PREFATA

Paulo Coelho s-a n scut la Rio de Janeiro în 1947. ă Este unul dintre cei mai de succes romancieri ai lumii, c r ile sale traduse în 73 de limbi şiă ţ editate în peste 170 de ri atingând,ţăpân în prezent, vânz ri de peste 135 000 000 de exemplare înă ă întreaga lume, iar în România, de peste 1 000 000 de exemplare. Înainte s devin un adev rat fenomen literar, a fost ună ă ăhippie rebel, apoi autor dramatic, director de teatru, jurnalist, poet. În 1986 face pelerinajul la Santiago de Compostela, eveniment care i-a marcat via a şi cariera. Deşi profund ataşat deţBrazilia natal (îşi scrie operele în fa a oceanului, în vila sa de laă ţ Copacabana), romanele lui dezvolt drame universale, ceea ce explică ă primirea entuziast de care se bucur pe toateă ămeridianele. Pagina sa de Facebook are 6,5 milioane de fani, iar contul s u de Twitter, peste 2 milioane de followers. În 2009, a intrat înă Guinness Book drept autorul celei mai tradusec r i (romanul ă ţ Alchimistul). Este consilier special UNESCO în cadrul programului „Convergen e spirituale şi dialoguri interculturale“,ţ membru al comitetului director al Funda iei ShimonţPeres, al Schwab Foundation for Social Entrepreneurship, al Lord Menuhin Foundation.I s-au decernat numeroase premii (printre care premiul german Bambi 2001, acordat personalit ii culturale a anului, premiul italian Fregeneăţ pentru literatur ) şi importante distinc iiă ţ(Cavaler al Legiunii de Onoare, Fran a, 1999; Comandor al Ordinuluiţ Rio Branco, Brazilia, 1998 etc.). Este membru al Academiei Braziliene de Litere din 28 octombrie 2002.A fondat Institutul Paulo Coelho, care acord ajutoare îndeosebi copiiloră şi b trânilor din p turile defavorizate ale societ ii braziliene.ă ă ăţEste colaborator permanent al unor reputate publica ii, printre careţ Corriere della Sera (Italia) şi El Semanal (Spania).Opere principale: Jurnalul unui Mag (1987); Alchimistul (1988); Brida (1990); Walkiriile (1992); La râul Piedra am şezut şi-am plâns (1994); Al cincilea munte (1996); Manualulr zboinicului luminii ă (1997); Veronika se hot r şte s moar ă ă ă ă (1998); Diavolul şi domnişoara Prym (2000); Unsprezece minute (2003); Zahir (2005); Vr jitoarea din Portobelloă(2006); Ca un râu care curge (2006); Înving torul este întotdeaunaă singur (2008); Aleph (2010). Numeroase dramatiz ri, CD-uri şi jocuriă electronice dup c r ile sale.ă ă ţ

O, Marie, z mislit f r de p cat,ă ă ă ă ăroag -te pentru noi,ăp c toşii care venim la tine.ă ăAmin.Un om de neam mare s-a dus într-o ar îndep rtat ,ţ ă ă ăca s -şi ia domnie şi s se întoarc .ă ă ăLUCA, 19:12

Pentru J. care m pune în mişcare,ăS.J. care m urmeaz ocrotindu-m ,ă ă ăHilal, pentru iertarea din bisericade la Novosibirsk.

Diametrul lui era de vreo doi-trei centimetri, dar spa iul cosmic se aflaţ aici, f r ca m rimea s -i fie micşorat . ă ă ă ă ă Orice lucru… era un infinitde lucruri, pentru c eu îl vedeam din toate punctele Universului.ăJorge Luis Borges, Aleph*

J.L. Borges, Opere, vol. 2, traducere de Darie Nov ceanu, Edituraă Univers, București, 1999, p. 119. (N. tr.)

Eu nu cunosc nimic, tu totul ştii,Dar via a mea nu va fi irosit ,ţ ăC ci este scris c ne vom întâlniă ăÎn veşnicia îndumnezeit .ă

Oscar Wilde

Rege al regatului meu

Nu!Iar şi un ritual? Iar şi s invoc for ele invizibile s se manifeste înă ă ă ţ ă lumea vizibil ? Ce leg tur are asta cu lumea în care tr im ast zi?ă ă ă ă ă Tineriitermin facultatea şi nu g sesc de lucru. B trânii ajung la pensie f ră ă ă ă ă s aib bani de nimic. ă ă Adul ii n-au timp s viseze – de la 8 diminea aţ ă ţ pân laă5 dup -masa lupt ca s -şi între in familia, s pl teasc studiileă ă ă ţ ă ă ă ă copiilor, înfruntând ceea ce cu to ii numim „realitatea crud “.ţ ă

Lumea nu a fost niciodat atât de fr mântat ca acum: r zboaieă ă ă ă religioase, genocid, degradarea mediului înconjur tor, crize economice,ădepresie, s r cie. To i îşi doresc solu ii imediate care s rezolve m cară ă ţ ţ ă ă câteva dintre problemele lumii sau ale vie ii personale. Dar viitorul seţanun tot mai sumbru.ţăŞi iat -m acum şi pe mine, vrând s avansez conform unei tradi iiă ă ă ţ spirituale ale c rei r d cini se afl într-un trecut îndep rtat, str in deă ă ă ă ă ă toateprovoc rile momentului prezent.ă*Împreun cu J., pe care îl consider maestrul meu, deşi încep s amă ă îndoieli în aceast privin , m îndrept c tre stejarul sacru, care se află ţă ă ă ă acolode peste cinci sute de ani, contemplând impasibil agoniile omeneşti; singura sa preocupare este s -şi lepede frunzele iarna şi s şi leă ă recapeteprim vara.ăNu pot s mai scriu despre rela ia mea cu J., c l uza mea întru Tradi ie.ă ţ ă ă ţ Am zeci de jurnale cu însemn ri dup convorbirile noastre, pe care nuă ă lerecitesc niciodat . De când l-am cunoscut la Amsterdam, în 1982, amă înv at şi m-am dezv at s tr iesc de o sut de ori. Când J. m învaăţ ăţ ă ă ă ă ţă cevanou, îmi spun c poate acolo se afl pasul care lipseşte ca s ajung înă ă ă vârful muntelui, nota care justific o întreag simfonie, litera careă ă rezumăcartea. Trec printr-o perioad de euforie, care apoi dispare treptat.ă Câteva lucruri r mân pentru totdeauna, dar cele mai multe exerci ii,ă ţ practici,înv minte cad într-o gaur neagr . ăţă ă ă Sau, cel pu in, aşa s-ar zice.ţ*Solul este umed, îmi imaginez c tenişii mei, sp la i cu grij acum două ă ţ ă ă zile, vor fi din nou plini de noroi dup doar câ iva paşi – oricâteă ţ precau iiţmi-aş lua. C utarea în elepciunii, a p cii spirituale şi a conştiin eiă ţ ă ţ realit ilor vizibile şi invizibile s-a transformat la mine în rutin şi nuăţ ă mai dărezultate. La 22 de ani, am început s m dedic înv rii magiei. Amă ă ăţă parcurs mai multe c i, am umblat pe marginea pr pastiei mul i aniă ă ţ , amalunecat şi am c zut, am renun at şi am revenit. Îmi închipuiam c ,ă ţ ă atunci când voi ajunge la 59 de ani, voi fi aproape de paradis şi de liniştea

absolut pe care am impresia c o ghicesc în surâsurile c lug riloră ă ă ă budişti.Când colo, se pare c sunt mai departe ca niciodat . Nu mi-am g sită ă ă pacea; uneori în sufletul meu au loc mari conflicte, care pot dura luni dezile. În schimb, clipele când m cufund în percep ia unei realit iă ţ ăţ magice dureaz doar câteva secunde. Suficient ca s ştiu c această ă ă ă alt lumeăexist şi destul ca s r mân frustrat fiindc nu reuşesc s absorb tot ceă ă ă ă ă înv .ăţAm ajuns.La sfârşitul ritualului, voi sta serios de vorb cu el. Ne punem amândoiă mâinile pe trunchiul stejarului sacru.*J. rosteşte o rug ciune sufi:ă„Doamne, când ascult vocile animalelor, foşnetul copacilor, murmurul apelor, ciripitul p s rilor, vuietul vântului sau bubuitul tunetului, simtă ă înele o m rturie a unit ii Tale; simt c Tu eşti puterea suprem ,ă ăţ ă ă atotştiin a, în elepciunea suprem , justi ia suprem .ţ ţ ă ţ ăDoamne, Te recunosc în încerc rile prin care trec. Îng duie, Doamne,ă ă ca mul umirea Ta s fie mul umirea mea. Ca eu s fiu bucuria Ta,ţ ă ţ ăacea bucurie pe care o simte un Tat în fa a fiului s u. Şi ajut -m s -ă ţ ă ă ă ămi amintesc de Tine în linişte şi cu hot râre, chiar şi atunci când îmi vaă figreu s spun c Te iubesc“.ă ăÎn general în acest moment eu ar trebui s simt – pentru o frac iune deă ţ secund , dar ar fi suficient – Prezen a Unic ce mişc Soarele şiă ţ ă ăP mântul şi men ine stelele la locul lor. Dar ast zi nu vreau s stau deă ţ ă ă vorb cu Universul; îmi ajunge ca omul de lâng mine s -mi deaă ă ă r spunsurileăde care am nevoie.*El îşi ridic mâinile de pe trunchiul stejarului, şi eu fac la fel. Îmiă zâmbeşte, şi eu îi înapoiez zâmbetul. Ne îndrept m, în t cere şi f ră ă ă ă grab , spreăcasa mea, ne aşez m pe teras şi bem o cafea, f r s scoatem încă ă ă ă ă ă nici o vorb .ăPrivesc copacul uriaş din mijlocul gr dinii mele, cu şiretul care-iă înconjoar trunchiul, pus acolo în urma unui vis. M aflu în s tuculă ă ă Saint Martin din

Pirineii francezi, într-o cas pe care m-am c it deja c am cump rat-o;ă ă ă ă a pus pân la urm st pânire pe mine, reclamându-mi prezen a ori deă ă ă ţ câteori e posibil, pentru c are nevoie de cineva care s o îngrijeasc , s -iă ă ă ă men in vie energia.ţ ă— Nu mai reuşesc s evoluez, spun, c zând ca întotdeauna în capcanaă ă de a vorbi primul. Cred c mi-am atins limitele.ă— Interesant. Eu am încercat întotdeauna s -mi descop r limitele şiă ă pân acum nu am reuşit s le ating. Îns nici universul meu nu mă ă ă ă ajut ,ăcontinu s creasc , şi astfel nu m las s -l cunosc în întregime,ă ă ă ă ă ă spune pe un ton provocator J.Este ironic. Dar eu îi dau înainte:— Ce ai venit s faci ast zi aici? ă ă Încerci s m convingi c n-amă ă ă dreptate, ca de obicei. Spune-mi ce vrei, dar s ştii c vorbele nu voră ă putea săschimbe nimic. Nu sunt în apele mele.— De asta am şi venit azi aici. Am sim it de câtva timp ce se întâmpl .ţ ă Dar întotdeauna vine un moment exact când trebuie s ac ionezi,ă ţ afirmăJ., luând o par de pe mas şi învârtind-o în mâini. ă ă Dac am fi vorbită despre asta mai devreme, înc nu ai fi fost copt. Dac am fi vorbit maiă ă târziu,ai fi fost deja putrezit. (Muşc din fruct, savurându-i gustul.) ă Perfect. Momentul exact.— Am multe îndoieli. Iar cele mai mari sunt îndoielile privitoare la credin .ţă— Foarte bine. Asta-i îndoiala care îl face pe om s evolueze.ăCa de obicei, r spunsuri bune şi vorbe frumoase, dar ast zi ele nu auă ă efect.— Am s - i spun ce sim i, continu J. C tot ce ai înv at nu a prinsă ţ ţ ă ă ăţ r d cini, c eşti în stare s te cufunzi în universul magic, dar nuă ă ă ă reuşeşti săr mâi cufundat în el. C poate asta nu-i decât o mare fantezie pe careă ă fiin a omeneasc şi-o creeaz pentru a alunga frica de moarte.ţ ă ăProblemele mele sunt mai profunde: sunt îndoieli legate de credin .ţă Am o singur certitudine: exist un univă ă ers paralel, spiritual, careinterfereaz cu lumea în care tr im. În afar de asta, tot restul – c r iă ă ă ă ţ sacre, revela ii, ghiduri, manuale, ceremonii – toate mi se par absurde.ţ— S - i spun acum ce am sim it eu, continu J. În tinere e eram orbită ţ ţ ă ţ de toate lucrurile pe care putea s mi le ofere via a, credeam c suntă ţ ă

