare @nseamn[ ca noi s[ ajungem, at`t c`t ne st[ @n puterea noastr[ omeneasc[, asemenea lui Dumnezeu. S[ ne asem[n[m adic[ lui Dumnezeu @n ce ne prive]te bun[tatea, bl`nde\ea, virtutea”433.

Trupul nostru, spune Sf`ntul P[rinte, are multe imperfec\iuni, prin aceasta omul @n\eleg`nd vremelnicia, sl[biciunea lui. Dar @n acestea trebuie s[ vedem ]i dovada @n\elepciunii lui Dumnezeu, care a r`nduit ca p[r\ile trupului nostru s[ fie @n armonie. }i chiar dac[ omul, @n ce prive]te trupul s[u, este inferior animalelor, el le st[p`ne]te prin voin\a sa spiritual[, prin judecat[, cu care Creatorul l-a @nzestrat434.

Trupul nostru este stric[cios ]i, chiar dac[ pare o sl[biciune, este de fapt un avantaj. Altfel am fi st[p`ni\i de m`ndrie, ne-am iubi prea mult trupurile, nu ne-am mai

432 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XIII la Statui, PG 49, col. 140, trad., p. 42; Drd. Nicolae Stoleru, #nv[\[tura despre Legea moral[ natural[ @n opera Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. ST, seria a II-a, an XXIV, nr. 3-4/1972, p. 266-273. 433 Idem, Omilia IX la Facere, PG 53, col. 50, PSB 21, p. 109, 110. 434 Idem, Omilia V la Efeseni, PG 62, col. 61, trad., p. 50; Idem, Omilia VIII la Filipeni, PG 62, col. 237, trad., p. 84; Idem, Omilia XI la Statui, PG 49, col. 121-126.

171

@ngriji de bunurile viitoare, nu am mai @n\elege adev[rata valoare a sufletului. Dumnezeu a r`nduit ca s[ fie stric[cioase trupurile ]i s[ nu mai vedem astfel corpurile celor mor\i. Fiindc[ trupul nostru este stric[cios, s[ @n\elegem splendoarea sufletului ]i s[ @l iubim435. Trupul nu poate fi vinovat de p[cat, ci sufletul. Judecata este ca un vizitiu, iar h[\urile sunt trupurile noastre, ce unesc pe vizitiu cu caii. Dac[ h[\urile sunt bine \inute, nimic nu se poate @nt`mpla. De aceea, s[ nu d[m vina pe trup, pentru gre]eli, ci pe cugetul nostru cel r[u436.

Sufletul este creat neutru, adic[ nici bun, nici r[u. El devine bun sau r[u dup[ cum folosim voin\a noastr[. Sufletul se aseam[n[ cu p`nza unei cor[bii, care @mpinge vasul, dup[ cum bate v`ntul. Dac[ cugetul nostru este bun, cal[torim f[r[ primejdii pe marea acestei vie\i, altfel se vor scufunda ]i cugetul ]i trupul437. Sufletele oamenilor sunt foarte diferite @ntre ele, @ns[ diferen\ele acelea nu \in de natur[, ci de inten\ia fiec[ruia. De aceea este nevoie s[ ne str[duim s[ p[str[m netulburat sufletul nostru, departe de fr[m`nt[ri, @n pace, pentru a sc[pa de “am[r[ciunea sufleteasc[“438. Valoarea sufletului nu poate fi m[surat[. Toate bog[\iile lumii nu pot pre\ui c`t sufletul unui om. Multe boli trupe]ti pot fi vindecate. Dar cele legate de suflet sunt mult mai greu de @n\eles ]i vindecat, chiar dac[ li se

435 Idem, Omilia XXXIV la Matei, PG 57, col. 403, 404, PSB 23, p. 427-429. 436 Idem, Omilia XVII la I Corinteni, PG 61, col. 144-146, trad., p. 227, 228. 437 Idem, Omilia II la II Tesaloniceni, PG 62, col. 478, trad., p. 304. 438 Idem, Omilia XXIV la Facere, PG 53, col. 313, PSB 22, p. 5, 6; Idem, Omilia XIII la I Corinteni, PG 61, col. 110, trad., p. 171.

172

acord[ o aten\ie mai mic[, fiindc[ nu \in de legile constr`ng[toare ale firii439.

Cel mai aspru judec[tor al nostru, spune Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, este chiar propria con]tiin\[. Cercet`ndu-ne con]tiin\a, @ndep[rt[m masca, ea acoperindu-ne adev[rata fa\[. La venirea mor\ii, la judecat[, fiecare se va ar[ta tuturor dup[ faptele sale. De aici @ndemnul de a deschide ”u]ile con]tiin\ei”, condamn`ndu-ne p[catele, mustr`ndu-ne440.

Existen\a con]tiin\ei este dovedit[ de comportamentul primilor oameni. C[ci dup[ ce au c[lcat porunca, Adam ]i Eva s-au temut ]i s-au ascuns, de ru]ine. Con]tiin\a aflat[ @ntr-@n]ii i-a @nvinuit ]i le-a ar[tat faptele. Aceast[ con]tiin\[ este @n om ]i ea nu poate gre]i, de ea omul nu se poate ascunde, nici c`nd doarme, cer`ndu-i socoteal[. }i legea natural[ din noi este legat[ de con]tiin\[, @n sensul cunoa]terii binelui ]i a r[ului, ca un dasc[l interior. Dac[ Adam nu ar fi avut con]tiin\[, de unde ar fi ]tiut s[ se ascund[? Abel ]i Cain sunt un alt exemplu. C[ci altfel de la cine a ]tiut Abel c[ sacrificiul acela era o fapt[ pl[cut[ lui Dumnezeu. }i p[g`nii au aceast[ lege a con]tiin\ei lor441.

Harul, @nva\[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, este izvorul vie\ii ]i al @ndrept[rii cre]tinului. Este gratuit ]i constituie manifestarea dragostei lui Dumnezeu pentru oameni ]i

439 Idem, C[tre Teodor cel c[zut, PG 48, col. 277 ]i urm., trad., p. 359. 440 Idem, Omilia XXXVI la Facere, PG 53, col. 333, PSB 21, p. 29; Idem, Omilia V la Romani, PG 60, col. 430, trad., p. 69; Idem, Omilia IX la II Corinteni, PG 61, col. 464, trad., p. 131; Idem, Cuv`ntul II la Parabola despre bogatul nemilostiv ]i s[racul Laz[r, PG 48, col. 984, 986, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XXVIII, nr. 7-8/1976, p. 549-551. 441 Idem, Omilia XVII la Facere, PG 53, col. 135, PSB 21, p. 189; Idem, Omilia XII la Statui, PG 49, col. 131, 133, trad., p. 27-30.

173

semnul lucr[rii Sf`ntului Duh. Harul vine prin credin\[. El ne ofer[ @nfierea divin[, re@nnoirea inimilor, m`ntuirea din p[cat. Harul lumineaz[ pe cei care se afl[ @n umbra mor\ii ]i @i aduce la str[lucirea dumnezeiasc[442.

C`t despre libertate, tema este ]i ea deseori dezvoltat[ de c[tre Sf`ntul P[rinte. El laud[ “m[re\ia libert[\ii”. Pentru s[v`r]irea unei fapte, este necesar[ mai @nt`i alegerea bun[, venit[ din partea oamenilor, dup[ care vine ]i ajutorul lui Dumnezeu443.

#n ce prive]te raportul dintre har ]i libertate, @n opera hrisostomic[, el a fost @n\eles gre]it de teologii apuseni, care au socotit c[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a fost influen\at de semi-pelagianism. F[r[ a intra @n detalii, spun doar c[ @nv[\[tura Marelui Ierarh este ortodox[, iar acuza\iile de erezie sunt ne@ntemeiate, a]a cum exemplele extrase din opera sa o arat[. El subliniaz[ c[ libertatea omului este real[, iar la originea r[ului st[ voin\a noastr[. S[v`r]im r[ul pentru c[ avem libertatea aceasta. F[r[ libertate, omul nu ar avea nici o n[zuin\[ spre progres spiritual ]i str[daniile lui ar fi cu totul inutile444. A]adar, @nv[\[tura hrisostomic[ este conform[ cu cea a Bisericii noastre, subliniind deopotriv[ rolul harului, dar ]i nevoia conlucr[rii omului, cu voin\a sa liber[. #n spirit autentic cre]tin, eviden\iaz[ darul nepre\uit al libert[\ii noastre, dar oferit omului prin actul crea\iei sale de c[tre Dumnezeu. 442 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Raportul…, Op. cit., p. 204-209; Pr. Magistrand Mircea Ni]coveanu, Doctrina Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur @n Comentariul s[u la Predica de pe munte, @n rev. ST, seria a II-a, an XVII, nr. 9-10/1965, p. 544. 443 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Cuv`ntul V la Facere, PG 54, col. 600, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. GB, an XLIV, nr. 7-9/1985, p. 484; Idem, Omilia XII la Evrei, PG 63, col. 99, trad., p. 181, 182. 444 Prof. Nicolae Chi\escu, A fost Sf`ntul Ioan Hrisostom semi-pelagian?, @n rev. MMS, an XLI, nr. 3-4/1965, p. 137-143.

174

Harul este tocmai cel care restaureaz[ adev[rata libertate a omului.

Pentru c[ harul este at`t de necesar, omul trebuie s[ nu se despart[ de comuniunea sa cu Dumnezeu, r[m`n`nd cu ochii mereu deschi]i spre Acesta. Pe de alt[ parte, acela]i om, tinz`nd la des[v`r]ire, are ajutorul propriei voin\e, fiindc[ @n voin\[ st[ tr[irea virtuoas[. Iar virtutea \ine de aceast[ voin\[ liber[, @nt[rit[ @n lucrarea binelui445.

#n lupta duhovniceasc[, omul nu este singur, ci are o @nt[rire necontenit[, din partea harului lui Dumnezeu, desigur, dac[ Acesta “vede c[ sufletul ne este treaz ]i dorul clocotitor”. Atunci primim cu @mbel]ugare bog[\ia Lui446. Ajutorul harului Duhului Sf`nt pentru sufletul nostru este asem[nat cu cel al v`ntului, care bate @n p`nza unei cor[bii. Dac[ aceast[ p`nz[ este spart[, atunci corabia nu va fi @mpins[ @nainte. Tot astfel, Duhul Sf`nt nu lucreaz[ @n sufletul stricat de p[cate447.

Libertatea, condi\ie a lucr[rii virtu\ii, este adeseori scoas[ @n eviden\[. R[ul nu este ve]nic ]i nici necreat. Orice om poate fi r[u, sau bun, dup[ cum voie]te s[-]i lase nest[p`nite poftele, sau, din contr[, s[ fie virtuos. R[splata sau pedeapsa este valabil[ pentru to\i, c[ci to\i ]tiu ce trebuie s[ fac[. Dumnezeu #nsu]i ne-a dat voin\[ liber[, ar[t`ndu-}i astfel bun[tatea Sa ]i ne @ndeamn[ neobosit 445 Magistrand Timotei Seviciu, Probleme de @nv[\[tur[ ]i via\[ cre]tin[ @n Comentariul Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la Scrisoarea paulin[ c[tre Filipeni, @n rev. ST, nr. 7-8/1960, p. 512; Drd. Mihai Enache, #nv[\[tura despre sinergie la unii dintre Sfin\ii P[rin\i ]i @n teologia ortodox[ mai nou[, @n rev. ST, seria a II-a, an XXVI, nr. 5-6/1974, p. 411. 446 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia IV la Facere, PG 53, col. 40, PSB 21, p. 57; Idem, Omilia IX la Facere, PG 53, col. 76, PSB 21, p. 108. 447 Idem, Omilia XXXIV la Evrei, PG 63, col. 235, trad., p. 389.

175

spre bine, ne d[ leacuri potrivite, “dar las[ ca voin\a noastr[ s[ s[v`r]easc[ totul”, las[ a]adar libertatea omului448.

#n ce prive]te @nv[\[tura despre destin, despre soart[, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur arat[ lipsa de temei a unei astfel de @nv[\[turi, @ndemn`nd: “Dep[rteaz[-te de credin\a @n na]terea cu noroc!”449.

448 Idem, Omilia LIX la Matei, PG 58, col. 576, 577, PSB 23, p. 685, 687; Idem, Omilia LXXXI la Matei, PG 58, col. 733, PSB 23, p. 918; Idem, Omilia XIX la Facere, PG 53, col. 159, PSB 21, p. 221. R[utatea nu st[ @n firea omului (Idem, Omilia XXIX la Facere, PG 53, col. 266, PSB 21, p. 269). Facerea de bine ]i lucrarea virtu\ii \in de voin\a noastr[ liber[ (Idem, Omilia XXII la I Corinteni, PG 61, col. 188, trad., p. 301, 302; Idem, Omilia II la I Corinteni, PG 61, col. 21, trad., p. 22). 449 Idem, Omilia I la I Timotei, PG 62, col. 508, trad., p. 12. Astrologia, aceast[ fals[ preten\ie de a cunoa]te viitorul, este socotit[ o eroare ]i de c[tre Sf`ntul Vasile cel Mare, c[ci neag[ voin\a noastr[ liber[ ]i virtutea (Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia VI la Hexaimeron, PG 29, col. 132, PSB 17, p. 139).

176

XIV. Roadele str[daniilor @n promovarea virtu\ii

Virtu\ile, spune Clement Alexandrinul, sunt trepte ale des[v`r]irii. Omul este n[scut apt pentru virtute ]i are posibilitatea s[ aleag[, prin educa\ie ]i efort, @nt[rit fiind de ajutorul divin. Virtu\ile stau una al[turi de alta, @n str`ns[ leg[tur[. Sunt dependente reciproc ]i se dezvolt[ progresiv. Fundamentul vie\ii virtuoase este, pentru scriitorul alexandrin, credin\a, ce se dezvolt[ @n iubire. C`t despre n[dejde, aceasta este s`ngele credin\ei, @nsufle\ind-o, @nt[rind pe om @n @ncerc[rile vie\ii, tinz`nd spre cele nepieritoare ]i ve]nice. Frumoase considera\ii se propun despre poc[in\[, rug[ciune ]i post. Poc[in\a aduce cu ea purificarea, rena]terea sufleteasc[. Rug[ciunea ne edific[ spiritual ]i nu poate fi conceput[ via\a cre]tin[ f[r[ rug[ciune. Unit[ cu postul, ea d[ cur[\ie ]i face sufletul apt pentru a intra @n comuniune spiritual[ cu Hristos. Observ[m la marele alexandrin dezvoltarea progresiv[ a sentimentului religios ]i moral cre]tin, de la primele forme ]i p`n[ la culmea lui, iubirea450. Virtu\ile sunt dependente una de alta ]i se dezvolt[ progresiv. Se insist[ asupra credin\ei, ce se des[v`r]e]te prin iubire. Celelalte, @ntre care sunt amintite: n[dejdea, poc[in\a, @nfr`narea, r[bdarea, duc progresiv la iubire ]i la gnoz[, cre@nd starea de religiozitate, atmosfera vie\ii spirituale, “pietatea”.

“Drumul virtu\ii, spune Origen, este urcare @ntortochiat[“, care cere credin\[ ]i fapte bune, cere

450 N. }t. Georgescu, Doctrina…, Op. cit., p. 35-52.

177

@nvingerea multor dificult[\i, presupune efort. Pe acest drum, cre]tinul nu este singur. “Duhul lui Dumnezeu se odihne]te peste cei care au o inim[ curat[ ]i peste to\i care au cur[\it sufletul lor de p[cat. Dimpotriv[, El nu s[l[]luie]te @ntr-un trup ap[sat de p[cat”451. #n om sunt “dou[ neamuri ]i dou[ popoare”. #n noi este ]i poporul virtu\ilor ]i, nu mai pu\in, poporul viciilor. C[ci din inima noastr[ ies g`ndurile rele, adulterele, ho\iile, m[rturiile str`mbe, @n]el[toriile, disputele, ereziile, pizmele. Purt[m @n noi ]i un alt popor, ale c[rui roade sunt iubirea, bucuria, pacea, r[bdarea, bun[tatea, bl`nde\ea, cump[tarea, castitatea, toate roadele Duhului. Poporul virtu\ilor este mai pu\in numeros, iar viciile sunt mai numeroase dec`t virtu\ile452. Origen @ndeamn[ pe cre]tini la lucrarea virtu\ilor: iubirea, credin\a, n[dejdea453, bucuria, pacea, r[bdarea, bun[tatea454, bl`nde\ea, cump[tarea, castitatea455, dreptatea456, ospitalitatea457, pietatea, @n\elepciunea458.

451 Origen, Omilia V la Ie]ire, PG 12, col. 328, Trad., p. 165; Idem, Omilia VI la Numeri, PG 12, col. 608, PSB 6, p. 147. “S[-L implor[m pe #nsu]i Domnul, pe #nsu]i Duhul Sf`nt s[ binevoiasc[ s[ ridice orice nor ]i orice @ntunecime care, adunat din mizeria p[catelor, @ntunec[ vederea inimii noastre, ca s[ putem percepe @n\elegerea duhovniceasc[ ]i minunat[ a Legii Lui” (Idem, Omilia I la Levitic, PG 12, col. 406, Trad., p. 47). 452 Idem, Omilia XII la Facere, PG 12, col. 226, 227, Trad., p. 371. Cre]tinul des[v`r]it nu p[streaz[ doar pentru sine virtutea, ci @i @nva\[ ]i pe al\ii ce @nseamn[ ea (Idem, Omilia VI la Facere, PG 12, col. 196, Trad., p. 265, 267). 453 Idem, Omilia IX la Ie]ire, PG 12, col. 385, Trad., p. 285. 454 Dumnezeu “nu-i bun f[r[ s[ fie ]i drept, dup[ cum nu-i nici iute, f[r[ s[ fie bun. El este @n acela]i timp ]i bun ]i aspru” (Idem, Omilia IV la Ieremia, PG 13, col. 289, PSB 6, p. 371). 455 Idem, Omilia XII la Facere, PG 12, col. 226, 227, Trad., p. 371; Idem, Omilia X la Facere, PG 12, col. 218, Trad., p. 339. “S[ fim ca]ti dup[ trup, drep\i cu mintea, cura\i cu inima, @ndrepta\i dup[ moravuri,

178

Sf`ntul Vasile cel Mare d[ o defini\ie complet[ conceptului de virtute cre]tin[, cu implica\iile ei profunde pentru @ntreaga via\[ a credinciosului. Virtutea @nseamn[ iubirea lui Dumnezeu, r[bdarea, neprih[nirea sufleteasc[ ]i trupeasc[, dispre\uirea slavei de]arte, renun\area la cele nefolositoare sufletului, smerenia, adev[rul, fuga de minciun[, @nfr`narea m`niei, ferirea de orice este r[u, pacea ]i lipsa invidiei, al[turi de toate virtu\ile trupe]ti459.

Pentru Sf`ntul P[rinte, virtutea este cea care condi\ioneaz[ dob`ndirea vie\ii ve]nice. O defini\ie mai simpl[, @nt`lnit[ la el este aceea de cale de mijloc a virtu\ii, @ntre extreme, excese. Este dat ca exemplu curajul. C`nd omul este prea pu\in curajos, devine la], iar c`nd este prea curajos, devine cutez[tor. Echilibrul este coordonata definitorie a cre]tinului ce lucreaz[ virtutea, aduc`nd cu ea s[n[tatea trupesc[ ]i sufleteasc[460.

@naint`nd @n fapte, veghind @n ]tiin\[, fiind des[v`r]i\i @n credin\[ ]i fapte, @n lucr[ri ]i @n g`nduri” (Idem, Omilia I la Levitic, PG 12, col. 411, Trad., p. 63). 456 Idem, Omilia I la Facere, PG 12, col. 159, Trad., p. 163; Idem, Omilia XVI la Levitic, PG 12, col. 567, Trad., p. 533; Idem, Omilia IV la Ieremia, PG 13, col. 289, PSB 6, p. 371. 457 Lot a sc[pat de la moarte datorit[ ospitalit[\ii lui. De aceea, Origen zice: “Auzi\i acestea voi, care @ncuia\i u]a @n fa\a str[inilor, asculta\i acestea voi, cei ce v[ teme\i de oaspete ca de oaste du]man[… #n casa primitoare (a lui Lot) au intrat @ngerii, iar @n casele z[vor`te a intrat focul” (Idem, Omilia V la Facere, PG 12, col. 188, 189, Trad., p. 245). 458 Idem, Omilia XVI la Levitic, PG 12, col. 567, Trad., p. 533. 459 Sf`ntul Vasile cel Mare, #nv[\[tura c[tre fiul duhovnicesc, trad. de I. Popa, @n rev. MO, an XXXI, nr. 1-3/1979, p. 58, 59. 460 Arhidiac. Prof. Ioan Z[grean, Probleme morale @n opera Sf`ntului Vasile cel Mare, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980, p. 211; PS Timotei Lugojanul, Spiritualitatea Sf`ntului Vasile cel Mare…, Op. cit., p. 121, 122.

179

Virtutea nu este un ideal irealizabil, ci ceva care poate fi u]or de realizat, \in`nd de str[dania noastr[ de a ne asem[na cu Dumnezeu, at`t c`t firii omene]ti @i st[ @n putin\[, lucr`nd faptele bune. Virtutea este o adev[rat[ podoab[, pe care o pot c[p[ta deopotriv[ at`t b[rba\ii, c`t ]i femeile461.

Sf`ntul Grigorie Teologul spune despre virtute ]i viciu c[ “s-au n[scut la u]i vecine”. De aceea, a pus accent pe rolul virtu\ii, @n via\a teologului care, @naint`nd @n tr[irea virtuoas[, @n\elege m[re\ia lui Dumnezeu. Prin virtu\i, se trece de la chip la Prototip462.

Virtutea, spune Sf`ntul Grigorie de Nyssa, nu poate exista @n afar[ de Dumnezeu. De la @nceput, creat fiind dup[ chipul Lui, omul a fost @mpodobit cu virtu\i. Iar virtutea este @nt`lnirea harului cu eforturile omene]ti, @nt`lnire ce favorizeaz[ cre]terea omului @n experien\a Duhului. Virtutea este s[n[tatea sufletului, pe c`nd boala este p[catul. Virtutea este “calea de mijloc”, pe care se evit[ extremele, viciile. Virtu\ile se condi\ioneaz[ reciproc. Pe culmea lor, sufletul se purific[, s[l[]luind @ntr-@nsul Duhul Sf`nt463. Unele lucr[ri ale Sf`ntului P[rinte trateaz[ @n mod special problema des[v`r]irii: Comentariile la Psalmi, T`lcuirea la Ecclesiast, La C`ntarea C`nt[rilor, La Fericiri, Despre via\a lui Moise, sau Despre des[v`r]irea cre]tin[. 461 Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia I la Psalmi, PG 29, col. 216, PSB 17, p. 186; Pr. Magistrand Mihai Georgescu, Idei morale ]i sociale @n comentariul la Psalmi al Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. ST, seria a II-a, an X, nr. 7-8/1958, p. 465. 462 Sf`ntul Grigorie Teologul, Poeme dogmatice, trad. de Pr. Gh. Tilea, Bucure]ti 2002, p. 205; Idem, Despre preo\ie, 76, PG 35, col. 484; Idem, Cuv`ntarea II teologic[, 17, PG 36, col. 48; Pr. Prof. I. R[mureanu, Preotul- slujitor al lui Dumnezeu ]i al oamenilor, dup[ Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. BOR, an LXXXVIII, nr. 1-2/ 1970, p. 100. 463 V. R[duc[, Antropologia…, Op. cit., p. 342, 345.

180

“A fi virtuos, spune Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @nseamn[ a dispre\ui toate cele omene]ti, a g`ndi @n fiecare clip[ la cele viitoare, a nu r[m`ne uimit de nimic din cele de aici… A fi virtuos @nseamn[ s[ tr[ie]ti numai pentru cele duhovnice]ti ]i numai pe acelea s[ le s[v`r]e]ti”464.

Multe sunt roadele virtu\ii. Ea este “nemuritoare ]i nebiruit[“, c[ci “nu se pleac[ @n fa\a greut[\ilor vie\ii”. Sup[r[rile vie\ii nu @l @ntristeaz[ pe omul virtuos. Virtutea @i face pe oameni s[ fie puternici, mai puternici dec`t vr[jma]ii, d[ruindu-le bucurie. Mai ales la judecata de apoi, virtutea ne va fi de mare ajutor, @mbl`nzind pe dreptul Judec[tor.

C`nd omul lucreaz[ virtutea, la @nceput i se pare grea, obositoare, dar apoi devine pl[cut[465. Cu cele p[c[toase, lucrurile sunt invers. Omul virtuos, chiar @n fa\a valurilor @nvolburate ale vie\ii, r[m`ne plin de lini]te, lipsit de @ntristare466.

Virtutea d[ o cinste pe care nici o dreg[torie lumeasc[ nu o ofer[. R[splata ei este ve]nic[. Nu este material[ ]i nu piere @n acest veac. Se dob`nde]te pentru o

464 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia VIII la Facere, PG 53, col. 75, PSB 21, p. 106. 465 C`t timp omul este robit de patimi, el nu poate lucra virtutea. Desigur, viciul pare la @nceput pl[cut, pe c`nd vitutea pare grea, ca un urcu] anevoios. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @ndeamn[ ne@ncetat pe cre]tini s[ lucreze virtutea, renun\`nd la lucrurile trec[toare (Idem, Omilia XV la Filipeni, PG 62, col. 285-287, trad., p. 152, 154). 466 Idem, Omilia XII la Romani, PG 60, col. 504, trad., p. 193, 194 ; Idem, Scrisoarea 136, PG 52, col. 693, 694, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XL, nr. 5/1988, p. 81. Natura virtu\ii “e plin[ de osteneli” (Idem, Scrisoarea 45, PG 62, col. 634, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XL, nr. 1/1988, p. 91). Virtutea @ndep[rteaz[ @ntristarea (Idem, Omilia LIII la Matei, PG 58, col. 531, PSB 23, p. 618; Idem, Omilia I la II Timotei, PG 62, col. 604, 605, trad., p. 180, 181).

181

osteneal[ scurt[ ]i r[splata pentru virtute este f[r[ de sf`r]it. Exemplul este patriarhul Avraam, a c[rui pild[ de virtute a trecut peste veacuri, @ndemn`ndu-ne s[-l imit[m467.

P[rin\ii, mai ales, sunt @ndemna\i s[-]i @nve\e copiii s[ lucreze virtutea, singura bog[\ie nespus[ ]i necheltuit[ ]i care ne d[ @ndr[znire fa\[ de Dumnezeu468.

Con]tient c[ lucrarea virtu\ii presupune o schimbare @n bine a @ntregii fiin\e a cre]tinului, mobilizarea tuturor resurselor sale spirituale, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ne @ndeamn[ la optimism ]i la lucrarea treptat[ a virtu\ii, @n timp ]i pornind de la stadiul renun\[rii la s[v`r]irea p[catelor. El ne propune un adev[rat alfabet al virtu\ilor, @n care prima lectur[ este cea a ab\inerii de la rostirea lucrurilor necuviincioase, continu`nd cu cele duhovnice]ti. Roadele acestor str[danii sunt duble: ”Aici pe p[m`nt vom vie\ui via\a pl[cut[ a virtu\ii, dar vom avea parte ]i de bun[t[\ile cele viitoare”469.

Dar virtutea nu se lucreaz[ numai treptat, ci ]i @n ansamblul ei. C[ci nu ne este de folos de pild[ s[ fim cura\i suflete]te ]i trupe]te, dac[ nu suntem ]i milostivi. Sau nu c`]tig[m nimic din milostenie, dac[ nu ar[t[m respect fa\[ de semeni. Fiecare dintre aceste virtu\i este o parte a @ntregului, dar r[splata o putem primi numai atunci c`nd g[sim @n via\a noastr[ lucr[tor tot acest @ntreg al virtu\ii470. 467 Idem, Scrisoarea 147, PG 52, col. 699, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XL, nr. 5/1988, p. 86; Idem, Omilia XLII la Facere, PG 54, col. 386, PSB 22, p. 93; Idem, Omilia LXVI la Facere, PG 54, col. 567, PSB 22, p. 325. Virtutea @l face pe om “mai str[lucitor dec`t soarele” (Idem, Omilia XXVIII la II Corinteni, PG 61, col. 592, trad., p. 329 ]i urm.). 468 Idem, Omilia LXVI la Facere, PG 54, col. 570, PSB 22, p. 329. 469 Idem, Omilia XI la Matei, PG 57, col. 202, PSB 23, p. 143. 470 Idem, Omilia LXIV la Matei, PG 58, col. 614, PSB 23, p. 743.

182

#n fine, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur vorbe]te despre timpul s[v`r]irii virtu\ii, care se @ntinde pe parcursul @ntregii vie\i, p`n[ @n ultima clip[. Numai astfel, plec`nd la Dumnezeiescul Judec[tor @ntr-o stare sufleteasc[ adecvat[, ne vom putea bucura de r[splata Sa. Din contr[, cei care nu au lucrat virtutea p`n[ la sf`r]it, au pierit. Virtutea \ine numai de timpul vie\ii acesteia, c`nd tr[im @n trup, dup[ moarte ea nemaiput`nd fi lucrat[471. Lucrarea virtu\ii este ceva firesc omului, @nn[scut @ntr-@nsul, tot a]a cum firesc este ca noi s[ fugim de p[cate472.

Virtutea este, desigur, @n prima ei faz[ un lucru dificil de transpus @n via\[, dar realizarea ei, subliniaz[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, \ine de voin\a noastr[ liber[. C`nd con]tiin\a consimte la lucrarea binelui, atunci doar st[ruin\a este cea care ne mai separ[ de virtute. A]adar, raportul libertate-virtute nu este de constr`ngere. Din contr[, virtutea aduce ]i @nt[re]te libertatea, face chiar pe cei care sunt robi s[ se simt[ liberi473.

Virtutea nu \ine de condi\ia social[ a omului, nu este condi\ionat[ de bog[\ie ]i nici de @mprejur[rile vie\ii. Poate fi lucrat[ indiferent de mediul @n care s[v`r]itorul ei tr[ie]te. Po\i fi virtuos ]i dac[ tr[ie]ti @n mijlocul unui ora], av`nd familie, iar nu numai dac[ e]ti monah, c[ci “nu locul te face virtuos, ci voin\a ]i purt[rile”474.

471 Idem, Omilia LXIV la Matei, PG 58, col. 613, PSB 23, p. 741; Idem, Omilia LXVII la Matei, PG 58, col. 638, 639, PSB 23, p. 778, 779; Idem, Omilia XXIV la Evrei, PG 63, col. 170, trad., p. 290. 472 Idem, Omilia XXXIX la Facere, PG 53, col. 367, PSB 22, p. 70. 473 Idem, Omilia XXXII la Matei, PG 57, col. 387, PSB 23, p. 404; Idem, Omilia XII la Romani, PG 60, col. 503, trad., p. 192; Idem, Omilia XIII la Statui, PG 49, col. 139, 140. 474 Idem, Omilia XLII la Facere, PG 54, col. 396, PSB 22, p. 106, 109; Idem, Omilia XLII la Matei, PG 57, col. 464, PSB 23, p. 518.

183

Desigur, nu to\i sunt chema\i s[ lucreze virtu\ile @n forma lor deplin[, pentru c[ puterile noastre sunt limitate. A]a de pild[, cre]tinului care nu poate tr[i @n feciorie ]i monahism, i se recomand[ via\a curat[ tr[it[ @n familie. Iar celui care nu are t[ria s[ renun\e la averile sale, depun`nd votul s[r[ciei de bun[ voie, i se recomand[ s[ fac[ at`ta milostenie c`t consider[475.

Opera hrisostomic[ este un @ndemn neobosit c[tre cre]tini pentru lucrarea virtu\ii. Calea virtu\ii, spune Sf`ntul P[rinte, este “str`mt[ ]i anevoioas[“. La @nceput, este grea ]i dificil de urcat, @ntocmai ca un munte, cer`nd osteneli. #n fa\a noastr[, diavolul pune perspectiva urm[rii c[ii p[catului, o cale aparent u]oar[, care ne aduce apoi nem[surat[ ]i ve]nic[ pagub[. Calea virtu\ii este calea m`ntuirii noastre. Dac[ nu mergem pe acest drum, @nseamn[ c[ suntem tr`ndavi. S[ nu urm[m mul\imea celor indiferen\i, ci s[ urm[m pilda celor pu\ini, care au str[lucit pe calea virtu\ii476.

O importan\[ deosebit[ are insisten\a, st[ruin\a, r`vna @n toate, mai ales @n s[v`r]irea virtu\ii. Chiar dac[ nu primim @ndat[ cele pe care le ceream, de la Dumnezeu, nu trebuie s[ descuraj[m, ci s[ st[ruim. Spre deosebire de oameni, Dumnezeu nu se sup[r[ pentru c[ @i cerem necontenit, desigur, cele duhovnice]ti ]i nu lume]ti477. 475 Idem, Omilia III la Filipeni, PG 62, col. 194, trad., p. 24. 476 Idem, Omilia XXIII la Matei, PG 57, col. 314, 315, PSB 23, p. 301, 302; Idem, Omilia XXIV la Matei, PG 57, vol. 325, PSB 23, p. 315. Pe calea virtu\ii, spune Marele Ierarh, omul nu este singur @n ostenelile sale, ci are @n ajutor pe Dumnezeu. Are @n fa\[ ]i n[dejdea r[spl[tirii cere]ti ]i alte g`nduri @nalte. El alearg[, lupt[, se str[duie]te (Idem, Omilia XXVIII la Facere, PG 53, col. 260, PSB 21, p. 361; Idem, Omilia XIV la I Corinteni, PG 61, col. 117-119, trad., p. 182 ]i urm.). 477 “Dac[ Dumnezeu z[bove]te s[ ne dea ceea ce cerem, chiar dac[ mul\i ne @ndeamn[ s[ nu ne mai rug[m, noi s[ nu contenim deloc

184

#mplinirea poruncilor evanghelice nu este un lucru nici greu, nici imposibil de realizat, c[ci ne vine @ntr-ajutor harul lui Dumnezeu. Este nevoie @ns[ de r`vn[, de alungarea tr`nd[viei, cu convingerea c[ astfel cre]tinul va putea s[ c`]tige cununile m`ntuirii ve]nice. R`vna aceasta @l @nt[re]te pe om, @l face mai puternic @n fa\a ispitelor diavolului478.

a) Credin\a @i face pe cre]tini vrednici de bun[t[\ile ve]nice

Pentru Sf`ntul Ignatie al Antiohiei, credin\a ]i dragostea sunt chintesen\a virtu\ilor. El scrie efesenilor: “Ave\i c[tre Iisus Hristos @n chip des[v`r]it credin\[ ]i dragoste, care sunt @nceputul ]i sf`r]itul vie\ii. #nceputul este credin\a, iar sf`r]itul dragostea”479.

#n Epistola lui Pseudo-Barnaba, autorul insist[ asupra rolului credin\ei statornice, vii, ne@ndoielnice, tari, smerite. Nu este o credin\[ singur[, ci @nso\it[ de virtu\i precum teama, @ndelunga r[bdare, @nfr`narea, @n\elepciunea, sau @n\elegerea480.

Clement Alexandrinul vorbe]te pe larg despre virtutea credin\ei cre]tine. Ea este v[zut[ nu din punct de vedere uman, ci divin, c`nd omul se supune autorit[\ii dumnezeie]ti, din Scriptur[. Credin\a este “des[v`r]irea rug[ciunea” (Idem, Omilia XIII la Matei, PG 57, col. 312, 313, PSB 23, p. 298. 299; Idem, Omilia LXVI la Matei, PG 58, col. 625, 626, PSB 23, p. 760, 761). 478 Exemplele scripturistice sunt cunoscute nou[: Sf`ntul Ioan Botez[torul, dar ]i Noe, @n Vechiul Testament (Idem, Omilia XXIV la Matei, PG 57, col. 326, PSB 23, p. 317; Idem, Omilia XXXIX la Matei, PG 57, col. 438, PSB 23, p. 480, 481; Idem, Omilia LXIV la Matei, PG 58, col. 614, PSB 23, p. 742). 479 Sf`ntul Ignatie al Antiohiei, Epistola c[tre Efeseni, XIV, 1, PSB 1, p. 162. 480 Epistola lui Pseudo-Barnaba, II, 2-3, PSB 1, p. 115.

185

@nv[\[turii”. Se refer[ la credin\a Bisericii, c[ci cea a ereticilor nu este adev[rata credin\[, fiindc[ “@i lipse]te ceva”. Cei doi factori, harul ]i credin\a, sunt importan\i. #n botez, cei doi factori se @nt`lnesc. Credin\a se leag[ ]i de libertatea omului. Credin\a @n Cuv`ntul lui Dumnezeu este superioar[ celei a Vechiului Testament, fiindc[ noi nu mai suntem sub legea veche, a fricii, “ci suntem sub Cuv`ntul, pedagogul liberei voin\e”481.

Clement Alexandrinul pune problema: Ce are prioritate @n actul religios, credin\a, sau gnoza? Credin\a, spune el, ne d[ intui\ia adev[rului, pe c`nd gnoza @l formuleaz[ ra\ional. Gnoza482 este superioar[ credin\ei. “A cunoa]te este mai mult dec`t a crede, dup[ cum m`ntuirea unit[ cu cea mai @nalt[ r[splat[ este mai de valoare dec`t m`ntuirea simpl[“. Gnoza nu este @nn[scut[ oamenilor, ci ea se dob`nde]te ]i cere un efort al min\ii. Dar gnoza cre]tin[ nu este v[zut[ de dasc[lul alexandrin ca o specula\ie pur[, cum spuneau ereticii ]i al\i @nv[\a\i p[g`ni,

481 Clement Alexandrinul, Pedagogul, I, PSB 4, p. 183, 184; Nicolae }t. Georgescu, Doctrina…, Op. cit., p. 39, 40. 482 #n Alexandria Egiptului se punea accent deosebit pe ra\ionalism. Acest aspect intrase ]i @n cre]tinismul alexandrin sub numele de gnoz[, ap[r`nd astfel gnosticismul, curent care se voia elita intelectual[ a cre]tinismului des[v`r]it. Clement Alexandrinul se opune unor astfel de idei, c[ci ele aveau drept consecin\[ desconsiderarea mul\imii credincio]ilor ]i o ruptur[ @ntre ace]tia, socotind pe unii des[v`r]i\i ]i pe al\ii nu. #mp[r\irea oamenilor @n psihici, ilici ]i pnevmatici este comb[tut[. Gnosticii socoteau m`ntuirea ca fiind o problem[ de cunoa]tere, pe c`nd Clement Alexandrinul @nva\[ c[ Dumnezeu voie]te ca to\i oamenii, ]i nu numai unii, s[ se m`ntuiasc[. De aici accentul pe care @l pune scriitorul alexandrin pe credin\[ ]i pe harul divin. Iar cel care are credin\a, nu mai are nevoie de gnoz[, pentru a c`]tiga via\a ve]nic[ (Pr. Prof. Nicolae C. Buzescu, Logos, trinitate ]i eclesiologie @n “Pedagogul” lui Clement Alexandrinul, @n rev. ST, seria a II-a, an XXIX, nr. 5-8/1977, p. 468).

186

ci ca via\[. C[ci #l putem cunoa]te pe Dumnezeu pe m[sur[ ce via\a noastr[ devine mai sf`nt[. Gnosticul cre]tin este cel care se roag[ ne@ncetat lui Dumnezeu, locuie]te ne@ntrerupt cu Dumnezeu483.

Clement Alexandrinul s-a @ntrebat dac[ este suficient[ credi\a, pentru perceperea divinit[\ii, sau dac[ are nevoie ]i de ajutorul min\ii, ca izvor principal al cunoa]terii. “Stromatele” sale sunt prima @ncercare de a ar[ta c[ f[r[ cunoa]tere, credin\a nu este suficient[, fiind nevoie ca sufletul nostru s[ lucreze “cu no\iuni, concepte ]i idei clare”484. C`t despre gnosticul cre]tin, cunosc[tor al lucrurilor divine, el este “omul credincios”, ce @]i st[p`ne]te patimile, f[c`nd binele prin cuvintele ]i prin faptele sale.

Sf`ntul Vasile cel Mare vorbe]te pe larg despre credin\[ @n Omilia a XV-a (PSB 17).

Omul credincios, spune Sf`ntul Grigorie Teologul, se sprijin[ pe aceast[ virtute ca pe o st`nc[, pe care valurile nu o pot muta, c[ci ea r[m`ne neclintit[485.

Str[daniile Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur urm[resc neostenit @nt[rirea credin\ei p[stori\ilor s[i, lucr`nd @mpreun[ cu aceasta ]i celelalte virtu\i. Din Sf`nta Scriptur[ avem exemple pilduitoare de credin\[. A]a au fost de pild[ patriarhul Avraam, dar ]i femeia canaaneianc[. Roadele credin\ei sunt minunate ]i adeseori prezente @n omiliile hrisostomice. Ea este “mama tuturor bun[t[\ilor”, cea care @i face pe cre]tini s[ se @nvredniceasc[ de bun[t[\ile ve]nice. Credin\a este superioar[ ra\ionamentelor

483 Clement Alexandrinul, Stromata VI, 14, PG 9, col. 332; Pr. Nicolae C. Buzescu, Premisele unei filosofii cre]tine la Clement Alexandrinul, @n rev. ST, seria a II-a, an X, nr. 3-4/1958, p. 205-208. 484 Pr. Nicolae C. Buzescu, Logos ]i Kyrios @n Stromatele lui Clement Alexandrinul, @n rev. ST, seria a II-a, an XXIX, nr. 3-4/1977, p. 250, 254. 485 Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntul II, PG 36, col. 64.

187

min\ii omene]ti. Credin\a este asem[nat[ cu “piatra cea puternic[“, pe care vitregiile vremii ]i timpul nu o pot v[t[ma486.

b)N[dejdea, ancora tare ]i sigur[ a cre]tinului N[dejdea, @nva\[ Clement Alexandrinul, este

s`ngele credin\ei, pe care o @nsufle\e]te. F[r[ n[dejde, via\a cre]tin[ se stinge. N[dejdea d[ t[rie @n @ncerc[rile ]i @n obstacolele vie\ii, evit`nd pl[cerile trec[toare, tinz`nd spre cele ve]nice487.

N[dejdea @nt[re]te pe om @n fa\a greut[\ilor, pun`ndu-i @nainte perspectiva dob`ndirii @mp[r[\iei cerurilor. Sf`ntul Vasile cel Mare este optimist ]i are credin\a puternic[ @n Dumnezeu, care d[ cre]tinilor for\a de a trece peste @ncerc[ri. “Dac[ gr[din[ritul schimb[ @nsu]irile arborilor (prin altoire), cu at`t mai mult … sufletul care se @ngrije]te de virtute poate birui tot felul de boli”488.

La r`ndul s[u, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur aseam[n[ n[dejdea cre]tin[ cu o ancor[ tare ]i sigur[. Cu n[dejde @n suflet, negustorul pleac[ cu corabia peste m[ri, iar plugarul nu se mai g`nde]te la greut[\i c`nd seam[n[. Tot la fel, osta]ul nu se g`nde]te nici el la greut[\ile r[zboiului, ci la victorie. A]adar, nici cre]tinul s[ nu se sperie de ostenelile pe care le presupune virtutea, g`ndindu-se la r[splata pe care o va primi. Frumoase @ndemnuri

486 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia LII la Matei, PG 58, col. 520, 521, PSB 23, p. 602-604; Idem, Omilia IX la II Corinteni, PG 61, col. 462, trad., p. 128; Idem, Omilia V la Coloseni, PG 62, col. 335, trad., p. 61; Idem, Omilia XVIII la I Timotei, PG 62, col. 598, trad., p. 188. 487 Nicolae }t. Georgescu, Doctrina…, Op. cit., p. 46, 47. 488 Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia V la Hexaimeron, PG 29, col. 109, PSB 17, p. 127; Idem, Scrisoarea 101, PSB 12, p. 282, 283; Idem, Scrisoarea 166, PSB 12, p. 358, 359; Idem, Scrisoarea 190, PSB 12, p. 391, 392.

188

adreseaz[ din exil Marele Ierarh c[tre diaconi\a Olimpiada, zic`nd: “Nu-\i pierde n[dejdea!”489. P[catul @mpotriva n[dejdii este dezn[dejdea, care place at`t de mult celui necurat ]i care ne trimite @n ad`ncul relelor490.

c) Iubirea - baza, mijlocul ]i piscul duhovniciei patristice

Baza, mijlocul ]i piscul duhovniciei patristice este iubirea de Dumnezeu ]i de oameni. Chiar ]i rug[ciunea r[m`ne f[r[ efect, dac[ din via\a cre]tinului lipse]te iubirea. Cre]tinismul a adus, @n ce prive]te respectul ]i dragostea fa\[ de semeni, un salt imens. P[g`nii @mp[r\eau pe oameni @n neamuri ]i categorii sociale bazate de obicei pe bog[\ie, ar[t`nd dispre\ ]i nep[sare fa\[ de semenii lor. Evreii @i socoteau ca semeni doar pe co-na\ionali, iar filosofii p[g`ni se opreau cel mult la idei frumoase din punct de vedere moral, dar neaplicate @n via\[. Pentru cre]tini @ns[, solidaritatea cu semenii @nseamn[ solidaritatea noastr[ cu Hristos, dragostea devenind “liantul universal care leag[ pe Dumnezeu cu omul ]i pe oameni @ntre ei”491. Esen\a cre]tinismului este iubirea. C[ci iubirea reprezint[ chiar fiin\a lui Dumnezeu. Omul este cu at`t mai om, cu c`t tr[ie]te @n iubire. Dec[z`nd din iubire, omul decade din umanitate. Cre]tinismul a extins iubirea la to\i oamenii.

489 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXV la Facere, PG 54, col. 228, PSB 21, p. 315; Ibidem, Scrisoarea VII c[tre Olimpiada, PG 52, col. 601 ]i urm, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XXXIX, nr. 3/1987, p. 56. 490 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Cuv`nt c[tre Teodor cel c[zut, PG 48, col. 277 ]i urm., trad. de Pr. D-tru Fecioru, Bucure]ti 2001, p. 324, 325. 491 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sfin\ii P[rin\i ca @ndrum[tori…, Op. cit., p. 194; Diac. Prof. Teodor V. Dam]a, Iubirea ]i mila cre]tin[. Preliminarii la analiza unei concep\ii cre]tine despre asisten\a social[ la Sf`ntul Vasile cel Mare, @n rev. MB, an XXX, nr. 7-9/1980, p. 441; P.S. Antonie Pl[m[deal[, Biserica slujitoare @n Sf`nta Scriptur[…, Op. cit., p. 398.

189

Iubirea omului fa\[ de Dumnezeu nu poate fi des[v`r]it[, dec`t dac[ ea trece asupra semenilor, a celorlal\i oameni. Dumnezeu a]eaz[ iubirea semenilor, manifestat[ prin fapte, ca principal criteriu la judecata de apoi492.

Pentru Sf`ntul Ignatie al Antiohiei, credin\a ]i dragostea sunt chintesen\a virtu\ilor. El scrie efesenilor: “Ave\i c[tre Iisus Hristos @n chip des[v`r]it credin\[ ]i dragoste, care sunt @nceputul ]i sf`r]itul vie\ii. #nceputul este credin\a, iar sf`r]itul dragostea”493. }i pentru Clement Alexandrinul, iubirea este culmea virtu\ilor, ce face pe om asemenea cu Dumnezeu494. C`t despre Origen, acesta nume]te iubirea “cale spre des[v`r]ire”. “Int`ia porunc[ este s[ iubim pe p[rin\ii no]tri, a doua s[ iubim pe copiii no]tri, a treia s[ iubim slujitorii no]tri. #nv[\[torul ]i Domnul nostru a statornicit @n Evanghelie porunca iubirii”. De aceea, marele scriitor alexandrin exclam[: “C`t de frumos ]i de m[re\ este s[ te @mboln[ve]ti de iubire”495.

#ntr-o societate sclavagist[, inuman[, m[cinat[ de r[zboaie, de cium[ ]i de lipsuri, cre]tinismul cerea oamenilor s[ arate milostenie, s[ fac[ fapte bune, s[ imite bun[tatea lui Dumnezeu, dob`ndind astfel iertarea p[catelor. Mai mult dec`t contemporanii s[i, Sf`ntul Ciprian al Cartaginei a tr[it mai @nt`i el @n propria via\[ virtutea iubirii de semeni.

492 Diacon Prof. Teodor V. Dam]a, Iubirea…, Op. cit., p. 440-443. 493 Sf`ntul Ignatie, C[tre Efeseni, XIV, 1, PSB 1, p. 162. 494 N. }t. Georgescu, Doctrina…, Op. cit., p. 52. 495 Origen, Omilia II la C`ntarea C`nt[rilor, PG 13, col. 54, PSB 6, p. 333. “Una din manifest[rile sufletului este dragostea, pe care noi o folosim mult pentru a iubi, atunci c`nd iubim @n\elepciunea ]i virtutea. #ns[ c`nd iubirea noastr[ coboar[ la fapte mai pu\in bune, atunci carnea ]i s`ngele sunt cele pe care le iubim” (Ibidem, PG 13, col. 47, PSB 6, p. 323).

190

Sf`ntul Vasile cel Mare insist[ asupra datoriei cre]tinului de a-L iubi pe Dumnezeu, @mplinind poruncile lui Hristos. Dar pentru a-L iubi pe Dumnezeu, trebuie mai @nt`i s[ avem con]tiin\a noastr[ curat[. Pentru cur[\irea con]tiin\ei, s[ ne @ndep[rt[m de cele lume]ti, s[ @mplinim poruncile Lui, slujindu-I @n “simplitatea inimii”496. Iubirea omului pentru Dumnezeu este @nn[scut[ sufletului nostru ]i ea nu se @nva\[, c[ci vine din afara noastr[. Este un dat natural, un principiu, prin care avem @n noi pornirea l[untric[ de a-L iubi pe St[p`nul nostru497. Referitor la iubirea de semeni, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei a pus-o @n practic[ prin exemplul lui personal, @ndemn`ndu-ne ]i pe noi s[ ar[t[m dragoste fa\[ de ceilal\i498. Iubirea de semeni g[se]te la el forma deplin[ de lucrare prin filantropia Bisericii. }i a]a cum Biserica @i iube]te deopotriv[ ]i egal pe to\i fiii ei, tot astfel, iubirea este adev[rat[ numai dac[ nu @i alege pe beneficiarii ei499.

496 Sf`ntul Vasile cel Mare, Regulile morale, III, PG 31, col. 705; Idem, Regulile mici, 211, PG 31, col. 1224; Idem, #nv[\[tura c[tre fiul duhovnicesc, trad. de I. Popa, @n rev. MO, an XXXI, nr. 1-3/1979, p. 59; Arhidiac. Prof. Ioan Z[grean, Probleme morale @n opera Sf`ntului Vasile cel Mare, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980, p. 216, 217. 497 Pr. Prof. Iorgu Ivan, C`teva @ndrum[ri ale Sf`ntului Vasile cel Mare pentru cei care doresc s[ cunoasc[ ]i s[ @mplineasc[ voia lui Dumnezeu, @n rev. BOR., an CII, nr. 3-4/1984, p. 170; Sf`ntul Vasile cel Mare, Despre poruncile lui Dumnezeu ]i despre @mplinirea poruncii de a iubi pe Dumnezeu, trad. de Pr. Prof. Nicolae Petrescu, @n rev. MO, an XXXV, nr. 7-8/1983, p. 488. 498 Diac. Prof. Teodor Dam]a, Bog[\ia ]i s[r[cia @n lumina Omiliilor Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. MB, an XXIX, nr. 4-6/1979, p. 312; Protos. Nestor Vornicescu, #nv[\[turi duhovnice]ti din via\a ]i opera Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. MMS., an XLI, nr. 1-2/1965, p. 53. 499 Sf`ntul Vasile cel Mare, Despre iubirea fa\[ de Dumnezeu ]i fa\[ de aproapele, PG 32, col. 1148-1153, trad. de pr. prof. Nicolae Petrescu, @n

191

#n opera sa, Sf`ntul Grigorie Teologul dezvolt[ tema iubirii de Dumnezeu ]i de oameni, c[ci, spune el, “Dumnezeu este iubire”. Chiar dac[ sunt mai pu\in cunoscute preocup[rile sale pentru ajutorarea semenilor, ne-a r[mas totu]i de la el lucrarea: “Despre iubirea s[racilor”. Aceasta nu @mbrac[ forma unui tratat sistematic, ci este un @ndemn adresat de autor contemporanilor s[i, pentru ca ei s[ @i ajute pe cei oropsi\i, pe cei s[raci ]i bolnavi, mult prea numero]i atunci500.

La s[r[cia ]i boala s[rmanilor se mai ad[uga ]i dispre\ul semenilor, care socoteau un lucru de ru]ine s[ se apropie de ei. Iubirea este pentru Marele Ierarh “prima dintre porunci ]i cea mai mare…, cap al legii ]i profe\ilor” ]i @]i afl[ putere @n iubirea s[racilor. S[ ne g`ndim c[ suntem fra\i dup[ Dumnezeu cu to\i semenii, “lucra\i din acela]i lut din care am fost crea\i @nt`i”. To\i purt[m acela]i chip al lui Dumnezeu, ba poate c[ unii dintre semenii no]tri mode]ti p[zesc mai bine acest chip. Dumnezeu plou[ deopotriv[ ]i peste cei drep\i, ca ]i peste cei p[c[to]i ]i r[sare soarele peste to\i. Sf`ntul Grigorie Teologul insist[ asupra perspectivei eshatologice a faptelor noastre de iubire, c[ci @n ziua judec[\ii de apoi, “prin nimic altceva mai mult ca prin iubirea de oameni nu ni se d[ @n schimb iubirea, de c[tre Cel ce la r`ndu-I ne-o m[soar[ dup[ dreptate”501.

rev. MO, nr. 4-6/1981, p. 221; Pr. Asistent Dr. Alexandru Stan, Sf`ntul Vasile cel Mare @n teologia sistematic[ ortodox[ @n ultimii 30 de ani, @n rev. ST, seria a II-a, nr. 3-4/1982, p. 169. 500 Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntul XXII despre pace, PG 35, col. 1136; Nicolae V. St[nescu, Teologie ]i via\[ la Sf`ntul Grigorie de Nazianz, @n rev. MO, an XIV, nr. 1-2/1962, p. 7. 501 Idem, Despre iubirea s[racilor, trad. de Pr. Dr. Gheorghe Tilea, Bucure]ti 1948, p. 12-16, 19, 29.

192

Pentru Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, iubirea cre]tin[ este “inima concep\iei sale despre om”, el fiind cel care a dezvoltat cel mai mult @nv[\[tura despre acest[ virtute cre]tin[ “ve]nic @nfloritoare”502. Virtutea iubirii este mai important[ @nc[ dec`t puterea de a face minuni, de a @nvia pe cei mor\i. “F[r[ dragoste, nici credin\a, nici… ]tiin\a, nici… via\a cea mai curat[, ba chiar ]i mucenicia, nu au nici un folos”503. Iubirea devine pentru Marele Ierarh o regul[ de via\[, principiul tuturor bunurilor, @mplinirea Legii ]i calea de a ajunge la asem[narea noastr[ cu Dumnezeu. Desigur, nu iubirea pasiv[, ci cea activ[, practic[, orientat[ spre nevoile semenilor. Din contr[, lipsa ei @nseamn[ izolarea cre]tinului @ntre lucrurile ne@nsufle\ite504.

Cea mai conving[toare dovad[ a iubirii pe care Dumnezeu o are fa\[ de noi oamenii este #ntruparea Fiului S[u ]i Jertfa Acestuia pentru noi, prin care omul este ridicat din starea de p[cat. Dumnezeu voia ca noi s[ devenim fiii Lui, iar nu s[ r[m`nem robi. Dumnezeu ne-a iubit mai @nt`i, iar noi trebuie s[ r[spundem acestei iubiri prin faptele noastre. Iubirea noastr[ fa\[ de semeni devine dovada 502 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Scrisoarea 108, PG 52, col. 667, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, nr. 3/1988, p. 39-40; Pr. Prof. Spiridon C`ndea, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ca p[stor de suflete, @n rev. BOR, an LXXV, an 10/1957, p. 923. Adev[ratul sens, curat, al iubirii cre]tine este cel duhovnicesc (Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia I la Coloseni, PG 62, col. 303, trad., p. 8-10). 503 Idem, Omilia XXXIII la I Corinteni, PG 61, col. 275, 276, trad., p. 449; Idem, Omilia XLVI la Matei, PG 58, col. 481, PSB 23, p. 543. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur spune despre iubire: “Iubirea este r[d[cina, izvorul ]i maica oric[rui bine” (Idem, Despre necunoa]terea lui Dumnezeu, PG 48, col. 702, trad., p. 16). 504 Pr. C-tin Corni\escu, Credinciosul @n preocup[rile Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Ortodoxia, nr. 4/1974, p. 684, 685; Magistrand Vasile Bria, Imnul dragostei @n Omiliile Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la I Corinteni, @n rev. ST, seria a II-a, an XIII, nr. 7-8/1961, p. 430.

