pricesne

Carte de cântări bisericeşti

PRICESNE

2013

2

SFÂNTA TREIME

PRICESNE ÎNCHINATE SFINTEI TREIMI

ŞI

MÂNTUITORULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

3

Imnul ortodoxiei

Pentru ce te zbaţi în patimi şi-n păcat

Pe Iisus cel răstignit şi înviat

Să-l primeşti că El e mare

Şi e bun cu fiecare, orişicând

El te caută prin lume suspinând.

De ce fugi de jertfa crucii tot mereu?

Că ea ne-a spălat păcatul cel mai greu

Tu nu vezi că viaţa trece

Vine moartea groapa-i rece, pe vecii

Iară sufletu-i în iadul cu urgii.

De ce râzi de rugăciune şi de post?

De Biserica cu slujbele cu rost.

Tu nu ştii de rugăciune

Ce amară-nşelăciune , te-a rănit

Şi te-a amăgit satana cel smintit.

Azi Biserica te cheamă cu al său glas

Ca să vii la rugăciune la rugăciune-n orice ceas

Şi s-asculţi slujba cea sfântă

În Altar îngerii cântă lui Iisus

Heruvimi cu aripi multe vin de sus.

Şi toţi cântă cu preoţii într-un cor

Nevăzuţi de ochii noştii ai tuturor,

Numai de fiinţe alese,

Ce le-au dat darul prin mese , Duhul Sfânt

Ca să-ntărească credinţa pe pământ.

Credinţa cea ortodoxă a lui Iisus

Cu şapte Taine curate, cum le-a spus

Cine Trupul lui primeşte

Cu Iisus se-mpărtăşeşte , dragul meu,

El trăieşte , cu nădejdea-n Dumnezeu.

Şi Măicuţa lui ce sfântă-l va păzi

Cu puterea Sfintei Cruci îl va umbri

De satana cel smintit

Ce pe creştini i-a amăgit , ca un hoţ

Şi îi trage-n rătăcire mai pe toţi.

4

Proorocia mincinoasă s-a înmulţit

Şi satana multe sate-a dobândit

Formând secte-amăgitoare

De suflete pierzătoare,pe pământ

Hulind preoţia şi lucrul cel sfânt.

Să nu te laşi amăgit iubitul meu

De satana cel smintit , duşmanul tău ,

Vino-n Biserica Sfântă

Cu icoane-mpodobită

Şi răsplata o primeşti la Dumnezeu .

Biserica cea sfinţită să n-o uiţi

Că-i izvor de viaţă de la Sfinţi Părinţi

În ea vei găsi lumină

Mântuirea ta deplină, orişicând

Adevărul este unul pe pământ

Pământul cu ale sale-i trecător

Iar tu omule pe lume eşti un călător

Azi eşti tânăr şi-n putere

Frumuseţe , bani , avere , vrei să dobândeşti

Mâine-o mână de ţărână , tu mai eşti.

Toate se vor schimba ca şi cum nu au fost

Se va schimba pe vecie al vieţii rost

Fiecare-şi va lua plata după cum ne va fi fapta , dragul meu

Peste toate , împărăţi-va Dumnezeu.

5

Cântarea Sfintei Treimi

Lăudat să fii Părinte

Fiul Tău fie iubit

Care frate-n lupta vieţii

Să ne fie a voit.

Slavă Ţie Duh Preasfinte

Ce purcezi dintr-un părinte

Trei persoane , un Domn singur

Ce veghează peste noi.

Prin a dragostei putere

Singur a ne strânge fraţi

Fă-ne una ca şi Tine

Să-ţi dăm slavă-ntr-una toţi.

De-a păcatului prihană

Fă să fim cu toţi spălaţi

Şi de aspra-ţi judecată

La sfârşit să fim scăpaţi.

Doamne, fă cu vrednicie

Să stăm lâng-al Tău Altar

Inimile ni le-aprinde

De-al iubirii viu focar.

Iar în ceasul de pe urmă

Sus în cer să ne petreci

Ca-n Treimea nepătrunsă

Să te preamărim în veci .

6

Lumină lină mărită

Lumină lină mărită

Treime în trei unită

Ţie se-nchină Heruvimii

Îngerii şi Serafimii

Şi când apune soarele

Cu toate popoarele

Plecându-ne capetele

Ne-mpreunăm inimile.

Rugă fierbinte aducem

Jertfă de seară facem

Şi cu inimă înfrântă

Cântare cu totul sfântă

Ca să ne păzeşti Părinte

Prea puternice Cuvinte

Şi cu Duhul din preună

De relele ce s-adună.

7

Sfinte Dumnezeule

Sfinte Dumnezeule (Tatăl)

Tu eşti veşnic şi vei

Uită-te pe-acest pământ,

Vezi durerile ce sunt,

Şi dă liniştea sufletelor noastre

Sfinte Dumnezeule (Fiul)

Vindecă-i pe cei bolnavi

Întăreşte-i pe cei slabi,

Ajută-i pe cei săraci


Sfinte Dumnezeule (Duhul Sfânt)

Tu eşti mântuirea mea

Întăreşte-ne credinţa ,

Alină-ne suferinţa


Sfinte Dumnezeule (Sfânta Treime)

Tu eşti mântuirea mea,

Iartă-ne că suntem răi

Dar suntem copiii Tăi,

Şi dă liniştea sufletelor noastre .

Bis

Bis

Bis

Bis

8

Sfânta Liturghie

(Aşa vorbeşte Domnul slavei)

Aşa vorbeşte Domnul slavei,

În glasul Sfintei Liturghi

Deşi M-am înălţat la ceruri,

Eu nu vă las orfani, copii.

În fiecare Liturghie

Eu iarăşi Mă cobor la voi

Din e coasta Mea împunsă

Şi-Mi curge sângele şuvoi .

Mă răstignesc din nou pe Cruce

În umbra Sfântului Altar

Primiţi-Mi Sângele şi Trupul

Să nu vin iarăşi în zadar.

Deschideţi inimile voastre

Că vreau în voi să locuiesc

Să vă împac din nou cu Tatăl

Şi de păcat să vă feresc

Eu vreau în voi să fiu de-apururi

Deschideţi nu mai amânaţi

Primiţi-Mă creştini cu toţii

Şi pacea Mea o s-o aflaţi

Şi din potirul Cinei Mele

Gustaţi iubiţii Mei cu toţi

Eu vreau în voi să fiu de-apururi

Să fiu viaţa tuturor.

Şi-n oricare fărâmiţă

Pe care-n taină o primiţi

Sunt Eu întreg cu toată slava

Şi-aştept spre Mine să veniţi.

9

Chemarea Bisericii Ortodoxe

Veniţi la mine fiilor,

Cu rănile care vă dor,

Veniţi cei plânşi de neam sărac

Veniţi , veniţi că eu vă-mpac.

Refren :

Veniţi la mine , veniţi

Veniţi la mine, veniţi

Veniţi că mamă vă sunt eu

Şi Tatăl vostru-i Dumnezeu

Veniţi părinţi îndureraţi

Veniţi bătrâni cu ochi secaţi

De jale după fii nepoţi

Veniţi , veniţi la mine toţi R

Veniţi voi jalnici soţii

Ce n-aveţi tată la copii

Veniţi voi fete-n gând curat

Cu visul vostru îngropat R

Veniţi orfani nemiluiţi

De toată lumea părăsiţi,

Veniţi că mamă vă sunt eu

Iar tatăl vostru-i Dumnezeu. R

10

Iisus ne cheamă jalnic Iisus ne cheamă jalnic

Cu glasul său smerit

Poporul meu drag spune

De ce m-aţi părăsit?

De ce m-aţi lăsat singur

Veniţi la mine iar ,

Cu dulce să petrecem

La Sfântul meu Altar.

Vă rog să-mi spuneţi Mie

De ce m-aţi părăsit?

Ce nu v-am dat în lume

De nu v-aţi mulţumit.

O! Nu vreţi să-L cunoaşteţi

Pe-al vostru Dumnezeu

Care vă ţine-n lume

Şi vă dă darul său.

Vă rog, veniţi la Mine

Şi nu întârziaţi

Şi vă rugaţi din suflet

Cât pe pământ mai staţi.

Căci va ajunge vremea

Când mă veţi căuta

Dar Eu fără de milă

Nu vă voi asculta.

Primiţi vor fi aceia

În Sfânt Locaşul Meu

Care trăiesc în lume

Uniţi cu Dumnezeu.

Şi noi te rugăm , Doamne

Cât trăim pe pământ

Să fim uniţi cu tine

În darul Tău cel sfânt.

Atunci când vremea aceea

Se va apropia

Primeşte-ne Iisuse

Cu milă-n turma ta.

11

Nădejdea mea

Nădejdea mea , e numai la tine , Doamne

Căci Tu ai zis , când ai venit în lume , Doamne

Veniţi , Veniţi la Mine

Toţi cei osteniţi şi împovăraţi

Şi eu vă voi odihni pe voi ( Aliluia de trei ori ).

Ochiul inimii mele

Ochiul inimii mele,

Îl ridic către tine Stăpână

Nu trece cu vederea

Puţina mea întristare.

Fii mie scut şi ajutătoare

În ceasul când va judeca

Fiul tău lumea.

Aliluia, Aliluia , Aliluia .

12

Ridica-voi ochii mei

Ridica-voi ochii mei la ceruri

De unde va veni, ajutorul meu

Ajutorul meu , de la Dumnezeu

Cel ce a făcut cerul şi pământul.

Întru Tine , eu mi-am pus nădejdea

Să nu mă depărtezi de la faţa Ta

Doamne, Doamne , Sfinte Doamne ,

Auzi glasul meu când mă rog Ţie .

Către Domnul , paşii mei voi duce

Şi Lege Lui va fii îndreptarea mie

Aliluia , Aliluia , Aliluia,

Slavă Ţie , Doamne .

Cu noi este Dumnezeu

Cu noi este Dumnezeu înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi , căci cu noi este

Dumnezeu.

Auziţi toate neamurile , căci cu noi este Dumnezeu .

Poporul cel ce umbla întru întuneric , a văzut lumină mare , căci cu noi este

Dumnezeu.

Cu noi este Dumnezeu , înţelegeţi neamuri şi vă plecaţi , căci cu noi este

Dumnezeu .

Doamne al puterilor , fii cu noi , că pe altul afară de Tine , ajutor întru necazuri

nu avem ,

Doamne al puterilor , miluieşte-ne pe noi

Doamne de n-am avea pe sfinţii Tăi rugători şi bunătatea Ta milostivindu-se

spre noi , cum am îndrăzni , Mântuitorule , a Te lăuda pe Tine , pe carele bine

Te cuvântează neîncetat îngerii

Ştiutorul inimilor , iartă sufletele noastre .

13

Veniţi creştini la rugăciune Veniţi creştini , la rugăciune

În casa Tatălui cel Sfânt

Veniţi creştini , plecaţi genunchii

Şi fruntea voastră la pământ

Când clopotele-ncep să sune

În zori cu glasul lor duios

Răsună-n undele lor tainic

Chemarea Domnului Hristos

Veniţi cei osteniţi la Mine

Cei osteniţi şi-mpovăraţi

Odihna , pacea mea cea sfântă

Şi alinare să luaţi

Răsună munţi, răsună dealuri

Pământu-ntreg de glasul sfânt,

S-apleacă-n faţa lui natura

Văzduhul tot cu nori şi vânt

Iar omul singura făptură

Împodobit cu chip ceresc

Azi nu mai vrea să ia aminte

La glasul cel Dumnezeiesc

Creştini noştri din vechime

Pe sub pământ zideau Altare

Şi pe furiş în miez de noapte

Veneau cu toţii la-nchinare

Azi lăcaşurile sfinte

Pe înălţimi strălucitoare

Dar câţi creştini le calcă pragul

În zilele de sărbătoare

Vai masa Domnului stă-ntinsă

Dar cei poftiţi nu vin la ea

Ei n-aud glasul Lui ce strigă

Veniţi creştini la masa mea

Veniţi, veniţi cu umilinţă!

În faţa Sfântului Altar ,

Veniţi să dezbrăcăm păcatul,

Şi să ne înnoim în har.

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

14

Pentru Tine

Pentru Tine, Doamne

Florile-nfloresc

Pentru Tine , noaptea

Stele strălucesc

Pentru Tine, ploaia

Picură şi cântă

Şi-n grădină cerne

Bucurie sfântă .

Lângă Tine , Doamne ,

Cei săraci se strâng

Ţie-ţi cer iertare

Ochii care plâng

Pentru Tine candeli

În Altare ard

Tu la zile sfinte

Miruieşti cu nard.

Dă-mi răbdarea pietrei

Şi din cerul sfânt

Picură-mi pe gene

Rouă să te cânt

Către Tine Doamne ,

Plec genunchi smerit,

Numai Tu Stăpâne ,

Nu mai părăsit .

Bis

Bis

Bis

15

Păstorul cel bun A venit de mult de sus

Păstorul cel Bun Iisus,

Şi prin lume a umblat

Oi pierdute-a căutat.

Să le ducă la izvoară,

Ca de sete să nu moară,

Uşa le-a deschis să iasă

La păşunea cea aleasă

Dar oile n-ascultau

Cu capul se repezeau

Cu coarnele l-au împuns

Şi în coastă l-au străpuns

De-a curs apă şi mult sânge

Cerul a-nceput a plânge

Soarele s-antunecat

Luna-n sânge s-a schimbat

Acum El e dus din lume

Să caute la oi păşune

Şi poruncă a lăsat

Oilor ce-a păşunat

Ca oile cele bune

Laolaltă să se-adune

Lupii să nu le mănânce

Tâlharii să nu le strice

Păstorul cel blând şi bun

În ceruri e dus acum

Dar peste puţină vreme

Vine iară să le cheme

Să le ducă-n-tr-o grădină

Unde-i apă şi lumină

Acolo-n pace vor fi

Mai mult nu vor flămânzi

Nici nu vor însetoşa

Laolaltă vor umbla

Doar o turmă şi-un păstor

Şi va fi în viitor.

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

16

Blândul păstor Odată L-am văzut trecând

Cu turma pe păstorul blând

Mergea cu dânsa la izvor

Blândul păstor,blândul păstor.

Pe-o oaie ce căzuse jos

A ridicat-o El frumos

Ş-a dus-o în braţe iubitor


Pe alta care la pământ

Zăcea cu picioruşul frânt,

Blândul păstor,blândul păstor

El o lega mângâietor.

El le-a iubit cu dor nespus

Şi viaţa pentru oi şi-a pus

Şi pentru mântuirea lor


Iar mai târziu L-am întâlnit

Cu spini era împodobit

Într-o mulţime de popor

Blândul păstor ,blândul păstor.

Când L-am văzut L-am întrebat,

Cine sunt cei ce Te-au scuipat

Atunci a suspinat uşor


Şi mi-a răspuns duios şi lin

Ce-i ce Mi-au pus cununi de spini

Sunt oile ce le-am fost lor

Un blând păstor,un blând păstor.

Iar cei ce mă batjocoresc

Şi cei ce cruce-mi pregătesc

Sunt cei la care iubitor

Le-am fost păstor,le-am fost păstor.

Iar cei ce mă lovesc turbaţi

Sunt oile care pe braţ

Le-am dus la câmp şi la izvor

Ca un păstor,ca un păstor.

17

Tăcu şi ochii Lui senini

De lacrimii limpezi erau plini

Plângea de mila oilor

Blândul păstor, blândul păstor.

Ş-atuncea oile-au venit

Pe cruce sus L-au răstignit

Iar El plângea de mila lor


Înaintea Ta Iisus iubit Înaintea Ta Iisus iubit

Vin azi încrezător

Că Tu deaceia Te-ai jertfit

Să-mi fii Mântuitor.

Din cât aflat-am că stă scris

Te-ascult în timp plăcut

Tu bucurii din Paradis

Mi-ai dat când ţi-am cerut.

Eu altceva nimic n-aduc

Decât o vină grea

Şi unde Doamne,eu s-apuc

Decât spre mila Ta.

În mine nimic nu e bun

Tot ce-am făcut e rău făcut

Nădejdea toată am s-o pun

În ajutorul tău.

Gol nimeni n-a venit înapoi

Din câţi Te-au căutat

Căci Tu pe toţi din mari nevoi

I-ai scos când Te-au rugat.

Deaceia dar acum şi eu

Cu lacrimi strig şi cer

Ah,mântuie sufletul meu

Nu mă lăsa să pier.

18

Iisuse,Iisuse primeşte-mă

Iisuse, Iisuse, primeşte-mă la tine

Că eu vin din dureri şi suspine

Refren:

La tine ,la tine Iisuse eu voi veni

Pe braţul tău mă voi odihni

Iisuse,Iisuse pieptul Tău fă-l căpătâi

Şi cu mâna Ta să mângâi R

Iartă-mă,iartă-mă Iisuse al meu iubit

Iartă-mă că eu mult ţi-am greşit R

Vino dar încrezător ,scumpul meu Mântuitor

Să-mi legi ranele care mă dor R

Slavă şi mărire,Ţie o Iisuse

Că tu-mi dai bucurii nespuse. R

19

Tu mi-ai fost Tu mi-ai fost şi-mi eşti scăparea

Pururi Tu Iisuse al meu

Nimeni altul nu cunoaşte

Dorul şi necazul meu.

Refren :

Unde să mă duc ?

Unde să mă duc ?

Eu nu mă duc Iisuse bun

Dar te aştept plângând în drum

Eu nu mă duc Iisuse drag

Dar te aştept plângând în prag

Eu nu mă duc Iisuse al meu

Dar te aştept plângând mereu.

Unde să alerg Iisuse ?

Când sunt singur părăsit

Toţi cei dragi se duc,Tu singur

Eşti mereu nedespărţit R

O,de când te-am pe Tine

Sufletul întreg mi-e plin

Mâna Ta în viaţă-mi lasă

Pace şi belşug şi-alin R

O rămâi ,rămâi cu mine

Ca să fii pe veci al meu

Iar eu rob supus şi-umil

Să rămân al Tău mereu R

Fă să-ti cânt o veşnicie

Stând la pieptul tău dorit

După care -am plâns atâta

Şi pe care l-am iubit R

O rămâi în veci cu mine

Şi mă ţine-n veci cu Tine

Răscumpărătorul meu

Drag copil şi rob al Tău . R

20

Împărtăşania

Vai,cu buze necurate

Acum Doamne îndrăznesc

Să-ţi cer marea bunătate

Al tău trup Dumnezeiesc

Şi cu lacrimi mă rog Ţie

Doamne când mă-mpărtăşesc

Spre osândă să nu mi fie

Al Tău trup Dumnezeiesc

Doamne dă-mi o picătură

Din al Tău sânge curat

Să-mi spăl întinata gură

Şi inima de păcat

Că eu dacă nu voi bea

Din sângele Tău preasfânt

Viaţă-n mine n-oi avea

Nici cu Tine nu mai sunt

Doamne azi mă-mpărtăşesc

Cu al Tău trup preasfânt şi sânge

Căci viaţa îmi tânjeşte

Fără el în veci voi plânge

“Luaţi mâncaţi acesta este

Trupul şi sângele meu”

Ce pentru mulţi se jertfeşte

Ia şi tu suflete-al meu.

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

21

Imn euharistic

Fraţi creştini din lumea-ntreagă

Tresăriţi în cânt voios

Intonaţi un imn de slavă

Toţi cari credeţi în Hristos

Înfrăţiţi-vă popoare

De la Răsărit și-Apus

Şi plecându-vă genunchii

Cântaţi Domnului Iisus

Refren:

O, Hristoase-n Sfânta Taină

Ce doreşti să ne iubim,

Dă-ne nouă a Ta pace

Dorul Tău să-l împlinim.

Pentru noi venind pe lume

S-a făcut copil plăpând

Pentru noi murind pe cruce,

S-a jertfit ca Mielul blând;

Iar acum în chipul Pâinii

Din nou vine pe Altar,

Şi se dă cu totul nouă

S-avem viaţă , s-avem har. R

Zbuciumat de ură mare,

Neamul nostru omenesc,

N-are linişte iar fraţii

Între ei se duşmănesc.

Potoleşte Tu furtuna

Stinge focul dintre fraţi

Şi fă să-ţi sorbim iubirea

La a Ta Masă-adunaţi. R

Te rugăm Hristoase Doamne

Să ne ierţi că am greşit

Pentru că străini de Tine

Pân-acum nu Te-am iubit.

22

Mişcă inimile noastre

Ca plângându-şi vina lor

Strânse-n juru-ţi să rămână

În toţi vecii vecilor. R

Doamne, Tu ne-ai dat poruncă,

De cei mari să ascultăm,

Să-i iubim să le dăm cinstea

Pentru ei să ne rugăm.

De aceea eu acuma

Vin smerit în faţa Ta ,

Să primeşti cu bunătate

Pentru ei , azi ruga mea. R

Tu pe Patriarhul nostru

Să-l ajuţi , să-l întăreşti

Pe Episcopi şi pe preoţi

Neîncetat să-i ocroteşti.

Tu pe al nostru cârmuitor

Milostiv să-l luminezi

Şi pe toţi ce stau la cârmă

Tu să-i binecuvântezi. R

23

Un singur dor

Un singur dor mai am şi eu

Acela de-a sluji mereu

Lui Dumnezeu cel bun şi sfânt

Cât voi trăi pe-acest pământ

Acesta-i singurul meu dor

Şi cred că pentr-un muritor

Nu este un alt dor mai sfânt

Nici mai frumos pe-acest pământ

O! Dumnezeul meu ceresc

Tu ştii prea bine ce doresc

Tu ştii că eu doresc să-ţi cânt


Iar când din lume voi pleca

O! Doamne eu te-aş mai ruga

Să mă învredniceşti să-ţi cânt

Şi-acolo-n cerul Tău cel sfânt

Ajută-mi Doamne , o sfinte

Ca şi de astăzi-nainte

Să te slăvesc mereu să-ţi cânt

Cât voi trăi pe-acest pământ.

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

24

Când eram copil

Când eram copil Iisuse

O , Doamne , Doamne , Doamne

Nu te-am cunoscut de-ajuns

Nici n-am înţeles ce-ai spus

O Bun eşti Doamne .

