Primii pași în caligrafie

 

   Caligrafia, sau arta de a scrie frumos, a evoluat în timp de la o îndeletnicire a cărturarilor şi mai târziu a scribilor, devenind astăzi unul dintre cele mai apreciate hobby-uri îndrăgite atât de copii, cât şi de adulţi. Caligrafia, cuvânt provenit din greaca veche, înseamnă efectiv scris frumos, care include multe stiluri, acestea fiind la modul general împărțite în două domenii principale: scriere alfabetică şi scriere în pictograme. Caligrafia transpune pe hârtie creativitatea şi talentul autorului, acesta putând dezvolta în timp un stil propriu de scriere caligrafică.

   Arta de a scrie frumos necesită răbdare şi perseverenţă, dar poate fi asimilată de către orice doritor interesat de a-i pătrunde tainele. Internetul oferă o multitudine de cursuri online, cărți ajutătoare, pachete pentru începători şi posibilitatea de a interacționa cu alţi pasionaţi. De asemeni, înscrierea la cursuri de caligrafie în principalele oraşe ale ţării (ca şi mărime şi dezvoltare), este o variantă posibilă. Toate aceste materiale ajutătoare ne pot dezvălui secretele din spatele artei caligrafice şi ne pot oferi un real sprijin în începerea şi dezvoltarea acestui minunat hobby.

  Acest hobby nu necesită învestiţii foarte mari, ele fiind chiar minime, însa satisfacţia obţinută prin practicarea caligrafiei sunt de nemăsurat. Singurele învestiţii sunt în materialele ajutătoare, instrumentele de scris (de obicei stilouri) şi hârtie. Oricine poate începe practicarea acestui hobby atât timp cât știe să scrie şi să citească . Aşadar se poate începe la orice vârstă, indiferent de meserie şi preocupări zilnice. Dacă scrisul de mână face parte din activitățile noastre zilnice, de ce sa nu ne punem o amprentă originală şi plină de stil în fiecare cuvânt scris?

    Singurele calităţi de care avem nevoie pentru a persevera în acest hobby sunt răbdarea, voinţa de a învăţa, atenţia la detaliu şi pasiunea faţă de artă. Cu un stilou şi o foaie de hârtie, suntem gata să ne lăsăm purtați în arta caligrafiei, oricând şi oriunde. În timp, putem dezvolta stilurile de scris

învățate spre a ne crea un stil personal de scris, o amprentă unică a personalităţii noastre.

    Îndemânarea dezvoltată prin intermediul caligrafiei poate fi privită ca o îndreptare către perfecţionism, şi indiferent dacă suntem amatori sau profesioniști, nivelul personal de eficienţă şi reuşită în artă este evaluat de către o singură persoana: de către noi înşine. Noi suntem singurii critici care iau decizii.

 

  Cum începem?

 

   Arta de a scrie frumos implică expresivitate, talent, pace şi armonie interioară, precum şi simt estetic. Procesul învățării acestei arte ca şi hobby implică folosirea unor cunoștințe tehnice, dezvoltarea transpunerii pe hârtie şi lucrul cu materialul.

   Scrierea dezvoltată prin caligrafie este fluidă, spontană şi poate fi dezvoltată ca şi business prin crearea de noi stiluri specifice felicitărilor, invitaţiilor de nuntă, design de logo-uri şi materiale comemorative. După ce asimilam această artă, putem aduce noi propuneri de îmbunătățire a fonturilor şi logo-urilor folosite în publicitate sau chiar în filme.

   Fiecare lecţie de practică a caligrafiei presupune experimentarea de stiluri diverse de scriere ale alfabetului. Aspectul scrierii este influenţat de modalitatea de folosire a stiloului special, de calitatea hârtiei, culoarea şi calitatea cernelii folosite şi de asemeni, de grosimea şi unghiul vârfului peniţei.

   Cărțile şi materialele necesare practicări acestui hobby sunt ușor de obţinut şi există magazine virtuale dedicate artei de unde se pot procura cele necesare. Cel mai important articol este stiloul cu rezervor. Acest tip de stilou este folosit şi în scrierea şcolarilor, însă în arta caligrafiei atenţia se îndreaptă către caracteristicile peniţei stiloului care conferă un stil aparte de scris. Este vorba mai exact de grosimea peniței, de cantitatea de cerneală pe care o lasă pe hârtie în urma scrierii.