capabil s -l ob in pe fiecare dintre ele. Când m-am c s torit, am avută ţ ă ă de ales un singur drum, fiindc trebuia s -mi între in so ia pe care oă ă ţ ţ iubesc şicopiii. La 45 de ani, dup ce am ajuns un cadru executiv de succes, mi-ăam v zut copiii crescând şi plecând de acas şi mi-am zis c , de acumă ă ăîncolo, totul va fi o repeti ie a ce tr isem deja. Atunci a începutţ ă c utarea mea spiritual . Sunt o persoan disciplinat şi m-am dedicată ă ă ă ei cu toatăenergia. Am trecut prin perioade de entuziasm şi de lips de credină ţă pân ce am ajuns în momentul pe care îl tr ieşti tu acum.ă ă— J., oricât m str duiesc, nu reuşesc s spun: „Sunt mai aproape deă ă ă Dumnezeu şi de mine însumi“, reiau eu, cu o oarecare exasperare.— Asta pentru c , la fel ca to i ceilal i oameni de pe lumea asta, aiă ţ ţ crezut c timpul o s te înve e s te apropii de Dumnezeu. Dar timpulă ă ţ ă nu neînva ; el ne aduce doar senza ia de oboseal , de îmb trânire.ţă ţ ă ăAcum stejarul p rea c m priveşte. Trebuie s numere peste patruă ă ă ă secole, şi tot ce a înv at este s d inuie în acelaşi loc.ăţ ă ă— De ce am f cut un ritual în jurul stejarului? Cu ce ne ajut asta să ă ă fim mai buni?— Fiindc oamenii nu mai fac ritualuri în jurul stejarilor. Şi, cândă ac ionezi într-un mod care poate p rea absurd, atingi ceva profund înţ ă sufletul t u,ăîn partea sa ancestral , mai apropiat de originea tuturor lucrurilor.ă ăAsta-i adev rat. Am întrebat ce ştiam şi am primit r spunsul pe care îlă ă aşteptam. Trebuie s folosesc mai bine fiecare minut petrecut lâng el.ă ă— A sosit momentul plec rii, spune J., dintr-odat .ă ăM uit la ceas. Îi explic c aeroportul e aproape, putem s ne maiă ă ă continu m discu ia un timp.ă ţ— Nu la asta m refer. Când am trecut prin ceea ce treci tu, am g sită ă r spunsul în ceva ce s-a întâmplat înainte s m nasc. Asta î i sugereză ă ă ţ euacum s faci.ăReincarnare? J. m-a descurajat întotdeauna s -mi vizitez vie ile trecute.ă ţ— Am fost deja în trecut. Am înv at singur, înainte de a te cunoaşte.ăţ Am mai vorbit despre asta; am v zut dou incarn ri: un scriitor franceză ă ă dinsecolul al XIX-lea şi un…— Da, ştiu.— Am comis greşeli pe care nu le mai pot repara acum. Şi mi-ai spus s nu mai fac asta, pentru c doar mi-aş m ri vina. S c l toreşti înă ă ă ă ă ă vie ileţ

trecute e ca şi cum ai s pa o groap în p mânt şi ai l sa ca focul deă ă ă ă dedesubt s - i incendieze prezentul.ă ţJ. arunc restul de par p s rilor din gr din şi m priveşte enervat:ă ă ă ă ă ă ă— Nu spune prostii, te rog. Nu m face s cred c ai într-adev ră ă ă ă dreptate şi c nu ai înv at nimic în to i aceşti dou zeci şi patru de aniă ăţ ţ ă pe care iampetrecut împreun .ăDa, ştiu şi eu despre ce vorbeşte. În magie – ca şi în via – exist doarţă ă momentul prezent, ACUM. Timpul nu se m soar aşa cum seă ă calculeazădistan a dintre dou puncte. „Timpul“ nu trece. Omului îi este foarteţ ă greu s se concentreze asupra prezentului; întotdeauna se gândeşte laă ce face,cum ar fi putut s fac mai bine, care sunt consecin ele actelor sale, deă ă ţ ce nu a ac ionat cum ar fi trebuit s ac ioneze. Ori se preocup deţ ă ţ ă viitor: ceva face mâine, ce m suri trebuie luate, care este primejdia care îlă aşteapt dup col , cum s evite ceea ce nu doreşte şi cum s atingă ă ţ ă ă ă ceea ce avisat dintotdeauna.J. reia discu ia.ţ— Vas zic aici şi acum începi s te întrebi: este într-adev r cevaă ă ă ă greşit? Da, este. Dar tot în clipa asta în elegi şi c - i po i schimbaţ ă ţ ţ viitoruladucând trecutul în prezent. Trecutul şi viitorul exist numai înă amintirea noastr .ăÎns momentul prezent este dincolo de timp: este Veşnicia. ă Indienii folosesc cuvântul „karma“, în lips de altceva mai bun. Dar conceptul eă prostexplicat: nu ceea ce ai f cut în via a ta trecut î i va afecta prezentul,ă ţ ă ţ ci ceea ce faci în prezent va r scump ra trecutul şi, în mod logic, vaă ă schimbaviitorul.— Sau poate…Se opreşte o clip , tot mai iritat c nu reuşesc s în eleg ceea ceă ă ă ţ încearc s -mi explice.ă ă— Nu are rost s întrebuin m cuvinte care nu vor s spun nimic.ă ţă ă ă Experimenteaz . A sosit momentul ca ă tu s pleci de aici. S - iă ă ţ recucereştiregatul, acum corupt de rutin . Ajunge cu repetatul aceleiaşi lec ii, nuă ţ o s înve i nimic nou astfel.ă ţ— Nu-i vorba de rutin . Sunt nefericit.ă

— Asta se numeşte rutin . Crezi c exişti pentru c eşti nefericit. Alteă ă ă persoane exist în func ie de problemele lor şi vorbesc numai despreă ţ ele:probleme cu copiii, cu so ul, cu şcoala, cu serviciul, cu prietenii. Nuţ contenesc s -şi spun : eu sunt aici. Sunt rezultatul a tot ce s-aă ă întâmplat şi seva întâmpla, dar sunt aici. Dac am f cut ceva greşit, pot s îndreptă ă ă situa ia sau m car s cer iertare. Dac am f cut ceva bine, asta mţ ă ă ă ă ă face maifericit şi conectat cu momentul prezent.J. respir adânc înainte de a completa:ă— Tu nu mai eşti aici. E momentul s pleci ca s te reîntorci în prezent.ă ă*De asta m temeam. De câtva timp, J. îmi tot d dea de în eles că ă ţ ă sosise ceasul s m dedic celui de-al treilea drum sacru. Via a mi s-aă ă ţschimbat mult din 1986, când pelerinajul la Santiago de Compostela m-a f cut s -mi înfrunt destinul propriu, sau „proiectul lui Dumnezeu“.ă ă Trei animai târziu am întreprins Drumul Romei, în regiunea unde ne afl mă acum, un proces dureros, plictisitor, care m-a obligat s petrec 70 deă zile f cândăîn fiecare diminea toate absurdit ile pe care le visam în noapteaţă ăţ precedent (mi-aduc aminte c am stat patru ore într-o sta ie deă ă ţ autobuz, f ră ăs se întâmple nimic interesant).ăDe atunci, am îndeplinit disciplinat tot ce pretindea munca mea. Până la urm , era alegerea şi binecuvântarea mea. Adic am început să ă ăc l toresc ca un nebun. Marile lec ii pe care le-am înv at au fostă ă ţ ăţ tocmai cele pe care mi le-au predat c l toriile.ă ăMai bine zis, întotdeauna am c l torit ca un nebun, din tinere e. Dar, înă ă ţ ultima vreme, începusem parc s tr iesc în aeroporturi şi hoteluri – iară ă ăsenza ia de aventur ceda treptat locul unui profund plictis. Când mţ ă ă plângeam c nu reuşesc s r mân mult timp într-un singur loc, oameniiă ă ă seminunau: „P i e atât de bine s c l toreşti! ă ă ă ă P cat c eu nu am baniă ă pentru aşa ceva!“S c l toreşti nu e niciodat o chestiune de bani, ci de curaj. Amă ă ă ă petrecut o mare parte din via colindând lumea ca un ţă hippy: ce bani aveam euatunci? De nici un fel. Abia îmi ajungeau s pl tesc biletul, dar cred că ă ă au fost anii cei mai frumoşi ai tinere ii mele – deşi mâncam pe sponci,ţ

dormeam prin g ri, nu puteam s comunic din cauza limbii şiă ă depindeam de al ii ca s g sesc un ad post unde s trag peste noapte.ţ ă ă ă ăDup mult timp petrecut pe şosele, auzind o limb pe care nu oă ă în elegi, folosind nişte bani a c ror valoare nu o cunoşti, umblând peţ ă str zi peăcare n-ai trecut niciodat , descoperi c vechiul t u Eu, cu tot ce aiă ă ă înv at, este absolut inutil în fa a noilor provoc ri – şi începi s în elegiăţ ţ ă ă ţ c ,ăîngropat în str fundurile inconştientului, exist cineva mult maiă ă interesant, aventurier, deschis c tre lume şi c tre experien e noi.ă ă ţDar vine şi ziua când spui: „Ajunge!“— Ajunge! Pentru mine, c l toritul s-a transformat în rutin .ă ă ă— Ba nu, nu ajunge. N-o s ajung niciodat , insist J. Via a noastră ă ă ă ţ ă este o permanent c l torie, de la naştere pân la moarte. Peisajul seă ă ă ăschimb , oamenii se schimb , nevoile se transform , dar trenul mergeă ă ă înainte. Via a este trenul, nu gara. Şi ce ai f cut acum nu înseamn sţ ă ă ăc l toreşti, ci s schimbi ri, ceea este cu totul altceva.ă ă ă ţăAm cl tinat din cap.ă— N-o s m ajute. Dac trebuie s corectez o greşeal pe care amă ă ă ă ă comis-o în alt via , şi sunt profund conştient de greşeala asta, pot să ţă ă facacest lucru chiar aici. În temni a aceea eu ascultam ordinele cuiva careţ p rea s cunoasc voia Domnului: tu. În afar de asta, am întâlnit dejaă ă ă ă celpu in patru persoane c rora le-am cerut iertare.ţ ă— Dar n-ai descoperit blestemul care a fost aruncat asupra ta…— Şi tu ai fost blestemat în aceeaşi perioad . Ai descoperit?ă— L-am descoperit pe al meu. Şi, crede-m , a fost mult mai greu decâtă al t u. ă Tu ai fost laş o dat , în timp ce eu am fost nedrept de multe ori.ăDar asta m-a eliberat.— Dac trebuie s c l toresc în timp, de ce mai e nevoie s c l torescă ă ă ă ă ă ă în spa iu?ţJ. a râs.— Fiindc to i avem întotdeauna o posibilitate de mântuire, dar pentruă ţ asta trebuie s întâlnim persoanele c rora le-am f cut r u şi s leă ă ă ă ă ceremiertare.— Şi atunci, unde s m duc? La Ierusalim?ă ă— Nu ştiu. Unde te-ai angajat s te duci. Descoper ce ai l sată ă ă neterminat şi du- i treaba la bun sfârşit. Dumnezeu te va îndruma,ţ pentru c aiciă

