Parcursul bilanțului

contabil în Istoria Omenirii

Gori Diana ,Anul 1 , Facultatea EGD ,gr. D-145

Cond.științific : R.Harea

În societatea actuală, o mai bună cunoastere a situației patrimoniului este absolut necesară pentru a

participa cu succes la viața economică și chiar socială a unei întreprinderi.

Cerințele rigide ale contemporanietății cer sa se verifice situația patrimoniului la o anumită perioadă de timp, iar bilanțul contabil este metoda prin care

comerciantul evaluează întreaga sa activitate pe parcursul unui exercițiu financiar.

Scopul lucrării de față nu este să vă aducă la cunoștința termeni si noțiuni cu care mulți din noi sunt obisnuiți ,însă sa-i urmărească pe

cei care au scris istoria .

Urmașii trebuie sa își cunoască

eroii.

Luca Pacioli

Fra Luca Bartolomeo de Pacioli (numit și Luca di Borgo ) (1446/7, Borgo Sansepolcro , Toscana - 19 iunie 1517 , Roma ) a fost un matematician și călugăr franciscan italian și colaborator al lui Leonardo da Vinci .

Mai este denumit și părintele contabilității pentru contribuțiile sale de pionierat în acest domeniu

Scrieri:

1494: Summa de arithmetica, geometria, proportioni et proportionalita, sinteză a cunoștințelor de matematică ale acelei epoci

1496 - 1508: De viribus quantitatis, tratat despre matematică, dar și despre magie

1509: Geometrie, o traducere în latină a Elementelor lui Euclid

1496 - 1498: De divina proportione, care evidențiază în special proporțiile matematice, mai ales secțiunea de aur, existentă în diverse opere arhitectonice, dar și în cadrul corpului uman.

Pacioli a mai scris un tratat privind jocul de șah, intitulat De ludo scachorum (Despre jocul de șah) și descoperit abia în 2006.

Francesco di Marco Datini (c 1335 -. 16 august 1410) a fost un comerciant italian Născut în Prato .

Pentru prima dată în istorie în arhivele lui Francesco Datini ,comerciant de origine italiana, pot fi găsite documente ce justifica principiul aplicării înregistrării în partidă dublă . În prima jumatate a anului 1390 în cadrul societații comerciale a lui Datini s-a produs primul bilanț anual, prototipul celui modern.

Eugen Scmalenbach

Teoria Dinamica a fost elaborată de teoreticianul german Eugen Schmalenbach,care a fundamentat-o în 1919.Autorul percepe bilantul ca un instrument  sau  procedeu  de mare  importanta  pentru  stabilirea  rezultatelor financiare finale. Astfel, teoria pune accentul pe modul cum a fost obtinut rezultatul(profitul), ceea ce priveste mijloacele banesti si materiale ca venituri viitoare.

Antiteza a acestei teorii este teoria bilantului static , care apartine lui N.Nicklich,care atribuie bilantului un rol de constatare si comparare.

Teoria organica conceputa de un alt teoretician german , Fr. Schmidt , care in lucrarea sa Die Organische Fageswertiblianz ,aparuta in 1933 , pune in prim plan necesitatea mentinerii starii functionale a intreprinderii ca organism economic . Principala caractersitica a teoriei este evaluarea in bilant a elementelor patrimoniale la pretul zilei si nu la costul de achizitionare , intrucat viabilitatea intreprinderii este asigurata nu numai de activitatea deproductie, cat si de capacitatea acesteia de a face fata modificarilor conjuncturale determinate de influentele pietei externe si interne. In acelasi timp, profitul este vazut ca diferenta dintre pretul de vanzare si cel de reaprovizionare din ziua  vanzarii,  concept  foarte  important  atunci  cand  intervin  fluctuatii  mari  ale  cererii  si ofertei si in cursurile monetare.

Teoria Pagatorica(it.pagare-plata) .Sprijinindu-se pe principiile teoriei bilantului contabil, autorul Erich Kosiol propune un mod original de a determina rezultatul exercitiului pe baza de bilant si anume prin compensarea incasarilor cu platile, din care ar rezulta disponibilitati banesti. Pentru stabilirea rezultatului aceasta teorie exclude din incasari si plati operatiile privind creditele, care se apreciaza ca ar avea un caracter neutru, dar ia in considerare cheltuielile si veniturile anticipate.

Teoria scopurilor multiple ale bilantului prin care profesorul german, Heinen, pune in 1969 bazele conceptului si modului de bilant care sa serveasca mai multor scopuri: informare, decizie, control. In acest scop tabloul bilantului a fost conceput cu o anexa denumita “bilant al miscarilor”.

Teoria bilantului de aur il are pe autor pe acelasi prof.Emil Schmalembach, care a conceput-o ca raspuns la evaluarea elementelor patrimoniale in bilant,odata cu intensificarea pe plan national si international a fluctuatilor valutare si a fenomenelor inflationiste.

In acest scop teoria propune folosirea unei unitati de evaluare care sa elimine influentele fluctuatilor monetar-valutare prin transformarea banilor nationali in aur, pe baza paritatilor in aur astfel posturile de bilant sunt evaluate in unitati aur. Prin masurarea in aur a elementelor patrimoniului se satisface evaluarea acestora mai precisa si posibilitatea de caracterizare mai obiectiva a capacitatii entitatii de a face fata diferitelor situatii de conjuctura de pe piata interna ,dar mai ales de pe piata mondiala.