UNIVERSITATEA DANUBIUS DIN GALAIDEPARTAMENTUL DE NVMANT LA DISTANT I FRECVENT REDUSFACULTATEA DE DREPT

DREPT ADMINISTRATIV

Anul I, semestrul I

NEGRUT PROFESOR:VASILICA NEGRU STUDENT :URLOIU ANA-MARIA

Editura Universitara Danubius , Galati

TEMA NR: 2Rspunderea Preedintelui Romniei.

[footnoteRef:1]La nceputul ei, instituia sefului de stat, de regul monarh, era caracterizat, explicabil de altfel, printr-o iresponsabilitate politic fa de Parlament i o iresponsabilitate absolut penal, situaie cel mai bine reliefat n monarhiile absolute. [1: A se vedea Tudor Draganu, Drept constitutional si institutii politice - tratat elementar, 1998, pag. 300.]

Nici evoluia instituiei sefului de stat, o dat cu evolutia tuturor celorlalte organe ale statului, nu a dus la schimbri majore n aceast privint , deoarece imunitatea acestuia pentru infraciunile svrsite n exercitiul funciei, s-a pstrat, cu exceptia naltei trdari si a raspunderii pentru alte infractiuni, care nu sunt n legtura cu functia.[footnoteRef:2] Aceasta regula este proprie republicilor cu regim prezidential, semi-prezidential, unde exist obligaia contrasemnarii actelor de primul-ministru sau de ministru sau n cele cu regim parlamentar [2: Ibidem, pag. 300-301.]

Constituia din 1991 prevede n art. 84 alin. 2 ca Preedintele Romniei se bucura de im 747j96h unitate. Notiunea de imunitate, n acest caz, prin textul constitutional din art. 84 alin. 2, care face trimitere la deputati si senatori (art. 72 alin. 1 din Constitutie) are ntelesul de iresponsabilitate si de inviolabilitate.[footnoteRef:3]Iresponsabilitatea Presedintelui nu nseamna numai c acesta nu raspunde pentru voturile sau pentru opiniile politice exprimate n exercitarea mandatului sau[footnoteRef:4] ,dar presupune ca este aparat de raspundere, pe durata mandatului si dupa ncetarea acestuia [footnoteRef:5],pentru faptele penale, contraventionale sau generatoare de prejudicii savrsite n legatura cu prerogativele functie.[footnoteRef:6]Inviolabilitatea Presedintelui presupune ca acesta va raspunde pentru orice alta fapta savrsita i care nu are legatur cu funcia exercitate[footnoteRef:7] ,Prin urmare imunitatea de care se bucur Presedintele n timpul exercitarii mandatului su, nu l mai ocroteste, dup ncetarea acestuia, astfel ca acesta va putea fi perchezitionat, retinut, arestat sau trimis n judecata penal ori contraventional, conform regulilor dreptului comun [footnoteRef:8] . [3: Ibidem, pag. 301.] [4: Art. 84 alin. 2 teza II-a, art. 70 din Constitutie.] [5: Art. 84 alin. 2 teza II-a, art. 70 din Constitutie.] [6: A se vedea Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, 2001, pag. 64.] [7: A se vedea Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, Editura "Nemira", Bucuresti, vol. II, 1996, pag. 420.] [8: A se vedea Tudor Draganu, op.cit., pag. 302.]

n general literatura juridic consider c raspunderea Presedintelui poate fi politica sau juridic[footnoteRef:9]. [9: A se vedea Rodica Narcisa Petrescu, op.cit., pag. 64.]

Rspunderea politic(definit ca o raspundere administrativ disciplinar de profesorul Antonie Iorgovan[footnoteRef:10] presupune: a) rspunderea Presedintelui fa de alegatori; b) suspendarea din funcie urmat de demiterea Preedintelui[footnoteRef:11]. [10: A se vedea Antonie Iorgovan, op.cit., pag. 421.] [11: A se vedea Ion Deleanu, Drept constitutional si institutii politice - tratat, Editura "Europa Nova", 1996, vol. II, pag. 365 - autorul considera demiterea ca o sanctiune exclusiv politica.]