193

v[zut[ a iubirii noastre fa\[ de Dumnezeu. Doar c[ dragostea divin[ este lipsit[ de orice patim[, este des[v`r]it[, chiar ]i atunci c`nd pedepse]te, pentru a-i @ndrepta pe oameni505.

Dumnezeu ne dovede]te c[ ne iube]te ]i prin aceea c[ ne d[ Trupul ]i S`ngele S[u, se une]te prin Sfintele Taine cu noi. De fapt, ne arat[ dragostea Sa prin @ntreaga lucrare de crea\ie, providen\[ ]i m`ntuire506. Dumnezeu ne-a iubit din totdeauna, adic[ @nc[ @nainte ca noi s[ exist[m. Din ve]nicie a pl[nuit El crearea lumii, peste care apoi omul a fost a]ezat ca st[p`nitor. Iar locul distinct pe care omul @l ocup[ @n lume nu se datoreaz[ nicidecum meritelor noastre, ci iubirii lui Dumnezeu fa\[ de noi. #n actul facerii lumii vedem atotputernicia lui Dumnezeu, pe c`nd @n #ntruparea Fiului S[u, ca a doua crea\ie a lumii, vedem caracterul iubitor al lui Dumnezeu. Fire practic[, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur nu se mul\ume]te s[ vorbeasc[ teoretic despre iubire, ci ne @nva\[ cum s[ r[spundem noi acesteia: f[c`nd voia lui Dumnezeu, @mplinindu-I poruncile, sl[vindu-I numele ]i

505 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia V la Evrei, PG 63, col. 46, 47; Idem, Omilie la #n[l\area Domnului, PG 50, col. 447; Idem, Omilia XXIII la Romani, PG 60, col. 391, 394, trad., p. 619, 621; Idem, Omilia XXX la II Corinteni, PG 61, col. 608, trad., p. 353; Drd. Ghe. Apostolu, Iubirea ]i milostenia dup[ Sf`ntul Ioan Hrisostom, @n rev. MMS, an LXV, nr. 1/1989, p. 53. 506 Idem, Omilia LXXXII la Matei, PG 54, col. 744; Idem, Omilia XXXII la Evrei, PG 63, col. 223; Pr. Drd. Teodor Damian, Virtutea dragostei la Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. BOR, an XCII, nr. 5-6/1979, p. 677 ]i urm. Cre]tinul nu se poate m`ntui doar prin faptele sale, ci el are nevoie de harul divin. #ns[ acest har se revars[ asupra primitorului lui din marea iubire a lui Dumnezeu pentru oameni (Pr. Magistrand Mircea Ni]coveanu, Doctrina Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur @n Comentariul s[u la Predica de pe Munte (Matei V-VII), @n rev. ST, seria a II-a, an XVII, nr. 9-10/1965, p. 545).

194

ar[t`nd grij[ fa\[ de semeni. Fiindc[ @ntreaga noastr[ via\[ ar trebui s[ fie dovada vie a iubirii noastre de Dumnezeu.

Orice am face noi, ca oameni, nu putem s[ r[spundem pe m[sura darurilor primite de noi de la Dumnezeu. Chiar ]i cele mai @nalte forme ale cinstirii lui Dumnezeu, cultul bisericesc, @n cele din urm[ tot nou[ ne este de folos. M`ntuitorul ne-a promis nou[ oamenilor @mp[r[\ia Sa cea cereasc[, pentru dragostea noastr[. Puterea iubirii omului pentru Hristos schimb[ firea lucrurilor ]i face din omul fricos, unul @ndr[zne\, @n\elept. Este nevoie @ns[ de conlucrarea noastr[. Iubind pe Dumnezeu, iubim @ntreaga Sf`nt[ Treime, adic[ pe Tat[l, pe Fiul ]i pe Sf`ntul Duh, devenim p[rta]i comuniunii iubirii cu Sf`nta Treime507. Un exemplu este iubirea ar[tat[ de c[tre Sf`ntul Apostol Pavel. Din p[cate, cre]tinii gre]esc prea adesea, f[c`nd cu totul altfel dec`t acela ]i nedrept[\indu-i pe semenii lor. Iubirea omului pentru Hristos aduce adev[rata pl[cere a vie\ii, aduce mul\umire, slav[, fericire, bunurile pe care mintea noastr[ nu le poate @n\elege ]i nici pricepe. Hristos #nsu]i nu are nevoie de dragostea noastr[ fa\[ de El, dar noi avem nevoie de dragostea Lui dumnezeiasc[ fa\[ de oameni. Dovada dragostei noastre fa\[ de El o ar[t[m atunci c`nd, v[z`ndu-L @n persoana unui semen al nostru, care are nevoie de ajutor, @l ajut[m sau nu508. 507 Pr. Drd. Teodor Damian, Virtutea dragostei…, Op. cit., p. 679, 680; Drd. George Apostolu, Iubirea…, Op. cit., p. 55. 508 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia V la Romani, PG 60, col. 430-432, trad., p. 70 ]i urm.; Idem, Omilia III la I Timotei, PG 62, col. 518, 520, trad., p. 31 ]i urm.; Idem, Omilia II. Despre c[in\[, PG 47, col. 411, 412, trad., p. 94; P.S. Antonie Pl[m[deal[, Biserica slujitoare…, Op. cit., p. 407. Iubirea noastr[ fa\[ de Dumnezeu se arat[ mai @nt`i prin grija de a nu #l @ntrista pe Dumnezeu prin p[catele noastre ]i @n al doilea r`nd prin r`vna de a @mplini voia Lui (Ieromonah Prof. Dr. Nicolae Mladin, Sf`ntul

195

Pentru P[rin\ii Bisericii noastre, iubirea semenilor trece dincolo de prejudec[\ile contemporanilor lor, ce se raportau la statutul social. Pentru ei, adev[rata iubire pentru semeni izvor[]te din iubirea noastr[ pentru Hristos. #ntreaga oper[ hrisostomic[ vorbe]te despre iubirea aproapelui ]i de r[splata pe m[sur[ de care se va bucura omul. #ns[ iubirea aceasta, filantropia nu este desp[r\it[ de Biseric[, fiindc[ to\i suntem membri ai Bisericii, iar @n chipul semenului nostru trebuie s[ vedem pe Hristos, capul Bisericii509.

#ntr-o form[ mai simpl[, iubirea aproapelui este v[zut[ ca omenie, prin care ar[t[m @ng[duin\[ fa\[ de cel care ne gre]e]te, prin care @nv[\[m s[ nu dispre\uim relele aproapelui, nici s[-l invidiem pentru bunurile lui510. Dac[ s[ nu iubim pe ceilal\i oameni este un p[cat, atunci s[ nu r[spundem iubirii pe care ceilal\i o arat[ fa\[ de noi este un ]i mai mare p[cat. C[ci, spune Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, “legea iubirii au cinstit-o de multe ori p`n[ ]i t`lharii”511.

Arat[ iubire de semeni cre]tinii care @nt`i @i ajut[ pe aceia ]i apoi lucreaz[ pentru folosul apropia\ilor lor, al familiei lor. A]a a f[cut Sf`ntul Apostol Petru, care a a]teptat ca M`ntuitorul s[-i vindece pe ceilal\i ]i numai la urm[ a cerut ajutor pentru soacra lui. Sunt l[uda\i ]i

Ioan Gur[ de Aur: Despre des[v`r]irea cre]tin[, @n rev. Ortodoxia, an IX, nr. 4/1957, p. 572). 509 Pr. Lector D-tru Radu, Spiritualitate ]i slujire la Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. ST, seria a II-a, an XXVI, nr. 3-4/1974, p. 185; P.S. Antonie Pl[m[deal[, Biserica slujitoare…, Op. cit., p. 399. “Iubind aproapele, iubim pe cel ce prin Hristos a devenit una cu noi prin Botez” - Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXX la I Corinteni, PG 61, col. 249 ]i urm. 510 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXXI la I Corinteni, PG 61, col. 259, 262, trad., p. 421, 424. 511 Idem, Omilia XXVII la II Corinteni, PG 61m col. 586, 587, trad., p. 320.

196

dreg[torii care @i sprijin[, de pe pozi\ia lor social[ @nalt[, pe cei nevoia]i512.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur este el @nsu]i un model de iubire a semenilor. Chiar ]i dup[ ce a fost exilat, le scria p[stori\ilor s[i despre dragostea ]i sim\[mintele lui, care @l legau de ace]tia ]i care treceau peste dep[rtare ]i peste timp513.

Forma cea mai puternic[, evident[ oricui, a dragostei noastre fa\[ de semeni este milostenia ar[tat[ lor, milostenie ce este superioar[, prin valoarea ei practic[. Iar des[v`r]irea cre]tinului nu poate fi conceput[ f[r[ aceast[ iubire a semenilor514. Pentru Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, dragostea de semeni are caracter social515. Exist[ ]i o fals[ iubire, izvor`t[ din pricini omene]ti. Ea trece repede, odat[ cu interesele ce au pus-o @n mi]care, fiindc[ nu este de natur[ duhovniceasc[516.

512 Idem, Omilia XXVII la Matei, PG 57, col. 343, PSB 23, p. 343; Idem, Scrisoarea 116, PG 52, col. 671, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, nr. 3/1988, p. 43. 513 Idem, Scrisoarea 36, PG 52, col. 630, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XL, nr. 1/1988, p. 88. Dragostea fa\[ de semeni trebuie s[ @nfloreasc[ @n orice om ]i @n orice situa\ie, dar mai ales @n @mprejur[rile cele mai grele (Pr. Prof. Spiridon C`ndea, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ca p[stor de suflete, @n rev. BOR, an LXXV, nr. 10/1957, p. 923, 925). 514 Pr. Magistrand Mircea Ni]coveanu, Aspecte din via\a cre]tin[ @n Comentariul Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la Epistolele pastorale, @n rev. GB, an XXIII, nr. 7-8/1964, p. 679. 515 Pr. prof. Ioan G. Coman, Personalitatea Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. ST, seria a II-a, an IX, nr. 9-10/1957, p. 599; Pr. Drd. Teodor Damian, Virtutea dragostei…, Op. cit., p. 682 ]i urm. 516 Din contr[, “dragostea de aproapele @ntemeiat[ pe dragostea de Hristos este trainic[, nestricat[, nebiruit[, nesf[r`mat[. Nu o pot strica nici calomniile, nici primejdiile, nici moartea, nici altceva” (Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia LX la Matei, PG 58, col. 588, PSB 23, p. 702).

197

Iat[ a]adar o @nv[\[tur[ complex[ despre dragoste, ca principiu fundamental al existen\ei noastre, @n care dragostea fa\[ de semeni devine condi\ia cea dint`i pentru m`ntuire.

Iubirea vr[jma]ilor. Cre]tinii sunt @ndemna\i s[ nu r[spl[teasc[ r[ul prin r[u, aceast[ atitudine fiind o mare virtute. C[ci Hristos a legiuit ca s[ fie @ncununat cel ce este lovit ]i nu cel ce love]te517. Cercet`ndu-ne pe noi @n]ine, cu mul\imea p[catelor pe care le-am s[v`r]it ]i a c[ror vinov[\ie o purt[m, vom putea astfel s[ fim mai @ng[duitori fa\[ de ceilal\i ]i vom g[si @n felul acesta de a ne purta, o cale de a ni se ierta propriile p[cate. Nu @n ultimul r`nd, s[ recunoa]tem c[ r[ul pe care ni-l facem singuri este mai mare dec`t cel pe care semenii ni-l pricinuiesc518.

R[utatea pe care o manifest[ unii oameni ar trebui s[ fie un motiv suplimentar pentru cre]tinii adev[ra\i, ca ei s[ @i iubeasc[ pe aceia, de dragul lui Hristos, sporindu-]i r[splata pe m[sur[. C[ci, p`n[ la urm[, iubirea vr[jma]ilor presupune s[ nu \inem cont de faptul c[ ei ne jignesc ]i caut[ s[ ne fac[ r[u519. Exist[ oameni care nu numai c[ nu @i iart[ pe cei care le fac r[u, ci @ndr[znesc s[ se roage la Dumnezeu pentru pedepsirea acelora, ca ni]te fiare s[lbatice520. Cel care @l iube]te pe semenul s[u care @l du]m[ne]te, se aseam[n[ lui Dumnezeu, care r[sare soarele deopotriv[ peste buni ]i r[i521.

517 Idem, Omilia XXII la Romani, PG 60, col. 613, trad., p. 380, 381. 518 Idem, Omilia LXXIX la Matei, PG 58, col. 722, 724, PSB 23, p. 247. 519 Idem, Omilia LX la Matei, PG 58, col. 588, PSB 23, p. 702, 703. 520 R[zbunarea ]i r[utatea sunt asem[nate cu bruma ]i cu gerul, ce omoar[ plantele. Acestea se a]eaz[ peste inima cre]tinului (Idem, Omilia IV la I Tesaloniceni, PG 62, col. 422, trad., p. 209, 210). 521 Idem, Omilia X la Romani, PG 60, col. 481, 482, trad., p. 156; Idem, Omilia VII la Efeseni, PG 62, col. 56, trad., p. 70.

198

Iubirea str[inilor. Pentru a-i convinge pe contemporanii s[i ca s[ arate deschidere sufleteasc[ fa\[ de semenii lor de pe alte meleaguri, care le b[teau uneori la u][, spre a-i primi “cu drag[ inim[ ]i cu mult[ bucurie”522, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur le reaminte]te filoxeniile despre care Vechiul Testament vorbe]te: cea a lui Avraam ]i cea a v[duvei din Sarepta Sidonului (ce l-a primit pe profetul Ilie)523.

Iertarea gre]elilor semenilor este o form[ de exprimare a iubirii aproapelui. A ierta gre]elile semenilor @nseamn[ a lucra pentru propriul nostru folos. Din contr[, neiert`ndu-i, ne p[gubim pe noi @n]ine ]i ne preg[tim os`nda ve]nic[. Iertarea aceasta, dup[ porunca M`ntuitorului, trebuie s[ fie necontenit[ ]i ea este at`t de u]oar[. }i dac[ noi suntem datori fa\[ de Dumnezeu cu 10.000 de talan\i, atunci s[ iert[m pe semenul care ne-a gre]it a]a de pu\in524. Exemplele din Sf`nta Scriptur[ sunt ]i ele concludente. Iosif a iertat pe fra\ii s[i, care i-au f[cut r[u ]i i-a ajutat. Moise s-a rugat pentru cei care unelteau

522 Idem, Omilia XLI la Facere, PG 53, col. 384, PSB 22, p. 90. Despre ospitalitatea cre]tinilor citim ]i @n Didahia. Aceast[ virtute este socotit[ dovada c[ sfaturile se transform[ @n fapte cre]tine]ti, nu r[m`n o simpl[ teorie. }i “oricine vine @n numele Domnului s[ fie primit… Dac[ e c[l[tor cel care vine, ajuta\i-l pe c`t pute\i” (Didahia, cap. XII, PSB 1, p. 31; Magistrand }tefan Alexe, Via\a cre]tin[…, Op. cit., p. 234). 523 Idem, Omilia XLII la Facere, PG 54, col. 393, 394, PSB 22, p. 102, 103). }i despre obiceiul celor care, primindu-i pe musafirii str[ini, @i jigneau, sau @ncercau s[ afle c`t mai multe despre ei, cercet`ndu-i (Idem, Omilia XXI la Romani, PG 60, col. 606, 607, trad., p. 368-370; despre iubirea de str[ini ]i la: Idem, Omilia XXX la Psalmi, PG 60, col. 665, 667, trad., p. 475, 476). 524 Idem, Omilia XXVII la Facere, PG 53, col. 250, PSB 21, p. 347; Idem, Omilia LXI la Matei, PG 58, col. 592, PSB 23, p. 708-711.

199

@mpotriva lui. Tot astfel ]i @nc[ mai mult a f[cut Sf`ntul Apostol Pavel, ori Sf`ntul Arhidiacon }tefan525.

Multe sunt roadele iubirii. Nu exist[ p[cate, spune Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, pe care iubirea cre]tin[ s[ nu le poat[ ]terge. Mai degrab[ rezist[ lemnul @n foc. Iubirea a]eaz[ pe om @mpreun[ cu sfin\ii, aduce lini]te sufleteasc[, lini]te]te pornirile din om, face @ndr[zne\ pe cel fricos, @mbl`nze]te pe cel aspru ]i lini]te]te pe desfr`nat. #i @ntoarce pe oameni din r[t[cire, schimb`ndu-le via\a @n bine, pun`ndu-le @n fa\[ perspectiva atingerii unor scopuri mai @nalte. For\a iubirii este nem[surat[. Iubirea este mai puternic[ dec`t zidurile oric[rei cet[\i ]i mai de pre\ dec`t cel mai scump diamant. Ea este nem[rginit[ ]i are o putere incomensurabil[. #l ridic[ pe om din virtute @n virtute, plec`nd de la cele mai u]oare ]i urc`nd spre cele mai grele. #ndelunga-r[bdare este unul dintre roadele iubiri. Tot astfel este ]i milostenia, care p[streaz[ iubirea curat[, este iubirea aplicat[. “Dragostea niciodat[ nu cade”, nu poate fi nimicit[526.

Bl`nde\ea, ca form[ de manifestare a iubirii de semeni. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @nsu]i este un model de bl`nde\e, prin felul cum a tr[it ]i a lucrat,

525 Idem, Omilia LXI la Matei, PG 58, col. 594-596, PSB 23, p. 712, 714. Fa\[ de cei care ne fac r[u, solu\ia nu este nicidecum s[ @i pedepsim, ci s[ ajungem la sufletul lor, iert`ndu-i, ne\in`nd minte r[ul, ar[t`ndu-le inten\iile bune, mai ales c[, la un moment dat, ]i noi putem gre]i la fel (Idem, Omilia I la Filimon, PG 62, col. 705, 707, trad., p. 349-352). 526 Idem, Omilia XXXII la I Corinteni, PG 61, col. 272-286; Idem, Omilia IV la I Tesaloniceni, PG 62, col. 420, 421, trad., p. 206, 207; Magistrand Vasile Bria, Imnul dragostei (I Corinteni XIII, 1-13) @n Omiliile Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la I Corinteni, @n rev. ST, seria a II-a, an XIII, nr. 7-8/1961, p. 431, 432. Pr. Magistrand Marin Brani]te, Concep\ia Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur despre prietenie ]i dragoste, @n rev. ST, nr. 9-10/1967, p. 666.

200

@n\eleg`nd roadele nedorite pe care p[catul ce se opune bl`nde\ii le aduce, adic[ m`nia. El urmeaz[ sfaturile Apostolului neamurilor, care cere bl`nde\e chiar ]i fa\[ de cei care se opun nou[. Numai cu bl`nde\e pot fi schimba\i oamenii, c[ci dac[ lucreaz[ ceva de fric[, ei se vor @ntoarce la vechile obiceiuri. C`nd omul este bl`nd, atunci poate @nc[ ]i mai bine s[ st[p`neasc[ bunurile sale, pe c`nd cel r[ut[cios pierde ]i ceea ce are. Dar r[splata celor bl`nzi va fi chiar @mp[r[\ia cerurilor527.

d) Smerenia, mama @n\elepciunii Sf`ntul Vasile cel Mare socote]te smerenia ca

fiind ”cel mai bun mijloc pentru m`ntuirea omului”. #ntr-o omilie @n care vorbe]te pe larg despre aceast[ virtute (a XX-a din seria celor 24), se subliniaz[ rolul smereniei, care poate s[-l @ntoarc[ pe om la starea de cur[\enie de la @nceput, de dinainte de c[derea @n p[cat. Opus virtu\ii smereniei este p[catul m`ndriei, prin care pierdem ]i m`ntuirea ]i r[splata. Sfatul Sf`ntului P[rinte este formulat direct: “Nu te m`ndri niciodat[ fa\[ de nimeni, nici fa\[ de cel mai mare p[c[tos”. Chiar ]i atunci c`nd socotim c[ am f[cut ceva bun, s[ nu uit[m relele s[v`r]ite zilele trecute. C`nd vedem pe semenul nostru p[c[tuind, iar[]i s[ nu-l judec[m, g`ndindu-ne la faptele lui bune. #ns[ smerenia, ca mod de existen\[ a omului, trebuie s[ dep[]easc[ aspectele

527 Idem, Omilia XV la Matei, PG 57, col. 227, PSB 23, p. 178; Idem, Omilia XXIX la Matei, PG 57, col. 361, 362, PSB 23, p. 367. Bl`nde\ea are acela]i efect asupra celui m`nios, cu efectul pe care @l are apa aruncat[ peste foc. Stinge focul, stinge m`nia. Iat[ de ce ea trebuie s[ fie o permanen\[ a vie\ii cre]tine (Idem, Omilia LVIII la Facere, PG 54, col. 512, PSB 22, p. 254).

201

spirituale, extinz`ndu-se la comportamentul nostru, la haine, mers, hran[, sau cas[528.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur prezint[ exemple scripturistice de smerenie, ele constituind modelul nostru. A]a au fost Sf`ntul Ioan Botez[torul, Sf`ntul Apostol Pavel529, sau Sf`ntul Apostol Petru. Lui Dumnezeu #i este pl[cut s[ ne num[r[m printre ace]tia, f[r[ s[ c[ut[m slava de]art[ a lumii, culeg`nd “roadele smereniei”. Alt exemplu este patriarhul Avraam, care s-a @n[l\at pe sine prin smerenie, pe c`nd m`ndrul faraon al Egiptului a c[zut. Adam a c[zut ]i el, prin p[cat ]i lips[ de smerenie. Omul smerit este cu adev[rat @nalt. Datorit[ smereniei sale, Avraam a primit f[g[duin\e minunate, binepl[c`nd lui Dumnezeu. Dovad[ a smereniei patriarhului este atitudinea sa @ng[duitoare fa\[ de Lot, ar[t`nd c[ omul este cu adev[rat smerit atunci c`nd ]tie s[ se mic]oreze pe sine. #n Noul Testament, femeia canaaneianc[ este ]i ea pild[ de smerenie, aceast[ comoar[ ascuns[ @n inima ei, smerenia, credin\a ]i @n\elepciunea fiind scoase la iveal[ de Hristos. Monahii din vremea Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur erau ]i ei pild[ vie de smerenie pentru contemporani. Dup[ ce odinioar[ unii dintre ei ocupaser[ pozi\ii sociale importante, acum dovedeau prin felul lor modest de trai puterea smereniei. Dar modelul des[v`r]it de smerenie r[m`ne

528 Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia XX, Despre smerenie, PG 31, col. 525, 540, PSB 17, p. 543-551. Omul cu adev[rat smerit se socote]te pe sine ca fiind slug[ netrebnic[ (Idem, #nv[\[tur[ c[tre fiul duhovnicesc, trad. de I. Popa, @n rev. MO, an XXXI, nr. 1-3/1979, p. 63, 64; Idem, Epistola 2, PSB 12, p. 119). 529 Sf`ntul Apostol Pavel ca pild[ de smerenie, la: Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia II despre poc[in\[, PG 49, col. 289-291, trad., p. 18-20.

202

pentru noi M`ntuitorul #nsu]i, c[ci @ntreaga Sa via\[ este o pild[ de smerenie530.

Smerenia nu @nseamn[ umilin\[. Dovad[ c[ Fiul lui Dumnezeu #ntrupat s-a smerit pentru noi. De fapt, prin aceast[ virtute, omul str[luce]te mai mult dec`t semenii lui. Ea aduce adev[rata @n[l\ime, care nu st[ @n numele pe care @l poart[531. Roadele sale @n via\a cre]tinului sunt multe ]i binecuv`ntate. Smerenia este “mama @n\elepciunii”. “M`inile” ei sunt faptele bune, iar “sufletul” este dreapta credin\[532.

Trebuie s[ fie smeri\i oamenii din toate categoriile sociale, deopotriv[ cei boga\i, dar ]i cei s[raci, fiindc[ la

530 Idem, Omilia III la Matei, PG 57, col. 38, 40, PSB 23, p. 44, 45; Idem, Omilia LXV la Matei, PG 58, col. 624, 625, PSB 23, p. 757-759; Idem, Omilia LII la Matei, PG 58, col. 521, PSB 23, p. 603; Idem, Omilia LXXII la Matei, PG 58, col. 671, PSB 23, p. 825; Idem, Omilia XXXVIII la Matei, PG 57, col. 431, PSB 23, p. 469; Idem, Omilia XXVII la Matei, PG 57, col. 345, PSB 23, p. 345, 346; Idem, Omilia XXXI la Facere, PG 53, col. 285, PSB 21, p. 397; Idem, Omilia XXXV la Facere, PG 53, col. 330, PSB 22, p. 26, 27; Idem, Omilia XXXIII la Facere, PG 53, col. 312, PSB 21, p. 436; Idem, Omilia XXXI la Facere, PG 53, col. 285, PSB 21, p. 397. 531 “Omul smerit r[m`ne @nalt, chiar dac[ nu-i admirat de nimeni. Cel[lalt (cel m`ndru), chiar dac[ este onorat de to\i, este mai mic dec`t to\i” (Idem, Omilia LXV la Matei, PG 58, col. 623, PSB 23, p. 755, 756; pilda M`ntuitorului: Idem, Omilia II la Filimon, PG 62, col. 713, trad. p. 362). 532 Idem, Omilia XLVII la Matei, PG 58, col. 485, PSB 23, p. 551. Smerenia “este mai puternic[ dec`t piatra, mai tare dec`t diamantul”, @nt[rind pe om @n toate @mprejur[rile vie\ii. Este cauza tuturor bun[t[\ilor (Idem, Omilia XX la Romani, PG 60, col. 602, trad., p. 359; Idem, Omilia VI la Filipeni, PG 62, col. 215, trad., p. 53). “Pacea lui Dumnezeu” este alt[ road[ a smereniei (Idem, Omilia I la I Corinteni, PG 61, col. 15, 16, trad., p. 11-13). La fel, aduce odihn[ ]i lini]te (Idem, Omilia XXXIV la Facere, PG 53, col. 313, PSB 22, p. 5). Despre necesitatea smereniei ]i la: Idem, Omilia IV la II Corinteni, PG 61, col. 425, trad., p. 70.

203

fericirea ve]nic[ sunt to\i chema\i. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur porne]te de la pilda vame]ului ]i a fariseului533. Socote]te c[ a ne considera p[c[to]i pe noi @n]ine este un pas important pentru @ndreptarea noastr[. “Recunoa]terea propriei st[ri suflete]ti ajut[ mult pe omul p[c[tos”. Din contr[, @ng`mfarea ]i lauda stric[ toate ostenelile noastre. Cel ce se laud[ pentru faptele bune s[v`r]ite, pierde roadele lor, dovad[ fiind fariseul din pild[534.

e)Teama de Dumnezeu, @nceputul @n\elepciunii Sf`nta Scriptut[ socote]te teama de Domnul ca

“@nceputul @n\elepciunii” (Proverbe1,7). Sf`ntul Vasile cel Mare nume]te teama “@ndrum[toare spre bun[credin\[“. Ca un p[rinte duhovnic, el pune suflet @n lucrarea sa pastoral[ ]i ne cheam[ s[ con]tientiz[m foloasele pe care le avem tr[ind aceast[ virtute. Exist[ @ns[ ]i frica pe care o aduce g`ndul mor\ii, sau frica pe care o putem avea de oamenii mari, dou[ forme de manifestare care nu au leg[tur[ cu credin\a cre]tin[ ]i nu @i pot @mpiedica pe oameni s[ p[c[tuiasc[. Mai mult, teama de diavol aduce cu ea necredin\a. #ns[ frica m`ntuitoare nu este patim[, ci este virtute, @mpiedic`nd sufletele s[ lucreze pe cele rele, evit`nd necazurile pe care le produc p[catele. Sau, cum spune Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, “cel ce are @n sufletul s[u frica des[v`r]it[…, nu va p[c[tui cu nimic”535.

La r`ndul s[u, Sf`ntul Grigorie Teologul nume]te frica de Domnul “@nceputul @n\elepciunii”, prin care

533 Leg[tura @ntre smerenie ]i rug[ciune: Idem, Omilia I despre poc[in\[, PG 49, col. 304, 605, trad., p. 38-40. 534 Idem, Omilia XV la Matei, PG 57, col. 225, PSB 23, p. 176; Idem, Omilia III la Matei, PG 57, col. 36, 37, PSB 23, p. 42, 43. 535 Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia VIII la Psalmi, PG 29, col. 365, 367, 372, PSB 17, p. 271-274.

204

cre]tinul se poate cur[\i de p[cate, @n[l\`ndu-se la cele duhovnice]ti536.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur vede roadele practice ale virtu\ii, ca una ce alung[ patimile care odinioar[ st[p`neau peste om ]i sufletul s[u, pun`nd @n locul lor virtutea. Din teama de a nu sup[ra pe Domnul, suntem @nclina\i spre lucrarea milosteniei, c[p[t[m mai mult zel @n rug[ciune ]i v[rs[m mai multe lacrimi pentru p[catele noastre537. }tim c[ teama de legile lume]ti are puterea de a ne face s[ nu s[v`r]im fapte rele. Cu at`t mai mult are aceast[ putere teama de pedeapsa ve]nic[, devenit[ o “doctorie m`ntuitoare”, a]ezat[ de Creatorul nostru @n suflet538.

f)Cump[tarea, mijloc eficient de lupt[ @mpotriva patimilor

#n str[daniile cre]tinului pentru des[v`r]ire, cump[tarea contribuie ]i ea @ntre celelalte virtu\i, la conturarea profilului moral cre]tin, fiind un mijloc, cu o eficien\[ pe care fiecare dintre noi o putem repede resim\i favorabil539.

Clement Alexandrinul socote]te cump[tarea, @nfr`narea ca pe un mijloc prin care omul poate sc[pa de p[cat, @ndrept`ndu-se spre via\a virtuoas[. #l face pe om st[p`n pe sine (Stromata VII, 67). Prin @nfr`nare, se cur[\[

536 Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`nt la Sfintele Lumini, PG 36, col. 344, trad. @n vol. Opere dogmatice, p. 44. 537 “Cine nu tr[ie]te cu fric[, nu va face niciodat[ binele, dup[ cum cu frica te temi mai mult de p[cat” (Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XV la Statui, PG 49, col. 154, 155, trad., p. 64). 538 Idem, Omilia II la II Tesaloniceni, PG 62, col. 476, 478, trad., p. 300-304. 539 Sorin Cosma, Cump[tarea @n etica filosofic[ antic[ ]i morala cre]tin[, Timi]oara 1999, p. 186.

205

]i trupul ]i sufletul de orice dorin\e, f[c`nd omul st[p`n pe propriile ac\iuni540.

Sf`ntul Vasile cel Mare, scriind c[lug[rului Urbikios, vorbea despre roadele cump[t[rii, prin care omul se @mpotrive]te poftelor trupului ]i @]i @ndreapt[ cu mai mult[ grij[ via\a sa spre cele dumnezeie]ti541. L[comia se opune cump[t[rii, @n diversele ei forme, ca un abuz la m`ncare, sau b[utur[. Din p[cate, @mpov[rat cu l[comie, trupul devine o povar[ pentru om. De aici nevoia cump[t[rii, a consum[rii strictului necesar, ceea ce prisose]te duc`nd la @mboln[vire.

Sf`ntul Grigorie Teologul leag[ fecioria de cump[tare, numind-o “logodn[ cu Hristos”. Exist[, @n p[g`nism, o simpl[ castitate, care nu este legat[ de credin\[, ]i nici de Hristos ]i ea nu aduce roade spirituale, c[ci este lipsit[ de elementul fundamental: iubirea de Dumnezeu. Sf`ntul P[rinte d[ ca model de cump[tare pe prietenul s[u, Sf`ntul Vasile cel Mare, care este caracterizat ca fiind cump[tat, al[turi de alte virtu\i ale sale. Un alt model de cump[tare, de aceast[ dat[ feminin[, este Gorgonia, sora Sf`ntului Grigorie Teologul542.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur abordeaz[ tema virtu\ii cump[t[rii, @ndemn`ndu-ne s[ ne ar[t[m st[p`ni asupra poftelor. Desigur, nu ne cere s[ ne chinuim, ci cere, @n ce prive]te hrana, s[ m`nc[m at`t c`t ne face pl[cere, pentru a ne hr[ni trupul, cu bun[ r`nduial[, f[r[ exager[ri, sau excese. Cump[tarea @ns[ trebuie s[ se extind[ ]i @n ce prive]te bunurile materiale, pentru ca omul s[ nu ajung[ la arghirofilie. Din p[cate, omul care este st[p`nit de acest

540 N. }t. Georgescu, Doctrina…, Op. cit., p. 59-64. 541 Sf`ntul Vasile cel Mare, Epistola 366, PSB 12, p. 624, 625. 542 Sorin Cosma, Cump[tarea..., Op, cit., p. 162 ]i urm.

206

p[cat, este “@mb[tat” de pofta banilor, @ndep[rt`ndu-se de Dumnezeu. Sf`ntul Apostol Pavel a numit p[catul acesta “r[d[cina tuturor relelor”543.

g) Prietenia ]i for\a ei moral[ ]i social[ #n general, Sfin\ii P[rin\i au @ndemnat pe cre]tini s[

tr[iasc[ virtutea prieteniei, care aduce neb[nuite foloase at`t @n plan individual, c`t ]i social. Fiindc[ prietenia @i deschide pe oameni pentru semenii lor, iar harul divin @nt[re]te aceast[ deschidere sufleteasc[, unindu-i544.

#n literatura patristic[, prietenia Sf`ntului Vasile cel Mare cu Sf`ntul Grigorie Teologul r[m`ne model permament actual, constituind o pild[ de urmat ]i pentru studen\ii teologi din zilele noastre. Ceea ce i-a unit pe cei doi Mari Ierarhi ai Bisericii nu a fost doar credin\a lor fierbinte, ci ]i dorin\a nest[vilit[ pentru studiu, pentru cunoa]tere, pentru aprofundarea teologiei, dublat[ de o via\[ moral[ pe m[sur[. Cuv`ntarea pe care Sf`ntul Grigorie Teologul a rostit-o @n cinstea prietenului s[u, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, ne dezv[luie atmosfera de studiu ce domnea @ntre cei doi prieteni la Atena, unde @mp[r\eau nu numai ceea ce constituia casa ]i masa lor, ci ]i opiniile, n[dejdile, r`vna, ca “un singur trup care punea @n mi]care dou[ corpuri”545.

}i totu]i, s[ nu ne @nchipuim cumva c[ Sf`ntul Vasile cel Mare ]i Sf`ntul Grigorie Teologul au fost doi

543 Ibidem, p. 211]i urm.; Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XV la Evrei, PG 63, col. 121, trad., p. 214; Idem, Omilia XXIX la Evrei, PG 63, col. 207, trad., p. 348. 544 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sfin\ii P[rin\i ca @ndrum[tori…, Op. cit., p. 195. 545 Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntul 43, PG 36, col. 521, trad. de N. Dono], Ia]i 1938, p. 139; Diac. Conf. P.I. David, Cuv`nt la Pr[znuirea Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. MO, an XXXI, nr. 1-3/1979, p. 99.

207

tineri cre]tini studio]i rup\i de lume, izola\i, tr[ind @ntr-o lume a lor, ireal[. Ei aveau prieteni, dar ]tiau s[ @i aleag[ dintre cei buni, cump[ta\i, de la care aveau ce s[ @nve\e. Cuno]teau dou[ c[i: a ]colii ]i a Bisericii, l[s`nd preocup[rile lume]ti pe seama altora, care nu se @ngrijeau ca ei de virtute. Ora]ul Atena, unde ei au @nv[\at, era plin de pericole pentru sufletele slabe, u]or de ispitit. Poate tocmai de aceea, ace]ti doi studen\i cre]tini model pot fi lua\i ca exemplu ]i de studen\ii din zilele noastre, care @nva\[ astfel s[ devin[ suflete o\elite546.

Important[ este ]i precizarea pe care Sf`ntul Grigorie Teologul o face referitor la temperamentul celor doi studen\i, temperament diferit, @n fa\a c[ruia prietenia lor biruie, ca una ce este o adev[rat[ aptitudine natural[ a sufletului omenesc ]i dar al lui Dumnezeu, \intind virtutea, apropierea de Acesta, iubirea semenilor ]i studiul. Aceast[ prietenie s-a p[strat peste ani ]i s-a ar[tat prin sprijinul necondi\ionat pe care Sf`ntul Grigorie Teologul l-a acordat Marelui Vasile, @n str[daniile sale pastorale ]i atunci c`nd Biserica, zguduit[ de erezia arian[ le-a cerut-o547. Prietenia se vede @n momentele dificile, c`nd adev[ratul prieten este gata s[ @nfrunte chiar mari greut[\i, spre a fi de ajutor.

#ns[ prietenia la Sf`ntul Vasile cel Mare are ]i o latur[ distinct[, orientat[ exclusiv spre ajutorarea semenilor s[i. Este ]tiut faptul c[ el a intervenit la personalit[\ile vie\ii sociale ale vremii, @n provincia Capadocia, pe care o

546 Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntul funebru, PG 36, col. 521, 524, trad., p. 139. 547 Idem, Despre via\a sa, PG 37, col. 1044; Pr. Marin Brani]te, Elogiul prieteniei ]i p[cii la Sfin\ii P[rin\i capadocieni, @n rev. ST, seria a II-a, an VII, nr. 7-8/1957, p. 455; Ioan G. Coman, Triste\ea poeziei lirice a Sf`ntului Grigorie de Nazianz, Editura Institutului Rom`n de Bizantinologie, Bucure]ti 1938, p. 10).

208

p[storea, spre a fi ajutate diverse persoane, aflate @n situa\ii dificile. #n virtutea prieteniei ce @l lega pe Marele Vasile de oamenii timpului, a cerut sprijin, ar[t`nd caracterul social larg al prieteniei cre]tine, cu foloase ce se extind mult dincolo de cei ce o @mp[rt[]esc.

Sf`ntul Grigorie Teologul a apreciat mereu prietenia sa cu Marele Vasile, socotindu-l pe acesta o adev[rat[ comoar[ vie. Convingerea Sf`ntului P[rinte este c[ valoarea prieteniei cre]tine dep[]e]te pe cea a aurului. A ar[tat aceasta ]i fa\[ de fra\ii Arhiepiscopului Cezareei Capadociei, Sf`ntul Grigorie al Nissei ]i Amfilohie de Iconium548.

Dac[ prietenia adev[rat[ este nepre\uit[, @n schimb falsa prietenie este “amar[“. Lingu]irea este “caricatura prieteniei”. De aceea, Sf`ntul Grigorie Teologul spunea: “Un om cu adev[rat mare, m[gulelilor interesate ale du]manilor le va prefera nobila sinceritate a prietenilor”549.

}i Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur vorbe]te @n lucr[rile sale @n cuvinte admirative despre prietenia cre]tin[, aceast[ leg[tur[ str`ns[, care face din dou[ persoane una singur[, unindu-le prin leg[tura iubirii. Sf`nta Scriptur[ aduce @n fa\a noastr[ modele vrednice de urmat: Moise, Iosif, David, dar mai ales Sf`ntul Apostol Pavel, pentru care fundamentul prieteniei devine voia lui Dumnezeu. Extinz`nd la scara @ntregii umanit[\i, s-ar putea spune c[ to\i oamenii ar trebui s[ ne fie prieteni, av`nd ca model pe #nsu]i M`ntuitorul nostru Iisus Hristos, Cel ce ]i-a dat via\a pentru @ntregul

548 Idem, Cuv`ntul XI, C[tre Sf`ntul Grigorie al Nissei, PG 35, col. 832; Idem, Scrisoarea 171, PG 37, col. 280, 281. 549 Idem, Despre fal]ii prieteni, PG 37, col. 789; Idem, Scrisoarea a XVIII c[tre Eusebiu, PG 37, col. 52; Pr. Marin Brani]te, Elogiul prieteniei…, Op. cit., p. 458.

209

neam omenesc550. Factorii sociali creaz[ prietenii, prin @mprejur[rile legate de via\[, de traiul @n acela]i mediu. Chiar ]i c`nd aceste @mprejur[ri fac s[ se apropie oameni mai buni cu al\ii mai r[i, Dumnezeu voie]te tocmai ridicarea celor din urm[ prin contactul lor nemijlocit cu semenii mai vrednici, cu condi\ia, desigur, ca ei s[ vrea s[ se schimbe @n bine551.

Sf`ntul P[rinte pune @n fa\[ ]i cele dou[ extreme ale prieteniei. La v`rf se afl[ prietenia duhovniceasc[, mai dorit[ dec`t lumina, mai puternic[ dec`t rela\ia dintre tat[ ]i fiu, @n stare s[ dep[]easc[ p`n[ ]i exilul unuia dintre cei doi, s[ @nving[ s[r[cia ]i boala. #n punctul cel mai de jos se afl[ a]a-zisa prietenie c[p[tat[ la ospe\e, c`nd cei care se socotesc apropia\i nou[ @ndr[gesc mai mult masa noastr[ dec`t prietenia noastr[552.

h) Pacea, ca rod al duhovniciei Sf`ntul Clement Romanul @i @ndeamn[ pe

corinteni la unire ]i la pace, zic`nd: “S[ ne unim cu aceia care cu team[ de Dumnezeu @ntre\in pacea, iar nu cu aceia care @n chip f[\arnic voiesc pacea”. El vorbe]te despre ordine, despre armonie. #]i @nal\[ privirea c[tre Dumneezeu ]i cere @n\elegere ]i pace de la Acesta pentru to\i locuitorii

550 Pr. Magistrand Marin Brani]te, Concep\ia Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur despre prietenie ]i dragoste, @n rev. ST, seria a II-a, an IX, nr. 9-10/1957, p. 649 ]i urm. 551 Altfel, spune Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur: “Dac[ cineva te vat[m[ cu prietenia lui, rupe orice prietenie cu el” (Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia V la Facere, PG 53, col. 50, PSB 21, p. 70; Idem, Omilia LIX la Matei, PG 58, col. 578, PSB 23, p. 689). 552 Idem, Omilia II la I Tesaloniceni, PG 62, col. 403-405, trad., p. 178 ]i urm.; Idem, Omilia LXVIII la Matei, PG 58, col. 496, PSB 23, p. 565

210

p[m`ntului553. Sf`ntul Ignatie Teoforul socote]te c[ la temelia p[cii st[ via\a curat[ @n Hristos ]i traiul cre]tinilor @n unitate. Epistolele sale con\in multe @ndemnuri, sfaturi adresate cre]tinilor, ca ei s[ tr[iasc[ @n dragostea lui Hristos, str`ns uni\i @n jurul conduc[torilor biserice]ti, a ierarhiei. Nimic nu poate strica pacea mai mult dec`t ereticii554.

#n P[storul lui Herma afl[m acelea]i @ndemnuri la unitate ]i pace: “Tr[i\i @n pace unii cu al\ii”. Re@nnoirea duhovniceasc[ ]i @nt[rirea @n credin\[ este posibil[ doar dac[ ]i credincio]ii vor tr[i @n pace unii cu al\ii555. #n Epistola c[tre Diognet, autorul r[spunde @ntreb[rii despre ce este dragostea pe care cre]tinii o arat[ unii fa\[ de al\ii. Cre]tinul adev[rat poate deveni prin iubire imitator al lui Dumnezeu. Nu poate fi fericit cel care asupre]te pe aproapele s[u556.

Tertulian atrage aten\ia c[ de]i cre]tinii erau persecuta\i, fiind socoti\i du]mani ai @mp[ratului, ei se roag[ pentru acesta, fiindc[ sunt pa]nici, cinsti\i. Clement Alexandrinul leag[ pacea de dreptate. C[ci doar @mpreun[ cu dreptatea, pacea este deplin[. Gnosticul cre]tin este un om al p[cii, @n orice @mprejurare din via\[. Exist[ ]i un 553 Sf`ntul Clement, C[tre Corinteni, I, cap. XV, 1, PSB 1, p. 53; Pr. Prof. }tefan Alexe, #nv[\[tura Sfin\ilor P[rin\i ]i a scriitorilor biserice]ti despre pace, @n rev. Ortodoxia, an XXXV, nr. 4/1983, p. 554, 555. 554 “Nimic nu-i mai bun ca pacea, care @nceteaz[ orice r[zboi al celor cere]ti ]i al celor p[m`nte]ti” (Sf`ntul Ignatie, C[tre Efeseni, X, 1-3; XIII, 2, PSB 1, p. 160, 161). 555 P[storul lui Herma, 20, PSB 1, p. 242, 243; Pr. Prof. }t. Alexe, #nv[\[tura…, Op. cit., p. 556. P[storul @ndeamn[ la pace @ntre cre]tini. Cei ce iubesc pacea sunt iubi\i de Domnul, c[ci Domnul locuie]te @n iubitorii de pace. Domnului #i este scump[ pacea (P[storul, Asem[narea IX, 32, PSB 1, p. 312). 556 Epistola c[tre Diognet, 10, PSB 1, p. 344.

211

r[zboi cu p[catele, un r[zboi bun557. Origen socote]te c[ ap[rarea p[cii este o datorie a cre]tinului558. Sf`ntul Ciprian al Cartaginei a p[storit Biserica @n condi\ii istorice grele, f[c`nd fa\[ schismelor ]i persecu\iilor. S-a str[duit pentru men\inerea unit[\ii Bisericii. A pus pacea mai presus de orice. Lucr[rile sale sunt str[b[tute de un duh irenic559.

Desigur, asemenea celorlal\i P[rin\i ai Bisericii noastre, Sf`ntul Vasile cel Mare s-a str[duit s[ contribuie la crearea unei atmosfere de pace sufleteasc[ @n inimile p[stori\ilor s[i, pentru c[ era convins c[ pacea l[untric[ @l preg[te]te pe om de a se apropia, de a se uni cu Dumnezeu. Sau, cum spunea el: “Cine @mbr[\i]eaz[ pacea @n c[mara sufletului s[u, acela preg[te]te s[la] lui Hristos, pentru c[ Hristos este pace”. C`t despre roadele p[cii, ea “@nt[re]te inimile noastre”, scap[ mintea de n[vala patimilor560. Pacea nu se poate realiza f[r[ ajutorul lui Dumnezeu561. Sf`ntul P[rinte extinde imperativul p[cii la scara @ntregii societ[\i, socotind-o ca fiind cea mai mare binecuv`ntare. Din contr[, Dumnezeu mustr[ popoarele r[zboinice, cum vedem @n Sf`nta Scriptur[562. #n fine, opera

557 Pr. Prof. }t. Alexe, #nv[\[tura…, Op. cit., p. 558, 561, 562. 558 Origen, Comentariu la Romani, X, 2, PG 14, col. 1252; Pr. Prof. }t. Alexe, #nv[\[tura…, Op. cit., p. 562. 559 Pr. Prof. }t. Alexe, #nv[tura…, Op. cit., p. 573. 560 Sf`ntul Vasile cel Mare, #nv[\[tura c[tre fiul duhovnicesc, trad. de I. Popa, @n rev. MO, an XXXI, nr. 1-3/1979, p. 60-61; Idem, Omilia VI la Psalmi, PG 29, col. 320, PSB 17, p. 243; Pr. Magistrand Mihai Georgescu, Idei morale ]i sociale @n Comentariul la Psalmi al Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. ST, seria a II-a, an X, nr. 7-8/1958, p. 473 ]i urm. 561 Idem, Laud[ p[cii, trad. de Pr. Nicolae Petrescu, @n rev. BOR, nr. 7-8/1986, p., 86. 562 Idem, Laud[ p[cii, trad. de Pr. Nicolae Petrescu, @n rev. B.O.R., nr. 11-12/1984, p. 775 ]i urm.

212

sa epistolar[ arat[ ne@ncetate str[danii pentru men\inerea p[cii @n Biserica zdruncinat[ de eretici.

Sf`ntul Grigorie Teologul s-a oprit mai mult dec`t ceilal\i autori patristici asupra p[cii, dezvolt`nd aceast[ tem[ @n dou[ dintre cuv`nt[rile sale teologice, dar ]i cu alte prilejuri. S[ ne imagin[m pe acest Ierarh bl`nd, @n mijlocul fr[m`nt[rilor prin care Biserica trecea, zguduit[ de erezia pustiitoare ]i pierz[toare de suflete a arianismului. El a preferat s[ cedeze, s[ piard[, pentru a men\ine pacea ]i lini]tea @ntre cre]tini, cu convingerea importan\ei ei ]i hot[r`t s[ @i @ndrepte pe cei @ndep[rta\i de la adev[rata credin\[. De aceea, @]i @ndemna ne@ncetat ascult[torii: “Face\i bine celor ce v[ ur[sc ]i ierta\i-le din toat[ inima gre]elile”. #n fine, el @n\elege c[ de la pace se @nal\[ roade binecuv`ntate asupra familiilor, apoi a comunit[\ilor, a ora]elor ]i chiar a popoarelor. }i mai mult, ceea ce se cl[de]te pe temelia p[cii este statornic563.

O frumoas[ defini\ie d[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur p[cii, zic`nd: “A dori pacea @nseamn[ a dori pe #nsu]i Domnul nostru Iisus Hristos, care este Domnul p[cii, a dori lucrarea Lui m`ntuitoare, a dori m`ntuirea ta personal[“. Iat[ a]adar insisten\[ pentru pacea sufleteasc[, l[untric[, premis[ a dob`ndirii m`ntuirii noastre ]i totodat[ cea care alung[ ne@n\elegerile dintre noi ]i semeni, extinz`nd virtutea p[cii cre]tine la scara @ntregii societ[\i. C[ci M`ntuitorul #nsu]i este Cel care voie]te ca noi oamenii s[ fim uni\i564. Ca

563 Pr. Marin Brani]te, Elogiul…, Op. cit., p. 474, 475; Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntarea XXII despre pace, PG 35, col. 1132; Pr. Prof. Ioan R[mureanu, Preotul slujitor al lui Dumnezeu ]i al oamenilor, dup[ Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. BOR., an LXXXVIII, nr. 1-2/1970, p. 105; Cuv`ntarea sa a IV-a are aceea]i tem[ a p[cii – PG 35, col. 721-756). 564 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXXV la Matei, PG 57, col. 405, PSB 23, p. 430; Drd. Constantin Iana, Foloasele @n\elegerii @ntre

213

un mare slujitor ]i creator al Sfintei Liturghii care @i poart[ numele, Sf`ntul P[rinte ne reaminte]te c`t de des este cerut[ pacea @n slujbele Bisericii noastre. Ne reaminte]te ]i de filia\ia divin[ a f[c[torilor de pace. C[ci cel care lucreaz[ pentru realizarea p[cii @ntre semeni va c[p[ta r[splata spiritual[ de a deveni fiu al lui Dumnezeu. F[c[torii de pace realizeaz[ o lucrare asemenea cu cea a Fiului lui Dumnezeu #ntrupat, Care a @mp[cat pe om cu Tat[l ceresc565.

i) Rug[ciunea ]i rolul ei @n procesul de @nduhovnicire

Sfin\ii P[rin\i au dezvoltat @nv[\[tura cre]tin[ despre rug[ciune. Aceasta @nal\[ sufletul omenesc progresiv spre “focarul duhovnicesc”, spre Hristos, c[tre Care trebuie s[ se @ndrepte inimile ]i min\ile noastre. Rug[ciunea poate s[ exprime “c[ldura binelui @n vatra inimii noastre”566.

P[rin\ii Apostolici, tr[ind ei @n]i]i @ntr-o atmosfer[ de duhovnicie, i-au @ndemnat la rug[ciune pe cre]tini. A]a de pild[, Sf`ntul Ignatie al Antiohiei cere cre]tinilor s[ r[m`n[ str`ns uni\i ]i s[ se roage “unii pentru al\ii”567.

Clement Alexandrinul socote]te rug[ciunea ca fiind necesar[ pentru edificarea noastr[ sufleteasc[, atunci c`nd este unit[ cu postul, d`nd cur[\irea sufleteasc[ ]i

oameni dup[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. ST, seria a II-a, an XX, nr. 9-10/1968, p. 724; Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Cuv`nt pentru pacea a toat[ lumea, trad. de Pr. Prof. D-tru Belu, @n rev. MA, an XXVIII, nr. 7-8/1983, p. 443. 565 Pr. Magistrand Mircea Ni]coveanu, Doctrina Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur @n Comentariul s[u la Predica de pe munte (Matei V-VII), @n rev. ST, seria a II-a, an XVII, nr. 9-10/1965, p. 553. 566 Pr. Dr. Ioan G. Coman, Sfin\ii P[rin\i ca @ndrum[tori…, Op. cit., p. 197, 198. 567 Sf`ntul Ignatie al Antiohiei, C[tre Tralieni, XII, 2, PSB 1, p. 173.

214

f[c`nd sufletul cre]tin s[ intre @n comuniune spiritual[ cu Dumnezeu568.

Referitor la Origen, acesta scrie un @ntreg tratat despre rug[ciune ]i @i @ndeamn[ pe cre]tini s[ @nl[ture lupta continu[ dintre suflet ]i trup. T`lcuie]te at`t de frumos Rug[ciunea Domneasc[569. #ns[ marele scriitor alexandrin abordeaz[ aceast[ tem[ de permanent[ actualitate ]i @n numeroasele sale omilii exegetice la c[r\ile Vechiului Testament, ar[t`nd preocupare pentru zidirea sufleteasc[ a ascult[torilor s[i, @nc[ ]i a celor mai simpli. Este nevoie de lacrimi ]i de rug[ciuni ne@ncetate, spune el, pentru ca Domnul s[ deschid[ ochii no]tri, ca s[ putem @n\elege Sf`nta Scriptur[570. Origen leag[ totodat[ rug[ciunea de postul cre]tin571.

La r`ndul s[u, Sf`ntul Vasile cel Mare subliniaz[ rolul rug[ciunii @n via\a cre]tin[. El vede @n rug[ciune mijlocul cel mai potrivit pentru @n[l\area noastr[ sufleteasc[. Nu a fost un teoretician, ci un tr[itor al rug[ciunii adev[rate572. Rug[ciunea @nseamn[ pentru acesta modalitatea prin care credinciosul intr[ @n comuniune cu

568 N. }t. Georgescu, Doctrina…, Op. cit., p. 50, 51. 569 Drd. Sorin Petcu, Rug[ciunea Domneasc[ @n cultul cre]tin ]i explicarea ei @n literatura patristic[ din primele trei secole, @n rev. ST, seria a II-a, an XXVI, nr. 1-2/1974, p. 73-75. 570 Origen, Omilia VI la Facere, PG 12, col. 203, Trad., p. 289; Idem, Omilia IX la Facere, PG 12, col. 210, Trad., p. 315; Idem, Omilia X la Facere, PG 12, col. 216, Trad., p. 335; Idem, Omilia VI la Levitic, PG 12, col. 473, Trad., p. 245; Idem, Omilia X la Numeri, PG 12, col. 639, PSB 6, p. 156. 571 “De aceea a @nvins (Hristos) prin post, ca ]i tu s[ ]tii c[ acest neam de demoni trebuie @nvins prin posturi ]i rug[ciuni” – Idem, Omilia II la Ie]ire, PG 12, col. 308, Trad., p. 97. 572 Pr. Dr. B[j[u C-tin, Tr[irea virtuoas[ dup[ Sf`ntul Vasile cel Mare, @n rev. MO, an LII, nr. 1-2/2000, p. 99.

215

Dumnezeu. Scriind lui Amfilohie de Iconium, vorbe]te despre foloasele pe care rug[ciunea @n comun le aduce pentru sufletele cre]tinilor573. Nu voi insista asupra minunatelor ]i binecunoscutelor rug[ciuni ale sale, care dau frumuse\e cultului Bisericii noastre dreptm[ritoare.

Ca nimeni altul, Sf`ntul Vasile cel Mare scoate @n eviden\[ importan\a pe care rug[ciunea noastr[ de mul\umire c[tre Dumnezeu trebuie s[ o aib[. #i dedic[ Omilia a V-a, din ]irul celor 24. Se apleac[ spre nevoile de fiecare zi ale ascult[torilor s[i, spre aparent banalele obiceiuri cotidiene, s[dind @n sufletele p[stori\ilor con]tiin\a necesit[\ii permanentei noastre leg[turi cu Dumnezeu ]i a mul\umirii pe care trebuie s[ I-o ar[t[m574.