Dar de când te ştiu mai bine

O, Doamne , Doamne , Doamne

Arde-mi dorul după Tine

Cum să Te laud mai bine

O Bun eşti Doamne

Cum să-ţi cânt să te slăvesc

O , Doamne , Doamne , Doamne

Şi cum să te preamăresc

Căci pe tine te iubesc

O Bun eşti Doamne

Mi-ai dat să te iubesc


Cuvinte să te slăvesc

Şi cum să te preamăresc

O bun eşti Doamne

Num-atâta te-aş ruga


Să îmi dai răbdarea Ta

Ca să le pot îndura

Pe toate , O Doamne

Pe duşmani eu să-i iubesc


Şi pe cei ce mă hulesc

Pentru că te preamăresc

O bun eşti Doamne

De-acuma toată viaţa mea


Facă-ţi-se voia Ta

Câte zile voi avea

O bun eşti Doamne

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

25

De la naşteri la mormânt


Să te laud şi să-ţi cânt


O bun eşti Doamne

Când din lume voi pleca


Num-atâta te-aş ruga

Să mă iei ca slugă a ta

O bun eşti Doamne

La a ta venire mare


Să nu mă abaţi din cale

Ia-mă cu oile tale

O bun eşti Doamne

Cu-acei ce ţi-au slujit Ţie


Aliluia-n veci să fie

Slavă şi mărire Ţie

O bun eşti Doamne.

Bis

Bis

Bis

Bis

26

Iisus prietenul meu

Iisus al meu , prieten bun

Din anii tinereţi

Cu tine eu călătoresc

Pân la sfârşitul vieţii.

În zori de zi când mă trezesc

Smerit m-aplec sub cruce

Că-n toată lumea nu găsesc

Un scut mai bun şi dulce

În calea vieţii când pornesc

Tu Doamne eşti cu mine

Să fie drumul cât de greu

E-aşa uşor cu tine

Şi nu mă tem că voi pierii

În marea de păcate

Că Tu , Preabunul meu Iisus

Mă izbăveşti din toate

Când am de suferit un chin

Tu , Doamne-mi dai putere

Să fie chinul cât de greu

Eu simt o mângâiere

Tu eşti comoara care-ai fost

De mine mul căutată

Dar astăzi nu te-aş mai lăsa

Nici pentru lumea toată

Că Tu mi-eşti sprijin ne-ncetat

În cânt şi în suspine

Iisuse al meu, prieten drag

Ce bine-i lângă Tine !

27

Iisuse veşnic călător Iisuse veşnic călător

Prin lumea de păcate

Tu baţi străin şi iubitor

La uşile-ncuiate

Nimic tu nu ceri nimănui

Când baţi şi-aştepţi să vină

Şi vrei să laşi în casa lui

Din pacea ta divină

Ai vrea din viaţa Ta să-i dai

Căci viaţa lui e moartă

Dar el nu vrea , Tu plângi şi stai

Afară lângă poartă

Tu , Domnul dragostei ai sta

Pe veci de veci cu Dânsul

Şi baţi şi-aştepţi , dar el nu vrea

Şi stând Te scapă plânsul .

Eram copil când Te-am văzut

La poarta Mea străine

Şi să-ţi deschid ai tot bătut

Să intri şi la mine

Dar lumea-mi spune să nu vin

Că viaţa Ta-i amară

Am vreme colo mai târziu

Şi te-am lăsat afară

De-atunci trecură ani şirag

Din viaţa-mi amărâtă

Tu tot ai plâns străine drag

La poarta zăvorâtă

Târziu Te-am auzit din nou

Chemarea Ta duioasă

Înceată , stinsă , un ecou:

O , lasă-mă în casă .

O, lasă-n suflet să-ţi străbat

Cu pacea mea cerească

Cât ceru-n lung şi marea-n lat

Nu pot să-ţi dăruiască

28

Dar lumea-mi spune să te las

Afară şi-astădată

Tu tot la uşă ai rămasă

Şi uşa încuiată

Te-am auzit azi mulţi la rând

Chemându-mă pe nume

Dar n-am deschis

Iar tu plângând

Te-ai dus străin în lume

Iar astăzi singur mă-nfior

De-a mele fapte rele

Iisuse şi te chem cu dor

În noaptea vieţii mele

O , vino iar Iisuse

Mai bate iar odată

Te-aştept cu sufletul plângând

Şi uşa descuiată .

29

Noaptea

(Priceasna Vecerniei)

Noaptea e stăpână-n vale

Truda zile s-a sfârşit

Obosit m-abat din cale

Să te-ador Iisus dorit.

Lampa veşnică mă cheamă

Să Te-ador să Te iubesc

Să-ţi spun dorul fără teamă

Pruncule Dumnezeiesc

Sfântă Jertfă a iubirii

Dumnezeu ne înţeles

Domn în cer şi--n univers

Din Altar Stăpân al firii

Îngerii Te înconjoară,

Arde focul cel ceresc

Te ador cum ei Te-adoră

Te iubesc cum ei iubesc

Cât e de frumos cu Tine,

Înaintea Ta să-Ţi cânt

Tu-mieşti singurul meu bine

Toate trec pe-acest pământ

Prietenii curând mă lasă

Lumea trece toate trec

Prietenia credincioasă

Singura-ţi va fi în veci

Primeşte a mea cântare

Al meu suflet , al meu dor

A mea inimă şi-ardoare

Pruncule Mântuitor

Doamne , eu mă duc acuma

Dar Te rog cu dor nespus

Fii cu mine-ntotdeauna

Slavă Ţie scump Iisus.

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

30

Când pe norul luminos

Când pe norul luminos

Va veni Domnul Hristos

N-o fi lună , stele , soare

Ci numai o jale mare

Soarele s-o-ntuneca

Luna , stele vor cădea

Toţi din lume se vor strânge

Şi de jale toţi vor plânge

Întâi focul va veni,

Pe cei răi va nimici

Dup-aceea vor suna

Îngerii cu trâmbiţa

Cei vii multe vor răbda

Până ce se vor scăpa

De-a trupului greutate

Încărcaţi cu grele fapte

De faţă vor sta preoţii

Cu-ai lor credincioşi cu toţii

Toţi domni mari şi muncitori

Stăpânii cu servitorii

Şi părinţii vin la rând

Cu copiii lor plângând

Părinţii nu i-au învăţat

Copiii n-au ascultat

Şi judecătorii iată

Ce-au judecat pentru plată

Stăpânii ce-au înşelat

Pe aceia ce le-au lucrat

În valea lui Iosafat ( Ierusalim )

Totul va fi judecat

Fiecare după faptă

Judecată grea şi dreaptă.

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

31

O Iisuse să ne spui

O Iisuse să ne spui

De sfârşitul veacului

Când va fi a Ta venire

Ce semne ne-or da de ştire

Fraţilor, vor fi războaie

Om pe om o să se taie

Neam pe neam o să se bată

Nu va fi aceasta-ndată

Vor ucide fraţi pe fraţi

Fii vor omorî pe taţi

Vor veni atunci pe lume

Suferinţe fără nume

Soarele s-ontuneca


Va sufla puternic vântul

De-a cutremura pământul

Vor urla-nfiorător

Valurile mărilor

Va fi foamete grămadă

De-a cuprinde lumea-ntreagă

Vor veni atunci pe lume

Suferinţe fără nume

Pământul va bea mult sânge

Toată lumea amar va plânge

Toţi vor merge la morminte

Şi vor striga în cuvinte

Ieşiţi morţilor afară

Că trăim o viaţă amară

Ieşiţi ca noi să intrăm

De vii să ne îngropăm

Că nu mai putem răbda

Pedeapsa mare şi grea

32

Care va veni de sus

Că n-am crezut în Iisus

Omule cu suflet rău

Nu uita de Dumnezeu

Că ziua cea-nfricoşată

Va veni neaşteptată

Nu trăi tu pe pământ

Fără Dumnezeu cel Sfânt

Că El te va judeca

După cum vei merita

Judecata lui cea dreaptă

Va pedepsi orice faptă.

33

Doamne , Doamne să ne spui

Doamne , Doamne să ne spui

De sfârşitul veacului

Ca să ştim mai dinainte

Ce semne ne vei trimite

Ca să ştim venirea ta

Ce semne vei arăta?

Semne le-am trimis pe toate

Nu v-aţi lăsat de păcate

De-aţi citit Scripturile

Aţi cunoaşte semnele

De-aţi citi ce este scris

Noi la toate am ajuns

Semne-n lună

Semne-n stele

Ape mari şi vremuri grele

Şi bate puternic vântul

De cutremură pământul

Valurile mărilor

Azi răsună-ngrozitor

Domnul vrea să se răzbune

Că nu facem fapte bune

Nu ne mai poate răbda

Că lucrăm Duminica

Celelalte sărbători

Ospeţe , beţii şi hori

Noi tot bine aşteptăm

De la rău nu ne-nturnăm

Niciun ceas pentru Iisus

Noi n-am pus

Şi-auzim din depărtare

Ape mari , cutremur mare

Multe sate s-au înnecat

Oraşe s-au cufundat

34

În fundul pământului

De mânia Domnului

Şi-au rămas făr-adăpost

Domnul mângâie pe toţi

Şi vedem şi pe la noi

Norii încărcaţi cu ploi

Cât de cât să ne-necăm,

Pune-ţi mila să scăpăm

Te rugăm şi strigăm tare

Să ai milă şi-ndurare

De copii de animale

Că-s lucrul mâinilor Tale

Dar dac-am avea credinţă

Am scăpa de suferinţă

De-aceea creştini şi fraţi

Pe gânduri să nu mai staţi.

În genunchi să vă rugaţi

Ca să nu fim înecați

Întoarce-te omule

Sfârşitul se-apropie

Domnul multe ne-a promis,

Dar mai multe ne-a trimis,

Că dacă n-am ascultat

Ape , fulgere ne-au certat

Căci în zilele din urmă

Va fi foamete şi ciumă

Oameni răi , pizmă şi ură

Şi n-auzi o vorbă bună

Crime , omoruri şi-ntâmplări

Boale fără vindecări

Şi zilele se scurtează,

Nimeni nu lăcrimează

Şi trăiesc fără de rost

Fiindcă nu-l au pe Hristos

S-aşteptaţi a lui venire

Să ne scape de pieire

35

Dar mult foarte nu va fi

Până Domnul va veni

Şi pe cei ce au făcut bine

Îi va lua Domnul cu Sine

Iar la cei răi le va spune

Să se-adune toţi din lume

În valea lui Iosafat

Unde vor fi judecaţi.

Dar voi iubiţilor fraţi

Nu sunteţi întunecaţi

Să vă prindă fără ştire

Acea ziuă de venire

Dar mai mare va fi

Când toate se vor prăbuşi


Soarele s-ontuneca

Şi toate vor fi-ntristate

Pentru c-am făcut păcate

Dar atunci va fi târziu,

Doamne la Tine-am să viu

Hai, creştini să ne-nchinăm

Pe Fecioara s-o rugăm

În genunchi cu lacrimi multe

Ca pe noi să nu ne uite

Să se roage pentru noi

Că suntem în mari nevoi

Să ne dea un cer senin

Totdeauna în veci , Amin.

36

Iar în zilele din urmă Iar în zilele din urmă

Spune Duhul lămurit

Că mulţi vor fugi de turmă

Şi de păstorul iubit

Atunci vor fi vremuri grele

Oamenii vor trăi rău!

Înşelaţi de duhuri rele

Vor uita pe Dumnezeu

Aşa ne vorbeşte Duhul

Dar nimeni nu poate şti ,

Timpul când astfel de vremuri,

Peste oameni vor veni

Privind însă azi în lume

Vezi că-s atâtea nevoi

Şi mulți lupi intră în turmă

Îmbrăcaţi în piei de oi

Poftele cele deşarte

Surorile lui Satan

Se-nmulţesc văzând cu ochii

Mai în fiecare an

Lăcomia de avere

Pe mulţi creştini i-a cuprins

Şi orbiţi de-această mreajă

Se duc spre focul nestins

Ce citeşti prin multe locuri

Vai , Doamne te îngrozeşti

Numai crime , numai certuri

Toate lucrări diavoleşti

Şi aşa creştinii noştri

Merg din rău , încă-n mai rău

Se-nşală unii pe alţii

Şi-au uitat pe Dumnezeu

Nu cumva acele vremuri

Despre care ni s-a spus

Sunt tocmai cele de astăzi

Când am uitat pe Iisus?

37

“Privegheați” ne spune Domnul

Ne-ncetat să vă rugaţi,

Căci nu ştiţi ziua , nici ceasul

Când la cer veţi fi chemaţi.

La miezul nopţii

La miezul nopţilor va veni

Iisus cu pas domol

Şi vai de cei ce-i va găsi

Dormind cu suflet gol

O lumea asta de nevoi

Cum a orbit acuma

Crezând că vremea de apoi

A întârziat acuma

Din somn , treziţi-vă ,

Sculaţi că vă pândesc dureri

Şi unii pe-alţii vă-ndemnaţi

La sfinte privegheri

Căci vremea s-a apropiat

Să vină judecând

Tu suflet , ţine-te curat

Căci poţi cădea oricând

Şi fiecare , lucrul său

Să-l facă cugetând

Pentru venirea Domnului

Căci vine în curând .

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

38

Omule Omule ce-n astă lume

Zi şi noapte te trudeşti

Cât mai mult argint şi aur

Şi averi s-agoniseşti

Să-ţi câştigi măriri şi ranguri

Lăudat să fi mereu

Nu te mai gândeşti la moarte

Nu gândeşti la Dumnezeu!

Nu gândești că mâine poate

Dumnezeu te va chema

Şi-atunci câte-ai strâns pe lume

Ale cui vor rămânea

Cui va rămâne averea

Câte-n lume adunaşi,

Cui rămân a tale ranguri

Şi-al tău aur cui îl laşi?

Însă nu uita de suflet

Ca-i păcătuit mereu!

Şi-ale tale fapte rele

Cui le laşi , iubitul meu ?

Cine le-o spăla cu lacrimi

Ca să scapi neosândit?

Cine dacă tu-n viaţă

Nici măcar nu te-ai gândit !

Poate crezi că ai iertare

Şi că raiul dobândeşti

Dacă duci faci o slujbă , două

Şi-o pomană dăruieşti

Nu te înşela iubite

Tot de tine rău va fi!

C-o pomană şi c-o slujbă

Raiul nu vei dobândi

Trebuie să-ţi plângi păcatul

Şi să-ngenunchezi supus,

Lângă Crucea Împăcării

Lângă Crucea lui Iisus

39

Sângele vărsat pe Cruce

Te-o spăla te-o curăţii

Numai Dânsul frate dragă

Te mai poate mântui .

Mi se bucură inima în Domnul

Mi se bucură inima în Domnul

Căci puterile El mi-a-nălţat

Gura largă spre duşmani mi-a deschis

Cu-ajutorul său m-a bucurat

Refren:

Nimeni nu este sfânt cum e Domnul

Nu e alt Dumnezeu decât El

Nu e stâncă aşa cum e Domnul

Dumnezeu Sfântul lui Israil

Nu vorbiţi cu-atâta-ngânfare

Nu rostiţi al mândriei cuvânt

Căci El e Dumnezeu care ştie

Cântări-va tot ce faci pe pământ R

Arcul celor puternici El sfarmă

Cei slabi cu putere se-ncing

Cei săraci au acuma odihnă

Cei bogaţi azi de foame se plâng R

Iară cei ce mă vor pe mine

Au primit fericiţii copii

Iară cei care vor o mulţime

Lânceziți au rămas fără fii. R

40

Singurătatea

Privighetoarea dacă nu doarme toată noaptea

Şi lunile răsună de-al ei cântec duios

Ea simte a ei plăcere , aşa lăsând-o soarta

Găsindu-ţi mângâierea în versul preafrumos

Aşa şi eu ca dânsa iubesc singurătatea

Şi fac ca să străbată la ceruri glasul meu

Prefer numai natura , trăiesc cu simplitate

Şi-ntreaga mea viaţă i-o-nchin lui Dumnezeu

În miezul nopţii dacă un înger se coboară

Din slava cea cerească pe-acest fatal pământ

Când totul ie-n tăcere când totul dormitează

Pe mine mă găseşte adesea priveghind.

Şi luna când răsare tot astfel mă găseşte

A ei lumină stinsă îmi place să privesc

Şi sufletu-mi pare mai mult se umileşte

Şi-n linişte se suie la tronul cel ceresc

La stele la luceferi mă uit cu mult nesaţiu

Şi-n oricare aievea chip care zăresc

Un înger ce pluteşte în necuprinsul spaţiu

Cu toţii în cor intonă un imn dumnezeiesc

Când zorile apare şi soarele iveşte

Asale raze sfinte pe cadrul cel ceresc

Atunci opresc privirea şi plec jos a mea frunte

Se odihneşte totul în suflet sfântul dor

N-aud al lumi vaiet al ei plin plâns cu durere

Căci sufletu-mi pluteşte în sferele cereşti

Şi toată a ei dulceaţă a ei podoabe scumpe

Mormântul le închide , pământul le-nvelesc

Cu drag ascult pârâul ce curge colea-n vale

Zefirul ce deşteaptă lin sufletul meu

Ce pare ca şi mine că merg în a lor cale

De-mi jertfesc viaţa tot pentru Dumnezeu

41

Amară e durerea ce simte muritorul

Când vede căci căzut-a ca prada-n gheara rea

Când viciul îl doboară şi-n patimi îşi ia zborul

Când uită ca la ceruri să-ndrepte faţa sa

Să piară deci din lume urâta nepăsare

Şi-n suflete să crească nepreţuitul dor

Să-nfrângem cu credinţă să mergem prin răbdare

Şi-n inimile noastre să facem Sfânt Altar.

(Mn. Putna)

Aş vrea să intru-n mănăstire

Aş vrea să intru-n mânăstire

Aş vrea să mă călugăresc

Apune-mi măicuţa mea cea bună

Spune-mi de vrei să mă primeşti

La mânăstire-s sarcini grele

Tu nu le poţi îndeplini,

Tu care-ai fost iubită odată

Nu te mai poţi călugări

Decât într-o rochiţă albă

Şi scurtă până la genunchi

Mai bine-ntr-o haină neagră

Şi lungă până la pământ

Mărire ţie mânăstire

Pridvor ceresc în prag de munţi

Ce vitejia vieţii mele

Biruitoare o înfrunţi

Tu eşti Altar de întărire

Credinţei noastre-n Dumnezeu

Tu ești cetatea de scăpare

Şi reazem sufletului meu

Izvor adânc de mângâiere

Năpăstuiţilor liman

Înviforaţilor pe marea

Ispitelor , din an în an

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

42

Veniţi creştini la mânăstire

Veniţi la rugăciune sus

La Mânăstire pacea lumii

E slava Domnului Iisus

Şi-ngenunchiaţi la rugăciune

Să zicem toţi şi toate-n cor

Greşit-am Doamne , iartă Doamne

Păcatul meu şi-al tuturor

Învredniceşte-ne Stăpâne

Ca una-n dragoste să fim

Părtaşi Împărăţiei Tale

Cu toţi acei ce o dorim

Şi-acolo-n cer cu Osanale

Slujindu-te cu drag mereu

Să fim cu toţi o Mânăstire

Frumoasă lângă tronul Tău.

Bis

Bis

Bis

Bis

43

Dorul de ţara sfântă

Eu mă duc în Ţara Sfântă

Tatăl e departe

Şi de-abia te văd în vale

Tatăl e departe.

Am avut în Tine doruri

Fără împlinire

Suferinţe fără număr

Plâns şi fericire

Poate atât cât nimeni altul

Plâns şi fericire

Am avut duşmani în lume

Răul să-mi dorească

Dar au fost şi-atâtea inimi

Dragi să mă iubească

Însă şi duioase inimi

Dragi să mă iubească

O pământ , pământ sub soare

Am trăit o viaţă

Azi te lasă rămâi în urmă

Tot mai mic prin ceaţă

Eu mă duc în Ţara Sfântă

Tot mai sus de stele

Unde Mirele şi-alesul

Dorurilor mele

După care-am plâns o viaţă

Tatăl e departe

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

44

Sus în cer

Pe pământ sunt străin şi pribeag

Nici averi , nici plăceri nu m-atrag

Toate sunt ca un fum , toate pier

Eu suspin ne-ncetat după cer.

Refren:

Sus în cer, sus în cer, sus în cer

Voi vedea pe Iisus

Şi în veci voi avea şi gusta

Bucurii de nespus.

Toate trec pe pământ , cum s-a scris

Ca un nor , ca un fum , ca un vis

Tot ce-a fost neplăcut voi uita

Când în cer pe Iisus voi vedea R

El s-a Înălţat sus în cer şi s-a dus

Maica şi Fiul ei scump Iisus

Pe pământ nu găsesc să-mi alin

Nici dureri , nici necazuri , nici suspin . R

Calea mea voi sfârşi-o în curând

Chiar de-ar fi s-o străbat tot plângând

Şi de-o fi timp urât şi ploios

Vreau să fiu tot senin şi voios . R

Tot ce rabd pe pământ e puţin

Când privesc cerul sfânt şi senin

Sus în cer eu voi fi îmbrăcat

Cu veşmânt şi cununi de-împărat. R

Pe pământ tot ce rabd , mi-e uşor

Când gândesc că-n curând am să mor

Tot ce-a fost neplăcut voi uita

Când în cer pe Iisus voi vedea. R

45

Doamne Hristoase icoanei Tale

Doamne Hristoase icoanei Tale

Noi păcătoşii ne închinăm ,

Şi din această jalnică vale

Sus către ceruri rugi înălţăm.

Ne-apasă multe patimi şi chinuri

Tu ne-ascult-a noastre suspinuri.

Icoană sfântă a lui Iisus ,

Toată nădejdea în Tine-am pus.

Frânţi de necazuri , Doamne vom merge

Spre sânu-ţi capul ne vom pleca;

Lacrima noastră Tu o vei şterge,

Bune Iisuse , cu mila ta ,

Tu eşti a noastră dulce scăpare

Din-tr-a vieţii lupte amare;



Cu mari păcate Viaţa-ţi bună,

Blânde Iisuse noi am rănit

Dar de-acum toţi împreună

Vom face totul să fii iubit.

La-a Tale chinuri înfricoşate

Noi am răspuns cu mii de păcate.



Tu eşti a noastră dulce scăpare,

Toţi întru Tine nădăjduim.

Doamne ascult-a noastră strigare,

Şi vezi căinţa ce-ţi oferim.

Iartă-ne Doamne cu milă mare

Nu ne lăsa pe noi în pierzare.



46

Prin mijlocirea Preacuratei

Astăzi îţi cerem mii de-ndurări

Stinge Iisuse focul ispitei

Dă-ne tărie în încercări.