Conform art. 95 alin. 1 din Constituie suspendarea Preedintelui Romniei intervine n cazul svririi, de ctre acesta a unor fapte grave, prin care se ncalc prevederile constituionale. ns, sintagma de fapte grave, nu este lamurit n textul constituional, ceea ce nseamn c ntelesul acesteia este lsat la aprecierea, chiar discretionara, a iniiatorului propunerii de suspendare.Suspendarea poate fi initiata de cel putin o treime din numrul deputailor i senatorilor, luati mpreun i trebuie adus nentrziat la cunostina Preedintelui.De asemenea, potrivit art. 95 alin. 1 si art. 146 lit. h din Constituie, Curtea Constituionala trebuie consultat, dnd un aviz consultativ, la propunerea de suspendare din funcie a Presedintelui Romniei.Dac dorete, Preedintele, poate oferi Parlamentului, ntrunit n edinta comun, explicaii cu privire la faptele ce i se imputa, dup care se trece la vot. Propunerea de suspendare din funcie, pentru a fi aprobat, are nevoie de votul majoritii deputailor i senatorilor. O dat aprobat propunerea, se instaleaz interimatul funciei de Preedinte, care presupune c prerogativele funciei vor fi ndeplinite temporar, fie de preedintele Senatului, fie de preedintele Camerei Deputatilor, care la rndul lor raspund politic si juridic, conform art. 95 si 97 din Constituie.Suspendarea din funcie a Preedintelui nu este altceva, n acest caz, dect o procedur prealabil, obligatorie, care presupune aducerea la cunostint a faptelor grave prin care s-au nclcat prevederile constituionale de ctre acesta.Demiterea propriu-zis, ca sanciune politic i juridic, are loc numai dac Parlamentul, prin hotarrea sa, organizeaz un referendum naional, n condiiile prevazute de Legea nr. 3/2000[footnoteRef:12], iar propunerea ntruneste votul majoritatii cetaenilor nscrisi pe listele electorale (art. 10 din Legea nr. 3/2000). Msura demiterii din funcie a Presedintelui Romniei intra n vigoare la data publicarii n Monitorul Oficial al Romniei, Partea I, a hotarrii Curtii Constitutionale de confirmare a rezultatelor referendumului national (art. 45 alin. 2 din Legea nr. 3/2000). [12: Publicata n M.Of. nr. 84 din 24 februarie 2000.]

Raspunderea juridic a Preedintelui pleac de la premisa c dei acesta nu raspunde penal si civil pentru actele juridice si operaiunile tehnico-materiale svrsite sau opiniile exprimate n exercitarea funciei sale[footnoteRef:13], totusi, potrivit art. 96 din Constituie, se instituie n sarcina Parlamentului un control de sesizare, potrivit caruia, Camera Deputatilor si Senatul, n edina comun, pot hotar punerea sub acuzare a acestuia, pentru nalta tradare, cu votul a cel puin dou treimi din numrul senatorilor i deputailor. De la data punerii sub acuzare i pn la data demiterii Preedintele este suspendat de drept. Competenta material de judecat aparine naltei Curi de Casaie si Justiie, n condiiile legii (art. 96 alin. 4). [13: A se vedea Tudor Draganu, op.cit., pag. 162-163.]

n primul rnd, este de observat, fa de textul constituional, c legiuitorul romn a redus aceast raspundere juridic numai la raspunderea penal, i aceasta numai pentru nalta tradare, n rest mentinnd intact imunitatea penal, civil si contraventional a Preedintelui pentru faptele legate de exercitarea prerogativelor funciei. Prin dispoziia expresa a art. 84 alin. 2 din Constitutie, se aplic regula statornicita de Constitutia revizuit n art. 72 alin. 1, dar att. Ceea ce nseamn ca legiuitorul constituant nu a vrut sa extind i celelalte dispoziii referitoare la Parlament, si Preedintelui.n al doilea rnd, este de observat ca aceast raspundere este preluat, ntocmai, din Constitutia Frantei din 4 octombrie 1958. Potrivit art. 68 din Constituia Frantei, Preedintele Republicii nu este responsabil de aciunile sale ntreprinse n exercitiul funciei dect n caz de nalta trdare. El nu poate fi pus sub acuzare dect de cele doua Camere, care hotrasc prin vot identic, ntr-o sedint public, cu majoritate absolut a membrilor lor. Preedintele este judecat de nalta Curte de Justiie.