Sf`ntul Grigorie Teologul @nal\[ ]i el frumoase rug[ciuni de mul\umire, @n versuri, @n poemele sale dogmatice575. C`nd bucuriile nu lipsesc din via\a cre]tinului, acesta este @ndemnat s[ arate recuno]tin\a sa pentru roadele primite cu d[rnicie, l[ud`nd pe Domnul. Ne @ndeamn[ aceasta Sf`ntul Vasile cel Mare576, dar ]i Sf`ntul Grigorie Teologul577. 573 Sf`ntul Vasile cel Mare, Epistola 150, PSB 12, p. 337. 574 De aceea, @ndeamn[: “C`nd te a]ezi la mas[, roag[-te. C`nd iei p`inea s[ o m[n`nci, @nal\[ mul\umiri c[tre Cel ce \i-a dat-o… Te-ai s[turat? S[ nu ui\i de Binef[c[torul”. S[ mul\umim Domnului ]i seara, privind frumuse\ea cerului ]i l[ud`nd pe Me]terul preabun (Idem, Omilia V, PG 31, col. 244, PSB 17, p. 389). 575 ex. Sf`ntul Grigorie Teologul, Poeme dogmatice, PG 37, col. 514, 515, trad. cit., p. 217, 218. 576 Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia VII la Psalmi, PG 29, col. 324, PSB 17, p. 246. 577 Acesta, @ntre frumoasele sale poeme teologice, a l[sat ]i imne c[tre Dumnezeu. #n unul dintre ele, Marele Ierarh poet exclam[: “Cum te va c`nta cuv`ntul, c[ci nu este de gr[it cu nici un cuv`nt? Cum te va contempla mintea, c[ci nu e]ti cuprins de nici o minte… Tat[, milostiv fii mie! D[-mi ca @n veac s[ ador lucrul acesta de adorat” (Sf`ntul Grigorie

216

#n lucrarea sa “Despre rug[ciune”, Sf`ntul Grigorie al Nissei, fratele Arhiepiscopului Cezareei Capadociei, @n cinci cuv`nt[ri, prezint[ @nv[\[tura @n general despre rug[ciune, dup[ care explic[ Rug[ciunea Domneasc[. Arat[ felul cum cre]tinii trebuie s[ se roage, scopul ]i folosul acestei nepre\uite @ndeletniciri duhovnice]ti. Rug[ciunea, spune el, ne fere]te de p[cate. “Este pav[za cump[t[rii, @mbl`nzirea m`niei, @nfr`narea m`ndriei ]i a poftei de r[zbunare, distrugerea pismei, st`rpirea nedrept[\ii…, biruin\a @n r[zboi, siguran\a @n timp de pace, @mp[carea certurilor, @nt[rirea celor mul\i. Rug[ciunea este pecetea fecioriei, p[strarea credin\ei… Rug[ciunea este… m`ntuirea celor @ntemni\a\i, lini]tirea celui obosit, m`ng`ierea celor @ntrista\i… Rug[ciunea este leg[tura cu Dumnezeu…, prop[]irea @n bine…, chez[]ia viitorului”. Prin rug[ciune, omul se intereseaz[ mai mult de cele spirituale, de m`ntuire. Rug[ciunea @l @nva\[ s[ se cur[\easc[ de orice gre]eal[. F[cut[ zilnic, @l @nt[re]te @n virtute578.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur nu trateaz[ tema rug[ciunii de dragul studiului, ci ea este o tem[ izvor`t[ din @mprejur[rile concrete ale vie\ii579. Mai @nt`i, el ofer[ pilde de rug[ciune din Sf`nta Scriptur[. T`lcuind cartea Facerii, d[ ca exemplu pe patriarhul Isaac, care ne @nva\[ s[ nu @ncet[m a ne ruga pentru iertarea p[catelor noastre, s[ nu tr`nd[vim, s[ nu preget[m a ne ruga. Un alt exemplu

Teologul, Imn c[tre Dumnezeu, PG 37, col. 507-510, trad. @n volumul: Opere dogmatice, p. 211, 213). 578 Sf`ntul Grigorie al Nissei, Despre rug[ciune, PSB 29, p. 405; Drd. Corneliu Z[voianu, Rug[ciunea Domneasc[ dup[ Sf`ntul Grigorie de Nyssa, @n rev. GB, an XL, nr. 9-10/1981, p. 893. 579 Pr. Dr. Gheorghe Tilea, Starea de spirit @n rug[ciune, dup[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. GB, an XXXVII, nr. 3-4/1978, p. 289

217

vechi-testamentar este cel al prooroci\ei Ana, mama lui Samuel, care ne-a dovedit c[ nimic nu este mai puternic dec`t rug[ciunea, prin care ea @ns[]i s-a apropiat de Dumnezeu, dob`ndind rodul dorit, pe Samuel580. #n Noul Testament g[sim alte numeroase exemple de rug[ciune rodnic[. S[ amintim @ns[ pe cel al unei p[g`ne, femeia canaaneianc[ (Matei 15, 28), fiin\a aceea care se ruga st[ruitor c[tre Domnul. #ns[ rug[ciunea ei, \ine s[ atrag[ aten\ia Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, el @nsu]i un fin psiholog ]i un puternic rug[tor, rug[ciunea canaaneiencei nu era una formal[, interesat[, ci avea ]i alte virtu\i, ce o @nso\eau ]i @i d[deau for\[: credin\[, r[bdare, smerenie ]i @n\elepciune. Iar M`ntuitorul nu @nt`rzie s[ r[spl[teasc[ potrivit rug[ciunea acesteia581.

Roadele rug[ciunii sunt multe ]i numeroase, iar Arhiepiscopul Constantinopolului le enumer[ pe cele mai importante ]i mai cunoscute dintre acestea. Rug[ciunea este pentru cre]tin, spune el, “@nceputul oric[rui bine ]i pricina m`ntuirii ]i a vie\ii ve]nice”, dac[ ea este @n\eleas[ ]i tr[it[ a]a cum se cuvine. Aducerea aminte a roadelor ei @i va @nt[ri pe cre]tinii r`vnitori @n rug[ciunea lor, iar pe cei tr`ndavi @i va @nv[\a ce pierd ]i cum @]i p[gubesc propria lor m`ntuire. Desigur, cel mai mare folos al cre]tinului care se roag[ este acela c[ el vorbe]te cu Dumnezeu, tr[ind @ngere]te582. Rug[ciunea este ca un zid de cetate, care 580 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XLIX la Facere, PG 54, col. 445, PSB 22, p. 169; Idem, Cuv`ntul II la s[rb[toarea Sfintei Ana, PG 54, col. 643, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XXX, nr. 4-6/1978, p. 302. 581 Idem, Omilia LII la Matei, PG 58, col. 520, 521, PSB 23, p. 602-604. 582 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur zice: “Dac[ te str[duie]ti s[-\i petreci toat[ via\a @n rug[ciune…, ai trecut @ndat[ la o vie\uire @ngereasc[“ (Idem, Cuv`nt despre rug[ciune, PG 50, col. 779, 780, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. Ortodoxia, an XXXV, nr. 3/1983, p. 421).

218

ap[r[ sufletul omenesc de n[v[lirea diavolului ucig[tor de oameni ]i du]man al m`ntuirii noastre. Prin rug[ciune, omul devine mai puternic ]i harul dumnezeiesc nu @nt`rzie s[-i vin[ @n ajutor, @nt[rindu-l. O interesant[ compara\ie face Marele Ierarh @ntre omul care nu se roag[ ]i pe]tele, care este scos din ap[, ambii fiind sorti\i pieirii. #n fine, o alt[ compara\ie este @ntre rug[ciune ]i temelia unei case. C[ci temelia casei sufletului, rug[ciunea, face posibil[ zidirea tuturor celorlalte virtu\i. #n cuv`nt[rile hrisostomice g[sim multe numiri date rug[ciunii, numiri care arat[ de fapt roadele aduse de aceasta. Ea este “arm[ puternic[, comoar[ f[r[ fund, liman ferit de furtun[…, izvor ]i mam[ a mii de bunuri”. A]a cum copacii care au r[d[cinile ad`nc @nfipte @n sol, nu se vor l[sa dobor`\i de furtun[, tot astfel, sufletul care, prin rug[ciune, este @nr[d[cinat temeinic, poate s[ se @nal\e spre cer583.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur cere @ndeplinirea a dou[ condi\ii pentru rug[ciune: 1)cel ce se roag[, s[ aib[ smerenie; 2)s[ cear[ numai ceea ce @i este de trebuin\[. Nu @n ultimul r`nd, s[ iert[m mai @nainte gre]elile aproapelui584. #n afar[ de acestea, recomand[ st[ruin\a cre]tinului care se roag[585.

583 Ibidem, PG 50, col. 781-786, trad., p. 422-426; Idem, Despre necunoa]terea lui Dumnezeu, PG 48, col. 743, 746, trad., p. 124, 130. 584 Pr. Magistrand Mircea Ni]coveanu, Doctrina Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur @n Comentariul s[u la Predica de pe munte (Matei V-VIII), @n rev. ST, seria a II-a, an XVII, nr. 9-10/1965, p. 550. 585 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @ndeamn[: “Roag[-te @n fiecare ceas ]i nu-\i pierde n[dejdea, rug`ndu-te, nici nu cere @ndurarea lui Dumnezeu cu nep[sare. Dac[ st[rui, nu te va respinge, ci @\i va ierta p[catele ]i @\i va da ceea ce ceri… Stai deci ]i roag[-te ]i nu fi l[s[tor” (Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Despre poc[in\[, Omilia III, PG 49, col. 297, trad. de }t. Bezdechi, p. 28).

219

Nu mai pu\in important[ este starea sufleteasc[ @n momentul rug[ciunii. Ea face ca rug[ciunea noastr[ s[ fie rodnic[, sau nu. C`nd ne rug[m, s[ l[s[m la o parte toate grijile ce ne @nconjoar[, av`nd mintea limpede, sufletul u]urat, ca s[ poat[ zbura p`n[ la cer. S[ ad[ug[m bl`nde\ea, modera\ia @n rug[ciune, cur[\enia sufleteasc[. }i poc[in\a sincer[, @ndelungat[, ajut[ pe om la rug[ciune586. Pentru ca, prin rug[ciune, sufletul nostru s[ se @nal\e spre Dumnezeu, cur[\it fiind l[untric, este nevoie s[ ne deschidem con]tiin\a @naintea Domnului ]i, ar[t`ndu-I sl[biciunile noastre, s[ cerem vindecarea potrivit[, av`nd @n acela]i timp @n minte p[catele s[v`r]ite587.

Nu numai limba noastr[ s[ gr[iasc[ rug[ciunea, ci @n acela]i timp ]i mintea, g`ndurile s[ se dep[rteze de cele lume]ti. Sufletul s[ fie r[bd[tor. Lacrimile v[rsate s[ arate umilin\[, sp[l`ndu-ne de patimile care ne @nrobesc588.

#n ce prive]te modul @n care ne rug[m, Sf`ntul P[rinte recomand[ ca rug[ciunile noastre s[ fie scurte ]i dese. El este con]tient de sl[biciunea firii omene]ti ]i de 586 Idem, Despre necunoa]terea lui Dumnezeu, PG 48, col. 734; Idem, Omilia XXVII la Evrei, PG 63, col. 190, trad., p. 321; Pr. Gheorghe Tilea, Starea de spirit @n rug[ciune, dup[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. GB, an XXXVII, nr. 3-4/1978, p. 290-293. 587 Idem, Despre necunoa]terea lui Dumnezeu, PG 48, col. 746. 588 Idem, Omilia XXX la Facere, PG 53, col. 280, 281, PSB 21, p. 289-291; Idem, Omilia V la Evrei, PG 61, col. 432, trad., p. 81, 82. Sf`ntul Vasile cel Mare vorbea ]i el despre smerenia sufletului care se roag[. Chiar ]i atunci c`nd un cre]tin s-a ar[tat vrednic, s[v`r]ind fapte bune, este mai bine s[ le p[streze tainic fa\[ de ceilal\i semeni, iar Dumnezeu @i va r[spl[ti lui. Pilda binecunoscut[ nou[ este cea a vame]ului ]i a fariseului. S[ ad[ug[m iertarea semenilor, alung`nd din inimile noastre r[utatea, a]tept`nd aceea]i iertare de la Dumnezeu, pentru gre]elile s[v`r]ite de noi @n]ine (Sf`ntul Vasile cel Mare, #nv[\[tura Sf`ntului Vasile cel Mare c[tre fiul duhovnicesc, prezentare ]i trad. de I. Popa, @n rev. MO, an XXXI, nr. 1-3/1979, p. 64).

220

faptul c[ o rug[ciune lung[ poate s[ @mping[ la tr`nd[vie ]i la neaten\ie. Dac[ rug[ciunea este scurt[ ]i la intervale mici de timp, cre]tinul va avea cu u]urin\[ mintea treaz[589.

T`lcuind Evanghelia dup[ Matei ]i cuvintele rostite de M`ntuitorul: Acest neam de demoni nu iese dec`t cu rug[ciune ]i post, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur cere p[stori\ilor s[i s[ @mbine, @n propria via\[, rug[ciunea ]i postul, dezlipindu-se de bunurile lume]ti590. De asemenea, ne @ndeamn[ “s[ ne rug[m dup[ ce am m`ncat”. O mas[ cre]tin[ se caracterizeaz[ prin cump[tare, f[r[ exager[ri la m`ncare ]i b[utur[, p[str`nd mintea limpede. Iar masa care @ncepe ]i se sf`r]e]te prin rug[ciune, aduce cu ea toate bun[t[\ile591.

Pe cre]tini @i ajut[ mult rug[ciunile celor drep\i, dar acestea nu sunt suficiente, dac[ ele nu sunt @nso\ite de faptele noastre, de dorin\a noastr[ de a ne schimba @n mai bine. De aici nevoia de a priveghea. C[ci ajutorul, fie el chiar ]i cel venit din partea sfin\ilor, nu poate s[ suplineasc[ del[sarea noastr[. Tr`nd[via nu ne poate aduce m`ntuirea592.

Dincolo de faptul c[ rug[ciunea une]te pe om cu Dumnezeu, ea are ]i calitatea excep\ional[ de a-l lega de

589 Idem, Cuv`ntul II la Sf`nta Ana, PG 54, col. 646, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XXX, nr. 4-6/1978, p. 305. La r`ndul s[u, Sf`ntul Vasile cel Mare ne cere s[ tindem spre Dumnezeu nu prin lungimea cuvintelor rug[ciunii, “nu prin mult[ vorb[rie, ci prin minte prea curat[“, spre a binepl[cea lui Dumnezeu (Sf`ntul Vasile cel Mare, C[tre fiul duhovnicesc, trad. de I. Popa, @n rev. MO, an XXXI, nr. 1-3/1979, p. 64). 590 Idem, Omilia LVII la Matei, PG 58, col. 563, PSB 23, p. 667. 591 Idem, Cuv`ntul II la Sf`nta Ana, PG 54, col. 650, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XXX, nr. 4-6/1978, p. 309. 592 Idem, Omilia XLIV la Facere, PG 54, col. 407-408, PSB 22, p. 120; Idem, Omilia I la I Tesaloniceni, PG 62, col. 396, 397, trad., p. 166 ]i urm.; Idem, Omilia V la Matei, PG 57, col. 59, 60, PSB 23, p. 72.

221

semenii s[i, de a le cur[\a g`ndul celor ce se roag[ @mpreun[, de a le @nt[ri speran\ele593. Ne-a r[mas de la Arhiepiscopul Constantinopolului Sf`nta Liturghie ce @i poart[ numele, cu minunatele ei rug[ciuni, dovada incontestabil[ a pre\uirii de care s-a bucurat, @n g`ndirea ]i via\a Marelui Ierarh, rug[ciunea public[, @n Biseric[, @n comuniunea credincio]ilor, care @]i @nal\[ glasul ]i inima spre St[p`nul tuturor. Spirit practic, el se str[duie]te s[ @i con]tientizeze pe ascult[torii s[i de necesitatea ca s[ se roage @mpreun[ cu ceilal\i semeni594. Rug[ciunea Bisericii este prin excelen\[ rug[ciunea f[cut[ @n comun, iar for\a ei nu poate fi nici @n\eleas[, nici m[surat[595.

Rug[ciunea pentru cei adormi\i. #naintea Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, un alt mare P[rinte al Bisericii noastre, Sf`ntul Chiril al Ierusalimului, @n “Catehezele” sale, vorbea despre folosul pe care cre]tinii @l dob`ndesc de pe urma rug[ciunii596. Urm`nd tradi\iei Bisericii, Arhiepiscopul Constantinopolului @i @ndeamn[ pe cre]tini ca ei s[ urmeze exemplul surorilor lui Laz[r, rug`ndu-se Domnului ne@ncetat pentru semenii lor adormi\i. Fiindc[ “dac[ ne vom @ngriji

593 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sfin\ii P[rin\i ca @ndrum[tori…, Op. cit., p. 197. 594Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Despre necunoa]terea lui Dumnezeu, PG 48, col. 725, 726, trad., p. 76, 79. 595 “Dup[ cum v`ntul face corabia mai iute ca s[geata, c`nd bate @n mijlocul p`nzelor cor[biei, tot a]a ]i rug[ciunea Bisericii …” (Idem, Cuv`ntul II la Facere, PG 54, col. 587, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. GB, an XLIV, nr. 1-2/1985, p. 32). 596 El zicea: “Noi ne rug[m… pentru to\i cei muta\i @nainte de noi, crez`nd (noi) c[ vor dob`ndi cel mai mare folos sufletele pentru care se face rug[ciunea la jertfa sf`nt[“ (Sf`ntul Chiril al Ierusalimului, Catehezele mistagogice, V, PG 33, col. 1116).

222

a]a ]i de m`ntuirea noastr[ ]i de m`ntuirea semenilor no]tri, vom dob`ndi iute ]i via\a ce va s[ fie”597.

Rug[ciunea cre]tinilor pentru cei adormi\i nu se poate rezuma doar la cuvinte, sau g`nduri pioase, ci trebuie s[ fie @nso\it[ de fapte ale iubirii de semeni, de binefaceri f[cute “@n numele celui r[posat, pentru sufletul lui”, chiar ]i atunci c`nd ]tim c[ el a vie\uit ca un p[c[tos, nevrednic. Aceasta cu convingerea c[ va primi “o anumit[ u]urare”598. Milosteniile f[cute chiar din bunurile l[sate de r[posat, faptele bune ]i pomenirea lui la Sf`nta Liturghie, toate sunt recomandate, c[ci cu c`t sunt mai multe p[catele cuiva, cu at`t trebuie s[ fie mai multe ]i faptele bune599.

Cre]tinul adev[rat nu se roag[ doar pentru cei apropia\i ]i dragi lui, ci se roag[ @nc[ ]i pentru du]manii s[i, @ncerc`nd s[ nu devin[ un acuzator al acestora. Judec`nd pe cineva, deschidem voit o adev[rat[ pr[pastie @ntre noi ]i acela, pe c`nd rug`ndu-ne pentru el, arunc[m o punte de leg[tur[. Nu este cu putin\[ s[ ne rug[m pentru noi @n]ine, dac[ @n acela]i timp suntem plini de venin fa\[ de ceilal\i. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur exprim[ aceast[ idee fundamental[ prin cuvintele: “Dac[ nu ier\i pe altul, nu \i se va ierta \ie”. Rug[ciunea, cu starea sufleteasc[ pe care o presupune, trebuie s[ aib[, ca o faz[ premerg[toare, cu neputin\[ de evitat, un examen serios al propriei noastre con]tiin\e, o con]tientizare a propriei p[c[to]enii, pentru ca

597 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXVII la Matei, PG 57, col. 351, PSB 23, p. 351; Drd. Dan Ilie Ciobotea, #nv[\[tura Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur despre rug[ciunile pentru cei adormi\i @n Domnul, @n rev. MB, an XXVI, nr. 9-12/1976, p. 646. 598 Idem, Omilia LXII la Ioan, PG 59, col. 348. 599 Iat[ a]adar indicat cu precizie rolul Sfintei Liturghii, cu ale ei rug[ciuni aduse pentru cei muta\i de la noi –Idem, Omilia XLI la I Corinteni, PG 61, col. 361.

223

mai apoi s[ @ndr[znim c[ cerem iertarea p[catelor noastre. }i “nimeni s[ nu se roage ca altul s[ piar[, ci ca el @nsu]i s[ se m`ntuiasc[“600. Ni se pune @n fa\[ exemplul M`ntuitorului nostru Iisus Hristos. Acesta, r[stignit fiind pe cruce, se ruga pentru cei care #l r[stigniser[ f[r[ de vin[. Poate c[ ni se pare greu s[ #l imit[m pe Hristos, @ns[ aceasta nu este ceva imposibil. Sf`ntul Arhidiacon ]i prim martir }tefan este un exemplu601.

#n fine, pentru cei @nl[n\ui\i @ntr-o via\[ plin[ de p[cate, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ne cere s[ ne rug[m, pentru ca, primind ajutorul lui Dumnezeu, ei s[ se dezlege de leg[turile @n care sunt \intui\i printr-o astfel de via\[ p[c[toas[602.

j) Postul, preg[tire a cur[\irii sufletului Cre]tinii au postit din totdeauna. Ne arat[ aceasta

Didahia, @n care se vorbe]te despre postul \inut miercuri ]i vineri603.

Origen ne aduce ]i el aminte c[ M`ntuitorul #nsu]i a postit. Cere cre]tinilor s[ posteasc[ mai ales de la orice p[cat, s[ se ab\in[ de la r[ut[\i, de la desf[t[ri, de la rostirea cuvintelor rele, fiindc[ “un astfel de post place lui Dumnezeu”. Desigur, pentru cre]tini exist[ libertarea s[ posteasc[ tot timpul, sau s[ nu posteasc[604. 600 Idem, Omilia V la II Corinteni, PG 61, col. 433, trad., p. 82, 83; Idem, Omilia VI la I Timotei, PG 62, col. 531, 534, trad., p. 54 ]i urm. 601 Idem, Omilia I la Cruce ]i la T`lhar, PG 49, col. 405, @n volumul: Cuv`nt[ri la Praznicele #mp[r[te]ti, p. 135, 136; Idem, Omilia II la Cruce ]i la t`lhar, PG 49, col. 415, trad. @n acela]i volum, p. 158. 602 Idem, Omilia XXVII la Matei, PG 57, col. 351, trad., p. 351. Trebuie s[ iert[m mai @nt`i fra\ilor ]i numai dup[ aceea s[ @ncepem a ne ruga (Pr. Gheorghe Busuioc, Sf`ntul…, Op. cit., p. 32). 603 Didahia, VIII, PSB 1, p. 29. 604 Origen, Omilia II la Ie]ire, PG 12, col. 308, Trad., p. 97; Idem, Omilia X la Levitic, PG 12, col. 528, Trad., p. 409, 411.

224

Sf`ntul Vasile cel Mare a dus o via\[ auster[, cu post ]i rug[ciune ]i a recomandat deopotriv[ celorlal\i cre]tini s[ caute @n post un mijloc de progres duhovnicesc. C[ci postul creaz[ acea atmosfer[ sufleteasc[ propice @naint[rii cre]tinilor @n virtute. Nu a fost un teoretician al postului, de]i ne-a l[sat dou[ cuv`nt[ri frumoase pe aceast[ tem[. Din ele desprindem fragmente admirabile605. #n Sf`nta Scriptur[ afl[m despre roadele postului. Dac[ Adam a fost pedepsit pentru c[lcarea poruncii postului, atunci poc[in\a unit[ cu postul @l @ndreapt[ pe om. Dovad[ stau sfin\ii. Dovad[ este ]i Moise, care, @nainte de a urca pe muntele Sinai, ca s[ primeasc[ tablele Legii vechi, a postit. Au postit ]i Samuel, Ilie, Daniel, sau cei trei tineri. Au postit Sf`ntul Ioan Botez[torul, sau Sf`ntul Apostol Pavel. S[ amintim ]i pe niniviteni606.

Se insist[ @n mod deosebit asupra roadelor postului cre]tin, care @i sfin\e]te pe cei ce @l tr[iesc, iar pe preot @l des[v`r]e]te. Postul @ndep[rteaz[ ispitele din om, @nt[re]te evlavia. C`nd @ntreaga familie poste]te, bunurile ei se @nmul\esc. }i s[n[tatea trupului are de c`]tigat. Este potrivit postul deopotriv[ pentru b[rba\i, ca ]i pentru femei, pentru b[tr`ni ]i pentru tineri, pentru boga\i, ca ]i pentru s[raci, pentru c[l[tori, sau pentru militari. “Dac[ postul ar c`rmui via\a noastr[, atunci via\a nu ar mai fi at`t de plin[ de pl`ns ]i de triste\e”607. 605 “Legea postului, spune el, a fost dat[ @n paradis. Adam a primit pentru @nt`ia oar[ porunca de a posti. Ne-am @mboln[vit prin p[cat. S[ ne vindec[m prin poc[in\[! Iar poc[in\a f[r[ post este neputincios[. #ndreapt[-te dar @naintea lui Dumnezeu prin post. S[ postim, ca s[ ne @ntoarcem @n rai!” (Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia I despre post, PSB 17, p. 348, 349). 606 Ibidem, PSB 17, p. 351-356, PG 31, col. 169-180. 607 Postul este deci folositor tuturor oamenilor ]i tuturor trupurilor” (Idem, Omilia II despre post, PSB 17, p. 359-363).

225

Arhiepiscopul Cezareei Capadociei r[spunde ]i celor care spuneau c[ ei nu pot s[ posteasc[, ar[t`nd chiar hot[r`re ]i reamintindu-le c[ medicii recomand[ postul, cu influen\a lui pozitiv[ asupra s[n[t[\ii. Stomacul omului care poste]te va digera lesne m`nc[rurile u]oare. De aceea, cere cre]tinilor s[ nu se @ncarce cu prea multe kilograme. }i diavolul se teme de omul care poste]te.

La r`ndul s[u, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur vorbe]te despre post @n multe dintre omiliile sale. #n chip aparte se opre]te @ns[ asupra postului @n t`lcuirea la cartea Facerii, zic`nd: “Pl[cut[ este cor[bierilor prim[vara, pl[cut[ ]i plugarilor. Dar nici cor[bierilor, nici plugarilor nu le este at`t de pl[cut[ prim[vara, c`t de pl[cut le este celor ce vor s[ tr[iasc[ cre]tine]te cu adev[rat timpul postului, prim[vara cea duhovniceasc[ a sufletelor, lini]tea cea adev[rat[ a g`ndurilor. Nou[ @ns[ ne este pl[cut[ prim[vara postului, pentru c[ potole]te valurile din noi. Nu valurile de ap[, ci de pofte necugetate. Ne este pl[cut[ prim[vara postului, pentru c[ ne @ncununeaz[, nu cu cunun[ de flori, ci cu cunun[ de haruri duhovnice]ti“608. Ne pune @n fa\[ exemplele scripturistice ale celor care s-au bucurat de foloasele postului. Au fost de pild[ Moise ]i Ilie, sau ninivitenii, Daniil, sau tinerii din Babilon609.

Postul, al[turi de rug[ciune, @l @nal\[ pe om la starea @ngereasc[. Aduce @n via\a cre]tinului ]i alte virtu\i, precum milostenia ]i smerenia. Omul care poste]te, simte c[ trupul

608 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Cuv`ntul I la Facere, PG 54, col. 581, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. GB, an XLIV, nr. 1-2/1985, p. 27. 609 Idem, Despre poc[in\[, Omilia V, PG 49, col. 307-313, trad., p. 42-51.

226

s[u nu se mai porne]te @mpotriva sufletului, prin tot felul de patimi, ci devine u]or de @nfr`nat610.

Lucrarea postului trebuie @nso\it[, spune Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, de celelalte virtu\i611. Postul nu se limiteaz[ la simpla ab\inere de la m`ncare. “Cel care poste]te, trebuie s[ fie smerit, lini]tit, bl`nd, dispre\uitor al slavei vie\ii de aici… S[ se roage cu toat[ s`rguin\a, s[ se m[rturiseasc[ lui Dumnezeu ]i s[ ajute dup[ putere prin facerea de milostenii… din bel]ug ]i nu de ochii oamenilor”612.

Pentru Sf`ntul P[rinte, postul @nseamn[ cu totul altceva dec`t ab\inerea de la m`ncare. Desigur, este criticat consumul exagerat de alimente, este mustrat omul lacom, inclusiv be\ivul, este avertizat cel care nu are mil[ de stomacul ]i de organismul s[u, @n general, ajung`nd s[ fie rob al p`ntecelui. Adeseori, abunden\a aceasta de produse @nseamn[ lipsa celor necesare la oamenii s[raci613.

Dincolo de ab\inerea de la consumarea unor alimente ]i @nc[ abuziv, postul @nseamn[ ab\inerea cre]tinului de a mai p[c[tui, dublat[ de lucrarea virtu\ilor 610 “Postul este senin[tatea sufletelor noastre, podoaba b[tr`nilor, pedagogul tinerilor, @nv[\[torul celor ce tr[iesc @n cur[\ie trupeasc[ ]i sufleteasc[“ (Idem, Omilia II la Facere, PG 53, col. 27, PSB 23, p. 39). Despre postul tr[it integral, cu toate sim\urile, la: Pr. Gheorghe Busuioc, Sf`ntul Ioan…, Op. cit., p. 31. 611 Unii dintre ascult[torii Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur se @ntrebau de ce mai trebuie s[ posteasc[, dac[ ei au credi\[? Lor le r[spunde: “Pentru c[ @mpreun[ cu credin\a, postul ne d[ mai mare putere” (Idem, Omilia LVII la Facere, PG 58, col. 563, PSB 23, p. 667). 612 Idem, Omilia VIII la Facere, PG 53, col. 74, 75, PSB 23, p. 105. 613 Idem, Omilia XLII la Matei, PG 57, col. 471, PSB 23, p. 528; Idem, Omilia XVII la I Corinteni, PG 61, col. 139, 140, trad., p. 219-221; Idem, Omilia XIV la FiIipeni, PG 62, col. 278, trad., p. 142; Idem, Omilia XIII la I Timotei, PG 62, col. 569, trad., p. 118; Idem, Omilia IX la I Corinteni, PG 61, col. 80, trad., p. 121.

227

cre]tine. Cele dou[ aspecte creaz[ premisele postului rodnic. #mp[carea cu du]manii, dezv[\area de obiceiurile rele, de @ng`mfare, de dispre\, de slava de]art[, totul dublat de s[v`r]irea lucr[rilor celor duhovnice]ti, iat[ sensul postului cre]tin adev[rat, ale c[rui roade \in toat[ via\a noastr[. C`t despre postul \inut cu f[\[rnicie, de ochii lumii, el nu este de fapt post ]i nu aduce foloase, ci pedeaps[614.

k) Obligativitatea respect[rii poruncilor dumnezeie]ti

Sf`ntul Vasile cel Mare, ca un adev[rat p[stor de suflete, sf[tuie]te neostenit pe cre]tini ca ei s[ @mplineasc[ poruncile dumnezeie]ti, s[v`r]ind fapte bune ]i pream[rind pe Dumnezeu, alung`nd lenea. Cea dint`i porunc[ este cea a iubirii de Dumnezeu ]i de aproapele. Nu se poate face o @mp[r\ire a poruncilor @n importante ]i mai pu\in importante, fiindc[ toate sunt necesare pentru m`ntuirea noastr[615.

Sf`ntul Grigorie Teologul, t`lcuind Decalogul, cere ]i el cre]tinilor respectarea poruncilor616. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur abordeaz[ tema respect[rii poruncilor @n mai multe dintre cuv`nt[rile sale, subliniind obligativitatea lor, dar ]i u]urin\a acestora. Dac[

614 Idem, Catehezele baptismale, trad., p. 82, 83; Idem, Omilia XVI la statui, PG 49, col. 169, 170, trad., p. 87; Idem, Omilia VIII la Facere, PG 53, col. 74, PSB 21, p. 104, 105; Idem, Omilia IV la II Corinteni, PG 61, col. 426, trad., p. 72; Idem, Omilia XX la Matei, PG 57, col. 287, 288, PSB 23, p. 262. Postul gre]it, \inut doar ca ab\inere de la m`ncare - (Idem, Omilia VI. Despre post, PG 49, col. 314, 315, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. BOR, an XCVI, nr. 3-4/1978, p. 234). 615 Prof. Iorgu Ivan, C`teva @ndrum[ri ale Sf`ntului Vasile cel Mare pentru cei ce doresc s[ cunoasc[ ]i s[ @mplineasc[ voia lui Dumnezeu, @n rev. BOR, an CII, nr. 3-4/1984, p. 165-169. 616 Sf`ntul Grigorie Teologul, Poeme dogmatice, PG 37, col. 476, trad., Gh. Tilea, p. 188.

228

unora dintre cre]tini, poruncile par dificile, nu @nseamn[ c[ nu sunt al\ii care le-au transformat @n regul[ de via\[. #n plus, cre]tinul care @mpline]te poruncile dumnezeie]ti, devine un exemplu pentru semenii s[i ]i se bucur[ de binefacerile f[g[duite ]i de m`ntuirea sufletelor617. 617 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXI la Matei, PG 57, col. 299, PSB 23, p. 278; Idem, Omilia XXVII la Facere, PG 53, col. 247, PSB 21, p. 342, 343.

229

XV. Spiritualitatea patristic[ ]i lupta ei

@mpotriva r[ului ]i a p[catului Omul a fost creat dup[ chipul lui Dumnezeu, dar

prin p[cat, @mbr[c[m @n loc de chipul Lui, “chipul celui p[m`ntesc”. P[catele @ntunec[ “chipul” cel luminos618. Dac[ “p[catul are mirosul putreziciunii, virtutea r[sp`nde]te parfumuri”619. “Sclavia” egiptenilor este t`lcuit[ de Origen ca fiind robia p[catelor, @n care se afl[ orice om care tr[ie]te nevrednic de chemarea lui Dumnezeu. Este sclavia “viciilor carnale” ]i supunere fa\[ de demoni, o supunere la care nu este constr`ns nimeni de vreo necesitate din afar[620.

Oamenii care @]i petrec via\a @n voluptate ]i delicii, cufunda\i @n lux, ospe\e, banchete ]i destr[b[l[ri, sunt cei @n care “regele Egiptului @i omoar[ pe cei de parte b[rb[teasc[ ]i le las[ @n via\[ pe cele de parte femeiasc[“. #ns[ cel ce, rar, unul dintr-o mie, se @ntoarce la Dumnezeu, @]i ridic[ ochii @n sus, cerceteaz[ pe cele ve]nice ]i contempl[ pe cele ce nu se v[d, ur[]te deliciile, iube]te cump[tarea, fuge

618 Origen, Omilia II la Ieremia, PG 13, col. 277, PSB 6, p. 362. “C`nd pl[cerea te-a @ntunecat, ai pus o culoare p[m`nteasc[. Dac[ te arde ]i zg`rcenia, ai ad[ugat alta. C`nd m`nia te face crud, adaugi, nu mai pu\in, a treia culoare. Negrea\a m`ndriei adaug[ o alt[ culoare, ]i alt[ culoare adaug[ @ntunecimea necredin\ei. }i astfel, prin fiecare soi de r[utate…, tu @nsu\i @\i pictezi acest chip p[m`ntesc, pe care nu Dumnezeu l-a f[cut @n tine” (Idem, Omilia XIII la Facere, PG 12, col. 235, Trad., p. 399). 619 Idem, Omilia I la C`ntarea C`nt[rilor, PG 13, col. 39, PSB 6, p. 312. 620 Idem, Omilia XVI la Facere, PG 12, col. 247, Trad., p. 441.

230

de excese, se @ngrije]te de virtute, un astfel de om este cel pe care faraonul vrea s[-l omoare, ca pe cei n[scu\i de partea b[rb[teasc[ dintre evrei. Pe un astfel de om, diavolul @l urm[re]te, @l persecut[, lupt[ @mpotriva lui cu mii de vicle]uguri621.

P[catul @l face pe om s[ fie mic ]i ne@nsemnat, pe c`nd virtutea @l face ales ]i mare. C[ci “dup[ cum boala trupului face trupul omului slab ]i ne@nsemnat, iar s[n[tatea @i reface bun[starea ]i t[ria, tot a]a boala p[catului face sufletul umil ]i mic, pe c`nd s[n[tatea omului l[untric ]i faptele virtu\ii @l fac mare ]i ales”622.

Dintre p[cate, Origen vorbe]te adesea despre m`nie ]i dorin\[, ca afecte trupe]ti. M`nia, folosit[ ira\ional, pedepse]te pe cei nevinova\i, pe cei care nu au gre]it cu nimic, poate duce la crim[, ca la Cain623. }i m`ndria este avut[ @n vedere. “Nu trebuie s[ ne m`ndrim cu nimic, c[ci dup[ m`ndrie vine c[derea”. Exist[ persoane care se m`ndresc cu pozi\ia lor social[, cu faptul c[ sunt fii de mari dreg[tori, sau chiar de conduc[tori de popoare. Al\ii se m`ndresc c[ au putere de via\[ ]i de moarte asupra oamenilor, iar al\ii cu avu\ia lor, dar nimic din toate acestea nu justific[ s[ ne m`ndrim cu ele624. #n fine, s[ ad[ug[m uciderea de oameni, adulterul, furtul, m[rturia fals[, l[comia, violen\a, sau invidia625.

621 Idem, Omilia II la Facere, PG 12, col. 304, 306, Trad., p. 89, 91 622 Idem, Omilia XII la Levitic, PG 12, col. 536, Trad., p. 437. 623 Idem, Omilia I la Facere, PG 12, col. 159, 160, Trad., p. 163, 165; Idem, Omilia XII la Levitic, PG 12, col. 543, Trad., p. 457. 624 Idem, Omilia XII la Ieremia, PG 13, col. 389, 392, PSB 6, p. 407, 408; Idem, Omilia V la Facere, PG 12, col. 194, Trad., p. 259. 625 Idem, Omilia VI la Ie]ire, PG 12, col. 338, Trad., p. 197; Idem, Omilia XII la Levitic, PG 12, col. 543, Trad., p. 457.

231

Sf`ntul Vasile cel Mare ia atitudine fa\[ de p[catele s[v`r]ite cu limba, cele mai dese. Limba o ia @nainte, lucr`nd nedreptatea, rostind cuvinte @n]el[toare. #ntre aceste p[cate cu limba, sunt amintite: cuvintele de ru]ine, glumele nepotrivite, b`rfele, vorbele u]uratice ]i altele. Mai ales asupra calomniei se opre]te ]i @ndeamn[ totodat[ la cump[nire @n vorb[, la @nfr`nare626.

#n Omilia a XI-a, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei combate p[catul invidiei, aceast[ dovad[ a r[ut[\ii diavolului, prin care omul devine p[rta] faptelor celui potrivnic. Invidia arde sufletul, fiind o patim[ pierz[toare. Ea @i sup[r[ pe cei din jurul invidiosului mai pu\in, dar lui @i pricinuie]te mult r[u. Este precum rugina care, de]i nu se vede, roade fierul. Desigur, Sf`ntul P[rinte ]tie c`t de greu este s[ @nl[ture cu totul din sufletul p[stori\ilor s[i aceast[ patim[. El ne ofer[ chiar un portret al omului invidios. Exemplele din Scriptur[ sunt ]i ele amintite627.

#n ce prive]te viclenia, se aseam[n[ comportamentul omului viclean cu cel al caracati\ei, care ia culoarea pietrei pe care se a]eaz[, pentru a-]i prinde mai u]or prada. Tot astfel sunt oamenii duplicitari, care fac pe plac celor puternici ]i @]i schimb[ firea, ca ni]te lupi r[pitori, @mbr[ca\i @n piele de oaie. Ei “cinstesc castitatea fa\[ de cei ca]ti, sau sunt desfr`na\i cu cei desfr`na\i”. Nu este u]or s[ ne p[zim de astfel de oameni628.

626 Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia VIII la Psalmi, PG 29, col. 373, PSB 17, p. 275; Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sf`ntul Vasile cel Mare ]i Atarbios, sau @ntre calomnie ]i onestitate, ignoran\[ ]i discern[m`nt, izolare ]i ecumenicitate, @n rev. MB, an XXXIII, nr. 9-10/1983, p. 551. Sf`ntul Vasile cel Mare opre]te pe oameni ]i de la jur[m`nt (Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia III la Psalmi, PG 29, col. 260, PSB 17, p. 211). 627 Idem, Omilia XI, PG 31, col. 372-377, PSB 17, p. 458-463. 628 Idem, Omilia VII la Hexaimeron, PSB 17, p. 151.

232

#n Omilia a X-a, Sf`ntul P[rinte combate m`nia ]i rezultatele ei nedorite @n via\a cre]tinilor, care, l[s`ndu-se st[p`ni\i de aceast[ patim[, devin ca ni]te fiare. M`nia este precum otrava animalelor veninoase. Ea nu r[m`ne un p[cat izolat, ci este @nso\it[ de ne@nfr`narea limbii, de nep[zirea gurii, de insulte, oc[ri, acuze, de tot felul de apuc[turi rele, de neascultare ]i violen\e, de dorin\a de r[zbunare. Remediul nu poate fi altul dec`t cump[tarea, fiindc[ r[ul nu poate fi vindecat printr-un alt r[u629.

Referitor la slava de]art[, critic[ pe cre]tinii care c[utau o fals[ slav[, nefolositoare. Unii socoteau grija fa\[ de trup, exagerat[, ca vrednic[ de a fi l[udat[ ]i imitat[. Al\ii, l[udau pe eroii r[zboaielor ]i pe cei care, prin for\[, ucideau pe semeni. Pentru unii, construc\iile erau motive de m`ndrie, iar pentru al\ii, spectacolele @n care fiarele se luptau. Unii se socoteau pe ei mari oratori, al\ii pre\uiau func\iile de conducere. Toate sunt motive de slav[ de]art[ ]i trebuie s[ fie evitate630.

Mai mult dec`t oricine, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur se str[duie]te s[ dezr[d[cineze din via\a cre]tinilor mul\imea de p[cate care @i @nso\esc. De aceea, @n opera sa @nt`lnim mai multe @ndemnuri morale. A]a de pild[, m`ndria, spune Marele Ierarh, este vrednic[ de os`nda diavolului. Omul m`ndru uit[ de cei s[raci ]i de nevoile lor, este robit de dorin\a dup[ averi, de slava de]art[ ]i de pofta de a st[p`ni totul ]i pe to\i. Nenum[rate ]i ne@ncetate fr[m`nt[ri suflete]ti marcheaz[ via\a omului m`ndru, iar

629 Sf`ntul P[rinte ne @ndeamn[, zic`nd: “Nu pl[ti r[ul prin r[u”. Cel ce nu se va m`nia pe acela care @l vat[m[, @l va putea @mbl`nzi ]i schimba @n bine. M`nia s[ nu ia locul ra\iunii – Idem, Omilia X, PG 31, col. 353-369, PSB 17, p. 448-457. 630 Idem, Omilia XIII la Psalmi, PG 29, col. 476, 477, PSB 17, p. 334, 335.

233

poftele sale nu mai au num[r. Adam a c[zut din cauza m`ndriei. Leacul pentru p[catul m`ndriei nu poate fi dec`t smerenia. M`ndria este izvor al tuturor p[catelor631.

#n ce prive]te m`nia, sunt enumerate c`teva dintre consecin\ele ei, care stric[ sim\urile, face pe om s[-]i piard[ min\ile, s[ uite de toate rudele. Desigur, m`nia nu poate fi cu totul oprit[, c[ci oameni f[r[ patimi nu exist[. Dar ea trebuie direc\ionat[ spre ceea ce este bun, spre ajutorarea celor nedrept[\i\i, sau contra p[catelor proprii632.

Con]tient de paguba pe care o aduce p[catul invidiei @n via\a cre]tinului, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur reia tema @n multe dintre cuv`nt[rile sale. Omul invidios este biruit de propria patim[. El @]i primejduie]te m`ntuirea. Sunt amintite ]i exemplele vechi-testamentare, precum invidia fra\ilor lui Iosif. Invidiosul se poart[ precum o fiar[ s[lbatic[, atunci c`nd vede c[ unui semen @i merge bine. Invidia exist[ ]i @n Biseric[, iar Marele Ierarh are @n vedere aceasta. Pentru semenii no]tri cople]iti de p[catul invidiei trebuie s[ ne rug[m, pentru ca ei s[ scape de sub st[p`nirea diavolului633.

631 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XV la Matei, PG 57, col. 224, PSB 23, p. 175; Idem, Omilia I la II Tesaloniceni, PG 62, col. 470, 471, trad., p. 290, 291. 632 Idem, Omilia LIII la Facere, PG 54, col. 470, PSB 22, p. 201; Idem, Omilia XV la Matei, PG 57, col. 248, PSB 23, p. 209; Idem, Omilia XXIII la II Corinteni, PG 61, col. 563, 564, trad., p. 282; Idem, Omilia II la Efeseni, PG 62, col. 21, trad., p. 21. 633 Idem, Omilia XLVI la Facere, PG 54, col. 427, PSB 22, p. 144; Idem, Omilia LVI la Facere, PG 54, col. 491, PSB 22, p. 227; Idem, Omilia LXI la Facere, PG 54, col. 527, PSB 22, p. 272, 273; Idem, Omilia XL la Matei, PG 57, col. 442, 443, PSB 23, p. 486-488; Idem, Omilia XXIV la II Corinteni, PG 61, col. 568, trad., p. 291; Idem, Omilia VII la Romani, PG 60, col. 449, trad., p. 101; Idem, Omilia XI la Coloseni, PG 62, col. 378, 379, trad., p. 136-138.

234

Slava de]art[, vanitatea este adeseori comb[tut[ ]i numeroase sunt @ndemnurile hrisostomice. Slava de]art[ \inte]te ob\inerea laudei din partea oamenilor. #ns[ acesta este cel mai trec[tor lucru. Adev[rata laud[ este cea pe care, pentru faptele sale, omul o poate c`]tiga de la Dumnezeu634.

Vorbirea de r[u a semenilor este un p[cat, @nva\[ Arhiepiscopul Constantinopolului, prin care omul face r[u semenului s[u, chiar ]i c`nd ceea ce spune despre acela este adev[rat. Se pleac[ de la pilda vame]ului ]i a fariseului, @n care cel din urm[ devenise judec[tor al semenului s[u. Omul are voie s[ judece doar propriile lui p[cate. Vorbirea de r[u a celorlal\i arat[ lipsa iubirii de semeni. Unit[ cu participarea nevrednic[ la slujbele Bisericii ]i cu @mp[rt[]irea cu Sfintele Taine, ea aduce mai mare pedeaps[, @nt[rind pe diavol @mpotriva noastr[. Pentru c[, de fapt, prin vorbirea de r[u, cel care sufer[ este chiar b`rfitorul635. Solu\ia pentru @ndreptarea omului care vorbe]te

634 “C`t[ deosebire este @ntre slav[ ]i necinste, pe at`ta este @ntre slava cea de sus ]i cea omeneasc[“ (Idem, Omilia XVII la Romani, PG 60, col. 568-571, trad., p. 302-307). Despre caracterul trec[tor al slavei pe care lumea o acord[ celor care ocup[ func\ii @nalte (ex: cazul lui Eutropiu), la: Idem, Omilia XL la Matei, PG 57, col. 444, PSB 23, p. 489; Idem, Omilia V la Facere, PG 53, col. 53, 54, p. PSB 21, p. 75; Idem, Discurs @n favoarea lui Eutropiu, PG 52, col. 391, trad. de Nicolae B[descu, Societatea Rena]terea, Bucure]ti 1872, p. 1; Idem, C[tre Teodor cel c[zut, PG 47, col. 309 ]i urm, trad., p. 301. 635 Idem, Omilia XLII la Matei, PG 57, col. 453, PSB 23, p. 502-204. Vorbind de r[u pe semeni, ne ar[t[m s[lb[ticia firii noastre ]i c`t de departe suntem de ceea ce ar trebui s[ fim (Idem, Omilia XLVIII la Matei, PG 58, col. 493, PSB 23, p. 561; Idem, Omilia VI la II Corinteni, PG 61, col. 440, trad., p. 94, 95; Idem, Omilia XIX la Efeseni, PG 62, col. 133, trad., p. 187).

235

de r[u pe semeni este simpl[ ]i la @ndem`na tuturor, ea necer`nd efort: @nfr`narea limbii636.

S[ nu judec[m pe semenii no]tri. M`ntuitorul mustra pe cei care priveau “paiul” din ochiul semenilor, dar nu vedeau “b`rna” din ochiul lor. Altfel spus, pe cei aspri cu gre]elile celorlal\i, dar foarte @ng[duitori cu propriile gre]eli. Pentru to\i, solu\ia @ndrept[rii semenilor este dialogul, sfatul, pov[\uirea, dragostea. De fapt, s[ judec[m, dar @ncep`nd cu noi @n]ine ]i cu gre]elile noastre, pe care ni le cunoa]tem cel mai bine. De-abia apoi s[ ne @ndrept[m spre sc[derile celorlal\i. Altfel, p[catele noastre vor fi @ndoite637. Con]tiin\a propriei p[c[to]enii ne va face s[ fim mai @ng[duitori cu ceilal\i. Fiindc[ avem cu to\ii defecte ]i, analiz`ndu-le cu aten\ie, ne vom vedea responsabili pentru multe fapte rele. P[cat este ]i gr[irea de r[u a celor care ne conduc, precum ]i judecarea vie\ii semenilor. La Judecata de apoi ne vom primi pedeapsa pe m[sura p[catului nostru. Mai ales superficialitatea aprecierii propriilor gre]eli, dublat[ de exigen\a fa\[ de ceilal\i este condamnabil[638.

Adeseori, ascult[torii sunt mustra\i de P[rintele lor duhovnicesc pentru graba cu care depuneau jur[minte, pe care apoi nu le respectau, dovad[ a sl[biciunii lor morale.

636 Idem, Omilia VIII la Romani, PG 60, col. 465, 466, trad., p. 129, 130; Idem, Omilia I la Evrei, PG 63, col. 17, trad., p. 54; Idem, Omilia XXI la Evrei, PG 63, col. 152-154, trad., p. 262-264; Idem, Omilia XIV la Efeseni. PG 62, col. 104-106, trad., p. 143-145; Idem, Omilia XVIII la Efeseni, PG 62, col. 126-128, trad., p. 176-178. 637 Idem, Omilia XXIII la Matei, PG 57, col. 308-310, PSB 23, p. 293-296. 638 Idem, Omilia XXXVI la Matei, PG 57, col. 418, PSB 23, p. 450; Idem, Comentariu la Galateni, PG 61, col. 611 ]i urm., trad., p. 118; Idem, Catehezele maritale, trad., p. 175. Chiar dac[ noi am fi nevinova\i, tot am avea nevoie de un cercet[tor al gre]elilor noastre, mai ales c[ unele gre]eli ne scap[, iar altele ne r[m`n ascunse (Idem, Omilia XI la I Corinteni, PG 61, col. 92, trad., p. 140).

236

Este dat ca exemplu scripturistic sf`r]itul Sf`ntului Ioan Botez[torul, @n @mprejur[ri cauzate de un astfel de jur[m`nt. #ndemnurile la evitarea jur[m`ntului sunt repetate adesea, pentru @ndreptarea cre]tinilor, pentru a-i scoate din amor\eal[. #n plus, evitarea acestui p[cat este ]i foarte u]oar[ ]i nu cere eforturi. Nu @n ultimul r`nd, s[ ne g`ndim c[ dac[ nu ne cred oamenii c`nd vorbim, nu ne vor crede nici dac[ jur[m639.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a ar[tat o dragoste nem[rginit[ fa\[ de semeni. Socote]te inacceptabil[ dispre\uirea fie ]i a celor mai simpli oameni, lucru socotit cruzime ]i neomenie. Violen\a, o alt[ form[ a acestui p[cat, este la fel de inacceptabil[. Exemplele Vechiului Testament sunt clare. De pild[, Cain a dispre\uit pe fratele s[u Abel640. Lenea, sau tr`nd[via este aspru condamnat[. Ea d[ na]tere p[catului dezn[dejdii ]i va fi pedepsit[641.

Exist[ o @ntristare bun[, pentru p[catele f[cute, datorit[ con]tiin\ei ce lucreaz[. Exist[ ]i o @ntristare pentru toate nimicurile vie\ii. Fiindc[, observ[ Sf`ntul P[rinte, din p[cate oamenii pl`ng pentru paguba material[, @n loc s[ ofteze atunci c`nd p[c[tuiesc. }i s[r[cia este gre]it socotit[

639 Marele Ierarh spune de aceea: “S[ nu jura\i niciodat[ ]i diavolul nu va g[si gaur[ pentru a p[trunde @n sufletul vostru. Jura\i numai o dat[ ]i @i ve\i da vr[jma]ului vostru puterea de a v[ face r[spunz[tori de o mul\ime de sperjururi” (Idem, Omilia XIV la statui, PG 49, col. 144-147; Idem, Omilia II la Efeseni, PG 62, col. 21, trad., p. 20). 640 De aceea, Sf`ntul P[rinte ne @ndeamn[, zic`nd: “S[ ne cinstim unii pe al\ii, ca s[ ne @nv[\[m a cinsti ]i pe Dumnezeu” (Idem, Omilia VII la II Timotei, PG 62, col. 637, trad., p. 236, 237). 641 Idem, Despre Sf`ntul Vavila, PG 50, col. 545, trad., p. 119; Idem, Cuv`nt de sf[tuire c[tre Teodot cel c[zut, PG 48, col. 277 ]i urm., trad., p. 372.

237

pricin[ de triste\e, de]i este cunoscut faptul c[ bog[\ia nu aduce de la sine mul\umire sufleteasc[642.

#n fine, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur combate toate p[catele cu care se confruntau contemporanii s[i. S[ le amintim pe toate, este practic cu neputin\[. Men\ion[m doar c`teva dintre ele: iubirea de argin\i, m`ndria, r[utatea, l[comia, m`nia, b`rfa, nep[sarea, tr`nd[via, violen\a, r[zbunarea, sau sinuciderea643.

642 Idem, Omilia XXXVIII la I Corinteni, PG 61, col. 330-332, trad., p. 538-541. 643 Iat[ c`teva dintre acele p[cate, f[r[ a enumera dec`t c`te un singur loc din opera hrisostomic[ @n care p[catul respectiv este comb[tut: iubirea de argin\i (Idem, Omilia LX la Facere, PG 54, col. 524, PSB 22, p. 269); m`ndria (Idem, Omilia XX la Romani, PG 60, col. 600, trad., p. 358); r[utatea (Idem, Omilia III la Tit, PG 62, col. 681, trad., p. 309); l[comia (Idem, Omilia XXVIII la I Corinteni, PG 61, col. 231, trad., p. 381); m`nia (Idem, Omilia XXII la Efeseni, PG 62, col. 162, trad., p. 232); b`rfa (Idem, Omilia I la Evrei, PG 63, col. 18, trad., p. 55); nep[sarea (Idem, Omilia LV la Facere, PG 54, col. 482, PSB 22, p. 16); tr`nd[via (Idem, Omilia VII la II Corinteni, PG 61, col. 450, trad., p. 109); violen\a (Idem, Omilia XV la Matei, PG 57, col. 237, PSB 23, p. 193); r[zbunarea (Idem, Omilia IV la Facere, PG 53, col. 47, PSB 21, p. 66); sinuciderea (Idem, Comentariu la Galateni, PG 61, col. 611 ]i urm.).

238

XVI. Familia ]i monahismul cre]tin a)Virtutea fecioriei #n Biseric[, dintru @nceput, cre]tinii au tr[it o via\[

curat[, sf`nt[, chiar dac[ societatea din care f[ceau parte era decadent[. Apari\ia monahismului, cu via\a feciorelnic[, nu a fost primit[ bine, st`rnind chiar ironie. Pentru c[ nu to\i cre]tinii duceau o via\[ de familie, unii decideau s[ se desprind[ de via\a lumeasc[, fie individual, fie @n grupuri, p[str`ndu-]i fecioria deopotriv[ a sufletului ]i a trupului. #n Scrisoarea a IV-a ]i @n lucrarea “Despre \inuta fecioarelor”, Sf`ntul Ciprian al Cartaginei ia m[suri fa\[ de monahiile care c[zuser[ din votul fecioriei, pun`ndu-le @n fa\[ necesitatea unui comportament adecvat ]i a unui trai sf`nt. De asemenea, mustr[ grija pentru cochet[rie644.

Lucrarea “Despre \inuta (chipul) fecioarelor” (De habitu virginum) dateaz[ de la anul 249. Este un @ndemn pe care episcopul Cartaginei @l adreseaz[ fecioarelor cre]tine din eparhia sa, insist`nd asupra rolului disciplinei ]i, @n general, a educa\iei acestei categorii de cre]tini. Argumentarea adus[ este @n primul r`nd scripturistic[. Monahiile, fecioarele cre]tine sunt privite ca “floarea planta\iei biserice]ti” ]i partea cea mai str[lucit[ a “turmei lui Hristos”. Se subliniaz[ frumuse\ea fecioriei ]i nevoia cur[\eniei moravurilor645. 644 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Personalitatea Sf. Ciprian…, Op.cit., p. 293. 645 Sf`ntul Ciprian, Despre chipul fecioarelor, trad. de Laura P[tra]cu, E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 2003; Idem, Despre \inuta fecioarelor, trad. de Ierom. Constantin Chiril[, @n rev. MMS, an LXV, nr. 4-6/1989, p. 77 ]i urm.

239

Toat[ via\a, @ndeamn[ Sf`ntul P[rinte, s[ urm[m lui Hristos, plini fiind de evlavie ]i de credin\[. #ndemnurile nu se limiteaz[ la monahiile cre]tine, ci sunt deopotriv[ valabile, pentru b[rba\i, femei, tineri ]i copii. ”Fecioarele sunt flori ]i s[m`n\[ duhovniceasc[, podoab[ a lucrului duhovnicesc. Ele fac parte din partea cea mai @nsemnat[ a turmei lui Hristos”646.

