NOUL COD CIVIL

Motto: Voi faceti pusti si tot voi va aflati de partea periculoasa a tevilor.

(Carl Sandburg)

- Este o veritabila lege a presei ;

I. ART. 70DREPTUL LA LIBERA EXPRIMARE(1) Orice persoană are dreptul la libera exprimare.(2) Exercitarea acestui drept nu poate fi restrânsă decât în cazurile şi limitele prevăzute la art. 75.

Comentariu :

Principiul este libertatea de exprimare .

Dreptul publicului de a fi informat, corelativ cu obligatia jurnalistului de a informa corect opinia publica;

Fapte . Opinii. Pamflet Protectia surselor Secrete patrunse in spatiul public – vezi Oancea

Concluzie :

Toate sunt circumscrise interesului public : persoane publice , fapte de guvernare , acte , etc

Noi ne situam in zona interesului privat ( comercial) unde protectia e foarte slaba si tinde catre zero.

Practic la o analiza tehnica a textului si respectand rigorile Art. 75 Cod civ. nu se va mai putea scrie despre fufele de la Bamboo;

¢ PROTECTIE ( doar interesul public)

¢ Curcubeu / degradeu ¢ Persoane publice ¢ Persoane private – interesul public scade ¢ Grade de protectie –protectia tinde catre absolut si cu privire la care se poate spune aproape orice (principiul caraulei din “O noapte furtunoasa”);

1 | P a g e

II. Art. 71Dreptul la viaţa privată(1) Orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private.(2) Nimeni nu poate fi supus vreunor imixtiuni în viaţa intimă, personală sau de familie, nici în domiciliul, reşedinţa sau corespondenţa sa, fără consimţământul său ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.(3) Este, de asemenea, interzisă utilizarea, în orice mod, a corespondenţei, manuscriselor sau a altor documente personale, precum şi a informaţiilor din viaţa privată a unei persoane, fără acordul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

Comentariu:

viata privata= de observat ca textul de lege nu defineste viata privata ( ceea ce poate fi in egala masura un avantaj sau un dezavantaj ; echivocul = terenul fertil al abuzului )

viata privata prin raport la viata publica : deci tot ce nu e public , e privat . Cerc vicios = paradoxul cretan ( genul de definitie al vietii);

o a doua abordare a vietii private care mi se pare mai apropriata, defineste continutul vietii private ca fiind tot ceea ce publicul nu are interesul legitim de a cunoaste si cu privire la care , in consecinta, nu trebuie sa aiba acces;

nu exista o linie de demarcatie rigida ; corespondenta ( art. 71 alin 3) Cod civil ): protectie conferita de dreptul de

autor ( legea 8/1996 , art 89 -90 : consimtamantul destinatarului si 20 de ani mostenitorii )

COMENTARII DORU : Sunt situatii publice in privinta carora nu exista un interes legitim neaparat de a fi

cunoscute , dar care pot fi revelate in mod licit , legal. Ex : profesiunea unui individ ;

O alta metoda utilizata si in doctrina si in jurisprudenta este metoda subiectiva , care lasa fiecarui subiect de reportaj dreptul de a circumscrie ce intra in viata sa privata;

in fine , o apropiere mult mai temperata de aceasta conceptie subiectiva , este aceea ca individul / subiectul reportajului poate divulga ce este nedivulgabil , determinare de care putem sa nu tinem seama daca este vorba de o informatie ce releva un interes legitim pentru public si care , pentru acest motiv poate fi difuzata . Prin urmare , subiectul reportajului nu are un drept absolut, ci el este circumscris limitelor aratate la art. 75 .

domeniul vietii private a mai fost definit ca acele fapte , opinii, relatii, care privesc individul si care in mod rezonabil se asteapata din partea lui sa le considere ca intime sau sensibile si ca el sa vrea in consecinta sa impiedice sau cel putin sa restranga colectarea , folosinta sau circulatia lor;

de observat ca in textul legii romane toate limitarile privind imixtiunea presei in viata privata sunt circumscrise art. 75 ( legatura interes public , persoana publica )

2 | P a g e

III.ART. 72 DREPTUL LA DEMNITATE (1) Orice persoană are dreptul la respectarea demnităţii sale. (2) Este interzisă orice atingere adusă onoarei şi reputaţiei unei persoane, fără

consimţământul acesteia ori fără respectarea limitelor prevăzute la art. 75.

