pregatirea psihologica pentru examene

MATERIALE SUPORT PENTRU DESFĂȘURAREA ACTIVITĂȚILOR DE PREGĂTIRE PSIHOLOGICĂ A ELEVILOR PENTRU TSTELE/EVALUĂRILE

NAȚIONALE ȘI EXAMENUL DE BACALAUREAT

I. Tipuri de activități

ACTIVITATEA 1: „Ce este învăţarea”

Se împarte clasa în 7 grupe, fiecare primind una din următoarele întrebări :

Ştiaţi că învăţarea… Nu este niciodată completă? Este individuală? Este un proces social? Poate fi distractivă? Este activă? Implică beneficii? Înseamnă schimbare?

Elevii trebuie să răspundă cu „DA” sau „NU” şi să argumenteze.Apoi se realizează postere, care se expun în faţa clasei. Grupele vor trece prin faţa tuturor afişelor/postere şi le vor

completa/îşi vor nota propriile opinii. Grupurile îşi reexaminează afişelor / postere prin comparaţie cu celelalte şi citesc

comentariile făcute de celelalte grupe. Afişele / posterele vor fi apreciate atât din punct de vedere al conţinutului cât şi al prezentării grafice. Atenţiona-ţi elevii, ca în discutarea produselor grupelor, să înceapă întotdeauna cu aspectele pozitive. (feed-back pozitiv).

Se discută şi se trag concluzii.

ACTIVITATEA 2: „Cum învăţ eu”

Elevii primesc o listă de propoziţii incomplete, pe care urmează să le continue, în funcţie de modul în care învaţă, îşi însuşesc diferite cunoştinţe, deprinderi, abilităţi.

a) Învăţ greu atunci când…b) Învăţ uşor atunci când…c) Cred că învăţarea este uşoară atunci când…d) Cred că învăţarea este grea atunci când…e) În grup, învăţ…f) Singur (ă) învăţ…g) Din cărţi învăţ…h) Învăţ uşor de la o persoană care…i) Învăţ greu de la o persoană care…j) Învăţ rapid şi cu plăcere atunci când…k) Tehnicile pe care le folosesc atunci când învăţ sunt…l) Sloganul personal (deviza proprie) pentru învăţare este…

Se comentează răspunsurile cu ceilalţi colegi, scoţând în evidenţă aspectele comune şi deosebirile.

ACTIVITATEA 3: „Care este stilul meu de învăţare”

Material elaborat in cadrul CJRAE/ CJAPP Iasi 2013

Chestionar de identificare a stilului de învăţare.

Instrucţiuni : Reflectaţi asupra întrebărilor din tabelul de mai jos, pentru a vă identifica propriul stil de învăţare.

ÎNTREBARE DA NUÎţi aminteşti mai bine un subiect prin metoda lecturii pe baza informaţiilor, explicaţiilor şi discuţiilor ?Preferi informaţiile prezentate prin mijloace vizuale ?Îţi place să iei notiţe ?Îţi aminteşti cu uşurinţa ceea ce spun ceilalţi ?Doreşti să faci postere, afişe, colaje sau activităţi practice desfăşurate în clasă ?Ceri explicaţii sub forma diagramelor, graficelor sau exemplelor vizuale ?Te bucuri dacă „meştereşti” anumite lucruri cu mâinile ?Ai abilităţi manuale şi te bucuri să faci grafice şi hărţi ?Repeţi cu uşurinţă sunetele pe care le auzi ?Îţi aminteşti mai bine dacă scrii de câteva ori ceea ce ai de învăţat ?Poţi înţelege şi urma direcţiile pe hartă ? Ai simţul orientării în spaţiu ? Poţi arăta întotdeauna direcţiile, punctele cardinale, oriunde te-ai afla ?Rezolvi mai bine subiectele dacă auzi sarcinile (lectură, casetă audio) sau dacă le citeşti ?Te joci cu monedele sau cheile în buzunar ?Înveţi să pronunţi mai bine cuvintele repetându-le cu voce tare sau dacă le scrii pe hârtie ?Înţelegi mai bine ştirile dacă le auzi la radio sau le citeşti în ziare ?Mesteci gumă sau îţi place „să ronţăi” ceva atunci când înveţi ?Simţi că cea mai bună cale de aţi aminti este de a ţi-o imagina în mintea ta ?Citeşti cuvintele, urmărindu-le literă cu literă cu degetul arătător ?Preferi să asculţi o lectură bună sau o discuţie decât să citeşti câteva materiale din manual ? Îţi place să auzi o poveste / lectură pe casetă decât să o citeşti ?Când ai ceva de realizat citeşti întotdeauna sarcinile ?De cele mai multe ori ştii cuvintele cântecelor pe care le auzi ?Când eşti singur(ă), obişnuieşti să asculţi muzică sau să fredonezi o melodie ?Ai abilităţi tehnice şi îţi place să rezolvi rebusuri şi puzzle ?Te joci cu obiecte în timp ce înveţi ?Preferi să citeşti decât să auzi o lectură ?Îţi place să faci o activitate decât să scrii un raport despre ea ?Îţi place mai mult să faci sport decât să citeşti cărţi ?Îţi aminteşti mai mult dacă auzi ştirile la radio sau dacă le citeşti în ziare ?Obţii informaţii despre subiecte interesante, citind materiale relevante ?Te simţi confortabil dacă alţii te ating, îţi dau mâna ?Urmezi mai bine instrucţiunile spuse decât cele scrise ?Îţi place să scrii scrisori sau un jurnal ?Cel mai bine înveţi acţionând, făcând ?Este greu pentru tine să stai liniştit(ă) pe un scaun timp îndelungat ?Crezi că fără muzică viaţa nu este aşa de frumoasă ?Te simţi confortabil într-un grup şi îţi palce să iniţiezi conversaţii ?Când îţi aminteşti o experienţă cel mai adesea poţi descrie ceea ce ai simţit ? Auzi sunete şi vorbeşti cu tine însuţi ?Îţi place sportul ?De obicei vorbeşti încet ?Te simţi distras(ă) dacă cineva vorbeşte cu tine atunci când priveşti la TV ?

ACTIVITATEA 4: “Semnele stresului”

Scop : Recunoaşterea semnelor stresului şi descifrarea semnificaţiilor acestora.