#nfr`narea este st`lp al fecioriei, st[vilind dorin\ele, pl[cerile oamenilor. Fecioara nu trebuie s[ poarte grij[ de frumuse\ea trupului ei, pentru c[ ea lupt[ @mpotriva trupului ]i a ceea ce \ine de acesta. Nici un cre]tin, mai cu seam[ monahia, s[ nu aib[ g`ndul la vreo slav[ a trupului, ci s[ doreasc[ numai cuv`ntul lui Dumnezeu647. S[ c[ut[m deci cele ve]nice ]i dumnezeie]ti, urm`nd @nv[\[turile Domnului.

Sf`ntul Apostol Pavel @ndemna femeile la @nfr`nare, zic`nd: “Femeile s[-]i fac[ podoab[ din sfial[ ]i din cumin\enie, nu din p[r @mpletit, nu din aur, m[rg[ritare, sau ve]minte de pre\, ci din buna convie\uire, precum se cuvine unor femei care f[g[duiesc cur[\ia” (I Timotei 2, 9). Sf`ntul Ciprian repet[ acest @ndemn, ad[ug`nd c[ monahiile nu trebuie s[ se g[teasc[ str[lucit, spre a nu atrage aten\ia celorlal\i, spre a nu hr[ni poftele, spre a nu aprinde dorin\ele ]i a “otr[vi” privirile. Monahiile nu trebuie s[ fie bogate, fiindc[ bog[\ia aduce trufia648. Bog[\iile au fost l[sate de Dumnezeu spre folosul ]i dob`ndirea m`ntuirii noastre, spre a fi d[ruite, iar nu spre a ne agonisi os`nd[.

C`t despre ve]mintele scumpe, monahiile s[ fug[ de ele, ca ]i de toate “g[telile”, de podoabe, inele, agrafe, br[\[ri, cercei ]i celelalte. Toate acestea sunt n[scociri ale diavolului. Aceste sfaturi sunt adresate deopotriv[ nu doar 646 Ibidem, p. 105. 647 Ibidem, p. 107, 108. 648 Ibidem, p. 111.

240

monahiilor, ci ]i v[duvelor, sau femeilor m[ritate649. Pedeapsa va veni la judecata de apoi, c`nd Domnul nu va recunoa]te chipurile vopsite. Monahiile care nu dau ascultare, nu trebuie num[rate @n aceast[ tagm[ bisericeasc[, ci, precum oile murdare sau bolnave, s[ fie scoase din turm[, spre a nu le p`ng[ri ]i pe celelalte. Doar r[bd`nd, monahiile pot urca la cer. R[splata unei astfel de vie\i tr[ite @n cur[\enie este pe m[sura str[daniilor ]i a St[p`nului Hristos. Starea monahiilor este asem[nat[ cu cea a @ngerilor lui Dumnezeu650.

Fecioria, spune Sf`ntul Grigorie al Nissei, @n lucrarea sa “Despre feciorie”, este pre\uit[ de to\i, este mai presus de laud[. Cur[\enia des[v`r]it[ se c`]tig[ prin tr[ire sf`nt[, iar nu prin vorbe, ori prin laude. Fecioria este virtutea proprie firii dumnezeie]ti ]i netrupe]ti. Izvorul nestric[ciunii, Domnul nostru Iisus Hristos, nu a venit @n lume printr-o c[s[torie, ci s-a n[scut din feciorie, din Preacurata Sa Maic[. Fecioria s[l[]luie]te @n ceruri “l`ng[ Tat[l duhurilor”, al[turi de puterile de sus651.

Sf`ntul P[rinte a fost el @nsu]i c[s[torit. Via\a de familie este v[duvit[ de bunurile fecioriei. Cei c[s[tori\i trec ]i prin clipe de bucurie, dar ]i de triste\e, cu bucurii, dar ]i m`hniri. Frumuse\ea omului este trec[toare. Bunurile vie\ii ne ademenesc. Na]terea copiilor aduce cu ea st[ri cumplite, chiar moartea uneori. Fecioria @ns[ se vesele]te de roadele credin\ei, iar moartea este echivalent[ cu

649 ”Oare, se @ntreab[ Sf`ntul Ciprian, cur[\ia ]i adev[rul st[ruie mai departe, c`nd cele create sunt murd[rite de vopsele ]i sunt schimbate cele adev[rate prin cele pref[cute prin dresuri?” (Ibidem, p. 113-117). 650 Ibidem, p. 120, 122. 651 Sf`ntul Grigorie al Nissei, Despre feciorie, trad. de Laura P[tra]cu, E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 2003, p. 10, 12.

241

@mpreunarea cu Hristos. C[s[toria aduce adesea @ntristarea, suspiciunile, vrajba, durerea652.

Cre]tinul care tr[ie]te @n feciorie este mai fericit, lucr`nd virtutea, contempl`ndu-L pe Dumnezeu. Nu se mai confrunt[ cu neajunsurile c[s[toriei. Cel ce @]i duce via\a @n virtute, @]i @nal\[ sufletul deasupra lumii. #ndeletnicirea cre]tinilor trebuie s[ fie virtutea, dorul dup[ cele din Scriptur[, dup[ feciorie. C[ci fecioria este virtutea care ne duce spre via\a bun[ ]i sf`nt[. S[ nu privim precum animalele, spre p[m`nt, @n jos, ci s[ l[s[m la o parte pl[cerile josnice, privind @n sus, la lini]tea dumnezeiasc[. Exemple ne sunt Sf`ntul Ilie, sau Sf`ntul Ioan Botez[torul, care ne @nva\[ c[ cel ce se @ndeletnice]te cu contemplarea celor nev[zute, va sta departe de cele omene]ti653. #nv[\[m c[ omul care vrea s[ se uneasc[ cu Dumnezeu, trebuie s[ se despart[ de cele trec[toare.

Sf`ntul Grigorie al Nissei nu respinge c[s[toria, socotind-o binecuv`ntat[ de Dumnezeu, cu condi\ia s[ se p[streze r`nduiala acestei taine. Cere grij[ ]i r`vn[ la cele dumnezeie]ti, @naintea celorlalte. Cel nec[s[torit se @ngrije]te de cele ale lui Dumnezeu, pe c`nd cel c[s[torit se @ngrije]te de cele ale lumii. Lupt`nd @mpotriva p[catului, omul @]i c[le]te sufletul654.

#n cap. X al lucr[rii Despre feciorie, Sf`ntul P[rinte arat[ ce trebuie s[ dorim cu adev[rat. Cere s[ @nl[tur[m @ntunericul din via\a noastr[, s[ @nl[tur[m patimile trupe]ti. S[ facem via\a noastr[ curat[ ca lumina soarelui ]i ca o pic[tur[ de ap[. #n general, oamenii apreciaz[ ceea ce ochii le spun c[ este de valoare, uit`nd cuvintele Sf`ntului Apostol Pavel, care ne @nva\[ c[ toate sunt bune, dar nu 652 Ibidem, p. 12, 18, 19, 22. 653 Ibidem, p. 34-36. 654 Ibidem, p. 42, 46.

242

toate de folos. De aceea, s[ nu “alunec[m” din Binele adev[rat. Cei mai mul\i oameni caut[ frumuse\ea trupului, iar nu pe cea a sufletului, ce poate fi v[zut[ doar cu mintea. Al\ii socotesc binele @n comori, onoruri, sau putere, @n art[ ]i ]tiin\[, al\ii se mul\umesc cu ceea ce place g`tului ]i p`ntecului. Toate @ns[ sunt g`nduri trupe]ti ]i porniri spre cele v[zute. Binele adev[rat nu are @ns[ natur[ material[. Pentru a-l afla, trebuie s[ dispre\uim pe cele umile ]i schimb[toare, asem[n`ndu-ne cu porumbelul @n zbor655.

Sufletul s[ doreasc[ s[ se uneasc[ cu Dumnezeu. Pentru aceasta, s[ lep[d[m pe cele lume]ti, l[s`ndu-ne atra]i de Binele des[v`r]it. Sau, cum spune Sf`ntul P[rinte, precum ochiul curat nu are @n el albea\[ ]i vede limpede c`te sunt pe cer, a]a ]i sufletul, prin nestric[ciune, cap[t[ lumin[ cereasc[ ]i adev[rata fericire de a-L vedea pe Dumnezeu. Nu Dumnezeu este autorul r[ului, ci diavolul ]i omul, care nu a ]tiut s[ foloseasc[ libertatea @n bine, c[z`nd @n p[cat, @ndep[rt`nd binele prin propria lui alegere. R[ul nu este o realitate ontologic[, ci constituie rezultatul alegerii umane. Cre]tinii sunt @ndemna\i s[ tr[iasc[ via\a feciorelnic[, @n m[sur[ s[ aduc[ cu ea eliberarea de patimi, l[s`nd sufetul s[ poat[ contempla pe Dumnezeu656.

#n sufletul care strune]te trupul s[u prin feciorie, puterea mor\ii este nimicit[. C[s[toria are la un cap[t al ei ceva frumos ]i pl[cut, dar este plin[ de @ntristate ]i nenorociri pentru oameni: copii p[r[si\i de p[rin\i, v[duvie, durerile na]terii ]i altele. Icoana fericirii este via\a tr[it[ @n feciorie. Virtutea fecioriei p[trunde @n toate celelalte virtu\i. Sufletul ce se alipe]te de Domnul #l iube]te doar pe El, ferit fiind de desfr`nare. Fecioria este temelia vie\ii virtuoase,

655 Ibidem, p. 47, 51. 656 Ibidem, p. 53, 55, 61.

243

este un lucru @nalt ]i dumnezeiesc, nu mic ]i ne@nsemnat, c[ci virtutea se c`]tig[ nu doar cu lupta trupului, ci c[ut`nd s[ fim cura\i @n toate. Dac[ omul c[s[torit se @ngrije]te de avu\ie, familie, copii, cel ce caut[ avu\ia duhovniceasc[, se @ngrije]te de comorile din ceruri, necesare sufletului. Fecioria nu se @nva\[, ci se tr[ie]te cu des[v`r]ire657.

#n lucrarea lui Metodiu de Olimp “Banchetul”, sau “Despre feciorie”, 10 fecioare pream[resc virtutea cre]tin[ a fecioriei, rostind c`te un monolog. Marcela socote]te fecioria ca venind din cer pe p[m`nt ]i duc`nd la asem[narea cu Dumnezeu. Thalia vorbe]te despre c[s[toria lui Hristos cu Biserica ]i despre na]terea de copii duhovnice]ti. Theopatra spune c[ fecioria aduce @mp[carea cu Dumnezeu ]i restaurarea raiului. Tecla, cea de a opta fecioar[, care va ]i c`]tiga, socote]te pe Hristos nu doar ca pe mirele, ci ]i ca pe copilul Bisericii, pe care aceasta #l na]te ca Logos cu chip b[rb[tesc, @n inimile credincio]ilor658.

#n acele vremuri, virtutea fecioriei era privit[ diferit. A]a de pild[, evreii nu o vedeau cu ochi buni. P[g`nii, chiar dac[ unii o l[udau, r[m`neau doar la cuvintele frumoase rostite. Ereticii socoteau trupul ca fiind r[u ]i de aceea refuzau c[s[toria. Dar, spune Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, nu este fecioar[ aceea care nu se poate c[s[tori, ci tocmai aceea care, de]i poate, prefer[ s[ se p[streze curat[, socotind fecioria “o treapt[ superioar[ c[s[toriei”. Fecioria este un sfat, pe care omul @l poate alege, fiind liber, dac[ voie]te. De aceea, Sf`ntul P[rinte adreseaz[ multe cuvinte de laud[ familiei cre]tine. Aceasta cu convingerea c[ omul

657 Ibidem, p. 64, 72-76, 81. 658 Metodiu, Banchetul, PSB 10, p. 95.

244

care hule]te c[s[toria, r[pe]te ]i slava fecioriei, iar cel care laud[ fecioria, face mai str[lucit[ c[s[toria659.

Unii dintre ascult[torii Marelui Ierarh afirmau c[ fecioria se opune c[s[toriei, deci ]i na]terii de copii, av`nd drept consecin\[, pe termen mediu ]i lung, pieirea neamului omenesc ]i declinul civiliza\iei umane. R[spunsul pe care @l ofer[ este larg ]i fundamentat teologic, pornind de la Adam ]i Eva. Se eviden\iaz[ de asemenea nenum[ratele foloase pe care, pe plan individual, fecioria le aduce @n via\a omului, ca o cale spre dob`ndirea m`ntuirii. Fecioria, spune Arhiepiscopul Constantinopolului, are puterea s[ fac[ sfin\i. Desigur, via\a tr[it[ @n feciorie este grea. Dar ]i omul c[s[torit are de @nvins multe ispite. C[ci este dificil traiul cu un om ne@n\eleg[tor, cer`nd nem[surat[ r[bdare ]i r`vn[, @nvingerea diverselor greut[\i. Podoabele vie\ii feciorelnice nu sunt materiale, ci sunt curat spirituale: postul, privegherea, bl`nde\ea, modestia, s[r[cia, smerenia ]i celelalte, @ntr-un cuv`nt cur[\enia sufleteasc[, ar[t`nd superioritatea fecioriei. Tr[it[ cum se cuvine, ea face s[ piar[ @nclina\ia spre cele lume]ti, biruie asalturile trupului ]i d[ n[dejdea bun[t[\ilor viitoare660.

b)C[s[toria ]i familia cre]tin[ Despre familie ]i via\a de familie afl[m @nc[ din

Didahia661. Mai l[murit este Sf`ntul Ignatie al Antiohiei, care spune: “Trebuie ca cei care se @nsoar[ ]i cele care se m[rit[ s[ fac[ unirea lor cu aprobarea episcopului, ca s[ fie c[s[toria lor dup[ Domnul ]i nu dup[ pofte. Toate s[ se

659 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Despre feciorie, PG 48, col. 533-540, trad., p. 5-18. 660 Ibidem, PG 48, col. 542-592, trad., p. 23-137. 661 Magistrand }tefan Alexe, Via\a cre]tin[…., Op. cit., p. 233.

245

fac[ spre cinstirea lui Dumnezeu”662. La r`ndul s[u, Sf`ntul Policarp al Smirnei @ndeamn[ pe cre]tini s[ duc[ o via\[ de cur[\enie deplin[ ]i s[ tr[iasc[ virtuos. Scrie filipenilor despre egalitatea b[rbatului cu femeia. Aceasta s[ umble “@n credin\[, @n dragoste ]i cur[\ie”, cu cump[tare ]i fric[ de Dumnezeu”. Tinerii s[ tr[iasc[ @n cur[\ie, @nfr`n`ndu-se de la tot ce este r[u, “cu con]tiin\a curat[ ]i neprih[nit[“663.

Tema fecioriei ]i a familiei cre]tine se reg[se]te @n “Pedagogul” ]i @n “Stromatele” lui Clement Alexandrinul. Pentru el, scopul c[s[toriei este unul precis: na]terea de copii buni. Lucrarea so\ilor este asem[nat[ cu cea a agricultorului, care arunc[ semin\ele sale @n brazd[, pentru a scoate roade bune. #n actul na]terii copiilor, omul colaboreaz[ cu Dumnezeu664.

Clement recomand[ so\iilor cre]tine purtarea unor haine decente, simple ]i necolorate. Domnul ne cere s[ nu ar[t[m at`ta grij[ pentru ce haine vom purta, fiindc[ nu ne sunt de neap[rat[ trebuin\[. Scriitorul alexandrin nu este de acord cu \es[turile de felurite culori, cu varietatea pietrelor pre\ioase, cu podoabele de aur, cu coafurile aranjate cu art[, cu “@ncondeierea ochilor”, cu “smulgerea p[rului de la spr`ncene”. S[ \intim dob`ndirea frumosului real, a bunei cuvin\e “]i s[ dorim cu ardoare s[ ne alipim numai de aceasta, spun`nd adio g[telilor”665.

Scriitorul alexandrine ia atitudine fa\[ de ereticii gnostici, care negau importan\a c[s[toriei. Cere cre]tinilor

662 Sf`ntul Ignatie Teoforul, Epistola c[tre Policarp, V, 2, PSB 1, p. 188; Pr. Drd. Nicu Dumitra]cu, Eclesiologia la P[rin\ii Apostolici, @n Revista Teologic[, an III (75), nr. 1/1993, p. 60. 663 Sf`ntul Policarp, C[tre Filipeni, IV, PSB 1, p. 209-210; Ibidem, V, PSB 1, p. 210. 664 Clement Alexandrinul, Pedagogul, II, 83, PSB 4, p. 278. 665 Ibidem, II, 103-104, PSB 4, p. 290, 291.

246

s[ fac[ @nso\irea lor dup[ legea sf`nt[. Desfr`narea are leg[tur[ doar cu diavolul. C[s[toria nu trebuie oprit[, ci folosit[ cu cump[tare, cu echilibru, ca ]i m`ncarea666.

Clement Alexandrinul folose]te argumentele scripturistice ]i merge pe linia tradi\iei biserice]ti. Define]te c[s[toria, ar[t`nd rostul ei @n na]terea de copii. Oamenii au primit de la Dumnezeu porunca de a se @nmul\i. #ndeamn[ la @nfr`nare, la devotament, oprind leg[turile din afara familiei. Via\a dezordonat[ aduce boal[ sufleteasc[ ]i trupeasc[. Aduce p[cate, pofte, patimi. C[s[toria le st[p`ne]te pe toate acestea. #mpreunarea care nu urm[re]te na]terea de prunci este socotit[ batjocur[ a firii omene]ti. Sunt criticate avortul, ca ]i adulterul. P[c[tuind astfel, omul @]i face sie]i r[u, se @ntineaz[. #n fine, invit[ la judecat[ s[n[toas[ a min\ii noastre667.

Origen, pornind de la Efeseni V, 32, vorbe]te ]i el despre taina c[s[toriei. D[ ca exemplu pe Avraam ]i Sarra668.

Tertulian a fost un cre]tin rigorist. A ar[tat @n lucr[rile sale care este rolul femeii cre]tine. #n lucrarea “Ad uxorem” (din anii 200-206) recomand[ v[duvei cre]tine s[ nu se rec[s[toreasc[, dup[ ce so\ul a murit. Astfel, ea trebuie s[ @nving[ propriul trup, dar ]i @ndemnurile semenilor, @nc[ ]i dorin\a de a avea copii, prefer`nd bunurile cere]ti. Dac[ totu]i se rec[s[tore]te, s[ aleag[ obligatoriu un cre]tin, iar nu un p[g`n, pentru a putea tr[i conform cu @nv[\[tura cre]tin[, pentru a se putea @mp[rt[]i

666 Idem, Stromatele, III, 12, 84, PSB 5, p. 224 ]i urm. 667 Idem, Pedagogul, II, PSB 4, p. 278-287. 668 Origen, Omilia IV la Facere, PG 12, col. 186, Trad., p. 235; Idem, Omilia XI la Numeri, PG 12, col. 643, PSB 6, p. 161. Origen @ndeamn[ la castitate “@n carne ]i @n spirit” (Idem, Omilia VI la Levitic, PG 12, col. 472, Trad., p. 243).

247

]i @nchina. Tertulian vede c[s[toria doar @ntru Domnul, @n rug[ciunea comun[ a so\ilor, @n post, @nv[\`ndu-se ]i ajut`ndu-se reciproc. Alt[ lucrare a lui Tertulian, numit[ “De exhortatione castitatis” (204-212) reia tema c[s[toriei a doua, dar sub influen\a montanismului, nu o accept[, cu nici o excep\ie. Laud[ fecioria ]i castitatea. Este sever ]i cu preo\ii rec[s[tori\i669. #n lucrarea “De monogamia”, din vremea montanist[ a vie\ii (217), accentueaz[ ideile lucr[rii precedente, echival`nd c[s[toria a doua cu adulterul.

#n lucrarea “De virginibus velandis” (207), Tertulian cere fecioarelor cre]tine s[-]i acopere fa\a cu un voal ]i s[ arate modestie, av`nd ca model pe Rebeca. Fecioarele cre]tine sunt miresele lui Hristos. Iar femeile c[s[torite s[ renun\e la coafuri. #n fine, lucrarea “De cultu feminarum” are caracter practic. Socote]te podoabele ]i cosmeticele ca venind de la cel necurat. #mbr[c[mintea femeilor arat[ ambi\ie, pe c`nd machiajul arat[ desfr`nare. Tertulian opre]te de la purtarea podoabelor din metale ]i pietre pre\ioase. Este criticat[ risipa de bog[\ie. Dorin\a de a pl[cea cu orice chip b[rba\ilor @ntineaz[ sufletul femeilor cre]tine, deschiz`nd poarta ispitelor ]i ruin`ndu-le duhovnice]te. Frumuse\ea feminin[ nu este un r[u @n sine, @ns[ se atrage aten\ia asupra m`ndriei pe care ea o provoac[. Femeia cre]tin[ ar trebui s[ plac[ doar so\ului ei. }i vopsirea p[rului, mai ales la femeile @n v`rst[, este criticat[. #n general, puritatea ]i frumuse\ea vie\ii cre]tine depinde ]i de femeia cre]tin[ ]i de atitudinea ei670.

Sf`ntul Vasile cel Mare vorbe]te despre iubire, ca temelie a c[s[toriei, lu`nd ca model iubirea lui Hristos fa\[

669 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Patrologie, vol. I, p. 456-458. 670 Ibidem, p. 460-463.

248

de Biserica Sa. C[s[toria este indisolubil[671. Familia cre]tin[, aceast[ scar[ spre cer, este focarul ce a d[ruit cre]tinismului for\e noi de via\[ @n Hristos. El @nsu]i a provenit dintr-o familie cre]tin[ model. #n ce prive]te rela\iile dintre so\i, se subliniaz[ egalitatea lor, bazat[ pe egalitatea de cinstire din partea lui Dumnezeu, dar ]i pe egalitatea de natur[, @n fine, egalitatea lor religioas[ ]i moral[672.

C[s[toria, familia @n general, @nva\[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, nu este nicidecum o piedic[ @n calea virtu\ii. Acelea]i reguli de via\[ au primit to\i oamenii, fie ei monahi, sau c[s[tori\i. Adev[rata piedic[ pentru o vie\uire vrednic[ este voia noastr[ liber[, c`nd ea este @ntrebuin\at[ @n mod gre]it. Mai mult, c[s[toria ne poate fi chiar de mare ajutor, c[ci ea potole]te pornirile firii noastre omene]ti p[c[toase673.

Exist[ familii model @n Vechiul Testament, pe care Marele Ierarh ni le ofer[ ca pild[ de imitat. A]a era familia lui Avraam ]i a Saarei, model ]i atunci c`nd le mergea bine, dar ]i c`nd le era mai r[u674.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, ca un p[rinte duhovnicesc al tuturor, deopotriv[ v`rstnici, dar ]i tineri, @i @nva\[ pe ace]tia, @n ciuda curentului general care domnea @n societatea timpului, s[ a]eze la alegerea so\iei principiile

671 C[ci spune el: “Nu trebuie s[ se despart[ so\ul de so\ie, nici so\ia de so\, afar[ de cazul c[ cel[lalt s-a dedat adulterului, sau este celuilalt @mpiedicare la evlavie”, sau @n cazul @n care cei doi se c[lug[resc (Sf`ntul Vasile cel Mare, Regulile morale, 73, 1, PG 31, col. 849; Arhidiac. Prof. Ioan Z[grean, Probleme morale…, Op. cit., p. 224, 226). 672 Pr. Magistrand Mihai Georgescu, Idei morale ]i sociale @n Comentariul la Psalmi…, Op. cit., p. 469. 673 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXI la Facere, PG 53, col. 180, PSB 21, col. 250, 251; Idem, Omilia VII la Matei, PG 57, col. 81, 82, PSB 23, p. 99, 100; Idem, Omilia VII la Evrei, PG 63, col. 68, trad., p. 132. 674 Idem, Omilia XXXII la Facere, PG 53, col. 300, PSB 21, p. 418 ]i urm.

249

cre]tine viabile, care conduc la aprecierea real[ a oamenilor. Nu bog[\ia, nu zestrea este criteriu de selec\ie, ci lipsa viciilor, via\a curat[, buna purtare, a]adar virtutea sufleteasc[ ]i celelalte care aduc @n cas[ bucuria, @n\elegerea ]i dragostea. C`nd b[rbatul @]i ia ca so\ie o femeie bogat[, el @]i ia st[p`n[. Alegerea gre]it[ aduce ruina sufleteasc[ a familiei675.

P[rin\ii cre]tini s[-]i @ndrume copiii spre @ntemeierea unei familii, @nl[tur`nd astfel pericolul ca ei s[ mearg[ pe o cale gre]it[. S[ se g`ndeasc[ la sufletele copiilor lor, iar nu la zestre, sau la carier[, ori pozi\ie social[676. C[s[toria este o sf`nt[ tain[, este “icoan[ a dragostei lui Hristos fa\[ de Biseric[“.

Ca un cunosc[tor deosebit al rela\ilor din cadrul familiei cre]tine ]i ca un ne@ntrecut psiholog, Marele p[stor de suflete prive]te ]i consecin\ele pozitive pe care leg[turile membrilor familiei le au asupra tuturor sferelor activit[\ii biserice]ti, dar ]i sociale. Atitudinea reciproc[ a so\iei ]i a so\ului trebuie s[ fie pozitiv[, de deschidere ]i de @n\elegere. Chiar c`nd unul gre]e]te, cel[lalt s[ fie iert[tor, bl`nd, av`nd @ng[duin\[, a]a cum ar[t[m c`nd avem un membru bolnav al organismului nostru. Nici chiar r[utatea unuia nu este un motiv de sup[rare. Chiar dac[ so\ia nu se va schimba, cel pu\in so\ul r[bd[tor se va @nvrednici de r[splat[ de la Dumnezeu677.

675 Idem, Laud[ lui Maxim. Cu ce femei trebuie s[ ne c[s[torim, PG 51, col. 230, 232, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MMS, an LVI, nr. 3-5/1980, p. 357; Idem, Omilia XLVIII la Facere, PG 54, col. 437, PSB 22, p. 157; Idem, Omilia LXXIII la Matei, PG 58, col. 678, PSB 23, p. 835. 676 Idem, Omilia XII la Coloseni, PG 62, col. 390, trad., p. 155, 156; Idem, Omilia V la I Tesaloniceni, PG 62, col. 426, trad., p. 216. 677 Idem, Laud[ lui Maxim…, Op. cit., PG 51, col. 220, trad., p. 355.

250

Bl`nde\ea so\ului fa\[ de so\ie, @n\elegerea fa\[ de obiceiurile ei sunt solu\ia de urmat pentru b[rbatul cre]tin678. Nici cealalt[ extrem[, @n care so\ul ascult[ f[r[ discern[m`nt tot ceea ce @i spune so\ia, nu este o solu\ie bun[. B[rbatul s[ @]i p[streze autoritatea sa, bazat[ pe faptul c[ el munce]te ]i poart[ de grij[ familiei sale. Respectul pe care so\ia este datoare s[ @l acorde so\ului ei este esen\ial. Ca pild[ sunt ar[tate femeile Vechiului Testament: Sara, Rebeca, sau Rahila. Femeia care @]i iube]te so\ul, nu @i va adresa niciodat[ cuvinte jignitoare. B[rbatul, la r`ndul s[u, s[ nu r[spund[ cuvintelor nepl[cute ale so\iei prin violen\[ ]i insulte, ci s[ o conving[, cu vorba bun[. Astfel, “c[su\a” lor va fi vesel[. C[ci c[s[toria, “dac[ nu te folose]ti de ea cum trebuie, ajunge pricin[ de mii ]i mii de necazuri”679.

O component[ important[ a educa\iei cre]tine este cea @n mijlocul familiei, @ntre membrii ei. Dup[ @ntoarcerea de la Biseric[, ajung`nd acas[, membrii familiei vorbesc despre cele aflate la l[ca]ul sf`nt, f[c`nd s[ se s[l[]luiasc[ @n locuin\a lor harul Duhului Sf`nt. Acest atribut al educa\iei @n familia cre]tin[ nu apar\ine anume unui membru, @n spe\[ b[rbatului, ci ]i so\iei, care este ]i ea un bun dasc[l pentru so\ul ei680.

678 Idem, Omilia XXXVIII la Facere, PG 53, col. 357-360, PSB 22, p. 57-61. 679 Idem, Omilia XX la Efeseni, PG 62, col. 143, trad., p. 203, 204; Idem, Omilia XX la Efeseni, PG 62, col. 144, 145, trad., p. 205, 206. Aspru sunt critica\i ]i so\ii care opreau pe so\ii s[ mearg[ la biseric[, pe c`nd ei erau p[ta\i cu p[cate ru]inoase (Idem, Omilia VII la Matei, PG 57, col. 82, PSB 23, p. 100). 680 Idem, Omilia II la Facere, PG 53, col. 31, PSB 21, p. 44; Idem, Omilia V la Matei, PG 57, col. 55, PSB 23, p. 66; Idem, Omilia VII la Matei, PG 57, col. 80, PSB 23, p. 98. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @ndeamn[ pe cre]tini ca, dup[ ce vin de la biseric[, ajun]i acas[, s[ cheme @n jurul

251

Unul dintre obiceiurile femeilor este portul podoabelor, mai ales a celor din metale pre\ioase. Aici rolul so\ului este esen\ial, pentru a le convinge de inutilitatea acestora, model`nd chipul sufletului so\iei, ca apoi s[ nu-]i mai strice nici chipul trupului. Acela]i lucru spune Sf`ntul P[rinte ]i despre cosmetice, cu efectele lor negative, socotindu-le @n acela]i timp un p[cat, sup[r`nd pe Dumnezeu. Alte sfaturi practice vin s[ creeze, sau s[ @ntre\in[ rela\iile familiare cre]tine, cu atmosfera ei rodnic[, pl[cut[681.

C`t despre starea de v[duvie, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a avut ca model pe mama sa, Antusa, v[duv[ la 20 de ani, care ]i-a dus via\a cre]tineasc[ cu demnitate, ar[t`nd c[ v[duva nu este cu nimic inferioar[ unei fecioare, unei monahii, dec`t c[ a fost la @nceput c[s[torit[. De fapt, pentru v[duva credincioas[, so\ul ei nu a pierit cu totul, ci @l poart[ @n suflet682.

c)Monahismul De la Sf`ntul Vasile cel Mare ne-au r[mas

binecunoscutele Reguli monahale, Mari ]i mici. Nu insist asupra lor. Reamintesc doar faptul c[ Sf`ntul P[rinte a cerut constant @mbinarea ascezei cu studiul ]i cu via\a activ[. De asemenea, a cerut deschiderea tr[itorilor vie\ii monahale c[tre nevoile sociale. #n fine, ar[ta el, porunca

lor pe membrii familiei, @mp[rt[]indu-le cele aflate la l[ca]ul sf`nt, continu`nd lectura (Idem, Omilia V la Matei, PG 57, col. 55, PSB 23, p. 66). 681 Idem, Omilia XXX la Matei, PG 57, col. 368-370, PSB 23, p. 376-379; Idem, Omilia XX la Efeseni, PG 62, col. 143-147, trad., p. 203-210. 682 Idem, C[tre o femeie r[mas[ v[duv[ de t`n[r[, PG 48, col. 600 ]i urm, trad. de Pr. D-tru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 2001, p. 148 ]i urm.

252

iubirii aproapelui nu poate fi tr[it[ de cel ce vie\uie]te solitar683.

}i Sf`ntul Grigorie Teologul spune cuvinte frumoase despre via\a monahal[ pustniceasc[, pe care el @nsu]i a exersat-o, c`nd era pe malul r`ului Iris, @n m[n[stirea @ntemeiat[ de prietenul s[u, Sf`ntul Vasile cel Mare. Iar @n ultima parte a vie\ii, dorind lini]te, s-a retras din scaunul de arhiepiscop al Constantinopolului, tr[ind retras. Pentru el, via\a c[lug[rilor este superioar[ celorlalte moduri cre]tine de via\[, ca fiind tr[ire mai presus de lume ]i de cele omene]ti, vorbire cu Dumnezeu, tr[ire cu @ngerii @nc[ de aici, de pe p[m`nt684.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur acord[ o deosebit[ pre\uire monahismului ]i vie\ii monahale @n general. Ia atitudine hot[r`t[ @mpotriva celor care @mpiedicau pe cre]tini s[ @mbr[\i]eze o astfel de via\[. Aceia nu lupt[ @mpotriva semenilor, ci chiar a lui Dumnezeu. El la @nceput le d[ r[gaz, spre a se schimba, dar apoi cei care se opun voin\ei lui Dumnezeu vor fi pedepsi\i685. Sf`ntul P[rinte d[ sfaturi unui tat[ necredincios, ce se opunea dorin\ei fiului s[u de a @mbr[\i]a via\a monahal[, folosind toate mijloacele, @ncerc`nd s[ ridice pe ceilal\i oameni @mpotriva monahilor.

Traiul monahilor, dus @n s[r[cie, f[r[ dorin\a dob`ndirii ]i a p[str[rii bunurilor materiale, este l[udat @n cuvinte dintre cele mai frumoase, zic`nd: “Du-te la el (la

683 Diacon Ion Bria, Teologie ]i Biseric[ la Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. ST, seria a II-a, an XXIII, nr. 1-2/1971, p. 77. 684 Sf`ntul Grigorie Teologul, Despre fuga sa, PG 35, col. 413-416, trad., p. 215, 216. 685 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Apologia vie\ii monahale, PG 47, col. 319 ]i urm., trad., p. 184-201; Idem, C[tre tat[l necredincios, PG 48, col. 331 ]i urm., trad., p. 206-208.

253

monah), ia-i haina, singura pe care o are. Scoate-l afar[ din chilie, d[r`m[-i ad[postul! Nu-l vei vedea nici sup[rat, nici trist, ci @\i va mul\umi pentru toate acestea, c[ci l-ai f[cut s[ pun[ @n practic[ filosofia sa cre]tin[ despre via\[ ]i lume”686. Via\a monahului se caracterizeaz[ prin nesf`r]it de mult[ smerenie.

#ntr-una dintre operele hrisostomice cele mai frumoase face compara\ie @ntre @mp[rat ]i monah. Se arat[ c[, prin felul s[u de via\[, monahul este superior oric[rui conduc[tor lumesc687. “Me]te]ugul” conducerii sufletelor este mai greu. Via\a lor este mai grea dec`t a celorlal\i oameni, dar ea este ]i “mai dulce” ]i “cu mult mai de dorit dec`t cea din lume”. Masa monahilor este modest[ ]i “lipsit[ de @mbuibare”. M[n[stirile sunt “limanuri lini]tite”, @n care tr[iesc monahii, numi\i “sfin\i” ]i “@ngeri” printre oameni688.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur d[ ca pild[ pe monahii egipteni, cei plini de dragoste pentru via\a cre]tin[. Ei munceau ]i @]i c`]tigau din lucrul m`inilor cele necesare vie\ii. Posteau, privegheau, c`ntau ]i se rugau, luptau cu toate patimile ]i ar[tau o mare bun[tate. #n general, monahii sunt “f[clii ce lumineaz[ fa\a @ntregului p[m`nt. Sunt ziduri de ap[rare pentru ora]e”. Merg`nd la ei, vom @nv[\a din sfaturile lor s[ ne cur[\[m petele sufletului

686 Idem, C[tre tat[l necredincios, trad., p. 222. 687 Idem, Compara\ie @ntre @mp[rat ]i monah, PG 47, col. 387 ]i urm., trad., p. 244-252. 688 Idem, Omilia XV la II Corinteni, PG 61, col. 506-509, trad., p. 196-200; Idem, Omilia LXVIII la Matei, PG 58, col. 643, PSB 23, p. 785; Idem, Omilia LXX la Matei, PG 58, col. 660, 662, PSB 23, p. 808, 810; Idem, Omilia XIV la I Timotei, PG 62, col. 576.

254

nostru. Dintre pildele de monahi cunoscu\i nou[, este dat ca exemplu Sf`ntul Antonie cel Mare689.

689 Idem, Omilia VIII la Matei, PG 57, col. 88, 89, PSB 23, p. 107-108; Idem, Omilia LXXII la Matei, PG 58, col. 672, 673, PSB 23, p. 826.

255

XVII. Aspecte sociale ale duhovniciei patristice a)Generozitatea ]i deschiderea fa\[ de nevoile

semenilor, @nsu]ire a cre]tinului adev[rat Unul dintre Sfin\ii P[rin\i care a pus cel mai mult

suflet @n ajutorarea semenilor s[i afla\i @n nevoi a fost Sf`ntul Ciprian al Cartaginei. Impresionant[ este descrierea pe care el a l[sat-o despre cei bolnavi de cium[, muribunzi ]i mor\i, @n epidemia ab[tut[ asupra nordului Africii, @n care cre]tinii au desf[]urat o impresionant[ lucrare umanitar[. #ndemnurile ierarhului se adreseaz[ nu celor bolnavi, ci celor s[n[to]i. #nt`lnim exprimat[ astfel concep\ia sa despre moarte, de teama c[reia mul\i pun ordine @n propria via\[690.

#n cea de a doua Cuv`ntare a sa despre iubirea fa\[ de s[raci, Sf`ntul Grigorie al Nissei dezvolt[ pe larg aceast[ tem[, cer`nd ascult[torilor s[i s[ fac[ din inima lor cre]tin[ “s[la] binecuv`nt[rii”, folosind prilejul de a-i ajuta pe cei care tr[iesc @n lipsuri ]i se lupt[ cu neputin\ele trupului. ”#n m[sura @n care s[rim @n ajutorul unor astfel de suferinzi, ne vom face ]i pe noi p[rta]i f[g[duin\ei celei bune”691. Nu este suficient s[ @i @nt[rim pe semeni cu vorba noastr[, nici s[ le spunem c[ ne doare suferin\a lor, ci se cuvine s[ le dovedim prin realitatea faptelor. Fiindc[ “pe c`t sunt de departe proiectele de realitatea faptelor, tot pe at`t

690 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Personalitatea…., Op. cit., p. 294. 691 Sf`ntul Grigorie al Nissei, A doua cuv`ntare despre iubirea fa\[ de s[raci, trad. de Pr. Prof. Teodor Bodogae, @n rev. MMS, an LXIV, nr. 2/1988, p. 90.

256

sunt ]i cuvintele care nu sunt @nso\ite de fapte”. M`na cre]tinilor nu trebuie s[ sl[beasc[, atunci c`nd este nevoie s[ vin[ @n ajutorul celorlal\i. #n acest fel, se vor apropia de Dumnezeu. Ur`\enia trupeasc[ a semenilor s[ nu fie un impediment spre a-i ajuta692.

Datoria de a ajuta la m`ntuirea semenilor este o tem[ pe larg dezvoltat[ de c[tre Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur. Cunosc[tor al problematicii vaste a fiin\ei umane, ]tie c[, pentru m`ntuirea semenilor, nu este suficient s[ @i ajut[m @n procurarea celor materiale, necesare lor, pentru a @nvinge greut[\ile, ci s[ le fim deopotriv[ sf[tuitori, dasc[li, s[ @i @ndemn[m pe cei nep[s[ori, s[ @i ridic[m pe cei c[zu\i, s[ le ar[t[m chiar ur`\enia p[catului ]i marea frumuse\e a vie\ii virtuoase, contribuind prin orice mijloace la m`ntuirea lor. S[ fim “dasc[li ai vie\uirii celei dup[ Dumnezeu”, pentru ca astfel noi @n]ine s[ ne bucur[m de r[splat[ de la St[p`nul tuturor. Fiindc[, contribuind la m`ntuirea semenilor no]tri, ne agonisim r[splat[. S[ ne rug[m pentru ei, chiar dac[ ei ne vor ar[ta dispre\ ]i lips[ de respect ]i s[ ne g`ndim c`t[ purtare de grij[ are Dumnezeu pentru noi. Iar dac[ @i vedem c[zu\i aproape @n pr[pastia r[ut[\ii, s[ @i scoatem din c[derea lor693.

692 “C`t[ vreme corabia ta alunec[ f[r[ primejdii pe mare, @ntinde m`na celui amenin\at de valurile vie\ii! C[l[torim pe aceea]i mare, ne amenin\[ acelea]i furtuni, aceea]i este ]i @nvolburarea valurilor… C`t[ vreme str[ba\i f[r[ primejdii marea acestei vie\i, s[ nu treci f[r[ mil[ pe l`ng[ cel a c[rui corabie s-a izbit de st`nci… S[ ne silim ca prin ajutorul Duhului Sf`nt s[ v`slim spre limanul odihnei” (Ibidem, p. 93, 95, 97). 693 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia IV la Facere, PG 53, col. 37, 40, 48, PSB 21, p. 52, 53, 56, 67; Idem, Omilia X la Facere, PG 53, col. 90, PSB 21, p. 126; Idem, Omilia XLI la Facere, PG 53, col. 377, PSB 22, p. 82; Idem, Omilia V la Tit, PG 62, col. 694, trad., p. 331; Idem, Despre Judecata de apoi, trad. de Pr. Prof. Nicolae Neaga, @n rev. MA, an XXXIV, nr. 5/1989, p. 63; Idem, Catehezele baptismale, trad., p. 101.

257

Contribuim mult la schimbarea @n bine a semenilor no]tri atunci c`nd r[spundem cu bun[voin\[ inten\iilor lor rele. C`nd fa\[ de cel care vrea s[ ne r[peasc[ bunurile, ar[t[m d[rnicie, c`nd @n\elepciunea noastr[ se opune l[comiei lui, atunci am dovedit prin faptele noastre c[ suntem adev[ra\i cre]tini. Tot la fel procedeaz[ ]i medicul lovit ]i insultat de pacient, care continu[ s[ @l @ngrijeasc[, @nving`nd m`nia aceluia prin bl`nde\ea sa ]i devenind @n acela]i timp un “doctor al sufletelor” celor ale c[ror trupuri le @ngrije]te. #nvingerea r[ului cu binele este modalitatea ce st[ la @ndem`na oric[rui cre]tin, @n rela\ia sa direct[ cu semenii. #n fine, aceea]i atitudine pozitiv[, dar hot[r`t[ trebuie adoptat[ ]i fa\[ de eretici, pentru care bl`nde\ea devine mijlocul de a-i @ntoarce din r[t[cire694.

#n lucrarea cre]tinilor, o calitate aparte trebuie s[ fie, spune Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, insisten\a. Chiar dac[ nu @i convingem pe ceilal\i de la @nceput despre juste\ea celor propuse lor spre a fi @mplinite, nu trebuie s[ dezn[d[jduim, ci s[ continu[m, c[ci poate c[ m`ine vom reu]i. }i chiar dac[ nu am reu]i niciodat[, totu]i noi ne vom primi r[splata @ntreag[. Unii poate c[ ne vor asculta, iar al\ii nu. Nici Sfin\ii Apostoli nu i-au convins pe to\i cei la care au propov[duit Evanghelia695.

Pozi\ia cre]tinului fa\[ de semenii s[i trebuie s[ se caracterizeze @n egal[ m[sur[ prin fermitate. S[ nu ne sup[r[m pe cel p[c[tos, nici s[ nu ced[m apuc[turilor lui gre]ite, s[ nu c[dem @n acelea]i p[cate ca ]i el. S[ @i ar[t[m

694 Idem, Omilia XVIII la Matei, PG 57, col. 267, 270, PSB 23, p. 235, 238; Idem, Omilia XXIX la Matei, PG 57, col. 362, PSB 23, p. 367; Idem, Omilia LXXXIV la Matei, PG 58, col. 756, PSB 23, p. 953, 954; Idem, Despre necunoa]terea lui Dumnezeu, PG 48, col. 710 ]i urm., trad., p. 32 ]i urm. 695 Idem, Omilia III la I Corinteni, PG 61, col. 30, trad., p. 36.

258

prietenie, dar nu o prietenie la p[cate, la m`ncare ]i b[utur[, ci o prietenie folositoare lui696.

#nainte @ns[ s[ ne @ngrijim de m`ntuirea semenilor no]tri, s[ dovedim grij[ fa\[ de noi @n]ine, dovedindu-ne lucr[tori harnici ai virtu\ii. Dac[ lumina @nv[\[turii lui Hristos va fi str[lucitoare @n via\a ]i @n sufletele noastre, atunci vom face mul\i ucenici, vom fi un model de imitat, pilde vii697.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur socote]te c[ ajutorarea semenilor no]tri nu reprezint[ o op\iune, ci o datorie, o porunc[ pe care fiecare cre]tin trebuie s[ o @mplineasc[. Desigur, situa\iile concrete ale vie\ii sunt foarte diferite ]i impun activism cre]tin, c[ci ]i nevoile semenilor sunt dintre cele mai diverse. #n general, egoismul nu ar trebuie s[ aib[ ce c[uta @n sufletele noastre.

Uneori vedem pe semenii c[zu\i @n “pr[pastia necredin\ei” ]i de aceea trebuie s[ @i sf[tuim, s[-i smulgem din p[cat, @ndrum`ndu-i spre virtute. Alteori, ajutorul nostru vine din darul cuv`ntului ]i al @nv[\[turii, prin care s[ ne ar[t[m de folos oamenilor. Dumnezeu ne-a dat cuv`nt, m`ini, picioare, minte ]i pricepere, prin toate contribuind deopotriv[ la m`ntuirea noastr[, dar ]i a semenilor. Unii au nevoie de sfatul, iar al\ii de @mprumutul de la noi. #n fine, unii trebuie ajuta\i @n ispite698. Adev[rata via\[ este cea tr[it[ @n afara egoismului, fiindc[ dac[ tr[im numai pentru noi, f[r[ a ne p[sa de ceilal\i, tr[im de prisos. #n plus, ajut`nd pe

696 Idem, Omilia XIV la II Corinteni, PG 61, col. 500-502, trad., p. 187-189; Idem, Omilia XXX la Evrei, PG 63, col. 212, trad., p. 355, 356. 697 Idem, Omilia V la II Tesaloniceni, PG 62, col. 498, trad., p. 339, 340; Idem, Omilia IX la Coloseni, PG 62, col. 362, trad., p. 108. 698 Idem, Omilia XLIII la Facere, PG 54, col. 400, 401, PSB 22, p. 111; Idem, Omilia LXXVIII la Matei, PG 58, col. 714, 715, PSB 23, p. 891, 892; Idem, Omilia VII la Romani, PG 60, col. 450, 451, trad., p. 104, 105.

259

ceilal\i oameni, ne ar[t[m noble\ea firii noastre, ne @mpodobim sufletele699.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur leag[ des[v`r]irea moral[ a oric[rui cre]tin adev[rat de @mplinirea cu prisosin\[ a datoriilor sale fa\[ de Dumnezeu, fa\[ de el @nsu]i ]i fa\[ de aproapele s[u. Aproapele nostru este chipul lui Dumnezeu. De aceea, trebuie evitate p`n[ ]i certurile, dezbin[rile, du]m[niile, opun`ndu-le armonia700.

Sf`ntul P[rinte a transpus neegalat @n via\[ cuvintele M`ntuitorului, prin care ne @ndeamn[ s[ iert[m semenilor no]tri care ne-au gre]it. Dup[ ce ani de-a r`ndul lucrase ca p[stor de suflete ]i conduc[tor al Bisericii din Constantinopol, a fost trimis, @n ultima parte a vie\ii, @ntr-un exil dureros. A fost @ndep[rtat cu for\a de pe scaunul de arhiepiscop al capitalei imperiului. Nu a cerut mul\imilor de oameni, care erau a]a de lega\i suflete]te de p[storul lor, ca s[ @i ia ap[rarea. A pus mai @nainte de orice nevoia p[cii ]i a lini]tei @n Biserica lui Hristos.

#ns[ aceast[ @nv[\[tur[ poate fi @nt`lnit[ ]i @n frumoasele sale omilii. Astfel, t`lcuind Evanghelia dup[ Matei, ne reaminte]te c[ Hristos ne-a poruncit s[ iert[m necontenit. Iertarea nu este grea, ci este chiar foarte u]oar[, dac[ omul ]tie s[ calce peste m`ndria sa. Chiar dac[ am ierta de ]aptezeci de ori c`te ]apte, ba chiar necontenit,

699 Idem, Omilia LXXVII la Matei, PG 58, col. 710, PSB 23, p. 883; Idem, Omilia XI la Romani, PG 60, col. 492, trad., p. 173 ]i urm. #ntrebat fiind Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur p`n[ unde trebuie s[ mearg[ sacrificiul nostru, @n ajutorul semenilor, el r[spunde: “S[ nu se cru\e nimic pentru m`ntuire” (Idem, Omilia XXIII la Evrei, PG 63, col. 165, trad., p. 282). 700 Pr. Magistrand Mircea Ni]coveanu, Aspecte din via\a cre]tin[ @n Comentariul Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la Epistolele pastorale, @n rev. GB, an XXIII, nr. 7-8/1964, p. 679; Pr. Magistrand Mircea Ni]coveanu, Doctrina Sf`ntului…, Op. cit., p. 547.

260

totu]i nu ne-am putea compara cu bun[tatea nem[rginit[ a lui Dumnezeu701.

Dac[ ne reamintim pilda datornicului ce trebuia s[ restituie st[p`nului s[u zece mii de talan\i, noi suntem asemenea aceluia. Iat[ de ce avem obliga\ia ca, la r`ndul nostru, s[ iert[m datoriile mici ale semenilor no]tri. “Dumnezeu ne-a dat o cale u]oar[ ]i lesnicioas[ pentru plata datoriei, @n stare s[ ]tearg[ toate datoriile noastre, iar aceast[ cale este aceea a iert[rii gre]elilor celor ce ne gre]esc, a ne\inerii de minte a r[ului pe care ni l-au f[cut al\ii”. Desigur, atrage aten\ia Sf`ntul P[rinte, nu trebuie s[ fie o iertare acordat[ formal, numai din gur[, ci una total[, din inim[. Iat[ de ce nu trebuie s[ ur`m pe nimeni, pentru ca ]i Dumnezeu s[ ne iubeasc[ pe noi, milostivindu-se. Chiar ]i c`nd ni se r[pl[te]te r[u pentru binefacerile f[cute de noi, s[ pl`ngem pe cei care ne fac r[u, g`ndindu-ne la Dumnezeu, Care r[sare soarele ]i peste cei buni ]i peste ceilal\i702.

Nu furia, ci iertarea este solu\ia. Nu arunc`ndu-ne cu m`nie asupra celor ce ne-au gre]it, ci ating`ndu-le sufletele, putem s[-i @mbl`nzim. R[splata iert[rii semenilor este chiar dob`ndirea bunurilor viitoare. Dac[ r[zbunarea nu este niciodat[ acceptat[, @n schimb mustrarea celor ce gre]esc este recomandat[703.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur r[m`ne actual ]i este model pentru noi ]i pentru felul corect cum abordeaz[ aceast[ tematic[ a rela\iilor inter-umane, caracterizat fiind prin respectul pe care l-a acordat tuturor semenilor s[i. Nu

701 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia LXI la Matei, PG 58, col 589, PSB 23, p.704, 705. 702 Idem, Omilia LXI la Matei, PG 58, col. 582-596, PSB 23, p. 708-713. 703 Idem, Omilia XVI la Efeseni, PG 62, col. 114, trad., p. 158, 159; Idem, Omilia XVIII la Efeseni, PG 62, col. 126, 127, trad., p. 176, 177.

261

statutul social este cel care are importan\[ pentru el, nici nivelul cultural. C[ci dac[ Domnul nostru Iisus Hristos se bucur[ mult pentru m`ntuirea fiec[rui om, cu at`t mai necesar este s[ nu gre]im, dispre\uind pe cineva, ci ar trebui chiar s[ ne d[m via\a pentru semenii no]tri, urm`nd pilda Fiului lui Dumnezeu #ntrupat. Egoismul ar trebui s[ fie str[in de cre]tinism. Respectul acesta era rareori @nt`lnit @n rela\iile dintre cei boga\i ]i cei s[raci. De aceea, Marele Ierarh se str[duie]te prin cuv`nt[rile sale s[ @mbl`nzeasc[ inima celor mai avu\i, pentru ca ei s[ acorde ajutorul material necesar celor s[raci. Sau, cel pu\in, cu @n\elegere, s[ arate omenie, f[r[ a jigni pe nimeni, c[ci “@n aceast[ via\[ este timp pentru filantropie, pentru mil[ ]i nu pentru judecat[“704.

b) Mila, r[d[cina tuturor binefacerilor Cre]tinismul pune @n fa\a @ntregii lumi o concep\ie

cu totul diferit[ de cea pe care filosofii p[g`ni o aveau despre milostenie, v[z`nd @ntr-@nsa cu mult mai mult dec`t ajutorul material pe care @l cere semenul nostru aflat @n nevoi. Aceasta fiindc[ @n spatele milosteniei f[cute de cre]tin se afl[ un motiv @ntemeiat, anume iubirea pe care o are el fa\[ de Dumnezeu, @n virtutea c[reia cre]tinul se apropie de suferin\a semenilor. Pentru p[g`ni, milostenia era ceva benevol, pe c`nd @n cre]tinism milostenia este o datorie, o obliga\ie. Motiva\ia pentru care suntem obliga\i s[ @i ajut[m pe ceilal\i este faptul c[ to\i facem parte din acela]i neam, suntem cu to\ii fra\i, crea\i dup[ chipul lui Dumnezeu ]i n[d[jduim aceea]i m`ntuire de la Acesta705.

704 Idem, Omilia LIX la Matei, PG 58, col. 579, 581, PSB 23, p. 690, 693; Idem, Omilia XI la Evrei, PG 63, col. 93-96, trad., p. 172-176. 705 Diac. Prof. Teodor V. Dam]a, Principiile de baz[ ale asisten\ei cre]tine dup[ omiliile Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. MB, an XXIX, nr. 10-12/1979, p. 595, 597.

262

Sfin\ii P[rin\i, prin @ntreaga lor lucrare pastoral[, predicatorial[, @ndeamn[ pe cei care, favoriza\i fiind de un complex de @mprejur[ri, au dob`ndit mai multe bunuri materiale, s[ treac[ dincolo de egoism, s[-]i deschid[ inimile, s[ arate bun[tate, atunci c`nd semenii lor se afl[ @n lipsuri. Milostenia lor s[ nu izvorasc[ din calcule, din interese personale, fie ele ]i viitoare, ci s[ urm[reasc[ un singur lucru: suplinirea lipsurilor fratelui nostru, indiferent cine ar fi acesta, @nc[ ]i dac[ ne-ar fi du]man.

}i Origen @i sf[tuie]te pe cre]tini s[ fie milostivi, a]a cum Tat[l nostru cel din ceruri este milostiv. Iar milostenia s[ ne fie @nso\it[ de dreptate, de cur[\enia inimii, de onestitate706.

#n Cuv`ntarea funebr[ a Sf`ntului Grigorie Teologul, rostit[ @n cinstea Arhiepiscopului Cezareei Capadociei, se relateaz[ c[, la moartea Marelui Vasile, el a fost pl`ns deopotriv[ ]i de p[g`ni, ca ]i de evrei707. Este cea mai bun[ dovad[ c[, at`t timp c`t a tr[it, Sf`ntul Vasile cel Mare nu a f[cut selec\ie @ntre cei care @i solicitau ajutorul, ci s–a str[duit s[ @i ajute pe to\i, v[z`nd @n to\i oamenii care @i cereau sprijin pe #nsu]i Domnul nostru Iisus Hristos.

Teologia Marelui Ierarh, a]a cum ni s-a p[strat ea, ca ]i numeroasele sale epistole, care vin s[ completeze o frumoas[ oper[ omiletic[, este o teologie a activismului social, este un @ndemn neobosit la d[rnicie fa\[ de semenii care ne cer ajutorul. Mila cre]tin[, spune Marele Ierarh, nu trebuie cu nici un pre\ s[ fie @nso\it[ de judecarea semenilor, oric`t de multe p[cate ]tim c[ au ei. Acum, pe p[m`nt, 706 Origen, Omilia IV la Levitic, PG 12, col. 436, Trad., p. 133; Idem, Omilia IX la Levitic, PG 12, col. 512, Trad., p. 363. 707 Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntare funebr[, Cuv`ntul 43, 80, PG 36, col. 601.

263

fiind milostivi, vom avea parte de aceea]i mil[ ]i fericire @n ceruri”708.

Sf`ntul Vasile cel Mare define]te milostenia ca fiind ”sim\[m`ntul acela pe care @l avem fa\[ de cei care se g[sesc, f[r[ s[ merite, @ntr-o stare umilitoare. Sim\[m`ntul acela se na]te @n noi atunci c`nd aceia ne sunt dragi”709.

Arhiepiscopul Cezareei Capadociei a primit ]i supra-numele de predicator al milosteniei. Nu @ns[ al milosteniei f[cut[ ocazional, nici oricui, ci organizat ]i c[tre cei care au cea mai mare nevoie. El era pe deplin con]tient de existen\a multor rele sociale, pe care @ncerca s[ le solu\ioneze imediat, dar ]i prin solu\ii de perspectiv[ ]i mai ample (ca Vasiliada). Desigur, principalul mijloc ce @i sta la @ndem`n[ era for\a cuv`ntului predicat cu orice prilej. Ca ]i Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Sf`ntul Vasile cel Mare nu a scris una sau mai multe lucr[ri special despre milostenie, ci a abordat aceast[ tem[ @n cele mai multe opere ale sale, c[ci ea reprezint[, ca ]i iubirea fa\[ de aproapele nostru, ce st[ @n spatele milosteniei, o coordonat[ definitorie a vie\ii oric[rui cre]tin autentic.