Comentariu:

dreptul la demnitate, onoare si reputatie (art. 72 Cod civil)

comentarii onoare/ reputatie si nu orgoliu / vanitati ( vezi Basescu ) demnitatea este mai degraba o emanatie a persoanei , o trasatura de caracter a

acesteia , constand intr-o atitudine comportamentala , o optiune morala, etc . Prin urmare, consideram improprie si excesiva protectia oferita de text ,

intrucat demnitatea este o trasatura definitorie a persoanalitatii umane , care biologic si comportamental poate lipsi vizibil si obiectiv , astfel incat obiectul protectiei sa nu existe .

Nu poti vorbi despre o situatie in care , ex: o profesoara se destzateaza public , dupa care formulaeza actiune in justitie punandu-se sub protectia dreptului la demniate. Poate ca exemplul este nefericit , pt ca aici e vorba de interesul public . Dar o simpla persoana cu un comportament nedemn ( ebrietate ) nu se poate pune sub protectia dreptului la demnitate , ci cel mult a dreptului la imagine.

3 | P a g e

IV.ART. 73 DREPTUL LA PROPRIA IMAGINE (1) Orice persoană are dreptul la propria imagine.

(2) În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfăţişării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispoziţiile art. 75 rămân aplicabile.

Comentariu:

nu exista o definitie a dreptului la imagine ; dreptul la imagine e in esenta simplu : in virtutea lui , fiecare dispune de un drept

exclusiv in virtutea reproducerii sale pe suport material sau virtual si este in consecinta indreptatit sa autorizeze sau nu publicarea sa ; face parte din drepturile asa numite personale nepatrimoniale ;

Decizie a Curtii de Casatie a Frantei, Sectia I civila , 2001, spune ca : “ libertatea de comunicare a informatiilor permite publicarea imaginilor persoanelor implicate intr-un eveniment , cu singura rezerva a respectului demnitatii persoanei. “

Portretul ( din perspectiva dr. de autor) - autorizare persoana / dupa moarte 20 de ani succesori / daca e persoana publica , manifestatie publica , activitati publice .

Caricatura / deformarea

4 | P a g e

V. ART. 74 ATINGERI ADUSE VIEŢII PRIVATE Sub rezerva aplicării dispoziţiilor art. 75, pot fi considerate ca atingeri aduse

vieţii private:

a) intrarea sau rămânerea fără drept în locuinţă sau luarea din aceasta a oricărui obiect fără acordul celui care o ocupă în mod legal;

Comentariu :o ART. 192. Cod penal privind Violarea de domiciliu Pătrunderea fără drept, în orice mod, într-o locuinţă, încăpere, dependinţă sau loc împrejmuit ţinând de acestea, fără consimţământul persoanei care le foloseşte, sau refuzul de a le părăsi la cererea acesteia, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 4 ani.

o ART. 208 Furtul Luarea unui bun mobil din posesia sau detenţia altuia, fără consimţământul acestuia, în scopul de a şi-l însuşi pe nedrept, se pedepseşte cu închisoare de la unu la 12 ani. Se consideră bunuri mobile şi orice energie care are o valoare economică, precum şi înscrisurile. Fapta constituie furt chiar dacă bunul aparţine în întregime sau în parte făptuitorului, dar în momentul săvârşirii acel bun se găsea în posesia sau deţinerea legitimă a altei persoane.