şi acum se afl tot ce ai tr it şi vei tr i. Lumea este creat şi distrus înă ă ă ă ă clipa asta. Cei pe care i-ai întâlnit vor reap rea, cei pe care i-ai l sat să ă ăplece se vor întoarce. Nu nesocoti harurile care i-au fost oferite.ţ În elege ce se petrece cu tine şi vei şti ce se petrece cu lumeaţ întreag .ă„Nu socoti i c am venit s aduc pacea pe p mânt. N-am venit s aducţ ă ă ă ă pace, ci sabie.“Ploaia rece m face s dârdâi, iar primul meu gând este: „O s mă ă ă ă îmboln vesc de grip “. M consolez amintindu-mi c to i medicii peă ă ă ă ţ care iamcunoscut spun c gripa e provocat de un virus, nu de pic turile deă ă ă ap .ăNu reuşesc s fiu aici şi acum; în capul meu e un întreg vârtej: undeă trebuie s ajung? Unde trebuie s m duc? Dar dac n-am s fiuă ă ă ă ă capabil sărecunosc persoanele de pe drumul meu? Asta cu siguran s-a maiţă întâmplat şi în alte d i şi se va mai întâmpla – în caz contrar, sufletulăţ meu ar fideja împ cat.ăDe 59 de ani de când convie uiesc cu mine însumi, îmi cunosc uneleţ reac ii. La începutul rela iei noastre, cuvântul lui J. p rea inspirat de oţ ţ ălumin mult mai puternic decât el. Eu acceptam totul f r s întreb aă ă ă ă ă doua oar , mergeam înainte neînfricat şi niciodat nu m-am c it c amă ă ă ă f cuto.ăDar timpul a trecut, convie uirea s-a cimentat şi, odat cu ea, a venitţ ă obişnuin a. Deşi niciodat nu m-a dezam git în nici un fel, nu maiţ ă ă reuşeams -l v d ca înainte. Chiar dac dintr-o obliga ie – acceptat deă ă ă ţ ă bun voie în septembrie 1992, la zece ani dup ce îl cunoscusem –ă ă trebuia s dauăascultare spuselor lui, nu o mai f ceam cu aceeaşi convingere.ăAm greşit. Dac am ales s urmez Tradi ia magic , nu ar trebui s -miă ă ţ ă ă pun asemenea întreb ri acum. ă Sunt liber s o abandonez oricând, darăceva m împinge înainte. F r îndoial c el are dreptate, dar întreă ă ă ă ă timp m-am împ cat cu via a pe care o duc şi nu am nevoie de noiă ţ provoc ri.ăDoar de pace.Ar trebui s fiu fericit: am succes profesional, deşi meseria mea eă poate cea mai grea din lume; sunt c s torit de 27 de ani cu femeia peă ă care o

iubesc; m bucur de o s n tate înfloritoare; sunt înconjurat deă ă ă persoane în care pot avea încredere; cititorii mei m înconjoară ă întotdeauna cuafec iune. A existat un moment când toate astea îmi erau de-ajuns, darţ în ultimii doi ani nimic nu pare s m mai mul umeasc .ă ă ţ ăS fie oare vorba doar de un conflict trec tor? Nu ajunge s spună ă ă rug ciunile dintotdeauna, s respect natura ca pe vocea lui Dumnezeuă ă şi săcontemplu ce este frumos în jurul meu? De ce s doresc s merg maiă ă departe, dac sunt convins c mi-am atins limita?ă ăDE CE NU POT S FIU CA PRIETENII MEI?ĂPloaia cade tot mai deas , iar eu nu aud nimic în afar de zgomotul ei.ă ă Sunt leoarc şi nu sunt capabil s m mişc. Nu vreau s plec de aiciă ă ă ăpentru c nu ştiu unde s m duc, sunt pierdut. J. are dreptate: dacă ă ă ă într-adev r mi-aş fi atins limita, senza ia asta de vinov ie şi deă ţ ăţ frustrare ar fitrecut deja. Dar ea d inuie. Team şi înfiorare. Când nemul umirea nuă ă ţ dispare, înseamn c ea a fost pus acolo de Dumnezeu cu un singură ă ă scop:trebuie s schimb tot, s merg înainte.ă ăAm mai tr it aşa ceva. Când refuzam s -mi urmez destinul, seă ă petrecea în via a mea un lucru greu de îndurat: tragedia. Tragedia esteţ oschimbare radical în vie ile noastre, întotdeauna legat de acelaşiă ţ ă principiu: o pierdere. Când te afli în fa a unei pierderi, nu i-e de nici unţ ţ folos săîncerci s mai recuperezi ce s-a dus deja, mai bine profi i de golul ce iă ţ ţ se deschide în fa ca s -l umpli cu ceva nou. În teorie, orice pierdere eţă ăspre binele nostru; în practic , ne punem întreb ri în leg tur cuă ă ă ă existen a lui Dumnezeu şi ne spunem: oare merit eu asta?ţDoamne, cru -m de tragedie şi voi urma planurile Tale.ţă ăCând sfârşesc acest gând, se aude un tunet, iar cerul se lumineaz deă str lucirea unui fulger.ăDin nou, team şi înfiorare. Un semn. Eu caut s m conving c dauă ă ă ă totdeauna ce-i mai bun din mine, iar natura îmi spune exact contrariul: cineeste cu adev rat implicat în via nu înceteaz niciodat s umble. Înă ţă ă ă ă clipa asta cerul şi p mântul se înfrunt într-o furtun care, dup ce vaă ă ă ă trece, val sa în urma ei aerul cel mai curat şi câmpul roditor, dar pân atunciă ă vor fi d râmate case, copaci b trâni se vor pr buşi, locuri paradiziaceă ă ă vor

r mâne inundate.ăO siluet galben se apropie. M ofer ploii. Cad alte fulgere, în timp ceă ă ă senza ia de p r sire este înlocuit cu ceva pozitiv – ca şi cum sufletulţ ă ă ămeu s-ar sim i sp lat pu in câte pu in de apa iert rii.ţ ă ţ ţ ă„Binecuvânteaz şi vei fi binecuvântat.ă “Cuvintele au ieşit firesc din str fundurile mele – în elepciune pe careă ţ nu ştiu s o fi avut vreodat , care ştiu c nu-mi apar ine, dar careă ă ă ţ uneori semanifest şi m împiedic s m îndoiesc de ce am înv at în to iă ă ă ă ă ăţ ţ aceşti ani.Marea mea problem asta e: cu toate aceste momente, eu continui să ă m îndoiesc.ăSilueta galben se afl acum în fa a mea. E so ia mea, acoperit de ună ă ţ ţ ă hanorac ip tor, din acelea pe care ni le punem când mergem s neţ ă ăplimb m prin mun i; dac ne-am r t ci, am fi uşor de localizat.ă ţ ă ă ă— Ai uitat c suntem invita i la cin .ă ţ ăNu, n-am uitat. Ies din metafizica universal unde tunetele sunt vocileă zeilor şi m întorc în realitatea oraşului – vinul bun, berbecul fript,ăconversa ia vesel cu prietenii care ne vor povesti aventurile lor dintr-oţ ă c l torie recent cu motocicleta Harley-Davidson. Întors acas pentruă ă ă ă a măschimba, rezum în câteva propozi ii discu ia cu J. din cursul dup -ţ ţ ăamiezii.— Dar el i-a zis unde ar trebui s te duci? întreab so ia mea.ţ ă ă ţ— „Implic -te“, mi-a spus.ă— Şi asta e ceva greu? Ia nu te mai înc p âna. ă ăţ Pari mai b trân decâtă eşti.Hervé şi Veronica mai au doi invita i, un cuplu de francezi de vârstţ ă mijlocie. Unul din ei îmi este prezentat ca un „vizionar“ pe care l-aucunoscut în Maroc.B rbatul nu pare nici foarte simpatic, nici foarte antipatic, doar absent.ă Şi totuşi, în toiul cinei, ca şi cum s-ar fi aflat într-un soi de trans , i-aă spusVeronic i:ă— Aten ie cu maşina. O s ai un accident.ţ ăVorbele lui mi se par de prost gust pentru c , dac Veronica îl va lua înă ă serios, frica va sfârşi prin a atrage energia negativ şi lucrurile se potă întradev răîntâmpla conform previziunii.— Ce interesant ! spun înainte s reac ioneze cineva. Nu m îndoiescă ţ ă c sunte i capabil s v deplasa i în timp, spre trecut sau viitor. Tocmaiă ţ ă ă ţ

am vorbit despre asta cu un amic azi dup -mas .ă ă— Da, pot vedea. Când Dumnezeu îng duie, pot vedea. ă Ştiu cine a fost, cine este şi cine va fi fiecare dintre persoanele aşezate la masa asta.Nu-mi în eleg harul, dar l-am acceptat de mult.ţConversa ia ar fi trebuit s se axeze pe c l toria în Sicilia cu nişteţ ă ă ă prieteni care împ rt şesc aceeaşi pasiune pentru clasicele Harley-ă ăDavidson;îns pare s se fi apropiat în mod periculos de nişte lucruri pe care nuă ă vreau s le aud acum. Sincronie absolut .ă ăE rândul meu s vorbesc:ă— Şti i, desigur, c Dumnezeu ne permite s întrez rim asta numaiţ ă ă ă atunci când doreşte s schimbe ceva.ăM întorc spre Veronica şi spun:ă— S fii doar atent . Când ceva în planul astral este adus în planulă ă acesta, îşi pierde o mare parte din for . Adic sunt aproape sigur cţă ă ă nu seva întâmpla nimic.Veronica ne mai ofer vin. Crede c eu şi vizionarul din Maroc ne vomă ă lua la har . Nu-i adev rat; omul „vede“ într-adev r, lucru care mţă ă ă ă sperie.Mai târziu am s vorbesc cu Hervé despre asta.ăB rbatul abia m priveşte – continu s aib aerul absent al cuiva careă ă ă ă ă a intrat într-o dimensiune f r s vrea, dar acum este dator să ă ă ă comunicece simte. Vrea s -mi povesteasc ceva, dar prefer s i se adresezeă ă ă ă so iei mele:ţ— Sufletul Turciei îi va d rui so ului dumneavoastr toat dragostea peă ţ ă ă care o posed . Dar va v rsa sângele lui înainte de a dezv lui ce caut .ă ă ă ă„Înc un semn care confirm c nu trebuie s plec acum în c l torie“,ă ă ă ă ă ă îmi spun, ştiind c avem tendin a s interpret m toate lucrurile aşaă ţ ă ă cum nile dorim, nu aşa cum sunt.Bambusul chinezescS m aflu în trenul acesta mergând de la Paris la Londra, în drum spreă ă târgul de carte, e o binecuvântare pentru mine. De câte ori vin în Angliami-amintesc de anul 1977, când mi-am p r sit slujba de la o cas deă ă ă discuri, hot rât s -mi petrec restul vie ii tr ind din literatur . Amă ă ţ ă ă închiriat un

apartament în Bassett Road, mi-am f cut diverşi prieteni, am studiată vampirologia, am b tut oraşul în lung şi-n lat, m-am îndr gostit, amă ă v zut toateăfilmele de pe afişe şi, pân s se împlineasc anul, m înapoiasem laă ă ă ă Rio de Janeiro, f r s fi scris nici un rând.ă ă ăDe ast dat voi r mâne în oraş doar trei zile. O întâlnire cu cititorii,ă ă ă nişte cine în restaurante indiene şi libaneze, discu ii despre c r i,ţ ă ţ libr rii şiăautori. Nu am planuri s m întorc la casa mea din Saint Martin înainteă ă de sfârşitul anului. De aici iau avionul înapoi la Rio de Janeiro, unde pot s miăaud limba matern pe str zi, s beau suc de ă ă ă açaí* în fiecare sear şi să ă privesc de la fereastra mea, f r s m satur vreodat , priveliştea ceaă ă ă ă ămai frumoas din lume: plaja de la Copacabana.ă*Cu pu in înainte de sosire, un tân r intr în vagon cu un buchet deţ ă ă trandafiri şi începe s se uite în jur. Ciudat, pentru c niciodat nu amă ă ă v zutăvânz tori de flori în Eurostar.ă— Am nevoie de doisprezece voluntari, spune cu voce tare. Fiecare va ine în mân un trandafir când vom sosi. Femeia vie ii mele mţ ă ţ ă

aşteaptăşi aş vrea s o cer în c s torie.ă ă ăMai multe persoane s-au oferit, inclusiv eu, dar pân la urm n-am fostă ă ales. Chiar şi aşa, când soseşte trenul m hot r sc s înso esc grupul.ă ă ă ă ţTân rul arat spre o fat de pe peron. Unul câte unul, pasagerii se ducă ă ă s -i înmâneze trandafirii. La sfârşit el îşi declar dragostea, to iă ă ţ aplaud şiătân ra las capul în jos, moart de ruşine. Imediat dup aceea cei doiă ă ă ă se s rut şi pleac îmbr işa i.ă ă ă ăţ ţConductorul vagonului comenteaz :ă— De când lucrez aici, sta a fost cel mai romantic lucru care s-aă petrecut în gara asta.*Singura întâlnire cu cititorii care fusese programat a durat doar cinciă ore, dar m-a înc rcat cu energie pozitiv şi m-a f cută ă ăs m întreb: de ce atâtea conflicte în toate aceste ultime luni? ă ă Dacă evolu ia mea spiritual pare s fi ajuns la o barier deţ ă ă ănetrecut, nu-i mai bine s am pu in r bdare? Am tr it ceea ce foarteă ţ ă ă ă pu ine persoane din jurul meu au avut prilejul sţ ăcunoasc .ă