Obiectiv : să înţeleagă că numărul de semne şi frecvenţa acestora determină în ce măsură cineva este stresat sau nu.Materiale : foaia de lucru “Semnele stresului”; hârtie, creion.Desfăşurare :

Discutaţi ce este stresul (a te simţi copleşit de circumstanţe, fără a şti însă ce să faci în mod adecvat).

Subliniaţi că stresul este ceva obişnuit şi că atunci când este stresată, unei persoane îi este mult mai greu să- şi rezolve problemele sau să ia decizii.

Distribuiţi foile de lucru pentru “Semnele stresului” şi cerţi elevilor să citească şi să pună un semn în dreptul acelor itemi / situaţii pe care le-au trăit în mod frecvent, uneori sau deloc.

Prezentaţi exemple în cadrul unor grupuri mai mici (4 - 5 elevi).Evaluare :Aţi fost conştienţi de aceste semne ale stresului ?Aţi fost surprinşi de frecvenţa acestor semne ?Sunt şi alte semne care ar putea fi adăugate listei ?Ce părere aveţi referitor la numărul de semne pe care le-aţi bifat ?Ce reprezintă faptul că întâlniţi adesea aceste semne ?În ce măsură v-ar putea fi utile aceste informaţii ?

Foaia de lucru “Semnele stresului”

Instrucţiuni : Bifaţi categoria potrivită, în funcţie de cât de des întâlniţi acel semn.

Nr. crt.

Semnul frecvent

uneori

deloc

1. Incapacitatea de a dormi sau somn fără odihnă2. Iritabil, mai indispus decât de obicei3. Creşteri sau scăderi ale apetitului alimentar4. Creşteri în consumul de medicamente5. Stări bruşte de plâns6. Îngrijorare pentru multe lucruri7. Lipsa controlului şi a răbdării; ţipatul la alţii8. Confuzie, nesiguranţă9. Dureri de cap, corp tensionat10. Comportament agitat, nerăbdător11. Declin în obţinerea realizărilor12. Dificultate de conlucrare cu ceilalţi13. Nemulţumiri constante, sentimentul că lucrurile nu sunt în

regulă14. Pierderea interesului în general15. Cerinţă constantă de perfecţionare pentru sine sau ceilalţi

ACTIVITATEA 5: „Cum învăţ şi mă pregătesc în situaţii de examene”


Scop: familiarizarea elevilor cu cerinţele învăţării ştiinţifice, raţionale.Obiective:1. Să înţeleagă importanţa organizării raţionale a timpului de muncă şi de odihnă. 2. Să cunoască limitele fiziologice şi psihice la efort susţinut complex.3. Să-şi formeze şi să-şi dezvolte abilităţile de utilizare a metodelor şi tehnicilor învăţării ştiinţifice, raţionale în condiţii de examene/concursuri.Metode: expunerea, dialogul, dezbaterea.Desfăşurare:

I. Cerinţele învăţării ştiinţifice.1. Unde şi cum începe învăţarea lecţiei: în clasă, prin înţelegerea ei.2. Cum trebuie să luăm notiţele la fiecare lecţie: clar, ordonat, sistematic; caietul

trebuie să fie aerisit, ordonat.3. Ce trebuie să facem pentru a învăţa temeinic şi pentru a preveni oboseala: să avem

bună dispoziţie, plăcere şi interes pentru învăţătură.4. Care sunt regulile unei învăţări eficiente:

- mobilizarea, concentrarea atenţiei şi a gândirii;- înţelegerea cauzalităţii faptelor şi a fenomenelor, a legăturilor dintre

ele, influenţa reciprocă şi consecinţele lor;- stabilirea unor conexiuni cu cunoştinţele învăţate anterior la unul sau

mai multe obiecte;- sistematizarea materialului învăţat, organizarea lui într-un plan (idei

principale şi idei secundare);- recapitularea materiei studiate (cu alte exerciţii, cu rezolvarea altor

probleme, noi exemple, cu o nouă formulare) pentru dezvoltarea supleţei şi a flexibilităţii gândirii, a operaţionalizării cunoştinţelor.

II. Igiena muncii intelectuale; cerinţele organizării eficiente a studiului zilnic:1. Activitatea de învăţare începe cu creierul odihnit, nu imediat ce ne-am întors de

la şcoală; facem o pauză (în aer liber) de 1,30 – 2 ore.2. Ne planificăm gândirea, chibzuind timpul; nu pierdem nici o clipă.3. Învăţăm zilnic, ritmic; evităm munca în salturi.4. Ne deprindem să învăţăm zilnic în acelaşi loc şi la aceleaşi ore pentru a ne

mobiliza mai uşor atenţia şi pentru a economisi energia necesară.5. Respectăm pauzele de odihnă (10 minute) după 60 de minute de studiu (ne

mişcăm, respirăm în faţa geamului deschis, privire pe geam, executăm câteva exerciţii fizice).

6. Cele mai eficiente ore pentru învăţare sunt 8 – 11 şi 16 – 21.7. Locul unde învăţăm trebuie să ofere o ambianţă plăcută, confortabilă,

stimulatoare pentru activitatea creierului (ordinea, curăţenia camerei, aerisirea ei, iluminatul potrivit, temperatura moderată, ordinea pe masa de lucru).

III. Pregătirea pentru examene şi concursuri:1. Repetarea, consolidarea, sistematizarea şi completarea cunoştinţelor.2. Organizarea raţională a timpului de muncă şi odihnă.3. Respectarea orelor de somn şi de recreere.4. Alimentarea raţională.

ACTIVITATEA 6: „De ce învăţ eu ?”

Scop: conştientizarea motivelor care determină activitatea de învăţare.


Obiective: - să raporteze motivele personale la grila de motive care determină elevul să înveţe;- să conştientizeze necesitatea motivaţiei interioare a învăţării.

Metode: prelegerea, brainstorming-ul, conversaţia.

Desfăşurare:1. Se solicită elevilor (brainstorming):

„Spuneţi repede, primele motive care vă trec prin minte şi care le consideraţi că stau la baza învăţării voastre”.