b) interceptarea fără drept a unei convorbiri private, săvârşită prin orice mijloace tehnice, sau utilizarea, în cunoştinţă de cauză, a unei asemenea interceptări;

o ART. 195 Cp. Violarea secretului corespondenţei (1) Deschiderea unei corespondenţe adresate altuia ori interceptarea unei convorbiri sau comunicări efectuate prin telefon, telegraf sau prin alte mijloace de transmitere la distanţă, fără drept, se pedepseşte cu închisoare de la 6 luni la 3 ani. (2) Cu aceeaşi pedeapsă se sancţionează sustragerea, distrugerea sau reţinerea unei corespondenţe, precum şi divulgarea conţinutului unei corespondenţe, chiar atunci când a fost trimisă deschisă sau a fost deschisă din greşeală, ori divulgarea conţinutului unei convorbiri sau comunicări interceptate, chiar în cazul în care făptuitorul a luat cunoştinţă de acesta din greşeală sau din întâmplare. (2^1) Dacă faptele prevăzute la alin. 1 şi 2 au fost săvârşite de un funcţionar care are obligaţia legală de a respecta secretul profesional şi confidenţialitatea informaţiilor la care are acces, pedeapsa este închisoarea de la 2 la 5 ani şi interzicerea unor drepturi. (3) Acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea prealabilă a persoanei vătămate. (4) Împăcarea părţilor înlătură răspunderea penală.

c) captarea ori utilizarea imaginii sau a vocii unei persoane aflate într-un spaţiu privat, fără acordul acesteia;

d) difuzarea de imagini care prezintă interioare ale unui spaţiu privat, fără acordul celui care îl ocupă în mod legal;

e) ţinerea vieţii private sub observaţie, prin orice mijloace, în afară de cazurile prevăzute expres de lege;

5 | P a g e

Comentariu : ABUZIVA !!!!

f) difuzarea de ştiri, dezbateri, anchete sau de reportaje scrise ori audiovizuale privind viaţa intimă, personală sau de familie, fără acordul persoanei în cauză;

g) difuzarea de materiale conţinând imagini privind o persoană aflată la tratament în unităţile de asistenţă medicală, precum şi a datelor cu caracter personal privind starea de sănătate, problemele de diagnostic, prognostic, tratament, circumstanţe în legătură cu boala şi cu alte diverse fapte, inclusiv rezultatul autopsiei, fără acordul persoanei în cauză, iar în cazul în care aceasta este decedată, fără acordul familiei sau al persoanelor îndreptăţite;

h) utilizarea, cu rea-credinţă, a numelui, imaginii, vocii sau asemănării cu o altă persoană;

Comentariu : ESTE UN ABUZ ABSOLUT !!!! PAMFLET , SATIRA …. DISPAR …. Notiunea de rea credinta fiind extrem de labila;

Reaua credinta trebuie insa dovedita de catre cel care pretinde incalcarea dreptului mai sus enuntat . Opereaza o prezumtie de buna credinta in favoarea jurnalistului ;

Parodia : alterarea / conceperae unui dialog inexistent intre doua persoane cu un continut si stilistica asemanatoare dialogurilor dintre acestea , intr-o nota caricaturala , satiritica , umoristica, de tip pamflet ;

i) difuzarea sau utilizarea corespondenţei ( SCRISORILOR n.n), manuscriselor ori a altor documente personale, inclusiv a datelor privind domiciliul, reşedinţa, precum şi numerele de telefon ale unei persoane sau ale membrilor familiei sale, fără acordul persoanei căreia acestea îi aparţin sau care, după caz, are dreptul de a dispune de ele.

Comentariu:

Art. 74 din Codul civil - Consfinteste infractiunea in salvargarea interesului public ;

Argument: “ constituie atingeri urmatoarele fapte sub rezerva ….” ( de la art. 75) :- Constitutia - Conventia europeana - Jurisprudenta

Toate sunt infractiuni prevazute in Codul penal- rezulta ca textele enuntand o rezerva in privinta caracterului vatamator, permit per a contrario intrarea , interceptarea , etc . daca interesul public si /sau caliateta peroanelor o justifica .