Înainte de c l torie, am intrat într-o capel din Barbazan-Debat. Acolo,ă ă ă am rugat-o pe Sfânta Fecioar s m îndrume cu dragostea ei,ă ă ă ajutândumăs disting toate semnele care s m readuc la întâlnirea cu mineă ă ă ă însumi. Ştiu c exist în persoanele din jurul meu, şi ele exist în mine.ă ăÎmpreun scriem Cartea Vie ii, cu întâlnirile noastre întotdeaunaă ţ hot râte de destin şi mâinile noastre unite în credin a c ne putemă ţ ă diferen ia înţlumea asta. Fiecare colaboreaz cu un cuvânt, o fraz , o imagine, iar înă ă final totul ajunge s aib o noim : fericirea unuia se transform înă ă ă ă bucuriatuturor.Întotdeauna ne vom întreba aceleaşi lucruri. Întotdeauna vom avea nevoie de smerenie ca s accept m c inima noastr în elege motivulă ă ă ă ţ pentrucare suntem aici. Ajunge s avem încredere, s urm m semnele, s neă ă ă ă tr im Legenda Personal şi, mai devreme sau mai târziu, o s ne d mă ă ă ăseama c particip m la ceva, chiar dac nu putem ă ă ă în elege ţ acest lucru în mod ra ional. Tradi ia spune c , în secunda de dinaintea mor ii,ţ ţ ă ţ fiecaredevine conştient de adev rata ra iune a existen ei. Şi în acel momentă ţ ţ se naşte Infernul sau Paradisul.Infernul înseamn s ne uit m înapoi în acea frac iune de secund şi să ă ă ţ ă ă ştim c am pierdut ocazia de a preasl vi miracolul vie ii. Paradisulă ă ţînseamn s putem spune în momentul acela: „Am s vârşit câtevaă ă ă greşeli, dar n-am fost laş. Mi-am tr it via a şi am f cut ce trebuia să ţ ă ă fac“.Totuşi, nu trebuie s -mi anticipez infernul şi s stau s rumeg faptul că ă ă ă nu reuşesc s progresez în ceea ce în eleg drept „C utare Spiritual “.ă ţ ă ăTrebuie s încerc mereu, şi asta e suficient. Chiar şi cei care nu auă f cut tot ce ar fi putut s fac sunt deja ierta i; şi-au r scump rată ă ă ţ ă ă osânda întimpul vie ii, au fost neferici i când puteau s tr iasc în pace şiţ ţ ă ă ă armonie. Suntem to i mântui i, liberi s mergem înainte pe drumul careţ ţ ă nu a avutînceput şi nu va avea sfârşit.*N-am luat nici o carte cu mine. În timp ce aştept ca s cobor şi s iauă ă masa cu editorii mei ruşi, r sfoiesc o revist din cele care se află ă ăîntotdeauna pe mesele din camerele de hotel. Citesc f r prea multă ă interes un articol despre bambusul chinezesc. Dup ce se plantează ă s mân a,ă ţ

timp de aproximativ cinci ani nu se vede nimic – cu excep ia unuiţ mugur minuscul. Toat creşterea se petrece în subteran; o r d cin cuă ă ă ă ostructur complex , care se întinde vertical şi orizontal pe p mânt,ă ă ă prinde form . Atunci, la cap tul celui de-al cincilea an, bambusulă ă chinezesccreşte rapid pân ce atinge în l imea de 25 de metri.ă ă ţNu puteam s g sesc lectur mai plictisitoare. Mai bine s cobor şi să ă ă ă ă m uit la ce se întâmpl în holul hotelului.ă ă*Pân s se fac ora cinei, beau o cafea. Mônica, agenta mea literar şiă ă ă ă cea mai bun prieten a mea, coboar şi ea şi seă ă ăaşaz lâng mine. Vorbim despre lucruri f r importan . V d c eă ă ă ă ţă ă ă obosit pentru c a petrecut toat ziua cu profesionişti aiă ă ăc r ii şi în acelaşi timp a monitorizat prin telefon, cu edituraă ţ englezeasc , cum decurge întâlnirea mea cu cititorii.ăAm început s lucr m împreun când ea nu avea decât 20 de ani; eraă ă ă mai curând o cititoare entuziast , convins c un scriitor brazilian ară ă ă puteafi tradus şi publicat în afara rii lui. Mônica a abandonat Facultatea deţă Chimie industrial din Rio de Janeiro, s-a mutat în Spania cu iubitul ei şiă aînceput s bat la uşile editurilor, trimi ând scrisori, explicând că ă ţ ă trebuie s mi se acorde aten ie.ă ţÎntr-o zi m-am dus pân în or şelul din Catalonia unde locuia, amă ă invitat-o la o cafea şi i-am cerut s lase totul balt şi s se gândească ă ă ă mai multla via a ei şi la viitor, de vreme ce demersurile în leg tur cu mine nuţ ă ă d deau rezultate. ă A refuzat şi mi-a spus c nu se poate înapoia înă Brazilia cuun eşec. Am încercat s-o conving c de fapt este o înving toare, dină ă moment ce putuse s supravie uiasc (distribuind pliante, lucrând caă ţ ămenajer ) şi avusese experien a unic de a tr i departe de ar .ă ţ ă ă ţ ă Mônica a refuzat în continuare. Am plecat din cafeneaua aceea cu senza ia c îşiţ ăstric via a, dar c eu nu voi reuşi niciodat s o fac s seă ţ ă ă ă ă r zgândeasc , fiindc e foarte înc p ânat . Şase luni mai târziuă ă ă ă ăţ ă situa ia avea s seţ ăschimbe complet şi, dup alte şase luni, câştigase suficient ca s -şiă ă cumpere un apartament.

A crezut în imposibil şi, tocmai datorit acestui lucru, a câştigată b t liile pe care to i – eu inclusiv – le socoteam pierdute. Asta eă ă ţ calitatear zboinicului: s în eleag c voin a şi curajul nu sunt acelaşi lucru.ă ă ţ ă ă ţ Curajul poate s atrag frica şi adula ia, dar for a voin ei pretindeă ă ţ ţ ţ r bdare şiăimplicare. Oamenii înzestra i cu o imens for a voin ei sunt în generalţ ă ţă ţ solitari, pentru c las impresia de r ceal . Mult lume crede că ă ă ă ă ă Mônica epu in rece, dar se înşal amarnic: în inima ei arde un foc tainic, la felţ ă de intens ca în perioada când ne-am întâlnit în cafeneaua aceea. Cu toate câtea ob inut, ea îşi men ine entuziasmul dintotdeauna.ţ ţTocmai încep s -i povestesc – ca s o distrez – recenta meaă ă conversa ie cu J., când intr în cafenea cele dou editoare din Bulgaria.ţ ă ă Mul iţdintre participan ii la târgul de carte sunt caza i la acelaşi hotel.ţ ţ Schimb m câteva polite uri, şi apoi Mônica preia conducerea discu iei.ă ţ ţ Ca deobicei, una din ele se întoarce spre mine şi-mi pune întrebarea protocolar :ă— Când ne ve i mai vizita ara?ţ ţ— Dac reuşi i s organiza i c l toria, chiar s pt mâna viitoare. ă ţ ă ţ ă ă ă ă Chiar am chef de o petrecere de dup şedin a de autografe.ă ţAmândou m privesc neîncrez toare.ă ă ăBAMBUSUL CHINEZESC!Mônica se uit la mine îngrozit :ă ă— S vedem în agend …ă ă— …dar cu siguran pot s fiu la Sofia s pt mâna viitoare, o întrerupţă ă ă ă pe Mônica.Şi apoi îi spun, în portughez :ă— Î i explic mai târziu.ţMônica vede c nu glumesc, dar editoarele au îndoieli. M întreabă ă ă dac nu mi-ar pl cea s mai aştept pu in, ca s poat face oă ă ă ţ ă ă promovare laîn l ime.ă ţ— S pt mâna viitoare, insist eu. Sau l s m pe alt dat .ă ă ă ă ă ăAbia atunci îşi dau seama c am vorbit serios. Se întorc spre Mônicaă aşteptând detalii. Chiar în clipa aceea apare editorul meu spaniol. Discu iaţla mas este întrerupt , se fac prezent rile şi vine întrebarea obişnuit :ă ă ă ă

— Când vom avea pl cerea s v mai vedem în ara noastr ?ă ă ă ţ ă— Imediat dup vizita în Bulgaria.ă— Şi asta când va fi?— Peste dou s pt mâni. Putem s fix m o şedin de autografe laă ă ă ă ă ţă Santiago de Compostela şi alta în ara Bascilor. Cu petreceri pentru aŢs rb tori întâlnirile, la care vom invita şi câ iva cititori.ă ă ţEditoarele bulgare încep din nou s aib îndoieli, iar Mônica schi ează ă ţ ă un zâmbet chinuit.„Implic -te!“ spusese J.ăLocalul începe s se umple. La toate marile târguri, fie ele de carte sauă de utilaje grele, profesioniştii sunt de obicei caza i în unul sau douţ ăhoteluri, şi o mare parte dintre afaceri se încheie în hol sau la dineuri ca acela din seara asta. Îi salut pe to i editorii şi accept invita ii peţ ţ m sur ceă ăse repet întrebarea dintotdeauna: „Când ne ve i vizita ara?“ Încerc să ţ ţ ă men in conversa ia suficient de mult timp pentru a evita ca Mônica sţ ţ ă măîntrebe ce se întâmpl . Nu-i r mâne decât s noteze în agendă ă ă ă angajamentele pe care mi le asum.La un moment dat întrerup o discu ie cu editorul arab ca s întreb câteţ ă întâlniri au fost deja fixate.— M pui într-o situa ie tare dificil , r spunde Mônica în portughez ,ă ţ ă ă ă enervat .ă— Câte?— Şase ri. Cinci s pt mâni. Nu ştii c târgul sta e pentruţă ă ă ă ă profesionişti, nu pentru scriitori? Nu trebuie s accep i nici o invita ie,ă ţ ţ m ocup euăde…Apare editorul portughez şi nu mai putem continua s vorbim în limbaă noastr . Cum el nu spune nimic în afar de amabilit ile obişnuite, mă ă ăţ ă ofer:— Nu m invi i s vizitez Portugalia?ă ţ ăEl m rturiseşte c era în apropiere şi a reuşit s aud ce vorbeam cuă ă ă ă Mônica.— Nu glumesc. Mi-ar pl cea mult s am o şedin de autografe laă ă ţă Guimar es şi alta la Fátima.ă— Şti i c nu se poate contramanda în ultimul moment…ţ ă— N-am s contramandez. Promit.ăEste de acord, iar Mônica înscrie şi Portugalia în agend : înc cinci zile.ă ă În fine, editorii mei ruşi – un b rbat şi o femeie – se apropie şi neă

salut . Mônica respir uşurat . A sosit momentul s m ia de acolo şiă ă ă ă ă s m târasc la restaurant.ă ă ăÎn timp ce aştept m taxiul, ea m trage la o parte.ă ă— Ai înnebunit?— De mul i ani, dup cum ştii. Cunoşti povestea bambusuluiţ ă chinezesc? R mâne cinci ani sub form de mugur, l sând s i seă ă ă ă dezvolte doarr d cinile. Şi apoi creşte v zând cu ochii 25 de metri.ă ă ă— Şi asta ce leg tur are cu nebunia de adineauri?ă ă—Am s - i povestesc mai târziu discu ia pe care am avut-o cu J. acumă ţ ţ o lun . Important e ce s-a întâmplat cu mine: am investit munc , timpă ă şiefort, am c utat s hr nesc creşterea cu mult dragoste şi multă ă ă ă devotament, şi nu se întâmpla nimic. Nu s-a întâmplat nimic ani în şir.— Cum nu s-a întâmplat nimic? Nu eşti conştient cine ai ajuns?Soseşte taxiul. Editorul deschide portiera ca s urce Mônica.ă— Vorbesc de latura spiritual . Cred c sunt un bambus chinezesc şi că ă ă a venit anul al cincilea. E momentul s m ridic din nou. M-ai întrebată ădac am înnebunit şi i-am r spuns cu o glum . Dar adev rul este că ţ ă ă ă ă înnebunesc. Am început s -mi dau seama c tot ce am înv at nuă ă ăţ prindear d cini.ă ăÎntr-o frac iune de secund , imediat dup sosirea editoarelor bulgare,ţ ă ă sim isem prezen a lui J. lâng mine şi atunci i-am auzit cuvintele – deşiţ ţ ăaceast iluminare nu s-a petrecut decât dup ce am r sfoit o revist deă ă ă ă gr din rit într-un moment de plictiseal absolut . Exilul meuă ă ă ă autoimpus,care m-a f cut s descop r lucruri foarte importante în mine însumi, aă ă ă avut şi un efect colateral serios: singur tatea a devenit viciu. Universulă meuse limitase la cei câ iva prieteni din mun i, la nişte scrisori şi e-mailuriţ ţ şi la iluzia c „tot restul timpului îmi apar ine“. În fine, o via f ră ţ ţă ă ă problemelefireşti care se isc din convie uirea cu alte persoane, din contactulă ţ uman.Dar oare asta caut eu? O via f r provoc ri? Şi ce haz are s -l cau iţă ă ă ă ă ţ pe Dumnezeu în afara oamenilor?Cunosc mul i care au f cut aşa. Odat am avut o discu ie serioas şiţ ă ă ţ ă totodat amuzant cu un c lug r budist care petrecuse 20 de ani izolată ă ă ă întropeşter din Nepal. L-am întrebat ce ob inuse. „Un orgasm spiritual“,ă ţ mi-a r spuns. Am comentat c exist moduri mai uşoare de a ajunge laă ă ă