   Cerneala folosită în caligrafie este diferită de cea chinezeasca din comerţ, în sensul ca este mai calitativă şi uşor mai vâscoasă. Se găseşte la galeriile de artă din oraş sau pe site-urile de specialitate, de obicei inclusă în pachetele pentru începători.

   Peniţa stiloului caligrafic trebuie tocită puţin (prin exerciţiu) înainte de începerea scrierii caligrafice şi periodic necesită ascuţire şi polizare fină. Pare dificilă la început caligrafierea cu astfel de stilouri, un profesor experimentat alături fiind de mare ajutor pentru primele lecţii. Un aspect foarte important al scrierii este fineţea apăsării peniţei pe foaia de scris. Aşadar, blândeţe şi delicateţe în scriere! În caz contrat, urmele de cerneală lăsate de peniţă pe hârtie sunt prea groase.

    Tipul hârtiei reprezintă de asemeni un detaliu important, orice mică denivelare pe suprafaţa acesteia îngreunând scrierea pentru începători. Hârtia pentru caligrafie este fină la atingere şi uşor lucioasă, facilitând alunecarea naturală a peniţei.

    Odată stăpânite cunoștințele şi materialele necesare, nimic nu ne mai poate împiedica să practicăm arta scrisului frumos, un hobby foarte plăcut şi relaxant.

 

  Diferite stiluri de caligrafie

 

  Stilurile de caligrafie s-au dezvoltat încă din vremuri antice și medievale, când sarcina de a consemna evenimentele timpului revenea scribilor. De-a lungul secolelor, războaiele și manifestările culturale au influențat stilurile tradiționale de caligrafie. Stilurile rezultate în urma acestor influențe includ scrierea ornamentală celtică, stilul Gotic, cu litere ascuțite și scrisul cursiv Italic, din epoca Renascentistă. O dată cu trecerea timpului, chiar dacă a fost inventată mașina de scris, scrisul de mână a rămas în continuare popular.

  Deși inițial rolul caligrafiei a fost strict de a transmite mai departe informația, această activitate s-a transformat încet-încet într-o adevărată artă, care continuă să fascineze generații la rând. Arta caligrafiei încurajează stilizarea literelor prin tehnici speciale de scriere. De la stilurile clasice, cu litere simple și linii subțiri, până la construcții elaborate, cu înflorituri și decorațiuni, putem alege dintr-o mare varietate de stiluri ale caligrafiei.

  Stiluri

  Stilul vestic, european, de caligrafie, are la bază alfabetul roman și include stilurile Italic, Antiqua și Cooperplate. Caligrafia arabă este scrisă de la dreapta la stânga, iar alfabetul cuprinde 28 litere semite și 18 figuri. Caligraful chinez scrie caractere care pot avea fie un înțeles , fie un altul, în funcție de combinarea acestora. Stilul japonez de caligrafie cuprinde, de asemenea, caractere sau simboluri, în locul literelor.

Caracterele sunt desenate într-unul din stilurile următoare: tensho, reisho, kanji, gyosho sau sosho. Printre alte stiluri de caligrafie menționăm stilul islamic, evreu și indian, însă lista poate continua.

  Tehnologiile evoluate de printare fac disponibile acum multe dintre stilurile antice de caligrafie, puțin cunoscute de publicul larg.

 

 

  Cum alegem o carte ghid de caligrafie?

 

  Specialiștii în domeniu sunt de acord că cea mai bună metodă de a învăța caligrafia este să ne înscriem la cursuri sau workshop-uri conduse de un caligraf experimentat, sau să frecventăm grupuri de alți pasionați ai acestei arte. În orașele mai ale țării, liceele sau facultățile de artă pot organiza periodic cursuri private de caligrafie, dacă se strâng destui doritori. O variantă modernă de a frecventa cursuri de caligrafie este cea online, a grupurilor virtuale, în care un caligraf cu experiență le dă feedback în direct începătorilor, pe baza evoluției fiecăruia.