Ex : Watergate

este denumirea generică atribuită unui scandal politic şi al unui imens succes mediatic (ziarul Washington Post şi reporterii Bob Woodward şi Carl Bernstein, laureaţi ai premiului Pulitzer pentru ancheta desfăşurată) al anilor 1970 din Statele Unite care a dus la o criză politică-prezidenţială fără precedent, culminând cu

6 | P a g e

demisia preşedintelui Statelor Unite, Richard Nixon. Numele de Watergate provine de la spargerea comisă la hotelul omonim, ale cărei investigaţii declanşează scandalul.

Mostra de umor involuntar : art. 74 lit. g) : ( … ) difuzarea de materiale conţinând imagini privind o persoană ( ….) inclusiv rezultatul autopsiei, fără acordul persoanei în cauză ( …)

7 | P a g e

VI. ART. 75 LIMITELE (1) Nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în această secţiune atingerile

care sunt permise de lege sau de convenţiile şi pactele internaţionale privitoare la drepturile omului la care România este parte.

(2) Exercitarea drepturilor şi libertăţilor constituţionale cu bună-credinţă şi cu respectarea pactelor şi convenţiilor internaţionale la care România este parte nu constituie o încălcare a drepturilor prevăzute în prezenta secţiune.

Comentariu:

Constitutia :

ARTICOLUL 30 - Libertatea de exprimare - (1) Libertatea de exprimare a gândurilor, a opiniilor sau a credinţelor şi libertatea creaţiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare în public, sunt inviolabile.

(2) Cenzura de orice fel este interzisă.

(3) Libertatea presei implică şi libertatea de a înfiinţa publicaţii.

(4) Nici o publicaţie nu poate fi suprimată.

(5) Legea poate impune mijloacelor de comunicare în masă obligaţia de a face publică sursa finanţării.

(6) Libertatea de exprimare nu poate prejudicia demnitatea, onoarea, viaţa particulară a persoanei şi nici dreptul la propria imagine.

(7) Sunt interzise de lege defăimarea ţării şi a naţiunii, îndemnul la război de agresiune, la ură naţională, rasială, de clasă sau religioasă, incitarea la discriminare, la separatism teritorial sau la violenţă publică, precum şi manifestările obscene, contrare bunelor moravuri.

(8) Răspunderea civilă pentru informaţia sau pentru creaţia adusă la cunoştinţă publică revine editorului sau realizatorului, autorului, organizatorului manifestării artistice, proprietarului mijlocului de multiplicare, al postului de radio sau de televiziune, în condiţiile legii. Delictele de presă se stabilesc prin lege.

ARTICOLUL 31 - Dreptul la informaţie - (1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informaţie de interes public nu poate fi îngrădit.

8 | P a g e

ART. 53 din Constitutia Romaniei, intitulat Restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al unor libertăţi, articol potrivit caruia: “(1) Exerciţiul unor drepturi sau al unor libertăţi poate fi restrâns numai prin lege şi numai dacă se impune, după caz, pentru: apărarea securităţii naţionale, a ordinii, a sănătăţii ori a moralei publice, a drepturilor şi a libertăţilor cetăţenilor; desfăşurarea instrucţiei penale; prevenirea consecinţelor unei calamităţi naturale, ale unui dezastru ori ale unui sinistru deosebit de grav. (2) Restrângerea poate fi dispusă numai dacă este necesară într-o societate democratică. Măsura trebuie să fie proporţională cu situaţia care a determinat-o, să fie aplicată în mod nediscriminatoriu şi fără a aduce atingere existenţei dreptului sau a libertăţii.”

Conventia europeana

Art. 10 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului – privind libertatea de exprimare:

„1. Orice persoană are dreptul la libertatea de exprimare. Acest drept cuprinde libertatea de opinie şi libertatea de a primi sau de a comunica informaţii ori idei fără amestecul autorităţilor publice şi fără a ţine seama de frontiere. Prezentul articol nu împiedică statele să supună societăţile de radiodifuziune, de cinematografie sau de televiziune unui regim de autorizare.

