PROGRAM TERAPEUTIC PENTRU COPIII CU PROBLEME

COMPORTAMENTALE DE TIP HIPERCHINETIC ŞI OPOZANT

M. Dopfner, S. Schurmann, J. Frolich, 2002

Etapa 1- Definirea problemelor comportamentale ale copilului în familie

1. Intervenţia centrată pe familie:- Definirea comportamentelor problematice în termeni

specifici- Obiectivele vor fi stabilite în termeni de modificări

comportamentale în contextul familiei - Participanţi: ambii părinţi, fără copil

2. Intervenţia centrată pe copil:- Va fi prezentat Petre şi problemele tipice ale copiilor

impulsivi, hiperactivi şi cu comportament opozant, descrise din perspectiva copilului

- Copilul se va identifica cu Petre şi cu problemele acestuia- Pe baza nemulţumirilor pe care le are, copilul va formula

problemele din perspectivă proprie

Etapa 2 – Conceptualizarea tulburării

1. Intervenţia centrată pe familie:- Pornind de la părerile părinţilor, se va realiza o

conceptualizare comună, care va include o perspectivă macro şi una micro

- Perspectiva macro: caracteristicile copilului, ale părinţilor, problemele familiale

- Perspectiva micro: interacţiunile interfamiliale devin cauze nemijlocite pentru dezvoltarea şi menţinerea tulburării

- Conceptualizarea diferită a părinţilor şi a terapeutului este cea mai frecventă cauză de eşec a intervenţiei

2. Intervenţia centrată pe copil:- Povestea “Uraa, nu sunt o sperietoare!”- Petre povesteşte cum merge cu părinţii lui la terapeut

Caracteristicile copilului- Probleme de sănătate- Aspectul fizic- Întârzierile în dezvoltare- Deficite de performanţă în sarcini specifice- Nelinişte motrică şi hiperactivitate- Probleme de concentrare- Comportament impulsiv- Comportament social- Tulburări de alimentaţie, digestie, somn

Caracteristicile părinţilor- Probleme de sănătate- Probleme emoţionale- Nelinişte motrică şi hiperactivitate- Probleme de concentrare- Comportament impulsiv

Probleme familiale

- Problemele de sănătate ale membrilor familiei- Probleme maritale- Probleme financiare- Probleme cu alţi copii din familie- Probleme la locul de muncă- Probleme cu rudele- Probleme cu prietenii, vecinii

Etapa 3 – Obiectivele şi planificarea intervenţiei

1. Intervenţia centrată pe familie:- Formularea de obiective realiste, care presupun soluţii

parţiale- Discutarea principiilor terapeutice şi modul în care se va

desfăşura terapiaCe formă ar trebui să aibă comportamentul pentru ca părinţii să

îl considere mai puţin problematic?Ce tip de comportament poate fi definit drept un obiectiv

accesibil? (mai puţin intens, frecvent, limitarea lui numai la anumite situaţii)

2. Intervenţia centrată pe copil:- Povestea “Lista dorinţelor lui Petre”- Elaborarea listei de dorinţe a copilului

Discuţie despre obiectivele părinţilor şi ale copilului

Etapa 4 – Stimularea interacţiunilor şi a relaţiilor pozitive părinţi-copil

CENTRAREA ATENŢIEI PE EXPERIENŢELE POZITIVE ALE INTERACŢIUNII CU COPILUL

1. Intervenţia centrată pe familie:- Atenţia părinţilor va fi îndreptată asupra însuşirilor pozitive

ale copilului- Jurnal al părinţilor cu “evenimentele plăcute petrecute cu

copilul”- Acestea i se vor spune copilului de către părinte

2. Intervenţia centrată pe copil:- Povestea “Jurnalul evenimentelor plăcute”- Terapeuta discută cu Petre despre evenimentele pozitive

trăite de acesta cu părinţii, copilul fiind îndrumat să ţină şi el un jurnal.

CONSTRUIREA INTERACŢIUNILOR POZITIVE PRIN INTERMEDIUL JOCULUI

1. Intervenţia centrată pe familie:- Introducerea unor momente dedicate distracţiei şi jocului

pentru creşterea numărului de interacţiuni pozitive între părinte şi copil

- Prin îndrumarea părinţilor spre un comportament non-directiv se va diminua probabilitatea de apariţie a comportamentului opozant al copilului

2. Intervenţia centrată pe copil:- Povestea “Am voie să mă joc aşa cum vreau eu”- Discuţie cu copilul despre aspectele care îi plac şi care nu, şi

dacă doreşte să ia parte la un astfel de program de distracţie şi joc.