orgasm.Niciodat nu voi reuşi s parcurg acest drum – el nu se afl în orizontulă ă ă meu. Pur şi simplu nu reuşesc; nu aş putea s -mi petrec restul vie iiă ţc utând orgasme spirituale sau contemplând stejarul din gr dina caseiă ă mele şi aşteptând ca în elepciunea s -mi vin din contemplare. J. ştieţ ă ă astaşi m-a îmboldit s fac aceast c l torie ca s în eleg c drumul meuă ă ă ă ă ţ ă este reflectat în ochii celorlal i şi, dac voi vrea s m întâlnesc peţ ă ă ă mineînsumi, am nevoie de harta asta.Îmi cer scuze de la editorii ruşi şi spun c trebuie s -mi încheiă ă convorbirea cu Mônica în portughez . ă Încep s -i povestesc:ă— Un om a alunecat şi a c zut într-o groap . Un preot trecea pe acoloă ă şi omul i-a cerut s -l ajute s ias la suprafa . Preotul l-aă ă ă ţă binecuvântat,dar a plecat mai departe. Dup câteva ore a ap rut un medic. ă ă Omul a cerut ajutor, medicul s-a mul umit s -i priveasc de departe juliturile,ţ ă ă s scrieăo re et şi s -i spun s cumpere medicamentele din farmacia cea maiţ ă ă ă ă apropiat . În fine, a ap rut un om pe care nu-l mai v zuse niciodat .ă ă ă ă Dinnou a cerut ajutor, iar str inul a s rit în groap . „Şi acum? Suntemă ă ă amândoi prizonieri aici!“ La care str inul a r spuns: „Ba nu. Eu sunt dină ă partealocului şi ştiu cum s ajung sus“.ă— Ceea ce înseamn … a spus Mônica.ă— C am nevoie de str ini ca acesta, explic. R d cinile mele sunt gata,ă ă ă ă dar nu voi reuşi s merg mai departe f r ajutorul celorlal i. ă ă ă ţ Nu numai alt u, sau al lui J., sau al so iei mele, ci al unor oameni pe care nu i-amă ţ v zut niciodat . Sunt absolut sigur. De aceea am cerut s seă ă ă organizeze câteo petrecere la sfârşitul şedin elor de autografe.ţ— Nu eşti niciodat mul umit, se plânge Mônica.ă ţ— Şi tocmai pentru asta m adori tu, spun cu un zâmbet.ăLa restaurant vorbim câte pu in despre toate, s rb torim câtevaţ ă ă cuceriri şi încerc m s punem la punct nişte am nunte. Trebuie s mă ă ă ă ăcontrolez ca s nu intervin prea mult, de vreme ce Mônica este ceaă care controleaz , de fapt, editarea. Dar, la un moment dat, apare dină nouîntrebarea – de ast dat adresat ei:ă ă ă— Şi când putem conta pe prezen a lui Paulo în Rusia?ţ

Mônica începe s explice c agenda mea este acum foarte înc rcat ,ă ă ă ă din moment ce am o serie de angajamente începând de s pt mânaă ăviitoare. Dar în acest moment o întrerup:— Dintotdeauna am avut un vis. Am încercat s -l realizez de dou ori,ă ă dar n-am reuşit. Dac m ve i ajuta, vin în Rusia.ă ă ţ— Şi care e visul?— S str bat ara cu trenul şi s ajung la Oceanul Pacific. Ne putemă ă ţ ă opri pe parcurs şi s facem şedin e de autografe. În felul sta îi vomă ţ ă onorape cititorii care nu au niciodat ocazia s mearg la Moscova.ă ă ăOchii editorului meu str lucesc de bucurie. Tocmai vorbea despreă dificult ile crescânde ale difuz rii într-o ar atât de mare, cu şapteăţ ă ţ ă fusuriorare diferite.— O idee foarte romantic , foarte bambus chinezesc, dar nu preaă practic , râde Mônica. Ştii c n-am s te pot înso i pentru c am ună ă ă ţ ă copil mic.Editorul îns este entuziasmat. Comand a cincea cafea din searaă ă aceea, explic în ce mod se va ocupa el de tot, c nu e nevoie s vină ă ă ă decâtasistenta Mônic i, c ea nu trebuie s se ocupe de nimic: totul o să ă ă ă ias bine.ăÎmi completez astfel agenda cu dou luni de c l torie, l sând pe drumă ă ă ă o serie de persoane mul umite, dar stresate pentru c vor trebui sţ ă ăorganizeze totul în ultimul moment, o agent şi prieten care mă ă ă priveşte cu tandre e şi respect şi un maestru care nu e aici, dar ştie cţ ă m-amangajat, m-am implicat chiar f r s în eleg ce-mi spunea. E o noapteă ă ă ţ rece şi prefer s m întorc singur la hotel, speriat de mine, dar veselă ă pentruc acum nu mai pot da înapoi.ăTocmai asta voiam. Dac eu cred c voi învinge, va crede şi victoria înă ă mine. Nici o via nu e întreag f r un dram de nebunie. Sau, folosindţă ă ă ăcuvintele lui J.: trebuie s -mi recuceresc regatul. Dac voi fi în stare să ă ă în eleg ce se petrece în lume, voi fi capabil s în eleg ce se petrece cuţ ă ţmine.*La hotel g sesc un mesaj de la so ia mea: m roag s o sun de îndată ţ ă ă ă ă ce pot. Inima mi se opreşte în loc, fiindc ea rareoriătelefoneaz când sunt în c l torie. ă ă ă Formez imediat num rul. Secundeleă dintre un ârâit şi cel lalt mi se par o veşnicie.ţ ă

În cele din urm , r spunde.ă ă— Veronica a avut un accident de maşin grav, dar acum e în afaraă oric rui pericol, a spus, nervoas .ă ăÎntreb dac îi pot telefona acum, dar r spunsul e nu. Veronica este laă ă spital.— i-aminteşti de vizionar?ŢDa, îmi amintesc! El a prev zut ceva şi pentru mine. Închidem şi sună imediat în camera Mônic i. Întreb dac am stabilit vreo vizit în Turcia.ă ă ă— Nu- i aduci aminte ce invita ii ai acceptat?ţ ţÎi spun c nu. Eram într-o stare de euforie când am început s le spună ă „da“ tuturor editorilor.— Dar ştii ce angajamente i-ai luat, nu-i aşa? Înc mai e timp sţ ă ă anul m, dac trebuie.ă ăÎi explic c sunt mul umit de angajamente, nu-i vorba de asta. La oraă ţ asta înaintat e foarte greu s -i explic despre vizionar, premoni ie,ă ă ţaccidentul Veronic i. O rog s -mi spun dac a notat vreun evenimentă ă ă ă în Turcia.— Nu, r spunde ea. Editorii turci erau caza i în alt hotel. Altfel…ă ţRâdem amândoi.Pot dormi liniştit.Felinarul str inuluiăAproape dou luni de peregrin ri; mi-am reg sit bucuria, dar toată ă ă ă noaptea m întreb dac o voi mai sim i odat întors acas . Oare facă ă ţ ă ă ceeace este într-adev r necesar pentru ca bambusul chinezesc s creasc ?ă ă ă Am trecut deja prin şase ri, mi-am întâlnit cititorii, m-am distrat, amţăîndep rtat o vreme o depresie care amenin a s se instaleze, dar cevaă ţ ă îmi spune c înc nu mi-am recucerit regatul. Nu am f cut nimic foarteă ă ădiferit de c l toriile din anii preceden i.ă ă ţAcum mai lipseşte doar Rusia. Şi pe urm ? S continui s -mi fixeză ă ă întâlniri ca s merg mai departe, ori s m opresc şi s v d rezultatele?ă ă ă ă ăN-am ajuns înc la nici o concluzie. Ştiu doar c o via f r cauz esteă ă ţă ă ă ă o via f r efect. Şi nu pot permite s mi se întâmple asta. Laţă ă ă ă nevoie,am s c l toresc tot anul.ă ă ăM aflu în oraşul african Tunis, în Tunisia. Curând o s înceapă ă ă conferin a şi – slav Domnului – sala e plin . Ar trebui s fiu prezentatţ ă ă ă de doiintelectuali locali. În rapida întâlnire pe care am avut-o înainte, unul din ei mi-a ar tat un text de dou minute, cel lalt scrisese o tez de oă ă ă ă jum tateăde or despre opera mea.ă

Cu mult grij , moderatorul îi spune c este imposibil s -şi citească ă ă ă ă teza, de vreme ce întregul eveniment trebuie s dureze maximum 50ă deminute. Îmi imaginez cât trebuie s fi lucrat la text, dar moderatorulă are dreptate: sunt la Tunis ca s iau contact cu cititorii. Are loc o scurtă ă discu ie,ţel spune c nu doreşte s mai participe şi pleac .ă ă ăÎncepe conferin a. Prezent rile şi mul umirile dureaz maximum cinciţ ă ţ ă minute, şi am acum la dispozi ie tot restul timpului pentru un dialogţ deschis.Spun c n-am venit aici ca s explic ceva, ideal ar fi ca evenimentul să ă ă nu mai constea dintr-o prezentare conven ional , ci s se transformeţ ă ă într-oconvorbire.O tân r pune prima întrebare: ce sunt semnele de care vorbesc atâtă ă de des în c r ile mele? Explic c este vorba de un limbaj extrem deă ţ ăpersonal pe care îl dezvolt m de-a lungul vie ii, prin reuşite şi erori,ă ţ pân ce în elegem c suntem c l uzi i de Dumnezeu. Alt întrebare,ă ţ ă ă ă ţ ă dac ceeaăce m-a adus în aceast ar îndep rtat a fost un semn. ă ţ ă ă ă Spun c da,ă dar nu intru în mai multe am nunte.ăDiscu ia continu , timpul trece rapid şi trebuie s termin cozeria. Alegţ ă ă la întâmplare, dintre şase sute de persoane, un b rbat de vârstă ă mijlocie,cu o musta deas , pentru ultima întrebare.ţă ă— Nu vreau s pun nici o întrebare, spune el. ă Vreau doar s rostesc ună nume.Şi spune numele unei bisericu e din Barbazan-Debat, care se afl într-ţ ăun inut al a nim nui, la mii de kilometri de unde sunt acum, şi undeţ ă ampus într-o zi o plac prin care mul umesc pentru o minune. E numeleă ţ bisericii unde m-am dus, înainte de acest pelerinaj, s m rog la Sfântaă ăFecioar s -mi ocroteasc paşii.ă ă ăNu mai ştiu cum s continui conferin a. Cuvintele urm toare au fostă ţ ă scrise de unul din prezentatorii care f ceau parte din prezidiu:ă„Şi brusc Universul p rea s fi încetat s se mişte în sala aceea. ă ă ă Atâtea lucruri s-au petrecut: v-am v zut lacrimile. Am v zut lacrimile blândeiă ădumneavoastr so ii, când acel cititor anonim a pronun at numele uneiă ţ ţ capele pierdute undeva prin lume.V-a pierit vocea. Fa a surâz toare a devenit serioas . Ochii vi s-auţ ă ă umplut de lacrimi timide, care tremurau în vârful genelor, ca şi cum ar fi