n al treilea rnd, este de observat ca competena de a stabili dac Presedintele rspunde sau nu penal, revine numai naltei Curti de Casatie si Justitie (art. 96 alin. 2 din Constitutie) n prima si ultim instant. Potrivit art. 2 din Protocolul nr. 7 din 22 noiembrie 1984 la Convenia pentru aprarea drepturilor omului i a libertatilor fundamentale, semnat la Roma la 4 noiembrie 1950, orice persoana, declarat vinovat de o infraciune, are dreptul la dou grade de jurisdicie, mai putin cel ce a fost judecat n prima instant de cea mai nalta jurisdicie.Prin decizia Consiliului Constituional din Frana din 22 ianuarie 1999 s-a hotart ca raspunderea penal a Preedintelui Republicii nu poate fi stabilit dect de Curtea Suprema de Justitie.n al patrulea rnd, este de observat ca aceast competen se limiteaz numai la fapte savrsite n timpul mandatului sau de Preedinte i n legatura cu funcia sa. Justiia francez, obligat s se pronune asupra competenei sale de a instrumenta cazurile n care Preedintele Republicii Franceze a fost implicat nainte, de a-i prelua mandatul, a recurs la o decizie a Consiliului Constituional din octombrie 2000 prin care se statua ca orice urmarire penal n faa instanelor obinuite de drept comun se suspenda pe perioada exercitrii mandatului prezidenial.Infraciunea de nalta tradre este incriminat ca atare prin art. 96 (textul introdus dup revizuirea Constituiei) din Constituia Romniei si constituie o varianta n forma calificat i agravant a infraciunii de trdare prevzute n art. 155-157 din Codul penal. Aceasta infraciune de nalta trdare are un subiect calificat, care este exclusiv numai Preedintele Romniei i poate fi svrsita numai ct timp autorul ndeplineste funcia ce atrage caracterizarea ei ca infraciune.In literatura juridic s-a exprimat opinia c aceast infraciune este autonom, distincta de infractiunea de trdare prevazut de Codul penal i ca Parlamentul este dator s-i motiveze hotarrea, definind elementele constitutive ale faptei dedus judecatii, sub conditia admiterii acestei motivri de ctre nalta Curte de Casatie si Justitie[footnoteRef:14]. [14: A se vedea Ioan Vida, Puterea executiva si administratia publica, pag. 72.]

