• Mihail Sadoveanu (n. 5 noiembrie 1880, Pașcani - d. 19 octombrie 1961, Vânători-Neamț) a fost un scriitor, povestitor, nuvelist, romancier, academician și om politic român. Este unul dintre cei mai importanți și prolifici prozatori români din prima jumătate a secolului al XX-lea, având o carieră ce se întinde pe parcursul a cincizeci de ani. Este cunoscut mai ales pentru romanele sale istorice și de aventuri, deși autorul a creat pagini nemuritoare despre lumea țărănească din Moldova, despre natura României și a scris, de asemenea, reportaje și pagini memorialistice. Sadoveanu a fost unul din primii colaboratori ai revistei tradiționaliste Sămănătorul, înainte de a deveni un scriitor realist și adept al curentului poporanist reprezentat de revista literară Viața Românească. Opera sa se poate grupa în câteva faze care corespund unor direcții sau curente literare dominante într-o anumită epocă: o primă etapă sămănătoristă, cea de început, a primelor încercări, nuvele și povestiri, o a doua mitico-simbolică, din perioada interbelică (reflectată în romane precum Creanga de aur sau Divanul persian). În această etapă, acțiunea operelor sale are loc în general în regiunea istorică a Moldovei, cu teme preluate din istoria medievală și modernă timpurie a României, în romane precum Neamul Șoimăreștilor, Frații Jderi și Zodia Cancerului. Prin intermediul operelor precumVenea o moară pe Siret..., Baltagul și alte scrieri, Sadoveanu acoperă o mai mare perioadă de timp, ajungând până în istoria contemporană, în care abordează și alte stiluri precum romanul psihologic și naturalismul. Ultima etapă corespunde realismului socialist, în acord cu perioada socialist-comunistă la care Sadoveanu va adera ideologic.

• Ca om politic, a fost adept al naționalismului și umanismului, Sadoveanu oscilând în perioada interbelică între forțele politice dedreapta și stânga. A făcut parte mai întâi din Partidul Poporului, Partidul Național Liberal-Brătianu și Partidul Agrar al luiConstantin Argetoianu, ocupând funcția de Președinte al Senatului. A fost colaborator al cotidianelor de stânga Adevărul șiDimineața, și a fost ținta unei campanii de presă venite din partea partidelor de extremă dreapta. Deși a fost un susținător al monarhiei în timpul regimului autoritar al lui Carol al II-lea, își schimbă orientarea politică după cel de-al Doilea Război Mondial, făcând parte din Partidul Comunist Român. În această perioadă este numit președinte al Adunării Deputaților și face parte din cei cinci membri ai Prezidiului provizoriu al Republicii Populare Române, care a preluat conducerea statului după abdicarea regelui. Scrie în favoarea Uniunii Sovietice și a stalinismismului. Multe dintre operele și discursurile sale, printre care și romanul politic Mitrea Cocor, dar și celebrul slogan Lumina vine de la Răsărit, sunt de asemenea considerate ca propagandă în favoareacomunizării.

• A fost președintele Uniunii Scriitorilor din România și, începând cu anul 1921, membru al Academiei Române. A primit Premiul Lenin pentru Pace în 1961. În anul 1928 devine Mare Maestru al Marii Loji Naționale din România. A fost cumnatul criticului literar Izabela Sadoveanu-Evan. Copiii săi, Profira și Paul-Mihu Sadoveanu, au mers pe urmele tatălui și au devenit la rândul lor scriitori.

BALTAGUL (ROMAN)•

• Universul taranescMihail Sadoveanu, "Ceahlaul literaturii romane", cum l-a numit Geo Bogza, "stefan cel Mare al literaturii romane" cum i-a spus G.Calinescu, are o opera monumentala a carei maretie consta in densitatea epica si grandoarea compozitionala.Viata satului romanesc (tema spiritualitatii satului romanesc) este principala tema a epicii sadoveniene, intrucat "taranul roman a fost principalul meu erou", marturisea Sadoveanu intr-un discurs tinut la Academia Romana. Taranul sadovenian este locuitorul de la munte, moldoveanul cu viata aspra ca si meleagurile prapastioase pe care este sortit sa traiasca (asa cum ilustreaza prozatorul in legenda de la inceputui romanului "Baltagul"). Puternic individualizat in literatura romana, taranul lui Sadoveanu se particularizeaza prin cateva trasaturi specifice:- taranul, ca pastrator al lumii vechi, arhaice si patriarhale;- taranii moldoveni sunt oameni blajini si intelepti, cu un acut simt al dreptatii si al libertatii, aparatori ai unor principii de viata fundamentale statornicite din vremi imemoriabile;- rabdatori in suferinta, tin in sufletul lor dureri nestinse, se retrag in mijlocul naturii sau rabufnesc cu violenta, implinindu-si dreptatea, mentinand nealterat sentimentul demnitatii umane; - universul sufletului taranesc se compune din adevar, dreptate, demnitate si iubire patimasa: "Fa-te si tu ce-i putea, dar mai ales un om cumsecade sa te faci! Sa nu rapesti munca saracului [...], sa nu-ti bati joc de nevoiasul care varsa lacrimi pe brazda" ("La noi in Viisoara");- inclinatia lor catre confesiune, placerea de a povesti intamplari din "vreme adanca".