  Deși este posibil să învățăm arta caligrafiei doar cu ajutorul unui manual, de multe ori este frustrant când pur și simplu nu reușim să scriem exact ca în carte și nu știm unde greșim. O carte ne poate ajuta să facem primii pași în caligrafie, însă nu poate înlocui demonstrația directă a unui expert despre cum se trag liniile din condei și feedback-ul dat tehnicii noastre de ținere a stiloului în mână și scriere, căci dacă primele deprinderi sunt eronate, le vom repeta la nesfârșit fără să ne dăm seama, afectând astfel, în mod negativ, dezvoltarea competențelor noastre în caligrafie.

  Dacă alegem să cumpărăm un manual de caligrafie, cel mai bine ar fi să răsfoim puțin cartea înainte, să ne familiarizăm cu stilul de predare și să analizăm, la prima vedere, desenele și imaginile îndrumătoare. Când comandăm online un pachet sau un ghid de caligrafie, de cele mai multe ori nu ni se arată pagini din interiorul cărții și nu putem judeca decât după aspectul copertei și, eventual, după scurta descriere a cuprinsului, făcută de către autor. Înainte de a comanda manualul, este recomandat să căutăm, în mediul virtual, cât mai multe opinii referitoare la cartea respectivă, atât din partea specialiștilor, cât și din partea altor pasionați de caligrafie, care-și exprimă părerile, de regulă, pe forum-uri.

 

  După ce criterii alegem un manual – ghid de caligrafie?

 

  - Tipul de scriere caligrafică este recomandat stiloului cu peniță lată - > Deși poate părea evident, există unele cărți clasificate drept manuale de caligrafie, în care autorul scrie cu peniță subțire, îngustă, și nu cu o peniță cu vârful lat cum se obișnuiește în această disciplină (de ex. stilurile de scris „Spencer” sau cel Ornamental folosesc peniță cu vârf subțire și îngust).

  - Literele exemplificate în carte sunt și în stil Italic, Foundation și/sau Bookhand - > Italic, Foundation și Bookhand sunt primele stiluri de scris caligrafic pe care un începător le învață la un curs, căci literele sunt ușor de desenat și au o construcție asemănătoare. Astfel, stilul Italic (înclinat) este învățat cu ușurință de elev, căci înclinarea stiloului la unghi de 45 de grade este mult mai naturală ca poziție de scris, decât un stil în care stiloul cade perpendicular pe foaie, la 0 grade. Astfel, Uncial, Gothic, Fraktur, etc. sunt dificil de executat dacă abia învățăm despre unghiul de înclinare al stiloului, tragerea liniilor din condei și construcția literelor.

  - Literele exemplificate sunt standard, nu stilizate -> Formele stilizate de litere se găsesc, de obicei, exemplificate în cărți de caligrafie de nivel intermediar sau avansat și în manuale care se concentrează mai mult pe latura artistică a scrierii, decât pe tehnica de bază de scriere. După

însușirea noțiunilor elementare ale stilului formal al literelor și după multă practică, caligraful își dezvoltă, în timp, un stil personal de scriere, adăugând mici retușuri și accente personale literelor.

  - Autorul precizează clar ce instrumente a folosit în crearea exemplelor ilustrate - > Autorul trebuie să precizeze dacă a folosit un stilou cu rezervor, marker sau peniță înmuiată în cerneală, ce tip de peniță a folosit și cel mai important, ce mărime are penița?

  - Măcar o parte din literele exemplificate sunt reproduse în mărime naturală, nefiind mișcate sau mărite -> Dacă cunoaștem tipul de peniță utilizat și mărimea acesteia, putem imita construcția literelor aplicând o foaie de calc deasupra imaginii și urmărind conturul acestora.

  - În construcția literelor exemplificate sunt precizate unghiul de înclinare al stiloului, numărul lățimii vârfului peniței și schema de execuție a fiecărei litere în parte -> Unghiul făcut între vârful stiloului și foaia de scris, împreună cu măsura vârfului peniței sunt informații esențiale pentru un începător în caligrafie, căci doar imitând tipul de scriere, fără a cunoaște aceste detalii, caligraful nu poate învăța să scrie corect.