Lista se înregistrează pe tablă.Motive posibile:

pentru viaţă din ataşament pentru profesoripentru diplomă (certificat) din dorinţa de a ştipentru note din plăcerea de a învăţa de frica pedepselorpentru premiu pentru a reuşi la un examen pentru a fi lăudat pentru a se formadin ambiţie pentru a mulţumi părinţiidin ruşine din datorie

2. Se propune elevilor să atribuie valoare pozitivă sau negativă diferitelor motive enumerate. Se notează semnul (+) sau (-), evidenţiindu-se calitatea superioară a motivelor pozitive. Se identifică şi motivele interioare (de simţul datoriei, din plăcerea de a învăţa, pentru a-şi forma personalitatea) şi motivele exterioare (frica de note, dorinţa de a lua premiu, etc.). Se subliniază:

- rolul motivelor (motorul, mobilul general al activităţii umane – „Nimic nu realizăm dacă nu avem un impuls, un mobil, un imbold”);

- importanţa curiozităţii ca dorinţă puternică, captivantă de a şti.Învăţarea sub presiunea motivelor exterioare sau negative, dispare odată cu stimulul

care a generat-o (pedeapsa, recompensa, nota, examenul).Singura motivaţie cu acţiune durabilă este cea intrinsecă, pozitivă (60 – 70 % din ceea

ce învăţăm pentru o lucrare sau un examen, se uită în următoarele 3 zile. Acest lucru se explică şi prin constatarea că „învăţarea” pentru o anumită dată condiţionează uitarea după data respectivă. S-a efectuat un experiment: 2 grupe au avut de învăţat acelaşi conţinut în aceleaşi condiţii. Unei grupe i s-a spus că va fi examinată peste o săptămână, celeilalte nu i s-a precizat data, dar i s-a precizat că va fi verificată. La termenul fixat primei grupe, aceasta a avut rezultate mai bune. Dar după trei luni, grupa fără termen mai ştia 76 % din ceea ce a învăţat iar cealaltă doar 8 %.3. Câteva sfaturi pentru educarea unor motivaţii pozitive, intrinseci:- condiţiile uşoare de stres facilitează învăţarea faţă de condiţiile de relaxare;- recompensele acordate la intervale neregulate de timp sunt mai eficiente decât cele acordate regulat;- cunoaşterea rezultatelor influenţează pozitiv motivaţia pentru învăţare;

Activitatea 7: Planul meu educaţional

Obiective:


- să-şi identifice scopurile personale;- să facă diferenţa între scopurile pe termen scurt şi termen lung;- să identifice acţiunile şi barierele în îndeplinirea scopurilor.-

Strategii: - metode: discuţia, lucrul în perechi;- mijloace: flip-chart, fişe de lucru.

Desfăşurarea activităţii

1. Cadrul didactic prezintă elevilor informaţii pe teme sportive din ziare cu tematică specifică. Împreună cu elevii se identifică pentru fiecare situaţie un scop. Se realizează analogia între sport şi viaţă din perspectiva scopurilor.

2. Se identifică necesitatea stabilirii scopurilor şi se centralizează răspunsurile elevilor pe această temă. Lista se completează, dacă este cazul, cu precizările cadrului didactic: - scopurile arată direcţia;- scopurile ghidează deciziile;- scopurile ne arată clar ceea ce dorim să obţinem;- scopurile ne provoacă, ne stimulează;- scopurile se realizează într-un anumit timp (scopuri de scurtă durată/scopuri de lungă

durată);- pentru realizarea scopurilor trebuie să depăşim anumite obstacole.

3. Individual, fiecare elev notează pe fişa de lucru un număr de 4-6 scopuri personale. În perechi, elevii notează pe cele două fişe de lucru, cu simbolurile S respectiv L, în dreptul scopurilor de scurtă respectiv de lungă durată. Se utilizează Fişa de lucru VIII- 3.

Fişa de lucru VIII- 3


1. Precizaţi 4-6 scopuri personale.……………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………………….………

2. Notaţi la punctul 1 cu S, respectiv cu L tipul fiecăruia dintre scopurile precizate, în funcţie de timpul necesar pentru realizare.

3. Reformulaţi scopurile după criteriile: specific, măsurabil, realizabil, temporal.4. Alegeţi unul din scopurile stabilite anterior şi analizaţi-l conform modelului de mai jos:

Exemplu: Scopul ales: “Aş dori ca în 10 ani să devin medic”.

Criterii Exemplu1. Ce doresc să obţin? Să devin medic2. Cum voi putea realiza scopul propus?

Absolvirea liceului, specializarea “ştiinţe ale naturii”Absolvirea facultăţii de medicină

3. Scopul este în concordanţă cu resursele mele?

Acord suficient timp pentru pregătirea la materiile de specialitate, îmi place să lucrez cu oamenii

4. În cât timp va fi realizat scopul stabilit?

În 10 ani

Scopul ales: ………………………………………..

Criterii Exemplu1. Ce doresc să obţin?2. Cum voi putea realiza scopul propus?3. Scopul este în concordanţă cu resursele mele?4. În cât timp va fi realizat scopul stabilit?

4. Se analizeză, la nivelul grupului clasă, în mod aleatoriu 1-2 dintre aceste scopuri din punct de vedere al formulării în termeni: specifici, măsurabili, realizabili, temporali. Elevilor le revine sarcina de a reformula în funcţie de aceste criterii celelalte scopuri pe care şi le-au propus.

5. La nivelul grupului clasă se analizeză un scop ales de elevi şi se identifică acţiunile pe care aceştia trebuie să le întreprindă pentru a atinge scopul propus – planul de realizare. Se utilizează modelul din fişa de lucru.

6. Se prezintă şi analizeză planurile de realizare a scopurilor elaborate de câţiva dintre elevii clasei.

II. Alte activități


1. Colţul de documentare – iniţiaţi o discuţie cu elevii referitor la informaţii / teme noi de interes pe care le-au descoperit din diverse surse: reviste, emisiuni radio sau TV. Propuneţi realizarea a trei colţuri de informare pe teme alese de ei, selectaţi 3 teme pe care ar dori să le aprofundeze şi împărţiţi clasa în 3 grupe, în funcţie de tema de interes. Rugaţi elevii ca pe perioada a 2 săptămâni să adune cât mai multe informaţii pe temele respective, din cât mai multe surse posibile. Cereţi elevilor să dea exemple de surse de informare şi sugeraţi-le să noteze pe fişa de lucru “Colţul de documentare” toate sursele pe care le-au utilizat pentru a aduna informaţiile. Fiecare grupă îşi va desemna un reprezentant care va prezenta colţul de documentare realizat cu cele mai relevante informaţii pe care le-au obţinut şi sursa de informare. Încuraja-ţi elevii din celelalte grupe să pună întrebări. Discutaţi utilitatea surselor pentru tema de informare selectată. Puneţi accentul pe avantajele şi dezavantajele utilizării diferitelor surse de informare, care sunt cele mai noi / rapide surse de informare, care dintre sursele de informare sunt mai importante / credibile.