vrut s se scuze c se aflau acolo f r s fi fost invitate.ă ă ă ă ăAcolo eram şi eu, sim ind un nod în gât, f r s ştiu de ce. Le-amţ ă ă ă c utat în public pe so ia şi fiica mea, pe ele le caut întotdeauna cândă ţ măsimt în pragul a ceva necunoscut. Ele erau acolo, dar aveau ochii a inti i asupra dumneavoastr , t cute ca toat lumea, c utând s vţ ţ ă ă ă ă ă ă sprijinecu privirile lor, ca şi cum privirile ar putea sprijini pe cineva.Atunci am încercat s m fixez asupra Christinei, cerând ajutor,ă ă încercând s în eleg ce se petrece, cum avea s se ispr vească ţ ă ă ă t cereaăaceea care p rea nesfârşit . Şi am v zut c şi ea plânge, în t cere, caă ă ă ă ă şi cum a i fi fost notele aceleiaşi simfonii şi lacrimile amândurora s-ar fiţatins, în ciuda distan ei.ţŞi timp de mai multe secunde nu mai exista sal , nici public, nici nimic.ă Dumneavoastr şi so ia dumneavoastr plecaser i spre un locă ţ ă ăţunde nimeni nu v putea urma; tot ce exista era bucuria de a tr i,ă ă povestit doar de t cere şi emo ie.ă ă ţCuvintele sunt lacrimi care au fost scrise. Lacrimile sunt cuvinte care au nevoie s âşneasc . F r ele, nici o bucurie nu are str lucire, nici oă ţ ă ă ă ătriste e nu are un sfârşit. Astfel c v mul umesc pentru lacrimileţ ă ă ţ dumneavoastr “.ăAr fi trebuit s -i spun fetei care a pus prima întrebare – despre semne:ă iat unul dintre ele, care-mi spunea c m aflam în locul unde trebuiaă ă ă săm aflu, la ora potrivit , chiar dac nu am în eles niciodat exact ce m-ă ă ă ţ ăa adus acolo.Dar cred c nu a fost necesar: ea trebuie s fi în eles.ă ă ţ **** Imediat dup conferină ț l-am c utat pe b rbatul cu mustaă ă ă ț .ă Numele lui era Christian Dhellemmes. Dup acel apisod, am schimbată între noicâteva e-mailuri, dar nu ne-am mai întâlnit niciodat . A murit în ziua deă 19 iulie 2009, la Tarbes, în Franța. (N. a.)So ia mea şi cu mine am umblat inându-ne de mân prin bazarul dinţ ţ ă Tunis, la 15 kilometri de ruinele Cartaginei, care într-un trecut îndep rtat aăfost în stare s înfrunte puternica Rom . Am discutat despre epopeeaă ă lui Hanibal, unul dintre r zboinicii ei. Romanii se aşteptau la o b t lieă ă ămaritim , de vreme ce cele dou oraşe erau desp r ite doar de câtevaă ă ă ţ sute de kilometri de mare. Dar Hanibal a înfruntat deşertul, a trecut

strâmtoarea Gibraltar cu o armat uriaş , a str b tut Spania şi Fran a,ă ă ă ă ţ a traversat Alpii cu solda i şi elefan i şi a atacat imperiul prin nord, într-ţ ţunadintre cele mai mari epopei militare despre care s-a ştiut vreodat .ăŞi-a înfrânt to i inamicii pe drum şi deodat – f r ca pân ast zi s ştieţ ă ă ă ă ă ă cineva de ce – s-a oprit în fa a Romei şi nu a atacat la momentulţpropice. Rezultatul acestei indecizii: Cartagina a fost ştears de peă hart de c tre legiunile romane.ă ă— Hanibal s-a oprit şi a fost învins, gândesc cu voce tare. Eu sunt recunosc tor pentru c merg mai departe, chiar dac la început a fostă ă ă greu.Încep s m obişnuiesc cu aceast c l torie.ă ă ă ă ăSo ia mea se preface c nu a auzit, pentru c a în eles deja c încercţ ă ă ţ ă s m conving singur de ceva. Mergem la un bar ca s ne întâlnim cuă ă ă uncititor, Samil, ales la întâmplare în timpul petrecerii de dup întâlnireaă cu cititorii. Îl rog s evite toate monumentele şi atrac iile turistice şi să ţ ă nearate unde se afl adev rata via a oraşului.ă ă ţăEl ne duce la o cl dire frumoas , ridicat pe un loc unde, în 1754, ună ă ă tân r şi-a ucis fratele. Tat l celor doi a hot rât s construiasc acelă ă ă ă ă palatcare s ad posteasc o şcoal , p strând vie amintirea fiului asasinat.ă ă ă ă ă Comentez c , în felul acesta, va fi amintit şi fiul ucigaş.ă— Nu-i chiar aşa, spune Samil. În cultura noastr , criminalul îşi împarteă vina cu to i cei care i-au permis s s vârşeasc crima. Când un omţ ă ă ă esteucis, cel care a vândut arma este şi el r spunz tor în fa a luiă ă ţ Dumnezeu. Singurul mod prin care tat l a crezut c poate s -şiă ă ă corecteze greşeala afost s transforme tragedia în ceva care s -i poat ajuta pe ceilal i.ă ă ă ţDeodat dispare totul – fa ada casei, strada, oraşul, Africa. Fac un saltă ţ uriaş în întuneric, intru într-un tunel care d într-o temni umed . Mă ţă ă ă afluacolo în fa a lui J., într-una dintre multele vie i pe care le-am tr it, cuţ ţ ă dou sute de ani înaintea crimei s vârşite în casa aceea. Privirea lui eă ă aspr ,ăeste gata s m dojeneasc .ă ă ăRevin cu aceeaşi vitez în prezent. Totul s-a întâmplat într-o frac iuneă ţ de secund ; casa, Samil, so ia mea şi vuietul str zii din Tunis auă ţ ă revenit.

De ce se întâmpl oare asta? De ce se înc p âneaz r d cinileă ă ăţ ă ă ă bambusului chinezesc s otr veasc planta? Totul a fost deja tr it, şiă ă ă ă pre ul –ţpl tit.ă,,Tu ai fost laş o dat , în timp ce eu am fost nedrept de multe ori. Dară asta m-a eliberat“, îmi spusese J. la Saint Martin. Tocmai el, care niciodatănu m-a îndemnat s revin în trecut, care era absolut împotriva c r ilor,ă ă ţ manualelor şi exerci iilor care promovau aşa ceva.ţ— În loc s recurg la r zbunare, care se limiteaz la pedeaps , şcoalaă ă ă ă ă a permis ca instruc ia şi în elepciunea s poat fi transmise timp deţ ţ ă ăpeste dou secole, încheie Samil.ăNu am pierdut nici un singur cuvânt din cele tocmai spuse de Samil, dar, chiar şi aşa, am f cut un uriaş salt în timp.ă— Asta e.— Asta e ce? întreab so ia mea.ă ţ— Sunt pe drum. Încep s în eleg. Totul cap t o noim .ă ţ ă ă ăSunt euforic. Samil nu în elege nimic.ţ— Ce gândeşte islamul despre reincarnare? îl întreb eu.Samil m priveşte surprins.ă— Habar n-am, nu sunt un un înv at, spune.ăţÎl rog s se informeze. El ia telefonul mobil şi începe s dea câtevaă ă telefoane. Noi doi mergem într-o cafenea şi cerem dou cafele foarteă tari. Lacina din seara aceasta vom avea fructe de mare, suntem obosi i şiţ trebuie s rezist m la tenta ia de a ciuguli câte ceva.ă ă ţ— Am avut un déjà-vu, explic.— Toat lumea are câteodat . E senza ia aceea misterioas c am maiă ă ţ ă ă tr it momentul prezent. Nu-i nevoie s fii mag pentru asta, glumeşteă ăChristina.Sigur c nu. Dar un ă déja-vu este mult mai mult decât o surpriz peă care o uit m repede, fiindc nu ne oprim niciodat la ceva care nu areă ă ă unrost. El arat c timpul nu trece. ă ă E un salt în ceva care a fost deja tr ită în realitate şi se repet .ăSamil se face nev zut.ăÎn timp ce tân rul relata povestea casei, am fost aruncat în trecut într-ăo miime de secund . Sunt sigur c asta s-a petrecut când el comentaă ă că

responsabilitatea nu-i numai a asasinului, ci şi a tuturor celor care au creat condi iile pentru s vârşirea crimei. Prima dat când am fost cu J.,ţ ă ă în1982, el a comentat ceva despre leg tura mea cu tat l s u. Pe urmă ă ă ă nu a mai revenit niciodat la acest subiect, şi am uitat şi eu. ă Dar acum câtevamomente l-am v zut. Şi ştiu despre ce vorbea.ă— În via a aceea pe care mi-ai povestit-o…ţ— Exact. În via a aceea. Pe vremea Inchizi iei spaniole.ţ ţ— A trecut. Nu merit s te întorci şi s te chinui cu ceva ce ai f cut cuă ă ă ă mult timp în urm .ă— Nu m chinui. Am înv at c pentru a-mi vindeca r nile trebuie să ăţ ă ă ă am curajul s le înfrunt. Am înv at şi s m iert şi s -mi îndreptă ăţ ă ă ă greşelile. Şitotuşi, de când am pornit în c l torie, se pare c m aflu în fa a uneiă ă ă ă ţ uriaşe şarade, ale c rei piese încep s se dezv luie; piese de iubire, deă ă ă ur ,ăde sacrificiu, de iertare, de bucurie, de nefericire. De asta sunt aici cu tine. M simt mult mai bine, ca şi cum de fapt aş fi în c utareaă ă sufletului meu,a regatului meu, în loc s tot stau şi s m plâng c nu reuşesc să ă ă ă ă asimilez tot ce am înv at.ăţNu reuşesc pentru c nu în eleg bine. ă ţ Dar, când voi în elege, adev rulţ ă m va elibera.ă*Samil s-a întors cu o carte în arab . Se aşaz lâng noi, îşi consultă ă ă ă noti ele şi o r sfoieşte cu tot respectul, şoptind nişte cuvinte în arab .ţ ă ă— Am vorbit cu trei înv a i, spune într-un sfârşit. ăţ ţ Doi dintre ei au afirmat c dup moarte cei drep i merg în Paradis. ă ă ţ Dar al treilea mi-a cerut săconsult câteva versete din Coran.Îl v d c e surescitat.ă ă— Uita i primul, 2:28: „ţ Alah v va face s v s vârşi i, apoi v va învia,ă ă ă ă ţ ă apoi la El v ve i întoarce, şi pe urm v va reînvia, şi din nou ve iă ţ ă ă ţreveni la El“. Ierta i-m dac traducerea nu e absolut corect , dar astaţ ă ă ă vrea s zic .ă ăR sfoieşte febril cartea sfânt . Traduce al doilea verset, 2:154:ă ă„Nu spune i despre cei care sunt ucişi pe calea lui Alah: Ei sunt mor i,ţ ţ c ci ei sunt vii, dar voi nu v da i seama“.ă ă ţ— Asta e!

— Mai am şi alte versete. Dar, ca s v spun adev rul, nu m simt înă ă ă ă largul meu când vorbesc despre asta. Prefer s vorbesc despre Tunis.ă— Ajunge. Oamenii nu pleac niciodat , suntem mereu aici în vie ileă ă ţ noastre trecute şi viitoare. Dac vrei s ştii, tema asta apare şi înă ă Biblie.Mi-amintesc de un pasaj în care Isus se refer la Ioan Botez torul ca laă ă o reincarnare a lui Ilie: „Şi dac voi i s în elege i, el (Ioan) este Ilie, celă ţ ă ţ ţ ceva s vin “. ă ă Dar mai exist şi alte versete pe tema asta, comentez.ăEl începe s povesteasc nişte legende despre naşterea oraşului. Iar euă ă în eleg c e momentul s ne ridic m şi s ne continu m plimbarea.ţ ă ă ă ă ă*Pe una din por ile vechiului zid este un felinar. Samil ne explicţ ă semnifica ia lui:ţ— Aici e originea unuia dintre cele mai vechi proverbe arabe: „Lumina îl lumineaz doar pe str in“.ă ăComenteaz c proverbul se aplic perfect la situa ia pe care o tr imă ă ă ţ ă acum. Samil viseaz s devin scriitor şi lupt pentru recunoaştere înă ă ă ăpropria sa ar , în timp ce eu, un autor brazilian, sunt deja cunoscutţ ă aici.Îi spun c şi noi folosim un proverb asem n tor: „Nimeni nu e profet înă ă ă ara lui“. Tindem întotdeauna s valoriz m ceea ce vine de departe,ţ ă ă

f ră ăs recunoaştem niciodat tot frumosul care exist în jurul nostru.ă ă ă— Şi totuşi, spun eu, din când în când sim im nevoia s fim str ini deţ ă ă noi înşine. Şi astfel lumina ascuns în sufletul nostru va lumina ceea ceătrebuie s fie v zut.ă ăSo ia mea pare s nu urm reasc discu ia. Dar la un moment dat seţ ă ă ă ţ întoarce spre mine şi spune:— Felinarul sta are ceva pe care nu reuşesc s -l explic exact, dar careă ă are leg tur cu tine. Când voi şti, am s - i spun.ă ă ă ţ*Dormim pu in, lu m masa cu prieteni şi ne plimb m iar prin oraş. Abiaţ ă ă atunci so ia mea reuşeşte s -mi spun ce a sim it în dup amiazaţ ă ă ţ ăaceea:— Tu c l toreşti, dar în acelaşi timp n-ai plecat de acas . Cât timp vomă ă ă fi împreun , asta va continua s se întâmple, de vreme ce ai pe cinevaă ălâng tine care te cunoaşte şi asta î i d falsa senza ie c totul eă ţ ă ţ ă familiar. Dar a venit momentul s mergi mai departe singur.ă Singur tatea poate să ă