Fă-ne statornici pururea-n bine

Iar după moarte ia-ne la tine



Spune-mi mie Doamne

Spune-mi mie , Doamne , Dumnezeul meu

De ce nu mă-ngăduie suspinul greu .

Ochi-mi lăcrimează şi-s îngândurat

Eu cum voi răspunde pentru al meu păcat.

Eu te rog , Iisuse , Dumnezeul meu

Ai milă de mine , iamă-n braţul Tău.

Şi la judecată când vei judeca

După a mele fapte nu mă condamna.

O, suflete dragă, multe ţi-am iertat

Pentru a tale fapte ; viaţa Mea Mi-am dat.

Plânge şi te roagă şi fă voia Mea

Ş-apoi eu cu milă te voi judeca.

Nu te-oi da la muncă , ca să te munceşti

Te-oi duce cu Mine , să te veseleşti .

47

Ascultă Doamne , pe robii tăi

Ascultă Doamne , pe robii tăi

Şi nu uita ruga lor

Mântuieşte , mântuieşte poporul cel ce strigă

Şi caută îndurare

Spre milostivirea Ta.

O Doamne , Doamne , Aliluia , Aliluia , Aliluia , Aliluia .

Fraţii împreună

Iată acum cât este de bine

Şi cât e de frumos

A locui fraţii împreună .

Este bine şi frumos , este bine şi frumos

Cât este de bine şi cât e de frumos

A locui fraţii împreună . Fraţii , fraţii , iată fraţii împreună ; cât este de bine şi

cât e de frumos a locui fraţii împreună!

Aliluia , Aliluia , Aliluia .

Cât de mărit

Cât de mărit este Domnul în Sion , nu poate limba a tâlcui.

Mare este Domnul în cer pe tron şi până-n-tr-un fir de iarbă pe pământ.

Mare eşti pretutindenea Doamne , pretutindenea eşti mărit , în zi , în noapte cu

strălucire .

Aliluia , Aliluia , Aliluia.

48

Te ador Iisuse

Te ador Iisuse tainic Dumnezeu,

Taina aceasta sfântă e locaşul tău.

Inima mea-ntreagă ţie ţi-o jertfesc,

Când sub vălul pâinii , dornic te privesc.

Simţurilor mele Tu le eşti ascuns,

Singură credinţă taina ţi-a pătruns,

Cred tot ce ne-ai spus tu Fiule-ntrupat

Că Tu eşti Cuvântul cel adevărat.

S-ascundea pe cruce tot ce e ceresc,

Iar aici s-ascunde şi ce-i omenesc.

Cred că eşti de faţă , Om şi Dumnezeu ,

Mângâierea dulce a sufletului meu .

Ranele-ţi ca Toma, Doamne , nu le văd ;

Dar ca şi el Domn şi Dumnezeu te cred

Dă-mi credinţă vie, dă-mi ca să sperez

Şi-n iubire-aprinsă Ţie să-Ţi urmez.

Taină de-amintire-a morţii Domnului,

Pâine de viaţă eşti Tu omului.

Fii şi mie pururi dulce nutremânt,

Singura-mi dulceaţă pe acest pământ!

O, Iisuse bune , Miel însângerat,

Spală al meu suflet de orice păcat;

Căci din al Tău sânge , chiar şi-un singur strop

Poate ca să spele al relelor potop.

O, Iisuse Doamne , tainic Dumnezeu.

Împlineşte-mi dorul sufletului meu :

Fă să cadă vălul de pe faţa Ta,

Şi-n vecia-ntreagă să te pot vedea.

49

Întoarce-te la Domnul Întoarce-te la Domnul

Şi-i spune-al tău păcat

Pe veşnicul Părinte

Destul l-ai supărat.

Trec zilele şi nopţi

Ba trec şi ani întregi

Creştinule creştine

De ce nu înţelegi .

Mângâietorul lumii

Te cheamă azi la har

A lui Hristos cuvinte

Să nu-ţi fie-n zadar.

Ascultă-l cu plăcere

La El aleargă-ndată

Şi-n Sângele lui spală-ţi

Al vinei tale pată.

Cu lacrimi de durere

Arată-i că-l iubeşti

Şi cugetul ţi-e slobod

De cele pământeşti .

Supune-te în toate

Ca unui bun părinte

Păzind cu râvnă pururi

Poruncile lui sfinte.

Tu cauţi fericire

Acolo unde nu-i

Credinţa ta în lume

Nesocotit ţi-o pui.

Hristos e fericirea

El e sprijin şi pace

Şi-n inima ce-l căuta

Lăcaş plăcut îşi face.

Fiinţa ta întreagă

Lui numai dăi-o azi

Şi nu te va înfrânge

Al relelor necaz.

50

În luptă şi răbdare

Găsi-vei bucurie

Căci Raiul fericirea

Te-aşteaptă-n veci .

Mai lângă tronul Tău

Mai lângă tronul Tău

Sufletul meu caută locul său

Dorit mereu.

Şi când umblă pribeag

Tu-l reîntorci cu drag

Mai lângă Tronul Tău

Sufletul meu

Spre bunătatea Ta

Inima mea înalţă

Ruga sa o Iisuse

Nu mă lăsa.

Iar în nevoia grea

Mă poartă mâna Ta

Chiar când aş dispera

Iisuse nu mă lăsa.

51

Iisus , Iisus cel răstignit

Iisus , Iisus cel răstignit

Te vrea ca să fii fericit

O vin la el suflet pribeag

Că El te aşteaptă cu drag.

E Mielul de pe Golgota

A dus durerea mea şi a ta

Şi-a dat viaţa-n chinul greu

Şi ne-a scăpat pe noi de rău.

O nu te doare rana lui

Căci pentru tine a stat în cui

Şi pentru tine a însângerat

Ca să te scape de păcat.

O vino nu mai sta pe gând

Că Iisus te cheamă cu glas blând

Să nu respingi chemarea lui

Vino-n Biserica Lui.

Că pe pământ şi-n ceruri sus

Nici un nume nu s-a spus

Că vom putea fi mântuiţi

Că doar prin El suntem primiţi.

52

Mi-e dor de veşnicie

Mi-e dor de veşnicie

Ca rana de balsam

Şi-inima pustie

Vreau pacea Ta s-o am.

Refren: Tânjesc de dor

Mi-e sete de izvor

De râul cristalin

O vin Iisuse vin

Căci lumea-i rea

Noi n-avem loc de ea

Ne du cu Tine sus

O scump Iisus.

Aşa-i den veci Calvarul

Un drum de suferinţi

Acolo unde-i harul

E pacea ca-ntre Sfinţi. R

N-am patrie sub soare

N-am linişte sub nori

O cheamă-a mea simţire

Cu sufletu-mi fiori. R

Căci totuşi am o ţară

Un plai strălucitor

Şi doru-mi creşte iară

Spre ea , spre ea să zbor . R

53

Ah cât mă simţesc de bine Ah cât mă simţesc de bine

Când e Domnul lângă mine

Şi cu El trăiesc.

Însă ce jale m-apasă

Când mă depărtez de casă

Când Îl părăsesc.

Sufletul meu însetează

Şi ochii mei lăcrimează

Când n-am pe Iisus.

Eu atunci sunt ca pământul

Când îl bate mereu vântul

Şi e secetos.

De aceea frăţioare ,

Ca şi cerbul la izvoare

Eu alerg mereu.

Şi de-L aflu pe El iară

O frumoasă primăvară

E sufletul meu.

Doamne câtă mângâiere

Îmi aduci Tu cu durere

Iisuse iubit.

Când mă plec sub a Ta Cruce

Viaţa-mi este tot mai dulce

Şi sunt fericit.

Doamne , cât voi fi în viaţă

Ne-ncetat Tu mă învaţă

Ca să cânt mereu.

Eu voiesc tot înainte

Să te laud Doamne Sfinte

Aici pe pământ.

Doamne mai am o dorinţă

Şi Te rog cu umilinţă

Auzi ruga mea.

Vreau cât voi trăi în lume

Totdeauna să pot spune

“Fie voia Ta”.

54

Sfâşiat de chinuri grele

Sfâşiat de chinuri grele

Şi cu ochi secaţi de plâns

M-ai găsit atunci , Iisuse

Când la sânul Tău m-ai strâns.

M-amăgise rău păcatul

În prăpăstii fără fund

Şi de faţa Ta Iisuse

Mă făcuse să m-ascund.

Să n-aud a Ta chemare

Glasul Tău să nu-l ascult

Mă dusese-n depărtare

Tot mai tare, tot mai mult.

Când am fost în fund de vale

Plin de răni şi părăsit

Mi-a părut c-aud pe culme

Glasul Tău Iisus iubit.

Mă chemai duios pe nume

Peste groapa fără fund

Şi-aşteptai din clipă-n clipă

Din adâncuri să-ţi răspund.

Eu cuprins de-a morţii teamă

Şi cu ochi de lacrimi plini,

Am strigat : aicea-s , Doamne,

Plin de rane,-mor în spini.

Ţi-ai făcut cu mâna cale ,

Printre spini şi peste stânci

Şi Te-ai coborât la mine

Până-n fund de văi adânci.

Mâna Ta de rane plină

Dintre spini m-a ridicat

Şi-ale mele răni , cu milă

Mi le-ai uns şi le-ai legat .

55

Eu plângeam amar , cu capul

Stând în poala-Ţi sprijinit

O , mă poţi ierta Iisuse,

Pentru câte ţi-am greşit?

M-ai iertat şi glasu-ţi dulce

Iubitor , mă mângâia ;

Vezi să nu mai cazi în vale

Să nu mai păţeşti aşa.

Străin am fos odată

Străin am fost odată

Străin şi alungat

N-aveam nici fraţi nici tată

Nici mamă-nduioşată

Să mângâie vreodată

Obrazu-n lăcrimat.

Dar te-am aflat pe Tine

Iisuse preaiubit

În jale şi-n ruşine

La toţi le-a fost ruşine

Să vină lângă mine

Tu singur ai venit .

Necazurile toate

La tine m-au adus

De-atunci îmi eşti de toate

Şi milă şi dreptate

Şi mama mea şi frate

De toate scump Iisus.

Rămân deci până la moarte

Sub crucea Ta supus

Bucăţi de m-ar împarte

Pe drumuri să mă poarte

Tot nu mă vor desparte

De Tine scump Iisus.

56

Am pierdut pe Domnul


Şi-acum plâng amar

Dar că rog să-mi spuneţi

Cum să-l aflu iar.

Caut zi şi noapte

Bunul ce-am pierdut

Plâng cu lacrimi grele

Doamne ce-am făcut.

Rătăcesc în lume

Şi suspin mereu


Ajutorul meu.

Doamne , fără Tine

Traiul mi-e amar

Cheamă-mă Iisuse

Să te aflu iar.

Spuneţi-mi voi prieteni

Unde să-l găsesc

Căci eu fără Domnul

Nu pot să trăiesc.

N-am vegheat cu grijă

Nu l-am preţuit

L-am pierdut şi-amarnic

Am păcătuit.

Doamne, fără Tine

Nu pot să trăiesc

Cheamă-mă Iisuse

Iar să te găsesc.

57

Numai odată

Numai odată tu trăieşti

Şi cui ai vrea ca să-i slujeşti

Numai o inimă tu ai

Şi cui ai vrea să ţi-o predai?

O de-ai sluji tu lui Iisus

Şi inima s-o-ndrepţi în sus

Iisus ar fi Stăpânul tău

Şi tu ai fi copilul său

El ţi-ar aduce bucurii

Pe care tu nici nu le ştii

În clipe grele şi dureri

El ţi-ar aduce mângâieri.

În suferinţa cea mai grea

El pace-n suflet ţi-ar lăsa

Căci El ar fi Stăpânul tău

Iar tu ai fi copilul său

Atunci întreagă viaţa ta

Cu bucurie I-ai cânta

Şi-ai spune pururea oricui

Ce dulce-i fericirea Lui .

Viaţa pururi ţi-ai păzi

Dar voia Lui ai împlini

Căci Domnu-ar fi Stăpânul Tău

Iar tu ai fi copilul său.

58

Doamne , Doamne ceresc Tată

Doamne , Doamne ceresc Tată

Eu la Tine am venit

Părăsindu-le pe toate

Căci pe Tine te-am iubit.

Lumea-i moartă pentru mine

Iar eu mort sunt pentru ea

În inimă Doamne Sfinte

Numai Tu loc vei avea.

Eu nu am altă dorinţă

Să te rog să-mi împlineşti

Decât Doamne dă-mi putere

Să uit cele pământeşti.

Să păzesc în curăţie

Sarcina ce mi-am luat

Pân-la moarte să port haina

De creştin adevărat.

Fericirea cea mai mare

Pentru mine este atuncea

Când păzesc fără cârtire

Toate sfintele porunci.

Legământul ce făcu-am

Pân-la moarte vreau să-l ţin

Pân-la moarte numai Ţie

Mă voi închina . Amin.

59

RĂSTIGNIREA DOMNULUI

PRICESNE ÎNCHINATE SFINTEI CRUCI

PAŞTILOR ŞI EVANGHELIILOR

60

Iisuse Fiul meu iubit (Florii) Duminică la Florii

Zis-a Maica către Fiu

Spune-mi Fiul meu iubit

Pentru ce eşti necăjit?

Căci de patruzeci de zile

Mi-ai rupt inima copile

N-ai băut nici n-ai mâncat

Numa-n rugăciuni ai stat.


Luni , marţi ce ai pătimit

Îţi spun Maică nu greşesc

Luni şi Marţi mă pregătesc.

Eu mă pregătesc la moarte

Să scap lumea de păcate,

Mă duc să fiu răstignit

Pentru lumea ce-a greşit.

Iisuse de la mama lui plecând

Timpul dureri sosind

Maica Domnului suspină

Şi întristată îl întrebă.

Iisuse Fiul meu iubit

Duminica unde vei fi ?

Atunci rege mare voi fi

Cu flori mă vor împodobi.


În zi de luni unde vei fi?

Atunci un călător voi fi

Şi nimeni nu mă va primi .


În zi de marţi unde vei fi ?

Profetul lumii eu mă fac

Vestind sfârşitul acestui veac.


Dar Miercurea unde vei fi?

Atunci un mieluşel eu sunt

Vândut pe 30 de arginţi .

61


În Sfânta Joi unde vei fi?

În zi de joi cam pe la prânz

Voi fi ca mielul cel mai blând .


Dar Vinerea unde vei fi?

O Maică dulce dac-ai şti

De s-ar ascunde această zi .

Căci Vinerea o Mama mea

Pe Crucea răstignit voi sta

Piroane-n mâini îmi sunt bătute

Iată sfârşitul meu cel dulce.


Duminica unde vei fi?

Îţi spun maică adevărat

Duminica oi fi înviat.

Duminica o mama mea

Din moarte eu voi învia

Port steagul de învingere

Încununat cu glorie.

Cu puterea cea mai mare

Să scap lumea de pierzare

Pe cei ce îmi slujesc mie

Şi ei pe veci să învie.

62

Duminică la florii (II)

Duminica de Florii

Zicea Maica , către Fiu;

Spune Fiul meu iubit

Duminica unde vei fi?

Căci de patruzeci de zile

Mi-ai rupt inima copile

N-ai băut nici n-ai mâncat

Numa-n rugăciuni ai stat.

Spune Fiul meu iubit

Luni , Marţi , Miercuri ce ai de pătimit?

Îţi spun maică nu greşesc

Luni şi marţi mă pregătesc.

Eu mă pregătesc la moarte

Să scap lumea de păcate

Mă duc să fiu răstignit

Pentru lumea ce-a greşit.


Miercurea ce-ai de pătimit

Să-ţi spun drept măicuţa mea

Pe Miercuri nu mi-ţi vedea.


Joi ce-ai de pătimit?

Joi sunt dat la judecată

De Pilat şi de-a lui ceată.


Vineri ce-ai de pătimit

Îţi spun maică de durere

Vineri sunt la chinuri grele.

Când va fi chinul mai mare

N-o fi lună stele soare

Atuncea Măicuţa mea

Cu spini m-or încununa.

63

Cina cea de taină (Joia cea mare)

Era seară liniştită

Era seară liniştită

Cu cerul senin

Când fu Cina pregătită

Fiului divin.

El veni cu-ai Lui la masă

În locul gătit

Şi-apoi cu vocea miloasă

Astfel a vorbit.

Fraţii Mei sosit-a ceasul

Să ne despărţim;

Voi să nu pierdeţi curajul

Căci iar am să viu.

Trebuie să vină toate

Cele ce s-au scris;

Voi fi judecat la moarte

Şi pe Cruce-ntins.

Dar vă spun mai dinainte,

Pentru ca să ştiţi,

Că din voi unul mă vinde

Pe treizeci de-arginţi.

Atunci , toţi se îndreptară

Către -nvăţător

Şi pe rând îl întrebară

Care-i trădător?

Când veni rândul lui Iuda

Întrebă şi el;

Nu cumva voi fi eu Doamne

Fiul cel mişel.

Tu eşti Iudo ! zise Domnul

Du-te mai curând,

Iată , acum sosit-a ceasul

Să faci ce-ai de gând.

64

El atunci îndată merse

Către acel sobor,

Unde s-aştepta cu sete

A Domnului omor.

Acolo-şi vându Stăpânul

Iuda cel mişel,

Şi printr-un sărut frăţesc

Îl predă pe El.

Ei L-au dus la judecată

Şi L-au osândit,

Ca pe cruce cu ocară

Să fie răstignit.

Însă El în ziua a treia

Din morţi a-nviat

Şi pe noi cei vinovaţi

Cu Tatăl ne-mpăcat.

Cinei tale cele-i de taină

Cinei Tale cele de taină , astăzi , Fiul Lui Dumnezeu , părtaş mă primeşte , că nu

voi spune vrăjmaşilor Tăi Taina Ta , nici sărutare Îţi voi da ca Iuda ; ci ca

tâlharul mărturisindu-mă strig Ţie; Pomeneşte-mă Domane , întru împărăţia

ta.

65

Golgota Prin multe ţări frumoase

În viaţă am trecut.

Şi-atâtea căi şi dealuri

Frumoase am văzut.

Dar nici un deal din lume

Nu m-a atras aşa

C-acel al cărui nume

Se cheamă Golgota.

Acesta nu se-nalţă

Cu vârful pân-la nori.

Pe culmea lui zăpada

Nu cerne albe flori! …

Şi totuşi nici pe-un munte;

Nu m-am simţit aşa

De Dumnezeu aproape

Ca sus pe Golgota ! …

Nu-s brazi înalţi pe acolo

Nici iarbă verde jos ,

Dar este sus pe dânsa

Un lucru preţios;

E Crucea Răstignirii

Şi jertfa de pe ea ,

Ne dete mântuirea,

-Veniţi la Golgota!...

Şi nu sunt nici izvoare

Pe dânsa când priveşti

Nici râuri curgătoare

De ape pământeşti!

Dar iese de sub Cruce;

Izvorul minunat

Ce greşurile lumii

Le-a şters şi le-a spălat

De-acolo şi tâlharul

Se-ntoarce credincios,

Şi mântuit se-ntoarce

Căitul păcătos.

66

Acolo vezi pe Domnul

Când plângi sub Crucea Sa

Acolo-i Bucuria

Veniţi la Golgota!...

Tu omule ce-n lume

Suspinul nemângâiat,

Înalţă al tău suflet

Spre locul minunat!

Acolo mântuirea

Şi Pacea vei afla,

Acolo-i Fericirea

Veniţi la Golgota!...

67

A bătut la uşa ta , cineva

A bătut la uşa ta , cineva

Şi n-a răspuns nimenea,

În tăcerea negrei nopţi

Stă un om şi plânge,

Faţa lui e numai răni

Pieptul numai sânge

Cine eşti străin pribeag , cine eşti?

De-al cui dor tu pribegeşti?

Pentru cine ai răbdat?

Bice fără număr

Ce povară ţi-ai lăsat

Rana de pe umăr.

Eu sunt robul ce slujesc , tuturor

Un om al durerilor

Nimeni plată nu mi-a dat

Numai spini şi ură

Numai roşii sângiuiri

Pieptul mi-l umplură.

Eu sunt Pâinea ce s-a frânt

Lumii-ntregi

Eu sunt vinul Noii Legi

N-am venit să plâng în drum

Răni usturătoare

Plâng pe cei ce pierd acum,

Ultima chemare.

A Bătut la uşa ta , cineva

O! deschide nu m-ai sta

Nu-l lăsa să plece trist

Poate niciodată

Mâna Lui la uşa ta

N-are să mai bată.

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

68

Cu crucea-n spate

Cu crucea-n spate trec şi-acum

Însângerat pe-al lumii drum

Cu mâinile-n piroane vin

La uşi închise Eu suspin.

Cu mâinile-n piroane bat

La uşi închise de păcat;

N-aude nimeni şi pornesc

Sub crucea grea mă prăbuşesc.

Sunt plin de răni de sânge-s plin

N-aude nimeni când suspin

Izvoare curg din jertfa mea

Nu vine nimeni ca să bea.

Eu sunt Păstorul cel ceresc,

Dar oamenii mă ocolesc

Şi chem pe toţi , de toţi mi-e dor

Eu sunt Păstorul tuturor.

Vreau ca să intru-n casa ta,

Deschide-acum nu mă lăsa

Eu sunt al lumii Împărat,

Cu coasta-nsângerată bat.

Deschide-acum că anii fug,

Ia astăzi dulcele meu jug

Că jugul meu este uşor

Pe lume tu eşti călător.

Sunt viaţa sunt lumina ta

Deschide-acum nu mă uita

Căci apa vieţi-ţi voi da Eu

Voi fi Mântuitorul tău.

69

Drumul crucii Şi eram copil Iisuse

Glasul când ţi-am înţeles

Drumul Crucii , Drumul Crucii

Suferinţă mi-am ales.

La-nceput era o pace

Calea plină de popor


Era dulce şi uşor.

Dar, când a venit ispita

Şi necazul mai târziu


Rămăsese mai pustiu.

Şi din ce mergeam cu crucea

Tot mai grea mi se părea

Drumul Crucii, Drumul Crucii

Tot mai sus , mai sus urca.

Crucea era grea şi spinii

Mă pătrunseră amar


Ajunsese la calvar.

Am căzut o mână dulce

Ridicatu-m-a în sus


Mă-ntâlnisem cu Iisus.

El mi-a arătat Golgota

Mi-a spus chinurile lui


El mi-a ajutat să-l sui.

Crucea-i grea , dar ce înseamnă

Eu sunt mic şi nu-nţeleg


Când va fi suit întreg.