  De exemplu, în stilul Italic de scriere, forma literelor variază atunci când se schimbă unghiul de înclinare al stiloului chiar și cu 5 grade. Schema de execuție a fiecărei litere arată ordinea, direcția și numărul trasării din condei. Acestea sunt de obicei indicate prin săgeți care arată direcția și cifre care arată ordinea. O schemă de execuție mai poate indica, în mm, și înălțimea, respectiv lățimea literelor, ajutând astfel caligraful începător să aprecieze mărimea unei litere în comparație cu dimensiunile celorlalte.

  - Cartea cuprinde exemplificări în fotografii, care ajută începătorul să înțeleagă cum este construită litera, cum se ține corect pixul în mână, etc. Uneori, o fotografie face cât o mie de cuvinte.

Cum învățăm să scriem caligrafic? Sfaturi de la specialiști

 

  Pentru a învăța cum se cuvine caligrafia, vom începe prin a studia mecanica scrisului – poziționarea, spațierea, forma și fluiditatea construcției literelor. Desigur, caligrafia cere multă răbdare, calm și concentrare, pe lângă tehnicile de scriere, căci această disciplină, este în primul rând, o artă. Învățarea acestei arte nu este foarte dificilă, dar necesită multă răbdare și practică, perseverență, calm și un interes mereu viu pentru această pasiune.

  Vickie Ferguson, profesoară de caligrafie, ne recomandă următoarele sfaturi ajutătoare.

  - Este important să fim calmi și relaxați când scriem;

  - Timpul rezervat caligrafiei nu trebuie întrerupt de alte activități sau persoane;

  - Vom practica într-o cameră liniștită, unde ne putem concentra în liniște, fără a ne fi distrasă atenția;

  - Trebuie să luăm în considerare calitatea stiloului, a peniței și a hârtiei pe care scriem;

  - Vom alege stiloul pe care îl simțim cel mai confortabil în mână, atunci când scriem;

  - Când construim literele, este important să ne concentrăm la fiecare trăsătură din condei;

  - Nu putem imita literele alfabetului doar vizual, ci este indicat să urmăm instrucțiunile de construire a literelor, date de autor și să desenăm litera pas cu pas;

  - Pentru a ne dezvolta abilitatea de a scrie caligrafic, trebuie să exersăm în fiecare zi, și de fiecare dată să ne implicăm 100% în ceea ce facem;

  - Nu trebuie să forțăm scrisul, căci aceasta trebuie să fie fluid, natural, iar poziția mâinii și unghiul făcut de stilou cu foaia de hârtie nu trebuie să fie forțate;

  Caligrafia este, într-adevăr, o activitate de finețe și răbdare, însă trebuie să exersăm cu încredere în reușita noastră și, deși doar prin forțele proprii putem reuși, este esențial să urmăm sfaturile experților și feedback-ul constructiv oferit de aceștia.

 

   Sfaturi esențiale pentru îmbunătățirea scrisului de mână

 

  Se spune că, scriind cu un stiloul cu cerneală, vom învăța să scriem mai frumos în cel mai scurt timp, și că, la polul opus, pixul ne urâțește scrisul. Așa să fie oare? Nu puțini sunt cei care au apelat la un stiloul cu cerneală în speranța că-și vor îmbunătăți stilul de scris. Și totuși, după multă exersare, rezultatele se lasă așteptate, căci, de regulă, o persoană cu un scris dezordonat, cu litere inegale și încâlcite, va scrie la fel și cu un stilou cu cerneală.

  Ce trebuie făcut în acest caz? Specialiștii spun că în cele mai multe cazuri, pentru a învăța să scriem frumos, o persoană trebuie să-și corecteze poziția mâini, a degetelor și să folosească alți mușchi ai mâinii.

 

  1. Scriem cu degetele sau cu toată mâna?

  Persoanele care au întotdeauna probleme cu scrisul, de regulă scriu mișcându-și doar degetele, desenând fiecare literă, în timp ce restul mâinii rămâne nemișcată, lipită de suprafața de lucru. Astfel, dacă scriem cu degetele, avem tendința de a lăsa întreaga greutate a mâinii pe foaia de hârtie și de a mișca doar degetele în timpul scrierii. Această postură ne obligă să mutăm în repetate rânduri mâna pe foaie.