#n fa\a celui ce @nt`rzie, sau chiar refuz[ s[ fac[ milostenie, Marele Ierarh pune perspectiva pedepsei ve]nice, la Judecata de apoi. Predica vasilian[ arat[ mai bine ca orice faptul c[ ne@ntrecutul cuv`nt[tor bisericesc era @ntr-un contact permanent cu via\a ascult[torilor s[i, urm[rind nu doar ridicarea lor duhovniceasc[, ci ]i suplinirea lipsurilor lor trupe]ti, @ngrijirea bolilor, fie chiar ]i a leprei, socotit[ atunci incurabil[710.

708 Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia III la Psalmi, PG 29, col. 261, PSB 17, p. 212; Idem, Omilia VII la Psalmi, PG 29, col. 332, PSB 17, p. 251. 709 Idem, Omilia XIV la Psalmi, PG 29, col. 489, PSB 17, p. 342. 710 Drd. Ion Popa, Sf`ntul Vasile cel Mare, predicatorul milosteniei, @n rev. ST, seria a II-a, an XXIII, nr. 3-4/1971, p. 228, 233.

264

Egoismul oamenilor scoate @n eviden\[ un principiu ce a guvernat societatea vremii ]i este parte component[ ]i a legilor fundamentale ce conduc statele lumii noastre: dreptul la proprietate individual[. Deasupra acestuia exist[ @ns[, @n cel mai autentic spirit cre]tin, cu putere scos @n eviden\[ de Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, exist[ dreptul fiec[rui om la via\[. De aici decurge ]i obliga\ia noastr[ de a veni @n sprijinul semenilor, pentru ca via\a lor s[ fie salvat[, dep[]ind lipsurile lor materiale ]i egoismul nostru711.

Chiar dac[ Sf`ntul Vasile cel Mare este mai mult un om al faptei ]i mai pu\in preocupat de aspectele teoretice, desprindem de la el ]i c`teva principii ce trebuie s[ caracterizeze lucrarea milosteniei cre]tine. Unul dintre acestea este principiul ajutor[rii imediate a semenului aflat @n necazuri, cu convingerea c[ ajutorul venit la timp, poate avea o valoare nepre\uit[, ce nu se m[soar[ @n bani, ci este echivalent[ cu chiar pre\ul vie\ii salvate. S[v`r]itorul milosteniei nu este doar cel bogat, ci orice om care are cu ce ajuta, dup[ posibilit[\i, propor\ional chiar cu mul\imea darurilor primite de la #nsu]i Dumnezeu, Cel care p`n[ la urm[ ofer[ abunden\a de bunuri, din care se poate face milostenia. A]adar, Marele Ierarh @i @ndeamn[ pe cre]tini s[ d[ruiasc[, pentru ca to\i oamenii s[ se poat[ bucura de darurile lui Dumnezeu.

Spiritul practic, dar ]i preocuparea sa de ne@ntrecut p[stor de suflete @l fac pe Sf`ntul Vasile cel Mare s[ fie grijuliu, pentru ca milostenia s[ se s[v`r]easc[ cu pruden\[ ]i cu inteligen\[, spre a nu @ncuraja lenea, nemunca712.

711 Diac. Prof. Teodor V. Dam]a, Principiile…, Op. cit., p. 600. 712 Cel care d[ unui vagabond, @]i risipe]te banii f[r[ folos - Sf`ntul Vasile cel Mare, Epistola 150, PSB 12, p. 338.

265

“Regina virtu\ilor” ]i “r[d[cina tuturor binefacerilor”, cum nume]te Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur milostenia, a fost pentru acesta mai pu\in un subiect teoretic, de studiu, @n teologia moral[. A fost @ns[ o coordonat[ definitorie a vie\ii sale. A lucrat toat[ via\a milostenia ]i a convins ]i pe al\ii s[-l urmeze. Pentru el, milostenia @nseamn[ cu mult mai mult dec`t simpla oferire de bani unor semeni ai no]tri. Ca s[ se fac[ @n\eles, reaminte]te chiar cuvintele rostite de M`ntuitorul: “Fl[m`nd am fost ]i Mi-a\i dat s[ m[n`nc. #nsetat am fost ]i Mi-a\i dat s[ beau. Gol am fost ]i M-a\i @mbr[cat. Bolnav am fost ]i M-a\i cercetat” (Matei 25, 35-36)713.

Multe sunt locurile hrisostomice @n care autorul reaminte]te rolul pe care inten\ia bun[ trebuie s[ @l joace, la s[v`r]irea milosteniei714. Exemplele vechi-testamentare arat[ clar rolul inten\iei bune: v[duva, care a dat cei doi b[nu\i cu drag[ inim[ ]i patriarhul Avraam, care a primit pe oaspe\i la stejarul Mamvri, str[duindu-se el @nsu]i, cu so\ia Saara, de]i aveau at`tea ajutoare715. Pentru a-i convinge pe oameni, mai ales pe cei boga\i, s[ fac[ milostenie, Sf`ntul

713 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia III Despre poc[in\[, PG 49, col. 293, trad., p. 22-24; Idem, Omilia II la Laz[r, PG 48, col. 990; Drd. George Apostolu, Iubirea ]i milostenia…, Op. cit., @n rev. MMS, an LXV, nr. 1/1989, p. 66 ]i urm. 714 Iat[ c`teva dintre ele: Idem, Omilia XXIV la Facere, PG 53, col. 315, PSB 22, p. 8; Idem, Omilia XIV la Romani, PG 60, col. 540, trad., p. 252; Idem, Omilia XI la Evrei, PG 63, col. 96, trad., p. 176; Idem, Omilia LXVI la Matei, PG 58, col. 631, PSB 23, p. 767; Pr. Magistrand Mircea Ni]coveanu, Doctrina Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur @n Comentariul s[u la Predica de pe munte (Matei V-VIII), @n rev. ST, seria a II-a, an XVII, nr. 9-10/1965, p. 549. 715 Idem, Omilia XLII la Facere, PG 54, col. 393, PSB 22, p. 102; Idem, Omilia XXXII la Evrei, PG 63, col. 224, trad., p. 373; Idem, Omilia XXXV la Matei, PG 57, col. 412, PSB 23, p. 441.

266

P[rinte le reaminte]te faptul c[ nu trebuie s[ dea cu sila, cu p[rere de r[u, pentru a se @nvrednici de r[splat[, ci cu bun[voin\[. Altfel, s[ nu mai dea, c[ci le este spre pagub[716.

#n general, milostenia se face gradat. De aceea, @i @ndeamn[ pe cei boga\i s[ dea, c`t de pu\in, fie ]i numai o parte din cele ce, oricum, nu vor fi luate cu ei dup[ moarte. C[ci “povara s[r[ciei” era pentru ei prea grea, pentru a fi purtat[ dintr-o dat[. Lipsa milosteniei aduce @ns[ inevitabil pedeapsa ve]nic[717.

Timpul lucr[rii milosteniei este toat[ via\a noastr[. Nu sunt suficiente doar c`teva fapte izolate. C[ci milostenia trebuie s[ ne @nso\easc[ precum “o br[\ar[ de aur pentru suflet”. Aici ]i numai aici putem fi milostivi, iar nu dup[ ce am plecat din via\[718.

Milostenia se face doar din munc[ cinstit[. Altfel, dac[ omul d[ruie]te din ceea ce a dob`ndit prin l[comie, r[pire, barbarie, cruzime, atunci face un p[cat grav chiar @mpotriva lui Dumnezeu. A]adar, s[ d[m darul nostru numai c`nd el provine din munca f[cut[ cinstit719.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur reaminte]te neostenit c[ milostenia trebuie s[ fie s[v`r]it[ cu smerenie, iar nu

716 Idem, Omilia II la Filipeni, PG 62, col. 188, trad., p. 15; Idem, Omilia X la Filipeni, PG 62, col. 251, trad., p. 103; Idem, Omilia XV la II Corinteni, PG 61, col. 516, trad., p. 210, 211. 717 Idem, Omilia XXI la Matei, PG 57, col. 300, PSB 23, p. 278; Idem, Omilia LXVI la Matei, PG 58, col. 630, PSB 23, p. 766. 718 Idem, Omilia XXIV la Facere, PG 53, col. 316, trad., p. 9; Idem, Omilia I la Filipeni, PG 62, col. 180, trad., p. 4, 5. 719 Idem, Omilia XIX la Matei, PG 57, col. 277, PSB 23, p. 249; Idem, Omilia II la Matei, PG 58, col. 524, PSB 23, p. 608. “Mai bine s[ nu dai nimic, dec`t s[ dai din munca ]i din sudoarea altora”, aceasta fiind fapt[ diavoleasc[ - Idem, Omilia LXXXV la Matei, PG 58, col. 760, 761, PSB 23, p. 960.

267

pentru dob`ndirea unei slave lume]ti de]arte. C[ci aceast[ slav[ fals[ anuleaz[ r[splata ce poate fi primit[ de la Dumnezeu pentru fapta cea bun[ ]i lucreaz[ precum moliile ]i viermii asupra hainelor720. #n spatele milosteniei nu trebuie s[ se ascund[ un chip nemilos, o inim[ crud[, ce caut[ doar lauda oamenilor. De aici insisten\a pe care Marele Ierarh o arat[ fa\[ de modul s[v`r]irii milosteniei, spre a nu deveni m`ndrie, spre a nu fi cunoscut[ nici de apropia\i, nici de rude, ci numai de Dumnezeu, @n tain[. Altfel, oamenii ajung “t`lhari ai comorilor celor din ceruri”721.

Roadele milosteniei sunt iertarea p[catelor ]i c`]tigarea bunurilor cere]ti, a @mp[r[\iei cerurilor722. Desigur, Dumnezeu Cel atotputernic putea ]i altfel s[ @i ajute pe cei s[raci, dar i-a l[sat spre a fi ajuta\i de noi ceilal\i, pentru a c`]tiga noi bun[voin\a Sa ]i ca o cale pentru a ne sp[la propriile p[cate. C[ci “nici o fapt[ bun[ nu va putea stinge a]a v[paia p[catelor noastre ca milostenia @mbel]ugat[“723. 720 Idem, Omilia XLII la Facere, PG 54, col. 395, PSB 22, p. 104; Idem, Omilia XV la Matei, PG 57, col. 236, PSB 23, p. 191. 721 Idem, Omilia XIX la Matei, PG 57, col. 275, PSB 23, p. 245; Idem, Omilia LXXI la Matei, PG 58, col. 665-667, PSB 23, p. 817, 818; Idem, Omilia XIV la I Timotei, PG 62, col. 570 ]i urm., trad., p. 133. 722 Idem, Omilia VII la I Timotei, PG 62, col. 538, trad., p. 67; Idem, Omilia XXXI la Evrei, PG 63, col. 216, trad., p. 364; Idem, Omilia V la Filipeni, PG 62, col. 212, trad., p. 49; Idem, Omilia XLII la Facere, PG 54, col. 395, trad., p. 103; Idem, Omilia II la Filipeni, PG 62, col. 188, trad., p. 15; Idem, Omilia XXXV la Matei, PG 57, col. 412, PSB 23, p. 441. 723 Idem, Omilia XXIV la Facere, PG 53, col. 315, 316, PSB 22, p. 8, 9. Milostenia este mult mai de folos s[v`r]itorului ei dec`t primitorului. C[ci s[v`r]itorul prime]te de la Dumnezeu rod @nsutit, r[splat[ ve]nic[. Din contr[, lipsa milosteniei ne poate trimite @n focul gheenei (Idem, Omilia XVI la Filipeni, PG 62, col. 287, trad., p. 156; Idem, Cuv`ntul I

268

Prin milostenie, omul se aseam[n[ cu Dumnezeu, at`t c`t @i este cu putin\[. Chemarea la milostenie, ca ]i chemarea la asem[narea cu Dumnezeu, a fost adresat[ tuturor oamenilor. }i dac[ to\i @]i doresc s[ tr[iasc[, atunci doar cel milostiv tr[ie]te cu adev[rat724.

Primitorii milosteniei, oamenii nevoia]i, se roag[ pentru noi @nc[ de acum ]i #l fac milostiv pe Dumnezeu pentru noi, resping`nd uneltirile diavolului, @ndreptate @mpotriva noastr[. Cei s[raci sunt deopotriv[ ]i dasc[lii no]tri. S[ nu uit[m c[ au fost ]i ei odinioar[ tineri, poate frumo]i ]i puternici, s[n[to]i, unii chiar boga\i ]i respecta\i de oameni. S[-i miluim, s[ ne ar[t[m simpatia noastr[ ]i s[ ne temem ca s[ nu p[\im ]i noi nenorociri725.

Alegerea bun[ a celor care au nevoie de milostenia noastr[ are o importan\[ deosebit[. Dumnezeu, ne reaminte]te Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, ne cere s[ @i ajut[m pe cei neputincio]i, bolnavi, nu pe cei care nu au nevoie de sprijinul celorlal\i. Iat[ c`teva categorii de oameni care, primind darul nostru, nu putem spune c[ facem milostenie: cei importan\i, cu pozi\ie social[, comedian\ii, petrec[re\ii, parazi\ii, actorii, curtezanele, lingu]itorii, mincino]ii, neamurile, prietenii, vecinii boga\i726.

al Facere, PG 54, col. 586, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. GB, an XLIV, nr. 1-2/1985, p. 32; Idem, Omilia IV la Efeseni, PG 62, col. 36, trad., p. 42). 724 “Dac[ tr[ie]ti numai pentru tine, f[r[ s[-\i pese de to\i ceilal\i, tr[ie]ti de prisos, nu mai e]ti om” (Idem, Omilia LXXVII la Matei, PG 58, col. 710, PSB 23, p. 883; Idem, Omilia LII la Matei, PG 58, col. 523, PSB 23, p. 606). 725 Idem, Omilia XXX la I Corinteni, PG 61, col. 255, 256, trad., p. 412, 413; Idem, Omilia LXVI la Matei, PG 58, col. 631, PSB 23, p. 767 726 Idem, Omilia XX la I Corinteni, PG 61, col. 169, 170, trad., p. 268; Idem, Omilia XLVIII la Matei, PG 58, col. 496, PSB 23, p. 565; Idem, Omilia LXVI la Matei, PG 58, col. 629, PSB 23, col. 765; Idem, Omilia

269

Adev[rata milostenie este f[cut[ s[racilor. Pe cei care @i neglijau pe semenii lor fl[m`nzi, @n vreme ce ei etalau luxul, Sf`ntul P[rinte @i mustr[ cu asprime, @ndemn`ndu-i totodat[ s[ chiverniseasc[ bine bunurile pe care le au, pentru a putea s[ u]ureze ]i lipsurile celor afla\i @n nevoi. S[ nu uit[m, cei s[raci nu cer de la noi aur, ci p`ine. C`nd s[racul m[n`nc[ la masa bogatului, o sfin\e]te pe aceasta ]i pe tot ce are el727. P[catul opus milosteniei este zg`rcenia. Omul zg`rcit socote]te p`n[ ]i pe p[rin\i ca fiind o povar[728.

Sub conducerea Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, Biserica realiza o vast[ lucrare de ajutorare a celor s[raci. Avea spitale, ospicii, oferea cas[, mas[ ]i @mbr[c[minte la mii de oameni, sprijinea pe v[duve ]i pe fecioare, @nc[ ]i pe cei afla\i @n @nchisori. Le oferea ]i asisten\[ spiritual[, @ngrijindu-se deopotriv[ de sufletele lor. Unii boga\i @ncercau s[ scape de @ndatoririle lor, spun`nd c[ responsabilitatea acestei lucr[ri de asisten\[ social[ cade exclusiv @n seama Bisericii. Lor le r[spunde Marele Ierarh: “Dac[ preo\ii se roag[ lui Dumnezeu, tu nu trebuie s[ te mai rogi?”729.

XIX la II Corinteni, PG 61, col. 533, trad., p. 237; Idem, Omilia XIII la II Corinteni, PG 61, col. 495, trad., p. 178; Idem, Omilia XXI la I Corinteni, PG 61, col. 176, trad., p. 281; Idem, Omilia XI la I Tesaloniceni, PG 62, col. 468, trad., p. 284; Idem, Omilia I la Coloseni, PG 62, col. 304, trad., p. 10. 727 Idem, Omilia I la Facere, PG 54, col. 450, PSB 22, p. 176; Idem, Omilia VII la I Timotei, PG 62, col. 538, trad., p. 67; Idem, Omilia II la Filipeni, PG 62, col. 118, trad., p. 16. 728 Idem, Omilia XXVIII la Matei, PG 57, col. 355, trad., p. 359. 729 Idem, Omilia LXVI la Matei, PG 58, col. 630, PSB 23, p. 766; Idem, Omilia XXI la I Corinteni, PG 61, col. 179, trad., p. 285, 286; Pr. Prof. Spiridon C`ndea, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ca p[stor de suflete, @n rev. BOR, an LXXV, nr. 10/1957, p. 922.

270

M[rimea milosteniei este judecat[ dup[ posibilit[\ile fiec[ruia ]i dup[ disponibilitatea lui sufleteasc[. Este bine primit[ ]i fapta celui care d[ un singur pahar cu ap[. La fel a oferit cei doi b[nu\i v[duva, dar a dat cu inima larg[, primindu-]i frumoas[ r[splat[. Din p[cate, unii oameni boga\i fac milostenii mai mici dec`t al\ii, care sunt mode]ti, sau nu fac milostenii deloc, pe ei a]tept`ndu-i pedeapsa ve]nic[. S[racul, d`nd fie ]i o p`ine neagr[, ]i-a @ndeplinit rolul730.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur este foarte aspru cu cei care nu ar[tau cuvenitul respect ]i bl`nde\ea fireasc[ fa\[ de cei care le solicitau ajutorul, @n necazuri afl`ndu-se, purt`ndu-se cu s[lb[ticie cu ace]tia. Chiar dac[ acei oameni mode]ti puteau fi vinova\i uneori de anumite gre]eli, prin faptul c[ ei vin s[ ne cear[ ajutorul, nu trebuie s[ fim ca ni]te fiare, nu trebuie s[ @i jignim, ad[ug`ndu-le noi motive de sup[rare, la cele pe care le au deja731. C`nd vedem pe un om s[rac, s[ ne g`ndim ce am face noi, dac[ am fi @n locul acestuia. S[ ne g`ndim c[ ]i el este liber, se @mp[rt[]e]te de aceea]i noble\e uman[. Ajut`ndu-l acum, el va sta @naintea noastr[ la judecata de apoi ]i ne va izb[vi

730 Idem, Omilia LV la Facere, PG 54, col. 484, PSB 22, p. 218; Idem, Omilia LII la Matei, PG 58, col. 522, 523, PSB 23, p. 604-606. Orice om, chiar ]i cel mai s[rac, poate face milostenie. C[ci oricine are doi b[nu\i, un pahar de ap[, picioare ca s[-i cerceteze pe bolnavi, sau s[ mearg[ la cei @ntemni\a\i, acoperi] ca s[ @i primeasc[ pe str[ini (Idem, Omilia I la Evrei, PG 63, col. 20, trad., p. 57; Idem, Omilia XXI la Evrei, PG 63, col. 216, trad., p. 364). 731 Idem, Omilia XLVIII la Matei, PG 58, col. 496, PSB 23, p. 565; Idem, Omilia LXVI la Matei, PG 58, col. 629, PSB 23, p. 765; Idem, Omilia XXI la Romani, PG 60, col. 607, trad., p. 371, 372.

271

de focul ve]nic. S[ nu uit[m c[ Tat[l ceresc @i hr[ne]te pe to\i oamenii, pe noi, ca ]i pe cei p[c[to]i732.

#n fine, Sf`ntul P[rinte insist[ @n multe dintre cuv`nt[rile sale asupra leg[turii str`nse ce trebuie s[ existe @ntre milostenie, poc[in\[ ]i post, componente esen\iale ale vie\ii ]i activit[\ii cre]tinilor733.

c) Faptele bune, r[spunsul cre]tinilor la egoismul semenilor

Sf`ntul Vasile cel Mare @ndeamn[ ne@ncetat pe cre]tini s[ lucreze faptele bune. Lucrarea aceasta ar trebui s[ fie o constant[ de fiecare zi, o permanen\[ a vie\ii noastre, p`n[ @n clipa ei ultim[. #n general, bog[\ia sufleteasc[ este cea care provine din lucrarea virtu\ilor ]i a faptelor bune, cu mult[ s`rguin\[. Astfel sc[p[m de consecin\ele negative ale p[catelor noastre, dob`ndind iertarea734.

#n opera Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur @nt`lnim numeroase @ndemnuri la lucrarea faptelor bune. Acestea 732 Idem, Omilia XI la Evrei, PG 63, col. 93, 96, trad., p. 172, 176; Idem, Omilia XXXV la Matei, PG 57, col. 409, PSB 23, p. 436, 437. 733 Idem, La II Timotei, PG 62, col. 606, 633, trad., p. 182, 183, 229; Idem, Cuv`ntul V la Facere, PG 54, col. 602, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. GB, an XLIV, nr. 7-9/1985, p. 496; Idem, Omilia XXXV la Matei, PG 57, col. 409, 411, PSB 23, p. 437, 439; Idem, Omilia XXXI la Evrei, PG 63, col. 216, trad., p. 364; Idem, Omilia LXXVII la Matei, PG 58, col. 710, PSB 23, p. 883. 734 De aceea, Sf`ntul P[rinte zice: “Ai oc[r`t? Binecuv`nteaz[! Ai luat averea altuia? D[-i-o @napoi! Te-ai @ng`mfat? Smere]te-te! Ai invidiat? Roag[-te!” (Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia VI la Psalmi, PG 29, col. 316, PSB 17, p. 241; Idem, Omilia VII la Psalmi, PG 29, col. 328, PSB 17, p. 248). Sf`ntul Vasile cel Mare compar[ via\a celor care tr[iesc izola\i cu cea a liliecilor, ba @nc[ mai r[u, fiindc[ le lipse]te p`n[ ]i via\a tr[it[ @n comun a micilor vie\uitoare (Magistrand Vasile Prescure, Personalitatea moral[ a Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. ST, seria a II-a, an XIV, nr. 5-6/1962, p. 293).

272

sunt superioare simplelor @ndemnuri, a cuvintelor. Ele reprezint[ virtutea iubirii f[cut[ lucr[toare, @nc[ ]i de c[tre cei tineri735. Fapta bun[ a cre]tinului este forma cea mai potrivit[ prin care el poate s[ mul\umeasc[ lui Dumnezeu pentru ajutorul primit de la Acesta. Desigur, dintre toate faptele bune, milostenia este cea mai bine venit[, prin efectele ei imediate. Ea trebuie s[ devin[ un mod de via\[, permanent pus @n practic[ ]i recomandat deopotriv[ celor apropia\i nou[736.

#nc[ ]i dup[ moarte, cre]tinii pot s[ ajute pe semeni, atunci c`nd bunurile lor sunt l[sate spre a fi folosite @n sprijinirea celor afla\i @n nevoi. Desigur, mai potrivit este s[ lucr[m faptele noastre bune c`t timp suntem @nc[ @n via\[. Cel care poate s[-]i ajute aproapele, dar nu vrea, este asem[nat cu Cain din Vechiul Testament. #n fine, faptele bune trebuie lucrate @n @ntregul lor, fiindc[ numai astfel ele aduc roadele a]teptate. #n\elepciunea f[r[ milostenie, sau milostenia din bunuri ce nu ne apar\in ]i altele asemenea sunt f[r[ rezultat ]i nu pot fi socotite fapte bune737.

d) Bog[\ia lumeasc[ ]i adev[rata noastr[ bog[\ie

Sf`ntul Vasile cel Mare @ndeamn[ pe cre]tini s[ con]tientizeze nestatornicia bog[\iei, a c[rei natur[ este socotit[ “curg[toare”, ca ]i apa. Bog[\ia se mut[ de la unul 735 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXXIV la Matei, PG 57, col. 402, PSB 23, p. 426; Idem, Omilia XXII la Facere, PG 53, col. 194, PSB 21, p. 268; Idem, Omilia XXXI la Romani, PG 60, col. 673 ]i urm, trad., p. 488 ]i urm.; Idem, Omilia IX la II Corinteni, PG 61, col. 466, trad., p. 132, 133; Idem, Omilia XXII la II Corinteni, PG 61, col. 551, trad., p. 265. 736 Idem, Omilia XVIII la Romani, PG 60, col. 579 ]i urm., trad., p. 321 ]i urm. 737 Idem, Omilia XVIII la Romani, PG 60, col. 581, trad., p. 324 ]i urm; Idem, Omilia VIII la I Tesaloniceni, PG 62, col. 444, trad., p. 246; Idem, Omilia IV la Efeseni, PG 62, col. 34, trad., p. 39.

273

la altul. P[m`nturile au avut nenum[ra\i st[p`ni, despre care nu mai ]tim nimic. De aceea spune: “Mai degrab[ po\i \ine apa @n m`ini, dec`t s[ p[strezi necontenit averea”. Ea nu trebuie nici iubit[, nici admirat[, ci folosit[, precum o simpl[ unealt[738.

L[comia, acest p[cat adeseori @nt`lnit, marcheaz[ negativ via\a multor cre]tini. #ns[ judecarea l[comiei presupune existen\a unui prag, numit limit[ a necesarului, diferit de la om la om ]i de la caz la caz739. C`nd l[comia devine conduc[tor al vie\ii, omul ajunge s[ se g`ndeasc[ doar la modul cum ar putea s[ c`]tige noi bunuri ]i cum s[-]i @nmul\easc[ aurul740.

Utilizarea gre]it[ a averilor. Ne@n\eleg`nd c[ bog[\ia nu este \elul vie\ii omului, ci un mijloc prin care putem s[ venim @n ajutorul celorlal\i semeni, gre]im ]i abuz[m de cele pe care le-am primit de la Dumnezeu, aduc`nd asupra noastr[ o mul\ime de vicii. #ntre acestea, avari\ia ]i luxul transform[ via\a @n mod nea]teptat. #ns[ sf`r]itul este acela]i pentru to\i oamenii, care se @ntorc @n p[m`nt, f[r[ ca averile s[ le poat[ prelungi via\a. Iar judecata care va urma, ne va cere s[ r[spundem pentru felul cum am folosit darurile primite741.

738 Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia XIII la Psalmi, PG 29, col. 480, 481, PSB 17, p. 337. 739 Sf`ntul P[rinte aseam[n[ pe cei lacomi cu pe]tii, ce se m[n`nc[ unii pe al\ii, p`n[ c`nd ]i cei mai mari cad @n undi\[ sau mreaj[ (Idem, Omilia VII la Hexaimeron, PG 29, col. 1521, PSB 17, p. 150). 740 Sf`ntul Vasile cel Mare surprinde starea psihic[ a unui astfel de bolnav dup[ aur, zic`nd: “Numai aur vezi, numai aur @\i @nchipui. Aur visezi c`nd dormi ]i la aur te g`nde]ti c`nd e]ti treaz” (Idem, Omilia VI, PG 31, col. 269, PSB 17, p. 403, 404). 741 Magistrand Vasile Prescure, Personalitatea moral[ a Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. ST, seria a II-a, an XIV, nr. 5-6/1962, p. 297;

274

Folosirea bun[ a averilor. Darul acesta primit de la Dumnezeu este dat oamenilor spre a-l administra bine, utiliz`ndu-l pentru folosul semenilor no]tri, cu @n\elepciune. Paradoxal, spune Sf`ntul Vasile cel Mare, d[rnicia nu este motiv de @ntristare. Mesajul s[u filantropic constituie o prezen\[ permanent[ a activit[\ii ]i a operei sale.

Bog[\ia material[ se raporteaz[ @ns[ la adev[rata bog[\ie, cea care nu se pierde niciodat[, aflat[ @n ceruri. De aceea, ne @ndeamn[ la @n\elepciune, propun`ndu-ne perspectiva unei vie\i tr[ite simplu, f[r[ lucruri de prisos, f[r[ sup[r[rile pe care le aduce abunden\a bog[\iei. Singura avere pe care nu o vom pierde este cea a virtu\ilor, dac[ le-am s[v`r]it742. Virtu\ile sunt unite cu firea noastr[ omeneasc[ ]i ne @nso\esc peste tot, dac[ le-am s[v`r]it. Nu la fel sunt bog[\iile, pe care le pierdem adesea @nc[ @nainte de a muri, ba chiar nu le avem niciodat[. S[ nu c[ut[m dec`t pe Dumnezeu, singurul Bine des[v`r]it, c[ci dob`ndindu-L, nu #l vom mai pierde743.

#ndemnul neostenit al Marelui Ierarh este la generozitate, la omenie, la deschidere fa\[ de nevoile semenilor. Este @ndemnul de a imita p[m`ntul, care nu rode]te pentru sine. S[ fim receptivi fa\[ de ceilal\i oameni

Diacon Prof. Teodor Dam]a, Bog[\ia ]i s[r[cia @n lumina omiliilor Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. MB, an XXIX, nr. 4-6/1979, p. 304. 742 “Scoatem din via\[ ]i ducem cu noi milostenia, dac[ ne-am @mpodobit cu ea, prin binefacerile c[tre s[raci. Aceste virtu\i sunt ap[r[torii sufletului ]i @mpreun[ c[l[torii lui. Acestea sunt undi\ele vie\ii ve]nice” (Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilie pentru m`ng`ierea unui bolnav, PG 31, col. 1120, trad. de Pr. Prof. Nicolae Petrescu, @n rev. MO, nr. 2/1991, p. 74). 743 Idem, Omilia XI, PG 31, col. 549, PSB 17, p. 557 ]i urm; Idem, Omilia VIII la Psalmi, PG 29, col. 368, PSB 17, p. 271, 272.

275

nu doar @n cazurile unor mari nenorociri, ci @n fiecare zi744. #n opera sa se insist[ asupra egalit[\ii tuturor oamenilor, indiferent de starea lor social[. A]a se explic[ ]i numeroasele sale interven\ii pentru ajutorarea unor cre]tini mode]ti, cu greut[\i745.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ne-a l[sat o @nv[\[tur[ @nchegat[, complex[ ]i actual[, despre bunurile materiale ]i despre atitudinea pe care cre]tinul trebuie s[ o arate @n raport cu posedarea lor, cu @ntrebuin\area acestora ]i cu ceilal\i semeni. Ne@ntrecutul p[stor de suflete a @nv[\at prin cuv`nt, @n numeroasele sale omilii, ce atitudine trebuie s[ ia cre]tinii fa\[ de bunurile materiale, o tem[ at`t de important[ @n via\a fiec[ruia. Utilizarea nepotrivit[ a bunurilor materiale aduce cu ea multe p[cate. Dasc[lul s[de]te semin\ele cuvintelor sale pe ogorul sufletelor, dup[ ce mai @nainte smulge spinii p[catelor. Dar ]i bog[\ia este un astfel de spin grozav, ce hr[ne]te patimile746.

Bog[\ia aduce cu ea multe griji, pentru cel ce o posed[. Un astfel de om se teme s[ nu piard[ ceea ce de\ine, se m`nie, uit`nd de cele cu adev[rat @nalte ]i cere]ti, are sufletul @nl[n\uit ]i nefericit. Nu se vede de griji ]i f[r[ toate aceste bunuri care @l @nconjoar[ nu poate s[-]i conceap[ propria via\[. Aparent liber, omul bogat este sclavul propriei bog[\ii, care @l \ine @nl[n\uit. Noaptea nu mai st[ lini]tit, ci se teme s[ nu fie furat. Nici dup[ moarte nu

744 Idem, Omilia VI, PG 31, col. 265-268, PSB 17, p. 401, 402. Este impresionant[ descrierea tragediei suflete]ti prin care trecea omul s[rac, nevoit s[ v`nd[ pe unul dintre copiii s[i, ca s[ poat[ supravie\ui ceilal\i (Idem, Omilia VI, PG 31, col. 268, 269, PSB 17, p. 403). 745 P.S. Antonie Pl[m[deal[, Idei sociale…, Op. cit., p. 299. 746 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia III la II Tesaloniceni, PG 62, col. 483, trad., p. 313.

276

este lini]tit, c[ci t`lharii @i jefuiesc averea l[sat[ ]i morm`ntul747.

Nestatornicia bog[\iei este precum lumina. De fapt, este umbr[ ]i vis. Adeseori, dup[ multe str[danii, omul nu se bucur[ de cele agonisite. #n fine, alt[dat[ bunurile zboar[ pe nea]teptate748.

Cea mai mare aten\ie o acord[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur luptei cre]tinului @mpotriva p[catelor pe care bog[\ia le aduce. Sunt mai numeroase dec`t avem impresia ]i Sf`ntul P[rinte vorbe]te, fie ]i pe scurt, despre fiecare dintre ele. Iubirea de averi chinuie sufletul ]i @ndep[rteaz[ pe om de Dumnezeu. #ngrijindu-se de comorile p[m`nte]ti, omul pierde comorile viitoare, cere]ti ]i se arunc[ pe sine @n chinuri ve]nice.

Dorin\a dob`ndirii c`t mai multor averi face pe om la], obraznic, mincinos, r[pitor, lacom, cert[re\. Uit[ de p[rin\i ]i de fra\i, @nc[ ]i de Dumnezeu. Bog[\ia @l @ndeamn[ la tot felul de pofte rele, la haine ]i mese scumpe, @l pierde @ntr-o via\[ mai ur`t[ dec`t moartea, fiind vrednic de a fi pl`ns. Boala sufletului unui astfel de om este a]adar comp[timit[749.

747 Idem, Omilia I la Facere, PG 54, col. 449, PSB 21, p. 175; Idem, Omilia XX la Matei, PG 57, col. 290, PSB 23, p. 265; Idem, Omilia XIV la Matei, PG 57, col. 222, PSB 23, p. 171; Idem, Omilia XXXVIII la Matei, PG 57, col. 433, PSB 23, p. 471; Idem, Omilia XIII la II Corinteni, PG 61, col. 496, trad., p. 180; Idem, Omilia III la Filipeni, PG 62, col. 195, trad., p. 25; Idem, Omilia VI la Tit, PG 62, col. 699, trad., p. 338. 748 Idem, Omilia V la Facere, PG 53, col. 48, PSB 21, p. 68; Idem, Omilia XX la Matei, PG 57, col. 294, PSB 23, p. 270. 749 Idem, Omilia VI la Romani, PG 60, col. 441, trad., p. 88; Idem, Omilia XV la I Corinteni, PG 61, col. 127, trad., p. 200; Idem, Omilia XXXIX la I Corinteni, PG 61, col. 343 ]i urm., trad., p. 560 ]i urm.; Idem, Omilia XVII la I Timotei, PG 62, col. 594, trad., p. 161; Idem, Omilia XX la Evrei, PG 63, col. 145, trad., p. 251.

277

Iubirea de argin\i este socotit[ de Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ca r[d[cin[ a tuturor relelor. Ea @ntunec[ sufletele, trece peste legile firii, nu mai \ine cont de prietenie ]i nici chiar de rudenie. C`nd cel bogat este t`n[r ]i nu ]tie s[ foloseasc[ bog[\ia sa, atunci calea virtu\ii @i este @nchis[, mole]indu-i sufletul. Devine mai preocupat pentru cele legate de acest veac ]i pentru tot felul de dezmierd[ri absurde. Din p[cate, iubirea aceasta pentru cele materiale aduce cu ea du]m[nii, intrigi, b[nuieli, chiar omoruri. R[stoarn[ legile naturii ]i sl[be]te familiile. #ndep[rteaz[ de Biseric[. Sunt constat[rile unui P[rinte sufletesc ce nu ]i-a propus o reform[ social[, ci una moral[, pe baza preocup[rilor cre]tine750.

Cel bogat are o nemul\umire permanent[. El este du]manul @ntregii lumi. Se nec[je]te @n sine c[ sunt oameni pe p[m`nt, c[ci el dore]te ca totul s[ fie pustiu, iar d`nsul s[ aib[ pe ale tuturor751.

#n ce prive]te utilizarea gre]it[ a bunurilor materiale, Marele Ierarh insist[ @n mod deosebit, pentru a scoate din sufletele oamenilor mul\imea p[catelor ce @nso\esc bog[\ia. F[r[ de minte fiind, unii c[utau laudele trec[toare ale oamenilor din pia\a public[, socotindu-se oratori, filosofi. #ndurau oboseala ]i necazurile, @]i cheltuiau ceea ce aveau pentru a fi l[uda\i de ceilal\i. Al\ii slujeau pl[cerilor lume]ti, be\iei, desfr`n[rii, m[rindu-]i patimile sufletului ]i ale trupului ]i uit`nd de ceea ce este cu

750 Idem, Omilia LXVI la Facere, PG 54, col. 570, PSB 22, p. 329; Idem, Omilia XLIV la Matei, PG 57, col. 469, PSB 23, p. 525; Idem, Omilia XI la Filipeni, PG 62, col. 260, trad., p. 117; Idem, Omilia XI la Romani, PG 60, vol. 491, trad., p. 171; Idem, Omilia XIII la II Corinteni, PG 61, col. 496, trad., p. 180. 751 Idem, Omilia VII la II Timotei, PG 62, col. 638, trad., p. 238.

278

adev[rat vrednic de dorit. Pentru toate acestea, omul va da socoteal[ la judecata de apoi752.

Virtutea ar trebuie s[ fie podoaba cre]tinilor, iar nu hainele, care sunt a]a de stric[cioase. Fiindc[ hainele celui virtuos sunt “\esute @n cer”. Milostenia s[ @nso\easc[ mesele cre]tinilor ]i nu abuzurile, ce sunt nes[n[toase ]i provoac[ boli. Dep[]ind m[sura, @nmul\ind @n mod artificial nevoile noastre, din dorin\a de a tr[i mai bine, atingem sufletul nostru, cel mai valoros bun al omului. Aceast[ “murd[rie” a sufletului nu poate fi sp[lat[ dec`t f[c`nd milostenie753.

Bog[\ia ]i libertatea omului. P[catul arghirofiliei poate fi @nvins de c[tre cre]tin, iar pofta de @navu\ire, @nva\[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, nu este o parte constitutiv[ a firii omene]ti. Cel ce se las[ @nvins de aceast[ patim[, devine robul ei. Dumnezeu nu @l sile]te pe om s[ fie mai bun, dac[ el nu vrea. De aceea, exist[ oameni care raporteaz[ permanent bunurile lor la ceea ce ar vrea s[ aib[. Dispozi\ia intern[ a sufletului lor este de vin[. De fapt, buna inten\ie face pe cineva s[ fie bogat sau s[rac, iar nu mul\imea averilor sale754.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a fost categoric @n critica sa fa\[ de cei care exploatau f[r[ mil[ munca muncitorilor

752 Idem, Omilia XX la Facere, PG 53, col. 173, PSB 21, p. 242; Idem, Omilia LXXXIII la Matei, PG 58, col. 749, PSB 23, p. 944. 753 Idem, Omilia XXXI la Facere, PG 53, col. 292, PSB 21, p. 407; Idem, Omilia XXXVII la Facere, PG 53, col. 348, PSB 22, p. 47, 48; Idem, Omilia XXIII la Matei, PG 57, col. 319, 320, PSB 23, p. 307-309; Idem, Omilia LXXVII la Matei, PG 58, col. 706-708, PSB 23, p. 879-881; Idem, Omilia VII la Filipeni, PG 62, col. 226, trad., p. 69; Pr. Prof. I.D. Popa, Aspecte moral-sociale @n predica ]i via\a Sfin\ilor Trei Ierarhi, @n rev. GB, nr. 3-5/1980, p. 392. 754 Idem, Omilia LXXX la Matei, PG 58, col. 728, PSB 23, p. 911; Idem, Omilia III la Filipeni, PG 62, col. 196, trad., p. 27; Idem, Omilia XI la Filipeni, PG 62, col. 261, trad., p. 118.

279

s[raci. A descris chinurile, asuprirea la care erau supu]i s[rmanii oameni ]i faptul c[ nu erau r[spl[ti\i pentru eforturile lor. Aceasta @n timp ce boga\ii deveneau @nc[ ]i mai boga\i. Dar boga\ii nu pot s[ tr[iasc[ f[r[ muncitorii harnici, care le asigur[ cele necesare traiului. De aici dreptul de care trebuie s[ se bucure ei, @n sens de respect ]i r[splat[.

L[comia, p[catul care @nso\e]te bunurile materiale ]i pe posesorii lor, este socotit[ ca o s[r[cire a sufletelor. Ea l-a pierdut pe Iuda ]i pierde multe suflete, mai ales c`nd l[comia aceasta urm[re]te adunarea de c`t mai mul\i bani. Avarul ajunge s[ iubeasc[ mai mult banii dec`t lumina zilei, c[ci banii devin pentru el un fel de idol. Omul lacom nu se mai g`nde]te c[, aproape totdeauna, nici nu ajunge s[ se foloseasc[ de bunurile pe care le-a adunat. Este, @n felul lui, tot un om bolnav. Sufletul lacomului are nevoie de cur[\ire, fiindc[ numai astfel poate intra @n @mp[r[\ia cerurilor. Exemplu este parabola t`n[rului bogat ]i prea legat de averile sale, pentru care el renun\[ s[ #l mai urmeze pe Hristos755.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur mustr[ modul nedrept al adun[rii averilor, care se dob`ndeau adesea prin r[piri, sau chiar prin crime. Ru]inoas[ era exploatarea v[duvelor ]i jefuirea orfanilor, acestea pentru ca boga\ii s[-]i fac[ ni]te case tot mai mari ]i mai luxoase. #n naivitatea lor, acei

755 Idem, Omilia XLVIII la Facere, PG 54, col. 435, PSB 23, p. 156; Idem, Omilia LXIII la Matei, PG 58, col. 605, PSB 23, p. 729; Idem, Omilia LXXXIII la Matei, PG 58, col. 748, PSB 23, p. 942; Idem, Omilia VI la Romani, PG 60, col. 441, trad., p. 88; Idem, Omilia XII la II Corinteni, PG 61, col. 488, trad., p. 167; Idem, Omilia XVII la I Timotei, PG 62, col. 595, trad., p. 164; Idem, Omilia XXIV la Evrei, PG 63, col. 170, trad., p. 291; Idem, Omilia XXV la Evrei, PG 63, col. 176, trad., p. 300.

280

oameni cred c[, prin zidurile ridicate, vor r[m`ne @n memoria semenilor756.

Adev[rata noastr[ bog[\ie este @ntru Domnul, este bog[\ia @n faptele bune757. #n fine, Sf`ntul P[rinte nu cere celor avu\i s[ renun\e cu totul la averile lor, ci @i @ndeamn[ ca prisosul s[ fie @mp[r\it celor nevoia]i758.

e)Duhovnicia patristic[ ]i pre\uirea acordat[ muncii

Duhovnicia patristic[ a pre\uit munca, socotind-o ca fiind un element fundamental, fiindc[ nu este posibil[ des[v`r]irea cre]tinului f[r[ munc[759. Aceasta este o activitate specific[ numai omului, prin care el @]i pune totodat[ amprenta asupra naturii, subordon`nd-o, st[p`nind-o. #n acela]i timp, prin munc[ ac\ion[m ]i asupra noastr[. Exist[ o @mp[r\ire arbitrar[ a muncii @n munc[ fizic[ ]i munc[ spiritual[, intelectual[, care @ns[ adesea se @ntrep[trund. Aparent numai, munca fizic[ este inferioar[ celei intelectuale760.

756 Sf`ntul P[rinte zice: “Fiecare alearg[ spre a-]i @ngr[m[di bani peste bani, pentru care are cea mai mare grij[, nimeni @ns[ nu se g`nde]te la m`ntuirea sufletului s[u” (Idem, Omilia XXIII la Evrei, PG 63, col. 165, trad., p. 282; Idem, Omilia XXXIII la Facere, PG 53, col. 306, PSB 21, p. 432; Idem, Omilia XXXIV la I Corinteni, PG 61, col. 294, trad., p. 480; Pr. Prof. I. D. Popa, Aspecte moral-sociale…, Op. cit., p. 392). 757 Idem, Omilia V la Facere, PG 53, col. 48, PSB 21, p. 68; Idem, Omilia XXIII la Efeseni, PG 22, col. 168, trad., p. 240; Idem, Omilia I la Facere, PG 54, col. 449, PSB 21, p. 175; Idem, Omilia LXVI la Facere, PG 54, col. 570, PSB 22, p. 329. 758 Idem, Omilia XX la Facere, PG 53, col. 174, PSB 21, p. 242; Idem, Omilia XXXV la I Corinteni, PG 61, col. 306, trad., p. 499; Idem, Omilia XIII la I Corinteni, PG 61, col. 113, trad., p. 175. 759 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sfin\ii P[rin\i ca @ndrum[tori…, Op. cit., p. 195. 760 #PS Nestor Vornicescu, #nv[\[tura Sf`ntului Vasile cel Mare despre munc[, @n rev. MO, an XXXI, nr. 1-3/1979, p. 11, 12; #PS Nicolae Mladin,

281

#n general @n concep\ia cre]tin[, prin munc[, omul @]i manifest[ natura sa superioar[ fa\[ de cea a tuturor vie\uitoarelor, dar lucreaz[ @n acela]i timp pentru propria lui des[v`r]ire. Munca une]te pe oameni p`n[ la scara @ntregii societ[\i ]i condi\ioneaz[ existen\a umanit[\ii. Nu mai pu\in, din punct de vedere cre]tin, munca are un rol important educativ asupra omului @nsu]i ]i asupra semenilor. Munca trebuie privit[ ]i ca o virtute fundamental[, deopotriv[ pentru cre]tinul simplu, ca ]i pentru monah, prin ascultarea sa. Prin munc[, slujim lui Dumnezeu, dar ]i aproapelui nostru761.

Sf`ntul Vasile cel Mare dezvolt[ @nv[\[tura sa despre munc[ mai ales @n Regulile vie\ii monahale, Mari ]i Mici, dar nu numai aici. Se spune despre el c[ a creat “un adev[rat sistem doctrinar asupra muncii ]i asupra modului @n care ea trebuie @n\eleas[ ]i organizat[, spre a aduce toate foloasele practice ]i spirituale”. Pentru via\a monahal[, pentru existen\a a]ez[mintelor monastice, @nva\[ Marele Ierarh capadocian, munca are un rol deosebit ]i de aceea @i acord[ o @nsemn[tate aparte. Aceea]i @nsemn[tate se vede ]i din organizarea Vasiliadei, insist`nd asupra valorii exemplului vrednic de urmat. Ca o concluzie a @nv[\[turii sale despre munc[, Sf`ntul P[rinte spune @ntr-una dintre Regulile sale: “Muncind, @mplinim porunca lui Dumnezeu ]i @mplinind porunca Lui, #l cinstim”. A]adar, munca este o lege natural[ moral[ ]i o obliga\ie a tuturor oamenilor, respect`nd desigur puterile fiec[ruia. Nimeni nu are voie s[ se sustrag[ de la aceast[ obliga\ie. #ndeplinirea muncii spre

Problema muncii @n cre]tinism, @n rev. ST, seria a II-a, an I, nr. 3-4/1949, p. 178. 761 Pr. Prof. D-tru St[niloae, #nv[\[tura cre]tin[ despre munc[, @n rev. ST, an V, nr. 1-2/1953, p. 28; #.P.S. Nestor Vornicescu, #nv[\[tura…, Op. cit., p. 20, 21.

282

realizarea binelui ob]tesc este deci coordonata fundamental[ a moralei cre]tine ]i cu at`t mai mult a vie\ii monahale762.

Impresionant este exemplul pe care Sf`ntul Vasile cel Mare @l oferea contemporanilor s[i, prin via\a lui de munc[ neobosit[. C`nd, @mpreun[ cu prietenul s[u, Sf`ntul Grigorie Teologul, se osteneau la m[n[stirea de pe malul r`ului Iris, ei depuneau @n egal[ m[sur[ o munc[ fizic[: preg[teau un loc arid pentru a-l transforma @n gr[din[, c[rau lemne, ciopleau pietre, tr[geau singuri, @n locul animalelor de povar[, un car greu, plin de p[m`nt. Amintirea acestor muncii este p[strat[ @n Scrisoarea a V-a a Sf`ntului Grigorie Teologul763. Pentru vremurile c`nd au fost rostite aceste @nv[\[turi, concep\ia cre]tin[ despre munc[ era foarte avansat[ ]i constituie un adev[rat triumf moral asupra concep\iei societ[\ii sclavagiste, ce vedea @n munc[ un lucru josnic.

Convingerea Sf`ntului Vasile cel Mare este c[, f[r[ munc[, nu este posibil[ c`]tigarea m`ntuirii sufletului. #n plus, munca aduce bunul de mare pre\ al lini]tei, al p[cii suflete]ti. Iat[ c`t de actuale sunt aceste @nv[\[turi764.

762 #.P.S. Nestor Vornicescu, Problema muncii…, Op. cit., p. 24-27. 763 PG 37, col. 28, 29. 764 P.S. Andrei Boto][neanu, Aspecte ale vie\ii sociale oglindite @n opera Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. MMS, an LV, nr. 1-2/1979, p. 92, 93. Nu doar @n R`nduielile monahale vorbe]te Marele Ierarh despre munc[. #n Omiliile la Psalmi sunt amintite meseriile de agricultor (ex: Omiliile la Psalmii 1 ]i 14, PG 29, col. 216, 280); cor[bier (Omilia la Psalmul I, PG 29, col. 220); medic (Omiliile la Psalmii 1, 33, 48, 61, 109, PG 29, col. 212, 220, 365, 369, 433, 477, 485); negustor, soldat, judec[tor, sau constructor (Pr. Magistrand Gheorghe Nicolae, Aspecte din natur[ ]i via\[ @n Comentariul la Psalmi al Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. ST, seria a II-a, an XVII, nr. 5-6/1965, p. 326, 327).

283

Sf`ntul Grigorie Teologul socote]te munca frumoas[ @n sine, deoarece, zice el, a munci p`n[ la oboseal[ este deja o r[splat[ pentru acela al c[rui suflet nu s-a risipit @n preocup[ri f[r[ rost765. Este l[udat[ h[rnicia mamei sale Nona, care sus\inea familia ei, prin munca s`rguincioas[766.

Concep\ia Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur despre munc[ este foarte diferit[ de concep\ia p[g`n[, chiar ]i a marilor filosofi ai antichit[\ii, ace]tia din urm[ ar[t`nd dispre\, desconsiderare. Unii @n\elep\i p[g`ni ar[tau totu]i pre\uire fa\[ de munca spiritual[, ca @ndeletnicire demn[ ]i pl[cut[ omului767. Cei mai mul\i dintre membrii primelor comunit[\i cre]tine munceau, pentru a-]i c`]tiga cele necesare traiului. Sf`ntul Apostol Pavel a fost preocupat de tem[, d`nd ]i sentin\e. El a muncit manual, nefiind doar propov[duitor al evangheliei, ci ]i un harnic @mpletitor de corturi768.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur continu[ @nv[\[tura autorilor anteriori despre munc[, insistand asupra rolului ei pentru realizarea binelui social moral769. Se opune lenei. Cere ca munca s[ fie f[cut[ cu g`ndul la Dumnezeu. S[ nu

765 Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`ntarea XLII, PG 36, col. 388; Arhidiac. C-tin Voicu, Teologia muncii la Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ]i actualitatea ei, Sibiu 1975, p. 231. 766 Idem, Cuv`ntarea XVIII, PG 35, col. 993, 996. 767 Diac. C-tin Voicu, Teologia muncii…, Op. cit., p. 200, 201. 768 Didahia cere fiec[ruia s[ munceasc[, av`nd o meserie, comunitatea cre]tin[ ajut`ndu-i pe cei f[r[ mijloace. }i Clement Alexandrinul prive]te munca din punct de vedere moral, l[ud`nd h[rnicia (Pedagogul, III, 10, PG 8, col. 621, 624,625). 769 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur aduce @ns[ @n plus dorin\a realiz[rii binelui social-moral, sub toate aspectele lui (Pr. Ghe. Tilea, Probleme fundamentale @n opera moral-social[ a Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, Libertatea ]i universalismul muncii, 1946, p. 14).

284

fie o munc[ @n interes personal, s[ \inteasc[ iubirea aproapelui ]i progresul moral, iar nu pe cel material. Marele Ierarh nu teoretizeaz[ @nv[\[tura sa despre munc[, ci are @n vedere aspectele practice.

Ca ]i la Sf`ntul Vasile cel Mare, @n omiliile hrisostomice se face amintire despre mai multe meserii manuale, desigur potrivite stadiului de dezvoltare de atunci a societ[\ii. Autorul este pe deplin con]tient c[ f[r[ munca de jos nu poate nimeni s[ tr[iasc[, iar bog[\ia unora nu ar exista f[r[ truda muncitorilor770. Insist[ @ns[ ]i asupra rolului profilactic al muncii, care p[ze]te pe om de p[cate, de tr`nd[vie. Cere eliminarea egoismului ]i ne trimite la exemplul albinei. Munca trebuie @n acela]i timp s[ fie @nso\it[ de rug[ciune.

Omul nu numai c[ a fost creat de Dumnezeu dup[ chipul ]i asem[narea Sa, ci, prin munc[, trebuie s[ devin[ un colaborator activ al Acestuia771. Truda legat[ de munc[, dup[ c[dere, era un leac, o ]coal[ a @n\elepciunii, un mijloc de educare a omului. Dumnezeu voie]te a]adar s[ educe creatura c[zut[, pentru a o vindeca de neascultare.

Frumoase descrieri ale Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur au r[mas despre muncitorul harnic772, ce porne]te la lucru odat[ cu soarele care r[sare. Atunci agricultorul pleac[ pe ogor, fierarul @]i aprinde cuptorul, tot astfel ]i ceilal\i, dup[ 770 Arhidiac C-tin Voicu, Teologia muncii…, Op. cit., p. 234, 235. 771 #n rai, omul nu trebuia s[ munceasc[ pentru a tr[i. #ns[ dup[ c[dere, munca impus[ omului nu mai era pl[cut[ lui, ci era o pedeaps[, cer`nd efort ]i suferin\[, iar condi\iile de via\[ schimb`ndu-se cu totul (Arhidiac. C-tin Voicu, Teologia muncii…, Op. cit., p. 251, 254). 772 “S[ nu dispre\uim niciodat[ pe cei ce se hr[nesc prin m`inile lor” (Idem, Omilia V la I Corinteni, PG 61, col. 47, trad., p. 65; Idem, Omilia XX la I Corinteni, PG 61, col. 168, trad., p. 268; Pr. Magistrand Ilie Negoi\[, Demnitatea muncii la Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. ST, seria a II-a, an XV, nr. 3-4/1963, p. 212 ]i urm.).

285

ce mai @nt`i trec pe la Biseric[ ]i cer lui Dumnezeu s[ le binecuv`nteze munca. #n predicile sale, Sf`ntul P[rinte d[ antiohienilor ca exemple de urmat pe harnicii preo\i din jurul ora]ului773.

Munca este un factor de unire a oamenilor. Importan\a ei nu depinde de folosul personal dob`ndit, ci mai ales de serviciul adus semenilor, av`nd @n albin[ un exemplu des[v`r]it. C[ci albina lucreaz[ pentru al\ii. Lucreaz[ ]i p[ianjenul, dar numai pentru el, fiind simbol al egoismului774.

Sclavia. Sfin\ii P[rin\i au ar[tat respect fa\[ de fiin\a uman[, indiferent de statutul ei social, @ntr-o societate sclavagist[ condus[ de nedrept[\i ]i asuprire. Sf`ntul Vasile cel Mare spunea c[ nu exist[ sclavie dup[ natur[ ]i se str[duia s[ @i ajute pe sclavi, s[ @mbl`nzeasc[ pe st[p`nii lor, s[ @i conving[ s[ fie mai @ng[duitori cu ace]tia, reamintindu-le c[ to\i ne afl[m sub st[p`nirea lui Dumnezeu. Sfin\ii Vasile cel Mare ]i Grigorie Teologul au hirotonit ca episcop pe un sclav eliberat de matroana Simplicia. Au recomandat primirea sclavilor @n m[n[stiri. Sf`ntul Grigorie Teologul ne trimite cu g`ndul la starea primilor oameni, unde nu erau nici bog[\i, nici sclavi, ci erau to\i egali. Mai mult dec`t to\i, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur s-a ridicat @mpotriva sclaviei775. 773 Idem, Omilia XIX la Statui, PG 49, col. 188. Nimeni nu trebuie s[ se ru]ineze cu meseria sa. Din contr[, s[ se ru]ineze lene]ii, care m[n`nc[ p`inea @n zadar (Pr. Matei P`slaru, Sfin\ii P[rin\i despre munc[, @n rev. GB, an XIX, nr. 1-2/1960, p. 45). 774 Idem, Omilia XII la Statui, PG 49, col. 129. 775 Dr. Lector Cezar Vasiliu, Atitudinea Sfin\ilor Trei Ierarhi fa\[ de societatea vremii lor, @n rev. ST, seria a II-a, an XXXII, nr. 1-2/1980, p. 62; Pr. Prof. Ioan G. Coman, Idei misionare, pastorale ]i sociale @nnoitoare la Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. ST, seria a II-a, an III, nr. 1-2/1951, p. 105

286

f) Dreptatea cre]tin[ Lucrarea acestei virtu\i, @n omul robit de mul\imea

p[catelor, este dificil[. #n plin[ societate sclavagist[, nedrept[\ile sociale cople]itoare nu l-au f[cut pe Marele Ierarh s[ @]i piard[ n[dejdea c[ dreptatea poate fi lucrat[, oferind semenilor cele necesare, ar[t`nd inten\ie dreapt[. Modelul drept[\ii noastre este Dreptul Judec[tor. Modul nostru de a aprecia dreptatea trebuie privit @n raport cu Dumnezeu, dar ]i cu inten\ia celui care lucreaz[ orice fapt[ cre]tin[. Singurul Judec[tor r[m`ne Domnul nostru Iisus Hristos, care de altfel cunoa]te ascunzi]urile sufletului nostru. De aceea, Sf`nta Scriptur[ vorbe]te despre patriarhii Vechiului Testament c[ ei erau “drep\i la inim[“, adic[ virtuo]i. Dincolo de dreptatea individual[, exist[ dreptatea social[, pentru realizarea c[reia Sf`ntul P[rinte a luptat toat[ via\a sa776.