Astea-s flori strânse în slove

Şi-n mănunchi le-am adunat


Suferind l-am învăţat.

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

70

Troparul Crucii

Crucii Tale ne închinăm Stăpâne şi Sfântă Învierea Ta o lăudăm şi o mărim.

Mă duc la Golgota Mă duc la Golgota , s-aud ce vorbeşte

Să-l văd pe Domnul meu , cum moare pe Cruce.

Ce mare durere pe El l-a apăsat!

El strigă :”Părinte , pentru ce m-ai lăsat?”

El nu se răzbună ; L-aud cum s-a rugat:

“Părinte iartă-le , că ei nu ştiu ce fac!”

Cum Maică-Sa plânge , mângâind-o zice :

“Vezi mamă , Fiul Tău ? Păzeşte-o amice!”

Iar pe acel tâlhar , aşa îl mângâie :

“Încă astăzi în rai vei fi cu Mine!”

“Setos sunt ” ! El strigă . “Durerile sunt mari “

Domnul nostru cel sfânt , pe cruce -ntre tâlhari

Plecând capul zice “Toate săvâtşitu-s-au!

Părinte-n mâna Ta , sufletul Meu Ţi-l dau !”

71

Simon Petru

Simone , spune tu , dacă mă iubeşti

Oile , oile să Mi le păzeşti

Că Eu ţi-am dat turma

Să-mi păzească urma ,

Pribegind printre munţi şi văi,

Pe cărări spinoase

Şi văi întunecoase,

Alungaţi de vrăjmaşii mei.



Tu veghează-mi turma

Şi păzeşte urma

Să nu-mi piară nici una din ea,

Căci lupul pândeşte

Şi le urmăreşte

Să doboare pe mulţi dintre voi.



Vezi de cea bolnavă,

Du-te la ea-n grabă

Ajutor cu iubire dă-i,

Şi în suferinţă

Arată credinţă

Ca s-o vindeci lângă ea să stai.



Pe oaia rănită

Căzută-n ispită

Ce-n dureri se zbate din greu

Ia-o cu blândeţe

Şi pe-a tale braţe

Să o duci la staulul Meu.

72



Vezi, cea bolnăvioară

N-o lăsa să moară

Că-i cu viaţă chiar din mâna ta,

Dă-i hrană bogată

Şi apă curată.

Că-i cu viaţă chiar din mâna Ta.

Cruce sfântă părăsită

Cruce Sfântă părăsită

Lângă margine de drum

Coperişul tău se strică

Lângă creştinii de-acum.

Cruce Sfântă , jalnic este

Tristă stai plecată-n jos

Şi nu-i nimeni să te-ndrepte

Oh, ce lucru dureros.

Oamenii nu-şi mai ridică

Pălăria-n dreptul tău.

Să se-nchine şi să zică

Doamne feri-ne de rău .

Cruce Sfântă cu putere

Tristă stai în locul tău

Cauţi la lume fără a cere

Ceva-n ajutorul tău.

Nimeni nu mai zice doară

Să te-ndrepte iar frumos

Bate vântul te doboară

Cu icoana lui Hristos.

73

Trandafir de pe Golgota Aşa cântă Sfânta Veronica-n Rai

Dintr-al mucenicilor slăvit alai,

Cum s-a întâlnit ea cu Domnul cel sfânt

Şi cum i-a primit al Lui cuvânt:

Trandafir de pe Golgota , trandafir

Înflorea năframa mea cu flori de crin,

O năframă albă de mătase grea,

Ce aveam s-o port la nunta mea.

Cum stăteam la geamul casei părinteşti

Văd o ceată de ostaşi împărăteşti

Ce ducea la moarte pe un osândit

Ca să fie grabnic răstignit.

O cunună grea de spini pe cap purta,

Fruntea lui de sânge toată şiroia,

Lacrimi mari cădeau din ochii Lui divini,

Ochii Lui cei de iubire plini.

Eu atuncea de mila Lui m-am biruit

Cu năframa-n mână-n cale am ieşit,

Ca să-şi şteargă chipul lui însângerat

Eu năframa mea atunci i-am dat.

El şi-a şters obrazul Lui dumnezeiesc

Şi mi-a zis apoi cu glasul lui ceresc;

“Mulţumesc, Serafia , copila Mea,

Veronica de-azi te vei chema!”.

Trandafir de pe Golgota, trandafir

Pe năframa mea în loc de flori de crin

Faţa Lui cea blândă s-a întipărit

Şi L-am cunoscut pe osândit.

E Mesia , despre care-au prorocit

Toţi profeţii ce prin veacuri au trăit ,

El a fost acel ce cruce-a suferit

Şi pe noi de iad ne-a mântuit.

Trandafir de pe Golgota , trandafir,

Am urmat chemarea sfintei Lui iubiri,

Mi-am jertfit viaţa pentru chipul Său

C-am ştiut că El e Dumnezeu!

74

Pe crucea din dealul iubirii

Pe Crucea din dealul iubirii

Pe culmea lipsită de flori

Se stinge făclia iubirii

Privind spre albastrele zări.

Refren:

Te plânge izvorul din vale

Şi raza de soare-n amurg

Se scutură florile-n cale

Şi stelele toate s-ascund.

Ce mulţi Ţi-au aflat în iubire

Izvorul de dulci mângâieri

Iar astăzi privirea-Ţi pe culme

Îi caută şi nu-s nicăieri.

Refren:

Doar Maica aleargă la Cruce

Priveşte spre cer suspinând

În locu-I să rabde s-ar duce

Pe lemnul de groază murind.

Iar ochii ce-au plâns în grădină

Se-ndreaptă spre cer rugători

Spre Cel ce durerile-alină

Se roagă al meu Salvator.

Refren:

Părinte-al iubirii Sublime

Le iartă cumplitul păcat

Al Meu Duh se-ndreaptă spre Tine

O, iartă-i că nu ştiu ce fac.

75

Eu pentru voi murii

Eu pentru voi murii

Pe cruce răstignit

Şi singur mă jertfii

De nimenea silit.

V-am dat ca viaţi viaţa mea

Dar ce faceţi din ea?

V-am scos din moarte şi necaz

Dar voi ce-mi faceţi azi ?

Pe Tatăl L-am lăsat

Şi Tronul strălucit:

Pe-ai mei I-am învăţat

De-ai mei fui răstignit.

Un biet străin fui pe pământ

Sărac cum bine ştiţi

Răspundeţi-mi de aveţi cuvânt

Aşa vreţi să-mi plătiţi.

Am suferit nespus

Cununi de spini pe cap

Şi coasta mi-au împuns

Din moarte să vă scap.

Am suferit atunci şi-acum

Dar ce făcut-aţi voi?

Acum vă-ntreb în mila mea

Urma-veţi tot aşa ?

76

Iisus ne-mbie crucea

Iisus ne-mbie Crucea

Cu glasul Lui de sus

Creştini să ţină seamă

Că lumea ne-a răspuns.

Veniţi creştini iubiţi

În Biserica lui Hristos

De vreţi stăpâni să fiţi

Pe scump sufletul vost.

Iisus ne-mbie crucea

Dar noi ne îndoim

Noi aşteptăm aicea

Răsplata s-o primim.

Dar plata biruinţei

În lumea asta jos

E jugul suferinţei

E jugul lui Hristos.

Învingătorul lumii,

Cerescul Împărat

Cu ramură de spini

A fost încoronat.

Putea-voi fi eu oare

De lume mai slăvit

Când însuşi -împăratul

Pe Cruce a biruit?

Îndură-te -mpărate

Şi cheamă-mă mereu

Din marea de păcate

Şi dă-ne jugul Tău.

Şi fă-ne să-nţelegem

Vă lupta nu e grea

Şi partea să ne-alegem

Să fim sub crucea Ta.

77

Apleacă-mă Iisuse-crucea

Apleacă-mă Iisuse

Sub sfântă Crucea Ta

Căci eu numai prin Tine

Iertare pot afla.

Apleacă-mă Iisuse

Eu Crucea să-ţi sărut

Să-mi plâng mereu cu lacrimi

Păcatul din trecut.

Apleacă-mă Iisuse

La Sfântă Jertfa Ta

Cu sângele Golgotei

Să-mi ştergi tu vina mea.

Apleacă-mă Iisuse

La sfânt mormântul tău

Ca să privesc de-aproape

Că-i mort păcatul meu.

Apleacă-mă Iisuse

Spre pocăinţă-acum

Să merg cu biruinţă

Pe-al mântuirii drum.

Apleacă-mă Iisuse

Ca treaz să fiu oricând

Să-l birui pe satana

În jertfa Ta crezând.

Apleacă-mă Iisuse,

Când Tu vei judeca,

Ca să mă treci Stăpâne

În cei de-a dreapta Ta.

78

La umbra crucii

Străin-a fost viaţa mea

Şi plânsul m-a-nsoţit în ea.

A fost o viaţă de amar,

Şi de dureri fără hotar...

Târziu de tot , am întâlnit,

Un Om pe care L-am iubit.

Eram pe lume singurel,

Şi razim am aflat în El...

În seara când l-am întâlnit

Zăceam sub cruce biruit.

De greutăţi şi de amar

Şi de dureri fără hotar.

O clipă am stat şi am privit,

Spre Cel pe cruce răstignit.

Ş-abia atunci văzui şi eu

Câte-a-ndurat Stăpânul meu.

Eu sufăr c-am păcătuit;

Dar El de ce a suferit ?...

Eu port a mele făr-delegi

El a purtat a lumii-ntregi.

Eu strig când sunt nedreptăţit

El s-a rugat şi răstignit.

Eu pe duşmani i-am duşmănit

El totdeauna i-a iubit...

Şi stând mereu privind la cui ,

Am plâns la umbra Crucii Lui.

Am plâns mereu pierdut şi dus,

La umbra Crucii lui Iisus...

De-atunci în sufletu-mi pustiu,

Eu l-am iubit fără să ştiu...

Căci am văzut în gândul meu,

Ce-a făcut El şi ce-am făcut eu.

79

La umbra crucii Tale

La umbra Crucii Tale

Eu Doamne vreau să vin

Să-mi plâng mereu trecutul

Şi Ţie să mă-nchin.


Eu Doamne vreau să fiu

Să plâng , să cânt cu jale

Din moarte să înviu.


Eu vreau să-ngenunchez

Căci numai Tu Stăpâne

Din greu mă liberezi.


E pacea şi odihna

Nădejdea , mângâierea,

Dreptatea şi lumina.


Eu vreau să chem mereu

Pe cei ce în viaţă

Nu-l au pe Dumnezeu.

Dac-aş putea să zbor

Mai sus de astă vaie

Aş spune tuturora

De jertfa Crucii Tale.

În lumea asta Doamne

E vrajbă , chin şi jale

De-aceia vreau să stau

La umbra crucii Tale.

80

Pe muntele Golgota

Pe muntele Golgota-n sus

Stă tristă crucea lui Iisus

Pe care s-a răscumpărat

Al lumii greu păcat.

Refren:

Aş vrea şi eu pierdut şi dus

Să plâng sub Crucea lui Iisus.

La poala crucii răsturnată

Stă Maica Sfântă-ndurerată

Văzându-şi Fiul ei iubit

Pe cruce răstignit . R

O cruce sfântă cu putere

Pe tine s-a răscumpărat

Prin chinuri sfinte şi durere

Al lumii greu păcat. R

Şi de aceia sfântă Cruce

Noi toţi ţie ne-nchinăm

Şi chipul lui Iisus cel dulce

Cu drag îl sărutăm. R

81

Pe drum cu spini încununat

Pe drum cu spini încununat

Cu Crucea-n spate nemâncat

Iisus azi trece iară.

E cald şi crucea-i este grea

Sudori îi curg pe fruntea sa

Şi spinii-l dor amar.

Priviţi-l cum se uită blând

La cei care-l hulesc scuipând

În sfântă faţa sa.

Şi cum tăcut el suie dealul

Golindu-şi pân-la fund paharul

Ce dat i-a fost să-l bea.

Dar pentru cine rabdă toate

Gândeşte-te iubite frate

Gândeşte-te până eşti viu.

Gândeşte-te că mâine poate

Te va chema grozava moarte

Şi-atunci va fi târziu.

82

În cinstea Sfintei Cruci

Te salut o sfântă Cruce

A noastră nădejde dulce

Pe tine-a murit Hristos

Pentru omul păcătos.

Tu eşti pom din pomul vieţii

Ce-ai înfrânt puterea morţii

Prin tine ni s-a deschis

Raiul ce ne-a fost închis.

Fii slăvită Sfântă Cruce,

Iadul nu ne mai încântă

Când din rodul tău mâncăm

De păcat ne dezgustăm.

Sfântă Cruce prea iubită,

De mulţi eşti dispreţuită

Dar noi vrem să te iubim

Şi în veci să te cinstim.

Noi jurăm , o Cruce dragă

Să luptăm o viaţă-ntreagă

Pentru cinstea ta dorim

Ca martiri noi să murim.

Omul dacă te iubeşte

De păcat se mântuieşte

Cruce Sfântă ne-nchinăm

Înaintea ta cădem.

Pe calvar cu greutate

Te-a purtat Hristos pe spate

Pentru-al nostru greu păcat

Sub povara-ţi a picat.

Pentru a noastră răutate

Merit-am noi vreo dreptate?

Dar Hristos ne-a izbăvit

De păcat ne-a mântuit.

83

Sfântă Cruce preamărită

Din belşug ai fost stropită

De sângele lui Hristos

Ce din trupu-i s-a stors.

Sfântă Cruce preaslăvită,

De Hristos ai fost sfinţită

Când pe tine a murit

Cu patru cuie pironit.

De-atunci eşti semn de îndurare

De izbândă şi-ndurare

Sfântă Cruce te salut

Şi mă pun sub al tău scut.

Tu eşti steaua fericirii,

Tu eşti arma mântuirii,

Sfântă Cruce te iubesc

Lângă tine mă lipesc.

Iar în ceasul cel din urmă,

Când al vieţii fir se curmă

Sfântă cruce am un dor

Lângă tine vreau să mor.

Şi când trupu-n nesimţire

Va fi pus spre putrezire

Strajă fii la-al meu mormânt

Când voi zace în pământ.

Iar în ziua judecăţii

Ziua mare a dreptăţii

Când pe cer vei apărea

Vreau să fiu la dreapta ta.

84

Sfânta Înviere a Domnului nostru

Iisus Hristos

85

Paştile

O Sfântă zi am aşteptat

La Paştiul sfânt te-ai arătat

Refren:

Hristos, Hristos

Hristos a înviat.

Cerescul Rege s-a ivit

Frumos ca crinul înflorit. R

Sub pasul lui învingător

Pieri şi iadu-ngrozitor. R

De când cerul e deschis

De ce să plângi popor creştin. R

Cu El şi noi vom învia

Pe urma lui de vom umbla. R

Voioşi să fim cu adevărat

Sosit-a timpul aşteptat R Se-arată azi cerescul Crai

Deschide porţile de Rai R

Mironosiţele s-au dus

Să ungă Trupul lui Iisus. R

O piatră grea noi vom afla

Şi cine ne-o va răsturna. R

Spre groapă ele atunci porniră

Şi pe Hristos nu-l mai găsiră R

Hristos din groapă s-a sculat

Şi mult popor s-a bucurat R

O praznic sfânt şi luminos

Prilej de bucurii frumos. R

Iisuse nu ne părăsi

Să fii cu noi în orice zi. R

86

Hristos din morţi a înviat


Refren:

A înviat , a înviat

Hristos , Hristos

Hristos a înviat.

S-aprind luminile în sat R

Din cer un înger a strigat R

Tot iadul s-a cutremurat R

Lin clopotele au sunat R

Şi lumea-ntreagă a luminat R

Hristos din morţi a înviat R

Cu moartea pe moarte-a călcat R

Troparul paştilor

Hristos a înviat din morţi , cu moartea pe moarte călcând şi celor din

morminte, viaţă dăruindu-le.

87

Hristos a Înviat!


Refren:

Hristos a înviat

Hristos a înviat

Şi-a şters al lumi greu păcat

Adevărat a înviat.


Şi lumea-ntreagă a mângâiat


Şi dacă El n-ar fi venit R

Lumea nu s-ar fi mântuit



Din moarte ne-a răscumpărat


Fă ca din moarte să-nviem R

De Tine să ne-apropiem



În veci să fie lăudat


88

Din mormântu-ntunecat

Din mormântu-ntunecat

Azi Hristos a înviat.


Lumea iar s-a luminat

Îngerii din cer de sus

Dau mărire lui Iisus .

Lui Iisus , lui Iisus

Care viaţa ne-a adus.

Iară noi din lume de jos

Dăm mărire lui Hristos

Lui Hristos , Lui Hristos

Care din pământ ne-a scos.

Păsările ciripesc

Toate florile-nfloresc

Înfloresc, înfloresc

Paştile sărbătoresc.

Să-i cântăm lui Iisus

Care viaţă ne-a adus

Lui Iisus, Lui Iisus

Care viaţă ne-a adus.

Azi Hristos a înviat

Şi lumea iar s-a luminat


Lumea iar s-a luminat.

Şi pe morţi i-a ridicat

Care-n groapă mult au stat


Lumea-ntreagă a luminat.

E Hristos Cel înviat

Care azi ne-a luminat


Lumea iar s-a bucurat.

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

89

Bunavestire (25 martie)

Nu te cunosc

Nu te cunosc cine eşti

Văz că vorbe mari grăieşti

Să nasc Fiu pe Dumnezeu

Mult mă mir de graiul tău.

Îţi spun că înger sunt

Trimis din cer pe pământ

Duhul sfânt te va umbri

Şi-n sânuţi vei primi.

Pe Fiul lui Dumnezeu

De care trimis sunt eu

Saltă şi te veseleşte

Că Domnul cu tine este.

Fiu vei naşte , Domn va fi

În etern va împărăţi

La a lui Domnie mare,

Nu va fi asemănare.

Îngere din cer de sus,

Fie-mi mie cum ai spus,

Naşte-voi pe Dumnezeu

Să scape lumea de rău.

90

La Sâmbăta lui Lazăr

Vitania loc frumos

Şi plăcut mult lui Hristos

Unde au fost locuit,

Trei creştini ce s-au numit

Lazăr , Marta şi Marie,

Ce aveau viaţă vie

Slujind toţi trei lui Hristos

Din îndemn religios.

Aicea Iisus venea

De adesea petrecea,

Aflându-şi o recreare,

Cu dânșii prin conversare

Dar Lazăr repauzând

Corpu-i la mormânt ducând,

Surorile trist plângeau

Pentru Lazăr ce-l iubeau.

După timp de patru zile

Domnu-n Betania vie

Ele dacă-l văzură

A lăcrăma începură.

Zicând: aici de-ai fi fost,

Ar fi viu fratele nost- ,

Iar Iisus consola

Nu-i mor ci se va scula.

Iară dânsele plângeau

Şi către Iisus ziceau

Ştim Doamne că viu va fi,

Când judeţul va sosi.

Dar Iisus a zis , nu plângeţi

Ci către mormânt mă duceţi

Ele merseră cu Iisus,

Unde Lazăr era pus.

91

Iisus rostind o rugare

Părintelui ceresc, care

L-a trimis din cerul său

Spre-a şterge păcatul greu.

Peste chipul Lui sfinţit

Lacrimile-au năpădit

Şi-a strigat iară şi iară;

O, Lazăre ieşi afară!

Atunci Lazăr se ridică

Şi poporu-nvins de frică

Preamăreşte pe Hristos

Cu feţe plecate-n jos.

Iar surorile plângeau

Dar cu glas voios ziceau:

Am ştiut noi că tu poţi

De la moarte ca să scoţi.

92

La Duminica Floriilor

O veniţi ca să privim

Colo spre Ierusalim

Cum azi Iisus Domnul mare,

Vine pe asin călare

Să plinească profeţia

Ce a zis-o Isaia,

O a Sionului fată

Nu te teme că azi iată.

Al tău mire încălecând

Vine pe asini şezând

Arătând o pietate,

Spre Ierusalim cetate

Azi poporul adunat

Pentru ziua de serbat

Punea a sale veşminte

La asin jos înainte.

Şi cu glas de bucurie

Îi strigau: Osana Ţie!

Osana să fii mărit

Fiul lui David numit.

“Osana întru cei de sus”

Strigau pruncii lui Iisus

Pe când faţa lui senină

Părea încinsă de lumină.

Deci Osana de cântăm

Lui Iisus să ne-nchinăm

Că azi face preparare,

Spre marea răscumpărare.

93

La sfânta şi marea joi

Lângă tot omul lumesc

Că Fiul Dumnezeiesc

Se prinde prin o vânzare,

A apostolului care,

Fuse mult nesăţios

Dând pentru bani pe Hristos

Pentru bani sânge curat

O ! ce păcat neiertat!

Iată Iisus face cină,

Iată spre moarte se-nchină,

Şi El Domnul blând pofteşte

Pe apostoli îi cinsteşte.

Cu Sfânta pâine şi vin

Sânge sfânt şi Trup divin,

Sfânta Euharistie

Din păcate să ne-nvie

Când către ai săi iubiţi

Apostoli , zice : Luaţi

Această pâine mâncaţi,

Şi că-i Trupu-mi nu uitaţi,

Iar spre vin luaţi şi beţi

Că sângele meu aveţi

Semnul sfânt de mântuire

Spre eterna-mi pomenire.

Unul din voi care cină

Acum la masa divină,

Vânzarea mea o drege,

Cu oamenii fără de lege.

Deşi bani are la el

Mă dă pe preţ puţinel

Numai treizeci de arginţi

Preţul celui preţuit.

94

Mai bine ar fi făcut

Dacă nu s-ar fi născut,

Că e fiul piericiunei

Şi viaţa stricăciunei.

Deci poruncă vă dau vouă

Când veţi vedea lucruri nouă

Cu “adevăr” vă înarmaţi

Şi deloc nu disperaţi.

Când voi fi prins şi legat

Spre bătăi şi torturi dat

Bătut , scuipat la senat,

Ca un fur ce-i vinovat

Şi purtat la judecare

Prin bătăi şi sângerare

Tratat ca un vinovat,

Şi pe cruce ridicat.

Unde prin mâini şi picioare

Cuie mari pătrunzătoare,

Vor pătrunde cu-nfocare

Spre a sângelui vărsare.

Eu vă zic nu vă smintiţi

Şi-mpotrivă-mi nu grăiţi

Căci se cad-acestea toate

Să scap lumea de păcate

Mâncaţi azi şi ospătaţi

Şi cu mine conversaţi,

Că nu vom mai ospăta,

Până-n cer ne vom afla.