  Persoanele cărora le vine ușor să scrie au o tehnică diferită de a scrie – își sprijină ușor mâna pe pagină și, în timp ce scriu, mișcă antebrațul și umărul. Scrisul acestor persoane este fluent, relaxat, lejer, căci nu desenează literele mișcându-și doar degetele, ci își folosesc întreaga mână, degetele având doar rolul de a ghida mișcările stiloului.

  Iată un exercițiu util care ne poate ajuta să ne determinăm tipul de scriere:

  Ne așezăm la birou și scriem un paragraf. Nu contează ce. Este important să conștientizăm mușchii pe care îi încordăm atunci când scriem. Desenăm fiecare literă cu degetele? Ridicăm des mâna de pe foaie pe măsură ce scriem? Literele sunt inestetice și greu de descifrat? Ne mișcăm antebrațul sau este în permanență fix, lipit de masă? Dacă ne-am obișnuit să scriem cu degetele, nu este o tragedie. În schimb, scriem încet și, după o perioadă lungă de scris, ne doare mâna foarte tare. Pentru a ne re-antrena mâna să scrie, trebuie să avem multă răbdare și determinare.

 

  2. Cum ne re-antrenăm mâna să scriem corect?

  În primul rând trebuie să ne dezobișnuim să scriem doar cu degetele, desenând fiecare literă. Problema nu o constituie poziția în sine, ci obișnuința noastră, automatismul de a scrie astfel. Ne va fi la început să conștientizăm felul în care scriem, dar, în timp, vom începe să fim atenți la mușchii care lucrează și la mișcarea degetelor și a antebrațului.

 

  3. Cum ținem corect stiloul în mână?

  Cei mai mulți dintre noi ținem stiloul între degetul mare și arătător, sprijinindu-l pe degetul mijlociu, ca în figura

alăturată. Această poziție este mai avantajoasă dacă ținem stiloul între degetul mare, arătător și degetul mijlociu, sprijinindu-l pe inelar. A doua poziție nu este neapărat mai proastă, însă este ceva mai greoaie decât prima, care oferă mai multă lejeritate și relaxării mâinii, în timpul scrisului. Indiferent de postură, degetele rămase libere vor sta libere, ușor încovoiate, oferind sprijin mâinii.

  În scrisul de mână, de zi cu zi, poziția stiloului în mână nu este atât de importantă ca în caligrafie. Astfel, vom continua să ținem stiloul între degete așa cum ne-am obișnuit, dacă poziția de scris este comodă - în caz contrar, vom încerca să ținem stiloul în mână într-un mod diferit. Important este să avem o poziție confortabilă a degetelor, să menținem stiloul în echilibru și să nu tensionăm mâna.

  Punctele de sprijin ale mâinii pe foaie trebuie să fie muchia palmei și a podului palmei, și degetele de sprijin (degetul mic și inelarul). Vom ține ușor stiloul între degete, fără a-l strânge tare. Drept exercițiu, ne putem imagina că carcasa de plastic a stiloului este moale, din cauciuc și că, strângând-o prea tare între degete, vom păta pagina cu cerneală.

 

  4. Care este poziția corectă în timpul scrisului?

  Cărțile clasice de caligrafie ne recomandă să scriem pe suprafețe înclinate la 45 grade, dar o astfel de poziție este incomodată pentru cei mai mulți dintre noi. Putem exersa la fel de bine pe o suprafață plană, situată aproximativ la nivelul taliei, având în permanență grijă să ținem spatele drept, dar nu țeapăn.

  Nu trebuie să ne aplecăm deasupra foii de scris, iar suprafața de scris pe care exersăm trebuie să fie destul de mare pentru a oferi sprijin și libertate de mișcare mâinii cu care scriem. Pe măsură ce scriem și ne îndreptăm către capătul inferior al paginii, poziția de scriere devine incomodă și, în loc să ne ajustăm poziția mâinii în funcție de pagină, vom ridica foaia până la nivelul nostru de confort.