2. Cum învăţ? – cereţi elevilor să realizeze o listă cu sarcini de învăţare pe care le au la: limba română, matematică, geografie şi istorie. Se împarte clasa în 4 grupe, fiecare grupă extrage un bileţel pe care e notat una dintre cele 4 discipline. Cereţi elevilor să găsească sarcini specifice şi strategii de învăţare pentru disciplina menţionată pe bileţelul extras şi să le noteze pe fişa de lucru. Oferiţi exemple de strategii de învăţare pentru a fi siguri că elevii au înţeles ce au de făcut. Discutaţi cu elevii răspunsurile date şi notaţi pe tablă strategiile identificate de aceştia. Analizaţi metodele utilizate, discutaţi cum îşi pot îmbunătăţi strategiile de învăţare.

3. Soluţii creative – elevii vor avea sarcina de a găsi modalităţi de îmbunătăţire a unui produs (ex. telefon mobil). Se împart elevii în grupuri de 3-5 şi li se cere să dea soluţii luând în considerare următoarele întrebări: Ce s-ar putea adăuga? Ce s-ar putea elimina? Ce materiale pot fi înlocuite? Ce altă întrebuinţare i-am putea găsi? Cum s-ar putea mări/micşora? Cereţi elevilor să grupeze soluţiile în funcţie de: soluţii estetice, economice, tehnice. Discutaţi despre rolul întrebărilor în dezvoltarea creativităţii şi despre ce înseamnă o soluţie creativă.

4. Strategiile mele de învăţare – se împart elevii în 3 grupe în funcţie de stilul de învăţare dominant (vizual, auditiv, kinestezic) şi se cere să realizeze o listă cât mai cuprinzătoare cu strategii concrete pe care le folosesc în învăţare. Fiecare grupă prezintă lista cu strategiile de învăţare utilizate. Comparaţi strategiile utilizate în cadrul stilurilor de învăţare şi discutaţi eficienţa lor. Evidenţiaţi rolul strategiilor de învăţare şi importanţa utilizării unor strategii de învăţare adecvate stilului de învăţare.

5.1 De ce învăţ? – identificaţi împreună cu elevii motive care îi determină să înveţe şi notaţi-le pe tablă. Explicaţi că motivaţia pentru învăţare este determinată de mai mulţi factori. Cereţi elevilor să evalueze importanţa pentru ei a motivelor notate pe tablă, să realizeze o ierarhie proprie a motivelor şi să o discute cu colegul de bancă. Analizaţi împreună cu elevii ierarhiile de motive, discutaţi despre importanţa identificării motivelor care determină elevii să înveţe, din ce cauză diferă motivele de la un elev la altul.

5.2 De ce învăţ ? – se anunţă elevii că în cadrul acestei activităţii vor identifica câteva dintre motivele pentru care învaţă, se explică elevilor termenul de motiv şi se cere să dea exemple. Se împarte fişa de lucru “De ce învăţ ?” şi sunt rugaţi să coloreze cercurile în care sunt scrise motivele pentru care învaţă ei. Fiecare elev va realiza un clasament al motivelor, urmând ca în continuare să discute cu colegul de bancă clasamentul realizat, după care vor împărtăşi întregii clase ideile discutate în perechi. În continuare se accentuează importanţa identificării motivelor care stau la baza învăţării, precum şi de ce anume acestea diferă de la un elev la altul.

6. Cum îmi caut informaţiile necesare? – se cere elevilor să îşi aleagă un animal preferat, să caute cât mai multe surse de informare şi să completeze cu informaţii noi ceea ce ştiau deja


despre animalul respectiv. Elevii vor completa fişa de lucru “Cum îmi caut informaţiile necesare?”, după care vor lucra în perechi pentru a observa asemănările şi deosebirile legate de modul în care au căutat informaţiile. În continuare se prezintă asemănările şi deosebirile în faţa clasei, accentuându-se importanţa utilizării unor surse diferite de informaţii, dificultăţile întâmpinate în căutarea informaţiilor, persoanele la care au putut apela.

7. Ce obiecte iau cu mine pe insulă? – elevilor li se spune că vor trebui să aleagă mai multe obiecte utile supravieţuirii pe o insulă despre care nu se ştie nimic. Se împarte fişa de lucru “Ce obiecte iau cu mine pe insulă?”, rugându-i să argumenteze fiecare obiect ales. Se cere elevilor să compare soluţiile oferite cu colegul de bancă, să discute diferenţele şi să aleagă cinci dintre obiectele propuse de ei pentru a le lua împreună pe insulă. Toate soluţiile se notează pe tablă şi împreună cu elevii sunt analizate soluţiile oferite, urmând ca în continuare să se aleagă cinci obiecte, care li se par acum ca fiind cele mai utile. Se discută în ce măsură diferă soluţia individuală de soluţia grupului.

8. Cum îmi organizez timpul? – cereţi elevilor să-şi noteze, pe parcursul unei săptămâni ce au făcut în fiecare zi, să redea în detaliu toate activităţile desfăşurate, notând în acelaşi timp şi timpul petrecut pentru fiecare activitate în parte. Se oferă ca model fişa “Cum îmi organizez timpul?”. Se împart elevii în perechi şi li se cere să analizeze modul de organizare a timpului, să identifice activităţile care le ocupă cel mai mult timp, dificultăţile întâmpinate în organizarea timpului şi să găsească modalităţi de îmbunătăţire a acestuia. Se discută cu întreaga clasă avantajele observării modului de organizare a timpului, precum şi despre dificultăţile care apar în organizarea activităţilor zilnice.

9. Cum rezolv problema? – fiecare elev va primi fişa de lucru, urmând ca individual, să găsească soluţii pentru problema prezentă şi să le noteze pe fişă. Elevii se grupează în perechi pentru a-şi prezenta şi argumenta reciproc soluţiile, încurajându-i să analizeze care este soluţia cea mai bună dintre cele prezentate şi să argumenteze alegerea făcută. Soluţiile identificate sunt prezentate în faţa clasei, punându-se accent pe consecinţele care decurg în urma unei decizii.