776 Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia XII, PG 31, col. 401, 404, 408, PSB 17, p. 475-478; Idem, Omilia II la Psalmi, PG 29, col. 241-245, PSB 17, p. 200-202; Pr. Drd. Constantin Du\u, Aspecte sociale @n predica Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. ST, seria a II-a, an XXXI, nr. 1-4/1979, p. 325.

287

XVIII. Aspectele practice ]i influen\a lor asupra

vie\ii cre]tinului din perspectiva duhovniciei patristice a)Hrana #n lucrarea sa Pedagogul, Clement Alexandrinul

vorbe]te despre obiceiurile alimentare ale p[g`nilor, care tr[iesc pentru ca s[ m[n`nce, pe c`nd cre]tinii trebuie s[ m[n`nce pentru a tr[i. Ne @ndeamn[ s[ nu urm[rim a]adar pl[cerea ]i mai ales pl[cerea pe care o poate oferi m`ncarea. Sfaturile marelui alexandrin sunt practice ]i arat[ ce atitudine trebuie s[ avem fa\[ de alimenta\ie @n general ]i de mas[. S[ alegem o hran[ simpl[, care s[ ne sus\in[ via\a, f[r[ desf[t[ri ]i ispite. Hrana aceasta s[ fie s[n[toas[ ]i nu v[t[m[toare. Este criticat[ l[comia ]i sunt mustra\i cei care fac eforturi deosebite pentru a-]i satisface pl[cerile culinare. Oamenii lacomi la m`ncare @]i irosesc astfel via\a, pe c`nd cre]tinii caut[ hrana cereasc[. Adeseori, masa se transforma @n petrecere, cu toate p[catele ce decurg de aici. De aceea, cre]tinii s[ opteze pentru o alimenta\ie mai s[rac[ @n calorii, care @i face s[ fie ]i mai puternici. Cina, mai ales, ar trebuie s[ fie u]oar[, cump[tat[, pentru a nu face sufletul mai lene] ]i pentru a nu @mpinge trupul spre boal[777.

La r`ndul s[u, t`lcuind cartea Facerii, Origen vorbe]te despre momentul @n care Dumnezeu a dat oamenilor posibilitatea de a se hr[ni nu doar cu vegetale, ci ]i cu carnea animalelor. El spune: “La @nceput este permis de c[tre Dumnezeu uzul alimentelor preg[tite din vegetale, 777 Clement Alexandrinul, Pedagogul, II, PSB 4, p. 228, 229, 231.

288

adic[ din legume ]i din fructele copacilor. Mai t`rziu @ns[, c`nd se face leg[m`nt cu Noe, dup[ potop, se d[ oamenilor posibilitatea de a se hr[ni cu carne”778.

b)B[utura Clement Alexandrinul, @n Pedagogul, @i sf[tuie]te

pe cre]tini s[ aleag[ apa, a c[rei importan\[ @n alimenta\ie o descrie. C`t despre vin, acesta este numit s`ngele Cuv`ntului, dat spre m`ntuirea oamenilor. Recomand[ ca tinerii s[ se @ndep[rteze de consumul de vin, de patima b[uturii, cu efectele ei nedorite. C[ci b[utura aprinde poftele s[lbatice, face s[ dispar[ ru]inea. Setea trebuie potolit[ cu ap[, nu cu vin. B[utura aduce insulte ]i p[cate779. Desigur, vinul are ]i efecte benefice, f[c`nd pe om mai prietenos, mai binevoitor, dar excesul @l transform[, ajung`nd s[ insulte pe ceilal\i. Este descris cel beat, f[c`ndu-i-se un portret, tocmai spre a-i descuraja pe ceilal\i s[ ajung[ astfel. Via\a omului be\iv este vrednic[ de comp[timit ]i de batjocur[780. Be\ivul este ca un naufragiat. Are inima cufundat[ @n prea mult[ b[utur[ ]i vinul este pentru el precum amenin\area valurilor m[rii. Trupul lui e o corabie scufundat[ @n mare, ce se @neac[ @n ad`ncul necuviin\ei. C`rmaciul cor[biei, care ar trebui s[-i fie mintea, este dezorientat ]i @l conduce departe de limanul adev[rului, de port, lovindu-l de st`ncile pl[cerilor, care @l scufund[. De aici nevoia de a fi cu luare aminte. #nc[ ]i mai critic este Clement c`nd refuz[ consumul b[uturilor alcoolice de c[tre femei, socotindu-l de ru]ine, aduc`nd p[catele781.

778 Origen, Omilia I la Facere, PG 12, col. 159, Trad., p. 163. 779 “A bea s`ngele lui Iisus @nseamn[ a te @mp[rt[]i cu nemurirea Domnului” (Clement Alexandrinul, Pedagogul, II, PSB 4, p. 241, 242). 780 Ibidem, II, PSB 4, p. 243, 244. 781 Ibidem, II, PSB 4, p. 245-247, 249.

289

Pentru a ar[ta efectele d[un[toare ale consumului de alcool, Origen pleac[ de la un exemplu scripturistic. Se ]tie c[ fiicele lui Lot l-au @mb[tat pe tat[l lor, cu vicle]ug. De aceea, marele scriitor alexandrin ne atrage aten\ia: “Auzi\i c`t de mare este crima mijlocit[ de be\ie. Auzi\i ]i v[ p[zi\i voi, cei pentru care acest r[u nu este gre]eal[, ci obi]nuin\[. Be\ia @l @n]eal[ pe cel pe care Sodoma nu l-a putut @n]ela!”782. Exist[ nu numai be\ia trupului, ci ]i aceea a sufletului, cu p[catele lui: m`nia, furia, pofta, avari\ia, pornirile obscene, frica, sau invidia783.

#n Omilia a XIV-a, Sf`ntul Vasile cel Mare critic[ ]i el cu mult[ asprime pe oamenii care se las[ @nvin]i de aceast[ patim[. Be\ia, spune acesta, este un demon pe care de bun[ voie @l primim @n sufletul nostru. Be\ia devine mam[ a p[catului ]i vr[jma][ a virtu\ii, ucig`nd buna cuviin\[. Vinul @ntunec[ mintea, precum apa stinge focul. Mai mult dec`t orice, consecin\a be\iei este pierderea sufletelor, degradarea omului, p`n[ la stadiul la care to\i r`d de el784.

#n multe dintre omiliile hrisostomice este comb[tut[ patima be\iei, cu gravele ei consecin\e pe plan uman, individual ]i social, bisericesc, familiar, pricinuind pierderea m`nturiii oamenilor. Be\ia, spune Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, stric[ sim\urile, @ntunec[ mintea, leag[ pe om ca @n lan\uri. Omul be\iv @]i p[gube]te pe toate planurile familia,

782 Origen, Omilia V la Facere, PG 12, col. 190, Trad., p. 251. 783 “M`nia @mbat[ sufletul, furia @l face mai ceva ca @mb[tarea… Pofta ]i avari\ia @l fac pe om nu numai beat, dar ]i turbat. }i pornirile obscene @mbat[ sufletul… }i frica @l @mbat[, ]i b[nuiala zadarnic[, iar invidia ]i pizma @l macin[ mai mult dec`t orice be\ie” (Idem, Omilia VII la Levitic, PG 12, col. 476, Trad., p. 257). 784 Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia XIV, PG 31, col. 444-457, PSB 17, p. 500-506.

290

chiar slujitorii. #]i stric[ judecata g`ndurilor. Be\ia @l coboar[ pe om mai jos dec`t animalele. Mai mare este ru]inea femeii care bea, f[c`ndu-se de r`s. Be\ia @l bucur[ nespus pe diavol. C`t despre cel care face exces de vin, plec`nd de la ideea de a se veseli, ajunge s[ sufere de dureri de cap. Mai grav, va pierde @mp[r[\ia cerurilor785.

Remediul pentru omul be\iv este cump[tarea. Starea sa provine din @ntrecerea m[surii. Dar desf[tarea, unit[ cu be\ia, devine pentru el izvor de felurite p[cate. De aceea, trebuie s[ fug[ de be\ia de vin, dar ]i de be\ia p[catelor, care @ntunec[ g`ndurile ]i aprinde patimile. Insisten\a cu care se trateaz[ aceast[ tem[ are rol profilactic pentru ascult[tori. Marele Ierarh @nfiereaz[ via\a be\ivilor, @i mustr[, dar nu pentru a-i ru]ina, ci tocmai pentru a-i scoate din starea de ru]ine @n care se afl[ ]i pentru a sc[pa din m`inile diavolului, care @i \ine captivi. Insisten\a d[ roade. }i chiar dac[ nu to\i sunt astfel @ndrepta\i, el continu[ s[-]i fac[ datoria, fie c[ este, fie c[ nu este ascultat. Pune zel @n munc[ ]i nu se las[ descurajat de cei care @l ironizau. Cre]tinii s[ g[seasc[ orice mijloc, pentru a-]i @ndrepta semenii care merg pe aceast[ cale gre]it[ a alcoolismului786.

c)Hainele Spirit practic, Clement Alexandrinul cere

cre]tinilor s[ nu devin[ sclavii dorin\ei de frumos ]i la ceea

785 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXIX la Facere, PG 53, col. 265, PSB 21, p. 368; Idem, Omilia LVII la Matei, PG 58, col. 563-565, PSB 23, p. 667-670. 786 Idem, Catehezele baptismale, trad. de Marcel Hanche], Sibiu 2003, p. 83-86. “Be\ia este o nebunie de bun[voie, o tr[dare a g`ndurilor. Be\ia este o nenorocire ridiculizat[, o boal[ expus[ batjocorii, o @ndr[cire de bun[voie ]i mai grea dec`t nebunia” – Idem, Cuv`nt la #nviere, trad., p. 197, PG 50, col. 434.

291

ce le este pl[cut ochilor lor, @ndep[rt`ndu-se astfel de adev[r. Femeile prea preocupate de hainele bogate cu care se @mpodobesc “se dep[rteaz[ ]i de Dumnezeu ]i de o c[snicie cinstit[“. C`t despre b[rba\i, ei s[ se g`ndeasc[ la Sf`ntul Ioan Botez[torul, cu via\a sa simpl[ ]i curat[, cu hainele lui aspre. #n ce prive]te lungimea hainelor b[rb[te]ti, recomand[ ca ele s[ nu fie p`n[ la p[m`nt de lungi, fiindc[ este un semn al trufiei. #nc[l\[mintea are un rost precis: acela de a ne ap[ra picioarele. Femeile s[ poarte @nc[l\[minte alb[ ]i niciodat[ cu aur, sau cu pietre pre\ioase787.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @i mustr[ pe boga\ii din vremea sa, care @]i risipeau averile pentru haine scumpe, cu care se ]i l[udau. Acestea toate @n vreme ce s[racii nu aveau nici p`inea de toate zilele. Totodat[, @i @ndeamn[ pe ascult[torii s[i ca s[-]i aleag[ hainele dup[ principiul practicit[\ii, al utilit[\ii lor, dac[ r[spund sau nu trebuin\elor788.

d)Podoabele Referitor la purtarea aurului ]i a pietrelor pre\ioase,

Clement Alexandrinul este categoric, spun`nd despre cei care se dau @n v`nt pentru astfel de obiecte c[ sunt f[r[ de minte. Pentru cre]tini, singura ]i adev[rata piatr[ trebuie s[ fie Cuv`ntul lui Dumnezeu, numit de Scriptur[ m[rg[ritar. Pietrele pre\ioase @n general nu sunt de nici un folos vie\ii. Ele reprezin\[ podoabe ne@nsufle\ite. Adev[rata podoab[ a cre]tinului ar trebui s[ fie virtu\ile, dreptatea, cump[tarea, credin\a ]i celelalte. Femeile s[ evite @mpodobirea cu toate

787 Clement Alexandrinul, Pedagogul, II, PSB 4, p. 288-297. 788 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XVIII la Facere, PG 53, col. 150, PSB 21, p. 209; Idem, Omilia XXVIII la Evrei, PG 63, col. 198, trad., p. 334.

292

obiectele din metale pre\ioase, prefer`nd simplitatea, sfin\enia789.

Cre]tinul s[ nu acorde o at`t de mare importan\[ folosirii unor obiecte de lux @n locuin\[. Se @ntrebuin\a atunci o vesel[ confec\ionat[ din metale pre\ioase. De aici @ndemnul la cump[tare @n toate, @n felul cum ne comport[m ]i cum ne @mbr[c[m. Podoaba cre]tinului este credin\a @n Dumnezeu. F[r[ ea, nu @i este de folos nici o podoab[. M`ncarea, @mbr[c[mintea ]i toate obiectele care ne @nconjoar[ s[ fie potrivite cu felul de via\[ al cre]tinului, s[ fie potrivite ]i cu persoana, cu v`rsta ]i cu ocupa\ia lui. C`t despre cei care, din l[comie, caut[ lucrurile cele mai scumpe, pe ei @i socote]te nebuni, f[r[ minte790. Dac[ vrem totu]i s[ ne l[ud[m cu ceva, atunci s[ ne l[ud[m cu @n\elepciunea, care este nepre\uit[.

Clement Alexandrinul cere s[ nu punem at`t accent pe @nf[\i]area exterioar[, ci pe suflet, pe podoaba frumuse\ii morale. Are ]i trupul podoaba lui ]i anume @nfr`narea. #n spatele podoabelor s[ g[sim chipul lui Dumnezeu din om, dar nu un chip @ntinat de p[cate, spre a nu aduce ocar[ Creatorului nostru791.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur dezvolt[ adeseori tema aceasta @n numeroasele sale omilii ]i se opune purt[rii podoabelor de c[tre cre]tini. Acestea sunt o risip[ de mijloace materiale, care ar fi trebuit folosite mai degrab[ pentru suplinirea nevoilor semenilor. Reamintind sfaturile Sf`ntului Apostol Pavel, Marele Ierarh le @ndeamn[ pe femeile cre]tine s[ fac[ fapte bune, ar[t`nd frumuse\ea sufletului lor. Din contr[, @mpodobite cu podoabe din materiale pre\ioase, femeile arat[ ur`\enia sufletului. Omul 789 Clement Alexandrinul, Pedagogul, II, PSB 4, p. 297-303. 790 Ibidem, II, PSB 4, p. 251-253. 791 Ibidem, II, PSB 4, p. 308, 309.

293

care se @ngrije]te de suflet, nu se mai arat[ interesat de podoabe, c[ci cele din urm[ vat[m[ sufletul, aduc m`ndrie, @ng`mfare, chiar certuri. Mai folositoare este podoaba milosteniei. Femeile @mpodobite cu metale ]i pietre pre\ioase st`rnesc b`rfele semenilor, oc[rile lor. C`nd acestea sunt purtate @n l[ca]ul sf`nt, p[catul este ]i mai mare. Tinerele fete trebuie s[ fie @nv[\ate s[ nu @ndr[geasc[ astfel de obiceiuri792. Podoabele femeii cre]tine se afl[ @n sufletul ei ]i acestea nu se p[streaz[ @n l[zi, ci @n ceruri. S[ ad[ug[m ]i alte podoabe femeie]ti de pre\ cu adev[rat: ging[]ia, onestitatea, cinstea, simplitatea793.

e)Cosmeticele ]i parfumurile Clement Alexandrinul arat[ motivul pentru care

nu trebuie folosite, anume c[ @mping la tr`nd[vie ]i pl[ceri. B[rba\ii s[ nu miroase a parfum, ci a fapte bune.”Femeile s[ r[sp`ndeasc[ mirosul lui Hristos”, nu al parfumurilor. Dac[ folosesc unele aromate, acestea s[ fie nesup[r[toare la miros794.

La r`ndul s[u, categoric, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur nume]te folosirea cosmeticelor “me]te]ug diavolesc”. Ele fac omul ca s[ uite de adev[rata frumuse\e, c[ut`nd una fals[. Dar rezultatul este acela c[ femeile, @ncerc`nd s[ fie mai frumoase, se ur`\esc ]i, @n plus, dau prilejul pentru b`rfe. Atrag gelozia ]i m`nia lui Dumnezeu, care ne-a f[cut,

792 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXXVII la Facere, PG 53, col. 349, PSB 22, p. 48; Idem, Omilia XLI la Facere, PG 53, col. 382, PSB 22, p. 87; Idem, Omilia LXXXIX la Matei, PG 58, col. 785, PSB 23, p. 995. 793 Idem, Omilia XXX la Romani, PG 60, col. 665, trad., p. 473; Idem, Omilia XXVIII la Evrei, PG 63, col. 200, trad., p. 338. 794 Clement Alexandrinul, Pedagogul, II, PSB 4, p. 265-270.

294

cu @n\elepciunea Sa, frumo]i. #n fine, cosmeticele aduc @mb[tr`nirea prematur[795.

f)Petrecerea timpului Clement Alexandrinul @i @ndeamn[ pe cre]tini c[

evite participarea la petrecerile care duc la tot felul de p[cate, cu be\ii ]i patimi, cu zgomot ]i muzic[ nepotrivit[. Cre]tinul s[ nu-]i risipeasc[ puterile @n petreceri f[r[ rost, ci s[-L laude pe Domnul @n psalmi ]i @n c`nt[ri duhovnice]ti, serioase, cump[tate, @n\elepte. C`t despre r`s, ca manifestare @n exterior a bucuriei omului, acesta s[ fie cu m[sur[, f[r[ a face haz de al\ii, f[r[ m[sc[rici, comedian\i ]i obiceiuri ridicole. Desigur, r`sul, ca o @nsu]ire fireasc[, nu trebuie suprimat, ci el se cuvine s[ vin[ la timpul potrivit, c[ci nu trebuie s[ r`dem oric`nd, nici de orice. De aici necesitatea seriozit[\ii796.

La r`ndul s[u, Origen atrage aten\ia asupra obiceiurilor gre]ite ale unora dintre cre]tini, care @]i petrec “cea mai mare parte a vremii, ba chiar aproape toat[… cu @ndeletniciri murdare”, unii @n for, al\ii la t`rguieli, pe c`mpul, sau cu procesele. Din p[cate, prea pu\ini z[bovesc s[ asculte cuv`ntul lui Dumnezeu. Chiar ]i dintre cei c[roar Origen se adresa, @n Biseric[ fiind, mul\i nu sunt aten\i, petrec`ndu-]i timpul cu “povestioare banale, dup[ obi]nuin\[“. De aici @ndemnul permanent al predicatorului de a nu @ntoarce “spatele cuv`ntului lui Dumnezeu ]i lecturilor sfinte”797.

#n cuv`nt[rile sale, Sf`ntul Grigorie Teologul ia atitudine fa\[ de s[rb[torile p[g`ne, @n cinstea zeilor, 795 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXX la Matei, PG 57, col. 370, PSB 23, p. 378, 379; Idem, Omilia IV la I Timotei, PG 62, col. 524, 526, trad., p. 40-44. 796 Clement Alexandrinul, Pedagogul, II, PSB 4, p. 254-258. 797 Origen, Omilia X la Facere, PG 12, col. 215, Trad., p. 333.

295

f[cute spre desf[tarea ochilor ]i @n general a sim\urilor. Atunci necre]tinii @]i etalau podoabele vestimentare ]i luxul, afi]`nd o fals[ frumuse\e. Urmau be\ii ]i desfr`uri, @ntr-o total[ lips[ de cump[tare, @n vreme ce mul\i erau cei fl[m`nzi. De aceea, Sf`ntul P[rinte @ndeamn[ la adev[rata desf[tare, cea cre]tin[, duhovniceaasc[798.

#n fine, mai mult dec`t @nainta]ii s[i, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur atrage aten\ia fa\[ de petrecerile organizate de p[g`nii din vremea sa, cu excesele care le @nso\eau, cu p[catele s[v`r]ite de participan\i. Astfel de petreceri nu puteau aduce dec`t os`nd[ ]i pedeaps[ ]i de aceea cere cre]tinilor s[ nu le frecventeze. Pe l`ng[ m`ncare exagerat[ ]i b[utur[ peste m[sur[, ele @nsemnau desfr`u, depravare. De obicei, sursele materiale pentru organizarea petrecerilor p[g`nilor erau necinstite. Toate acestea @n vreme ce mul\i sufereau lipsurile elementare, neav`nd cele necesare existen\ei lor. De aceea, Sf`ntul P[rinte @i @ndeamn[ pe cre]tini s[ nu se mai distreze astfel, ci s[ organizeze ospe\ele lor deopotriv[ av`nd ca oaspe\i pe cei s[raci. S[ arate bun[cuviin\[, c`nt`nd imnuri ]i psalmi, c`nt[ri duhovnice]ti ]i spun`nd rug[ciuni799.

Referitor la spectacolele de teatru, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur critic[ imoralitatea lor, ispitele diavole]ti care le @nso\eau, av`nd ca rezultat sl[birea r`vnei pentru lucrurile sfinte. Chiar dac[ tema acelor spectacole era o fic\iune, totu]i ele produceau mult r[u, fiindc[ spectatorul, plec`nd de acolo, ducea acas[ @n sufletul lui relele @nv[\ate la teatru.

798 Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`nt la Na]terea M`ntuitorului, PG 36, col. 317, trad., p. 23. 799 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XLVIII la Matei, PG 58, col. 493-495, PSB 23, p. 561-564; Idem, Omilia XXIV la Romani, PG 60, col. 625, trad., p. 402-403.

296

Cre]tinii au altfel de distrac\ie: plimb[rile, familia, prietenii adev[ra\i, toate av`nd cur[\ie trupeasc[ ]i sufleteasc[800.

#n ce prive]te dansurile, concluzia sa este clar[: “Unde-i dans, acolo este diavolul”801. Iar referitor la obiceiul locuitorilor Antiohiei de a merge la hipodrom, adesea chiar @n orele c`nd ar trebuie s[ participe la slujbe, @n Biseric[, se spune: cine va mai merge la hipodrom, nu va mai fi primit @n l[ca]ul sf`nt ]i nici nu va mai fi @mp[rt[]it cu Sfintele Taine802.

800 Idem, Omilia VI la Matei, PG 57, col. 71, 72, PSB 23, p. 87, 88. 801 Idem, Omilia XLVIII la Matei, PG 58, col. 490, PSB 23, p. 558. 802 Idem, Omilie despre cei ce s-au dus la hipodrom, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. BOR, an CVI, nr. 1-2/1988, p. 117 ]i urm.

297

XIX. Ajutorul lui Dumnezeu ]i lucrarea

Sf`ntului Duh @n noi, condi\ii ale existen\ei vie\ii cre]tine

Origen vorbe]te adeseori despre permanentul ajutor pe care @l primim de la Dumnezeu, Care “se @ngrije]te de cele muritoare ]i nimic nu se s[v`r]e]te f[r[ pronia Lui”. #n suflete, aceast[ lucrare “const[ @n nimicirea s[la]urilor @njghebate de demoni” acolo, @nl[tur`nd m`ndria, trufia803.

Sf`ntul Vasile cel Mare subliniaz[ ]i el ajutorul pe care cre]tinul @l prime]te de la Dumnezeu. Se @nt`mpl[ ca ]i cu un general de o]ti care, atunci c`nd o parte a armatei sale este cople]it[ de du]mani, este gata s[ o ajute. Tot astfel, “Dumnezeu este ajutorul nostru, este @mpreun[-lupt[tor cu oricine lupt[ @mpotriva me]te]ugurilor diavolului”804. Convin]i de for\a ]i de permanen\a ajutorului dumnezeiesc pe care noi @l putem primi, Sf`ntul P[rinte ne @ndeamn[ s[ @l cerem de la Dumnezeu @n necazuri ]i @n @ncerc[ri, iar nu pentru n[dejdi omene]ti trec[toare805.

Ajutorul ]i purtarea de grij[ a lui Dumnezeu fa\[ de fiecare dintre noi se face at`t @n mod direct, c`t ]i indirect. Spunem direct, @n sensul c[ Dumnezeu se @ngrije]te de fiecare om @n parte, iar indirect, prin @ngerul pe care @l 803 Origen, Omilia III la Facere, PG 12, col. 175, Trad., p. 203; Idem, Omilia XIII la Iosua, PG 12, col. 892, PSB 6, p. 267. 804 Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia X la Psalmi, PG 29, col. 420, PSB 17, p. 301. 805 “S[ facem cererile noastre cu lacrimi ]i suspine ]i rug[ciune st[ruitoare” (Idem, Omilia XII la Psalmi, PG 29, col. 469, PSB 17, p. 330).

298

primim ]i care este gata mereu s[ ne vin[ @n ajutor, dac[ desigur nu @l alung[m prin faptele noastre rele806.

Din Sf`nta Scriptur[, Sf`ntul Vasile cel Mare g[se]te exemple potrivite, spre a ar[ta purtarea de grij[ a lui Dumnezeu fa\[ de neamul omenesc, ca unul ce este St[p`nul tuturor. Ne @ndeamn[ s[ primim sfaturile pe care ni le adreseaz[, cu dragoste fa\[ de noi. Chiar c`nd Dumnezeu ne pedepse]te, nu face aceasta spre a ne pierde, ci tocmai ca un p[rinte, ce voie]te @ndreptarea fiilor s[i neascult[tori, m`niindu-se, f[r[ s[ le fac[ r[u. Din p[cate, chiar ]i @n momentele cele mai grele, oamenii rareori se @ntorc spre Dumnezeu807.

#n natur[ g[sim exemple care s[ ne @ndrepte spre o via\[ cre]tineasc[. Neghina, de pild[, este imaginea celor care stric[ @nv[\[tura Domnului. Dup[ cum neghina se amestec[ cu gr`ul, tot astfel se amestec[ oamenii r[i cu cei simpli, aduc`ndu-le cele v[t[m[toare pentru suflet. Un alt exemplu este smochinul roditor, care simbolizeaz[ pe cre]tinul dreptm[ritor. Schimbarea fazelor lunii ne trimite cu g`ndul la firea noastr[ omeneasc[ ]i la nestatornicia ei. Pe]tii sunt ]i ei un exemplu, @ngrijindu-se de viitor,

806 Sf`ntul P[rinte exprim[ aceast[ @nv[\[tur[ printr-o sugestiv[ compara\ie, zic`nd: “Dup[ cum fumul alung[ albinele..., tot a]a ]i pe paznicul vie\ii noastre, pe @nger, @l @ndep[rteaz[ p[catul… Dac[ ai @n sufletul t[u fapte vrednice de paz[ @ngereasc[…, Dumnezeu a]eaz[ neap[rat l`ng[ tine str[jeri ]i paznici, te @nt[re]te… cu paza @ngerilor” (Idem, Omilia VIII la Psalmi, PG 29, col. 364, PSB 17, p. 268). 807 Arhiepiscopul Cezareei Capadociei d[ exemplul secetei crunte ce se ab[tuse asupra provinciei pe care o p[storea. Oamenii mai mari, @n loc s[ @]i pl`ng[ p[catele @n biserici, preferau s[ @i trimit[ acolo pe copiii lor, care nu aveau p[cate. De aceea, adres`ndu-se celor @n v`rst[, zice: ”Vino @n biseric[ tu, b[rbat @n puterea v`rstei, tu, care e]ti plin de p[cate! Cazi tu cu fa\a la p[m`nt!” (Idem, Omilia VIII, PG 31, col. 305-312, PSB 17, p. 422-425).

299

str[b[t`nd noianuri de ape, pentru a depune icrele, @n timp ce oamenii sunt tr`ndavi. La fel albinele, pe care s[ le imit[m. R`ndunica, prin h[rnicia cu care @]i face cuibul, este exemplu pentru omul nevoia]. Turturica este exemplu de castitate. Vulturul are un echivalent, @n lumea oamenilor, pe p[rin\ii care @]i leap[d[ pruncii, iar cioara pe cei care @i @ngrijesc. Coco]ul de]teapt[ la munc[ pe oameni. C`t despre furnic[, este exemplu de s`rguin\[ ]i @n\elepciune808.

Sf`ntul Vasile cel Mare @nva\[ c[, prin Sf`ntul Duh, se reface chipul lui Dumnezeu din oameni, dac[ ei se las[ “@nflori\i” de roua harului. Activitatea, lucrarea Sf`ntului Duh este continu[ ]i se realizeaz[ @n mod progresiv, ca o @n[l\are din slav[ @n slav[. Lucr[rile Duhului sunt nenum[rate. El ne d[ harismele, iertarea p[catelor, leg[tura cu Dumnezeu, trezirea sufletului nostru la via\a duhovniceasc[. #ntr-un cuv`nt, Sf`ntul Duh este cel care men\ine ]i @nt[re]te pe cre]tini, r[sp`ndind darurile Sale @n sufletele lor809.

#n Duhul Sf`nt, creatura se sfin\e]te, c[ci “Duhul Sf`nt sfin\e]te”810. Sf`ntul Vasile cel Mare a contribuit mult la elaborarea pnevmatologiei cre]tine, @n care include no\iunile de tr[ire @n duh, via\[ duhovniceasc[, putere spiritual[. C[ci “Duhul se afl[ @n fiecare dintre aceia care #l primesc, ca ]i c`nd nu s-ar @mp[rt[]i dec`t aceluia singur, ]i

808 Idem, Omilia V la Hexaimeron, PG 29, col. 104, 112, PSB 17, p. 124, 128; Idem, Omilia VI la Hexaimeron, PG 29, col. 141, PSB 17, p. 144; Idem, Omilia VII la Hexaimeron, PG 29, col. 157, PSB 17, p. 152, 153; Idem, Omilia VIII la Hexaimeron, PG 29, col. 172, 173, 177, 181, 184, PSB 17, p. 161-167; Idem, Omilia IX la Hexaimeron, PG 29, col. 193, PSB 17, p. 173, 174. 809 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sensul ecumenic al lucr[rii Sf`ntului Duh @n teologia Sfin\ilor P[rin\i, @n rev. Ortodoxia, an XVI, nr. 2/1964, p. 224, 231. 810 Sf`ntul Vasile cel Mare, Scrisoarea CLIX c[tre Eupateriu, PG 32, col. 621.

300

cu toate acestea El revars[ peste to\i harul @ntreg, de care se bucur[ to\i ]i se @mp[rt[]esc dup[ m[sura ]i capacitatea lor, c[ci pentru posibilit[\ile Duhului nu este m[sur[“811.

Unirea Duhului Sf`nt cu sufletul presupune, @nva\[ Sf`ntul P[rinte, @ndep[rtarea patimilor din om, cur[\irea de vicii, revenirea la frumuse\ea naturii proprii. #n procesul @ndumnezeirii, Duhul Sf`nt @ndepline]te un rol esen\ial, sfin\itor, lumin[tor. Toat[ via\a cre]tin[ este condi\ionat[ de Duhul Sf`nt ]i toate realiz[rile pe calea des[v`r]irii sunt opera Acestuia. C[ci Duhul Sf`nt este izvorul spiritualit[\ii cre]tine812.

Sf`ntul Grigorie Teologul vorbe]te ]i el @n cuv`nt[rile sale despre ajutorul Sf`ntului Duh, despre roadele Cincizecimii, care adun[ comori statornice @n sufletele oamenilor. Duhul Sf`nt se afl[ acolo unde voie]te. #ntreaga lucrare de zidire ]i de @nviere a lumii este opera Fiului, dar ]i a Duhului Sf`nt, care rena]te duhovnice]te pe oameni ]i, iubindu-i, smulge din inimile lor duhurile rele, c`]tig`ndu-i pentru @nv[\[tura lui Hristos813.

Percep\ia aproape general[ a oamenilor este c[ ajutorul lui Dumnezeu trebuie s[ fie legat de dob`ndirea bunurilor de strict[ necesitate, care le condi\ioneaz[ existen\a trupeasc[. Biserica noastr[, prin glasul Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, arat[ cu totul alt sens al ajutorului lui Dumnezeu, de la Care s[ solicit[m ceea ce este cu adev[rat important, anume ajutorul spiritual ]i iertarea p[catelor. Av`nd un astfel de sprijin dumnezeiesc, celelalte, care \in de hran[, sau @mbr[c[minte, de pild[, le vom primi de la sine prin purtarea Sa de grij[. Omul care alege calea vie\ii 811 Idem, Despre Sf`ntul Duh, cap. IX, PG 32, col. 108. 812 P.S. Timotei Lugojanul, Spiritualitatea…, Op. cit., p. 111-114 813 Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`nt la Cincizecime, Cuv`ntul XLI, PG 36, col. 429, 437, 448, trad., p. 100-109.

301

cre]tine, cu faptele ei bune ]i mul\imea virtu\ilor, atrage la sine ajutorul lui Dumnezeu. Este un ajutor care, paradoxal, nu \ine propriu-zis de voin\a lui Dumnezeu de a ne sprijini, ci de voin\a noastr[ de a-l solicita ]i primi. C`t de necesar este un astfel de ajutor vedem din compara\ia @ntre sprijinul lui Dumnezeu ]i nevoia omului de a respira. Poc[in\a noastr[ mai ales revars[ asupra fiec[ruia “izvorul” pururea-curg[tor al binefacerilor divine. }i pentru c[ Dumnezeu socote]te m`ntuirea oamenilor @ntocmai ca pe propria Sa bog[\ie, El ne-o ofer[ din bel]ug tuturor814.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur vede o permanen\[ a ajutorului lui Dumnezeu @n istoria omenirii. C[ci St[p`nul tuturor nu a @ncetat niciodat[ s[ ne ajute. Pentru a fi mai conving[tor, se raporteaz[ la trei perioade de timp. Porne]te de la un trecut mai @ndep[rtat ascult[torilor s[i, reamintindu-ne ]i nou[ c[ Dumnezeu a dovedit nem[surata grij[ fa\[ de om chiar prin felul @n\elept @n care l-a alc[tuit. Grija aceasta a continuat s[ se arate fa\[ de cre]tini @n cele mai grele vremuri de prigoan[, pornit[ de necredincio]ii p[g`ni. #n fine, acest ajutor este o permanen\[ pentru fiecare dintre noi care, lupt`nd pentru lucrarea virtu\ilor, ne bucur[m de ajutorul de sus815.

Dumnezeu ne ajut[ din prima clip[, mai exact din momentul @n care ne hot[r`m s[ facem o fapt[ bun[, @nlesnindu-ne ]i nel[s`ndu-ne s[ sim\im cumva povara lucr[rii virtu\ilor. De aici nevoia ca @n toate s[ avem mintea @ndreptat[ spre El, iar nu spre cele lume]ti. #n ce prive]te

814 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXII la Matei, PG 57, col. 302-308, PSB 23, p. 283-291. 815 Idem, Omilia XI la Statui, PG 49, col. 123, 124; Idem, Omilia XIV la Statui, PG 49, col 143, 144; Idem, Omilia LI la Facere, PG 54, col. 456, PSB 22, p. 183; Idem, Omilia LXI la Facere, PG 54, col. 231, PSB 22, p. 279.

302

raportul dintre str[daniile omului ]i ajutorul divin, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur sesizeaz[ c[ Dumnezeu a]teapt[ micile noastre osteneli, spre a ne r[spl[ti816.

Crea\ia lumii, dovada iubirii lui Dumnezeu. A vorbi despre facerea lumii necesit[, spune Sf`ntul Vasile cel Mare, o preg[tire deosebit[, @n sensul cur[\irii sufletului nostru de patimile care @l @ntunec[, @mpreun[ cu dezlipirea noastr[ de grijile lume]ti. Descrierea crea\iei, @n binecunoscutele "Omilii la Hexaimeron", @i prilejuie]te Arhiepiscopului Cezareei Capadociei nu doar o lucrare de exegez[ biblic[, ci totodat[ o p[trundere @n ad`ncurile psihologiei umane a credin\ei, ce are @n obiectiv \eluri morale ]i teologice, cu scopul m`ntuirii ascult[torilor s[i. Marele Ierarh @i instruie]te pe ascult[tori, dovedind perseveren\[, grij[ pentru ca ei s[-]i @nsu]easc[ @nv[\[turile cuprinse @n Sf`nta Scriptur[, ad[ug`nd ]i argumente ra\ional-]tiin\ifice. Totul este exprimat @ntr-o limb[ curat[, bogat[ @n idei, ce solicit[ ne@ntrerupt pe ascult[tori. Pentru Sf`ntul P[rinte, crea\ia se prime]te @ntocmai ca orice adev[r revelat, adic[ prin credin\[. Ea ne arat[ pe Dumnezeu creatorul lumii ]i izvorul vie\ii noastre duhovnice]ti, iar nu a ceea ce este r[u817.

816 “Vine iute @n ajutor, @nt[rindu-ne curajul ]i trezindu-ne cugetul” (Idem, Omilia XXVIII la Facere, PG 53, col. 256, PSB 21, p. 355, 356; Idem, Omilia XL la Facere, PG 53, col. 371, 372, PSB 22, p. 75). Se cere de la noi o osteneal[ c`t de mic[. “Dup[ cum un @mp[rat vrea ca fiul s[ fie ]i s[ se arate pe c`mpul de b[t[lie, pentru a pune pe seama lui victoria, tot a]a ]i Dumnezeu @n lupta noastr[ cu diavolul”, duce lupta aceasta pentru noi, p`n[ la victorie (Idem, Omilia XVI la Matei, PG 57, col. 254, PSB 23, p. 217). 817 Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia I la Hexaimeron, PG 29, col. 4,5; Pr. Drd. Gh. Calciu-Dumitreasa, Crearea lumii, expus[ @n Hexaimeronul Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia, an XXVII, nr. 4/1975, p. 634-637; Pr. Dr. Ioan L. B[j[u, Predica…, Op. cit., p. 162; Diac. Asist.

303

La r`ndul s[u, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur s-a oprit @n chip aparte asupra c[r\ii Facerii, pe care a t`lcuit-o. A comb[tut concep\ia gre]it[ a p[g`nilor ]i a ereticilor, care negau crearea lumii de c[tre Dumnezeu, spun`nd c[ lumea este ve]nic[, iar materia este preexistent[. #n toate aceste @nv[\[turi eronate, atrage aten\ia c[ se simte lucrarea diavolului, care vrea astfel s[ @n]ele @ntreg neamul nostru omenesc. Faptul c[, referitor la aceast[ crea\ie, Dumnezeu nu ne-a l[sat @n ne]tiin\[ deplin[, dovede]te purtarea Sa de grij[ fa\[ de neamul omenesc. Iar dac[ El nu ne-a descoperit toate tainele crea\iei, ne-a @ndemnat la modestie, ar[t`ndu-ne @n acela]i timp @n\elepciunea Sa cea mai presus de mintea noastr[818.

Grija lui Dumnezeu fa\[ de om. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur scoate @n eviden\[ miijloacele prin care Dumnezeu se @ngrije]te de m`ntuirea oamenilor. #n explicarea Vechiului Testament, el insist[ asupra acestor aspecte ale @n\elepciunii divine. Dup[ ce protop[rin\ii Adam ]i Eva au c[zut ]i au fost alunga\i din rai, fiind pedepsi\i, Dumnezeu nu i-a @ndep[rtat cu totul, ci a continuat s[ #]i arate iubirea Sa de oameni. Tot la fel, Dumnezeu se @ngrije]te de noi. Chiar ]i c`nd se m`nie, pedeapsa dreapt[ ab[tut[ asupra oamenilor are rolul de a-i ridica, pentru a-i schimba. C`t despre r[bdarea divin[819, ea are @n vedere Ioan Caraza, Revela\ia divin[ @n Hexaimeronul Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia., an XXXI, nr. 1/1979, p. 125-128. 818 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XII la statui, PG 49, col. 130, trad., p. 26. 819 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur pune ideea de judecat[ @n str`ns[ corelare cu cea de Dumnezeu, atr[g`nd aten\ia c[ ”cel ce distruge ideea de judecat[, distruge totodat[ ]i ideea de Dumnezeu”. #ndeamn[, ca un remediu, la poc[in\[. Impresionant[ este descrierea acelei judec[\i, @n care “cei necredincio]i v[d pe sfin\i veselindu-se, dar nu pot s[ guste din masa @mp[r[teasc[“, nefiind vrednici. Desigur, nu to\i p[c[to]ii vor fi

304

acela]i scop p[rintesc, urm[rind @nl[turarea pricinilor bolii noastre820.

Plec`nd de la istorisirea vizitei Domnului la Matei, @n casa c[ruia El intr[, chiar dac[ Matei era vame], Sf`ntul P[rinte desprinde bogate foloase duhovnice]ti pentru noi, @nv[\`ndu-ne s[ folosim fiecare prilej ]i orice moment prielnic pentru m`ntuirea sufletelor semenilor no]tri ]i pentru m`ntuirea noastr[. Aceasta reprezint[ o datorie a fiec[ruia, vrednic[ de laud[821.

Oamenii @nal\[ lui Dumnezeu adeseori cererile lor ]i se a]teapt[ ca El s[ le r[spund[ de @ndat[, oferindu-le bunurile de care au nevoie, sprijinul pe care @l solicit[. Nu @n\eleg @ns[ c[ @n\elepciunea divin[ este dincolo de puterea de pricepre a min\ii noastre. Fiindc[ atunci c`nd noi nu ne mai ar[t[m a fi lega\i cu totul de lucrurile p[m`nte]ti, tocmai atunci Dumnezeu se @ngrije]te ]i ni le ofer[ ]i pe

pedepsi\i la fel, ci diferit, dup[ p[catele lor. Pedeapsa va fi mai mare pentru cei care, @n timpul vie\ii, s-au bucurat de @ndelunga r[bdare a lui Dumnezeu, Care “ne-a amenin\at cu gheena, ca astfel s[ ne fereasc[ de a c[dea @n ea” (Idem, Omilia LXXV la Matei, PG 58, col. 693-694, PSB 23, p. 857-859; Idem, Omilia XXV la Romani, PG 60, col. 634-636, trad., p. 417-421; Idem, Omilia II la Coloseni, PG 62, col. 315-316, trad., p. 359-360; Idem, Scrisoarea 125, PG 52, col. 681 ]i urm., trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XL, nr. 4/1988, p. 55). 820 Idem, Omilia XVIII la Facere, PG 53, col. 151, 152, PSB 21, p. 211, 212; Idem, Omilia XXII la Facere, PG 53, col 190, PSB 21, p. 264; Idem, Omilia XXX la Facere, PG 53, col. 277, PSB 21, p. 385. A]adar, @mbin`nd necontenit iertarea cu pedeapsa, Dumnezeu lucreaz[ pentru men\inerea s[n[t[\ii noastre suflete]ti, adic[ spre folosul nostru, @nc[ ]i atunci c`nd noi nu ]tim, sau nu @n\elegem aceasta. Este ]i motivul pentru care trebuie s[-I mul\umim necontenit (Idem, Omilia XLIX la Facere, PG 54, col. 445, PSB 21, p. 169). 821 Idem, Omilia XXX la Matei, PG 57, col. 361, 364, PSB 23, p. 368, 370.

305

acestea. De aici grija pe care s[ o acord[m celor duhovnice]ti822.

822 Idem, Omilia XXV la Evrei, PG 63, col. 174, trad., p. 296, 297.

306

XX. Rolul educativ ]i folosul @ncerc[rilor

ab[tute asupra cre]tinilor #ncerc[rile ab[tute asupra oamenilor sunt prilejuri

din care ei au de @nv[\at, dob`ndind o purtare bun[, ar[t`nd c[ sunt copii ascult[tori ai Tat[lui ceresc. Ele ne atrag aten\ia asupra st[rii de nevrednicie @n care ne ducem via\a, asupra p[catelor numeroase ce ne marchez[ existen\a, asupra @ndep[rt[rii noastre de Biseric[ ]i a sl[birii iubirii de semeni. C`nd Dumnezeu abate asupra oamenilor m`nia Sa, spre a-i trezi din amor\eala inimii lor, face aceasta nu pentru a-i pierde, ci tocmai pentru a-i chema la poc[in\[. Sf`ntul Vasile cel Mare ne pune @n fa\[ pilda locuitorilor din Ninive, sau pilda regelui profet David. #n acest fel, amintirea p[catelor devine prilej pentru @ndreptarea oamenilor ]i arat[ pe cel care este cu adev[rat un bun cre]tin. #ncerc[rile vie\ii sunt ca un stadion, unde se vede cel care este un atlet bun. C[ci dac[ atletul nu s-ar lupta, atunci “ce pricini de cunun[ ar mai avea?“823.

Necazurile, ispitele, chiar nenorocirile ab[tute asupra oamenilor sunt dovad[ c[ Dumnezeu ne poart[ de grij[. Altfel, dac[ nu ar exista frica de pedepse, oamenii ar deveni tr`ndavi ]i indiferen\i fa\[ de virtute. De aceea, spune Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur: “S[ nu-I mul\umim lui Dumnezeu numai pentru binefacerile pe care le ]tim, ci ]i pentru cele pe care nu le ]tim. Dumnezeu ne face bine nu numai c`nd voim, ci ne face bine chiar c`nd nu voim… Cu

823 Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia VIII, PG 31, col. 308-317, PSB 17, p. 423-428; Idem, Omilia VIII la Psalmi, PG 29, col. 381, PSB 17, p. 279.

307

c`t sunt mai mari ]i mai puternice chinurile ]i @ncerc[rile, cu at`t sunt mai mari ]i r[spl[\ile”824.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur cere cre]tinilor care au pierdut pe cineva drag lor prin moarte s[ arate mai mult[ credin\[ ]i s[ nu pl`ng[ pe cel r[posat, c[ci pl`nsul nu le este de nici un folos. Prin mutarea omului din trup, el ajunge @n apropierea lui Hristos. Iar cei vii, primind moartea cu demnitate, se vor bucura de r[splata dumnezeiasc[. Credin\a noastr[ @n @nviere ne opre]te s[ pl`ngem ]i ne con]tientizeaz[ asupra realit[\ii c[ dup[ nu mult timp, fiecare vom pleca de pe aceast[ lume trec[toare. O astfel de atitudine realist[ mai degrab[ ar trebui s[ ne fac[ s[ fim mai aten\i fa\[ de p[catele pe care le s[v`r]im825.

Dintre aspectele practice, se cere cre]tinilor s[ organizeze @nmorm`ntarea celor r[posa\i cu mai mult[ demnitate ]i @n lini]te, f[r[ bocit, “nu slu\indu-ne, nu smulg`ndu-ne p[rul, nu str`mb`ndu-ne fa\a…, ci @n lini]te, v[rs`nd lacrimi amare @n sufletul nostru”. P`n[ la urm[, cre]tinii nu trebuie s[ fie un exemplu r[u pentru ceilal\i semeni ai lor826.

Sf`ntul P[rinte insist[ asupra rolului educativ ]i a folosului @ncerc[rilor ce se abat asupra cre]tinilor, atunci c`nd ele sunt primite cu demnitate ]i smerenie. Foloasele sunt @n primul r`nd duhovnice]ti, dac[ mul\umim lui Dumnezeu pentru toate. #ncerc[rile vin din filantropia Sa ]i nu @ntrec puterea omului de a rezista @n fa\a lor. C`t despre

824 Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Despre necazuri ]i biruirea triste\ii, trad. de Pr. D-tru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 2002, p. 136. 825 Idem, Omilia XXXI la Matei, PG 57, col. 373-376, PSB 23, p. 385-388. 826 Idem, Omilai VI la I Tesaloniceni, PG 62, col. 430, trad., p. 223 ]i urm.; Idem, Omilia IV la Filipeni, PG 62, col. 203, 204, trad., p. 36-38; Idem, Omilia IV la Evrei, PG 63, col. 42-45, trad., p. 94-97.

308

roade, ele sunt numeroase, iar omiliile hrisostomice vorbesc adeseori despre ele. Iat[ c`teva: @nl[turarea patimilor precum arghirofilia, slava de]art[, trufia, sau m`nia; s[l[]luirea p[cii @ntre oameni ]i @n sufletul fiec[ruia; @ncerc[rile venite ne scot din mole]eala @n care p[catele ne aduc; cea mai mare r[splat[ este chiar dob`ndirea @mp[r[\iei cerurilor. #ncerc[rile ne smeresc la inim[ ]i @n fapte. Desigur, Sf`ntul P[rinte are @n vedere r[bdarea tuturor acestor greut[\i pe nedrept ]i pentru credin\a noastr[ @n Hristos. Necazurile @nt[resc r[bdarea tuturor827.

#ncerc[rile nu au lipsit nicidecum din via\a Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur. #n ultima parte a vie\ii a r[bdat un exil dur ]i nedrept. Din bogata sa coresponden\[ \inut[ cu cei pe care @i l[sase @n Constantinopol, vedem c[ Sf`ntul P[rinte nu ]i-a pierdut niciodat[ n[dejdea, g`ndindu-se mereu la r[splata de care se va @nvrednici de la Hristos ]i primind totul cu b[rb[\ie828.

Necazurile ab[tute asupra oamenilor sunt dovada purt[rii de grij[ pe care Dumnezeu o are fa\[ de noi, ca ]i binefacerile cu care ne binecuv`nteaz[. Frica de pedeaps[ pe care o ar[t[m ne @ndeamn[ la virtute. De aceea, trebuie s[ #i mul\umim lui Dumnezeu nu doar pentru binele primit, ci ]i pentru @ncerc[rile la care suntem supu]i, dovada purt[rii Sale de grij[ pentru @ntreg neamul omenesc. Unii oameni sunt @ncerca\i prin boli, al\ii prin s[r[cie, unii prin nedrept[\i, iar al\ii prin pierderea celor dragi. Dar cu c`t @ncerc[rile sunt mai mari, cu at`t va fi r[splata mai mare.

827 Idem, Omilia XXXVIII la Facere, PG 53, col. 359, PSB 22, p. 60; Idem, Omilia XXIII la II Corinteni, PG 61, col. 561, trad., p. 280; Idem, Omilia XXVI la II Corinteni, PG 61, col. 579, 580, trad., p. 309; Idem, Omilia XV la Matei, PG 57, col. 228-230, PSB 23, p. 180-184. 828 Idem, Scrisoarea I c[tre Olimpiada, PG 52, col. 549, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. MO, an XXXIX, nr. 3/1987, p. 52.

309

Dac[ noi nu @n\elegem de la @nceput rostul ]i modul cum lucreaz[ Dumnezeu, nu trebuie s[ ne ar[t[m revolta fa\[ de hot[r`rile Sale, ce @ntrec puterea min\ii omene]ti829.

#n fa\a @ncerc[rilor, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur @i @ndeamn[ pe cre]tini la curaj, @ndelung[ - r[bdare, t[rie a voin\ei lor, r`vn[, av`nd @n Sfin\ii Apostoli un exemplu vrednic de urmat830. C`nd el rostea frumoasele sale omilii, vremea persecu\iilor s`ngeroase @mpotriva cre]tinilor erau apuse. Cre]tinii @ncetaser[ s[ fie persecuta\i ]i pedepsi\i pentru credin\a lor @n Hristos. Dar Sf`ntul P[rinte se str[duie]te s[ trezeasc[ @n con]tiin\a ascult[torilor convingerea c[ vremea muceniciei nu a @ncetat ]i timpul pentru m[rturisirea lui Hristos prin fapte nu a lipsit, a]a cum pururea st[ @naintea ochilor no]tri posibilitatea c`]tig[rii cununilor muceniciei. A suferi martiriul cre]tin nu @nseamn[ doar moartea violent[, pe cruce de pild[, sau r[pus de din\ii fiarelor din amfiteatrele romane. Dac[ privim limitat lucrurile, @nseamn[ c[ dreptul Iov nici nu poate fi socotit un mucenic. }i totu]i, @n egal[ m[sur[, mucenic este oricine @mpline]te poruncile lui Hristos ]i transpune @n propria via\[ @nv[\[tura M`ntuitorului. A]a a fost Iov, care a ]tiut s[ dispre\uiasc[ averile pierdute ]i s[ @nving[ prin credin\[ neclintit[ @n Dumnezeu durerea pricinuit[ de pierderea odraselelor sale. Iat[ un alt fel de mucenicie. De aceea, spunem c[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur r[m`ne la fel de actual ]i pentru noi, cei de ast[zi. C[ci ast[zi cre]tinul nu mai

829 Idem, Despre necazuri ]i biruirea triste\ii, I, PG 47, col. 423 ]i urm., trad., p. 121-151. 830 Idem, Omilia L la Matei, PG 58, col. 505, PSB 23, p. 578; Idem, Omilia III la Romani, PG 60, col. 415, trad., p. 44; Idem, Omilia XII la Romani, PG 60, col. 506, trad., p. 197; Idem, Omilia XXXIII la I Corinteni, PG 61, col. 275, 277, trad., p. 449; Idem, Omilia XXII la Evrei, PG 63, col. 160, trad., p. 273.

310

trebuie s[ moar[ pentru numele lui Hristos, dar este chemat s[ dovedeasc[ prin propria via\[ c[ este ucenic al Domnului, atunci c`nd @ncerc[rile se abat nemilos asupra sa, direct sau indirect831.

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur nu vrea s[ consoleze, ci vrea s[ @nt[reasc[ @n credin\[ pe cei asupra c[rora se ab[tuser[ pierderi grele, subliniind realitatea purt[rii de grij[ ne@ncetat[ a lui Dumnezeu fa\[ de noi oamenii, o purtare de grij[ pe care mintea noastr[, at`t de limitat[, nu o poate @n\elege dup[ adev[rata ei valoare ]i importan\[. Astfel, @ntre ascult[torii Marelui Ierarh erau oameni care @]i pierduser[ averile. #n fa\a lor este a]ezat ca model dreptul Iov. }i, asemenea lui, cei care au suferit o astfel de pagub[, s[ zic[: Binecuv`ntat fie Dumnezeu! Atunci ace]tia vor fi c`]tigat @nc[ ]i mai mult dec`t au pierdut. Aceast[ fals[ ran[ a pierderii averilor este ]ansa c`]tig[rii unei alte mucenicii. C`t de mare este folosul celui care, nefiind ata]at de bunurile materiale, poate s[ treac[ plin de senin[tate peste aceasta, rezult[ din compara\ia pe care Sf`ntul P[rinte o face, zic`nd: “Nu at`ta va c`]tiga cel ce @]i cheltuie]te averile cu cei s[raci, cel ce cerceteaz[ ]i caut[ pe cei s[raci, cel ce @mpr[]tie ceea ce are celor fl[m`nzi, pe c`t vei c`]tiga tu prin aceast[ vorb[“.

O @ncercare @nc[ ]i mai impresionant[ se abate asupra celor care pierd, p[rin\i fiind, pe unul dintre copiiii lor, @ntocmai lui Iov, care este din nou un model, fiindc[ a mul\umit @n toate “filantropului Dumnezeu”. La r`ndul s[u, Avraam, patriarhul Vechiului Testament, atunci c`nd Domnul i-a cerut, nu a ezitat s[ aduc[ el @nsu]i ca jertf[ lui Dumnezeu pe unicul s[u fiu, Isaac. Sf`ntul P[rinte, chiar dac[ a fost monah, cu p[trunderea sa sufleteasc[ de

831 Idem, Omilia I la II Corinteni, PG 61, col. 389, trad., p. 13.

311

p[rinte spiritual, cu harul divin ce @i lumina mintea, atunci c`nd rostea acele cuv`nt[ri a]a de folositoare ]i pentru cei de ast[zi, @n\elege fr[m`nt[rile, zbuciumul prin care trecea Avraam ]i @ndeamn[ ]i pe cei peste care s-au ab[tut suferin\ele pierderii celor dragi, a copiilor lor. Finul psiholog cre]tin spune despre un astfel de om: “Trebuie s[ aib[ cineva un suflet tare ca diamantul, ca s[ vad[ pe unicul s[u fiu, @ntins pe patul de moarte ]i @nc[ s[ sufere cu lini]te cele petrecute. Unul ca acesta, lini]tind valurile naturii, ar putea s[ zic[ precum Iov, f[r[ s[ verse lacrimi: Domnul a dat, Domnul a luat! ]i s[ stea @mpreun[ cu @nsu]i Avraam”. Un astfel de mod de a g`ndi poate avea @n spate doar o credin\[ puternic[ @n @nviere, cu convingerea c[ cel mutat de la noi s-a dus @ntr-o “\ar[“ mai bun[, @ntr-un loc mai sigur. P[rintele unui copil r[m`ne p[rinte al aceluia at`t aici, c`t ]i @n ceruri. G`ndind astfel, cre]tinii vor primi de la Dumnezeu ca ajutor m`ng`ierea Lui, eliberarea de orice m`hnire ]i vrednicia dob`ndirii bunurilor viitoare832.