n opinia noastr, aceast prere este excesiv, ncalcnd principiul nullum crimen sine lege, nula poena sine lege. Chiar dac aceast infraciune este ncriminat n Constitutie, ea nu poate avea un caracter autonom, cu att mai mult cu ct ea trebuie sa prevad si o sanciune. n consecinta, o astfel de abordare a problemei are o scpare, atta timp ct infractiunea, pe lnga faptul c nu este descris n elementele ei componente obligatorii nu are nici o sanciune. Ca atare, apare raional, ca n momentul analizei existentei infractiunii s se fixeze ca puncte de referinta elementele infractiunii de trdare prevazut n Codul penal (obiect, subiect, latura obiectiva si latura subiectiva), iar pentru agravanta s se ia n considerare dispozitiile art. 96 din Constitutie. Astfel, o dat ce infraciunea nu este determinat ca atare, printr-o lege, fie ea constitutional, ea nu poate avea drept urmare pedepsirea persoanei vinovate, o dat ce faptele sale nu au fost ncriminate ca ilicite. Singurul temei al raspunderii juridice penale este infractiunea.Este adevrat c n aplicarea art. 96 din Constitutie, n Regulamentul sedintelor comune ale Camerelor s-a explicitat ca procedura de punere sub acuzare a Presedintelui se declanseaz numai pe baza unei cereri semnate de cel putin o treime din numarul deputatilor si senatorilor, iar cererea trebuie s cuprind descrierea faptelor care sunt imputate i ncadrarea lor juridic, dar aceasta nu schimb cu nimic faptul c n realitate nu este stabilit cadrul juridic ilicit al faptelor care ar cdea sub incidenta acestei infractiuni.n aceeasi ordine de idei, este de discutat dac nu cumva Parlamentul, n hotarrea sa de punere sub acuzare, prin descrierea faptei, incrimineaza retroactiv ca infractiuni (poate fi o razbunare politica), fapte care n alte mprejurari nu ar putea duce, implicit, la sesizarea naltei Curti de Casatie si Justitie. Dac, n art. 73 lit. h din Constitutie se stabileste ca infractiunile si pedepsele, regimul executarii acestora se stabileste prin lege organic, cu att mai mult, o astfel de ncriminare, din ratiunile artate, trebuie s fie cuprinse ntr-o lege si nu lasat la discretia unui Parlament, mai mult sau mai putin binevoitor. n actuala concepere a acestei infractiuni, n opinia noastr, nici un Presedinte nu va raspunde penal pentru infractiunea de nalta trdare.O alt problem care suscita discuii este modul de sesizare al naltei Curi de casaie si Justiie.n literatura juridic s-a susinut ca hotarrea Parlamentului de punere sub acuzare a Preedintelui Republicii, nu este suficient pentru nalta Curte de Casaie i Justiie n a se considera legal sesizata[footnoteRef:15]. Potrivit acestei opinii, punerea sub acuzare ar trebui s se transmit Parchetului General, care n conditiile legii de procedur penal, respectiv prin rechizitoriu, va sesiza instana competent - nalta Curte de Casatie si Justitie. Ca atare, se sustine n aceast opinie, ca votul Parlamentului nu are dect semnificaia sesizrii Parchetului General, dar el nu poate constitui obligatie juridic, sub aspectul existentei faptei penale. Nu este exclus ca Parchetul General s ajung la concluzia ca acuzaia de nalta trdare, nu se poate concretiza si ntr-o acuzaie strict tehnico-juridic, de savrsire a unei infractiuni, ceea ce ar avea drept efect, scoaterea Presedintelui de sub urmarire penal[footnoteRef:16]. Aceast opinie - s-a spus n literatura juridic - are rolul de a reduce efectele juridice ale institutiei punerii sub acuzare de ctre Parlament la dimensiunea unui simplu denun penal, cruia Parchetul este liber s-i dea sau nu curs[footnoteRef:17]. [15: A se vedea Antonie Iorgovan, op.cit., pag. 426; Ioan Vida, op.cit., pag. 72.] [16: A se vedea Antonie Iorgovan, op.cit., pag. 426.] [17: ] A se vedea Tudor Draganu, op.cit., pag. 303]

Fa de cele de mai sus, este discutabil daca Parlamentul mai are obligaia s sesizeze Procurorul General, pentru c acesta la rndul su s nceap urmarirea penal, s pun n micare aciunea penal si prin rechizitoriu s dispun trimiterea n judecat n calitate de inculpat a Preedintelui. n opinia noastr legiuitorul constituant, cnd a folosit notiunea de "punere sun acuzare" a nteles ca Parlamentul, prin propria cercetare si dnd dovad de bona fides, se substituie oricarui organ de cercetare penala sau de urmarire penala si prin urmare hotarrea adunarii legislative echivaleaza cu punerea n miscare a actiunii penale, avnd rolul rechizitoriului, sesiznd instanta suprem, deoarece este o procedur special, stabilit printr-o lege special (punerea sub acuzare), care se sustrage regulilor generale si de drept comun n materia procesului penal.Chiar dac acceptam ideea ca sesizarea naltei Curi de Casaie si Justiie trebuie s se fac prin rechizitoriu de ctre Procurorul General, de asemenea, nu credem c suntem n prezena unui denun penal, fcut n condiiile art. 221 si urm. Cod proc. pen. O dat sesizat cu faptele, procurorul nu mai are libertatea s aprecieze asupra vinovatiei, el nu mai poate opera cu institutii ca nenceperea urmaririi penale, ncetarea urmaririi penale sau scoaterea de sub urmarire penal. El va proceda pur si simplu la punerea n miscare a actiunii penale si va emite rechizitoriul. Procurorul General este mai degraba un organ subordonat executivului, astfel nct ar fi foarte greu sa i se recunoasca un drept de a cenzura hotarrile Parlamentului, fara a ncalca principiul separatiei puterilor statului si fra riscul de a diminua nssi semnificaia actului, de punere sub acuzare a Preedintelui Republicii.De abia nalta Curte de Casatie si Justitie, care judec n sectiile unite va putea pronuna orice solutie, de condamnare, achitare sau s dispun ncetarea procesului penal.La data rmnerii definitive a hotarrii de condamnare, Preedintele Republicii este demis de drept (art. 96 alin. 3 Constitutie).De asemenea, n literatura juridic s-a mai ridicat problema dac Preedintele Republicii, n perioada mandatului sau, poate s fie chemat ca martor n faa instanelor judectoreti sau a comisiilor de anchet parlamentar[footnoteRef:18]. Dei dispozitiile constituionale referitoare la imunitatea Preedintelui au un caracter excepional i sunt de strict interpretare, aceasta nu mpiedic cu nimic ca acesta, i ct timp este n functie, s fie ascultat ca martor, cu condiia, ca faptele pentru care este ntrebat s nu aib nimic comun cu prerogativele pe care le exercita[footnoteRef:19]. Aceeasi problema s-a ridicat i n Frana, unde, dintr-un punct de vedere, s-a exprimat opinia ca magistraii au competenta de a-l audia pe Presedinte n calitate de martor asistat pentru fapte ce au avut loc nainte de nceperea mandatului, si un alt punct de vedere, care considera c judecatorii nu au competenta s judece actele de instrumentare care vizeaz Presedintele n exercitiu al Republicii, cu att mai mult cu ct se apreciaz ca statutul martorului asistat este asimilabil cu o actiune de urmrire. [18: Ibidem, pag. 304.] [19: Ibidem, pag. 304; n sens contrar Ioan Vida, op.cit., pag. 70.]