 

  5. Ce mușchi lucrează atunci când scriem în poziția corectă?

  După cum probabil ați dedus până acum, „mușchii corecți” nu sunt cei din degete. În timpul scrierii, trebuie să folosim deltoidul (mușchiul aflat la încheietura umărului) și mușchii antebrațului. Aceste grupe musculare mari sunt capabile să coordoneze mișcări fine și exacte ( în ciuda aparențelor), obosesc mult mai greu decât degetele, iar scrisul devine fluid, echilibrat în pagină și uniform. Deși am fost învățați să credem că doar mușchii mici execută mușcări de precizie, pe măsură ce ne antrenăm deltoidul scriind, vom fi plăcut surprinși de ușurința și de lejeritatea căpătate în timpul scrisului.

  Pentru a simți mușchii corespunzători lucrând și pentru a învăța să îi folosim cum trebuie, putem începe prin a forma litere în aer, pe o tablă imaginară din fața noastră, cu mâna îndoită din cot, exact așa cum scriam cu creta pe tablă la școală. Vom scrie mare, desenând litere mari, ample, în aer și vom mișca mâna doar din umăr, în timp ce antebrațul, încheietura mâinii și degetele rămân fixe, în poziția clasică de scris.

  Pe măsură ce exersăm, vom simți lucrând umărul, mâna, pieptul și câțiva mușchi ai spatelui și este important să îi simțim lucrând și atunci când scriem pe foaia de hârtie. Dacă însă nu putem izola mișcarea mușchiului deltoid, putem face astfel: ridicăm mâna în aer, o ținem relaxată și începem să o rotim în cercuri largi. Mușchiul principal care face această mișcare posibilă și pe care îl vom simți arzând după câteva exersări este mușchiul umărului – deltoidul. Trebuie să exersăm scrisul în aer până când mișcarea ni se va părea naturală și ne vom obișnui să folosim mușchii antebrațului și deltoidul.

  Pe măsură ce exercițiul devine comod, putem să reducem dimensiunea literelor desenate în aer. Putem exersa și pe un perete, desenând literele cu capătul unei crenguțe sau a unui creion lung. Vom ține creionul între degete exact ca un stilou, dar nu vom apropia degetele de perete, păstrând o distanță de cel puțin 10 cm. Important este să simțim mușchii care lucrează în timpul mișcării, nu aspectul literelor pe care le creionăm, și, atunci când scriem pe hârtie, să încercăm să mișcăm la fel brațul, din umăr, permițând acelorași mușchi să lucreze. Poate vom simți impulsul de a ne sprijini mâna pe perete sau pe tablă, pentru a desena literele cu degetele, după vechile deprinderi. Trebuie doar să conștientizăm această tendință și să o corectăm.

  Rețineți! În timpul scrierii, degetele se mișcă cât mai puțin, în timp ce antebrațul ghidează stiloul, iar deltoidul susține toată mișcarea.

  După ce ne-am antrenat suficient mușchii, putem începe să scriem pe hârtie, ținând stiloul lejer între degete. Vom schița pentru început, pe hârtie, X-uri, liniuțe drepte și oblice, 0000-uri și spirale. Este important să nu desenăm aceste simboluri cu degetele, ci să mișcăm întreaga mână – antebrațul și umărul, exact cum am exersat în aer. Inițial,

liniuțele, cercurile și buclele vor fi inegale. După mult exercițiu însă, vom reuși să le schițăm uniform în pagină, căci acesta este obiectivul nostru – un scris uniform, cu spații egale între litere, cercuri, liniuțe și spirale.

  Această etapă de învățare poate fi descurajantă, căci, la primele exersări, simbolurile schițate pe pagină vor fi prea mici, prea mari, inegale, tremurate și inestetice. Putem scrie pe caiete special liniate – caietele clasice pe care învățam în clasa I să scriem – căci liniile ne vor ghida mult mai ușor scrisul decât o pagină albă, goală, de hârtie. Scriind pe caiete liniate, ne vom disciplina stilul de scriere și, deși evoluția va părea greoaie pentru nerăbdători, rezultatele vor apărea în timp și, dacă învățăm să folosim mușchii corespunzători, noțiunile învățate ne vor fi utile toată viața.