• Romanul "Baltagul" de Mihail Sadoveanu (1880-1961) a aparut in noiembrie 1930 si este un adevarat "poem al naturii si al sufletului omului simplu, o «Miorita» in dimensiuni mari" (George Calinescu). Versul moto, "Stapane, stapane,/ Mai chiama si-un cane", argumenteaza viziunea mioritica asupra mortii, careia Sadoveanu ii da o noua interpretare, aceea a existentei duale ciclice, succesiunea existentiala" de la viata la moarte si din nou la viata.Romanul "Baltagul" a fost scris in numai 17 zile si publicat in noiembrie 1930, cand Mihail Sadoveanu implinea 50 de ani, fiind primit cu "un ropot de recenzii entuziaste" de catre exegetii vremii. Romanul are ca surse de inspiratie balade populare de la care Sadoveanu preia idei si motive mitologice romanesti: "Saiga" (setea de implinire a actului justitiar, de infaptuire a dreptatii ce domina toate faptele eroinei), "Dolca" (ideea profundei legaturi a omului cu animalul credincios), "Miorita" (tema, motivul, conflictul, discursul epic simplu, conceptia asupra mortii sunt numai cateva dintre cele mai semnificative elemente ale baladei ce se regasesc si in roman).Tema romanului ilustreaza lumea arhaica a satului romanesc, sufletul taranului moldovean ca pastrator al lumii vechi, al traditiilor si al specificului national, cu un mod propriu de a gandi, a simti si a reactiona in fata problemelor cruciale ale vietii, aparand principii de viata fundamentale, statornicite din vremuri imemoriabile.

• Prima intenție de ecranizare a romanului Baltagul i-a aparținut regizorului Liviu Ciulei. Scenaristul italian Sergio Amidei si-ar fi propus cineastului român să-i ofere rolul principal actriței italiene Anna Magnani. Scenariul lui Amidei se îndepărta însă de epica sadoveniană. Ecranizarea romanului a fost proiectată apoi de Victor Iliu (1964), Liviu Ciulei (1966) și Lucian Pintilie (1968), fiind încredințată în cele din urmă lui Mircea Mureșan.

• Filmul Baltagul a fost realizat ca o coproducție româno–italiană, fiind filmat în perioada 28 februarie - 19 iunie 1969 la Sucevița, Roșu, Rarău și Buftea. Personajele Vitoria Lipan și Calistrat Bogza au fost interpretate de actorii străini . Filmul a fost prezentat în septembrie 1969 la Festivalul Internațional de Film de la Veneția, având premiera românească la 27 octombrie 1969, la București.