Recuno]tin\a cre]tinului fa\[ de Dumnezeu. Nu @ntotdeauna cursul vie\ii omene]ti pricinuie]te motive pentru a ne bucura. Nu totdeauna realiz[rile ne dau motive de bucurie, judec`nd dup[ regulile omene]ti ]i cu puterea noastr[ de @n\elegere. }i totu]i, omul se cuvine s[ mul\umeasc[ ne@ncetat lui Dumnezeu ]i s[ se roage ne@ncetat. Am primit porunca de la St[p`nul nostru, al tuturor, s[ mul\umim pentru toate, @nc[ ]i @n cele mai grele @mprejur[ri, av`nd @n g`nd n[dejdea sufletului cre]tin r`vnitor833. Desigur, momentul cel mai potrivit pentru cre]tinul care aduce laud[ ]i mul\umire lui Dumnezeu este atunci c`nd prime]te ajutorul Lui. Iar Sf`ntul Vasile cel 832 Idem, Omilia I la II Corinteni, PG 61, col. 390, 391, trad., p. 14-16. 833 Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilia IV. Despre mul\umire, PG 31, col. 220-224, PSB 17, p. 376-379.

312

Mare mul\ume]te Domnului pentru darul cuv`ntului, prin care #l sluje]te pe El ]i pe credincio]i, cu bucatele duhovnice]ti834.

Recuno]tin\a cre]tinului, spune ]i Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, pentru binele primit de la Dumnezeu trebuie s[ fie o coordonat[ definitorie a vie\ii lui. Aceast[ recuno]tin\[ adus[ pentru c[ Dumnezeu ne @mpline]te nevoile cotidiene nu #i este Acestuia de folos, ci chiar nou[, apropiindu-ne mai mult de El, @nt[rindu-ne @n r`vna noastr[, spre a-I @mplini poruncile pe mai departe. Mul\umirea fa\[ de Dumnezeu trebuie s[ fie pe buzele cre]tinului mereu, dar mai ales la Sf`nta Liturghie835.

Recuno]tin\a noastr[ fa\[ de Dumnezeu nu \ine de un timp anume, ci suntem @ndemna\i s[-I aducem laud[ @n toate @mprejur[rile. Desigur, sl[biciunile noastre trupe]ti, de pild[ bolile, ne trimit de @ndat[ cu g`ndul la Dumnezeu, iar traiul bun ne face s[ uit[m de El. De aceea, sesizeaz[ Sf`ntul P[rinte: “A mul\umi lui Dumnezeu c`nd v`ntul este prielnic pe mare nu e ceva de mirare. #ns[ a-I mul\umi c`nd este furtun[ ]i corabia… este @n primejdie a se scufunda, atunci este prob[ de… recuno]tin\[“. Iar Dumnezeu nu las[ nerecompensat[ o astfel de atitudine, ci @l ajut[ pe cre]tin s[ prop[]easc[ pe calea virtu\ii836. 834 Idem, Omilia VI la Hexaimeron, PG 29, col. 144, 145, PSB 17, p. 144-146. 835 Mai mult, spune Sf`ntul P[rinte, “omul smerit mul\ume]te lui Dumnezeu nu numai pentru binefacerile primite, ci chiar ]i pentru aparentele necazuri ]i nenorociri venite asupra lui” (Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XXV la Matei, PG 57, col. 331, 332, PSB 23, p. 324-326; Idem, Omilia IX la Facere, PG 53, col. 80, PSB 21, p. 112). 836 Idem, Omilia XXV la Matei, PG 57, col. 329, PSB 23, p. 322; Idem, Omilia XV la Facere, PG 53, col. 124, PSB 21, p. 174; Idem, Omilia LII la Facere, PG 54, col. 460, PSB 22, p. 188; Idem, Omilia II la Romani, PG 60, col. 401, trad., p. 20.

313

#ncerc[rile grele ale vie\ii nu trebuie s[-l @ndep[rteze pe om de Dumnezeu, ele fiind cel mai potrivit moment pentru a-I mul\umi St[p`nului tuturor. C`nd omul este fericit ]i are de toate, nu-i este greu s[ mul\umeasc[ lui Dumnezeu. C`nd @ns[ greut[\ile @l cople]esc ]i totu]i cre]tinul continu[ s[-i mul\umeasc[ Domnului cu credin\[, atunci el este vrednic de laud[, c[ci a f[cut pe diavolul de ru]ine837. Din toate aceste evenimente, pe care via\a le a]eaz[ @naintea noastr[, putem trage @nv[\[minte folositoare nou[838.

837 Idem, Omilia VIII la Coloseni, PG 62, col. 357, trad., p. 99; Idem, Omilia XX la Evrei, PG 63, col. 147, trad., p. 147. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur d[ dou[ exemple de nenorociri ab[tute asupra ascult[torilor s[i: pierderea unui copil la v`rst[ fraged[ ]i pierderea unor sume mari de bani. #n cel dint`i caz, p[rin\ii sunt asem[na\i cu mucenicii. Pe un astfel de p[rinte @l @ncurajeaz[, zic`ndu-i: “Mul\ume]te lui Dumnezeu.. ]i prin aceasta nu vei fi mai prejos dec`t Avraam”. C`t despre cel de al doilea caz, paguba pricinuit[ se poate transforma @n c`]tig spiritual (Idem, Omilia III la I Tesaloniceni, PG 62, col. 412-416, trad., p. 193-197). 838 Idem, Omilia XI la I Tesaloniceni, PG 62, col. 466, trad., p. 282.

314

XXI. |elul vie\ii cre]tine. Des[v`r]irea Celor care se ar[tau pesimi]ti @n privin\a capacit[\ii

lor de a c`]tiga propria m`ntuire, Origen le reaminte]te c[ “mai bine este celui ce caut[ via\a des[v`r]it[ s[ moar[ pe cale, dec`t s[ nu plece @n c[utarea des[v`r]irii”839.

T`lcuind cartea Facerii, marele scriitor alexandrin explic[ @n ce const[ respectarea poruncii t[ierii @mprejur, dat[ evreilor. Net[iat @mprejur este cel ce nu a @ncetat s[ cleveteasc[, vorbind de r[u pe cei buni, acuz`nd pe cei apropia\i, @mpr[]tiind calomnii, spun`nd minciuni, cel care “proclam[ pe cele de]arte, nepotrivite, lume]ti, neru]inate, indecente, nedrepte, dezm[\ate, blasfemiatoare ]i celelalte, care sunt nedemne de un cre]tin”. Din contr[, t[iat @mprejur este cel care @]i tempereaz[ limba. Net[ia\i @mprejur sunt ]i ereticii. Pe c`nd “cel care roste]te totdeauna cuv`ntul lui Dumnezeu ]i expune doctrina s[n[toas[“ este t[iat @mprejur840.

Este net[iat @mprejur cel care arde de dorin\e obscene ]i de pofte ur`te, care p[streaz[ @n minte g`nduri eretice ]i blasfemii. “Cine @ns[ p[streaz[ credin\a curat[ @n cur[\ia con]tiin\ei, acesta este t[iat @mprejur la inim[… Dup[ cum este necesar s[ fim circumci]i la urechi, buze, inim[…, astfel ]i m`inile noastre, ]i picioarele noastre, ]i vederea, ]i mirosul, ]i sim\ul pip[itului au nevoie de t[iere @mprejur. C[ci pentru ca omul lui Dumnezeu s[ fie

839 Origen, Omilia V la Ie]ire, PG 12, col. 330, Trad., p. 169. 840 Idem, Omilia III la Facere, PG 12, col. 180, Trad., p. 217.

315

des[v`r]it @n toate, toate m[dularele trebuie t[iate @mprejur”841.

#n lucrarea sa de catehizare, Sf`ntul Chiril al Ierusalimului s-a adresat mai ales oamenilor maturi ]i, av`nd @n vedere capacitatea lor de @n\elegere, le-a expus adev[rurile fundamentale ale credin\ei cre]tine. S-a adresat omului, @n\eles @n @ntregul lui, trup ]i suflet, c[ut`nd s[ ajung[ la sufletul lui, @nt[rindu-]i cele spuse cu cuv`ntul Sfintei Scripturi ]i cu pilda vie\ii lui, tr[it[ @n sfin\enie. #nc[ din prima catehez[ baptismal[, ar[t[ scopul lucr[rii sale: zidirea unei inimi noi, cu credin\a sincer[ ]i statornic[, pentru ca ascult[torii s[i s[ poat[ deveni cu adev[rat cre]tini ]i membri ai Bisericii. A @n\eles c[, dincolo de @nv[\[tura adresat[ min\ii, cre]tinismul se caracterizeaz[ prin dorin\a omului de a tr[i @n Dumnezeu. Catehumenii erau @ndemna\i s[ @]i cerceteze con]tiin\a, s[ se elibereze de patimi, iar pe altarul sufletului s[ aprind[ iubirea lui Dumnezeu, @nl[tur`nd deopotriv[ grijile lume]ti, rug`ndu-se ]i nel[s`ndu-se supu]i patimilor p[m`nte]ti.

#ntreaga oper[ a Sf`ntului Chiril al Ierusalimului este o fericit[ @mbinare de elemente morale, dogmatice ]i duhovnice]ti. Pentru ca lumina duhovniceasc[ s[ str[luceasc[ @n inima omului, Sf`ntul P[rinte a @n\eles c[ este nevoie de cur[\enia lui sufleteasc[ ]i de f[ptuirea 841 “m`inile de la r[piri, de la furturi, de la ucideri, trebuind deschise doar spre faptele lui Dumnezeu. Trebuie circumcise picioarele, ca s[ nu fie grabnice spre v[rsare de s`nge…, ci s[ umble doar pentru a @mplini poruncile lui Dumnezeu. S[ fie t[iat @mprejur ]i ochiul, ca s[ nu doreasc[ cele str[ine… Despre cel al c[rui Dumnezeu este p`ntecul…, vom spune c[ are gustul net[iat @mprejur… Fiecare dintre m[dulare trebuie numite circumcise, dac[ se consacr[ @ndeplinirii poruncilor lui Dumnezeu. Dac[ @ns[ trec dincolo de legile prescrise lor prin voin\a divin[, trebuie s[ fie socotite net[iate @mprejur” (Idem, Omilia III la Facere, PG 12, col. 181, 182, Trad., p. 219, 221).

316

ne@ncetat[ a binelui. |inta tuturor str[daniilor sale este des[v`r]irea omului, un ideal ce combin[ str[daniile cre]tinului cu conlucrarea puterii divine. Via\a M`ntuitorului este un exemplu, un model, iar etapele ei marcheaz[ via\a fiec[rui cre]tin, “n[scut” sub p[cat, cur[\it de p[cat prin botez, des[v`r]it prin comuniunea cu M`ntuitorul ]i prin harul Sf`ntului Duh, p`n[ la ridicarea lui @n @mp[r[\ia lui Dumnezeu”. A]adar, “drumul M`ntuitorului Hristos este drumul de formare ]i de maturizare spiritual[ a cre]tinului”, drumul crucii842.

Trebuie s[ vedem @n Sf`ntul Chiril al Ierusalimului nu doar dorin\a de a ne @nv[\a adev[rurile m`ntuitoare ale credin\ei, ci @n egal[ m[sur[ pe p[storul de suflete, care vrea s[ @ndrepte via\a practic[ ]i obiceiurile ascult[torilor s[i. #nceputul lucr[rii de ridicare a omului este f[cut de Dumnezeu #nsu]i, Care vrea ca to\i s[ ne putem bucura de r[splata vie\ii ve]nice. #ns[ lucrarea Sa trebuie neap[rat s[ fie continuat[ de str[daniile noastre, @ntre care se num[r[ cele obi]nuite, precum @ndep[rtarea de bunurile trec[toare p[m`nte]ti, sau p[zirea poruncilor, slujirea lui Dumnezeu ]i @ndep[rtarea de cele rele. Sf`ntul P[rinte cerea catehumenilor s[i str[danie ne@ntrerupt[, credin\[ sincer[, inten\ii curate, lucrarea virtu\ilor ]i peniten\[. Le vorbea aleg`nd cele mai potrivite mijloace, ca unul ce era un psiholog @nn[scut. A]eza @n centrul propov[duirii sale Biserica ]i pe Hristos843.

842 Arhim. Grigore B[bu], Opera catehetic[ a Sf`ntului Chiril al Ierusalimului ]i actualitatea ei, @n rev. Ortodoxia, an XXXVIII, nr. 3/1986, p. 142, 144. 843 Drd. Alex. Marcel Sab[u, Importan\a actual[ a “Catehezelor” Sf`ntului Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului, @n rev. ST, seria a II-a, an XXXVI, nr. 1-2/1984, p. 120-123.

317

Sf`ntul Vasile cel Mare aseam[n[ via\a noastr[ cu p`nza \esut[ de un p[ianjen, a]a de u]or de destr[mat. Imaginea vie\ii p[m`nte]ti este ca un vis. De aceea, suntem @ndemna\i la lupta trec[toare de aici, pentru a dob`ndi r[splata ve]nic[844. Via\a este scurt[ ]i bucuria ei la fel. #n ce prive]te c[ile m`ntuirii, Sf`ntul P[rinte vorbe]te despre dou[ c[i, pe care cre]tinul le poate urma, potrivnice una celeilalte. “Una este larg[ ]i @nc[p[toare, cealalt[ este str`mt[ ]i @ngust[. Sunt dou[ ]i c[l[uzele ]i fiecare caut[ s[ atrag[ pe oameni spre ele. Calea cea neted[ ]i @nclinat[ are o c[l[uz[ viclean[, un demon r[u, care prin pl[ceri, atrage spre pierzare pe cei care @l urmeaz[. Calea cea anevoioas[ ]i cu urcu] are c[l[uz[ un @nger bun, care prin ostenelile virtu\ii, duce pe cei care @l urmeaz[ spre un sf`r]it fericit”845.

T`lcuind Psalmul 43, Sf`ntul Vasile cel Mare vorbe]te despre scopul vie\ii omene]ti. Dup[ unii filosofi, acest scop ar fi ]tiin\a, dup[ al\ii, lucrarea practic[, sau chiar pl[cerea. Pentru cre]tini, acest scop este definit cu mult[ claritate: “este fericita vie\uire @n veacul ce va s[ fie”, lucru realizabil urm`nd voia lui Dumnezeu846. 844 Via\a oamenilor este “o mare nelini]tit[, o atmosfer[ schimb[toare, un vis nestatornic… Ia seama la viforul de pe mare, manevreaz[-\i cu dib[cie barca ta, uit[-te cum plute]ti” (Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilie pentru m`ng`ierea unui bolnav, PG 31, col. 1713-1717, trad. de Pr. Prof. Nicolae Petrescu, @n rev. MO, nr. 2/1991, p. 71-73). 845 Idem, Omilia I la Psalmi, PG 29, col. 221, PSB 17, p. 190. Sf`ntul Vasile cel Mare vorbe]te despre treptele de pe drumul m`ntuirii, asem[n`ndu-le cu cele ale sc[rii lui Iacov. Prima treapt[ const[ @n @ndep[rtarea de r[u (Idem, Omilia I la Psalmi, PG 29, col. 217, 220, PSB 17, p. 187). Str[dania Sf`ntului Vasile cel Mare urm[re]te s[ dezvolte facult[\ile suflete]ti ale p[stori\ilor s[i, @nnobil`nd omul lor l[untric, f[c`ndu-i vrednici s[ dob`ndeasc[ r[splata vie\ii ve]nice (Pr. Prof. Teodor Bodogae, Actualitatea mesajului Sfin\ilor Trei Ierarhi, @n rev. MB, an XXV, nr. 1-3/1975, p. 39). 846 Idem, Omilia XI la Psalmi, PG 29, col. 432, PSB 17, p. 309.

318

Des[v`r]irea cre]tinului este starea omului “des[v`r]it @n tot felul de virtu\i, care fierbe cu duhul, care dore]te cu @nfocare s[ s[v`r]easc[ fapte de evlavie”. Un astfel de om lupt[ pentru c`]tigarea @mp[r[\iei cerurilor847.

Regulile de vie\uire cre]tin[ pe care Sf`ntul Vasile cel Mare le-a l[sat sunt la fel de actuale ]i @n zilele noastre, mai mult, sunt valabile pentru toate categoriile de oameni, cre]tini. Cu to\ii au datoria s[ progreseze duhovnice]te, urm`nd pilda M`ntuitorului ]i a ucenicilor S[i, cu ajutorul harului divin ]i a neostenitelor eforturi personale. #n via\a sa spiritual[, cre]tinul urm[re]te des[v`r]irea personalit[\ii lui, @n pespectiva eshatologic[, pentru dob`ndirea @mp[r[\iei cerurilor. Sau, cum spunea Sf`ntul P[rinte: “Scopul vie\ii noastre este… tr[irea cea fericit[, @n veacul ce va s[ vin[“848.

#ntr-o alt[ lucrare, Sf`ntul Vasile cel Mare, referindu-se la specificul cre]tinismului, @l define]te ca fiind “credin\a care lucreaz[ prin dragoste” ]i toate celelalte virtu\i, @mplinind cele pl[cute lui Dumnezeu. Specificul vie\ii cre]tine este ]i hristocentrismul ei, c[ci tot ceea ce g`ndim, spunem, sau lucr[m trebuie pus @n leg[tur[ cu Hristos, @nc`t sufletul nostru s[ ajung[ s[ reproduc[ chipul Lui849.

847 Idem, Omilia XII, PG 31, col. 413, PSB 17, p. 482. Adev[ratul cre]tin socote]te aceast[ via\[ drept o ne@ncetat[ lupt[ duhovniceasc[ ]i un exerci\iu de @mplinire a poruncilor lui Dumnezeu (#.P.S. Nestor Vornicescu, Aspecte ale des[v`r]irii cre]tine @n via\a ]i opera Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia, an XXX, nr. 4/1978, p. 617). 848 Idem, Omilie la Psalmul 48, PG 29, col. 432; Arhidiac. Prof. Ioan Z[grean, Probleme morale…, Op. cit., p. 231, 232; P.S. Timotei Lugojanul, Spiritualitatea…, Op. cit., p. 125, 126. 849 Idem, Epistola 159, PSB 12, p. 346; R.P. Dom. Jean Gribomont, Concep\ia Sf`ntului Vasile cel Mare despre idealul cre]tin ]i asceza evanghelic[, @n rev. MO, an XXXI, nr. 1-3/1979, p. 80.

319

Vorbind despre fericire, ca \el al vie\ii cre]tine, Sf`ntul Grigorie de Nyssa @n\elege prin aceasta dorin\a dup[ cele @nalte, dumnezeie]ti, singurul \el cu adev[rat vrednic de a fi dorit. Fericirea @nseamn[ via\a curat[, binele nespus, frumuse\ea nedescris[, bl`nde\ea senin[, lumina adev[rat[, veselia ne@ntrerupt[, bucuria ve]nic[. #nseamn[ s[ avem pe Dumnezeu @n noi @n]ine, particip`nd la fericirea adev[rat[. Fericirile pe care le afl[m @n Sfintele Evanghelii sunt ca un ]ir de trepte ce duc spre des[v`r]ire, precum scara lui Iacov din Vechiul Testament, leg`nd p[m`ntul de cer, trepte fiind virtu\ile, prin urcarea c[rora cre]tinul se apropie de izvorul adev[ratei fericiri, Dumnezeu850.

Des[v`r]irea cre]tin[, spre care ne @ndeamn[ Sf`ntul P[rinte @n @ntreaga sa oper[, este, pe cea mai @nalt[ treapt[ a ei, sfin\enie. La sfin\enie, cre]tinul poate ajunge lucr`nd ne@ntrerupt virtu\ile, biruind r[ul, ar[t`nd t[rie ]i statornicie @n bine ]i @n lucrarea faptelor bune. Toate aceste virtu\i au darul de a @mpodobi sufletul adev[ratului cre]tin, prin @ncordarea puterilor suflete]ti @mpotriva ispitelor. Cre]tinul este ca un atlet, care trebuie s[ depun[ efort pentru a c`]tiga des[v`r]irea851.

#ntre virtu\ile despre care Sf`ntul Grigorie de Nyssa aminte]te @n Comentariul la Fericiri, dreptatea este cea care cuprinde @ntr-@nsa tot binele. Milostenia, dovada iubirii maxime, este participarea inimii pline de iubire fa\[ de cei

850 Sf`ntul Grigorie de Nyssa, Omilia I la Fericiri, PG 44, col. 1196, 1197; Idem, Omilia II la Fericiri, PG 44, col. 1216; Idem, Omilia VI la Fericiri, PG 44, col. 1269; Pr. Drd. Mircea Ni]coveanu, Doctrina Sf`ntului Grigorie de Nyssa, @n comentariul s[u la Fericiri, @n rev. GB, an XXVI, nr. 5-6/1967, p. 499, 504. 851 Pr. Drd. Mircea Ni]coveanu, Doctrina…, Op. cit., p. 504.

320

@ntrista\i852. C`t despre lucrarea binelui, acesta @l face pe om s[ se asemene celui care tr[ie]te @n lumin[, pe c`nd lucr[torul r[ului se afl[ @n @ntuneric.

Sf`ntul P[rinte @ndeamn[ pe ascult[torii s[i s[ lupte @mpotriva p[catelor, enumer`nd @ntre altele: m`ndria, frica, la]itatea, arogan\a, l[comia, invidia, ura, ne@ncrederea, asprimea, lingu]elile, sau r[zbunarea. Pentru toate acestea, vom primi pedeapsa iadului ]i @ntunericul ve]nic. Se aseam[n[ pe sine cu un plugar, care scoate din inimile ascult[torilor r[d[cinile rele ale p[catelor, cur[\ind c[mara sufletelor lor prin str[danie continu[, spre a str[luci @ntr-@nsele frumuse\ea chipului dumnezeiesc853.

C`t despre pace, face apel ne@ncetat la @n\elegere, c[ci via\a fericit[ se sprijin[ pe pace. Ea este primul dintre bunuri, @nceputul bucuriilor, iar darul celui ce o lucreaz[ este acela c[ el devine fiu al lui Dumnezeu. }i Sf`ntul P[rinte a fost un f[c[tor de pace, nu doar la scara mare a Bisericii, ci ]i pentru fiecare dintre p[stori\ii s[i, str[duindu-se, ca un p[stor de suflete, s[ potoleasc[ lupta dintre trup ]i suflet, r[zboiul “intern” al firii, aduc`nd armonia spiritual[854.

Oamenii sunt, din p[cate, foarte preocupa\i de dob`ndirea celor lume]ti, dar @nd[r[tnici @n eforturile lor pentru a c`]tiga pe cele dumnezeie]ti ]i ve]nice. Sunt asem[na\i de Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur cu puii de r`ndunic[, slabi, ce vor s[ r[m`n[ @n cuib ]i nu vor s[ @nve\e s[ zboare, c`nd au crescut ]i vara a trecut, venind iarna. Dezmierd[rile din aceast[ via\[ ne vor lipsi de

852 Sf`ntul Grigorie de Nyssa, Omilia IV la Fericiri, PG 44, col. 1244; Idem, Omilia V la Fericiri, PG 44, col. 1252. 853 Idem, Omilia III la Fericiri, PG 44, col. 1228; Pr. Dr. Mircea Ni]coveanu, Doctrina…, Op. cit., p. 505-507. 854 Pr. Dr. Mircea Ni]coveanu, Doctrina…, Op. cit., p. 508, 509.

321

cununile ve]nice855. Privind mormintele ]i amintindu-ne despre cei care se afl[ @ntr-@nsele, @n\elegem ]i mai bine c`t de vremelnice sunt toate cele lume]ti. Ele au r[mas “umbr[ ]i cuvinte”. Lu[m @ns[ cu noi toate p[catele s[v`r]ite, care ne fac s[ pierdem fericirea sufletului nostru856. Dumnezeu ne-a dat trupul ca s[-l ridic[m la cer ]i nu ca prin trup s[ tragem ]i sufletul spre p[m`nt ]i spre cele p[m`nte]ti. De aceea, s[ ne @ndep[rt[m de lucrurile ]i de preocup[rile lume]ti, s[ iubim ceea ce este duhovnicesc857.

Des[v`r]irea cre]tinului trebuie raportat[ la des[v`r]irea lui Dumnezeu, care este idealul ]i spre care firesc trebuie s[ tindem. Din momentul crea\iei, omul poart[ @n sine “chipul” lui Dumnezeu ]i trebuie s[ tind[ spre asem[narea cu Acesta, adic[ spre des[v`r]ire. Chipul lui Dumnezeu este @ntip[rit @n fiin\a noastr[, pe c`nd asem[narea este \inta, idealul, la care putem ajunge prin str[danie, prin lupta de a dob`ndi virtu\ile. Cuv`ntul asem[nare arat[ efortul pe care trebuie s[-l fac[ omul spre a deveni, pe c`t posibil, asemenea cu Dumnezeu, prin bun[tate ]i prin toate virtu\ile. Omul este chemat deci s[ ajung[ la asem[narea cu Dumnezeu printr-o lupt[ necontenit[ de perfec\ionare moral[. #ntruparea, Jertfa, #nvierea Fiului lui Dumnezeu, a Domnului nostru Iisus Hristos repun @n fa\a omului chemarea de la @nceput, idealul

855 De aceea, “s[ nu c[ut[m plata aici, ca nu cumva s[ devenim s[raci ]i lipsi\i” (Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia XLIII la I Corinteni, PG 61, col. 372, trad., p. 607; Idem, Omilia II la Coloseni, PG 62, col. 314, trad., p. 26, 27). 856 Idem, Omilia LXXVI la Matei, PG 58, col. 701, PSB 23, p. 870. 857 Idem, Omilia XLIX la Matei, PG 58, col. 500, PSB 23, p. 572.

322

asem[n[rii cu Dumnezeu, care constituie “culmea cea mai @nalt[ a virtu\ii”858.

A fi asemenea lui Dumnezeu @nseamn[ a fi des[v`r]it, prin iubire nem[rginit[, dumnezeiasc[. Aceast[ des[v`r]ire s-a descoperit neamului omenesc prin Hristos, @n Persoana C[ruia avem prezen\a concret[ a des[v`r]irii dumnezeie]ti. Domnul nostru Iisus Hristos este modelul vie\ii celei noi, la care fiecare cre]tin este chemat. Fiindc[ Domnul nu a dat oamenilor o @nv[\[tur[, pur ]i simplu, ci ]i pilda vie\ii Sale. Avem ]i alte pilde, precum pe Sfin\ii Apostoli, imitatorii lui Hristos. Dup[ cum @n des[v`r]irea divin[ se remarc[ mai ales virtutea iubirii, tot astfel @n des[v`r]irea cre]tin[, elementul esen\ial trebuie s[ fie iubirea, prin care ajungem asemenea cu Dumnezeu. Desigur, nu putem realiza aceasta doar cu puterile noastre, ci primim mijloace dumnezeie]ti. Primim Sf`ntul Botez, ca na]tere la o nou[ via\[. #nceputul f[cut de Botez este des[v`r]it de Sf`nta Euharistie, ca unirea cea mai intim[ cu Hristos. #n continuare, trebuie s[ lucr[m faptele bune, ar[t`nd o voin\[ puternic[ ]i dovedind perseveren\[ @n lucrarea binelui. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ne @ndeamn[ deci la @mpletirea harului divin cu efortul propriu, @n Biseric[, cu solidaritate fa\[ de oameni, pentru a ne uni cu Dumnezeu ]i a ne asem[na cu El. Pune accentul pe “purificarea spiritual[“. Pentru Arhiepiscopul Constantinopolului, des[v`r]irea cre]tin[ poate fi realizat[ de orice om, elementul spiritual fiind cheia. Acest ideal nu este rezervat monahilor, ci tuturor oamenilor, doar c[ via\a monahal[ este calea cea mai scurt[ ]i mai greu de urcat spre des[v`r]ire. #ntre credinciosul de r`nd ]i monah toate sunt

858 Ierom. Prof. Dr. Nicolae Mladin, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur: Despre des[v`r]irea cre]tin[, @n rev. Ortodoxia, an IX, nr. 4/1957, p. 569.

323

comune, mai pu\in votul fecioriei ]i cel al s[r[ciei. #n rest, poruncile cre]tine sunt acelea]i859. A]adar, \elul vie\ii cre]tine este sfin\enia, care @nseamn[ asem[narea omului cu Dumnezeu, prin cur[\irea de patimi ]i prin virtu\i, cu ajutorul harului divin ]i al credin\ei.

C`nd cre]tinul “vie\uie]te @n Duhul”, spune Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, el este mai presus de team[ ]i de primejdii, @nt[rit fiind de harul dumnezeiesc. |elul vie\ii cre]tine se leag[ de via\a curat[, de iertarea p[catelor860. #ntr-o ordine a priorit[\ilor, cre]tinul trebuie s[ se intereseze mai @nt`i de cele duhovnice]ti, prefer`ndu-le @n locul treburilor lume]ti. Paradoxal, observ[ Sf`ntul P[rinte, cu c`t se va @ngriji mai mult de cele sfinte, cu at`t va constata c[ le prime]te ]i pe cele necesare vie\ii trupe]ti, c[ Dumnezeu se @ngrije]te de toate. A]adar, cre]tinul trebuie s[ urmeze lui Hristos, lucr`nd virtu\ile, socotindu-se c[l[tor pe acest p[m`nt, av`nd exemplu pe monahii care, de]i au haine modeste, au totu]i sufletul acoperit cu purpur[861.

C`nd cre]tinul poart[ @ntr-@nsul fierbinte dorin\a dup[ Dumnezeu, atunci ochii lui trupe]ti se @ndep[rteaz[ de cele lume]ti ]i lucreaz[ de parc[ nimic dintre acestea nu l-ar @mpiedica de la s[v`r]irea virtu\ilor. El se “@mbrac[“ @n Hristos, @nvrednicindu-se de sfin\enie ]i bl`nde\e862.

859 Ibidem, p. 570-581. 860 Cre]tinii trebuie recunoscu\i dup[ sufletul lor, str[lucind prin toate, inclusiv “prin mers, privire, @mbr[c[minte, ori glas, prin locul @n care @]i petrec timpul, prin cei care @i @nso\esc, prin vorbe, prin mas[“ (Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilia IV la Matei, PG 57, col. 48, PSB 23, p. 57, 58; Idem, Omilia XIII la Romani, PG 60, col. 520, 521, trad., p. 222). 861 Idem, Omilia XXVII la Matei, PG 57, col. 348, PSB 23, p. 349; Idem, Omilia LV la Matei, PG 58, col. 542, PSB 23, p. 635; Idem, Omilia LXIX la Matei, PG 58, col. 651, PSB 23, p. 796-798. 862 Idem, Omilia XXVIII la Facere, PG 53, col. 259, PSB 21, p. 360; Idem, Omilia XXIV la Romani, PG 60, col. 627, trad., p. 405.

324

XXII. Concluzii

Sfin\ii P[rin\i ]i scriitorii biserice]ti ne pun @n fa\[ pildele scripturistice ]i exemplul viu al vie\ii drep\ilor Vechiului Testament. Sf`nta Scriptur[ ne @ndeamn[ s[ urm[m pe cei din vechime, care au fost oameni ca ]i noi, au avut aceea]i fire: Noe, Avraam, Melchisedec, David, sau Iov. Pentru tineri, avem pilda celor trei tineri din cuptor. Sf`nta Ana, mama profetului Samuel, este pild[ de credin\[, de @n\elepciune ]i de bl`nde\e, deopotriv[ pentru femei, dar ]i pentru b[rba\i. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur vorbe]te ]i despre proorocul ]i #nainte Merg[torul Domnului, Sf`ntul Ioan Botez[torul.

Un model este pentru noi cel al Sfin\ilor Apostoli ]i mai ales cel al Sf`ntului Apostol Pavel. Privind faptele minunate ale Apostolului neamurilor, cei mai mul\i cre]tini sunt oarecum dezn[d[jdui\i, socotind c[ niciodat[ ei nu se vor putea ridica la @n[l\imea vredniciei acelui vas ales al lui Hristos. Desigur, nu @l putem imita pe Sf`ntul Apostol Pavel dup[ minunile s[v`r]ite de el, nici nu ne vom @nvrednici de harul pe care el l-a primit, @ns[ putem ajunge ca el “sub aspectul cur[\iei vie\ii”, o perspectiv[ realizabil[ pentru to\i. Cuv`nt[rile hrisostomice de laud[ @n cinstea Sf`ntului Apostol Pavel r[m`n un model neegalat.

}i sfin\ii mucenici sunt pentru noi o pild[. Sf`ntul Vasile cel Mare, @n cuv`nt[rile sale de laud[, @i prezint[ la loc de mare cinste mai ales martirii acelor locuri, ai Capadociei, spre cimitirele @n care se aflau moa]tele lor rev[rs`ndu-se @n fiecare an, @n ziua pr[znuirii lor, @ntreaga cetate a Cezareei, @n frunte cu arhip[storul ei. Este descris curajul martirilor, @n

325

acele momente ale jertfei lor. Din cunoa]terea vie\ii acestora dob`ndim folos ]i dorin\a de a o imita. Poate cea mai impresionant[ cuv`ntare de laud[ a fost rostit[ despre Sfin\ii patruzeci de mucenici. Istorisirea vie\ii lor @i readuce @n mijlocul nostru.

La Sfin\ii Vasile cel Mare ]i Ioan Gur[ de Aur @nt`lnim frumoase cuv`nt[ri de laud[ rostite @n cinstea muceni\elor, impresionante prin dovada eroismului acestor ml[di\e cre]tine, care au m[rturisit cu nem[surat curaj pe Hristos. C`nd Arhiepiscopul Constantinopolului vorbea ascult[torilor s[i despre martiri, amintirea m[rturisitorilor credin\ei era @nc[ vie @n memoria multora dintre cei mai v`rstnici. #n fa\a faptelor sfin\ilor martiri, cuvintele noastre p[lesc. Via\a Sfin\ilor P[rin\i, dar ]i cea a unora dintre scriitorii Bisericii noastre ne poate de asemenea servi ca model, din multe privin\e, dar mai ales pentru felul cum au ]tiut s[ transpun[ @n practic[ preceptele evanghelice. A]a este, de pild[, Sf`ntul Policarp al Smirnei, care a dat o dovad[ minunat[ de statornicie @n credin\a sa, p`n[ la moartea martiric[, la fel ca ]i Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful, sau Sf`ntul Ciprian al Cartaginei. Via\a Sf`ntului Vasile cel Mare, Arhiepiscopul Cezareei Capadociei, este binecunoscut[ nou[. El a fost ancorat @n credin\a Bisericii, care l-a ajutat s[ nu se r[t[ceasc[ pe marea @nvolburat[ a vie\ii, @n vremuri dintre cele mai grele. A avut o tr[ire spiritual[ @nalt[ ]i a dovedit putere de g`ndire ]i neobosit[ ac\iune @n folosul celor pe care cu vrednicie i-a p[storit. Via\a Sf`ntului Grigorie Teologul este la fel de cunoscut[ ca ]i cea a prietenului s[u, Sf`ntul Vasile cel Mare, @mpreun[ cu care de altfel ]i este pr[znuit. C`t de mult l-a cinstit Biserica noastr[ pe Marele Grigorie se vede poate cel mai bine din faptul c[ i-a acordat titlul de “Teologul”. Dac[

326

trebuie s[-l caracteriz[m pe Marele Ierarh prin dou[ cuvinte, atunci pentru el ar fi potrivite: distinc\ia ]i sensibilitatea sufleteasc[. }i Sfin\ii Atanasie cel Mare ]i Ambrozie al Milanului au fost pentru contemporanii lor un exemplu. #n ce prive]te pe Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, nici un alt om al timpului, din R[s[rit, nu a atras at`ta admira\ie din partea contemporanilor s[i ]i at`ta stim[ din partea p[stori\ilor. El a g`ndit totul @n duhul Evangheliei, propun`nd tuturor o via\[ moral[ ideal[. A fost un ierarh ”cu suflet de apostol, cu via\[ de ascet, cu energie moral[ de profet”.

Referitor la pre\uirea acordat[ @n\elepciunii p[g`ne, Clement Alexandrinul apreciaz[ valoarea unei filosofii prin prisma apropierii, sau a dep[rt[rii ei de Dumnezeu. Sf`ntul Vasile cel Mare a folosit totdeauna cultura sa p[g`n[ @n favoarea ]i pentru ap[rarea credin\ei cre]tine, @ntrebuin\`nd cuno]tin\ele dob`ndite la ]colile urmate. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ]tie c[ puterea min\ii omene]ti este limitat[ ]i nu trebuie s[ ne baz[m doar pe ra\ionamentele noastre, neglij`nd puterea ]i importan\a ajutorului divin.

#n ce prive]te operele Sfin\ilor P[rin\i ]i scriitori biserice]ti, un important element de @ndrumare a duhovniciei patristice este “num[rul mare, frumuse\ea ]i evlavia operelor” lor. Ei au scris mult, de la epistole ]i p`n[ la tratatele teologice ample ]i complexe. Solu\iile date au caracter duhovnicesc ]i practic. Sunt c[l[uze sigure @n cunoa]terea ]i @n tr[irea Evangheliei. Numeroase sunt motivele pentru care scrierile patristice se bucur[ de pre\uirea noastr[. Autorii lor au pus bazele teologiei cre]tine. Au fost modele de educa\ie cre]tin[. Au luptat pentru @ndreptarea moravurilor semenilor lor, pentru vindecarea p[catelor, a sl[biciunilor suflete]ti, au pus @n fa\[ perspectiva des[v`r]irii. Au oferit ]i exemplul vie\ii lor @mbun[t[\ite. Au fost @ndrum[tori, dasc[li ai @ntregii

327

cre]tin[t[\i. Ei nu sunt uita\i, ci sunt actuali ]i universali, prezen\i ]i pentru noi, vii, reali, valabili.

#n centrul vie\ii cre]tinilor, @nva\[ P[rin\ii Apostolici, se afl[ Hristos, Care ne-a f[cut popor ales, izb[vindu-ne inimile din @ntuneric. Sf`ntul Ignatie Teoforul se simte mistuit de dragostea lui Hristos. G`ndirea ]i tr[irea sa sunt hristocentrice. Sf`ntul P[rinte ]i-a @nt[rit toate @nv[\[turile prin pilda vie\ii lui. La r`ndul s[u, Sf`ntul Policarp al Smirnei #l purta pe Hristos @n sufletul s[u, tr[ia o via\[ duhovniceasc[ intens[ ]i voia s[ se uneasc[ cu Domnul. Origen pledeaz[ pentru un cre]tinism duhovnicesc, l[untric. De aceea, Hristos trebuie s[ devin[ ”interior duhului persoanei credincioase”. Precum soarele ]i luna ne lumineaz[ trupurile, tot astfel Hristos ]i Biserica Sa ne lumineaz[ min\ile, dac[ “orbirea min\ii” noastre nu va opri lumina Sa. Domnul lupt[ @mpotriva puterilor r[ului ]i le alung[ din inimile noastre, ca s[ nu mai @mp[r[\easc[ p[catul. El ne cheam[ la m`ntuire ]i ne adun[ @n Biserica p[m`nteasc[.

Sf`ntul Vasile cel Mare nu concepe s[ vorbim despre des[v`r]irea spiritual[ a cre]tinilor dec`t @n comuniune cu Hristos. Sf`ntul Grigorie Teologul arat[ consecin\ele pozitive ale #ntrup[rii pentru m`ntuirea neamului omenesc. Fiul lui Dumnezeu se face Fiu al omului, se face p[rta] al firii create, ia trup ]i suflet omenesc. Aceast[ cobor`re a lui Dumnezeu la starea omului aduce cu ea posibilitatea urc[rii omului la starea lui Dumnezeu. Hristologia hrisostomic[ coboar[ p`n[ la nivelul de @n\elegere al credinciosului simplu, fiind folositoare ascult[torilor. Nu merge p`n[ la subtilit[\ile dogmatice ale unirii ipostatice, fiind practic[, evit`nd specula\iile doctrinare, pornind din sufletul acestui mare p[stor. #ntruparea Cuv`ntului, @nva\[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, ne

328

elibereaz[ din robia p[catelor ]i aduce m`ntuirea neamului omenesc. Iisus Hristos ne smulge din moartea p[catului, red`ndu-ne vie\ii.

#ntreaga via\[ cre]tin[ se desf[]oar[ @n Biseric[. De aceea, Sfin\ii P[rin\i ]i scriitorii biserice]ti au acordat o aten\ie deosebit[ eclesiologiei ]i rolului Bisericii pentru m`ntuirea noastr[, chiar dac[, cu excep\ia Sf`ntului Ciprian al Cartaginei, ei nu au scris lucr[ri cu specific aparte eclesiologic. Ierarhul cartaginez a insistat asupra importan\ei misiunii ]i unit[\ii Bisericii. Vorbind despre rolul Bisericii @n m`ntuirea oamenilor, Sf`ntul Vasile cel Mare ni se adreseaz[ nu din exteriorul ei, ci din interior, ca unul ce a fost conduc[tor de frunte, dar ]i fiu al acestei maice iubitoare. #nv[\[tura sa este str`ns legat[ de centrul vie\ii biserice]ti, de cult, de Sf`nta Liturghie, pe care a s[v`r]it-o Marele Ierarh, Liturghie care @i poart[ numele. Totodat[, @nv[\[tura aceasta are o baz[ biblic[ pe m[sura cunoa]terii Sfintei Scripturi de c[tre acest mare exeget al ei. Nu @n ultimul r`nd, subliniem c[ @n centrul preocup[rilor sale st[ omul, Biserica fiind ]i o colectivitate de credincio]i, dar ]i locul unde ei @]i g[sesc alinarea ]i vindecarea suferin\elor suflete]ti, unde @]i afl[ m`ntuirea. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur dezvolt[ pe larg @n cuv`nt[rile sale leg[tura dintre Biseric[ ]i Sfintele Taine, prin care se realizeaz[ @ncorporarea oamenilor @n Hristos. Cheam[ pe cre]tini s[ mearg[ la l[ca]ul sf`nt, c[ci @n Biseric[ @]i pot afla lini]tea sufleteasc[, de care ei au at`ta nevoie. Acolo, @n Biseric[ afl[m @nv[\[turile bune, acolo se g[se]te speran\a m`ntuirii.

Pe larg este prezentat[ lucrarea Sfintelor Taine @n via\a cre]tinilor. Botezul este poarta de intrare @n cre]tinism ]i condi\ioneaz[ m`ntuirea omului. Prin botez, primitorul devine osta] al lui Hristos. Mirungerea este cea de a doua Sf`nt[ Tain[, pe care o explic[ Sf`ntul Chiril al

329

Ierusalimului celor de cur`nd boteza\i. Sf`nta Euharistie este expresie a dragostei lui Hristos pentru noi ]i culme a sfin\irii credincio]ilor. Aceast[ Sf`nt[ Tain[ une]te pe cre]tini cu Hristos ]i @i sfin\e]te. Origen insist[ asupra aspectelor practice, legate de @mp[rt[]irea cre]tinilor. Sf`ntul Ciprian al Cartaginei vrea s[ @ndreptate erorile unor cre]tini de atunci, numi\i hidroparasta\i. Sf`ntul Chiril al Ierusalimului consacr[ acestei Sfinte Taine cea de a patra Catehez[ mistagogic[. El explic[ neofi\ilor c[ p`inea ]i vinul euharistic se prefac @n mod real @n Trupul ]i S`ngele Domnului nostru Iisus Hristos. Mai mult dec`t ceilal\i autori patristici, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur vede aceast[ Sf`nt[ Tain[ ca fiind o culme a sfin\eniei credinciosului, prin care el devine hristofor ]i pnevmatofor. #mp[rt[]ania este cea care @nmul\e]te harul @n sufletele oamenilor. Sf`ntul P[rinte nu desparte niciodat[ Sf`nta Euharistie de Sf`nta Liturghie. Numeroase ]i bogate sunt roadele Sfintei Euharistii @n via\a cre]tinului ]i Sf`ntul P[rinte insist[ asupra lor.

Poc[in\a este @n\eleas[ ca o treapt[ spre @nduhovnicire, av`nd ]i rolul ei pentru cur[\irea de p[cate. P[storul lui Herma insist[ asupra rolului poc[in\ei. #n omiliile sale, Origen insist[ @n mod deosebit asupra str[daniilor cre]tinului de a @nvinge propriile p[cate. #n str[daniile cre]tinilor pentru des[v`r]irea moral[, pentru c`]tigarea m`ntuirii, Sf`ntul Vasile cel Mare revine asupra primei trepte, cea a cur[\irii omului de p[cate, condi\ie a @n[l\[rii duhovnice]ti. Sufletul omului este ca o t[bli\[ de cear[, care poate fi utilizat[ doar dac[ a fost cur[\it[ mai @nainte, spre a @ntip[ri @nv[\[turile dumnezeie]ti. Ca un p[rinte duhovnicesc, pune @n fa\a p[stori\ilor s[i remedii potrivite @mpotriva p[catelor, pentru cur[\irea lor, remedii care dovedesc cu prisosin\[ cunoa]terea de c[tre Marele Ierarh a realit[\ilor vie\ii. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur propune

330

diverse remedii pentru p[cate, ca de exemplu: lectura c[r\ilor folositoare, @ngrijirea orfanilor, rug[ciunea, grija pentru suflet, frica de Dumnezeu, aducerea aminte de gheen[, lucrarea faptelor bune, pl`ngerea p[catelor, @mplinirea poruncilor lui Dumnezeu, c`ntarea psalmilor, cur[\irea con]tiin\ei ]i altele. Un bun remediu este ]i permanenta aducere aminte de gre]elile f[cute, care na]te poc[in\a. #n cuv`nt[rile hrisostomice despre poc[in\[, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur se str[duie]te mai @nt`i s[ previn[ apari\ia r[ului ]i a p[catului, cer`nd interven\ia pentru curmarea lui dintru @nceput. Exist[ o succesiune de trepte @n acest proces al poc[in\ei, @n urm[toarea ordine: 1)m[rturisirea p[catelor; 2)p[rerea de r[u pentru cele s[v`r]ite; 3)smerenia; 4)milostenia; 5)rug[ciunea; 6)postul. Le @nt`lnim aceste trepte at`t @n Omiliie despre poc[in\[, c`t ]i @n alte lucr[ri hrisostomice.

Sf`nta Scriptur[ este farmacia de ob]te a cre]tinilor. #n Biserica primelor veacuri cre]tine, lectura Sfintei Scripturi @n cadrul cultului divin era o practic[ obi]nuit[. #n acest sens, avem m[rturia Sf`ntului Iustin Martirul ]i Filosoful. Origen este convins c[ p`n[ ]i ultima liter[ a Scripturii lucreaz[ ]i nu exist[ nimic @n cartea sf`nt[ care s[ nu dea roade, @n sufletul celor ce ]tiu s[ o foloseasc[. Mai mult dec`t cei de dinaintea lor, Sfin\ii Trei Ierarhi au cerut ca @nv[\[tura cre]tin[, descoperit[ @n Sf`nta Scriptur[, s[ fie mai @nt`i tr[it[, pentru a putea fi @n\eleas[ cu adev[rat. #n Scriptur[ g[sim cuv`ntul lui Dumnezeu, pus oamenilor la @ndem[n[. Ca un ne@ntrecut p[stor de suflete, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur era con]tient de necesitatea cunoa]terii Sfintei Scripturi de c[tre p[stori\ii s[i, ca o condi\ie esen\ial[ pentru apropierea lor de Dumnezeu. Le cerea de aceea s[ calce c`t mai des, chiar zilnic, pragul Sfintei Biserici ]i s[ asculte acolo citirea Scripturii. Era un fel de

331

invita\ie la lectur[, pentru ca, ajung`nd acas[, cre]tinii s[ continue studiul c[r\ilor sfinte, cu mult folos duhovnicesc.

Sfin\ii P[rin\i ]i scriitorii biserice]ti au fost dasc[li ne@ntrecu\i ai cre]tinilor. Vorbind despre dasc[lii cre]tini, am @n vedere pe aceia care au condus o ]coal[ catehetic[: Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful, Clement Alexandrinul, Origen, sau Sf`ntul Chiril al Ierusalimului. Sf`ntul Vasile cel Mare a fost un dasc[l ne@ntrecut, at`t al contemporanilor s[i, c`t ]i pentru noi, cei de ast[zi, care @i citim opera cu mult folos duhovnicesc. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur a fost ]i el un mare dasc[l ]i @nv[\[tor al Bisericii noastre. A fost mereu deschis suflete]te c[tre ascult[torii s[i. Atunci c`nd ei transpuneau @n via\[ ceea ce auzeau de la acesta, sporind duhovnice]te, Marele Ierarh se bucura, a]a cum se bucur[ fiecare dasc[l, atunci c`nd ]colarii s[i \in minte ceea ce el @i @nva\[.

Sfin\ii P[rin\i au propov[duit neobosit cuv`ntul lui Dumnezeu @n Biseric[, pentru a fi asimilat de fiecare dintre cre]tini, @ns[ nu @n mod abstract, ci ca pe un adev[r de via\[. Cuv`ntul este a]adar pentru ace]tia mijlocul de transmitere ]i explicare a doctrinei Bisericii. Ei sunt predicatori populari ]i iubi\i de ascult[torii lor. S-au cobor`t la puterea de @n\elegere a acelora. Limbajul lor este ]lefuit, rafinat, frumos. Dar, dincolo de forma atr[g[toare a scrierilor patristice, fondul lor este bogat din punct de vedere teologic. Mai ales @ns[, cuv`ntul Sfin\ilor P[rin\i a avut o neb[nuit[ putere de @nr`urile asupra sufletelor ascult[torilor, determin`ndu-le voin\a s[ treac[ la lucrare, la ac\iune cre]tin[. Puterea de convingere este pe m[sura harului de care s-au @nvrednicit.

Sfin\ii P[rin\i @n general au accentuat importan\a tr[irii morale a p[storului cre]tin de suflete, ce trebuie s[ devin[ model de via\[ pentru p[stori\i, un model viu.

332

Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur dezvolt[ pe larg @nv[\[tura aceasta, @n numeroasele sale cuv`nt[ri. Pentru el, p[storul de suflete trebuie s[ se eviden\ieze prin cur[\ia sa de p[cate. Asemenea celorlal\i Sfin\i P[rin\i, Sf`ntul Grigorie Teologul este con]tient de sublimitatea slujirii preo\e]ti, de r[spunderea ei mare ]i se simte el @nsu]i nevrednic a o primi.

Autorii patristici acord[ o aten\ie deosebit[ omului @n general ]i mai ales sufletului. Origen este preocupat permanent pentru a dovedi libertatea voin\ei, socotind c[ faptele nu trec pur ]i simplu pe l`ng[ om, l[s`ndu-l indiferent, nici omul nu s[v`r]e]te o fapt[, f[r[ s[ r[m`n[ @n el ceva din ceea ce a s[v`r]it. Omul este st[p`n pe fapta sa. O asemenea concep\ie se opune celei a ereticilor gnostici, fatali]ti ]i determini]ti, care nu \ineau seama de libertatea determin[rii omului. Sf`ntul Vasile cel Mare vede omul ca pe un instrument muzical acordat, ca pe psaltire, @n care p[r\ile sunt @n armonie. Sufletul, elementul spiritual din om, este nemuritor, ra\ional, imaterial, nev[zut, inaccesibil sim\urilor trupe]ti ]i cunoscut doar din lucr[rile sale. Ideea de a face binele este @nn[scut[ omului. Sf`ntul Vasile cel Mare le cere cre]tinilor s[ lucreze pentru semenii lor acela]i bine pe care ei @n]i]i @l a]teapt[ de la ceilal\i.

Pentru Sf`ntul Grigorie al Nissei, sufletul omenesc este o substan\[ creat[, vie, ra\ional[, ce d[ trupului organic ]i sensibil, putere de via\[. #n “Marele Cuv`nt Catehetic” avem o concep\ie antropologic[ ce subliniaz[ libertatea omului. #n antropologia sa, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur este foarte actual. Nu este pagin[ din opera hrisostomic[, @n care s[ nu se vorbeasc[ despre om, @n mod practic, nu abstract. Sf`ntul P[rinte are @n vedere omul viu, ca membru al Bisericii ]i al societ[\ii. Dragostea hrisostomic[ de om este lucr[toare, f[r[ considera\iuni

333

teoretice. #nt`lnim la el idei @naintate: egalitatea oamenilor, cinstirea egal[ a sufletului ]i a trupului; egalitatea b[rbatului cu femeia.

Multe sunt roadele str[daniilor pentru promovarea virtu\ii. Pentru Clement Alexandrinul, virtu\ile sunt trepte ale des[v`r]irii. Origen @ndeamn[ pe cre]tini la lucrarea virtu\ilor. Sf`ntul Vasile cel Mare d[ o defini\ie complet[ conceptului de virtute cre]tin[, cu implica\iile ei profunde pentru @ntreaga via\[ a credinciosului. Pentru Sf`ntul P[rinte, virtutea este cea care condi\ioneaz[ dob`ndirea vie\ii ve]nice. Virtutea nu este un ideal irealizabil, ci ceva care poate fi u]or realizat, \in`nd de str[dania noastr[ de a ne asem[na cu Dumnezeu, at`t c`t firii omene]ti @i st[ @n putin\[, lucr`nd faptele bune. Virtutea este o adev[rat[ podoab[, pe care o pot c[p[ta deopotriv[ at`t b[rba\ii, c`t ]i femeile. Sf`ntul Grigorie Teologul a pus accent pe rolul virtu\ii, @n via\a teologului care, @naint`nd @n tr[irea virtuoas[, @n\elege m[re\ia lui Dumnezeu. Virtutea, spune Sf`ntul Grigorie de Nyssa, nu poate exista @n afar[ de Dumnezeu. De la @nceput, creat fiind dup[ chipul Lui, omul a fost @mpodobit cu virtu\i. Virtutea este s[n[tatea sufletului, pe c`nd boala este p[catul. Virtutea este “calea de mijloc”, pe care se evit[ extremele, viciile. Multe sunt roadele virtu\ii. Virtutea, spune Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, d[ o cinste pe care nici o dreg[torie lumeasc[ nu o ofer[. R[splata ei este ve]nic[.

Credin\a @i face pe cre]tini vrednici de bun[t[\ile cele ve]nice. N[dejdea este ancora tare ]i sigur[ a cre]tinului. Iubirea este baza, mijlocul ]i piscul duhovniciei patristice. Chiar ]i rug[ciunea r[m`ne f[r[ efect, dac[ din via\a cre]tinului lipse]te iubirea. Bl`nde\ea este ]i ea o form[ de manifestare a iubirii de semeni. Smerenia este mama @n\elepciunii. Teama de Dumnezeu este @nceputul

334

@n\elepciunii. Cump[tarea constituie un mijloc eficient de lupt[ @mpotriva patimilor. Prietenia are o mare for\[ moral[ ]i social[. Pacea este un rod al duhovniciei. Sf`ntul Grigorie Teologul s-a oprit mai mult dec`t ceilal\i autori patristici asupra p[cii. Rug[ciunea are ]i ea un important rol @n procesul de @nduhovnicire. Sf`ntul Vasile cel Mare scoate @n eviden\[ importan\a pe care rug[ciunea noastr[ de mul\umire c[tre Dumnezeu trebuie s[ o aib[. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur cere @ndeplinirea a dou[ condi\ii pentru rug[ciune: 1)cel ce se roag[, s[ aib[ smerenie; 2)s[ cear[ numai ceea ce @i este de trebuin\[. Nu @n ultimul r`nd, s[ iert[m mai @nainte gre]elile aproapelui. #n afar[ de acestea, recomand[ st[ruin\a cre]tinului care se roag[. Se insist[ @n mod deosebit asupra roadelor postului cre]tin, care @i sfin\e]te pe cei ce @l tr[iesc, iar pe preot @l des[v`r]e]te. Postul @ndep[rteaz[ ispitele din om, @nt[re]te evlavia.

#n ce prive]te lupta @mpotriva r[ului ]i a p[catului, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur se str[duie]te s[ dezr[d[cineze din via\a cre]tinilor mul\imea de p[cate care @i @nso\esc. De aceea, @n opera sa @nt`lnim mai multe @ndemnuri morale.

Autorii patristici acord[ o aten\ie deosebit[ familiei, dar ]i monahismului cre]tin, a]a cum dovedesc cu prisosin\[ at`t operele, c`t ]i via\a lor.