Iată-i timpul de pornit

La râul Ghedeon numit

În acea grădină dulce,

Noi la rugă ne vom duce.

Voi vegheaţi şi nu dormiţi,

Ca morţii daţi să nu fiţi

Şi va fi ca să priviţi

Nu cumva să vă smintiţi.

95

Iată, că cu ostaşi vine

Cel m-a vândut pe mine

Trimişi de la Arhiereu

Să fiu prins legat şi eu.

Pe cine voi căutaţi,

Aşa de mulţi înarmaţi?

Pe Iisus ei au grăit,

Nazarineanul : Eu sunt .

Atunci ei când auziră

De frică toţi amorţiră

Iisus tărie le-a dat,

Să-mplinească a lor mandat.

Atunci Iuda vânzătorul

Sărutându-l de semn lor

Şi cu toţii-l-onconjurat

Pe Iisus şi l-au legat.

Însă Petru întristat

Cu spada sa a tăiat

Urechea la un trimis

Iar Iisus deloc a zis:

Pune spada ta în teacă

Că aşa trebuie să se facă

Pentru a fi răscumpărare

La toţi din păcatul mare.

96

La Vinerea Patimilor

L-au dus la Ana preot,

Cu bătăi grele de tot

Apoi la Caiafa vin

Iar cu bătăi şi cu chin.

Toţi îl bat, îl pălmuiesc,

Toţi strigă , îl asupresc,

Toţi vin a-l batjocori

A-l bate şi-al chinui.

Trist bătut şi vulnerat,

L-au dus până la Pilat,

Cu bătăi durere mare

În lacrimi şi suspinare.

La Pilat l-au întrebat,

Eşti la Iudei împărat?

Dar El tace şi suspină

Că durerile-l înclină.

Şi convoiul iar porneşte

La Irod iată-l soseşte,

Curge-i sângele pe cale,

Lacrimile Lui curg vale .

Şi nu-i nimic să păşească

Împotriva păgânească

Singur trist şi părăsit

Sub dureri pare zdrobit.

Apoi iarăşi la Pilat

Îl vedem reînturnat,

Obosit şi pălmuit

Şi-ntrebat : Cine te-a lovit.

Profeţeşte dacă eşti

Scoborât din căşi cereşti,

Dar Iisus răbdând tăcea

Iar mânia lor creştea.

97

Toţi îl bat îl chinuiesc

Şi cu toţii îl amărăsc

Cugetând să nimerească

Chinul lui cum să-l mărească.

L-au dezbrăcat de veşmânt

Dându-i altul mohorât,

Şi se plecau spre-nchinare

Numindu-l împărat mare

Preoţi , tineri şi bătrâni ,

Împleteau cununi de spini

La Iisus pe cap apasă

Sângele pârâu se varsă.

Trestie în mâini îi dară,

Şi spre hulă-ngenuncheară

Şi-l numeau toţi împărat

În a jidovilor stat.

Unii capul îi lovea

Alţii faţa i-o scuipa

Cât frumuseţea lui cerească

Mai curând să se veştejească.

Toţi râdeau şi toţi strigau

Şi tare-l calomniau

Pe când unii se apucă

Şi-l silesc crucea să-şi ducă.

Sus pe umăr iat-o pun

Lui Iisus cel sfânt şi bun

Îl împing , bat dureros

Şi El cade-n ţărână jos.

Şi pământul de-a lui munci

S-a cutremurat atunci

Numai inima păgână

La dureri a fost străină.

Îl scoală , crucea s-o ieie

Rănindu-l greu ca să pieie

Vine Simon Chirileu

Când Iisus plângea cu greu.

98

Şi silit crucea o a dus

Colo pe Golgota sus

Unde toţi s-au adunat,

Pe Iisus l-au dezbrăcat.

Fără milă şi durere

Îl înhaţă cu durere

Pe Iisusul meu duios

Îl întind pe Cruce jos.

Bat cuiele fără frică

Pe mâini crucea o ridică,

Mai aduc doi furi vestiţi

Ca să fie răstigniţi.

Spre-a lui Iisus defăimare,

Şi mare calomniare

Şi cu oţet îl adapă

Cu suliţa îl înţeapă.

Sânge , apă curg în jos

Iisus zice dureros:

O, Părinte din vecie ,

Sufletul meu închin ţie!

Soarele se-mbracă-n ceaţă

Noaptea-n lume se răsfaţă

Pământul s-a clătinat

Şi mulţi morţi au înviat.

Pietrele s-au despicat

Şi de frică s-au sfărmat

Luna s-a roşit de sânge

Îngerii au prins a plânge.

Văzând pe bunul Iisus

La aşa stare adus,

Totul părea schimbăcios

Pentru moartea lui Hristos.

99

O, Iisuse preacurate

Jertfă lumii ne-mpăcate,

Tu te-ai dat ca jertfă cruntă

Şi te-ai pus cu Iuda-n luptă.

Şi-ai sfărâmat porţile sale

Pe oameni ai scos din jale

Ţie Doamne-ţi mulţumim

Şi din suflet te Mărim!

100

La sfânta şi marea Sâmbătă dimineaţa

O iubite fiu Iisus

Azi s-a plinit ce mi-ai spus,

Simeon cel bun şi blând

În Biserică zicând:

Că spada cea ascuţită,

De două părţi otrăvită

Va trece prin pieptul meu

Şi voi păţi şi mai rău.

Iată că azi a trecut

Tristă rană mi-a făcut

Pentru tine, Fiul meu

Puternice Dumnezeu.

Că ai murit chinuit

Şi pe cruce răstignit

Cu cei făcători de rău

Preabunule Dumnezeu.

Sufletu-mi suspină greu

Pentru tine fiul meu

Tu un soare nepătat

Ai murit sub lege dat.

Murişi bătut , vulnerat

Ca un fur şi vinovat

Şi cu cei răi socotit

De judecată asuprit.

Bunii tăi învăţăcei ,

Străinaţi ca nişte miei

Azi toţi se amărăsc

Acum când mort te privesc.

Suspină şi se necăjesc

Lipsa toţi o simţesc,

Toţi cuprinşi de întristare

Cufundaţi în jale mare.

101

Numai Ioan cel iubit

Aşteaptă neclintit,

Învierea Ta din morţi,

După cum le-ai spus la toţi.

Şi nu pot a-i mângâia

Pentru tristă moartea ta,

Că-i pătruns sufletul meu

Fiule de dorul tău.

Grăbeşte spre înviere

Alină marea durere,

A dânşilor şi a mea

Şi-nsenină ceaţa grea.

Scoate lumea din robie,

Fă-ţi să-ţi slujească ţie,

Iată, Doamne , Fiul meu

Lumea cufundată-n rău.

102

La ziua Sfintelor Paşti

Iată fraţi s-a împlinit

Ce David a profeţit

Ce a zis cu desfătare

De sfânta zi de serbare.

Azi e ziua ce-a făcut

Domnul cel fără-nceput

Ca toţi să ne desfătăm

Şi în versuri să cântăm.

Azi Hristos a înviat

Iadul , moartea le-a prădat,

Salvându-ne azi pe toţi

Pe Adam şi-ai lui nepoţi.

Veniţi să ne desfătăm

Lui Hristos să ne-nchinăm

Care din morţi s-a sculat

Şi Sfintele Paşti ne-a dat.

Paştile cele sfinţite

Pentru creştini întocmite

Nouă astăzi spre salvare

De păcat şi-n rai intrare.

Paştile , Paştile mari

Nouă sfinte şi prea tari,

Paştile cele frumoase,

Ni le-ai dat astăzi Hristoase.

Paştile care-au deschis,

Raiul cel demult închis,

Prin păcatul din Eden,

Noi azi deschis îl vedem.

Azi Hristos , Zice : veniţi,

Creştini raiul moşteniţi!

Că astăzi vi l-am deschis ,

După cum am fost promis.

103

Paştile care sfinţesc,

Pe tot neamul creştinesc,

Veniţi toţi paşti să primim

Şi pe Hristos să-l mărim.

Paştile dau curăţire,

Spre viaţă şi sfinţire,

Paştile ardere vie,

Pe creştini din moarte învie.

Voi femei prevestitoare

De înviere văzătoare

Ridicaţi glas de mărire

Pentru-a morţii omorâre!

104

La Duminica Tomii

Veniţi toţi azi să serbăm

Lui Hristos să ne-nchinăm

Că dacă a înviat,

Multora s-a arătat.

Maicii sale şi altor

Cu sufletul doritor

De învierea cea din morţi

Pe care o mărim toţi.

Apostolii adunaţi,

Erau la rugă plecaţi

Închişi în o casă a lor

De frica iudeilor.

Uşile închise fiind

Stau toţi rugă-nălţând

Când Hristos s-a arătat

Între ei şi-a cuvântat:

Pace vouă , că am venit,

Şi cu Toma a vorbit,

Toma! tu adevărat,

Nu crezuşi că am înviat,

Ca şi tu să fii convins,

Că eu moartea am învins,

Pune mâna pipăieşte,

Ranele mele găseşte.

Unde cuiele au stat,

Şi lancea s-a împlântat.

Atuncea Toma venind

Ranele lui pipăind.

A zis vesel : cred şi eu,

Domnul meu şi Dumnezeu,

Iată Hristos a grăit,

Tomo! tu eşti fericit.

105

Că dacă m-ai pipăit,

Acum crezi , că Hristos sunt

Dar cu mul mai fericiţi,

Sunt ca tine şi măriţi,

Care crezură nevăzând,

Nu ca tine pipăind.

Şi de loc a dispărut

Hristos iar nevăzut.

Deci veniţi azi să serbăm,

Ca salvare să aflăm,

În ziua de judecare,

Pentru a lui înviere.

106

La Duminica Mironosiţelor

Astăzi dis de dimineaţă

Fiind chiar a nopţii ceaţă,

Maica lui Iisus grăbi

Cu alte femei vorbi,

La mormântul lui Hristos,

Luând mir cu bun miros,

Se grăbeau ca să ajungă,

Trupul lui Iisus să-l ungă.

Când pe cale se duceau,

Între dânsele vorbeau,

Nu ştim noi cum vom putea,

Piatra a o răsturna.

Dacă la mormânt s-au dus,

Au văzut lucru nespus,

Îngeri acolo şezând,

Ca soarele luminând.

Ele s-au înspăimântat ,

Dar îngerul a întrebat,

Voi pe cine căutaţi,

De acum noaptea umblaţi?

Ele zic , pe Hristos,

Îngerul zise voios,

Mergeţi spuneţi acurat

Că Hristos a înviat.

Pe loc ele reîntorcând

La învăţăcei spunând,

Că Hristos a înviat,

Ei cu toţi s-au bucurat.

Apoi iară s-au reîntors

Ca să vază pe Hristos,

Hristos cu ele vorbea

Dar ele nu-l cunoştea.

107

Cugetând că-i grădinar

Plângând zise cu amar,

Doamne , spune , unde ai pus?

Trupul dulcelui Iisus.

Să-l luăm cu noi să-l ungem

Cu mirul , care-l aducem.

Iar Hristos , în un minut

De aici a dispărut.

Deci şi noi azi să serbăm,

Pentru mir să aducem,

Un gând sfânt religios

Salvatorului Hristos.

108

Slăbănogul

Într-o zi Domnul Iisus

La Ierusalim s-a dus,

Vede-acolo-întâmplător

Scăldătoarea oilor.

Lângă acea scăldătoare

Se găseau cinci foişoare

Stăteau zi şi noapte-n ele

Oameni chinuiţi de rele.

Orbi , ologi , ciungi şi uscaţi

O mulţime adunaţi,

Aşteptau cu nerăbdare

Toţi a apei tulburare.

Căci un înger când şi când

Din înalt venea zburând,

Jos în apă când intra

Pân-la fund o tulbura.

Cel ce izbutea degrabă

A intra întâi în apă

Atunci vindecat era

De-orice boală suferea.

Un bolnav atunci era,

Vai , de când el suferea,

38 de ani săracul

Căuta să-ţi afle leacul.

Pe acest nenorocit

Într-un colţ când l-a zărit

Întrebatu-l-a Hristos

Vrei să te faci sănătos?

Zis-a el : O , vai de mine

Cum n-aş vrea , dar nu am cine

Să m-arunce-n scăldătoare

Dup-a apei tulburare.

109

Când să iau şi eu aminte

Alţii vin şi-mi trec -nainte

Scoală şi ia-ţi patul tău

Şi de-acum să nu faci rău.

Când a zis aşa Iisus

A sărit bolnavul sus

Şi luându-şi patu-n spate

S-a întors iar în cetate.

Zic cei răi în gura mare,

Sâmbăta se poate oare

Ca să-şi ia patul în spate

Şi să umble prin cetate?

C-aşa este omul rău

Nu crede în Dumnezeu

În puterea Lui cea mare

Şi în a Lui îndurare.

110

La Duminica Samarinencii Azi Iisus sete simţi

Când către Sihar porni,

Cum mergea el pe cărare

Iată-n drum fântână mare.

Ostenit Iisus jos şade

Iar pe Apostoli îi încrede

Ca să-şi cumpere mâncare

Din Sihar cu îndestulare.

Samarineanca venind,

Aici pe Iisus aflând,

A scos apă ca să-ţi ducă,

Din fântâna cea adâncă.

Hristos însetat fiind ,

Apă de la ea cerând,

Şi a zis : “Tu eşti evreu”

Cum ceri apă să-ţi dau eu ?

Femeia samarineancă,

La evrei nepusă-n seamă,

Iisus zise , de ai şti

Cine cu tine grăi?

Ai fi cerut şi ţi-ar fi dat

Izvor viu şi nesecat,

Dânsa zise , nu se poate,

Că apă cu ce vei scoate?

Iisus zise: apă dau

Încât cei care o beau

Niciodată nu însetează

În etern ei viază.

Ea zise dar dă-mi şi mie,

Ca sete să nu-mi mai fie ,

De aici să nu mai scot

Fiind afundă ea de tot.

Iisus, zise-ţi voi da eu,

Dar cheamă-ţi bărbatul tău

Ea zise , nu am bărbat

Că el a repauzat.

111

Iisus zise - adevărat ,

Care-l ai nu ţi-e bărbat,

Că deşi el e acasă

Îţi este bărbat a şeasă .

Apoi legea nu prescrie

Ca şase bărbaţi să fie,

Ci să fie legiuiţi,

De Dumnezeu rânduiţi.

Doamne! văd că eşti profet

Că-mi spui mie toate drept,

Dar te rog de-o întrebare

Unde-i locul de-nchinare?

Atunci Iisus ei îi grăi :

Crede timpul va veni,

De oriunde-n lumea mare

Va fi loc de închinare.

Dânsa zise , legea scrie,

Că va să vină Mesie ,

Spune-mi , au doară tu eşti?

Văz că toate drept grăieşti.

Femeie eu sunt Mesie

De carele legea scrie,

Ea tare înspăimântată

Fugi în Sihar îndată,

Zicând:Veniţi să vedeţi

Şi din vorbe cunoaşteţi

Pe acel Mare Mesie ,

De care în lege scrie .

Samarinenii mergând,

Şi că-i Mesia crezând

Îl chemară pe Iisus

Şi în Samaria s-a dus.

Şi la vorba lui deşteaptă

Toată cetatea se-ndreaptă

Lumea toată se uimea

De cuvântul ce grăia .

112

Samarineanca Când Iisus de prin Iudeea

S-a întors în Galileea

Domnul înspre ţara sa

Prin Samaria trecea.

În Samaria a sosit

În Sihar El s-a oprit

Lângă drum la o fântână

Pentru un ceas de hodină.

Atunci a venit să-şi ieie

Apă în vas o femeie

Vasul plin când şi l-a scos

Dă-mi să beau a zis Hristos.

Ea-l priveşte cu mirare

Cum de-mi cere apă oare

Tu fiind de neam Iudeu

Iar samarineană-s eu .

Femeie de-ai fi ştiut

De băut cân-ţia cerut

Tu cereai iar el ţie

Dată ţi-ar fi apă vie.

Fântâna-i adâncă tare

Nu ştiu cum ai fi în stare

Apă vie să îmi dai

Ori mai mari puteri tu ai .

Decât Iacob cel bogat?

Ce fântâna ne-a lăsat

Dintru care apă beau

Şi-ai lui fii pe când trăiau.

Cine-o bea din apa mea

Niciodată n-o-nseta

Ea se face-un lin izvor

De viaţă curgător.

Doamne-a zis atunci femeia

Dă-mi şi mie apa aceea

Ca să nu alerg mereu

Şi să scot de-aici cu greu.

113

Iar Domnul i-a cuviinţat

Vino cu al tău bărbat

N-am bărbat dânsa i-a spus

Ştiu a zis blândul Iisus.

Cinci avuşi , pe care-l ai

Nu-i bărbatul tău aşa-i ?

Doamne cum le nimereşti

Ori pe semne prooroceşti

Ştiu că va veni în lume

Mesia , Iisus anume

Şi de multe ne-onvăţa

Nu eşti tu Iisus cumva.

Iisus blând la ea priveşte,

Eu sunt cela ce-ţi vorbeşte

Atunci vasul şi-a luat

Şi-n cetate-a-alergat

La toţi pe câţi i-a-ntâlnit

Despre Iisus le-a vorbit,

Doamne dă-ne apa ta

Dă-ne-mpărăţia ta.

114

La Duminica orbului În timpul de predicare,

Iisus mergea pe o cale,

Unde sta cerşind de mult,

Omul ce orb s-a născut.

Auzind el de un Mesie,

Că acolea va să fie,

A zis Doamne- eu cred ţie

Fii bun dă-mi vedere mie.

Atunci Hristos ia ţărână

Scuipă-n ea şi face tină,

Unde ochii orbi cu ea,

Şi-apoi zice : vei vedea

De vei crede cu tărie,

Şi vei merge maiîntăie,

La Siloam la izvor

Să speli ceaţa ochilor.

Mergând orbul s-a spălat

Ochii lui s-au luminat,

Şi-a venit cu ei văzând,

Blând lui Hristos mulţumind.

Toţi de dânsul se mirau

Şi mirându-se-ntrebau,

Tu eşti omul orb născut,

Cine ochii ţi-a făcut?

El spunea în ton frumos:

Cel ce se zice Hristos,

Colo în cale scuipă jos,

M-a uns cu pământ tinos.

La Siloam m-a mânat,

De cu apă m-am spălat,

Şi ochii mei s-au deschis,

Făcând cum Hristos a zis.

Iudeii văzând se miră,

Şi la senat îl poftiră,

Aducând şi-a lui părinţi

Ei vin ca martori poftiţi.

115

Spune-ţi pe el l-aţi avut

Fiu ce orb s-a fost născut

Acum cu ochi îl privim,

Spune-ţi cum e , ca să ştim?

Fiul nostru el e , care

S-a născut orb , dar e mare,

Întrebaţi-l de cum vede,

Noi nu ştim , apoi veţi crede.

Ai fost orb , azi cu ochi eşti,

Cum de vezi să povesteşti?

Cine ochii ţi-a făcut

Omul căru-i zic Hristos

Orbul zice: ce-ntrebaţi?

M-am uns cu pământ tinos,

În Siloam m-am spălat,

Şi-acum văd cu adevărat.

Iudeii zise-n mânie,

Dar tu crezi profet să fie?

Orbul zice: ce-ntrebaţi?

Doar vreţi şi voi să-i urmaţi?

Taci omule ticălos

Urmează tu lui Hristos,

Că noi lui Moisi urmăm,

De tine nu ascultăm.

Atunci omul cu-nfocare,

Zise nu e profet mare,

Ci chiar marele Mesie,

De carele Legea scrie.

Când el la om păcătos,

Face ochi din lut tinos,

Şi la şchiopi le dă umblare,

La săraci îmbărbătare.

Azi puternicul Mesie,

A venit cum cartea scrie,

Ca să mântuie de rău,

Pe tot Israelul său.

116

Eu mă duc, lui mă închin

Că e Mesia divin,

Dacă ochi într-un moment

Mi-a făcut chiar din pământ.

117

La Înălţarea lui Hristos

Veniţi o creştini iubiţi

Cu cântări vii să serbaţi

Sfânta zi de desfătare

A Domnului Înălţare.

Dacă marele Iisus

După cum profeţii- au spus,

Ne-a făcut răscumpărare

Prin Patima sa cea mare.

Şi când moartea a învins,

Şi pe diavol l-a prins,

Pe oameni scoţând afară,

Din tortura cea amară.

Azi în Ierusalim iată,

L ai săi iarăşi se-arată,

Zicându-le mă voi duce,

La al meu Părinte dulce.

Toţi prinseră-a lăcrima

Cu alţi creştini ce era ,

Şi cu Maica lui Hristos

Plângeau un plâns dureros.

Unii plângând , se-nchinau

Alţii rămas bun îşi luau

Alţii grăiau disperaţi,

Nu ne lăsa întristaţi.

Atunci Hristos grăi,

Eu mă duc dar va veni

Duhul cel Dumnezeiesc

Mângâietorul ceresc.

Care vă va mângâia

Şi bine vă va-nvăţa

Cereasca înţelepciune,

Care în etern n-apune.

118

Spune-va prin venire

Şi calea de mântuire,

Va întări şi instrui

În arta de a vesti.

Deci Iisus cu ei mergând

În Eleon ajungând

Pe un nor , mult luminos

Se sui în cer Hristos.

Toţi plângeau acum cu amar

Însă doi îngeri apar

În veşminte lucitoare,

Cu vorbe mângâietoare,

Voi Galileeni bărbaţi

Ce plângeţi , ce lăcrimaţi?

Căutând spre cer în sus,

Unde azi a mers Iisus.

Că va veni iar odată,

La a lumii judecată,

Pregătind o răsplătire

Dreaptă pentru fiecare.

Toţi din plâns mai încetară

Şi de îngeri se mirară,

Dacă ei din plâns tăcură,

Îngerii iar dispărură.

Şi acum au înţeles,

Că Hristos în cer a mers

Ca să facă loc umbrit

Celor ce l-au preamărit.

119

La Pogorârea Duhului Sfânt (Rusaliile) Azi e ziua de serbare

Ce se numeşte Rusalii

Deci veniţi toţi să serbăm ,

Şi Domnului să-i cântăm,

Dacă marele Împărat,

Iisus la cer s-anălţat

Ai săi toţi se înturnară,

În Ierusalim intrară.