fie imens şi ap s toare, dar va disp rea dac te vei afla mai mult înă ă ă ă ă contact cu ceilal i.ţDup o pauz , mai spune:ă ă— Am citit odat c nu exist dou frunze identice într-o p dure cu oă ă ă ă ă sut de mii de copaci. La fel nu exist dou c l torii identice pe acelaşiă ă ă ă ăDrum. Dac vom r mâne împreun , încercând s model m realitateaă ă ă ă ă dup felul nostru de a vedea lumea, nici unul din noi nu va avea vreună folos.Te binecuvântez şi î i spun: s ne revedem cu bine în Germania, laţ ă primul meci al Campionatului Mondial de Fotbal!Dac vântul rece va treceăÎn fa a hotelului din Moscova, când sosesc cu editorii mei, m aşteaptţ ă ă o fat . Se apropie şi-mi strânge mâinile.ă— Trebuie s vorbesc cu dumneavoastr . Am venit din Ekaterinburgă ă pentru asta.Sunt obosit. M-am trezit mai devreme decât de obicei, a trebuit să schimb avionul la Paris pentru c nu exist zbor direct, am încercat să ă ă dorm întimpul c l toriei dar, ori de câte ori reuşeam s a ipesc, intram într-ună ă ă ţ soi de vis repetitiv care nu-mi f cea deloc pl cere.ă ăEditorul îi explic fetei c mâine voi avea o dup -amiaz de autografeă ă ă ă şi c peste trei zile vom fi în Ekaterinburg, prima oprire din c l toria cuă ă ătrenul. Întind mâna ca s -mi iau r mas-bun şi observ c mâinile ei suntă ă ă foarte reci.— De ce n-ai intrat în hotel s m aştep i?ă ă ţDe fapt aş avea chef s-o întreb cum de a descoperit hotelul unde eram cazat. Dar poate c asta n-o fi fost greu, şi nu e prima oar c mi seă ă ăîntâmpl aşa ceva.ă— V-am citit blogul zilele trecute şi am în eles c a i scris pentru mine.ţ ă ţÎncepusem s -mi postez reflec iile despre c l torie într-un blog. ă ţ ă ă Era înc ceva experimental şi, cum trimiteam textele anticipat, nu ştiamă exact lace articol se referea. În orice caz, eram sigur c nu f cusem nici oă ă referire la o fat pe care o cunoşteam de doar câteva secunde.ăEa scoate o hârtie imprimat cu o parte din textul meu. Îl ştiu peă dinafar , deşi nu-mi amintesc cine mi-a relatat povestea: un b rbată ă care arenevoie de bani îl roag pe patronul s u s -l ajute. Patronul îl provoac :ă ă ă ă dac va petrece o noapte întreag în vârful muntelui, va primi o mareă ărecompens , dar dac nu va reuşi, va trebui s lucreze pe gratis.ă ă ăTextul continu :ă

„Ieşind din pr v lie, a v zut c sufla un vânt înghe at, l-a apucat fricaă ă ă ă ţ şi s-a hot rât s -l întrebe pe prietenul s u cel mai bun, Aydi, dac nuă ă ă ăera o nebunie s in pariul acela.ă ţ ăDup ce s-a gândit pu in, Aydi a r spuns: Am s te ajut. Mâine, cândă ţ ă ă vei fi în vârful muntelui, priveşte înainte. Eu am s fiu pe vârfulă munteluiînvecinat, voi petrece toat noaptea cu un foc aprins pentru tine. Uit -ă ăte la foc, gândeşte-te la prietenia noastr , şi asta îl va ine aprins. Ai să ţ ăreuşeşti, şi dup aceea eu am s - i cer ceva în schimb.ă ă ţAli a trecut proba, a primit banii şi s-a dus la prietenul s u acas : Mi-aiă ă spus c vrei o r splat .ă ă ăAydi a r spuns: Da, dar nu în bani. ă Promite-mi c , dac vreodat ună ă ă vânt rece va trece prin via a mea, vei aprinde pentru mine foculţprieteniei“.Eu îi mul umesc pentru amabilitate, îi spun c acum sunt ocupat, darţ ă c , dac vrea s vin la şedin a de autografe de la Moscova, voi isc liă ă ă ă ţ ă cucea mai mare pl cere una dintre c r ile ei.ă ă ţ— Nu pentru asta am venit. Ştiu c ve i str bate Rusia cu trenul şiă ţ ă vreau s merg cu dumneavoastr . Când v-am citit prima carte, amă ă auzit ovoce care-mi spunea c la un moment dat a i aprins pentru mine ună ţ foc sacru şi c într-o zi va trebui s v r spl tesc pentru asta. Am visată ă ă ă ă multenop i acel foc şi m-am gândit s merg pân în Brazilia ca s vţ ă ă ă ă întâlnesc. Ştiu c ave i nevoie de ajutor şi pentru asta sunt aici.ă ţPersoanele care se afl cu mine râd. Eu caut s fiu amabil, asigurând-oă ă c ne vom vedea a doua zi. Editorul îi spune c m aşteapt cineva,ă ă ă ăprofit de scuz şi-mi iau r mas-bun.ă ă— M cheam Hilal, spune ea înainte de a pleca.ă ăZece minute mai târziu urc în camer . Am şi uitat-o pe fata care m-aă abordat afar . Nu-mi amintesc numele ei şi, dac aş revedea-o, n-aş fiă ă înstare s o recunosc. Dar ceva nu-mi d dea pace. Ochii ei reflectauă ă iubire şi moarte în acelaşi timp.M dezbrac, deschid robinetul şi intru sub duş – unul dintre ritualurileă mele preferate.Îmi potrivesc capul în aşa fel încât singurul lucru pe care îl pot auzi este zgomotul apei în urechi; asta m îndep rteaz de tot. Sunt purtată ă ă într-o

lume diferit . Ca un dirijor care acord aten ie fiec rui instrument dină ă ţ ă orchestr , încep s disting orice sunet, care se transform în cuvinteă ă ă pe carenu le pot în elege, dar despre care ştiu c exist .ţ ă ăOboseala, neliniştea, dezorientarea dup schimbarea atâtor ri – totulă ţă dispare. Pe zi ce trece v d c lunga c l torie îşi produce efectul dorit. J.ă ă ă ăavea dreptate, m l sam otr vit încetul cu încetul de rutin : b ile erauă ă ă ă ă doar pentru cur area pielii, mesele serveau doar la hr nirea corpului,ăţ ăplimb rile nu aveau alt obiectiv decât evitarea problemelor cardiace înă viitor.Acum lucrurile se schimb ; imperceptibil, dar se schimb . Mesele suntă ă momente când pot saluta prezen a şi înv mintele prietenilor,ţ ăţă plimb rileăau redevenit o medita ie asupra clipei prezente, iar zgomotul apei înţ urechi îmi reduce gândirea la t cere, m linişteşte şi m face să ă ă ă redescop rămicile gesturi cotidiene care ne apropie de Dumnezeu – cu condi ia sţ ă ştiu s dau fiec ruia din ele valoarea pe care o merit .ă ă ăCând J. mi-a spus: „Ieşi din rutin şi du-te s - i recucereşti regatul“, m-ă ă ţam sim it tr dat, confuz, p r sit. Aşteptam o solu ie sau un r spuns laţ ă ă ă ţ ăîndoielile mele, ceva care s m linişteasc şi s m împace din nou cuă ă ă ă ă sufletul meu. To i cei care pornesc în c utarea regatului lor ştiu c n-oţ ă ă săîntâlneasc nimic – doar provoc ri, lungi perioade de aşteptare,ă ă schimb ri bruşte, sau, mai r u, e posibil s nu întâlneasc nimic.ă ă ă ă„Exagerez. Dac noi c ut m ceva, acel lucru ne caut şi el.“ă ă ă ăCu toate astea, trebuie s fii preg tit pentru orice. În momentul acestaă ă iau hot rârea care lipsea: dac n-am s întâlnesc nimic în c l toria cuă ă ă ă ătrenul, voi merge înainte – pentru c din ziua aceea în hotelul dină Londra am în eles c r d cinile mele erau preg tite, dar sufletul mureaţ ă ă ă ă încetul cuîncetul din cauza unui lucru foarte greu de detectat şi înc şi mai greuă de vindecat.Rutina.Rutina nu are nici o leg tur cu repeti ia. Ca s atingi excelen a într-ună ă ţ ă ţ domeniu, trebuie s repe i şi s te antrenezi.ă ţ ăS te antrenezi şi s repe i, s înve i tehnica în aşa fel încât ea să ă ţ ă ţ ă devin intuitiv . Am aflat asta înc din copil rie, într-un oraş dină ă ă ă Brazilia, undefamilia mea mergea s -şi petreac vacan a de var . Eram fascinat deă ă ţ ă munca unui fierar care locuia în apropiere: m aşezam şi st team oă ă

veşnicie, mi se p rea mie, s privesc cum ciocanul coboar pe o elulă ă ă ţ fierbinte, r spândind scântei în jur, ca nişte focuri de artificii. Odat elă ă m-aîntrebat:— i se pare c fac mereu acelaşi lucru?Ţ ăAm spus c da.ă— Greşeşti. De fiecare dat când las ciocanul în jos, for a loviturii eă ţ diferit , uneori mai mare, alteori mai slab . ă ă Dar n-am înv at astaăţ decâtdup ce am repetat gestul timp de mai mul i ani. Pân ajung înă ţ ă momentul când nu gândesc – las mâna s -mi ghideze munca.ăN-am uitat niciodat cuvintele astea.ăÎmp r ind sufleteă ţÎl privesc pe fiecare cititor, îi întind mâna, îi mul umesc c a venit.ţ ă Corpul meu poate s peregrineze, dar când sufletul zboar dintr-un locă ă într-altulnu m simt niciodat singur: sunt înconjurat de numeroasele persoaneă ă pe care le-am cunoscut şi care mi-au în eles sufletul prin intermediulţ c r ilor.ă ţNu m simt str in aici la Moscova, cum nu m-am sim it nici la Londra,ă ă ţ Sofia, Tunis, Kiev, Santiago de Compostela, Guimar es şi toate oraşeleă încare am fost în ultima lun şi jum tate.ă ăAud o discu ie aprins în spatele meu; încerc s m concentrez peţ ă ă ă ceea ce fac. Discu ia îns nu d semne s se sting . În cele din urmţ ă ă ă ă ă măîntorc şi-l întreb pe editor ce se întâmpl .ă— Fata aceea de ieri. Spune c vrea s r mân pe-aproape fie ce-o fi.ă ă ă ăNu-mi amintesc de fata de ieri. Dar rog s se intervin ca s se termineă ă ă cu discu ia. Eu continui s dau autografe.ţ ăCineva se aşaz lâng mine, unul din paznicii libr riei vine s ia deă ă ă ă acolo persoana şi din nou începe o discu ie. ţ M opresc din dată autografe.Al turi de mine e fata ai c rei ochi dezv luie iubire şi moarte. Pentruă ă ă prima oar sunt atent la ea: p r negru, între 22 şi 29 de ani (nu mă ă ă pricepdeloc când e vorba de calculat vârsta), jachet de piele ponosit , blugi,ă ă tenişi.— Am controlat deja ce are în rucsac, spune paznicul. Nu-s probleme. Dar nu poate s stea aici.ăEa doar zâmbeşte. Un cititor din fa a mea aşteapt sfârşitul discu iei caţ ă ţ s -i semnez cartea. ă În eleg c fata nu va pleca de aici cu nici un chip.ţ ă

— Hilal, v aminti i? Am venit s aprind focul sacru.ă ţ ăSpun c îmi amintesc, ceea ce e o minciun . Persoanele de la coadă ă ă încep s -şi manifeste ner bdarea, cititorul din fa a mea îi spune cevaă ă ţ peruseşte şi, dup tonul vocii, deduc c nu a fost deloc ceva agreabil.ă ăÎn portughez exist un proverb celebru: „Ce nu are leac este gataă ă lecuit“. Cum nu am timp de discu ii acum şi trebuie s iau o hot râreţ ă ă rapid , oărog doar s se îndep rteze pu in astfel încât s pot avea o oarecareă ă ţ ă intimitate cu persoanele care stau la rând. Ea ascult , se ridic şiă ă r mâneădiscret în picioare, la o distan rezonabil .ţă ăDup câteva secunde am uitat deja de existen a ei şi sunt din nouă ţ concentrat asupra autografelor. To i îmi mul umesc, eu mul umesc laţ ţ ţ rândulmeu şi ceasurile acelea trec ca şi cum aş fi în paradis. La fiecare oră ies s fumez o igar , dar nu sunt câtuşi de pu in obosit. De câte oriă ţ ă ţ termin oşedin de autografe mi se pare c mi-am reînc rcat bateriile şi cţă ă ă ă energia mea e la cote mai înalte ca oricând.La sfârşit cer s se aplaude pentru excelenta organizare. E momentulă s merg la urm toarea întâlnire. ă ă Fata de a c rei existen uitasem miă ţă seadreseaz iar.ă— Am ceva important s v ar t.ă ă ă— O s fie imposibil, r spund. Trebuie s merg la un dineu.ă ă ă— Nu o s fie imposibil, r spunde. Sunt Hilal, cea care v aştepta ieri laă ă ă uşa hotelului. Şi pot s v ar t ce vreau aici şi acum, cât timp vă ă ă ăpreg ti i de plecare.ă ţPân s zic ceva, scoate din rucsac o vioar şi începe s cânte.ă ă ă ăCititorii care începuser deja s se îndep rteze revin s asculte acelă ă ă ă concert neaşteptat. Hilal cânt cu ochii închişi, ca şi cum ar fi în trans .ă ăPrivesc arcuşul care se mişc dintr-o parte în alta, atingând corzileă doar într-un mic punct. Notele unei muzici pe care nu am mai auzit-o niciodatăîmi spun ceva ce nu numai eu, dar şi to i cei de aici trebuie s auzim.ţ ă Sunt momente de t cere, momente de extaz, momente când întregulă ei corpdanseaz împreun cu instrumentul, dar în cea mai mare parte aă ă timpului îşi mişc doar trunchiul şi mâinile.ă