Etapa 5 – Regulile familiei

1. Intervenţia centrată pe familie:- Elaborarea unei liste de reguli importante familiei şi

selectarea acestora în funcţie de gradul lor de necesitate şi aplicabilitate

- În cadrul unui consiliu de familie se vor discuta şi modifica regulile familiei

2. Intervenţia centrată pe copil:- Povestea “Cercul indienilor şi consiliul de familie”- Discuţie cu copilul despre ce îi place şi ce nu la această

poveste, dacă a trecut prin experienţe asemănătoare şi dacă doreşte să ia parte la un consiliu de familie

Etapa 6 – Formularea eficientă a cerinţelor

1. Intervenţia centrată pe familie:- Părinţii vor fi învăţaţi cum să formuleze mai puţine cerinţe,

mai clare, să se asigure de atenţia copilului şi să supravegheze respectarea lor

- Oferirea de întăriri sociale copilului în situaţia în care copilul respectă cerinţele - reguli

2. Intervenţia centrată pe copil:- Povestea “Petre fă asta, lasă aia!”- Petre descrie cât de mult îl enervează cerinţele permanente

din partea părinţilor.- Terapeutul elaborează împreună cu Petre şi părinţii săi

reguli de formulare a cerinţelor eficiente şi modalităţi de acordare a atenţiei şi a aprecierii atunci când cerinţele sunt urmate.

Etapa 7 – Întărire socială în cazul în care copilul nu vă întrerupe activitatea

1. Intervenţia centrată pe familie:

- Părinţii sunt învăţaţi să-şi îndrume copilul spre o activitate autonomă neperturbantă în perioada în care sunt ocupaţi

- Copilului i se acordă atenţie şi este lăudat atunci

- Stabilirea unor reguli clare pe perioadele când este singur copilul

- Amintirea acestora

- Verificarea comportamentelor copilului- Aplicarea consecinţelor pozitive / negative

2. Intervenţia centrată pe copil:

- Citirea poveştii “Timpul meu – timpul tău”

Etapa 8 – Realizarea unei monitorizări

eficiente Intervenţie centrată pe familie:- Insuficienta supraveghere a copilului este una dintre cauzele

principale ale dezvoltării comportamentului opozant- Atunci când apar comportamente problematice ale copilului

este atunci când rămâne nesupravegheat- Stabilirea de reguli clare pentru perioada în care copilul este

lăsat nesupravegheat- Verificarea respectării regulilor- Punerea în aplicare a consecinţelor pozitive sau negative

Etapa 9 – Aplicarea de consecinţe naturale

1. Intervenţia centrată pe familie:- Aplicarea consistentă de către părinţi a consecinţelor

pozitive în cazul comportamentului adecvat şi a celor negative naturale în cazul nerespectării regulilor

- Lauda copilului atunci când respectă regulile- Aplicarea imediată a consecinţelor negative- Denumirea regulii încălcate, argumentarea ei şi a

consecinţei naturale, ascultarea punctului de vedere al copilului, punerea în aplicare a consecinţei naturale

- Nu se implică în discuţii interminabile cu copilul- Consecinţele negative se aplică cu calm

2. Intervenţia centrată pe copil:- Citirea poveştii “Eu suport consecinţele”- Discuţie cu copilul despre aspectele cu care este de acord şi

cu care nu din poveste.

TIPURI DE CONSECINŢE NEGATIVE:

- Remedierea situaţiei (reconstruirea jocului stricat, dacă a murdărit ceva curăţă, etc).

- Excluderea din situaţie (stă 10 minute la el în cameră, etc).- Retragerea întăririlor sau privilegiilor (nu mai are voie să se

uite la TV)- Restrângerea spaţiului de joacă

STRATEGIA DE OFERIRE A PUNCTELOR

- Diversificarea recompenselor- Extinderea planului şi pentru alte comportamente

problematice- Menţinerea planului pe o perioadă suficientă pentru învăţare- Includerea unor recompense speciale mai mari- Reducerea punctajului- Încheierea planului prin uitare naturala- Omiterea de probă a planului