Unde la rugă şedeau

Şi ne-ncetat cugetau

Când Duhul va sosi,

Cum Iisus făgădui.

Zece zile se-mplineau,

Când de Duhul ei vorbeau,

De când s-a fost dus Iisus

Iată Duhul cel de sus.

Cobora spre acel loc,

Apărând în limbi de foc,

Peste învăţăcei se lasă,

Unde şedeau toţi în casă.

Puterea celui sfinţit

Duh i-a înţelepţit,

Vorbind toţi în limbi străine

De-i înţelegea oricine.

Prin Ierusalim umblară,

Şi credinţa predicară,

Mulţi oameni se întruneau

Şi credinţa o primeau.

Pentru ce-i persecutară

Şi la senate-i dară,

Ei porniră-n lumea mare,

Pentru sfânta predicare.

Pe oameni să-i creştineze

Şi spre cer să-i îndrepteze

Cum Iisus le-a poruncit,

Când la cer s-a fost suit.

120

Către Duhul Sfânt Duhule Sfinte ceresc,

Dă-mi ştiinţă că doresc

Să pot cânta cu-nlesnire

A ta cerească mărire.

Tu puternice şi sfinte,

Duhule al nost- părinte

Mângâietor minunat

Şi grabnic la ajutat.

Care totdeauna ai fost,

Bun conducător -nost,

Din etern eşti şi vei fi

Care-n rai ne vei primi .

Duhule adevărat,

Tu care ai arătat

Lucruri mari şi minunate,

Şi de nimenea lucrate,

Că din oameni ne-nvăţaţi

Făcu-şi profeţi minunaţi,

Care-n lume-au profeţit,

Multe s-au şi-mplinit.

Pe părinţi i-ai luminat,

De legi în Sinoade au dat

Legi Sfinte Dumnezeieşti,

Din concepte omeneşti.

Tu astăzi ai învăţat,

Pe Apostoli minunat,

Toate limbile străine,

O Duhule prea divine.

Tu , faţă Dumnezeiască

Şi povaţă omenească,

Faţă Sfântă în Treime,

Ajutor la omenime.

Toată lumea a creat,

Tu Duhule o ai sacrat,

Fiul o a răscumpărat

O ce lucru de adorat!

121

Duhule Sfinte

Duhule Sfinte Lumină Lină

Al vieţii noastre dăruitor

Vino, din Ceruri, o vino, vino,

Să ne fii astăzi mângâietor,

Am pierdut calea cea bună şi dreaptă

Şi-ntru păcate be-am afundat

Vino , vino , toţi Te aşteaptă

Ca pe un soare prea luminat.

Şi fiind cuprinşi de-atâta ură

Şi iadul fierbe îngrozitor

Vino,vino, de noi te îndură

Să ne fii astăzi mângâietor,

Ne-apasă foarte dureri şi patimi

Umblăm cu trudă pe vechi cărări

O vină , Sfinte strigăm cu lacrimi

Dă-ne tărie în supărări.

Duhule Sfinte , Lumină Lină

Spre ceruri zboară al nostru dor

Vino , în lumea de lacrimi plină

Să ne fii astăzi Mângâietor.

Bis

Bis

Bis

Bis

Bis

122

Bogatul nemilostiv

(D. a 22 după Rusalii)

Şi a fost un om bogat,

Numa-n purpură -mbrăcat;

Veselie necurmată

Era viaţa lui toată.

Iar la uşa lui zăcea

Lazăr un sărac , ce-avea

Trupu-ntreg de bube plin...

Viaţa lui , era un chin.

Şi-ntr-o zi nenorocitul,

Iată că-şi dădu sfârşitul,

Îngerii coborâţi de sus,

La Avraam în rai l-au dus.

Moare apoi şi cel bogat …

Şi în iad e aruncat,

Din a iadului văpăi,

Când ridica ochii săi.

Vede pe sărac , la rând

Cu Avraam , în Rai şezând

Şi-a strigat: - Avraam , părinte!

“Fii bun rogu-te fierbinte!

Zi să-şi moaie-n apă rece,

Lazăr , degetul ...să plece.

Cât putea-va să grăbească...

Limba să-mi răcorească”

Iar Avraam răspunsu-i-a:

“Fiule , tu nu uita,

În lume cât ai trăit

Cele bune ai primit”.

Şi bogatul zise iară:

-”Rogu-te Avrame dară,

Zi lui Lazăr , fă-mi -ăst bine,

Să se ducă-n sat la mine !

123

Să le spună tuturor

Chinul meu îngrozitor...

Nu cumva murind ai mei ,

Să ajungă-n foc şi ei !”

Iar Avraam lui i-a răspuns:

“Au pe Moise! Ii-e de ajuns!

Au prorocii ca să-i înveţe

Să asculte a lor poveţe!”

El a zis: - “Mai greu aşa!...

Ci de-o merge cineva

Dintre morţi şi le-o vorbi

Poate, se vor pocăi”.

Zise-Avraam: - “De nu urmează

Pe proroci … ei n-au să creadă

Nici atunci când cineva

Dintre morţi ar învia”.

124

La Duminica vameşului şi fariseului

( A 33-a după Rusalii)

Astăzi omul fariseu

S-a rugat lui Dumnezeu,

Însă nu cu pietate,

Cum ruga la cer străbate.

Ci cu multă ambiţiune,

A zis aşa rugăciune,

Mulţumescu-ţi Doamne Sfânt,

Că eu ca alţii nu sunt .

Nedrept cu fapte de jos

Ca vameşul păcătos,

Două zile eu postesc,

Şi din ce agonisesc

A zecea dau la cei lipsiţi

Şi de soarte asupriţi ,

Eu le fac ajutorare

Întru lipsa lor cea mare,

Iar vameşul depărtat,

Sta pe pământ jos plecat,

Rugându-se în ton frumos,

Doamne ! Eu sunt păcătos,

Fii Doamne ! cu îndurare,

Şi iartă-mi păcatul mare,

Că eşti lesne iertător

De păcate lăsător.

Iar vameşul îndreptat,

Şi iertat s-a reînturnat,

Iar ruga la Fariseu

N-a primit-o Dumnezeu.

Aşa orice rugăciune,

Precum şi fapte bune,

Fiind din îndemn pios,

Sunt primite de Hristos.

125

Fiul cel pierdut

(Dum. a 35-a după Rusalii)

Şi Iisus mai spusu-le-a:

“Doi feciori un om avea.

Tată , dă-mi din avuţie

Partea cuvenită mie”.

-Zise cel mic într-o zi-

El averea le-o-mpărţi.

Cel mai mic luatu-şi-a

Dup-aceia partea sa;

A plecat de lângă tată

Într-o ţară depărtată;

Şi-acolo a sale averi

Risipitu-le-a -n plăceri.

Partea-i când şi-a cheltuit,

Numai iată c-au venit

Vremi de foame peste ţară;

Lipsă el ducea, amară.

Şi la urmă...ce-a făcut?...

S-a lipit de-un om avut,

Care-l puse la moşie

Păzitor de porci să-i fie

Cum era de-nfometat,

Roşcovele ar fi mâncat,

Care turma le rodea;

Dar nici astea nu le-avea.

Şi şi-a zis în gândul său;

“Câţi argaţi la tatăl meu

Din belşug au pâinea lor!

Ş-aici eu, de foame mor!”...

La căminul lui-napoi

Am să plec … şi zice-voi:

“Tată scump ! greşit-am rău

Ţie şi lui Dumnezeu.

126

Vrednic nu-s , cât mai trăiesc

Fiul tău să mă numesc

Ia-mă fii bun!... nu ca fiu...

Ci ca un argat să-ţi fiu...”

Şi la tatăl său veni,

Tatăl său când îl zări?

Alergatu-i-a înainte,

L-a cuprins la piept, fierbinte.

Şi cu toţi s-au veselit

Pentru fiul cel venit

“Că el mort fu , şi-a-nviat:

Fiu pierdut , şi s-a aflat!”

O ce mare bucurie

Sus în ceruri o să fie

Atunci când un păcătos

Se întoarce la Hristos...

127

Judecata de pe urmă

(Duminica lăsatului sec de carne)

Iar când Fiul Omului

Din -nălţimea cerului

O să vie la sfârşit,

De-ai săi îngeri însoţit;

El pe scaunul Său şedea-va

Îmbrăcat în toată slava.

Toţi de pe pământ vor sta

Adunaţi în faţa sa.

Pe cei buni , pe-aleşii săi,

Îi va despărţi de răi,

Cum desparte-n strunga lor,

Oi de capre , un păstor.

Drepţii-n dreapta lui vor fi

Răii-n stânga. Şi-o grăi,

Celor de-a dreapta lui:

-”Veniţi fii Tatălui !

Moşteniţi pe veşnicie

Azi , cereasca-mpărăţie,

Care vouă fu gătită

De când lumea e zidită.

Căci am fost înfometat,

Şi mâncare voi mi-aţi dat;

Ars de sete m-aţi văzut

Şi-mi dădură-ţi de băut”.

Celor de la stânga sa

El apoi va cuvânta;

-”Voi din faţa mea plecaţi

Duceţi-vă blestemaţi,

Unde este al vostru loc:

La Satana colo-n foc!

Căci am fost înfometat,

Şi mâncare nu mi-aţi dat;

128

Ars de sete mă văzurăţi;

De băut voi nu-mi dădurăţi

Şi străin pe lume-am fost,

Nu-mi dădurăţi adăpost.

Am zăcut bolnav în pat

Şi voi nu m-aţi căutat!

La-nchisoare fui zvârlit

Pe la Mine n-aţi venit!”

Vor pleca apoi cu zor

Fiecare în locul lor

Cei buni, sus la fericire;

Cei răi , jos unde-i scrâşnire.

129

Cele zece fecioare Zis-a Domnul : Privegheaţi

Şi pe mire-l aşteptaţi,

Tot cu candelele pline

Că nu ştiţi ceasul când vine.

Miezul nopţii a sunat

Mirele s-a arătat,

Şi cele 10 fecioare

Ies întru întâmpinare.

Cinci fecioare înţelepte

Au ştiut cum să-l aştepte,

De ispite neînvinse

Aveau candelele aprinse.

Celelalte cinci fecioare

Cu ispită -nşelătoare

Valul lumii le-a cuprins ,

Candelele li s-au stins.

Iată mirele voios

De-al credinţei drag prinos,

Pe-nţelepte le-a primit

În palatul strălucit.

Dar pe cele ce-l uitară

Le-a lăsat pe prag afară,

Ca să-şi ispăşească vina

Şi să nu guste lumina.

Tu , Cerescule Părinte,

Fă ca-n suflete şi-n minte

Să lucească-al tău îndemn

Ca aprinsul untdelemn.

Ca o candelă cerească Inima să înflorească Sfânt izvor de fapte bune Şi de a ta înţelepciune.

Să vestim între popoare A ta sfântă îndurare, Că din sfântă îndurare, Că din noapte şi din chin Ne înalţi spre cer senin.

130

La naşterea Sfântului Ioan Botezătorul

Azi preotul Zaharie

Se duse cu bucurie

În casa lui Dumnezeu,

După obiceiul său.

În Altar dacă intră

El tare se spăimântă

De un înger ce-a văzut,

Şi-a vorbi n-a mai putut.

Îngerul cu bucurie,

A grăit lui Zaharie:

Eu înger trimis de sus,

Bună veste ţi-am adus.

Femeia ta fiu va naşte

Care mult bine va face,

Va boteza în Iordan,

Şi se va numi Ioan.

Zaharie se miră,

Către înger cuvântă,

Noi bătrâni , debili suntem,

Nu putem fii să avem.

-Dacă nu crezi Zaharie

Iată semn ţi se dă ţie,

Că de astăzi mut vei fi,

Până timpul va sosi.

Să se nască fiul tău

După cum vrea Dumnezeu

Să fie premergător,

Şi căii pregătitor.

Îngerul a dispărut,

Zaharie a fost mut,

La popor semne făcea

Căci vorbi nu mai putea.

131

Când fiul i s-a născut,

Zaharia a făcut

Semn cu mâna că ar scrie,

Şi scrie Ioan să fie.

Atunci putu cuvânta

Şi cu toţi se desfăta,

Toţi şi toate au priceput,

Că om mare s-a născut.

132

La Petru şi Pavel

La SÂNPETRU

(29 Iunie)

Ne-a sosit ziua cea mare

Creştinilor de sărbătoare

Zi de sfântă pomenire

Într-alui Petru mărire,

El din Betsaida fu

Creştinismul îi plăcu,

Deci lăsând a sa moşie

A pornit în pribegie.

Chemându-l Iisus pe el,

S-a făcut învăţăcel,

Fiind blând cu pietate,

A primit întâietate.

Petre! tu piatră vei sta

Şi pe credinţa ta

Biserică voi ridica

Ce-n etern va triumfa.

Tu cheile vei vedea,

Tu Raiul vei descuia

Vei lega şi dezlega,

Cum vei face aşa va sta.

Cum vei face aşezământ,

Va sta în cer şi pe pământ,

Sfânt luceafăr tu vei fi

Şi minuni vei săvârşi.

Pe Tavita deci învie,

În cetatea Cornelie,

Făcând creştini să fie,

Pavel era de la Tars,

Şi învăţăcel rămas

De-a lui Gamaliil

Învăţat în Israil.

133

Odată-n Damasc mergând

Pe cale şi cugetând,

Pe creştini să nimicească,

Iată puterea cerească.

Din cer o lumină mare

Înaintea lui apare,

Pică orb , de pe cal , jos,

Auzind un vers frumos.

Ce să faci s-a spune ţie,

În Damasc la Ananie,

Slujitorii orb l-au dus,

În Damasc cum li s-a spus.

La Ananie sosind

Şi lui tot lucrul spunând,

Pavel să-l boteze a zis,

Şi ochii lui s-au deschis.

Apoi el fu cel mai mare,

Învăţat în predicare,

Umblând cetăţi , ţări , sate

Lumea mare el străbate.

N-a fost temniţă fioroasă,

Fără soare-ntunecoasă,

Să nu-l fi avut pe el,

Barem cât de puţintel,

N-a fost vreo calomniare

Şi vreo bătaie mare

Să n-o fi răbdat voios

Pentru Domnul său Hristos.

Însă în Roma mergând

Evanghelia predicând

El a fost prins şi tăiat,

Şi aşa sufletul şi-a dat.

134

La profetul Ilie (20 Iulie)

Azi cu toţii să serbăm

Cu cântări să onorăm,

Şi cu vers de bucurie

Pe Tesviteanu Ilie.

Care profet mult mărit,

Mai-nainte a trăit,

Cu opt sute de Iisus

Şi despre care s-a spus.

Sfânta Scriptură ne spune

Despre el mare minune,

Că Ilie profet sfânt,

De trei ori a pogorât.

Foc din cer , şi-a lui rugare

La Domnul s-a primit tare,

El pe morţi a înviat,

Şi vrând norii i-a secat.

În trei ani şi jumătate

Cu secetă : şi-apoi bate,

Pe Ahav păgân rău

Şi contrar lui Dumnezeu

Iordanul desfăcu,

Cu cojoc şi prin el trecu

Martor fu şi Elisei,

Când a luat Dumnezeu

Pe Ilie în car cu foc,

Ducând viu acest proroc,

Colo sus spre cerul sfânt,

De aici de pe pământ.

Deci veniţi să-l onorăm

Noi cântându-i să-i strigăm

Roagă-te Sfinte Ilie

Tot creştinu-n cer să fie.

135

La Schimbarea la faţă (6 August)

Zi sfântă şi de sărbătoare

La creştini astăzi apare,

Sfânta la Faţă Schimbare

A Domnului nostru care,

Dacă-n lume a venit,

De sine a profeţit,

Că el patimă şi moarte

Va răbda pe Cruce toate.

Şi-a lui învăţăcei,

Când vor predica şi ei ,

Vor fi duşi pe la senate,

Unde-i vor lega şi bate.

Deci ca pe ei să-i convingă,

Ca degrabă să distingă,

Între torturi trecătoare

Şi viaţa viitoare.

Luând pe ai săi iubiţi

Învăţăcei smeriţi

Pe Iacob , Petru , Ioan care,

Să vadă a feţii schimbare.

Să ştie că-i Dumnezeu,

Şi când vor suferi greu,

La sfârşitul dureros,

Să nu se-ndoaie-n Hristos.

Atunci faţa lui Hristos,

Era soare luminos,

Şi de a feţei schimbare

Îi cuprinse înfricare.

Plecând faţa la pământ,

Înaintea celui Sfânt,

În semn de închinăciune

Şi sfântă adoraţiune.

136

Cu faţa jos plecaţi stând,

Aud pe Iisus vorbind,

Cu Moisi şi cu Ilie,

Cum Evanghelia scrie,

Aud versul cel frumos,

Care zicea lui Hristos

Tu eşti fiul meu dorit

Prin care eu am voit.

A face lumii salvare,

Pentru păcatul cel mare.

Deci pe dânsu-l ascultaţi,

Cari doriţi să fiţi salvaţi.

Dispărând acestea toate,

Ce a spune nu se poate.

Iisus zise , vă sculaţi,

Să mergem , vă deşteptaţi.

Petru zise , Doamne-i bine,

Pentru noi şi pentru tine,

Să ne facem trei colibi.

Din verzi ramuri de olivi.

Nu te grăbi să ne-nturnăm,

Între popor să intrăm,

Că Iudeii stau , pândesc,

Să te spină sfătuiesc.

A mea prindere va fi,

Orişicum ne vom păzi,

Le-a grăit Iisus cu dor,

Să mergem între popor.

137

La Anul nou (1 Ianuarie)

A mai trecut un an , s-a dus

Şi-n veci n-o să mai vie

Şi câte suflete s-au dus

Şi câţi iubiţi nu s-au răpus

Cu el în veşnicie.

Aşa trec anii după ani

Şi duc cu ei la vale

Şi pe bogaţi şi pe sărmani,

Şi pe măicuţa dintre-orfani

Şi tot ce află-n cale.

În anul ăsta poate treci

Şi tu iubite frate

Vezi zilele cum îţi petreci

Că-n lumea cea spre care treci

Vei fi-ntrebat de toate.

Şi ce folos c-ai câştigat

Chiar şi lumea toată

Şi sufletul ţi l-ai uitat

Şi pentru el n-ai adunat

Nimica niciodată.

Aici moşii şi-mpărăţii

Vin anii , le doboară,

Şi-n urmă toate-or fi pustii

Şi-atuncea tu unde ai să fii?

De n-ai în cer comoară.

138

La mort pe ultimul drum

Aşa este viaţa

Aicea pe pământ

Când totul se sfârşeşte

În recele mormânt

Căci trupu-i neputinţă

Precum a fost zidit

Iar sufletul se duce

De unde a venit.

Nici lacrimi nici durere

Nimic nu e deajuns

Să schimbe-n mângâiere

A morţii trist apus.

Numai faptele bune

Pe care le-ai făcut

Acelea pot străbate

În viaţa cea de sus.

Când plec în veşnicie,

De pe acest pământ

Ajută-mă Stăpâne

Cu darul tău cel sfânt.

Cununa fericirii

Doresc să o primesc

Precum ai zis Iisuse

Celor ce te iubesc.

Lăsând această viaţă

În care te-am slujit

Statornic în credinţă

Eu nu te-am părăsit.

Prea Sfântă Născătoare,

A Domnului Iisus

Primeşte al meu suflet

Şi du-l în ceruri sus.

139

O rude-ndurerate

Şi prieteni ce-am avut

Să mă iertaţi în toate

De câte v-am făcut.

Preoţi cu Crucea-n frunte

Cuvânt de bun rămas

Să-mi faceţi dezlegare

În ultimul meu ceas.

Iar la mormânt cu lacrimi,

La cap să-mi fie pus

O dragoste frăţească

Şi Crucea lui Iisus.

140

La mormânt Candela vieţii tale

Ce era-alături de noi

S-ambrăcat în umbra negre

Până-n ziua cea de apoi.

Ca o lacrimă fierbinte

A căzut a vieţii stea

Pe mormânt între morminte

Toţi ai tăi te vor uita .

Numai cântec de amintire

La Altar noi vom cânta

Făcând jertfă de iubire

Întru pomenirea ta .

Către patria cerească,

Cei rămaşi ne vom ruga

Dumnezeu să te primească

În împărăţia sa.

Noi cu dragoste frăţească

Pe mormânt îţi dăruim

O lacrimă-ndurerată

Şi apoi ne despărţim.

Un buchet de floare rară

Pentru ultimul tău drum

Dormi în pace frate (soră) dragă

Dormi în pace suflet bun.

141

Trece timpul trec şi eu

Trece timpul trec şi eu

Şi îmbătrânim mereu

Trece timpul mohorât

Merg şi eu către mormânt.

Nu-i demult de când şedeam,

Cu prieteni de mă-ntâlneam

Dară astăzi unde sunt

Sunt țarină şi pământ.

Tot aşa şi noi vom fi,

Ceasul nost- când va sosi

Trebui-va să plecăm

Ori de vrem, ori de nu vrem .

De mult ne-am fi prăpădit

Dacă nu ne-ar fi păzit

Domnul nost- cel bun şi sfânt

Pază nouă pe pământ .

În veci să fie lăudat

Căci el morţii nu ne-a dat

Ci ne-a lăsat să trăim

Mila lui s-o povestim.

Deci un lucru ne rămâne,

Ca să-l facem azi nu mâine,

Să avem dreaptă credinţă

Gând întors spre pocăinţă.

Dragoste spre Dumnezeu

Şi spre tot semenul tău ,

Căci acestea de-i avea

Binele-l vei câştiga.

Şi acestea tu făcând

Sigur peste sfârşit mergând

Vei primi ce ţi-a promis

Prea frumosul Paradis.

142

ADORMIREA MAICII DOMNULUI

PRICESNE ÎNCHINATE SFINTEI FECIOARE MARIA

MAICA DOMNULUI NOSTRU IISUS HRISTOS

143

De la margini o Apostoli (15 Aug.)

Arhanghelul cel mai sfânt

A venit pe-acest pământ,

L-a trimis cerescul Tată

Către Maica Preacurată.

Refren:

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte

Doamne miluieşte, Doamne miluieşte, Doamne miluieşte

Negreşit să-i dea de ştire

Despre sfânta-i Adormire,

Maica mult s-a bucurat

L-a Golgota a plecat.