• Semniflcatia titlului. Mit si traditie

Titlul este simbolic, intrucat in mitologia autohtona baltagul este arma magica si simbolica menita sa implineasca dreptatea, este o unealta justitiara. Ea este, in basmele populare, furata de fortele malefice (zmei) si redobandita de personajul pozitiv. Principala trasatura a baltagului este ca, atunci cand este folosit pentru infaptuirea dreptatii, acesta nu se pateaza de sange: "...unealta raului se dovedeste a fi, intoarsa, arma binelui [...]. Baltagul da prilej Vitoriei Lipan ca, prin abile intrebari, sa-l ispiteasca pe Calistrat Bogza afara din tacerea sa pentru a vorbi si a se demasca; in sensul basmului arhaic, baltagul este unealta magica, insusita de raufacator si recucerita de erou. Obiectul pare investit cu puteri uimitoare: atata vreme cat se afla in posesia lui, raufacatorul se pastreaza ascuns; pierzandu-l, el apare cu adevarata sa infatisare. Cartea lui Sadoveanu se cheama «Baltagul» asa cum se cheama unele basme «Nuielusa fermecata» sau «Palosul nazdravan»". (Petru Mihai Gorcea - "Nesomnul capodoperelor - Basmul eternei repetitii. Insemnari sadoveniene")Cuvantul "baltag" poate veni si de la grecescul "labrys", care inseamna secure cu doua taisuri, dar si labirint. In roman este vizibil simbolul labirintului ilustrat de drumul serpuit pe care il parcurge Vitoria Lipan in cautarea sotului, atat un labirint interior, al framantarilor sale de la neliniste la banuiala apoi la certitudine, cat si un labirint exterior, al drumului sapat in stancile muntilor pe care il parcursese si Nechifor Lipan. Acest labirint, cu drumurile sale serpuite, aminteste curgerea continua a vietii spre moarte si a mortii spre viata: Vitoria porneste in cautarea sotului din interior, din intuneric pentru a putea ajunge in exterior, la lumina.In mitologia universale, labirintul este casa securii duble, sugerand dualitatea existentiala, adica un simbol al vietii si al mortii. Centrul acestui labirint este rapa dintre Suha si Sabasa, unde zac osemintele lui Nechifor Lipan.

• Structura romanului evidentiaza doua componente: una simbolica-mitica si cealalta epica-realista, care se interfereaza pe parcursul intregului roman.Romanul "Baltagul" este o opera epica, deoarece naratorul omniscient isi exprima indirect sentimentele si conceptiile prin intermediul personajelor si al actiunii. Modalitatea narativa se remarca prin absenta marcilor formale ale naratorului si relatarea la persoana a III-a, fapt ce argumenteaza detasarea acestuia de evenimente.Timpul in care are loc actiunea este limitat si cronologic, intamplarile se petrec din toamna pana in primavara, dar nu este precizata perioada, deoarece Vitoria Lipan traieste intr-un timp mitic romanesc, un timp spiritual al credintelor si datinilor stravechi, care au valabilitate in orice epoca. Perspectiva spatiala este reprezentata de meleagurile accidentate si stancoase ale muntilor din Moldova, ilustrand viata aspra a muntenilor.Actiunea este complexa, iar structura este mai complicate decat la povestire sau la nuvela. In cele saisprezece capitole, precedate de o legenda fascinanta, sunt povestite, in principal, actiunile Vitoriei Lipan de a afla adevarul despre absenta sotului ei si de a implini dreptatea, prin pedepsirea raufacatorilor. Specific romanului este si conflictul interior al eroinei, ilustrat prin zbuciumul profund al sufletului ei chinuit de incertitudine, in care se manifesta un drum launtric sinuos, de la neliniste la adevar, numit labirint interior, care contureaza un personaj mult mai complex decat in povestire sau nuvela.Cele saisprezece capitole ale romanului evidentiaza trei idei esentiale:- primele 6 capitole cuprind asteptarea femeii dominate de neliniste si speranta, de semne rau prevestitoare, se prezinta gospodaria Lipanilor, oamenii si obiceiurile locului;- capitolele 7-13 ilustreaza cautarile Vitoriei pe drumul parcurs de Nechifor Lipan, in care sunt trimiteri la obiceiuri si traditii (botez, nunta), precum si descrierea locurilor abrupte ale munfilor.- ultima parte (14-16 capitole) evidentiaza gasirea ramasitelor pamantesti ale lui Nechifor, ritualul inmormantarii, demascarea criminalilor, infaptuirea actului justitiar, si ideea de ciclicitate existentiala a vietii catre moarte si din nou la viata, "sa luam de coada toate cate-am lasat".

PREZENTARE PE SECVENTE

• Nechifor era plecat la Dorna ca sa cumpere o turma de oi, iar Gheorghita era plecat la Jija, de unde astepta vesti de la tatal sau caci trebuia sa plateasca ceva datorii. Vitoria a primit o scrisoare de la Gheorghita in care acesta ii spunea ca ii este dor de casa, iar Minodora a primit o scrisoare de dragoste de la feciorul dascalului Andrei.

