principii evaluarea intreprinderii

5
Principii fundamentale de evaluare. Principii de evaluare a întreprinderii Principiile fundamentale ale evaluării sunt valabile atât în evaluarea afacerilor cât şi a proprietăţilor imobiliare, maşinilor şi echipamentelor sau activelor necorporale. Cele mai importante principii de evaluare sunt: a) Principiul anticipării: valoarea provine din beneficiile viitoare anticipate care urmează a fi generate de proprietatea detinuţă. Este normal ca investitorii să gândeasca valoarea mai degrabă în funcţie de beneficiile probabile şi riscurile ataşate unui anumit plasament de capital decât în funcţie de costul istoric sau costul de recreare a acelei proprietăţi. b) Principiul substituţiei: atunci când pe piaţă sunt disponibile mai multe bunuri similare având preţuri diferite, acela care are preţul cel mai mic se va epuiza primul. Forma de manifestare a acestui principiu este cunoscuta din viaţa obisnuită, dar modul de nuanţare în domeniul evaluării este puţin diferit, ţinând seama de complexitatea proprietăţilor sau afacerilor evaluate care încorporează mai multe “bunuri”: un activ nu valorează mai mult decât costul de înlocuire al tuturor părţilor sale componente. c) Principiul schimbării: schimbarea este rezultatul acţiunii legii cauză – efect. Schimbările care apar în cadrul forţelor care crează sau influenţează valoarea (unei proprietăţi sau afaceri) sunt continue, unele graduale altele rapide. De exemplu, schimbarea de către guvern a legii impozitului pe profit, falimentul unui concurent important sunt schimbări care au impact direct şi rapid asupra valorii. De asemenea, deprecierea fizică sau funcţională a activelor se încadrează în categoria schimbărilor cu impact gradual asupra valorii. Evaluatorul încearcă să surprindă în 1

Upload: kiki-cristina

Post on 12-Nov-2015

5 views

Category:

Documents


0 download

DESCRIPTION

Principii evaluarea intreprinderii

TRANSCRIPT

Principii fundamentale de evaluare. Principii de evaluare a ntreprinderii

Principiile fundamentale ale evalurii sunt valabile att n evaluarea afacerilor ct i a proprietilor imobiliare, mainilor i echipamentelor sau activelor necorporale. Cele mai importante principii de evaluare sunt:

a) Principiul anticiprii: valoarea provine din beneficiile viitoare anticipate care urmeaz a fi generate de proprietatea detinu.

Este normal ca investitorii s gndeasca valoarea mai degrab n funcie de beneficiile probabile i riscurile ataate unui anumit plasament de capital dect n funcie de costul istoric sau costul de recreare a acelei proprieti.

b) Principiul substituiei: atunci cnd pe pia sunt disponibile mai multe bunuri similare avnd preuri diferite, acela care are preul cel mai mic se va epuiza primul.

Forma de manifestare a acestui principiu este cunoscuta din viaa obisnuit, dar modul de nuanare n domeniul evalurii este puin diferit, innd seama de complexitatea proprietilor sau afacerilor evaluate care ncorporeaz mai multe bunuri: un activ nu valoreaz mai mult dect costul de nlocuire al tuturor prilor sale componente.

c) Principiul schimbrii: schimbarea este rezultatul aciunii legii cauz efect.

Schimbrile care apar n cadrul forelor care creaz sau influeneaz valoarea (unei proprieti sau afaceri) sunt continue, unele graduale altele rapide. De exemplu, schimbarea de ctre guvern a legii impozitului pe profit, falimentul unui concurent important sunt schimbri care au impact direct i rapid asupra valorii. De asemenea, deprecierea fizic sau funcional a activelor se ncadreaz n categoria schimbrilor cu impact gradual asupra valorii. Evaluatorul ncearc s surprind n estimarea sa schimbrile probabile ale pieei sau ale proprietii dar trebuie reinut c o estimare a valorii este valid doar la data specificat n raport.

d) Principiul cererii i ofertei: preul unei mrfi (proprieti) variaz direct dar nu neaparat i proporional cu cererea i invers, dar nu neaprat proporional cu oferta.

Legea cererii i ofertei este important i n domeniul evalurii. Atunci cnd pe pia exist mai multe alternative investiionale (obligaiuni, aciuni, firme nchise, uniti operaionale etc.) care cumuleaza o ofert mai mare dect cererea solvabil, realizarea echilibrului cerere-oferta va avea ca efect scderea preurilor de vnzare.

e) Principiul contribuiei: valoarea unei pri componente a unei proprieti/ afaceri depinde de ct de mult contribuie aceasta la valoarea ntregului sau de c de mult reduce valoarea ntregului absena sa.

Este un principiu care ajuta la nelegerea clar a adevrului c nu toate costurile nseamna valoare i permite estimarea valorii n cazuri particulare, cum ar fi: divizarea, fuziunea, recapitalizarea etc.

n evaluarea ntreprinderii exist un numr de principii. Principiile prezentate n continuare au fost sintetizate din combinarea teoriei economice, a standardelor de evaluare a ntreprinderii, a realitilor pieei.

Principiul 1Valoarea ntreprinderii este echivalent cu valoarea prezent a tuturor fluxurilor viitoare anticipate care deriv din dreptul de proprietate asupra capitalului firmei.