Acolo unde Iisus

Viaţa pentru noi şi-a pus,

Maica Sfântă s-a rugat

Pentru-al lumii greu păcat. R

Miluind pe cei sărmani

S-a întors în Ghetsimani,

S-a spălat şi s-a gătit

Şi pe pat s-a odihnit. R

De la margini o apostoli

La Ghetsimani v-adunaţi,

Şi-al meu trup , zice Fecioara

Cu cântări mi-l îngropaţi. R

Fiul meu iubit mă cheamă

Azi la Tine-n cerul sfânt

Vă las binecuvântarea

Şi mă-nalţ la cerul sfânt. R

Sus şi jos se întocmeşte

Sărbătoare-n jurul meu,

Şi cu cinste mă primeşte

Fiul meu şi Dumnezeu. R

144

Credincioşii se adună

Formând cete creştineşti

Pe pământ şi-n cer răsună

Armonii dumnezeieşti. R

O, primeşte dar, curată

Umilitele-mi cereri

Şi la noi cu milă cată

În necaz şi la dureri. R

Iar noi, drept recunoştinţă,

Îţi cinstim icoana ta,

Totdeauna cu credinţă

Adormirea-ţi vom cânta. R

145

Măicuţa Sfântă O, Măicuţă Sfântă Cea mai sfântă Mamă Inimile noastre Vin la tine iară

Bunătatea blândă A inimii tale Ne-a făcut Măicuţă Să pornim pe cale

Toţi venim la tine Cu multă durere, Să ne dai Măicuţă A ta mângâiere.

De când de la tine, Noi ne-am depărtat O, Măicuţă sfântă Rău te-ai supărat.

Am făcut păcate Greşeli tot mereu Şi-am uitat de tine Şi de Dumnezeu.

Să ne-întoarcem iară Noi plângând cu dor, Să ne dai Măicuţă Milă şi-ajutor.

Noi venim la tine Crucea este grea, Ajută Măicuţă S-o putem purta.

Noi venim la tine Drumul este greu Ajută-mi, Măicuţă Ca să vin şi eu.

Pentru noi te roagă Maică tot mereu Şi ne dă credinţă Tare-n Dumnezeu.

Ajută Măicuţă, Te rugăm cu dor Dă-ne a ta milă Şi-al tău ajutor.

146

Toată inima creştină (15 aug.)

Toată inima creştină O Marie

La Biserică să vină , O Marie.

Refren:

Mai mărită eşti decât soarele

Pentru noi păcătoşii

Maică roagă-te.

Să vedem mare minune, O Marie

Care om n-o poate spune , O Marie. R

Marie Maică Plăcută, O Marie

Care azi la cer se mută, O Marie. R

De la cer pân-la pământ, O Marie

Cete mari de îngeri sunt , O Marie. R

Lumină din cer se arată, O Marie

Unde-i Maica Preacurată, O Marie. R

Şi din cer coboară lini , O Marie

Heruvimi şi serafimi , O Marie. R

Se coboară pe pământ , O Marie

Ca să ducă trupul sfânt , O Marie. R

La Fiul său cel ceresc, O Marie

La tronul Dumnezeiesc, O Marie. R

Pre Maria Maica Sfântă , O Marie

Cărei lumea-ntreagă-i cântă , O Marie. R

Să se roage pentru noi, O Marie

Căci ne zbatem în nevoi , O Marie. R Rugăciuni sfinte curate , O Marie

Pentru cei ce-s în păcate, O Marie. R

Maică Sfântă şi Curată, O Marie

Fii de-apururi lăudată, O Marie. R

147

De Dumnezeu Născătoare

De Dumnezeu Născătoare

Cea mai sfântă-ntre fecioare

Refren:

Maică Sfântă, O Marie

Cu lacrimi ne rugăm ţie.

Fecioară în veci nepătată

Noi n-om tăcea niciodată. R

A spune a ta îndurare

Ce o ai spre mic şi mare. R

Că de n-ai sta tu-nainte

Cu-ale tale rugăminte. R

La ceresc sfânt Fiul tău

Noi n-am mai scăpa de rău. R

Nici ale noastre păcate

N-ar mai putea fi iertate. R

Căci noi nu ne ştim ruga

Pe Domnul a-l lăuda. R

Aşa cum ar trebui

Să ne putem mântui. R

Liman sfânt de-adăpostire

Fii spre-a noastră mijlocire. R

Şi-a tot neamul de creştini

Totdeauna-n veci amin. R

148

Prea Sfântă Născătoare

Prea Sfântă Născătoare

A Domnului Hristos,

Cu multă bucurie

Noi te slăvim frumos.

Tu eşti o rază dulce

Eşti un mărgăritar,

Tu eşti o floare scumpă

Tu eşti un mare dar.

Tu eşti mul mai cinstită

Decât heruvimii,

Şi eşti mult mai cinstită

Decât serafimii

Ca zorii dimineţii

Aşa te-ai arătat

Şi pe Stăpânul vieţii

În braţe L-ai purtat.

Ca soarele , ca luna ,

Ca stelele cereşti

Întocmai şi tu Maică

Aşa curată eşti.

Biserică Sfinţită

Şi Rai Dumnezeiesc

Prea Sf. Născătoare

A Mirelui ceresc.

Du ruga nostră-n ceruri

La Fiul Tău iubit

Şi spune-i Maică Sfântă

Că noi mult am greşit.

Dar roagă-l să ne ierte

Aşa cum a iertat

Pe-atâţia păcătoşi

În lume cât a stat.

149

O, Marie Maică Sfântă

O Marie, Maică Sfântă

Astăzi toată lumea-ţi cântă

Toţi cu drag te înconjoară

Maică Sfântă şi Fecioară.

Toţi te cheamă azi pe nume

Ceru-ntreg şi-ntreaga lume

Şi-ţi înalţă cu iubire

Laudă şi mulţumire.

Tu eşti cea mai scumpă mamă

Pentru toţi care te cheamă,

Eşti Măicuţa prea duioasă

Inima cea mai miloasă.

O Marie maică dulce

Lumea-ntreagă îţi aduce

Inimi recunoscătoare

Ţie cea mai scumpă floare.

Şi noi Maică prea iubită

Îţi aducem mulţămită

De aceea-ţi cântăm ţie

Şi-ţi înălţăm preamărire.

O , Prea Sfântă Născătoare

Fii spre noi îndurătoare

Şi-l roagă pe Fiul Tău

Să ne mântuie de rău.

150

Regina cerului

Regina cerului , lângă noi să fii

Şi Maica Domnului , lângă noi să fii.

Refren:

Marie te rugăm ;

Lângă noi să fii!

Să trăim cuvioşi

Şi să-ţi slujim voioşi . R

Credinţa să ne-o păzim

Cerul să-l dobândim. R

Să urâm păcatul

Să-nconjurăm iadul. R

În ispite grele

În multe rele . R

În boală trupească,

În grijă lumească. R

În necazuri multe

Ruga tu ne-ascultă. R

Să trăim în bine

S-ajungem la tine. . R

151

Astăzi Maica-n cer se duce

Astăzi Maica-n cer se duce,Marie

La Iisus Fiul ei dulce, Marie

Refren:

Marie , Marie , Marie-ndurerea ta

O revarsă peste-ntreg poporul

Şi la rău nu ne lăsa.

Sus în cer soare apare , Marie

Jos e tristă înserare , Marie. R

Cerul are acum crăiasă , Marie

Iar pe noi orfani ne lasă , Marie. R

Toţi în cer pe nume-o cheamă , Marie

Noi rămânem fără mamă , Marie. R

Sus e bucurie plină , Marie

Iar noi e plâns şi suspine , Marie. R

Ceru-şi are clipe scumpe , Marie

Nouă inima ne rupe , Marie. R

A noastră măicuţă dragă, Marie

Fă pe toţi la cer să tragă, Marie . R

Azi când pleci în zări străine , Marie

Ia-mi inima mea cu tine, Marie . R

Ştiu că toate-s trecătoare , Marie

Tot ce-i viu azi , mâine moare, Marie . R

Nu lăsa măicuţă dragă, Marie

Lumea rea să ne atragă, Marie . R

Şi când toate o să ardă , Marie

Sufletul să nu se piardă, Marie . R

Pentru marea-ţi suferinţă, Marie

Dobândeşte-ne credinţă, Marie. R

Apără-ne-n greul sorţii , Marie

Fii cu noi în ceasul morţii, Marie . R

152

După moartea credincioasă,Marie

Dune-n patria cerească, Marie . R

Cerul are acum regină, Marie

Îngeri şi sfinţi toţi se închină , Marie. R

Pleacă-ţi azi privirea dragă , Marie

Jos spre omenirea-ntreagă, Marie . R

Cum se zbate şi suspină, Marie

După pacea cea deplină, Marie . R

Fie-ţi milă dulce mamă, Marie

Şi de cei ce nu-şi dau seamă, Marie . R

Moartea ta pe toţi să-i tragă, Marie

Sus spre tine mamă dragă, Marie . R

Unde-i lună veşnicie, Marie

Toţi să-ţi mulţumim, Marie . R

153

Adormirea Maicii Domnului (15 aug.)

Veniţi toţi creştinilor

Tineri şi bătrânilor.

Refren:

O Marie

Noi ne-om închina

La Prea Sfântă

Adormirea ta.

Să vedem un lucru mare

Cum zace fără suflare. R

Maica Domnului Iisus

Ce şi-a dat sufletul sus. R

În mâna Fiului său

A lui Hristos Dumnezeu. R

Astăzi se duce din lume

Maria frumosul nume. R

Maci Sfântă preamărită

Nu ne lăsa în ispită. R

Pe noi cei ce-ţi strigăm ţie

Bucură-te o Marie. R

Bucură-te lăcaş sfânt

A lui Hristos pe pământ. R

O Maică Sfântă Marie

Cu lacrimi ne rugăm ţie. R

Ca să te rogi lui Iisus

Să ne ducă-n ceruri sus. R

Roagă-l să ne dăruiască

Împărăţia cerească. R

154

Fecioara la munte (Athos)

Fecioara la munte, pe stânci apăru

Ea pleac- a sa frunte salut-o şi tu

Refren:

Sfântă,Sfântă,Sfântă-i Maria

Ţie-ţi strigăm , O nu ne lăsa.

Copile-i fricoase pe când se-nchina

Şi gârlei spumoase un nume-i şoptea. R

Copila-l pronunţă cu-n glas tremurând

Iar gârla-l anunţă cu-n vuiet crescând . R

Prin ţările toate minunea se-afla

Norodul în gloate la stânc-alerga. R

A tuturor mamă iubeşte acest loc

Pe toţi ea ne cheamă , ne-aşteaptă cu foc. R

O, Tu Preacurată priveşte-ne aici

Arată-ne-ndată că Mamă vei fi. R

155

Ceata creştinilor

Ceata creştinilor , dulce Fecioară,

Plină de dragoste , zi te înconjoară

Cu dragă inimă vin şi eu;

Maică, primeşte-mă sub scutul tău!

În rândul fiilor ce te onorează,

Ş-a ta icoană la piept păstrează,

Cu mare evlavie voi fi şi eu;

Maică primeşte-mă sub scutul tău!...

Blânda ta inimă , îndurătoare,

E-a păcătoşilor dulce scăpare,

Fii milostivă cu sufletul meu;

Maică primeşte-mă sub scutul tău!...

Plini de încredere cu toţi te cheamă

Numai cu dulcele nume de mamă

Acesta-i numele ce-ţi dau şi eu ;

Maică , primeşte-mă sub scutul tău!...

Maica oceanului noapte frumoasă ,

Tu îmi eşti singura stea luminoasă

Tu deci îndreaptă-mă spre port mereu


Căci de-aprăpastiei oarbă pierzare

Scutit e sufletul la-a ta luminare

Deci luminează-mă pe drumul meu


Voioasă arată-ne cu faţa-ţi senină

A paradisului mare regină,

Eşti prea puternică la Dumnezeu


Iar în cea groaznică luptă din urmă

Tu a duşmanului curse le curmă

Tu îmi înduplecă pe Fiul tău


156

Maria-i dulce mamă

Maria-i dulce mamă,

Iar noi ai ei copii,

La sânu-i ea ne cheamă

Grăbiţi a o iubi.

Refren:

O! Maică preaiubită

Primeşte-al nostru cânt

Noi vrem să fii slăvită

În cer şi pe pământ.

Maria ne iubeşte

Şi plină e de dar

Pe toţi ea ne primeşte

La sfântul său Altar . R

Ea poartă grijă multă

De tot copilul său

Şi ruga i-o ascultă

Prea bunul Dumnezeu . R

Maria-i fericirea

A celor ce-o iubesc

Şi-ntrânsa-i mântuirea

A celor ce-o doresc . R

Nu vreau nimic în lume

Decât ei să-i slujesc

Şi-odată cu-al ei nume

Viaţa-mi să sfârşesc. R

157

Tu ce Sfântă eşti

Tu ce sfântă eşti

Şi spre noi priveşti

Dulce mamă, Marie

Maică iubită

Veşnică slăvită,

Roagă-te ,roagă-te pentru noi.

Eşti far sclipitor

Şi mângâietor

Dulce Mamă Marie

Raza-ţi cerească

Să ne ocrotească


Greşitori suntem Şi-n păcat cădem,

Dulce Marie mamă

Şterge prihana

Vindecă rana


Vino din cer de sus,

Dă-ne pe Iisus

Dulce Mamă Marie,

El să ne fie

Domn pe vecie


158

Arată-ţi îndurarea

Arată-ţi îndurarea

Cu milă şi-ajutor

Alungă disperarea

Celui rătăcitor.

Refren:

Nu ne lăsa Stăpână

În lumea cea străină

Marie,Marie, o , ajută-ne!

Când răul ne-nconjoară

Şi forţele ne pier

Ajută-ne Fecioară

Dă-ne puteri din cer. R

Când lumea va învinge

Cu rău sufletul meu

Ridică-mă , mă strânge

Din nou la sânul tău. . R

159

O Măicuţă Sfântă - Fii lacrimilor Tale

O Măicuţă Sfântă

Te rugăm fierbinte

Să ne-asculţi de-apururi

Marea rugăminte.

Refren:

Nu lăsa Măicuţă

Să pierim pe cale

Căci noi suntem fii

Lacrimilor tale.

Când plângeai sub cruce

Maică-ndurerată

Te-am primit de mamă

Noi şi lumea toată. R

Călători pe-o mare

Veşnic tulburată

Noi ne-am pus în tine,

Şi nădejdea toată. R

Tu eşti steaua mării

Şi ajuţi să treacă,

Dintre cari te roagă

Nimeni nu se-neacă. R

O,Măicuţă Sfântă

Cea mai scumpă floare

Fă din fii de lacrimi

Dalbe lăcrămioare. R

Fă să-ţi batem zilnic

La miloasa-ţi poartă

Câtă vreme-n lume,

Valuri ne mai poartă. R

160

Iar, când nori şi ceaţă

Înnegri-vor zarea,

Vino tu Măicuţă

Să ne-arăţi cărarea. R

Să conduci luntriţa

Printre stânci şi valuri

Să ne scoţi în portul,

Veşnicelor maluri. R

Să ne duci cu tine

Unde calea-ţi duce

Să ne dai în ceruri

Fiului tău dulce. R

Şi să-i spui Măicuţă

C-astea-s floricele

Ce-au făcut să crească

Chinurile grele. R

Căci sunt ale tale

Lacrimi de sub cruce,

Că ne eşti Măicuţă

Mama cea mai dulce. R

Inima-ţi Preasfântă

Mângâind ne strânge,

Vom uita de chinuri

Mai mult nu vom plânge. R

Noi cuprinşi de-o pace

Fără de hotare,

Lăuda-te-om veşnic

Pururea fecioară. R

161

Maică Pururea Fecioară

Maică pururea Fecioară

Tu care-n cer străluceşti,

Mai frumos decât toţi sfinţii

Şi oştile îngereşti.

Tu ce eşti cămară sfântă

Şi sălaş dumnezeiesc,

Toţi creştinii te adoră

Toţi din suflet te slăvesc.

Tu ce eşti o floare scumpă

Cu un prea dulce miros,

Tu care-ai purtat în braţe

Pe slăvitul Domn Hristos.

Tu care ai fost aleasă

Scară pentru Dumnezeu ,

Îţi cinstim cu bucurie

Numele cel sfânt al tău.

Tu de-acolo ocroteşte

Neamul nostru românesc,

Să trăiască după voia,

Tatălui celui ceresc.

Roagă-te , Măicuţă Sfântă

Roagă-te şi pentru noi

Primeşte cântarea noastră,

Şi ne scapă din nevoi.

Pentru mila ta cea mare

Laude îţi înălţăm,

Şi cu inima smerită

Într-un glas noi îţi strigăm.

Bucură-te Preacurată

Bucură-te , Munte sfânt

Îngerii de sus îţi cântă,

Noi îţi cântăm pe pământ.

162

Cu cântare de mărire

Cu cântare de mărire,

Plecăm azi la mănăstire.

Refren:

Ajută-ne Măicuţă

Să ne rugăm mereu

Să credem totdeauna

Că este Dumnezeu.

Lăudăm pe Maica Sfântă

Pe Fecioara cea mai blândă. R

Pe Fecioara minunată,

Ce din veci e lăudată. R

Cerând mila ei cea mare

Preasfânta-i ajutorare. R

Când în cale ostenim

Din suflet la ea gândim. R

Inima la ea ne zboară

Cei ce suntem în povară. R

Cu greutăţi, cu păcate,

Şi cu suflete pătate. R

Unde-i loc de odihnire,

Cerem a ei stăpânire. R

Căci Ea-i care ne-ntăreşte

Când soarta ne prigoneşte. R

Maica Sfântă ne ridică

Când ne aflăm în ispită. R

Când l-al ei loc sfânt sosim,

Cu toţii întinerim. R

Osteneala grea uităm,

Pe Fecioara lăudăm. R

163

Maica mea

Maică Pururea Fecioară

Gândul meu la tine zboară

Refren :

Maica mea, Maica mea.

Maica mea, Maica mea .

Ruga mea la tine pleacă

Îndurătoare să fii Maică. R

Tu în cer să mă primeşti

Cu dulce să mă-ngrijeşti. R

Şi-n toata clipa cea grea

Tu sa-mi fii lumina mea. R

Când voi fi-n călătorie

Maica Sfântă-mi fii solie. R

De moarte neaşteptată,

De boală necugetată. R

De primejdii stricătoare,

De gând rău şi de-nchisoare. . R

Şi de orice supărare,

De pizmaş,de zile amare. R

Marie! lăudat nume,

Cel mai dulce de pe lume. R Ascultă a mea rugare

Cere-ne la toţi iertare. R

De la Hristos Fiul tău,

Şi veşnicul Dumnezeu . R

Sănătate să ne deie,

Scârba de la noi s-o ieie . R

De iad să ne mântuiască

De chinuri să ne ferească. R

164

Ascultă-ne dar, Marie,

Că de-aceia ne rugăm ţie. R

Ruga noastră o înalţă,

La a lui Dumnezeu faţă. R

La tronul lui Dumnezeu ,

Şi unul Sfânt Fiul tău . R

Fii dar Maică-iubitoare

Pentru noi toţi rugătoare . R

Cari pe tine te rugăm,

Şi-ntr-ajutor te chemăm. R

165

Cântarea Icoanelor făcătoare de minuni

(MÂN. NEAMŢ, BODROG, NICULA, BIXAD, ROHIA)

(N-Se pune numele mânăstirii unde te afli).

O Icoană preacinstită

De creştini de toţi iubită.

Preafrumos împodobită

De dar şi minuni vestită.

Tu-ntre noi te-ai aşezat

La ...(N)... în loc curat.

Frumos loc ţi-ai căutat

În pădure la ...(N)...

Frumos loc tu ţi-ai găsit

Sub umbră la tei sfinţit.

În dealul (valea) ...(N)...

La marginea satului.

La ...(N)... eşti floare aleasă

Şi-n ceruri împărăteasă

La ...(N)... eşti floare scumpă

În cer Maica cea mai sfântă.

La ...(N)... floare iubită

În ceruri eşti preamărită.

La ...(N)... numai Icoană

În cer eşti Maică şi Doamnă.

Aici floare aurită

În ceruri Maică slăvită.

Tu cunună îngerească

Mireasă dumnezeiască.

Tu Raiul cel descuiat

Pe tot omul l-ai chemat.

Tu eşti cea mai sfântă floare

Aleasă între Fecioare.

Noi nu te putem cinsti

După cum s-ar cuveni.

166

Dar cu inima curată

Te rugăm o Preacurată.

Cei bolnavi vin cu credinţă

Încărcaţi de suferinţă.

Cei bolnavi vin cu dor mare

Să primească vindecare.

Unii vin pentru păcate

Cu sufletele încărcate.

Vin vărsând lacrimi amare,

Ca să primească iertare.

Şi noi Maică am venit

Că cu toţii am greşit.

Maică Sfântă Preacurată

Fii miloasă şi-ndurată.

Roagă-te lui Dumnezeu

Şi Prea sfânt Fiului tău.

Să ne ierte de păcate

De greşeli şi răutate.

Veniţi toţi la Mănăstire

Cu credinţă cu iubire.

Să serbăm slujba cea mare

Către Sfânta Născătoare.

La ...(N)... unde s-adună

Multă lume împreună.

Multă lume de preoţi

Şi călugări cuvioşi.

Mult popor din depărtare

De-orice vârstă de orice stare.

Stau la rugă în sobor

Cu credinţă şi cu dor.

Şi se roagă-n mănăstire

Pentru-a lumii fericire.

O Marie lăudată

Ţie , ne rugăm curată.

Ţie-ţi strigă lumea smerită

Să fii Maică milostivă.

167

Tu te roagă pentru noi

Pentru buni şi pentru răi.

Pentru cei ce pătimesc,

Roagă-te cu glas ceresc.

Fii cu noi îndurătoare

Şi de grijă purtătoare.

De dureri şi de păcate

Scapă-ne Maică de toate.

Ruga-ţi înălţăm noi toţi

Prin călugări prin preoţi.

De-ntristare şi nevoi

Să ne miluieşti pe noi.

Roagă pe Fiu-ţi iubit

Să putem umbla cinstit.

Numai pe cărarea bună

Până-n ceasul de pe urmă.

Fapta bună s-o urmăm,

Relele să le curmăm.

168

O, Maică dulce a vieţii mele

O , Maică dulce a vieţii mele,

Spre Tine ochii mei privesc;

Dintr-ale lumii valuri grele,

Spre Tine , Maică , mă doresc.

Întru necazuri ne-ncetate,

În griji şi lacrimi eu mă frâng;

Rănit de patimi şi păcate,

Privesc la cer cu dor şi plâng.