10. Înţeleg ce citesc? – se alege o povestioară sau un text ştiinţific, maxim o pagină, şi se notează pe cartonaşe. Se împarte elevilor cartonaşul cu textul selectat şi se solicită, ca fiecare să noteze pe o parte a cartonaşului o propoziţie referitoare la text, iar pe cealaltă parte o întrebare care să se refere la un aspect al textului, altul decât cel scris deja. Rugaţi elevii să dea cartonaşul colegului din spate care va răspunde la întrebarea scrisă şi va formula o întrebare pentru propoziţia găsită. Se solicită elevilor să prezinte întrebările şi răspunsurile găsite, urmând a fi discutată corectitudinea şi relevanţa lor pentru înţelegerea textului citit. Se discută cu elevii importanţa formulării întrebărilor pentru înţelegerea textelor, modul de formulare a întrebărilor pentru a uşura înţelegerea textului.

III. Materiale informative


ASISTENŢA PSIHOLOGICĂA ADOLESCENŢILOR ÎN PERIOADA PREMERGĂTOARE ȘI ÎN TIMPUL

DESFĂȘURĂRII TESTELOR/EVALUĂRILOR NAȚIONALE ȘI A EXAMENULUI DE BACALAUREAT

În perioada premergătoare examenelor practic toţi elevii devin îngrijoraţi şi tensionaţi. În funcţie de particularităţile individuale psihice şi experienţa de viaţă, elevii îşi exprimă în mod diferit îngrijorarea: de la isterici de proporţii pînă la demonstrarea unei "supra-calmităţi" şi a indiferenţei simulate. Adulţii (profesorii şi părinţii) deloc mai puţin stresaţi decît elevii, încearcă să-i ajute, manifestînd, de asemenea, un vast "asortiment" de conduite: de la acuzaţii de lene şi solicitări de a mari timpul acordat învăţării, pînă la susţineri fataliste, de genul: "Nu te mai deranja atîta. Îmi este indiferent ce notă vei lua!". Spre regret, toate aceste "metode tradiţionale" permit adulţii doar să-şi exteriorizeze propria anxietate şi nu contribuie cu nimic constructiv adolescentului, ci dimpotrivă... Elevul înţelege că trebuie să studieze mai mult, dar nu se poate impune, şi doar constatarea faptului îi consolidează neîncrederea în propriile forţe şi, prin urmare, îi periclitează studiul. Îndemnările de a fi "mai liniştit, mai calm", de cele mai dese ori, au un efect exact contrar.

Avînd în vedere faptul că elevii care trec prin "calvarul" examenelor sînt deja la o anumită maturitate academică, fiind în clasele superioare, este cert faptul că pînă acum, de-a lungul anilor de şcoală, de nenumărate ori au răspuns, scris şi oral, deci, situaţia de verificare a cunoştinţelor nu este inedită pentru ei. Pentru a risipi anxietatea condiţionată de această formă de examinare - examenul - este recomandabil să se furnizeze informaţia necesară referitoare la acesta, adică să se povestească detaliat în ce mod decurg examenele. Se pot organiza, în acest scop, jocuri pe roluri, în cadrul cărora elevii sînt puşi în situaţia să găsească resurse interioare psihice pentru a face faţă tensiunii.

Observaţiile psihologilor relevă faptul că, de fapt, nu procesul de verificare a cunoştinţelor provoacă anxietate adolescenţilor. Perioada examenelor, în special celor de absolvire sau de promovare în clasele liceale, este implicit legată de o altă perioadă extrem de importantă, alegerea instituţiei pentru studiu ulterior şi deci, a viitoarei profesii sau alegerea profilului de studiu (în cazul examenelor pentru ciclul liceal). Or, pentru a face o alegere este necesar să-ţi analizezi particularităţile individuale, preferinţele, interesele etc. Chiar şi atunci, însă cînd alegerea este făcută, nu există certitudinea că planul va fi realizat. Pentru o reuşită sigură adolescenţii trebuie să depăşească cu brio etapa de concurenţă. Pentru mulţi adolescenţi în această perioadă, gîndul că rezultatele activităţii depind în mod direct de cantitatea muncii depuse, nu mai este doar o frază declarată de adulţi, ci devine un fapt conştientizat. Soluţionarea sarcinii duble care a apărut la această fază solicită adolescentul să-şi asume responsabilitatea pentru viaţa sa ulterioară. Concluziile făcute acum pot corecta substanţial orientarea dezvoltării personalităţii adolescentului. Deseori, insuccesele de la examene şi strategiile incorecte ale adulţilor din perioada realizării alegerii condiţionează apariţia dependenţei la adolescent, care evită sau chiar refuză să fie responsabil de viitorul său, preferînd ca deciziile importante să fie luate de altcineva (părinţi, prieteni etc.). O altă consecinţă negativă este frica exagerată de procedura de examinare şi concurenţa posibilă. Fiind convinşi de eşecul său sau de obţinerea unui succes minim, unii elevi renunţă la studii şi astfel anulează toată posibilităţile de autorealizare şi de căpătarea unei meserii interesante.

Psihologii şi pedagogii, care lucrează cu elevii în perioada de pregătire pentru examene trebuie să înţeleagă cît este de important să se creeze condiţiile necesare pentru ca adolescentul să poată:

conştientiza de ce depinde succesul său; cunoaşte toate strategiile de alegere; contribui la sporirea încrederii în forţele proprii, la cultivarea sentimentului proprii

demnităţi; diferenţia domeniile, pentru care va avea nevoie de ajutorul altor persoane şi să-l solicite

fără a-şi leza demnitatea;


clarifica specificul verificării cunoştinţelor în cazul examenelor, însituaţii de stres şi cu rezultate imprevizibile;

cunoaşte mecanisme de gestionare a emoţiilor, depistînd "mesajele" acestora şi eliminînd tensiunea nocivă.