Cu alte cuvinte, valoarea ntreprinderii este orientata spre viitor. Investitorii analizeaz ntreprinderile pe baza performanelor acestora de a genera venituri sau fluxuri financiare att din activitatea de exploatare (operaional), ct i din afara exploatrii. Astfel, cu ct este mai mare incertitudinea cu privire la performanele viitoare ale ntreprinderii, cu att riscul perceput va fi mai mare i prin urmare valoarea va fi mai mic. Principiul 2Atunci cnd valoarea este definit ca "valoarea actualizat a tuturor ctigurilor viitoare anticipate care deriv din dreptul de proprietate", valoarea are dou componente distincte: comercial (sau transferabil) i necomercial (sau valoare pentru proprietar).

Acest principiu este uneori greu de cuantificat, pentru ca, aa cum s-a aratat, o condiie important a manifestrii valorii este determinat de transferabilitatea proprietii i deci, evaluatorul trebuie s stabileasc i s cuantifice valoarea netransferabila care aparine proprietarului actual n virtutea atributelor sale personale, incluznd n valoarea de pia doar valoarea comercial (transferabil).

Principiul 3 Valoarea este estimat la un anumit moment de timp, innd cont de informaiile cunoscute i previziunile fcute numai pentru acel moment de timp.

ntreprinderile sunt n continu evoluie ca rezultat al vnzrii sau cumprrii de active, linii de fabricaie, schimbrii managementului, schimbrilor din ramura i a situaiei concureniale. Toate aceste schimbri influeneaz evoluia ntreprinderii i conduc la modificarea valorii ei. Prin urmare, valoarea corespunde unui anume moment de timp.

Principiul 4Piaa determin rata de fructificare a capitalului ateptat de investitor.

Costul capitalului sau rata de fructificare a capitalului are un rol esenial n estimarea valorii de pia a ntreprinderii. De asemenea, evaluatorul trebuie sa neleag c la un anumit moment de timp, forele pieei sunt cele care determin ratele de fructificare a capitalului, ateptate de investitori. Aceste fore sunt determinate ndeosebi de: a) condiiile economice generale, dar n mod deosebit ratele dobnzilor la creditele pe termen scurt i lung; b) situaia echilibrului cerere oferta pe piaa investiiilor n general i a ntreprinderilor n special; c) categoria de cumprtori de pe pia, motivaia lor i filosofia de investiie a fiecruia. Evident c fiecare categorie are ateptri specifice referitoare la fructificarea capitalului i atitudinea lor va influena performanele generale ale pieei de capital.

Principiul 5Valoarea ntreprinderii depinde direct de performana acesteia de a genera n viitor fluxuri pozitive la dispoziia proprietarilor, cu excepia cazurilor cnd lichidarea conduce la o valoare mai mare.

n cadrul concepiei de continuitate a activitii ntreprinderii, valoarea este estimat prin aplicarea unei rate de actualizare adecvate n condiiile alegerii unor fluxuri financiare viitoare obinute dup plata impozitului pe profit. Acceptnd c piaa impune rata de fructificare a capitalului i c aceasta n cele mai multe cazuri se afl ntr-un interval relativ restrns, este evident c valoarea unei ntreprinderi variaz direct proporional cu performana ei de a genera n viitor fluxuri pozitive pentru remunerarea capitalului investitorilor. Logic nelegem c valoarea estimat pe principiul continuitii nu poate fi mai mic dect valoarea de lichidare a afacerii.

Principiul 6Cu ct este mai mare valoarea activelor tangibile (estimat ca valoare de utilizare sau de lichidare) cu att este mai mare valoarea ntreprinderii.

Teoretic, atunci cnd se estimeaz activul net corectat, cu ct este mai mare valoarea activelor tangibile, cum ar fi cldirile sau echipamente, cu att este mai mare suma necesar de investit pentru a intra n domeniul n care funcioneaz ntreprinderea. Rezult un cost mai mare de intrare n ramura, o probabilitate mai mic de concuren i, de asemenea, o rat de fructificare cerut de cumprtor mai mic. Aplicarea acestui raionament trebuie s reflecte condiiile unei situaii date. Dei se presupune continuitatea activitii ntreprinderii, toate previziunile pe care le realizeaz un investitor raional iau n calcul i probabilitatea de faliment. La data cumprrii ntreprinderii, activul net al firmei va avea o valoare de lichidare. Teoretic, cu ct valoarea de lichidare la data evalurii este mai mare, cu att riscul cumprtorului este mai mic i prin urmare rata de fructificare ateptat de cumprtor este mai mic.

Principiul 7n majoritatea cazurilor participaia de control are o valoare unitar mai mare dect participaia minoritar, atunci cnd acestea sunt estimate separat.

Este important s se fac deosebirea ntre estimarea valorii totale a ntreprinderii i estimarea valorii individuale a participaiilor pe care le au diferii acionari ai ntreprinderii. Controlul deinut de un acionar sau de un grup de acionari care acioneaz coerent n luarea decizilor n virtutea unui acord, asigur n primul rnd alegerea membrilor consiliului de Administraie i apoi controlul operaiilor ntreprinderii i strategia acesteia. Un acionar cu participaie minoritar nu va putea controla semnificativ fluxul de lichiditi generat de firm i ca urmare a acestui dezavantaj valoarea unitar a participaiei sale este inferioar fa de valoarea unitar a participaiei majoritare.

2