În cer un Tată blând mă cheamă,

În cer e scumpul meu Iisus;

În cer eşti Tu , iubită Mamă,

Şi locul meu e în ceruri sus.

În cer m-aşteaptă sfinţii îngeri,

M-aşteaptă ceata drepţilor;

Iar eu în valea cea de plângeri,

Petrec străin şi călător.

Primejdii multe mă-mpresoară,

Ispite mă strâmtoresc;

Tu eşti nădejdea mea , Fecioară,

Spre Tine ochii mei privesc.

Din zori de zi şi până-n seară,

Trăind-murind te voi chema:

Nu mă lăsa, Maică Fecioară,

Scăparea mea nu mă lăsa!

169

Numele Mariei

Marie ! Ce dulce nume

Eşti pentru cine crede,

Creştinul nu se pierde

Şoptind numele tău

Un gând frumos îmi zice,

Că-n veci voi fi ferice.

Având pururea pe buze

Marie, numele tău

Când griji , dureri necazuri

Vor năvăli spre mine,

Eu voi scăpa la tine

Cerând sprijinul tău.

Şi inima îmi spune

Că avea-voi zile bune.

Purtând în minte pururea

Marie, numele tău

Când valuri de ispite

Cerca-vor să mă-ngroape

Chema-te-voi aproape

Chiar în sufletul meu.

Credinţa mea-mi şopteşte;

În veci nu se-osândeşte.

Cel ce pururea rosteşte

Martie, numele tău.

170

Lacrimi mari

Lacrimi mari îmi curg pe faţă

Cu păreri de rău

Supărata-m în viaţă

Rău pe Dumnezeu.

Refren:

Ţie ,Mamă-ţi cer

Nu mă lăsa să pier

Du-mă sus la Fiul tău

Şi la Dumnezeu

Cere lui Iisus iertare

Şi lui Dumnezeu ,

Pentru că l-am dat uitării

Şi îmi pare rău. R

Nu întoarce sfânta faţă

Celui ce –a greşit

I-ai dat dreptul la viaţă

Fă-l şi fericit. R

Dacă drumul vieţii mele,

Va fi foarte greu,

Să întinzi în zile grele

Mamă ,braţul tău. R

Când în clipa cea din urmă

Domnul m-a chema

Rogu-te durerea-mi curmă

Tu, Măicuţa mea. R

Şi mă du , Mamă cu tine

Sus la Dumnezeu,

Milă-ţi fie atunci de mine

Că- s copilul tău. R

171

Sub o salcie înaltă ,Maica Domnului

Sub o salcie înaltă

Maica Sfântă s-a oprit

Şi cu vocea –ndurerată

Către salcie a grăit

Salcie dacă ţi-e milă

Apleacă-ți crengile-n jos

Ca să fac şi eu cunună

Pentru Fiul meu Hristos

Dacă îmi cunoşti durerea

Şi voieşti să mi-o alini

Dă-mi din ramurile tale

O cunună făr-de spini

Fiul meu e sus pe Cruce,

Îndurerat şi-n mare chin

Şi cu dor la el m-aş duce

Ca durerea să-i alin

Atunci salcia miloasă,

Crengile şi le-a plecat

Maica a făcut cunună

Şi s-a dus la Golgota

Dar iudeii,nu voiră

Cu cunună făr-de spini

Ei voiau ca El să moară

În dureri şi-n mare chin

De-atunci salcia miloasă

A rămas aşa plecată

Nu s-a mai-nălţat în sus

Ca să-l plângă pe Iisus.

172

O Măicuţă bună

O Măicuţă sfântă

Şi măicuţă bună,

Noi venim la tine

Cu toţii împreună.

Afară de tine

N-avem unde merge

Nici a noastre lacrimi

Cine ni le şterge.

Iar la orice mamă

Îi cunoşti durerea

Şi numai la tine

Îmi aflu mângâierea.

Suntem răi Măicuţă

Şi plini de păcate ,

Tu ai milă multă

Ni le ierţi pe toate .

Noi te ştim pe tine ,

De Măicuţă dulce

Căci ni te-a dat Iisus

Când era pe Cruce.

Stăteai la Iisus bine

Şi ce ne aşteaptă

De aceea zice:

Iată Mama voastră.

Ori unde veţi merge

Ori unde v-aţi duce

Veniţi la a mea mamă

Că la piept vă strânge.

Noi venim la tine

Cu multă durere,

Să ne dai Măicuţă

A ta mângâiere.

173

Noi venim la tine,

Noi venim cu dor,

Să ne dai Măicuţă

Milă şi ajutor.

Am făcut păcate,

Grele tot mereu

Şi-am uitat de tine

Şi de Dumnezeu.

Noi te cântăm pe tine

Noi ne-am depărtat

O Măicuţă sfântă

Rău te-am supărat

Cheamă-mă Măicuţă

Din nou la sânul tău

Şi ne dă credinţă

Iar în Dumnezeu

174

Ochii Maicii Domnului

Ochii preablânzi miloşi de mamă


Toţi creştinii azi vă cheamă


Refren:

Pleacă-ţi ochii blânzi , Preabună

Să-ţi vezi fiii cum s-adună.

Vezi cum plâng şi cum suspină

După blânda Ta lumină. R

Toţi venim cu doruri multe

Ca Măicuţa să ne-asculte. R

Cei bătrâni , vin azi Fecioară

Poate cea din urmă oară. R

Să-Ţi mai facă o cunună

Şi să-Ţi ceară o moarte bună. R

Scapă-i Maică de osândă

Ca să-Ţi vadă faţa blândă. R

Pentru cinstea ce-Ţi arată

Du-i la veşnica răsplată. R

Vin bărbaţi mâncaţi de rele

Şi femei în mare jele. R

Vin să-şi plângă jalea lor

La Măicuţa Milelor. R

Vin să-Ţi ceară uşurare

Că eşti “Ultima scăpare”. R

Şi ajutor vin ca să-ţi ceară

Pruncii , bine să şi-i crească. R

Ca după astă cale lungă

Toţi în ceruri să ajungă. R

Vin şi fete şi feciori

Ca un lung şirag de flori. R

175

Să-i păzeşti curaţi şi sfinţi

Cinstitori de-ai lor părinţi. R

Vin şi scumpii copilaşi

Să-i păstrezi tot îngeraşi. R

Nu uita, Maică duioasă,

Nici de cei rămaşi acasă. R

Tuturor le dă tărie

Dragoste, credinţă vie. R

Iar pe cei înstrăinaţi

Nu-i lăsa nemângâiaţi. R

Fă, o Maică , preamiloasă

Fă, şi ei să vie acasă. R

Maică Sfântă şi Fecioară

Mari primejdii ne-nconjoară. R

O, de când tu ne-ai lăsat

Şi la ceruri Te-ai mutat. R

N-ai văzut atâta jale

În această tristă vale ! . R

E-nnorat, se face seară

Maică dulce , vino iară. R

Mâna-ţi bună ne-o întinde

Şi la sânu-ţi ne cuprinde. R

Şi ne scoate la lumină,

La viaţă mai senină. R

Ea să vie timp frumos

Pacea Domnului Hristos. R

176

Bunavestire (25 martie)

Din cer Arhanghelul coboară

Spunând Fecioarei Maria

Domnul cu Tine-i o fecioară

Tu ai să naşti pe Mesia.

Refren:

Adu-ţi aminte o Fecioară

Tu eşti a noastră dulce mamă

Căci m-ai primit sub grija ta

Auzi cum fiii tăi te cheamă

Tu singură-i poţi ajuta

Cu mila Ta.

Elisabeta te primeşte

Când cu iubire alergi la ea

Iubire Domnului porunceşte

Iubire Maica noastră vrea. R

Sărac şi gol Iisus coboară

Născându-se în Viflaim,

Noi ne-adunăm aici comoară

Şi fala lumii o iubim. R

Pe Fiu-ţi Preasfântă Marie

La Domnul l-ai înfăţişat

Fă ca şi noi în curăţie

Să te urmăm neîncetat. R

Trei zile-n lacrimi neîncetate

Cercat-ai pe Iisus pierdut

Iar noi pierzându-l prin păcate

O lacrimă n-am cunoscut. R

Iisus sudori de sânge asudă

Văzând a noastre fărădelegi

Iar noi uitând amara-i trudă

Trăim în ele ani întregi. R

177

Cu zbiciuiri grele Iisus se zbate

Şi trupul tot e-nsângerat

Noi în mulţime de păcate

Şi-ntru plăceri ne-am cufundat. R

Pe frunte spini-i fac cunună

Şi obrazu-n sânge-i şiroit

Cu fala luminii cea nebună

Noi pe Iisus l-am chinuit. R

Pe umeri crucea, blând o duce

Cu lacrimi Maică-l însoţeşti

Fă să purtăm a noastră cruce

Răbdând cu inimi creştineşti. R

Se frânge inima-n durere

Când vezi pe Fiu-ţi răstignit

O, Maică varsă-n noi putere

Ca să-L iubim până-n sfârşit. R

Tresaltă lumea-n bucurie

Iisus din morţi a înviat

Fă să-nviem şi noi Marie

Din groapa negrului păcat. R

Din cer în limbi de foc coboară

Duhul Sfânt Mângâietor

O, fă ca şi-ntru noi Fecioară

Să vină daru-I sfinţitor. R

O , Maică , Fiul tău preadulce

La cer se-nalţă preamărit

Acolo şi noi ne vom duce

De vom lupta până-n sfârşit. R

Din umbra lumii-ntunecoasă

Spre ceruri Maică ai zburat

Cu noi să fii Mamă duioasă

În ceasul morţii înfricoşat. R

Stăpânul lumii Prealeasă

În ceruri Te-a încoronat

Tu eşti a noastră-mpărăteasă

Ţie-ţi cântăm neîncetat. R

178

La Adormirea Maicii Domnului (15 aug.) Adormirea ta Marie

Astăzi pe pământ

Sus la ceruri azi te cheamă

Domnul nostru Sfânt.

Refren:

O,Maică din cer

Cu Domnul în el

Ruga noastră o primeşte

Şi o du la cer.

Toţi la cer astăzi mângâiere

De la Maica dulce

Care azi la cer se duce

La Fiul ei dulce. R

Adormirea Ta, Marie

Sfântă să ne fie

Pentru mici şi pentru mari

Roagă-te-n altar. R

Mult popor, creştinătate,

Astăzi a venit

Pe icoană să te vadă

Cu suflet uimit. R

Pe Apostoli i-a chemat,

Toţi le-au sărutat

De vestea care le-ai spus

Că mergi la cer sus. R

De drum tu te gată,

Domnul sfânt te-aşteaptă

Cu ceata cea îngerească

Sus să te primească. R

Marie a ta chemare

Sus în cerul sfânt

Fă şi pentru noi un loc

În rugă şi-n cânt. R

179

Să ne bucurăm cu tine

De cerescul bine

Şi-apoi printr-un blând surâs

După cum ai zis. R

Bătrâni tineri şi voinici

Veţi fi fericiţi

De veţi face numai bine

Veţi veni la mine. R

Adormirea Ta, Marie

Sfântă să ne fie

Pentru mici şi pentru mari

Roagă-te-n altar. R

180

Plânge Măicuţa

Plânge Măicuţa , la cruce

După Fiul ei cel dulce.

Dar nu plânge cum se plânge;

Inima Maichii se frânge...

Care măicuţă n-ar plânge,

Când vede pe fiu-n sânge?

Pe care maică n-o doare

Când vede că fiul moare?

O , Iisus Fiu prea dulce

Ce ai murit pe sfânta cruce,

Pentru noi Tu ai murit

Vai ce rău te-ai chinuit.

Pentru noi ai răbdat toate

Ca să ne scoţi din păcate

Să ne scoţi de la pieire,

Şi să ne dai mântuire.

Haide fraţi şi surorele

Să-i cântăm cântec de jale

Şi să ne prindem frumos

Ca să urmăm lui Hristos.

Haideţi să ne închinăm,

Pe măicuţa s-o rugăm,

Să roage pe Domnul sfânt

Pentru-acest pierdut pământ.

Căci Domnul s-a răstignit,

Şi batjocur-a primit,

Sângele şi l-a vărsat

Pentru-al nostru greu păcat.

Doamne grea moarte-ai răbdat

Până ne-ai răscumpărat

Sus pe cruce te-ai suit

Cu cuie te-au pironit.

181

Cu suliţa te-au împuns

Sânge şi apă a curs.

Cu oţet amestecat

Cu fiere te-au adăpat.

Aşa ne-ai răscumpărat

Din chinuri şi din păcat

Cu sângele tău curat

Să fii în veci lăudat.

Domnul de n-ar fi murit,

Iadul ne-ar fi înghiţit

Nici Adam n-ar fi ieşit,

De la focul cel cumplit.

182

Veste rea Maicii Domnului

Umblă Maica tot plângând

Tot plângând şi întrebând

N-aţi văzut pe Fiul sfânt

Domn în cer şi pe pământ.

Refren:

Sus , sus , Maică sus

Lângă Fiul tău Iisus.

Poate că noi l-am văzut

Iară nu l-am cunoscut

Iar de cumva l-aţi văzut

A-l cunoaşte aţi putut. R

Căci pe faţa Fiului

Scrisă-i raza soarelui

Şi pe frunte lună plină

Lună plină de lumină . R

Apoi Maică de-i aşa,

Noi îţi dăm o veste rea

Că-I în curte la Pilat

Şi la moarte judecat. R

Maica plânge şi se frânge

Inima-I înoată-n sânge

Multe lacrimi îi curgea

Şi la Tatăl se ruga . R

Vin îngeri o ceată mare,

Zboară la Ea de-ntristare

Şi la cer o ridica

Iară ea le cuvânta. R

Fiul Meu tot Domn va fi

Şi cei buni îi vor fi fii.

Pe cei răi i-o osândi

Şi pe veci moartea le-o fi. R

183

De Tine se bucură

De tine se bucură,

Ceea ce eşti plină de dar,

Toată făptura,

Soborul îngeresc şi neamul omenesc.

Ceea ce eşti biserică sfinţită

Şi Rai cuvântător,

Lauda fecioriei.

Din care Dumnezeu s-a întrupat

Şi Prunc s-a făcut

Cel ce este mai înainte de veci,

Dumnezeul nostru.

Că braţul tău scaun l-a făcut

Şi pântecele tău,

Mai desfătat decât cerurile l-a lucrat.

De tine se bucură,

Ceea ce eşti plină de dar,

Toată făptura ,

Mărire ţie!

184

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu

Prea Sfântă Născătoare de Dumnezeu în vremea vieţii mele nu mă lăsa pe

mine , ajutorului omenesc nu mă încredinţa , ci singură mă apără şi mă

sprijineşte.

Troparul Adormirii Maicii Domnului

(15 Aug.)

Întru naştere fecioria ai păzit,

întru adormire lumea nu ai părăsit, de Dumnezeu Născătoare.

Mutatu-te-ai la viaţă, fiind Maica Vieţii,

şi cu rugăciunile tale, izbăveşti din moarte sufletele noastre.

Apărătoare Doamnă (25 martie)

Apărătoare Doamnă, pentru biruinţă mulţumire , izbăvindu-ne din nevoi

aducem ţie, Născătoare de Dumnezeu, noi robii tăi. Ci ca ceea ce ai stăpânire

nebiruită, izbăveşte-ne pe noi dintru toate nevoile, ca să strigăm ţie: Bucură-te

Mireasă, purururea Fecioară!

185

ICOANA MAICII DOMNULUI “PORTĂRIŢA”

186

Mergi la cer

(prohodul adormirii Maicii Domnului)

(15 Aug.)

Mergi la cer şi te aşează

Lângă Fiul tău ceresc

Şi de-acolo priveghează

Peste cei ce te iubesc.

De dureri şi de primejdii

Tu ne scapă orişicând

Şi în braţele nădejdii

Tu ne ţine pe pământ

Maica Dumnezeului cel sfânt

După Dumnezeu pe lume

Toţi creştinii te iubesc,

Pe vecie al tău nume

Ne va fi un scut ceresc.

Când în faţa ta Preasfântă

În genunchi noi ne rugăm,

Toţi duşmanii se-nspăimântă

Când cântări îţi înălţăm

Maică Sfântă azi te lăudăm

Ca şi ucenicii plângem

Astăzi Adormirea ta

Laolaltă toţi ne strângem

Cerând ocrotirea ta.

Fiului tău scump şi dulce

Rugătoare pentru noi

Să fii totdeauna Maică

Şi ne scapă din nevoi

Maica Dumnezeului Preasfânt.

Se cântă ca şi Mergi la cer de la prohodul Mântuitorului

187

Tânguirea Maicii Domnului

Sus pe dealul Golgota

Stătea Maica Maria

Şi văzându-l pe Iisus

Răstignit pe Cruce sus.

Şi-a privit şi-a lăcrimat

Şi îndată a strigat

Fiule-n iubirea Ta

Oare cât mai poţi răbda?

De haine te-au dezbrăcat

Şi-n cămaşă te-au lăsat,

Te-au bătut te-au chinuit

Însă tu n-ai zis nimic.

Trestie-n mână ţi-au dat

Şi în faţă te-au scuipat

Coroană de spini ţi-au pus

Şi la Pilat ei te-au dus.

Pilat pe mâini s-a spălat

Şi mulţimilor te-a dat

Crucea-n spate ei ţi-au pus

Ca s-o duci pe munte-n sus.

Te-am urmat şi-am plâns amar

Toate au fost însă-n zadar

Mă rugam la Dumnezeu

Să te scape-o Fiul meu.

Toate tu le-ai suferit

Şi pe noi ne-ai mântuit,

Când te-au bătut te-ai rugat

Iartă-i că nu ştiu ce fac.

Ne-ai spus că ne-om revedea

Şi că tu vei învia,

Învierea ţi-o aşteptăm

Şi în veci Te lăudăm.

188

Stătea Maica-ndurerată

Stătea Maica-ndurerată

Lângă cruce-nlăcrimată

Pe când Fiul suferea.

Inima-i adânc rănită

Sfâşiată, chinuită,

O pătrunse sabia.

O, cât fu de întristată,

Acea binecuvântată

Maica Domnului Hristos.

Se frângea Maica-n durere

Când vedea-ntre chinuri grele

Pe-al ei Fiu preaglorios.

Cine oare nu ar plânge ,

Văzând Maica cum se frânge

Într-un chin aşa nespus?!

Cine n-ar plânge-mpreună

Cu Maria Maica bună,

Pentru Fiul ei Iisus?

Pentru-a lumii mari păcate,

Vede-şi Fiul dat la moarte,

Şi sub biciuiri sfâşiat.

Vede-şi Fiul ei preadulce

Chinuindu-se pe cruce,

Pân-ce sufletul şi-a dat.

Maică plină de dulceaţă,

Moaie-mi inima de gheaţă;

Cu tine să plâng şi eu.

Fă, ca inima-mi să ardă

De iubirea cea mai caldă

Către Hristos Dumnezeu.

Maică ranele lui sfinte

Sapă-mi-le adânc în minte

Şi-n inimă să le port.

189

Fă să plâng Maica iubirii

De durerea răstignirii

Până sufletul mi-oi da.

De la tine Mamă dulce,

Care stai jelind sub Cruce

Nicicând nu m-oi depărta.

O! Fecioară-ntre Fecioare

Mă primeşte-ndurătoare

Să plâng chinul tău nespus.

Maica milei , te apleacă

Şi spre ruga mea săracă

Dă-mi să-ţi văd preasfânta faţă

Când nu voi mai fi în viaţă.

190

La Adormirea Maicii Domnului

(15 aug.)

Veniţi toţi azi să serbăm,

O creştini şi să cântăm,

Că din cer Domnul coboară

Pe Gavriil a doua oară,

La Fecioara Maria,

În satul Ghetsimani

Cu cântări se apropie

Gavriil şi Fecioarei dă,

Un ram verde şi i-a spus,

Gată-te Maică de dus,

O mărită Născătoare

De Dumnezeu nutritoare,

Fiul tău azi m-a mânat,

Să-ţi spun de-al tău mutat,

Gavriil dispăru-n cântare,

Iar Domnul ceresc şi mare ,

A zis norilor s-adune,

Pe Apostoli de prin lume,

Vin cu grabă la mormânt

Toţi la Maica celui sfânt.

Fecioara dacă-i văzu,

Cu glas dulce începu

Şedeţi fii împreună

Ca să-mi iau azi ziua bună.

De la voi şi să mă mut

Sus în raiul cel făcut,

Vorba dacă şi-a sfârşit

Şi-a dat sufletul smerit.

Şi apostolii plângând

O depuseră-n mormânt

Însă Fiul sfânt cu trup

O luă de pe pământ.

191

O Marie Sfântă

O Marie Sfântă cu drag am venit

La tine Măicuţă , într-un loc iubit.

Refren:

Am venit departe să te mai vedem

Să ne spunem dorul , pe care-l avem.

O! Sfântă Marie, stăm în jurul tău

Prin cântec şi rugă , te slăvim mereu. R

Noi cu toţi din suflet, Te rugăm aşa

Scapă-ne Măicuţă de ispita grea. R

Uită-te Măicuţă din cerul tău cel sfânt,

Câte greutăţi sunt aici pe pământ. R

Crimi , omoruri multe şi mari întâmplări,

Boli Măicuţă multe fără vindecări. R

Tinereţea-i mare , tare-nfloritoare,

De credinţă Mamă , nu e iubitoare. R

Merg către pierzare, ca neştiutori

Şi nu-ţi cer Măicuţă al tău ajutor. R

Ei nu vor să creadă , că tu le eşti Mamă,

Mângâierea celor ce cu drag te cheamă. R

Iară noi Măicuţă, Te rugăm aşa,

Nu-i lăsa să piară , în durerea grea. R

Roagă-te Măicuţă , pentru al tău popor,

Care strigă tare pentru ajutor. R

Toată bucuria , din lume a pierit

Şi vine deasupra Fiul Tău iubit . R

Maică Prea Curată , roagă-te mereu,

Pentru lumea-ntreagă , pentru neamul Tău. . R

De la Mân. Ort. Bixad, 15 Aug. 1991

192

Pentru cititori ,

În orice împrejurare v-aţi afla, de bucurie, de întristare, lipsă ori

bunăstare, înălţaţi gândul smerit şi inima curată către

Dumnezeu, aducându-I laudă, mulţumire ori cerere, şi El, Care

ascultă chemările sincere şi curate, nu vă va trece cu vederea.

pricesne

Documents