La fel de importantă este şi munca desfăşurată cu părinţii elevilor care sînt în perioada examenelor. În acest scop, sînt indicate să se realizeze întruniri cu părinţii. Subiectul "Asistenţă elevilor în perioada examenelor" ar putea constitui prima întîlnire cu părinţii. La aceasta părinţii sînt familiarizaţi cu specificul examenelor, importanţa acestora pentru viitorul copiilor, orarul activităţilor etc. Studiul în perioada examenelor necesită un program de lucru bine organizat, fără excese, cu o alternanţă raţională a stărilor de repaus cu cele de pregătire. Insuccesul trăit în cadrul examenelor provoacă un lanţ de emoţii negative, care pot conduce la un alt insucces. Iar valoarea negativă atribuită de către elev acestui insucces poate fi fatidică. Atunci cînd perceperea fenomenului de nereuşită este completată cu aprecieri pozitive, încurajatoare din exterior, în special, din partea părinţilor, amploarea eşecului se diminuează considerabil.

Şi pentru că examenul nu este doar o simplă verificare a cunoştinţelor, ci verificarea lor în condiţii de stres şi rezultate imprevizibile, sînt necesare anumite măsuri de prevenţie şi intervenţie. În acest scop, consultaţi materialele distribuite pe site referitoare la problematica stresului.

În scopul pregătirii psihologice ale adolescenţilor în perioadă premergătoare testelor naționale/examenului de bacalaureat se recomandă să se organizeze activităţi în grup.

Astfel, se pot organiza şedinţe cu următoarele subiecte:

"Condiţiile succesului"1. Stabilirea factorilor care influenţează succesul:

a. încrederea în forţele propriib. cantitatea eforturilor depusec. ajutorul şi susţinerea altor personaed. particularităţile situaţieie. norocul, soarta

2. Elaborarea planului de acţiune în discutarea şi analiza factorilor menţionaţi.

"Ce înseamnă să fii încrezut în forţele proprii"1. Analiza diferenţelor în comportament, atitudinii faţă de sine şi alţii a persoanelor agresive,

neîncrezute (pasive) în sine şi asertive (încrezute în propriile forţe).2. Evidenţierea asemănărilor în poziţiile susţinute de persoanele agresive şi pasive în ceea ce

priveşte evitarea responsabilităţii şi "transmiterii" acesteia la alte personae.3. Discuţie despre ceea ce semnifică şi cum se manifestă responsabilitatea pentru propria viaţă.4. Autoanaliza trăsăturilor forte ale personalităţii.5. Furnizarea informaţiilor despre avantajele adolescenţei."Solicitarea ajutorului ca manifestare a încrederii"1. De ce este dificil să cerem ajutor?2. Conştientizarea neputinţei de a face ceva ca dovadă a creşterii personale.3. Cînd solicităm ajutor?

a. informaţii insuficienteb. incapacitatea de a face ceva concretc. susţinere în situaţii dificile

4. Cum solicităm ajutor?a. trecere succintă în revistă a circumstanţelorb. formularea exactă a cererii, pentru ce anume se solicită ajutorc. verificarea disponibilităţii solicitantului de a oferi ajutord. clarificarea momentului în care va fi furnizat ajutorul (cînd, unde)e. exprimarea recunoştinţei şi mulţumirii

5. Despre ce ne vorbeşte un refuz?


"La ce folosesc emoţiile?"1. Familiarizarea cu diverse teorii despre originea emoţiilor2. Evidenţierea legăturii dintre manifestările fizice şi trăirile emoţionale3. Analiza teorii conform căreia emoţiile sînt atavisme şi deoarece ne-au rămas drept moştenire din lumea animalelor, pot fi "triate" pe parcursul evoluţiei4. Discuţie "Cum este posibilă viaţa într-o lume populată doar de către oameni lipsiţi de emoţii"5. Emoţiile ne ajută să apreciem schimbările situaţiilor şi astfel, să ne adaptăm la situaţiile inedited6. Exerciţiul "Ce emoţii trăiesc" (adolescenţii sînt solicitaţi să numească şi să noteze emoţiile pe care le cunosc, iar apoi să le sublinieze cu o linie acele emoţii care le trăiesc rar, cu două linii - pe cele care le simt des şi să şteargă emoţiile pe care doresc să nu le mai experimenteze niciodată)

Alte variante de şedinţe:

1. "Cum să ne gestionăm emoţiile negative"2. "Influenţa factorilor din exterior asupra stării emoţionale"3. "Cum să evităm stresul nociv"

CEA MAI BUNA METODA DE STUDIU!Sugestii pentru elevi

Înainte de a începe să înveţi:1. Alege ce anume vrei să înveţi, ce resurse vei folosi şi unde vei învăţa.2. Organizează-ţi locul de învăţătură. Când nu poţi avea o cameră separată, e bine să ai colţul

tău confortabil pentru studiu, amenajat special. Ai nevoie de linişte, deşi unii elevi învaţă mai bine pe un fundal muzical. Elevii extrovertiţi învaţă mai bine într-un mediu stimulant, pe când introvertiţii preferă un colţ liniştit, calm, cu puţine distrageri.

3. Lumina naturală este de preferat. Lumina trebuie să vină de la o veioză cu un bec de 100 W plasată la stânga, uşor din spate. Culorile vii te stimulează.

4. Încearcă să diminuezi sau chiar să ignori orice evenimente din jur, care te pot tulbura la studiu. Astfel: stabileşte ferm în prealabil că nu vrei să fii întrerupt când înveţi; aşează-ţi la îndemână materialul de studiu.

5. Gândeşte-te cu plăcere la ce vei studia. Lecţiile făcute cu plăcere ţi le aminteşti mai uşor. Buna dispoziţie scade dacă eşti flămând, sau dacă începi să înveţi cu stomacul plin. La fel de neproductiv este să te-apuci de învăţat dacă eşti obosit.

6. Exerciţiile fizice moderate îţi cresc buna dispoziţie.7. Citeşte proactiv (vezi mai jos).8. Găseşte întrebările la care va trebui să răspunzi din ce ai învăţat.

La masa de lucru

Cum să înveţi:1. Concentrează-ţi atenţia şi analizează temeinic informaţia.2. Îmbunătăţeşte-ţi memoria. 3. Antrenează-ţi atenţia prin exerciţii. De exemplu:


a. priveşte cu atenţie un singur punct din cameră, pe o durată progresivă. Poţi ajunge până la o jumătate de oră;

b. la culcare, înainte de a adormi, încearcă să îţi aminteşti exact fiecare amănunt petrecut într-o perioadă scurtă de timp. Începi cu 10 minute, crescând până la o oră;

c. când mergi pe stradă, încearcă să îţi aminteşti cu exactitate cât mai multe amănunte observate într-un segment din drumul parcurs;

d. ia un desen dintr-o carte, observă-l pe durate din ce în ce mai scurte şi apoi copiază-l. Repetă pentru a-ţi îmbunătăţi rezultatul.