Intr-o noapte, Vitoria l-a visat pe Nechifor trecand calare o revarsare de ape la asfintit. De atunci, neavand nici o veste de la el, isi facea griji zi de zi…Intr-o dupamiaza, Mitrea, un cioban, a venit pana la Vitoria acasa si i-a cerut o pereche de opinci, o tohoarca si o caciula, caci iarna se apropie si are mare nevoie de ele. Dupa ce i le-a dat Minodora, Mitrea s-a urcat pe casa pentru a desfunda hogeagul, caci Vitoria dorea sa faca foc si in soba din casa.Dupa ce au facut focul, au pus mancarea si au inceput sa manance. Minodora nu prea avea pofta de mancar, asa ca a fost putin certata de mama sa. Se tot gandea la fiul dascalului Ghita Topor si abia astepta ca mama ei sa plece pe o perioada mai lunga de timp de acasa, ca sa poata petrece mai mult timp alaturi de iubitul sau.

Vitoria a mers la preotul din sat ca sa-l intrebe si pe el ce are de facut in legatura cu visul pe care l-a avut in urma cu o seara. I-a dat

si o foaie de hartie ca sa-i scrie o scrisoare lui Gheorghita. Toata lumea cu care se intalnea o intreba de barbatul sau… iar ea, auzind acestea, se rusina. Preotul i-a spus Vitoriei sa nu mai creada in vise, caci nu se pot da explicatii in urma viselor… Incercau amandoi sa-i

gaseasca explicatii lui Nechifor pentru intarzierea sa. Parintele Daniil Milies i-a scris lui Gheorghita si i-a spus Vitoriei sa nu se

ingrijoreze, caci se va intoarce in cele din urma.

Vazand ca preotul nu i-a spus nimic clar, s-a hotarat sa mearga la baba Maranda, o vrajitoare din sat. Baba i-a spus ca l-a oprit o fata cu ochi verzi pe Nechifor, dar sa nu-

si faca griji, pentru ca se va intoarce acasa cat de repede va putea. Acelasi lucru a iesit si din cartile de TAROT… Dupa ce a iesit de la Maranda din casa, a luat-o inspre

casa ei… in curte s-a intalnit cu Mitrea, care dormea pe jos, langa gard.

• Vitoria a spus ca vrea sa mearga cu Gheorghita pana la / in Dorna ca sa vada daca afla si ea ceva despre Nechifor… Deoarece vor pleca amandoi, Minodora trebuia sa plece la o manastire la ceva ruda de-a ei, asa ca pe data de douazeci si sapte februarie a plecat la manastire, alaturi de praznicul cuviosului parinte Procopie.

• Pe data de noua martie, Vitoria impreuna cu Gheorghita au mers la slujba data de parintele Daniil pentru cei patruzeci de sfinti mucenici din Sevasta. Mai apoi, au mers acasa si s-au inteles cu Mitrea, deoarece casa ramanea in mainile lui cat cei doi erau plecati. Pe cand se pregateau sa manance, au venit preotul Milies, domnul Iordan (carciumarul) si negustorul (domnul David) caruia urma sa-i vanda Vitoria anumite lucruri pentru a-si face bani de drum. Dupa ce au plecat musafirii, Mitrea a impuscat un lup, caci le-a pus in primejdie animalele. Atunci, Vitoria s-a gandit ca ar fi mai bine daca ar lua pusca cu ea… ar fi mai in siguranta. Pe data de zece martie, vineri, de dimineata, cei doi au pornit in cautarea lui Nechifor.

• Vitoria s-a hotarat sa o ia pe drumul pe care ar fi trebuit sa o ia si Nechifor la intoarcere… a oprit pe la ceva carciumi. Unul dintre carciumari i-a spus ca l-a vazut pe Nerchifor si isi aduce aminte de turma sa de trei sute de oi. Vitoria a mers impreuna cu Gheorghita prin Brosteni, prin Paltinis, prin Darmoxa si prin Borca. Ajunsi in Borca, ei afla pe unde a luat-o Nechifor cu oile, asa ca incearca sa o ia dupa urme. Au mers ei ce au mers, au trecut prin Sabasa si Stanisoara.