2. Exercitarea acestor libertăţi, ce comportă îndatoriri şi responsabilităţi, poate fi supusă unor formalităţi, condiţii, restrângeri sau sancţiuni prevăzute de lege, care constituie măsuri necesare, într-o societate democratică, pentru securitatea naţională, integritatea teritorială sau siguranţa publică, apărarea ordinii şi prevenirea infracţiunilor, protecţia sănătăţii sau a moralei, protecţia reputaţiei sau a drepturilor altora, pentru a împiedica divulgarea de informaţii confidenţiale sau pentru a garanta autoritatea şi imparţialitatea puterii judecătoreşti”.

Jurisprudenta

Cauza Dalban v. Romania :

“ Curtea trebuie deci să ţină seama de un element deosebit de important: rolul esenţial jucat de presă într-o societate democratică. Dacă presa nu trebuie să depăşească anumite limite, îndeosebi în ceea ce priveşte reputaţia şi drepturile celorlalţi, precum şi necesitatea de a împiedica divulgarea unor informaţii confidenţiale, sarcina sa este totuşi comunicarea, cu respectarea datoriilor şi responsabilităţilor proprii, a

9 | P a g e

informaţiilor şi ideilor referitoare la orice problemă de interes general. Mai mult, Curtea este conştientă de faptul că libertatea în domeniul presei scrise include, de asemenea, şi recurgerea la o anume doză de exagerare, chiar de provocare. În cauze asemănătoare celei de faţă marja de apreciere a autorităţilor naţionale se circumscrie interesului unei societăţi democratice de a permite presei să îşi joace rolul indispensabil de "câine de pază" şi să îşi exercite aptitudinea de a da informaţii cu privire la problemele de interes general (Hotărârea în cauza Tromso şi Stensaas împotriva Norvegiei, citată mai sus la alin. 59). Într-adevăr, este inadmisibil ca un ziarist să nu poată formula judecăţi critice de valoare decât sub condiţia demonstrării veridicităţii (Hotărârea Lingens împotriva Austriei din 8 iulie 1986, seria A nr. 103, pag. 28, alin. 46). În acest caz Curtea constată, la fel ca şi Comisia, că nu s-a făcut dovada că faptele descrise în articole erau în totalitate false şi că serveau alimentării unei campanii de defăimare a lui G.S. şi a senatorului R.T. Articolele domnului Dalban nu se refereau la aspecte ale vieţii particulare ale lui R.T., ci la comportamentul şi atitudinea sa în calitate de ales al poporului ( …)”

Cauza Lingens vs Austria

“ 41. (….)Prevederile paragrafului 2 al Art. 10 ( 10- 2) sunt aplicabile nu numai “ informatiilor” sau “ideilor” care sunt primite favorabil, sau considerate ca inofensive sau indiferente, dar si acelora care contrazic, socheaza sau nelinistesc . Acestea sunt cerintele pluralismului, tolerantei si gandirii libere , fara de care nu exista “ societate democratica”.Aceste principii sunt de importanta speciala in ceea ce priveste presa. Cu toate ca nu trebuie sa depaseasca limitele impuse printre altele pentru “ protectia reputatiei altora” , sarcina sa e totusi aceea de a comunica informatiile si ideile referitoare la probleme politice si alte chestiuni de interespublic. Nu numai ca presa are datoria de a comunica asemenea informatii si idei : publicul are dreptul sa le primeasca. “

Cauza Oberschlick v. Austria (no. 2)- unde jurnalistul a folosit expresia “ idiot”cu referire la Jorg Haider.

Cauza Handyside vs The United Kingdom , 7 December 1976, para. 49, Curtea retine :.“Libertatea de exprimare constituie unul din fundamentele esentiale ale unei societati , constituie una din conditiile de baza pentru progresul sau si pentru dezvoltarea fiecarui cetatean. Prevederile paragrafului 2 al Art. 10 (

10 | P a g e

10- 2) sunt aplicabile nu numai “ informatiilor” sau “ideilor” care sunt primite favorabil, sau considerate ca inofensive sau indiferente, dar si acelora care contrazic, socheaza sau nelinistesc statul sau o oarecare parte a populatiei. Acestea sunt cerintele pluralismului, tolerantei si gandirii libere , fara de care nu exista “ societate democratica”. Aceasta inseamna, printre altele, ca fiecare “ formalitate”, “ conditie”, ‘restrictie” , sau “ pedeapsa” luata , trebuie sa fie proportionala cu scopul legitim urmarit.