4. În timp ce înveţi – fie că citeşti singur, discuţi cu cineva sau asculţi ce se spune – mintea ta nu trebuie doar să absoarbă pasiv informaţia. Din contră, trebuie să fie activă; să-ţi pui continuu întrebări, pentru a participa efectiv la ce înveţi şi a anticipa creator concluziile; citeşti, astfel, proactiv; - pune-ţi mintea la treabă fără încetare. Mintea lucrează mult mai repede, decât poţi citi sau decât predă profesorul. Mintea vrea să fie ocupată, şi când nu are ceva de făcut, când nu e stimulată, încearcă să facă altceva şi te pomeneşti că îţi fug gândurile aiurea; devii astfel distrat. Poţi chiar pierde şirul ideilor, în timp ce asculţi lecţia sau citeşti. Pentru a folosi mai intens mintea, dă-i tot timpul ceva să facă; de exemplu, încearcă să anticipezi ce vei găsi pe pagina următoare, sau ce va urma în expunerea profesorului.

5. Fă pauze scurte, periodice (Ex: 3-4 minute după fiecare perioadă de 20 de minute. Urmează 5 minute de repetare a ceea ce ai învăţat în faza anterioară).

Dezvoltarea memoriei

Memorezi mult mai uşor ceea ce îţi place, te interesează şi înţelegi. Memorizarea este uşurată dacă o asociezi cu o acţiune (citit cu voce tare, desene, subliniere, rezumare pe puncte).

Datele fără sens sunt reţinute (memorate) mai uşor, dacă le înţelegem. Ne amintim mai uşor lucrurile importante, decât pe cele neimportante (prima iubire, primul sărut). Datele nesemnificative pot deveni importante, dacă le asociem cu imagini vii, sau le dăm o semnificaţie personală de ex.: marcăm cu galben textul.

Memoria e supusă legii efectului de masă: cantitatea reamintită este corelată (este proporţională) cu durata timpului petrecut la învăţătură.

Ideile se reţin mai uşor, decât faptele; de aceea, poţi ataşa o semnificaţie faptelor, pentru a ţi le reaminti mai uşor. De ex.: Un elev reţine mult mai uşor când a avut loc Revoluţia franceză (1789), dacă observă că ea diferă printr-o singură cifră de data sa de naştere (1989). “Repetitio est mater studiorum” („repetiţia e mama învăţăturii”), spuneau latinii. Pentru a-ţi fixa în memorie cunoştinţele acumulate, repetă de mai multe ori ceea ce ai învăţat; repetarea este necesară, deoarece memoria are nevoie de timp pentru a asimila. Repetă materia curând după ce ai învăţat-o, apoi la intervale tot mai mari. Cu cât repeţi mai des, cu atât reţii mai mult.

Desparte informaţia sau lecţia în segmente mici, de cel mult şapte elemente sau idei.Folosirea metodelor memotehnice poate fi utilă; de ex.: deşi nu pot înlocui organizarea studiului (învăţăturii), - ajută la memorizarea unor liste sau înşiruiri de fapte. Dacă trebuie să memorizezi ceva fără noimă, ca un şir de numere, nume sau fapte, încearcă să le aranjezi în orice formă îţi convine şi care are sens: în versuri, imagini vizuale, sau ca pe o poveste, folosind aceste "trucuri" drept reguli gramaticale, pentru a ţi le reaminti mai uşor.

E nevoie să uiţi, pentru a-ţi reaminti mai uşor. Uitarea este necesară, deoarece memoria nu are o capacitate nelimitată. Alege să uiţi ceea ce nu te interesează şi concentrează-te pe ce este important.


Metodele de învăţătură

Fiecare tinde să adopte o metodă de învăţătură care i se potriveşte mai bine. Elevii învaţă cel mai bine când îşi folosesc inteligenţa dominantă (verbală, matematică, spaţială ş.a.). Rareori o asemenea metodă le este predată la şcoală.

O metodă bună de învăţătură te ajută să:

dozezi efortul şi să organizezi materialul de studiu; planifici eficient timpul necesar pentru terminarea lecţiilor, cât şi pentru activităţile

extraşcolare; înveţi activ, cu entuziasm şi interes; înţelegi ceea ce citeşti sau studiezi; să înveţi selectiv şi să extragi ce este semnificativ din

ceea ce înveţi; iei notiţe bune cu ce este mai important; descoperi şi organizezi ideile - cheie; să-ţi formezi un sistem personal de notare; să pui întrebări pertinente; să citeşti atent temele şi să controlezi rezultatele, pentru a le feri de erori; predai lucrările la timp; să-ţi exprimi clar ideile verbal şi în scris, iar scrisul tău să fie citeţ şi corect; faci legătura între ce înveţi şi ceea ce ştii deja; îţi organizezi un loc de studiu;

Masa de studiu

îţi formezi o metodă de pregătire pentru examen, anticipând ce ţi se va cere; să afli ce tip de memorie ai: vizuală, auditivă sau de mişcare; adaptezi metoda de învăţătură la fiecare materie sau profesor (ce anume fapte, formule, idei,

sau principii, consideră profesorul că sunt importante); te asociezi cu colegi care au metode bune de studiu.

Metode de învăţare în funcţie de personalitate

Bioritmul îţi influenţează randamentul la învăţătură. Experimentează şi află la ce oră din zi sau din noapte înveţi mai cu spor. Alege, pe cât posibil, orele în care înveţi mai bine. Fiecare este mai alert mintal şi mai motivat într-o anumită perioadă a zilei, unii dis-de-dimineaţă, alţii seara sau chiar noaptea târziu.

Care sunt orele tale cele mai bune de învăţat? Ai un stil personal de învăţat, pe care-l poţi identifica, consolida şi folosi în avantajul tău. Eşti o persoană analitică sau sintetică? Hai să aflăm!

Elevii analitici:

învaţă metodic, sistematic; se axează pe detalii înainte de a ajunge la concepte şi idei mai generale; acumulează cunoştinţele gradat; reţin doar datele sau faptele legate direct de subiect şi le ignoră pe cele mai puţin importante; au un plan detaliat de studiu; învaţă bine fiecare subcapitol, înainte de a trece la următorul; preferă să se oprească şi să se concentreze, până cunosc foarte bine un subiect;


îşi amintesc mai bine datele şi faptele specifice; tind să ia note mari.

