Principiile didactice i responsabilită ile ș țprofesorului de sport

1. Definitia principiului didactic

Principiul didactic este o teză generală care exprimă cerinţe obligatorii ale activităţii de predare-învăţare, este o generalizare a practicii de instruire, o expresie condensată a legilor instruirii. De asemenea, el poate fi definit ca normă orientativă, generală cu caracter director.

2. Caracterul principiilor didactice

Principiile didactice au un caracter general, normativ, sistematic şi dinamic. Caracterul general rezultă din faptul că ele vizează esenţa procesului de învăţământ. Cel normativ constă în funcţia orientativă şi reglatoare ceea ce permite stabilirea de conţinuturi, forme de realizare, strategii didactice. Caracterul dinamic evoluează odată cu societatea.

3. Funcţiile principiilor didactice

orientarea traseului educativ spre obiectivele propuse de profesori şi învăţători normarea practicii educative astfel încât să fie respectate regulile psihologice,

pedagogice, deontologice şi ştiinţifice prescrierea tratamentelor şi modurilor de relaţionare specifică în raport cu situaţia de

învăţare reglarea activităţii educative atunci când rezultatele şi performanţele nu se ridică la

nivelul espectanţelor

4. Prezentarea unor principii

a) Principiul psihogenetic al stimulării şi accelerării dezvoltării stabile a inteligenţei

Teoria constructivismului genetic a lui J. Piaget consideră că inteligenţa se formează şi se dezvoltă stadial, progresiv prin procesul de asimilare, acomodare, echilibrare datorită schimburilor sistematice cu mediu socio-cultural.Apelând la metode şi procedee didactice diferenţiate ce vizează zona dezvoltării proxime, este posibilă accelerarea diferitelor stadii psihogenetice.

b) Principiul învăţării prin acţiune

Acest principiu impune participarea activă şi conştientă a elevilor la propria lor devenire.Cu ajutorul feed-back-ului se formează, se consolidează, se perfecşionează şi se transferă informaţii.

Fiind o învăţare constructivă, eficientă ea duce la dezvoltarea psihică a individului.Nicio învăţare nu este completă sau suficientă dacă nu există elementul de implicare activă.

c) Principiul stimulării şi dezvoltării motivaţiei pentru învăţareAspecte psihopedagogice importante care contribuie la dezvoltarea motivaţiei şcolare :

acceptarea unui punct de vedere realist privind aspectele reale ale funcţionalităţii motivaţiei elevilor

evaluarea motivelor învăţării, a emoţiilor, sentimentelor cognitive, a sarcinilor trebuie să fie minuţioasă. Este necesară crearea situaţiilor de predare în care cel care învaţă să trăiască sentimentul succesului. Succesul va deveni factor motivaţional

dezvoltarea impulsului cognitiv are loc în condiţiile dezvoltării în plan paralel a emoţiilor şi sentimentelor cognitive. Orice activitate aplicativă va avea nevoie de un element de surpriză, de contrast, de inedit capabile să producă o disonanţă cognitivă.

punerea în funcţiune a unui nivel adecvat al motivaţiei este legată de trebuinţe, performanţe, de nivelul de aspiraţie, de autocunoaştere şi autoevaluare

utilizarea competitiilor, a întrecerilor ca situaţii didactice motivogene dezvoltarea motivaţiei cognitive în interrelaţie cu capacitatea de trăire şi înţelegere a

semnificaţiilor valorice ale cunoştinţelor îi va conştientiza pe tineri că nici unul din aspectele valorice nu se pot desprinde de subordonarea socială, nu pot fi indiferente faţă de idealurile umanităţii ci doar puse în slujba omului.

d) Principiul construcţiei componenţiale şi ierarhice a structurilor intelectuale:Acest principiu facilitează înţelegerea şi proiectarea adecvată a dezvoltării tuturor

componentelor cognitive.J. R. Stenberg distinge trei tipuri de componente ce intervin în comportamentul

inteligent care interacţionează: Componentele de achiziţie a cunoştinţelor ce intervin în colectarea informaţiilor

pentru a le transforma în cunoştinţe funcţionale implicate în structura cunoştinţelor şi utilizarea lor eficientă.

Componentele performanţei organizate în stadii succesive ce formează proceduri specifice pentru rezolvarea anumitor sarcini sau probleme

Metacomponentele care intervin în planificarea, conducerea, luarea deciziilor cu privire la obţinerea performanţei.

Responsabilităţile profesorului de sport

La orele de educaţie fizică si sport, profesorul trebuie să fie îmbrăcat în echipament sportiv.

Profesorul este responsabil de toţi elevii, de eventuale accidentări. Să se asigure ca toţi elevii au echipament sportiv. Profesorul trebuie să examineze starea de sănatate a elevilor. Profesorul trebuie să asigure o ambiantă placută, să inspire elevului încredere, bucuria si

satisfacţia efortului, dorinta de a reveni.

Profesorul de educaţie fizică este un îndrumător al copiilor, disciplina pe care o predă având un rol esenţial în formarea tinerei generaţii. El este un model viu, fiindcă expune exerciţiile fizice nu doar prin comandă şi indicaţii, ci şi prin execuţii cu propriul corp.

Bibliografie:

1. Cerghit, I., Sisteme de instruire alternative şi complementare. Structuri, stiluri şi strategii, Editura Aramis, Bucureşti, 2003.2. Cucos, Constantin, Pedagogie, Editura Polirom, Iaşi, 1998.3. Dumitru, Ion, Ungureanu, Dorel, Pedagogie şi elemente de psihologia educaţiei, Cartea Universitară, Bucureşti, 2005.