Persoana creia i-a ncetat calitatea de sef al statului romn, ca urmare a savrsirii unei infractiuni pentru care a fost condamnat definitiv sau ca urmare a demiterii din functie prin referendum, nu poate beneficia de facilitatile conferite prin Legea nr. 406/2001 privind acordarea unor drepturi persoanelor care au avut calitatea de sef al statului romn (folosinta gratuit a unei locuinte de protocol, o indemnizatie lunar, paz si protecie, folosint gratuit a unui autoturism)[footnoteRef:20]. [20: Ibidem, pag. 304; n sens contrar Ioan Vida, op.cit., pag. 70.]

BIBIOGRAFIE:

A se vedea Tudor Draganu, Drept constitutional si institutii politice - tratat elementar, 1998, pag. 300. Ibidem, pag. 300-301. Ibidem, pag. 301. Art. 84 alin. 2 teza II-a, art. 70 din Constitutie. A se vedea Mihai Constantinescu, Ion Deleanu, Antonie Iorgovan, Ioan Muraru, Florin Vasilescu, Ioan Vida, Constitutia Romniei - comentata si adnotata, R.A. Monitorul Oficial, Bucuresti, 1992, pag. 192. A se vedea Rodica Narcisa Petrescu, Drept administrativ, 2001, pag. 64. A se vedea Antonie Iorgovan, Tratat de drept administrativ, Editura "Nemira", Bucuresti, vol. II, 1996, pag. 420. A se vedea Tudor Draganu, op.cit., pag. 302. A se vedea Rodica Narcisa Petrescu, op.cit., pag. 64. A se vedea Antonie Iorgovan, op.cit., pag. 421. A se vedea Ion Deleanu, Drept constitutional si institutii politice - tratat, Editura "Europa Nova", 1996, vol. II, pag. 365 - autorul considera demiterea ca o sanctiune exclusiv politica. Publicata n M.Of. nr. 84 din 24 februarie 2000. A se vedea Tudor Draganu, op.cit., pag. 162-163. A se vedea Ioan Vida, Puterea executiva si administratia publica, pag. 72. A se vedea Antonie Iorgovan, op.cit., pag. 426; Ioan Vida, op.cit., pag. 72. A se vedea Antonie Iorgovan, op.cit., pag. 426. A se vedea Tudor Draganu, op.cit., pag. 303 Ibidem, pag. 304. Ibidem, pag. 304; n sens contrar Ioan Vida, op.cit., pag. 70. Publicata n M.Of. nr. 386 din 16 iulie 2001.[footnoteRef:21] [21: ]