Elevii sintetici:

urmăresc doar indicaţiile generale; caută principiile generale, conceptele de bază, mai degrabă decât detaliile; cunosc câte puţin despre subiecte diferite; citesc doar ce-i interesează; pun întrebări de ordin general; le plac cunoştinţele generale, nu doar cele legate strict de un anumit subiect.

Studiu sinteticCând materialul de studiu te împiedică să foloseşti stilul tău preferat, caută alte metode de

învăţat. De exemplu, pentru a învăţa vocabularul unei limbi străine, un elev cu stil sintetic poate recurge la o metoda holistică: foloseşte asociaţii şi imaginaţia, pentru a face legătura dintre cuvintele celor două limbi.

Eşti un spirit analitic, sintetic sau combinat?Ce stil de învăţătură foloseşti?

Cele patru stiluri principale de învăţătură

Se pot deosebi şi alte moduri de a învăţa: 1. Logic, raţional şi analitic. Învăţătura este bazată pe logică. Elevul culege faptele, le

sistematizează, analizează ideile, rezolvă logic problemele, le enunţă clar şi precis, reduce ideile complexe la decizii simple şi vine cu o explicaţie mai precisă pentru a clarifica o situaţie; învaţă cel mai bine independent, când are acces direct la informaţii şi foloseşte metode tradiţionale de studiu. Poate avea dificultăţi când lucrează în grup. Este mai puţin intuitiv sau emoţional şi evită situaţiile neclare, ambigui. Îşi poate ameliora modul de studiu, dacă ţine seama de toate alternativele şi de părerea altora.

2. Studiu logic şi raţional. Realist şi ordonat. Se bazează pe memorizare, pe cunoaşterea detaliilor aranjate în ordine, după un plan. Este practic şi precis. Interesat mai puţin de teorii. Ca şi stilul precedent, este mai mult verbal, decât intuitiv sau emoţional. Nu se întreabă: ”Cum ar fi dacă?”. E bun să planifice şi să urmeze indicaţii. Învaţă mai bine când mediul din jur este organizat, când urmăreşte ceva specific, previzibil. Poate avea dificultăţi să înţeleagă ce simt ceilalţi, să coopereze cu cei de altă părere. Îşi poate îmbunătăţi modul de învăţătură, dacă va fi mai puţin rigid, dacă va accepta şi punctul de vedere al altora şi îşi va exprima mai mult sentimentele.

3. Studiu realist şi ordonat. Cercetător. Învaţă mai bine dacă discută lecţia cu colegii. Pune accentul pe atmosferă, dispoziţie, atitudine şi sentimente; logica şi teoria au un rol secundar. Îi place să întrebe, să experimenteze, să descopere şi să inventeze. Este independent, curios, competitiv, aventuros şi creator. Învaţă mai bine de unul singur prin încercări, când e în competiţie cu altcineva şi are rezultate practice. Poate avea dificultăţi când nu are multe opţiuni, când are un termen sau trebuie să urmeze instrucţiuni precise. Poate da rezultate mai bune, atunci când acceptă mai mult ideile altora, colaborează cu ceilalţi şi lasă şi pe alţii să lucreze.

4. Imaginativ. Pune accentul pe sentimente, surpriză şi intuiţie, pe imaginea lucrurilor şi, mai puţin, pe enunţarea lor clară. Este sensibil, flexibil şi spontan. Preferă să înveţe în grup, comunică uşor, este cooperant şi adaptabil. Îşi echilibrează uşor învăţatul cu joaca. Se


descurcă mai greu, când trebuie să fie organizat, când trebuie să dea răspunsuri exacte, sau când trebuie să se concentreze pe ceva anume.

Toate cele patru stiluri sunt valoroase. Poţi folosi pe cel cu care te simţi mai confortabil. Când recunoşti că ai un stil preferat de învăţătură, poţi să potriveşti mai uşor ce vrei să înveţi cu stilul tău preferat.

Cum îţi place să înveţi mai bine, bazat pe: fapte, structură, persoane sau sentimente?

Inteligenţele multiple şi metoda de studiu

Fiecare tânăr are câte puţin din toate cele opt feluri de inteligenţă. (vezi mai sus). Fiecare inteligenţă este de fapt un talent special de a învăţa. Un elev poate excela la matematici, altul la muzică sau la sport.

Cum se manifestă inteligenţele multiple la învăţătură:

Lingvistică: remarci greşelile altora în folosirea cuvintelor şi în gramatică; îţi aminteşti cu uşurinţă citate din cărţi şi le foloseşti des; îţi place să povesteşti.

Logico- matematică: citeşti cărţi şi reviste de ştiinţă din plăcere; îţi organizezi lucrurile pe categorii; eşti fascinat de întrebări şi probleme ştiinţifice şi filosofice, cum ar fi originea vieţii sau

începutul universului.

Spaţială: îţi aminteşti detalii din locurile vizitate în trecut; te orientezi uşor în locuri noi; îţi place să desenezi.

Muzicală: îţi place muzica şi ai interpreţi favoriţi; eşti sensibil la sunetele din jur; poţi cânta pe note.

Corporală - kinestezică:

dansezi bine; ai graţie în mişcări; repari cu uşurinţă mecanisme stricate, fără ajutorul altora.

Interpersonală: îi cunoşti repede pe alţii; observi cu uşurinţă dispoziţia celorlalţi; compari caracteristicile prietenilor noi cu ale celor vechi; te poţi imagina uşor “în pielea” altuia.

Intrapersonală: te cunoşti bine pe tine însuţi; simţi ce poţi face şi ce nu; înţelegi uşor ce simt alţii;


îţi place să înveţi singur.

Ecologică: te simţi atras de natură; îţi plac ştiinţele naturale şi cumulezi cu uşurinţă date din acest domeniu; ai preocupări ecologice.

Înveţi cu cea mai mare plăcere, când poţi să alegi dintr-o gamă largă de metode şi materiale oferite de tehnologia modernă. Îţi poţi adapta metoda de studiu nu numai prin cărţi şi ceea ce ţi se predă la şcoală, dar şi prin simulare, jocuri, diferite schiţe de proiecte şi navigând pe Internet.


pregatirea psihologica pentru examene

Documents