#n ce prive]te aspectele sociale ale duhovniciei patristice, suntem @ndemna\i la generozitate ]i deschidere fa\[ de nevoile semenilor, @nsu]iri ale cre]tinului adev[rat. Datoria de a ajuta la m`ntuirea semenilor este o tem[ pe larg dezvoltat[ de c[tre Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur. Cunosc[tor al problematicii vaste a fiin\ei umane, ]tie c[, pentru m`ntuirea semenilor, nu este suficient s[ @i ajut[m @n procurarea celor materiale, necesare lor, pentru a @nvinge greut[\ile, ci s[ le fim deopotriv[ sf[tuitori, dasc[li, s[ @i @ndemn[m pe cei nep[s[ori, s[ @i ridic[m pe cei c[zu\i, s[ le

335

ar[t[m chiar ur`\enia p[catului ]i marea frumuse\e a vie\ii virtuoase, contribuind prin orice mijloace la m`ntuirea lor. Mila este r[d[cina tuturor binefacerilor. Sfin\ii P[rin\i, prin @ntreaga lor lucrare pastoral[, predicatorial[, @ndeamn[ pe cei care, favoriza\i fiind de un complex de @mprejur[ri, au dob`ndit mai multe bunuri materiale, s[ treac[ dincolo de egoism, s[-]i deschid[ inimile, s[ arate bun[tate, atunci c`nd semenii lor se afl[ @n lipsuri. Faptele bune sunt r[spunsul cre]tinilor la egoismul semenilor. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur mustr[ modul nedrept al adun[rii averilor, care se dob`ndeau adesea prin r[piri, sau chiar prin crime. Duhovnicia patristic[ a pre\uit munca, socotind-o ca fiind un element fundamental, fiindc[ nu este posibil[ des[v`r]irea cre]tinului f[r[ munc[. Dintre aspectele practice ale vie\ii cre]tinului, men\ion[m pe cele care se refer[ la: hran[, b[utur[, haine, podoabe, cosmetice, dar ]i la modul de petrecere a timpului.

Se subliniaz[ ]i ajutorul pe care cre]tinul @l prime]te de la Dumnezeu. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, arat[ cu totul alt sens al ajutorului lui Dumnezeu, de la Care s[ solicit[m ceea ce este cu adev[rat important, anume ajutorul spiritual ]i iertarea p[catelor. Av`nd un astfel de sprijin dumnezeiesc, celelalte, care \in de hran[, sau @mbr[c[minte, de pild[, le vom primi de la sine prin purtarea Sa de grij[.

#ncerc[rile ab[tute asupra oamenilor sunt prilejuri din care ei au de @nv[\at, dob`ndind o purtare bun[, ar[t`nd c[ sunt copii ascult[tori ai Tat[lui ceresc. Ele ne atrag aten\ia asupra st[rii de nevrednicie @n care ne ducem via\a, asupra p[catelor numeroase ce ne marchez[ existen\a, asupra @ndep[rt[rii noastre de Biseric[ ]i a sl[birii iubirii de semeni. C`nd Dumnezeu abate asupra oamenilor m`nia Sa,

336

spre a-i trezi din amor\eala inimii lor, face aceasta nu pentru a-i pierde, ci tocmai pentru a-i chema la poc[in\[. Necazurile, ispitele, chiar nenorocirile ab[tute asupra oamenilor sunt dovad[ c[ Dumnezeu ne poart[ de grij[.

Vorbind despre fericire, ca \el al vie\ii cre]tine, Sf`ntul Grigorie de Nyssa @n\elege prin aceasta dorin\a dup[ cele @nalte, dumnezeie]ti, singurul \el cu adev[rat vrednic de a fi dorit. Fericirea @nseamn[ via\a curat[, binele nespus, frumuse\ea nedescris[, bl`nde\ea senin[, lumina adev[rat[, veselia ne@ntrerupt[, bucuria ve]nic[. #nseamn[ s[ avem pe Dumnezeu @n noi @n]ine, particip`nd la fericirea adev[rat[.

Sfin\ii P[rin\i ne-au @nv[\at c[ prezenta via\[ nu trebuie s[ fie tr[it[ pentru ea @ns[]i, ci pentru c[ este o prefa\[ a vie\ii ve]nice, un exerci\iu pentru c`]tigarea raiului. Ne-au @ndemnat la des[v`r]ire, la cur[\enia inimii, la bl`nde\e, dragoste.

Actualitatea temei. Sfin\ii P[rin\i ]i unii dintre scriitorii biserice]ti au fost izvoare nesecate de duhovnicie, de @ndrumare spiritual[. Au dat @ndemnuri neobosite pentru des[v`r]ire. Principiile dup[ care ]i-au condus toat[ activitatea lor sunt la fel de valabile @n zilele noastre. De aceea, putem c[uta @n ei nu at`t solu\ii pentru problemele noastre, c`t mai ales modele. Ei ne @nva\[ cum s[ g`ndim, cum s[ tr[im, spre a fi pe m[sura lui Hristos, binepl[cu\i lui Dumnezeu ]i de ajutor semenilor. Sunt izvoare de nesecat[ @n\elepciune pentru membrii Bisericii. #nv[\[turile lor sunt s[m`n\a roditoare pe ogorul cre]tin[t[\ii. Ei au fost lumina\i de Duhul Sf`nt ]i au aprofundat Scriptura, @nc`t t`lcuirile lor r[m`n valabile ]i pentru noi. La ]coala lor @nv[\[m s[ facem cele binepl[cute Domnului ]i folositoare semenilor.

337

De fapt, ei ne @nva\[ cum s[ @mbin[m urmarea lui Hristos cu slujirea semenului863.

Dintre to\i, mai ales Sfin\ii Trei Ierarhi ne-au @nv[\at s[ iubim cultura ]i s[ lupt[m @mpotriva ignoran\ei, a @ntunericului g`ndirii. Ei nu pun accentul unilateral pe teorie, ci se ancoreaz[ @n via\a cre]tinilor din vremea lor, cre]tini pe care @i c[l[uzesc spre fapte vrednice de aspira\iile cre]tine. Se spune despre Sfin\ii Trei Ierarhi c[ sunt “fondatorii civiliza\iei cre]tine”. Ace]tia au abordat toate problemele cu care s-a confruntat Biserica din acele vremuri. Sf`ntul Vasile cel Mare a fost deschiz[tor de drumuri @n latura social - caritabil[, Sf`ntul Grigorie Teologul, @n latura cultural-estetic[, iar Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n latura moral - practic[864.

863 Pr. Prof. Ioan G. Coman, Sfin\ii P[rin\i ca @ndrum[tori…, Op. cit., p. 191; P. S. Antonie Pl[m[deal[, Idei sociale…, Op. cit., p. 286; P.S. Nicolae Corneanu, Studii patristice. Aspecte din vechea literatur[ cre]tin[, Timi]oara 1984, p. 9-11. 864 Arhidiac. Prof. C-tin Voicu, Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. MA, an XXII, nr. 7-9/1977, p. 499; Pr. Dr. Corneliu S`rbu, Sfin\ii Vasile, Grigorie ]i Ioan, @ndrum[tor al teologiei actuale, @n rev. MA, nr. 1-2/1973, p. 41; Pr. Asist. Dr. Viorel Ioni\[, Rolul bisericii @n societate dup[ Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. ST, seria a II-a, an XXXV, nr. 1-2/1983, p. 12

338

Bibliografie a. Izvoare patristice: 1. P[rin\ii Apostolici - Didahia, sau #nv[\[tura Domnului prin cei doisprezece Apostoli c[tre neamuri; Sf`ntul Clement Romanul, Epistola c[tre Corinteni; Sf`ntul Ignatie Teoforul, Epistolele sale; Epistola c[tre Diognet; Epistola lui Pseudo – Barnaba - traducere de Pr. Dumitru Fecioru, P.S.B. 1, Buc. 1979 2. Actele martirice, cu studiu introductiv, traducere, note ]i comentarii de Pr. Prof. Ioan R[mureanu, @n colec\ia P.S.B., vol. 11, Editura Institutului Biblic ]i de Misiune al B.O.R., Bucure]ti 1982 3. Clement Alexandrinul, Scrieri, partea I (Protrepticul, Pedagogul), PSB 4, trad. de Pr. Dumitru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 1992 4. Origen, Omilii ]i adnot[ri la Exod, introducere, traducere ]i note Adrian Muraru, Editura Polirom, Ia]i 2006 5. Idem, Omilii ]i adnot[ri la Levitic, introducere, traducere ]i note Adrian Muraru, editura Polirom, Ia]i 2006 6. Idem, Omilii, comentarii ]i adnot[ri la Genez[, introducere, traducere ]i note Adrian Muraru, Polirom 2006 7. Idem, Scrieri alese, partea I, Lucr[rile exegetice la Vechiul Testament, trad. de Pr. Prof. Teodor Bodogae, Pr. Prof. Nicolae Neaga ]i Zorica La\cu, @n colec\ia PSB, vol. 6, Bucure]ti 1981 8. Idem, Scrieri alese, partea II, Exegeza Noului Testament, trad. de Pr. Prof. Teodor Bodogae, Pr. Prof.

339

Nicolae Neaga ]i Zorica La\cu, @n colec\ia PSB, vol. 7, Bucure]ti 1982 9. Sf`ntul Ciprian al Cartaginei, Despre \inuta fecioarelor, trad. de Ierom. Constantin Chiril[, @n rev. M.M.S., an LXV, nr. 4-6/1989 10. Idem, Despre chipul fecioarelor, trad. de Laura P[tra]cu, E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 2003 11. Sf`ntul Chiril al Ierusalimului, Cateheze, @n limba rom`n[, 2 volume, Bucure]ti, 1942, @n colec\ia Izvoarele Ortodoxiei; ]i: Cele 5 Cuv`nt[ri mistagogice ale Sf`ntului Chiril aI Ierusalimului, traducere ]i studiu catehetic, trad. de Ioan Popescu Albota, Bucure]ti 1908 12. Sf`ntul Vasile cel Mare, Omilii la Hexaimeron, la Psalmi ]i cele 24 de Omilii ]i cuv`nt[ri, traducere de Pr. Prof. Dumitru Fecioru, @n PSB 17, Bucure]ti 1986 13. Idem, Despre Sf`ntul Duh ]i Epistolele, trad. de Pr. Prof. Ctin Corni\escu, @n P.S.B. 12, Buc. 1988 14. Idem, #nv[\[tur[ c[tre fiul duhovnicesc, trad. de I. Popa, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXXI, nr. 1-3/1979 15. Idem, Despre iubirea fa\[ de Dumnezeu ]i fa\[ de aproapele, PG 32, traducere de pr. prof. Nicolae Petrescu, @n rev. Mitropolia Olteniei, nr. 4-6/1981 16. Idem, Despre poruncile lui Dumnezeu ]i despre @mplinirea poruncii de a iubi pe Dumnezeu, trad. de Pr. Prof. Nicolae Petrescu, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXXV, nr. 7-8/1983 17. Idem, Laud[ p[cii, trad. de Pr. Nicolae Petrescu, @n rev. BOR, nr. 7-8/1986 18. Idem, Laud[ p[cii, trad. de Pr. Nicolae Petrescu, @n rev. B.O.R., nr. 11-12/1984 19. Idem, Omilie pentru m`ng`ierea unui bolnav, PG 31, traducere de Pr. Prof. Nicolae Petrescu, @n rev. Mitropolia Olteniei, nr. 2/1991

340

20. Sf`ntul Grigorie Teologul, Cuv`nt la Sfintele Pa]ti, trad. de Daniil Stoenescu, @n rev. Altarul Banatului, an VI (XLV), nr. 7-9/1995 21. Idem, Cuv`nt[ri dogmatice, trad. de Pr. Gh. Tilea, Bucure]ti 2002 22. Idem, Cuv`ntare funebr[ @n onoarea lui Vasile cel Mare, Cuv`ntul XLIII, PG 36, trad. de Nicolae Dono], Ia]i 1938 23. Idem, Despre iubirea s[racilor, trad. de Pr. Dr. Gheorghe Tilea, Bucure]ti 1948 24. Idem, Despre preo\ie, Bucure]ti 1987 25. Sf`ntul Grigorie de Nyssa, A doua cuv`ntare despre iubirea fa\[ de s[raci, trad. de Pr. Prof. Teodor Bodogae, @n rev. M.M.S., an LXIV, nr. 2/1988 26. Idem, Despre feciorie, trad. de Laura P[tra]cu, E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 2003 27. Idem, T`lcuire am[nun\it[ la C`ntarea C`nt[rilor, Despre Fericiri, Despre Rug[ciunea domneasc[, traducere ]i note de Pr. Prof. Dumitru St[niloae ]i Pr. Ioan Buga, @n colec\ia P[rin\i ]i Scriitori Biserice]ti, volumul 29, Editura Institutului Biblic ]i de Misiune al B.O.R., Bucure]ti 1982 28. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Omilii la Facere, trad. de Pr. Prof. Dumitru Fecioru, P.S.B. 21 ]i 22 29. Idem, Omilii la Matei, trad. de Pr. Dumitru Fecioru, P.S.B. 23 30. Idem, Omilii la Romani, trad. de Arhim. Theodosie Atanasiu, Bucure]ti 1906, P.G. 60 31. Idem, Comentariile sau Explicarea Epistolei I c[tre Corinteni, trad. de Arhim. Theodosie Athanasiu, Bucure]ti 1908, P.G. 61 32. Idem, Omilii la II Corinteni, trad. de Teodosie Ploie]teanul, Buc. 1910, P.G. 61

341

33. Idem, Comentariile sau Explicarea Epistolei c[tre Galateni, de Arhim. Teodosie Atanasiu, Ia]i 1901, P.G. 61 34. Idem, Comentariile sau Explicarea Epistolei c[tre Efeseni, trad. de Arhim. Teodosie Athanasiu, Ia]i 1902, P.G. 62 35. Idem, Comentariile sau explicarea Epistolei c[tre Filipeni, trad. de Arhim. Theodosie Athanasiu, Bucure]ti, P.G. 62 36. Idem, Comentariile sau Explicarea Epistolei c[tre Coloseni, trad. de Arhim. Teodosie Atanasiu, Bucure]ti, 1905, P.G. 62 37. Idem, Comentariile sau Explicarea Epistolelor I ]i II c[tre Tesaloniceni, trad. de Arhim. Teodosie Atanasiu, Bucure]ti, 1905, P.G. 62 38. Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Comentariul sau Explicarea Epistolelor I ]i II c[tre Timotei, Tit ]i Filimon, trad. de Ep. Teodosie Ploie]teanul, Bucure]ti 1911 ]i P.G. 62 39. Idem, Comentariu la Evrei, trad. de Ep. Teodosie Athanasiu, Bucure]ti 1923, P.G. 63 40. Idem, Tratatul despre preo\ie, P.G. 48, trad. de pr. Dumitru Fecioru, edi\ia a II-a, E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 1998 41. Idem, }ease Omilii (XI-XVI) “Despre statui” ale Sf. Ioan Chrisostom, trad. de Vasile Slivneanu, Bucure]ti 1908, P.G. 49 42. Idem, Despre Sf`ntul Vavila ]i @mpotriva p[g`nilor, trad. de }tefan Bezdechi, Sibiu 1938, @n Seria teologic[, nr. 12, la Tipografia arhidiecezan[, P.G. 50 43. Idem, Despre necunoa]terea lui Dumnezeu, Editura Herald, Bucure]ti, P.G. 48 44. Idem, Catehezele maritale, trad. de Pr. Marcel Hanche], Sibiu 2004

342

45. Idem, Cuv`nt[ri la Praznicele #mp[r[te]ti, colec\ia Izvoarele Ortodoxiei, Bucure]ti 1942 46. Idem, Despre poc[in\[, trad. de }tefan Bezdechi, Sibiu 1938, @n Seria teologic[, nr. 12, la Tipografia arhidiecezan[, P.G. 49 47. Idem, Epistola lui Inocen\iu al Romei c[tre Ioan al Constantinopolului, PG 52, traducere de Pr. Prof. D-tru Fecioru, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXXIX, nr. 2/1987 48. Idem, Cuv`ntul V la Parabola despre Laz[r ]i bogatul nemilostiv ]i despre Iov ]i Avraam, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXIX, nr. 4-6/1977, PG 48 49. Idem, Cuv`ntul II la s[rb[toarea Sfintei Ana, PG 54, col. 643-652 ]i traducere de Pr. Prof. D-tru Fecioru, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXX, nr. 4-6/1978 50. Idem, Scrisoarea 93, PG 52, traducere de Pr. Prof. D-tru Fecioru, @n rev. Mitropolia Olteniei, nr. 3/1988 51. Idem, Epistola 123, PG 52, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XL, nr. 4/1988 52. Idem, C[tre o femeie r[mas[ v[duv[ de t`n[r[, PG 48, trad. de Pr. D-tru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 2001 53. Idem, C[tre Teodor cel c[zut, trad. de Pr. Prof. D-tru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 2001 54. Idem, Catehezele baptismale, trad. de Marcel Hanche], Sibiu 2003 55. Idem, Cuv`nt despre rug[ciune, PG 50, traducere de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. Ortodoxia, an XXXV, nr. 3/1983 56. Idem, Cuv`nt la Duminica a XXII-a dup[ Rusalii, PG 47, trad. de Pr. Prof. Nicolae Petrescu, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XX, nr. 11-12/1968

343

57. Idem, Cuv`nt pentru pacea a toat[ lumea, trad. de Pr. Prof. D-tru Belu, @n rev. Mitropolia Ardealului, an XXVIII, nr. 7-8/1983 58. Idem, Cuvintele I ]i II la Facere, PG 54, trad. de Pr. Dr. D-tru Fecioru, @n rev. Glasul Bisericii, an XLIV, nr. 1-2/1985 59. Idem, Cuv`ntul II la Parabola despre bogatul nemilostiv ]i s[racul Laz[r, PG 48, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXVIII, nr. 7-8/1976 60. Idem, Cuv`ntul III la parabola Despre bogatul nemilostiv ]i s[racul Laz[r, PG 48, traducere de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXVIII, nr. 9-10/1976 61. Idem, Cuv`ntul II la Sf`nta Ana, PG 54, col. 646, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXX, nr. 4-6/1978 62. Idem, Cuvintele V ]i VII la Facere, PG 54, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. Glasul Bisericii, an XLIV, nr. 7-9/1985 63. Idem, Despre c[in\[, traducere de Pr. Prof. D-tru Fecioru, Bucure]ti 2002 64. Idem, Despre Judecata de apoi, trad. de Pr. Prof. Nicolae Neaga, @n rev. Mitropolia Ardealului, an XXXIV, nr. 5/1989 65. Idem, Despre m[rginita putere a diavolului, PG 49, trad. de Pr. Prof. D-tru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 2002 66. Idem, Despre necazuri ]i biruirea triste\ii, trad. de Pr. D-tru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 2002 67. Idem, Despre poc[in\[, PG 47, trad. de Pr. Prof. D-tru Fecioru, E.I.B.M.B.O..R., Bucure]ti 2002 68. Idem, Epistolele 120, 123, 125, PG 52, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XL, nr. 4/1988

344

69. Idem, Laud[ lui Maxim. Cu ce femei trebuie s[ ne c[s[torim, PG 51, traducere de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. M.M.S., an LVI, nr. 3-5/1980 70. Idem, Omilia a VI-a despre post, PG 49, traducere de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. B.O.R., an XCI, nr. 3-4/1978 71. Idem, Omilia II. Despre c[in\[, PG 47, traducere de Pr. D-tru Fecioru, E.I.B.M.B.O.R., Bucure]ti 2002 72. Idem, Omilie despre cei ce s-au dus la hipodrom, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. BOR, an CVI, nr. 1-2/1988 73. Idem, Omilie la cuv`ntul profetului Ieremia, PG 56, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. Mitropolia Olteniei, nr. 3-4/1969 74. Idem, Scrisoarea 108, PG 52, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. Mitropolia Olteniei, nr. 3/1988 75. Idem, Scrisorile 136 ]i 147, PG 52, traducere de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XL, nr. 5/1988 76. Idem, Scrisorile 36 ]i 45, PG 52, trad. de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XL, nr. 1/1988 77. Idem, Scrisorile I ]i VII c[tre Olimpiada, PG 52, traducere de Pr. D-tru Fecioru, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXXIX, nr. 3/1987 b. Studii ]i lucr[ri ajut[toare: 78. Abrudan, Pr. Prof. D-tru, Biblia @n preocup[rile Sfin\ilor P[rin\i, @n rev. Mitropolia Ardealului, an XXXIV, nr. 6/1989 79. Alexe, Pr. Prof. }tefan, Eclesiologia P[rin\ilor Apostolici, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an VII, nr. 5-6/1955 80. Idem, Via\a cre]tin[ dup[ b[rba\ii apostolici, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an VII, nr. 3-4/1955 81. Idem, #nv[\[tura Sfin\ilor P[rin\i ]i a scriitorilor biserice]ti despre pace, @n rev. Ortodoxia, an XXXV, nr. 4/1983

345

82. Andrei, P.S. Boto][neanu, Aspecte ale vie\ii sociale oglindite @n opera Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. M.M.S., an LV, nr. 1-2/1979 83. Androni, Ierom. Drd. Vartolomeu, P[catul originar ]i consecin\ele lui @n concep\ia lui Origen, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XLI, nr. 4/1989 84. Antonie, P. S. Pl[m[deal[, Idei sociale @n opera Sf`ntului Vasile cel Mare, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980 85. Apostolu, Drd. George, Iubirea ]i milostenia dup[ Sf`ntul Ioan Hrisostom, @n rev. M.M.S., an LXV, nr. 1/1989 86. B@zgan, Pr. Dr. Gh., Principii omiletice @n predica Sfin\ilor Trei Ierarhi, @n rev. M.M.S., an LV, nr. 3-6/1979 87. B[bu], Arhim. Grigore, Opera catehetic[ a Sf`ntului Chiril al Ierusalimului ]i actualitatea ei, @n rev. Ortodoxia, an XXXVIII, nr. 3/1986 88. B[j[u, Constantin I., Conceptul de virtute ]i tr[ire moral[ @n cre]tinism, dup[ Apologe\i ]i scritorii alexandrini, @n rev. Analele Facult[\ii de Teologie din Craiova, an III, nr. 3/1998 89. Idem, Tr[irea virtuoas[ dup[ Sf`ntul Vasile cel Mare, @n rev. Mitropolia Olteniei, an LII, nr. 1-2/2000 90. B[j[u, Pr. Dr. Ioan L., Predica @n slujirea dreptei credin\e @n primele patru veacuri, Craiova 1997 91. Idem, Sfin\ii Trei Ierarhi, ap[r[torii Ortodoxiei, @n Analele Universit[\ii din Craiova, Seria Teologie, an II, nr. 2/1997 92. Baba, Pr. Teodor, Opera exegetic[ a Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Mitropolia Banatului, an XXXVIII, nr. 4/1988 93. Balc[, Diac. Prof. Nicolae, C`teva tr[s[turi ale Sf`ntului Ioan Hrisostom ca predicator, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XX, nr. 7-8/1978

346

94. Basarab, Pr. Prof. Dr. Mircea, Sf`nta Scriptur[ ]i interpretarea ei @n concep\ia Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Mitropolia Banatului, an XXIX, nr. 4-6/1979 95. Belu, Pr. Prof. D-tru, Activitatea omiletic[ a Sf`ntului Vasile cel Mare, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980 96. Idem, Cu privire la predic[ @n concep\ia Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Mitropolia Ardealului, an III, nr. 3-4/1958 97. Idem, Predicatorul @n concep\ia Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. B.O.R., an LXXVII, nr. 3-4/1959 98. Bodogae, Pr. Prof. Teodor, Actualitatea mesajului Sfin\ilor Trei Ierarhi, @n rev. Mitropolia Banatului, an XXV, nr. 1-3/1975 99. Idem, C`teva ]tiri mai pu\in cunoscute despre martiri ]i despre moa]te @n coresponden\a Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Mitropolia Ardealului, an XXXI, nr. 3/1986 100. Idem, T`lcul unei scrisori p[rinte]ti a Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Mitropolia Banatului, an XXIX, nr. 4-6/1979 101. Idem, O epistol[ dogmatic[ a Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Mitropolia Ardealului, an XXII, nr. 10-12/1978 102. Idem, Str[daniile Sf`ntului Vasile cel Mare pentru unitatea Bisericii, @n rev. Mitropolia Banatului, an XIII, nr. 11-12/1963 103. Borda]iu, Pr. Prof. Nicolae, Aspecte ale tr[irii cre]tine @n via\a ]i opera Sf`ntului Grigorie Teologul, @n rev. Glasul Bisericii, nr. 1-2/1972 104. Br[tan, Pr. Ilie, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, o @nalt[ autoritate moral[, @n rev. Mitropolia Olteniei, nr. 11-12/1973

347

105. Brani]te, Pr. Dr. Marin, Sf`nta Macrina, sora Marelui Vasile, @n rev. Mitropolia Banatului, an XXXIX, nr. 4-6/1989 106. Idem, Eshatologia @n concep\ia lui Origen, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an X, nr. 7-8/1958 107. Idem, Concep\ia antropologic[ a lui Clement Alexandrinul, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an X, nr. 9-10/1958 108. Idem, Concep\ia Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur despre prietenie ]i dragoste, @n rev. Studii Teologice, nr. 9-10/1967 109. Idem, Elogiul prieteniei ]i p[cii la Sfin\ii P[rin\i capadocieni, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an VII, nr. 7-8/1957 110. Brani]te, Pr. Prof. Ene, Sf`ntul Vasile cel Mare @n cultul cre]tin, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980 111. Bria, Diacon Ion, Teologie ]i Biseric[ la Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXIII, nr. 1-2/1971 112. Bria, Magistrand Vasile, Hristologia Sf`ntului Grigorie de Nazianz, @n rev. Ortodoxia, an XII, nr. 2/1960 113. Idem, Imnul dragostei (I Corinteni XIII, 1-13) @n Omiliile Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la I Corinteni, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XIII, nr. 7-8/1961 114. Bucevschi, Diac. Prof. Orest, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur: Omilile Despre poc[in\[, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an IX, nr. 9-10/1957 115. Bulacu, Pr. Mihail, Con]tiin\a cre]tin[ dup[ Catehezele Sf`ntului Chiril, Arhiepiscopul Ierusalimului, Bucure]ti 1941 116. Idem, Probleme de pedagogie catehetic[, @n rev. Studii Teologice, nr. 3-6/1950

348

117. Busuioc, Pr. Gheorghe, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Apostol al dragostei, @n rev. Mitropolia Banatului, an XIX, nr. 1-3/1969 118. Buzescu, Pr. Nicolae C., Logos ]i Kyrios @n Stromatele lui Clement Alexandrinul, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXIX, nr. 3-4/1977 119. Idem, Premisele unei filosofii cre]tine la Clement Alexandrinul, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an X, nr. 3-4/1958 120. Idem, Logosul la Origen, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXXIII, nr. 10-12/1981 121. Idem, Aspectul pnevmatic al eclesiologiei ortodoxe ]i importan\a Tradi\iei la Sf`ntul Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia, an XXXI, nr. 1/1979 122. Idem, Hristologia lui Origen, @n Studii Teologice, an XXXVI, nr. 3-4/1984 123. Idem, Logos, trinitate ]i eclesiologie @n “Pedagogul” lui Clement Alexandrinul, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXIX, nr. 5-8/1977 124. Idem, Logosul @n Protrepticul lui Clement Alexandrinul, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, nr. 1-2/1976 125. C[lug[r, Pr. Prof. Dr. D-tru, Actualitatea ideilor pedagogice @n unele din lucr[rile Sfin\ilor Trei Ierarhi, @n rev. Mitropolia Ardealului, nr. 1-2/1974 126. C`ndea, Pr. Prof. Spiridon, Sensul preo\iei la Sfin\ii P[rin\i, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an II, nr. 5-6/1950 127. Idem, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ca p[stor de suflete, @n rev. B.O.R., an LXXV, an 10/1957 128. Calciu-Dumitreasa, Pr. Drd. Gh., Crearea lumii, expus[ @n Hexaimeronul Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia, an XXVII, nr. 4/1975

349

129. Caplat, Drd. Simion S., Profilul predicatorului cre]tin dup[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, Sf`ntul Grigore Dialogul ]i Fericitul Augustin, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XVIII, nr. 7-8/1966 130. Idem, Problema formei @n predica Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. B.O.R., an LXXXIII, nr. 7-8/1965 131. Caraza, Prof. Dr. Ioan, Revela\ia divin[ @n Hexaimeronul Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia., an XXXI, nr. 1/1979 132. Chi\escu, Prof. Nicolae, A fost Sf`ntul Ioan Hrisostom semi-pelagian?, @n rev. MMS, an XLI, nr. 3-4/1965 133. Idem, Aspecte ale eclesiologiei la Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XIV, nr. 7-8/1962 134. Chi\u, Magistrand Viorel, Catehezele Sf`ntului Chiril al Ierusalimului ca izvor pentru istoria cultului cre]tin, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XII, nr. 3-4/1960 135. Chif[r, Pr. Lector Dr. Nicolae, Preo\ia @n concep\ia Sfin\ilor Trei Ierarhi, @n rev. Teologie ]i Via\[, an IV (LXX), nr. 8-10/1994 136. Ciobotea, Drd. Dan Ilie, #nv[\[tura Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur despre rug[ciunile pentru cei adormi\i @n Domnul, @n rev. Mitropolia Banatului, an XXVI, nr. 9-12/1976 137. Coman, Pr. Prof. Ioan G., Triste\ea poeziei lirice a Sf`ntului Grigorie de Nazianz, Editura Institutului Rom`n de Bizantinologie, Bucure]ti 1938 138. Idem, Actualitatea Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur (354-1954), @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an VII, nr. 7-8/1955

350

139. Idem, Chipul lui Origen dup[ Eusebiu al Cezareei, Pamfil ]i Ieronim, @n rev. Glasul Bisericii, an XIX, nr. 11-12/1960 140. Idem, Dou[ femei de elit[ din epoca de aur a patristicii: Gorgonia ]i Macrina, @n rev. Studii Teologice, seria I, anul VII, col. 2/1940 141. Idem, Geniul Sf`ntului Grigorie de Nazianz, Bucure]ti 1937 142. Idem, Idei misionare, pastorale ]i sociale @nnoitoare la Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an III, nr. 1-2/1951 143. Idem, Patrologie, vol. I-III, Bucure]ti 1984 ]i urm. 144. Idem, Personalitatea Sf`ntului Ciprian, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XI, nr. 5-6/1959 145. Idem, Personalitatea Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an IX, nr. 9-10/1957 146. Idem, Personalitatea Sf`ntului Vasile cel Mare, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980 147. Idem, Poezia Sf`ntului Grigorie de Nazianz, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, nr. 1-2/1958 148. Idem, Probleme de filosofie ]i literatur[ patristic[, E.I.B.M.B.O.R, Bucure]ti 1995 149. Idem, Raportul dintre justificare ]i dragoste @n Omiliile Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la Epistola c[tre Romani, @n rev. Ortodoxia, an XVIII, nr. 2/1966 150. Idem, Sensul ecumenic al lucr[rii Sf`ntului Duh @n teologia Sfin\ilor P[rin\i, @n rev. Ortodoxia, an XVI, nr. 2/1964 151. Idem, Sensul ecumenic al Sfintei Euharistii la Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Ortodoxia, an XVII, nr. 4/1965

351

152. Idem, Sensul preo\iei la Sfin\ii P[rin\i, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, nr. 9-10/1949 153. Idem, Sf`nta Tradi\ie @n lumina Sfin\ilor P[rin\i, @n rev. Ortodoxia, an VII, nr. 2/1956 154. Idem, Sf`ntul Vasile cel Mare ]i Atarbios, sau @ntre calomnie ]i onestitate, ignoran\[ ]i discern[m`nt, izolare ]i ecumenicitate, @n rev. Mitropolia Banatului, an XXXIII, nr. 9-10/1983 155. Idem, Sfin\ii P[rin\i ca @ndrum[tori ai duhovniciei, @n rev. Mitropolia Banatului, an XVI, nr. 4-6/1966 156. Idem, Studiile universitare ale P[rin\ilor Capadocieni, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an VII, nr. 9-10/1955 157. Corni\escu, Pr. Prof. Constantin, Sf`ntul Grigorie de Nazianz, despre familia sa, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XVI, nr. 5-6/1964 158. Idem, Idei dogmatice @n Cuv`nt[rile Sf`ntului Ioan Hrisostom la Praznicele #mp[r[te]ti, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XVII, nr. 7-8/1965 159. Idem, #nv[\[tura despre m`ntuire a Sf`ntului Vasile cel Mare, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980 160. Idem, Credinciosul @n preocup[rile Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Ortodoxia, nr. 4/1974 161. Idem, Sfin\ii Trei Ierarhi, interpre\i ai Sfintei Scripturi, @n rev. Studii Teologice, nr. 1-2/1976 162. Idem, Chipul mamei Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXIX, nr. 9-10/1977 163. Idem, Sf`ntul Vasile cel Mare, interpret al Sfintei Scripturi, @n rev. Mitropolia Olteniei, nr. 3-4/1969 164. Cosma, Sorin, Cump[tarea @n etica filosofic[ antic[ ]i morala cre]tin[, Timi]oara 1999

352

165. Dam]a, Diac. Prof. Teodor V., Iubirea ]i mila cre]tin[. Preliminarii la analiza unei concep\ii cre]tine despre asisten\a social[ la Sf`ntul Vasile cel Mare, @n rev. Mitropolia Banatului, an XXX, nr. 7-9/1980 166. Idem, Principiile de baz[ ale asisten\ei cre]tine dup[ omiliile Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Mitropolia Banatului, an XXIX, nr. 10-12/1979 167. Idem, Bog[\ia ]i s[r[cia @n lumina Omiliilor Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Mitropolia Banatului, an XXIX, nr. 4-6/1979 168. Idem, Virtutea dragostei la Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. BOR, an XCII, nr. 5-6/1979 169. David, Diac. Conf. P.I., Cuv`nt la Pr[znuirea Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXXI, nr. 1-3/1979 170. Diaconu, Pr. Dr. Adrian, Catehezele baptismale ale Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. BOR, an CVIII, nr. 5-6/1990 171. Dr[gulin, Pr. Gheorghe, Sf`ntul Vasile cel Mare ]i ]coala alexandrin[, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXXI, nr. 1-3/1979 172. Du\u, Pr. Drd. Constantin, Aspecte sociale @n predica Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXXI, nr. 1-4/1979 173. Dumitra]cu, Pr. Drd. Nicu, Eclesiologia la P[rin\ii Apostolici, @n Revista Teologic[, an III (75), nr. 1/1993 174. Enache, Drd. Mihai, #nv[\[tura despre Biseric[ dup[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Ortodoxia, an XXVI, nr. 1/1974 175. Georgescu, Arhim. Chesarie, Iconomia dumnezeiasc[ ]i bisericeasc[, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXXII, nr. 3-6/1980

353

176. Idem, Sfin\ii Trei Ierarhi, modele de dasc[li ]i p[stori @n Biserica cre]tin[, @n rev. Glasul Bisericii, nr. 1-2/1974 177. Georgescu, Nicolae }t., Doctrina moral[ dup[ Clement Alexandrinul, Buc. 178. Georgescu, Pr. Magistrand Mihai, Idei morale ]i sociale @n Comentariul la Psalmi al Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an X, nr. 7-8/1958 179. Gribomont, R.P. Dom. Jean, Concep\ia Sf`ntului Vasile cel Mare despre idealul cre]tin ]i asceza evanghelic[, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXXI, nr. 1-3/1979 180. Grigora], Pr. C., Fericitul Augustin ]i locul lui @n pedagogia cre]tin[, @n rev. Teologie ]i Via\[, an II (LXVIII), nr. 8-10/1992 181. Hau, Drd. Mihai, Tainele de ini\iere dup[ Catehezele mistagogice ale Sf`ntului Chiril al Ierusalimului, @n rev. Ortodoxia, an XXXVIII, nr. 4/1986 182. Herghelegiu, M.E., Aspecte ale evolu\iei epiclezei euharistice din anaforalele liturghiilor Sf`ntului Vasile cel Mare ]i a Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Ortodoxia, an XLVIII, nr. 3-4/1993 183. Iana, Dr. Constantin, Concep\ia Sf`ntului Chiril al Ierusalimului despre Sf`nta Scriptur[, ca temei al @nv[\[turilor Bisericii @n “Catehezele” sale, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XIX, nr. 7-8/1967 184. Idem, Foloasele @n\elegerii @ntre oameni dup[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XX, nr. 9-10/1968 185. Ielciu, Drd. Ioan Mircea, Via\a ]i valoarea ei dup[ Sfin\ii P[rin\i Capadocieni, @n rev. M.M.S., an LXII, nr. 1-2/1986

354

186. Ioni\[, Diac. Asist. Viorel, Via\a ]i activitatea Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia, nr. 1/1979 187. Idem, Coordonatele vie\ii cre]tine dup[ Epistola c[tre Diognet, @n Mitropolia Ardealului, an XV, nr. 7-8/1970 188. Idem, Rolul bisericii @n societate dup[ Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXXV, nr. 1-2/1983 189. Ioni\[, Drd. Al. M., Taina Sfintei Euharistii la Sf`ntul Chiril al Ierusalimului, @n rev. Glasul Bisericii, an XXXVIII, nr. 7-8/1979 190. Irineu, I.P.S. Prof. Dr., #n Duhul sfin\eniei lui Hristos, Craiova 2001 191. Ivan, Pr. Prof. Iorgu, C`teva @ndrum[ri ale Sf`ntului Vasile cel Mare pentru cei care doresc s[ cunoasc[ ]i s[ @mplineasc[ voia lui Dumnezeu, @n rev. B.O.R., an CII, nr. 3-4/1984 192. Leb, Asist. I.V., #nv[\[tura Sfin\ilor P[rin\i despre lucrarea Sf`ntului Duh @n Biseric[, @n rev. Mitropolia Moldovei ]i Bucovinei, an LXVI, nr. 1-3/1990 193. Marcu, Pr. Prof. Grigorie, Mens Divinior – o compara\ie @ntre Sf`ntul Apostol Pavel ]i Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n revista Studii Teologice, seria a II-a, an IX, nr. 9-10/1957 194. Mehedin\u, Pr. Drd. Sandi, Importan\a catehetic[ a Liturghiei Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXXV, nr. 1-2/1983 195. Micle, Arhim. Veniamin, Citirea ]i interpretarea Sfintei Scripturi dup[ omiliile Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Ortodoxia, an XXXII, nr. 2/1980 196. Idem, Sf`ntul Vasile cel Mare, predicator al cuv`ntului lui Dumnezeu, @n rev. Mitropolia Banatului, an XXIX, nr. 10-12/1979

355

197. Mladin, Ieromonah Prof. Dr. Nicolae, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur: Despre des[v`r]irea cre]tin[, @n rev. Ortodoxia, an IX, nr. 4/1957 198. Moisescu, Pr. Prof. Iustin, Sf`nta Scriptur[ ]i interpretarea ei @n opera Sf`ntului Ioan Hrisostom, 1942 199. Moisiu, Pr. Prof. Al., Sf`ntul Vasile cel Mare @ndrum[tor ]i p[stor de suflete, @n rev. MMS, an LXIV, nr. 1/1988 200. Moldovan, Pr. Prof. Dr. Ilie, Natura ]i harul @n g`ndirea Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia, an XXXI, nr.1/1979 201. Idem, Aspectul hristologic ]i pnevmatologic al Bisericii dup[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XX, nr. 9-10/1968 202. Necula, Pr. Dr. Constantin, Calea virtu\ii, pedagogia Psaltirii @n exegeza la Psalmi a Sfin\ilor Vasile cel Mare ]i Ambrozie al Milanului ]i a Fericitului Augustin, @n Revista Teologic[, nr. 3-4/2000 203. Negoi\[, Pr. Magistrand Ilie, Demnitatea muncii la Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XV, nr. 3-4/1963 204. Nestor, I.P.S Vornicescu, Aspecte ale des[v`r]irii cre]tine @n via\a ]i opera Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Ortodoxia, an XXX, nr. 4/1978 205. Idem, #nv[\[tura Sf`ntului Vasile cel Mare despre munc[, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XXXI, nr. 1-3/1979 206. Idem, #nv[\[turi duhovnice]ti din via\a ]i opera Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. M.M.S., an XLI, nr. 1-2/1965 207. Ni]coveanu, Pr. Dr. Mircea, Teologia Sf`ntului Vasile cel Mare @n rug[ciunile euharistice, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XIX, nr. 5-6/1967

356

208. Idem, Doctrina Sf`ntului Grigorie de Nyssa, @n comentariul s[u la Fericiri, @n rev. Glasul Bisericii, an XXVI, nr. 5-6/1967 209. Idem, Aspecte din via\a cre]tin[ @n Comentariul Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la Epistolele pastorale, @n rev. Glasul Bisericii, an XXIII, nr. 7-8/1964 210. Idem, Doctrina Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur @n Comentariul s[u la Predica de pe Munte (Matei V-VII), @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XVII, nr. 9-10/1965 211. Idem, Doctrina Sf`ntului Vasile cel Mare @n exorcismele sale, @n rev. Glasul Bisericii, an XXXV, nr. 7-8/1976 212. Nicolae, #.P.S. Corneanu, Origen ]i Celsus. Confruntarea cre]tinismului cu p[g`nismul, Editura Anastasia, Bucure]ti 1999 213. Idem, Studii patristice. Aspecte din vechea literatur[ cre]tin[, Timi]oara 1984 214. Idem, Problema muncii @n cre]tinism, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an I, nr. 3-4/1949 215. Nicolae, Ierom. Prof. Dr. Mladin, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur: Despre des[v`r]irea cre]tin[, @n rev. Ortodoxia, an IX, nr. 4/1957 216. Nicolae, Pr. Magistrand Gheorghe, Aspecte din natur[ ]i via\[ @n Comentariul la Psalmi al Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XVII, nr. 5-6/1965 217. P@rvu, Constantin, Actualitatea omiletic[ a Sf`ntului Grigorie de Nazianz, @n rev. Mitropolia Olteniei, an VII, nr. 5-6/1955 218. P`slaru, Pr. Matei, Sfin\ii P[rin\i despre munc[, @n rev. Glasul Bisericii, an XIX, nr. 1-2/1960 219. Pavel, Pr. C-tin C., Atitudinea Sf`ntului Vasile cel Mare fa\[ de cultura ]i filosofia antic[,@n vol. Sf`ntul

357

Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980 220. Petcu, Drd. Sorin, Rug[ciunea Domneasc[ @n cultul cre]tin ]i explicarea ei @n literatura patristic[ din primele trei secole, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXVI, nr. 1-2/1974 221. Petrescu, Pr. Prof. Nicolae, #nv[\[tura despre preo\ie dup[ Sf`ntul Grigorie de Nazianz ]i chipul de preot al lui @nsu]i, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XVIII, nr. 5-6/1966 222. Idem, #nv[\[tura Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur despre preo\ie ]i chipul lui @nsu]i de p[stor sufletesc, @n rev. Mitropolia Banatului, an XVIII, nr. 4-6/1968 223. Idem, Scrisori ale Sf`ntului Vasile cel Mare, documente ale str[daniei sale pentru p[strarea ]i ap[rarea unit[\ii dreptei credin\e, @n rev. B.O.R., an C, nr. 7-8/1982 224. Idem, Sf`ntul Vasile cel Mare neobosit ap[r[tor al unit[\ii dreptei credin\e, @n rev. Mitropolia Banatului, nr. 10-12/1979 225. Pop, Protos Drd. Irineu, #nv[\[minte morale ]i sociale @n opera ]i activitatea Sf`ntului Vasile cel Mare, necesare activit[\ii preo\ilor @n vremea noastr[, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXXVII, nr. 3-4/1985 226. Popa, Drd. Ioan D., Opera Sfin\ilor P[rin\i din “epoca de aur” ca izvor al predicii, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXII, nr. 5-6/1970 227. Popa, Drd. Ion, Sf`ntul Vasile cel Mare, predicatorul milosteniei, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXIII, nr. 3-4/1971 228. Popa, Pr. Prof. I.D., Aspecte moral-sociale @n predica ]i via\a Sfin\ilor Trei Ierarhi, @n rev. Glasul Bisericii, nr. 3-5/1980

358

229. Popescu, Prof. Teodor M., Denaturarea istoriei lui Origen, @n rev. B.O.R., an 44 (1926) 230. Idem, Epoca Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Ortodoxia, an IX, nr. 4/1957 231. Idem, P[rin\ii cre]tini ca educatori (Sf`ntul Apostol Pavel, Clement Alexandrinul ]i Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur despre educa\ia cre]tin[), @n rev. Glasul Bisericii, an VIII, nr. 1-2/1949 232. Prelipceanu, Pr. Prof. Vlad, Adaptarea divin[ la condi\iile firii omene]ti, @n lucrarea inspira\iei divine, dup[ @nv[\[tura Sf`ntului Ioan Hrisostom, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XI, nr. 7-8/1959 233. Prescure, Magistrand Vasile, Personalitatea moral[ a Sf`ntului Vasile cel Mare, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XIV, nr. 5-6/1962 234. Procopoviciu, Pr. Prof. Dr. Petre, #ndrum[ri catehetice @n lucrarea Fericitul Augustin: De catechizandis rudibus, @n rev. Mitropolia Ardealului, an III, nr. 3-4/1958 235. Pungu\[, Ierodiacon Drd. Vichentie, Antropologia ortodox[ @n viziunea Omiliilor “Despre crearea omului” ale Sf`ntului Vasile cel Mare, @n Revista Teologic[, seria nou[, an I (73), nr. 3/1991 236. R[duc[, Pr. Dr. Vasile, Pronia ]i libertatea persoanei @n g`ndirea lui Origen, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXXIV, nr. 5-6/1982 237. Idem, Antropologia Sf`ntului Grigorie de Nyssa, Bucure]ti 1996 238. R[mureanu, Pr. Prof. I., Preotul- slujitor al lui Dumnezeu ]i al oamenilor, dup[ Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. BOR, an LXXXVIII, nr. 1-2/ 1970 239. Radu, Pr. Prof. Dumitru, Semnifica\ia soteriologic[ a Botezului Domnului, @n rev. Ortodoxia, an VII, nr. 4/1955

359

240. Idem, Spiritualitate ]i slujire la Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXVI, nr. 3-4/1974 241. Roven\a, Haralambie, Interpretarea Scripturii dup[ Origen, R`mnicu-V`lcea, 1929 242. S`rbu, Pr. Dr. Corneliu, Sfin\ii Vasile, Grigorie ]i Ioan, @ndrum[tori ai teologiei actuale, @n rev. Mitropolia Ardealului, nr. 1-2/1973 243. Sab[u, Drd. Alex. Marcel, Importan\a actual[ a “Catehezelor” Sf`ntului Chiril, arhiepiscopul Ierusalimului, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXXVI, nr. 1-2/1984 244. Sava, Drd. Diac. Marin, Profilul teologului dup[ Sf`ntul Grigorie de Nazianz, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXI, nr. 5-6/1969 245. St[nescu, Pr. Prof. Nicolae, Teologie ]i via\[ la Sf`ntul Grigorie de Nazianz, @n rev. Mitropolia Olteniei, an XIV, nr. 1-2/1962 246. St[niloae, Pr. Prof. D-tru, #nv[\[tura cre]tin[ despre munc[, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an V, nr. 1-2/1953 247. St[nule\, Drd. Constantin, Concep\ia despre Biseric[ @n opera Sf`ntului Ciprian, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXII, nr. 7-8/1970 248. Stan, Pr. Prof. Dr. Alexandru, Sf`ntul Vasile cel Mare @n teologia sistematic[ ortodox[ @n ultimii 30 de ani, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, nr. 3-4/1982 249. Idem, Lucrarea Sf`ntului Ciprian de Cartagina “Despre unitatea Bisericii” ]i importan\a ei misionar[ actual[, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXXIV, nr. 5-6/1982 250. Idem, Frumuse\ea ]i sublimitatea doctrinar[ a stilului predicatorial al Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n

360

dou[ omilii la sfin\ii martiri, @n rev. Glasul Bisericii, an XLIII, nr. 5-6/1984 251. Stoica, Pr. Magistrand Simeon, Liturghia cre]tin[ din secolul II, descris[ de Sf`ntul Iustin Martirul ]i Filosoful, @n raport cu Liturghia ortodox[ de ast[zi, @n rev. Ortodoxia, an XII, nr. 1/1960 252. Stoleru, Drd. Nicolae, #nv[\[tura despre Legea moral[ natural[ @n opera Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXIV, nr. 3-4/1972 253. }ebu, Asist. Sebastian, Sfin\ii Trei Ierarhi, modele alese de @n\elegere ]i tr[ire actual[ a cre]tinismului, @n rev. Mitropolia Ardealului, nr. 1-3/1976 254. Tilea, Pr. Dr. Gheorghe, Starea de spirit @n rug[ciune, dup[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Glasul Bisericii, an XXXVII, nr. 3-4/1978 255. Idem, Evlavia Euharistic[ dup[ Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an IX, nr. 9-10/ 1957 256. Idem, Probleme fundamentale @n opera moral-social[ a Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur, Libertatea ]i universalismul muncii, 1946 257. Timotei, P.S. Sevici, Probleme de @nv[\[tur[ ]i via\[ cre]tin[ @n Comentariul Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la Scrisoarea paulin[ c[tre Filipeni, @n rev. Studii Teologice, nr. 7-8/1960 258. Idem, Spiritualitatea Sf`ntului Vasile cel Mare, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980 259. Tixeront, J., Istoria dogmelor, vol. I, Paris 1921 260. Todoran, Drd. Simion, Despre inspira\ia Sfintelor Scripturi, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXXVI, nr. 5-6/1984

361

261. Todoran, Pr. Dr. Isidor, Poate fi considerat Origen eretic?, @n rev. Mitropolia Ardealului, an IV, nr. 7-8/1959 262. V[t[manu, Dr. N., 1600 de ani de la @nfiin\area Vasiliadei, cel dint`i a]ez[m`nt de asisten\[ social[ ]i sanitar[, @n rev. B.O.R., an LXXXVII, nr. 3-4/1969 263. Vasilescu, C., Raportul dintre virtute ]i p[cat dup[ doctrina moral[ a Didahiei, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XIV, nr. 1-2/1962 264. Vasilescu, Diac. Prof. Emilian, Sfin\ii Trei Ierarhi ]i cultura vremii lor, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XIII, nr. 1-2/1961 265. Vasiliu, Dr. Lector Cezar, Atitudinea Sfin\ilor Trei Ierarhi fa\[ de societatea vremii lor, @n rev. Studii Teologice, seria a II-a, an XXXII, nr. 1-2/1980 266. Voicu, Arhidiac. Prof. C-tin, Sfin\ii Trei Ierarhi, @n rev. Mitropolia Ardealului, an XXII, nr. 7-9/1977 267. Idem, Hristos @n via\a ]i opera Sf`ntului Ignatie Teoforul, @n rev. Altarul Banatului, an V (XLIV), nr. 10-12/1994 268. Idem, Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ]i unitatea Bisericii, @n rev. Mitropolia Banatului, an XXX, nr. 1-3/1982 269. Idem, Viziunea patristic[ asupra Botezului de la Hristos, @n Anuarul Academic 2001-2002, Universitatea Lucian Blaga din Sibiu, Facultatea de Teologie Andrei }aguna, Sibiu 2002 270. Idem, Unitatea Bisericii la Sfin\ii P[rin\i, Mitropolia Olteniei, nr. 1/1984 271. Idem, Concep\ia patristic[ despre Tradi\ia biblic[, @n rev. Mitropolia Ardealului, nr. XXX, nr. 7-8/1985 272. Idem, Unitatea Bisericii @n oikumene dup[ Sf`ntul Vasile cel Mare, @n rev. Mitropolia Banatului, an XXIX, nr. 4-6/1979

362

273. Idem, Probleme dogmatice @n opera Marele Cuv`nt Catehetic al Sf`ntului Grigorie de Nisa, @n rev. Ortodoxia, an XIII, nr. 2/1961 274. Idem, Teologia muncii la Sf`ntul Ioan Gur[ de Aur ]i actualitatea ei, Sibiu 1975 275. Idem, Problematica teologiei Sf`ntului Grigorie de Nisa, @n rev. Mitropolia Ardealului, an IX, nr. 3-5/1964 276. Voicu, Pr. Dr. Nicolae, Principii pastorale @n tratatele despre preo\ie din literatura patristic[ ]i postpatristic[, @n rev. B.O.R., an CVII, nr. 3-4/1989 277. Z[grean, Arhidiac. Prof. Dr. Ioan, Sfin\ii Trei Ierarhi, str[lucite ]i ne@ntrecute modele de virtute cre]tin[, @n rev. Mitropolia Banatului, an XXII, nr. 1-3/1972 278. Idem, Probleme morale @n opera Sf`ntului Vasile cel Mare, @n vol. Sf`ntul Vasile cel Mare, @nchinare la 1600 de ani de la s[v`r]irea sa, Buc. 1980 279. Z[voianu, Drd. Corneliu, Rug[ciunea Domneasc[ dup[ Sf`ntul Grigorie de Nyssa, @n rev. Glasul Bisericii, an XL, nr. 9-10/1981 280. Zamfir, Drd. Ierom. Modest, Eclesiologia paulin[ reflectat[ @n Comentariul Sf`ntului Ioan Gur[ de Aur la Epistola c[tre Efeseni, @n rev. Ortodoxia, an XXXIV, nr. 4/1982

363

Cuprins I. Introducere. Autenticitatea tr[irii cre]tine @n primele veacuri 7 II. Pilde scripturistice @n obiectivul de studiu ]i tr[ire al Sfin\ilor P[rin\i ]i scriitori biserice]ti 17 a)Drep\ii din Vechiul Testament 17 b)Pilda Sfin\ilor Apostoli. Referire special[ la Sf`ntul Apostol Pavel 19 c)Sfin\ii mucenici ]i leg[tura sufleteasc[, prin venerarea lor, dintre cre]tini ]i ei 23 III. Sfin\ii P[rin\i ]i scriitorii biserice]ti, exemple vii prin puterea de @nr`urire ]i transformare a contemporanilor lor 30 IV. Pre\uirea acordat[ @n\elepciunii p[g`ne 49 V. Evlavia Sfin\ilor P[rin\i ]i scriitori biserice]ti @ntip[rit[ @n cuprinsul operelor lor 53 VI. Hristocentrismul vie\ii cre]tine 61 VII. Rolul soteriologic al Bisericii 73 VIII. Lucrarea sfin\itoare a Sfintelor Taine @n via\a cre]tinilor 86 a)Botezul, poarta de intrare @n cre]tinism 86 b)Taina Mirungerii 91 c)Sf`nta Euharistie, expresie a dragostei lui Hristos pentru oameni ]i culme a sfin\irii cre]tinilor 92 d)Poc[in\a, treapt[ spre @nduhovnicire ]i rolul ei @n cur[\irea de p[cate. Taina Spovedaniei 98 IX. Sf`nta Scriptur[, tezaur de @nv[\[turi

364

folositoare pentru to\i oamenii 111 X. Sfin\ii P[rin\i ]i scriitorii biserice]ti, dasc[lii cre]tin[t[\ii 127 XI. Rolul cuv`ntului lui Dumnezeu @n lucrarea de zidire sufleteasc[ 141 XII. P[storul de suflete, ca model pentru p[stori\ii s[i 149 XIII. Grija pentru suflet @n spiritualitatea patristic[ 157 XIV. Roadele str[daniilor @n promovarea virtu\ii 176 a)Credin\a @i face pe cre]tini vrednici de bun[t[\ile ve]nice 184 b)N[dejdea, ancora tare ]i sigur[ a cre]tinului 187 c)Iubirea - baza, mijlocul ]i piscul duhovniciei patristice 188 d)Smerenia, mama @n\elepciunii 200 e)Teama de Dumnezeu, @nceputul @n\elepciunii 203 f)Cump[tarea, mijloc eficient de lupt[ @mpotriva patimilor 204 g)Prietenia ]i for\a ei moral[ ]i social[ 206 h)Pacea, ca rod al duhovniciei 209 i)Rug[ciunea ]i rolul ei @n procesul de @nduhovnicire 213 j)Postul, preg[tire a cur[\irii sufletului 223 k)Obligativitatea respect[rii poruncilor dumnezeie]ti 227 XV. Spiritualitatea patristic[ ]i lupta ei @mpotriva r[ului ]i a p[catului 229 XVI. Familia ]i monahismul cre]tin 238 a)Virtutea fecioriei 238 b)C[s[toria ]i familia cre]tin[ 244 c)Monahismul 251 XVII. Aspecte sociale ale duhovniciei patristice 255 a)Generozitatea ]i deschiderea fa\[ de

365

nevoile semenilor, @nsu]ire a cre]tinului adev[rat 255 b)Mila, r[d[cina tuturor binefacerilor 261 c)Faptele bune, r[spunsul cre]tinilor la egoismul semenilor 271 d)Bog[\ia lumeasc[ ]i adev[rata noastr[ bog[\ie 272 e)Duhovnicia patristic[ ]i pre\uirea acordat[ muncii 280 f)Dreptatea cre]tin[ 286 XVIII. Aspectele practice ]i influen\a lor asupra vie\ii cre]tinului din perspectiva duhovniciei patristice 287 a)Hrana 287 b)B[utura 288 c)Hainele 290 d)Podoabele 291 e)Cosmeticele ]i parfumurile 293 f)Petrecerea timpului 294 XIX. Ajutorul lui Dumnezeu ]i lucrarea Sf`ntului Duh @n noi, condi\ii ale existen\ei vie\ii cre]tine 297 XX. Rolul educativ ]i folosul @ncerc[rilor ab[tute asupra cre]tinilor 306 XXI. |elul vie\ii cre]tine. Des[v`r]irea 314 XXII. Concluzii 324 Bibliografie 338 Cuprins 363

ISBN 978-606-510-750-2

pĂrinŢi Şl scriitori bisericeŞti din epoca …...pr. dr. constantin i. băjău părinţi şi...

Documents