Cauza Sunday Times vs. The United Kingdom, Curtea a statuat ca :

“65 . ( …)Not only do the media have the task of imparting such information and ideas: the public also has a right to receive them . “

65. (...) Nu numai presa are sarcina de a furniza asemenea informatii si idei : publicul are de asemenea , dreptul de a le primi” .

Cauza Berlusconi vs. The Economist- decizia instantelor italiene care au respins cererea de despagubiri

formulata de Silvio Berlusconi

La 26.04.2001, in The Economist a aparut articolul “ An Italian story” in care se arata printre altele ca :

“After next month’s election, Silvio Berlusconi, Italy’s richest businessman, is expected to become prime minister again. Yet he is still locked in a string of legal battles. His companies have used money from untraceable sources—and he even faces allegations of links to the Mafia”.(...)“ Since 1994, however, magistrates have investigated many allegations against Mr Berlusconi, including money-laundering, association with the Mafia, tax evasion, complicity in murder and bribery of politicians, judges and the finance ministry’s police, the Guardia di Finanza. Mr Berlusconi, who strongly denies all the allegations, maintains that left-wing magistrates dominate the judiciary, and that the mani pulite investigations were politically motivated.”

“Dupa viitoarea luna de alegeri, Silvio Berlusconi, cel mai bogat om de afaceri al Italiei, este asteptat sa devina prim ministru. Acesta este inca implicat intr-un sir de procese . Compania sa a folosit bani din surse neidentificate – si inca este subiectul unor afirmatii privind legaturile cu Mafia .”

11 | P a g e

“Din 1994 magistratii au investigat multe acuzatii impotriva D-lui Berlusconi, inclusiv spalare de bani, asociere cu Mafia, evaziune fiscala, complicitate la crima, mituirea politicienilor,judecatorilor, politiei ministerului de finante , Garda Financiara(...). Dl Berlusconi , care neaga puternic toate acuzatiile, sustine ca magistrati de stanga domina judiciarul si asta manipuleaza investigatiile care au fost motivate politic”

Principiile de la Johannesburg

prevederile Statutului jurnalistului si Codului deontologic, semnate de Conventia Organizatiilor de Media, la Sinaia, 9 – 11 iulie 2004.

Codul deontologic prevede ca : « 1.1. Jurnalistul este dator sa exercite dreptul inviolabil la libera exprimare în virtutea dreptului publicului de a fi informat. Jurnalistul se bucura de o protectie sporita în exercitarea acestui drept datorita rolului vital, de aparator al valorilor democratice, pe care presa îl îndeplineste în societate. (....)1.5. (...)Publicul are dreptul sa cunoasca nu numai informatiile si ideile primite favorabil sau cu indiferenta ori considerate inofensive, dar si pe acelea care ofenseaza, socheaza sau deranjeaza. Acestea sunt cerinte ale pluralismului, tolerantei si spiritului deschis, fara de care nu exista societate democratica. (...)”

- Toate aceste reglementari prevazute de art. 75 consfintesc dreptul la libera exprimare enuntat ca principiu in art. 70 Cod civ.

VII. ART. 76

12 | P a g e

PREZUMŢIA DE CONSIMŢĂMÂNT Când însuşi cel la care se referă o informaţie sau un material le pune la dispoziţia

unei persoane fizice ori persoane juridice despre care are cunoştinţă că îşi desfăşoară activitatea în domeniul informării publicului, consimţământul pentru utilizarea acestora este prezumat, nefiind necesar un acord scris.