• Au ajuns si in satul Suha, unde avea o crasma domnul Iorgu Vasiliu. Aici la cariuma, au aflat ca nu mai ajunsese decat doi din cei trei ciobani… adica Nechifor nu a mai ajuns aici. Una dintre crasmarite, Maria, le-a spus ca e ruda cu Ileana, sotia lui Bogza, unul dintre cei trei ciobani, tovarati de-ai lui Nechifor. Tot Maria le-a mai spus ca a auzit de la cei doi ca au cumparat toate oile unui cioban care locuia mai departe si ca i-au dat toti banii. Lumea spune insa ca cei doi oieri sunt capabili de jaf si chiar de crima. Maria i-a insotit pe cei doi la primarie, unde i-a intrebat pe cei doi ciobani incotro a luat-o cel care le-a vandut oile. Acestia au spus ca au facut tranzactia la Crucea Talienilor si ca nu stiu incotro a putut merge Nechifor. Auzind acestea, femeia impreuna cu fiul sau au mers din casa-n casa si au intrebat daca stie cineva ceva despre “omul cu caciula brumarie”. La o casa, Vitoria l-a recunoscut pe Lupu, cainele lor. La acea casa (din Sabasa) locuia domnul Toma, care a gasit cainele undeva pe munte… Lupu a fost foarte bucuros cand a vazut-o, si a venit repede la ea.

• Domnului Toma nu i-a venit sa creada ca o femeie din Tarcau poate face atata drum doar ca sa-si gaseasca sotul… a ramas foarte surprins. Cainele i-a calauzit pe cei doi calatori intr-o rapa, unde gasira niste oase, niste zgarciuri, botforii, tasca, chimirul si caciula brumarie a lui Nechifor, iar mai incolo era scheletul calului sau, acoperit de niste paturi. Nechifor avea capul spart (de un baltag). Vazandu-l, Vitoria l-a strigat pe Gheroghita… dar nu pe fiul sau, ci pe barbatul sau. Asta era numele de botez al lui Nechifor. Pe parcurs insa, el si-a schimbat numele, caci a fost deochiat de cineva.

• Vitoria a strans “ramasitele” lui Nechifor in timp ce Gheorghita plangea ca un copil. Spre seara, munteanca s-a intors in acel loc impreuna cu domnul Toma. Cat timp ea a fost plecata, Gheorghita a stat de paza in acel loc impreuna cu Lupu. In dimineata urmatoare, a ajuns acolo preotul iar a treia zi dimineata, autoritatile. Era nevoita sa le spuna totul autoritatilor, asa ca le-a povestit autoritatilor tot ceea ce a aflat pe parcurs. Cei doi ciobani trebuiau sa spuna tot ceea ce s-a intamplat atata timp cat au fost impreuna. Desi se presupunea ca cei doi carora le-a vandut oile sunt ucigasii lui Nechifor, Vitoria i-a chemat si pe ei la inmormantare.

• Prefectul Anastase Balmez si-a inceput cercetarile in Suha. Le facea vizite celor doi coibani carora le tot punea fel de fel de intrebari… cei doi nu pareau inca vinovati. Vitoria a asistat la dialogul dintre cei trei si i-a invitat pe cei doi impreuna cu nevestele lor la inmormantare. Celor doi oieri li s-a parut ciudat ca a asistat si munteanca la dialogul dintre ei si prefect, dar inca nu-si dadeau seama ce va urma…

Pomenirea lui Nechifor s-a facut acasa la domnul Toma, iar pentru ca era postul mare, era mai greu cu mancarea; bautura insa era destula. Incepusera bocetele…

• A asistat la inmormantare si cucoana Maria… toti cei care ieseau de la inmormantare primeau cate un sfert de paine si cate un paharel de rachiu. Au fost prezenti si cei doi ciobani Calistrat Bogza si Ilie Cutui.

• Indemnandu-i sa manance si sa bea, Vitoria observa ca Bogza are un baltag. I l-a cerut, spunandu-i ca si Gheorghita are un baltag la fel cu acesta. Munteanca a inceput sa le povesteasca celor doi faptele, asa cum stia ea ca s-au intamplat. La un moment dat, Vitoria i-a dat baltagul lui Gheorghita si l-a intrebat ce scrie pe el… acesta din urma, dupa ce l-a privit o vreme a spus: “Pentru o fapta, este numai o plata. Chiar daca as fi eu, mi-oi primi osanda de la cine se cuvine”. Dupa spusele acestea, Vitoria s-a uitat si ea mai atent la baltag si a spus ca cu acest baltag a fost omorat Nechifor. A urmat apoi o altercatie intre Bogza si Gheorghita. Cutui s-a predat si a spus ca totul a fost intocmai dupa spusele Vitoriei. Dupa ce i-au platit pe toti cei care i-au ajutat, au mai stat trei zile si au mers sa-si vada oile. Au facut parastasele cuvenite si s-au intors acasa. S-a intors si Minodora de la manastire, iar Vitoria a spus ca nu o lasa nicicum sa se marite cu fiul dascalului Andrei.