Comentariu:

Consimtamantul este prezumat , prin urmare nu este necesar un acord scris ; Textul face insa o circumstantiere privitoare la constiinta / cunostinta

subiectului jurnalistic cu privire la faptul ca pune la dispozitia o informatie/ material unei persoane

Prezumtia de consimtamant opereaza numai in conditiile in care informatia / materialul este pus la dispozitie ;

Notiunea punerii la dispozitie: manifestare expresa de vointa . Intr-o atare interpretare prezumtia ar fi

superflua . contradictie intre actul volitiv al punerii la dispozitie si notiunea de

prezumtie . Putem considera ca si expunerea deliberata in spatiul public implica /

acopera prezumtia de acord. Teza Doru : cu privire la exhibitionismul mediatic practicat de tute/ tuti ,

care dupa ce se expun deliberat in piata publica mimeaza ulterior o falsa pudoare si chema in judecata cu scopul de a se mentine in planul atentiei publice ;

Complezenta trecuta a “victimei”subiect de presa . Atunci cand o persoana din propria s avointa , in mod vadit dezvaluie elementele vietii private ( interviuri, emisiuni mondene in care complac )/ abonate emisiuni scandal , a afost tratata de francezi cu termenul de complezenta a “victimei” subiect de presa, sau situatii in care elemente ale vietii sale private au fost revelate fara ca ea sa protesteze sau sa cheme in justitie pe autorul divulgarilor . aceste doua circumstante au avut o reala incidenta asupra notiunii de atingere adusa vietii private in formula codului nostrum si spune doctrina juridical franceza ca “ tribunalele nu trebuie sa intre in jocul anumitor personalitati / vedete de carton consistand in utilizarea in mod special intr-o prima etapa a presei de senzatie , sau lasand nesanctionate atingerile aduse vietii lor private , pentru ca mai apoi , odata notorietatea lor asezata sa se pretinda obfuscate / deranjate de anumite dezvaluiri si sa cheme in judecata pe autoriii acestora, fie in scopul de a se mentine sau a creste notorietatea mediatica, fie cu scopul de a obtine o sursa de venituri.Judecatorul poate tine seama de faptul ca in trecut, subiectul de presa a manifestat discretie constanta in privinta vietii sale private , caz in care , desigur , teza complezentei trecute nu mai poate fi invocata.”

&&&

13 | P a g e

1. NOTIUNI CHEIE

Definitie : drept – obligatie corelativa

1.1. BUNA CREDINTA

- convingere a unei persoane că actionează în temeiul unui drept si conform cu legea sau cu ceea ce se cuvine; sinceritate, onestitate;

1.2. REAUA CREDINTA

- se caracterizeaza prin constiinta , cunoasterea atat a adevarului faptului publicat , cat si a tulburarilor , consecintelor publice care ar putea rezulta in urma unei asemenea publicari.

- Atentie : trebuie deosebita de neglijenta culpabila . - Prin urmare , in materie de constiinta a jurnalistului , deosebim:- i) buna credinta ; ii) rea credinta ; iii) neglijenta

1.3. PUBLIC

- Prin public se poate intelege : “ ceea ce este deschis , accesibil tuturor , vizibil. ”

- nu intotdeauna insa , ceea ce este public , respectiv accesibil tututror , poate face obiectul unei relatari de presa / informari / articol . Cu titlu de exemplu , aparitia pe strada a unei persoane este in mod evident publica, in intelesul avut in vedere mai sus . Asta nu insemna insa ca poate fi fotografiata , iar fotografia acesteia publicata fara acceptul ei , instrucat s-ar incalca dreptul acesteia la propria imagine , drept prevazut , asa cum am mai aratat, in textul art. 73 din noul cod civil ;

Art. 73. - (1) Orice persoană are dreptul la propria imagine.(2) În exercitarea dreptului la propria imagine, ea poate să interzică ori să împiedice reproducerea, în orice mod, a înfătisării sale fizice ori a vocii sale sau, după caz, utilizarea unei asemenea reproduceri. Dispozitiile art. 75 rămân aplicabile

- de fapt distinctia pe care urmeaza sa o avem in vedere in articolele de presa , vizeaza interesul public versus dreptul la viata privata.

14 | P a g e

1.4. PRIVAT ( pt noi – componenta comerciala , fapt care atrage o mai mare severitate)

- Ansambul tuturor gesturilor, actelor , faptelor , opiniilor , informatiilor cu caracter individual, personal , realizate de o persoana fara intentia de fi cunoscute altor persoane sau cu intentia de a ramane inlauntrul unui cerc de persoane agreate , poate fi definit acte de natura privata .

- Ca sa folosim o butada celebra, este privat tot ceea ce nu este susceptibil de a fi facut public sau este savarsit cu intentia de a ramane inaccesibil unor terte persoane , altele decat cele agreate de autor.

- Din nou , insist asupra faptului ca notiunea care ne intereseaza din perspectiva jurnalistica este aceea definita de englezi ca fiind privacy/ intimitate , intr-un cuvant drept la viata privata.

- Spun asta, pentru ca asa cum am aratat mai sus cu privire la interes public , si in acest caz , nu tot ceea ce este privat se circumscrie dreptului la viata privata.

Ex: un interlop viziteaza un magistrat si fac chef . - Interesul nostru privat are o componenta comerciala

1.5. INTERES PUBLIC vs. INTERES PRIVAT ( inclusiv comercial)

- Interesul public il vom defini atunci cand ne vom ocupa de dreptul la libera exprimare .

- De observat ca absolut toate articolele din codul civil restrang/ circumscriu dreptul la viata privata articolului 75 din Cod , care prevede in esenta limitele dreptului la libera exprimare si ca sa fiu mai précis , masura in care dreptul la libera exprimare poate constitui un argument sustenabil pentru incalcarea dreptului la viata privata, la demnitate si la propria imagine.

- Elementul central il constituie interesul public asupra caruia , repet , vom reveni.

&&&

15 | P a g e

Pentru final : people press

Posibile intrebari , la final : Comentarii articole online – cine raspunde Facebook , twitter – nu se poate prelua si difuza . Temei juridic – dreptul

de autor , pentru ca e vorba de o reproducere in masa in scopul comercializarii;

Sa ne notam textele din legea dreptului de autor care interzic + legile internetului ;

Situatii speciale : minori , handicap

Statut ISP-urilor si site-urilor – sunt ele editori sau au doar calitatea de gazde ?

o Un Internet Service Provider nu poate fi tinut raspunzator pentru postarile facute pe diverse site-uri, de catre utilizatori.

o Dupa legea americana , nu sunt raspunzatori , cu conditia sa posteze un averisment ca sunt interzise si in masura in care e posibil sa le elimine ulterior;

o In Anglia exista conceptul de innocent dissemination cu care ISP-urile se pot apara . In prezent tehnica prezinta filtrarea lor.

o ISP-ul poate chiar proceda la blocarea site-urilor

Site-uri : facebook , twitter , bloguri– codul civil nu distinge de unde iei imaginea ; interdictie distincta , care intereasaza jurnalistul . EXCLUSA publicarea datelor in ziar sau in varianta online a ziarului, tocmai in temeiul noului cod – ART. 73.

PROBLEMA : putem utiliza ideea consimtamantului tacit despre care am vorbit mai sus ? NU. Pentru ca noul cod civil conditioneaza existenta consimtamantului de imprejurarea ca cel vizat/ subiect de presa are cunostinta că persoana caruia ii pune la dispozitie fotografia, textul , etc îşi desfăşoară activitatea în domeniul informării publicului (este jurnalist). Ceea ce nu e cazul pe Facebook . Argumentul ca Facebook-ul, ca orice alta retea de socializare poate fi accesat de jurnalisti , nu poate fi utilizat ca justificand preluarea lor in editia scrisa sau online.

RELATARE: de utilizat !!!! Relatarea este o expunere , o poveste despre ceea ce se spune pe Facebook. Putem sa povestim ca Oana Roman face baie cu spuma si sa facem trimitere la link . Blogurile cad sub incidenta dreptului de autor .

Articole cu probleme din diverse publicatii : Asa da ! Asa nu !

Esti un mincinos atat de grozav, incat o sa-mi incerc norocul cu tine .( Carl Sandburg)

16 | P a g e