Fiecare not las în noi câte o amintire, dar melodia întreag e ceaă ă ă care relateaz o poveste. Povestea cuiva care voia s se apropie deă ă altăpersoan , care a fost respins de mai multe ori, dar cu toate acesteaă insist . În timp ce Hilal cânt mi-aduc aminte de numeroaseleă ă momente cândajutorul mi-a venit tocmai de la acele persoane despre care credeam c nu puteau s adauge ceva vie ii mele.ă ă ţCând ispr veşte de cântat, nu se aud aplauze, nimic – ci doar o t cereă ă aproape palpabil .ă— Mul umesc, spun.ţ— Mi-am împ r it pu in sufletul, dar mai este mult pân s -miă ţ ţ ă ă îndeplinesc misiunea. Pot s merg cu dumneavoastr ?ă ăÎn general am dou reac ii fa de persoanele foarte insistente. Sau mă ţ ţă ă îndep rtez imediat, sau m las fascinat cu totul. Nu pot spune nim nuiă ă ă căvisele sunt imposibile. Nu to i au for a Mônic i din localul acela dinţ ţ ă Catalonia, iar dac voi reuşi s conving o singur persoan s încetezeă ă ă ă ă s maiălupte pentru ceva de care e convins c merit osteneala voi sfârşi prină ă ă a m convinge şi pe mine însumi – şi toat via a mea va avea deă ă ţ suferit.A fost o zi bun . Îi telefonez ambasadorul şi întreb dac e posibil s seă ă ă includ înc un invitat la cin . Cu amabilitate îmi r spunde c cititoriiă ă ă ă ă meim reprezint .ă ă*Deşi ambian a este formal , ambasadorul Braziliei în Rusia reuşeşteţ ă s -i fac pe to i cei prezen i s se simt în largul lor. Hilal a ap rut într-ă ă ţ ţ ă ă ăorochie pe care eu o consider cel pu in de prost gust – fistichie,ţ contrastând cu sobrietatea celorlal i invita i. F r s ştie exact unde s-ţ ţ ă ă ăo aşeze peinvitata de ultima or , organizatorii aleg pân la urm locul de onoare,ă ă ă al turi de amfitrion.ăÎnainte de a ne îndrepta spre mas , cel mai bun prieten al meu rus, ună industriaş, îmi atrage aten ia c vom avea probleme cu asistentaţ ă agenteiliterare, care pe toat durata coctailului dinainte de dineu a discutat cuă so ul ei la telefon.ţ— Despre ce?

— Se pare c trebuia s te duci la clubul unde el este administrator şiă ă c în cele din urm ai anulat totul.ă ăÎntr-adev r, în agenda mea scria ceva ca „s discut meniul c l torieiă ă ă ă prin Siberia“, or asta era cea mai mic şi mai pu in relevant dintreă ţ ăpreocup rile mele în dup -amiaza aceea, când nu primisem decâtă ă energii pozitive.Am anulat întâlnirea care mi s-a p rut suprarealist ; niciodat nu amă ă ă discutat meniuri în via a mea. Am preferat s m întorc la hotel, s facţ ă ă ă obaie şi s simt din nou zgomotul apei purtându-m în locuri pe care nuă ă ştiu s mi le explic nici m car mie.ă ăFelurile de mâncare sunt servite, conversa iile paralele se desf şoarţ ă ă în mod firesc la mas şi, la un moment dat, ambasadoarea întreab cuă ăamabilitate cine este Hilal.— M-am n scut în Turcia şi am venit s studiez vioara la Ekaterinburg,ă ă la doisprezece ani. Dumneavoastr , doamn , şti i cum sunt selec iona iă ă ţ ţ ţmuzicienii?Nu. Conversa iile paralele par s se fi stins. Poate c to i sunt interesa iţ ă ă ţ ţ de fata aceea neconven ional în rochia ei oribil .ţ ă ă— Orice copil care începe s cânte la un instrument exerseaz ună ă anumit num r de ore pe s pt mân . Dup aceast etap , to i suntă ă ă ă ă ă ă ţ capabili săfac parte dintr-o orchestr într-o zi. Între timp, pe m sur ce cresc,ă ă ă ă unii încep s exerseze mai mult. Pân la urm , un mic grup seă ă ă detaşeaz ,ădeoarece cânt aproape 40 de ore pe s pt mân . Întotdeauna emisariiă ă ă ă marilor orchestre viziteaz şcolile de muzic în c utare de noi copiiă ă ătalenta i, care sunt invita i s devin profesionişti. ţ ţ ă ă Acesta a fost şi cazul meu.— Dup cum se vede, v-a i g sit o voca ie, spune ambasadorul. Nu to iă ţ ă ţ ţ au aceast şans .ă ă— Nu a fost chiar o voca ie. Am început s cânt multe ore peţ ă s pt mân pentru c am fost violat când aveam zece ani.ă ă ă ă ăConversa ia de la mas înceteaz . Ambasadorul încearc s schimbeţ ă ă ă ă subiectul şi comenteaz c Brazilia a început s negocieze cu Rusia înă ă ăleg tur cu exportul şi importul de utilaj greu. Dar nimeni, absolută ă nimeni de acolo nu este interesat de balan a comercial a rii mele.ţ ă ţă Îmi revinemie s reiau firul discu iei:ă ţ— Hilal, dac nu te deranjeaz , cred c to i ar vrea s ştie ce leg tură ă ă ţ ă ă ă poate s existe între o feti violat şi un virtuoz al viorii.ă ţă ă

— Ce înseamn numele dumitale? întreab ambasadoarea, într-oă ă încercare disperat de a schimba definitiv direc ia conversa iei.ă ţ ţ— Pe turceşte înseamn semilun . ă ă E imaginea care se afl pe drapelulă

rii mele. Tata era un na ionalist radical. Întâmpl tor, e un nume maiţă ţ ăpotrivit pentru b rba i decât pentru femei. Se pare c în arab are altă ţ ă ă în eles, dar nu ştiu exact care.ţEu nu m dau b tut.ă ă— Dar, revenind la subiectul nostru, te deranjeaz s ne povesteşti?ă ă Suntem ca într-o familie.Într-o familie? Majoritatea acelor persoane s-au cunoscut în timpul dineului.To i par foarte ocupa i cu farfuriile, tacâmurile şi paharele lor, dar morţ ţ s aud restul povestirii. ă ă Hilal r spunde ca şi cum ar vorbi despre lucrulă celmai firesc din lume.— Aveam un vecin, un domn pe care to i îl considerau amabil, deţ treab , cea mai nimerit persoan la care s apelezi în momenteă ă ă ă dificile.C s torit, tat a dou feti e de vârsta mea. De câte ori m duceam înă ă ă ă ţ ă casa lui ca s m joc cu feti ele m ridica în poal şi-mi spunea poveştiă ă ţ ă ăfrumoase. Dar, în timp ce f cea asta, m mângâia, ceea ce la începută ă mi s-a p rut o dovad de tandre e. Cu timpul, a început s -mi atingă ă ţ ă ă sexul,s m roage s i-l ating şi eu pe al lui, chestii din astea.ă ă ăSe uit la celelalte cinci femei de la mas şi spune:ă ă— Cred c nu e ceva foarte rar, din nefericire. ă Nu sunte i de acord?ţNici una nu r spunde. Instinctul îmi spune c cel pu in una sau dou auă ă ţ ă tr it deja acelaşi lucru.ă— În fine, problema nu a fost numai asta. Mai r u e c mie a începută ă s -mi plac , deşi ştiam c nu e bine. Pân ce într-o zi am hot rât s nuă ă ă ă ă ă mămai duc niciodat acolo, chiar dac p rin ii insistau c ar trebui să ă ă ţ ă ă merg s m mai joc cu fiicele vecinului. La vremea aceea înv amă ă ăţ vioara şi leamexplicat c nu am studiat suficient şi c trebuie s exersez mai mult.ă ă ă Am fost astfel obligat s cânt, din disperare.ă ăNimeni nu se mişc , nimeni nu ştie exact ce s spun .ă ă ă— Şi, cum purtam aceast vin în mine, pentru c victimele sfârşescă ă ă prin a se crede ele însele vinovate, am hot rât s m pedepsesc până ă ă ăacum. De când am devenit conştient c sunt femeie, am început să ă ă caut în toate rela iile mele cu b rba ii suferin a, conflictul, disperarea.ţ ă ţ ţ

M priveşte fix. Toat masa pricepe.ă ă— Dar asta o s se schimbe acum, nu-i aşa?ăEu, care pân în acel moment fusesem st pân pe direc ia pe care o luaă ă ţ conversa ia, pierd controlul. ţ Tot ce pot face este s murmur „sper că ă da“şi s îndrept brusc discu ia asupra frumoasei cl diri care e sediulă ţ ă Ambasadei Braziliei în Rusia.*La plecare o întreb pe Hilal unde e cazat şi caut s aflu de la prietenulă ă meu, industriaşul, dac îl deranjeaz s o conducem pe ea înainte de aă ă ăm l sa pe mine la hotel. El este de acord.ă ă— Mul umesc pentru recitalul de vioar . ţ ă Mul umesc pentru c le-aiţ ă împ rt şit povestea dumitale unor persoane pe care nu le-ai mai v zută ă ăniciodat . În fiecare diminea , când mintea î i este înc goal , dedică ţă ţ ă ă ă pu in timp Divinit ii. Aerul con ine o for cosmic pe care fiecareţ ăţ ţ ţă ă cultur oănumeşte altfel, dar asta nu are importan . Important e s faci ce spunţă ă eu acum. Inspir adânc şi roag -te ca toate binecuvânt rile care suntă ă ă înv zduh s intre în corpul t u şi s se r spândeasc în fiecare celul .ă ă ă ă ă ă ă Expir încet, proiectând mult bucurie şi mult pace în jur. Repet deă ă ă ă zece oriacelaşi lucru. Te vei vindeca pe tine şi vei contribui la vindecarea lumii.— Ce vre i s spune i cu asta?ţ ă ţ— Nimic. F acest exerci iu. Va stinge încetul cu încetul ce sim i acumă ţ ţ în leg tur cu iubirea. Nu te l sa nimicit de o for care a fost pus înă ă ă ă ţă ăinimile noastre ca s înnobileze totul. Inspir absorbind ce exist înă ă ă ceruri şi pe p mânt. Expir r spândind frumuse e şi fecunditate. Aiă ă ă ţ încredere înmine, va da rezultate.— Dar eu n-am venit pân aici ca s înv un exerci iu pe care îl potă ă ăţ ţ g si în orice carte de yoga, spune Hilal, enervat .ă ăMoscova defileaz pe lâng noi. Mi-ar pl cea s umblu pe str zi, să ă ă ă ă ă beau o cafea, dar a fost o zi lung şi trebuie s m trezesc devreme aă ă ă douazi pentru o serie de întâlniri.— Atunci, voi putea merge cu dumneavoastr , nu-i aşa?ăIncredibil! Oare nu ştie s vorbeasc şi despre altceva? Am cunoscut-oă ă acum nici dou zile – dac un contact atât de neobişnuit se poate numiă ă„a cunoaşte“. Prietenul meu râde. Eu încerc s fiu mai serios.ă

— Uite ce e: te-am dus deja la dineul ambasadorului. Eu nu fac c l toria asta ca s -mi promovez c r ile, ci…ă ă ă ă ţEzit pu in.ţ— …pentru o chestiune personal .ă— Ştiu asta.Dup felul cum a pronun at cuvintele, am avut impresia c într-adev ră ţ ă ă ştie. Dar prefer s nu m încred în instincte.ă ă— Am f cut mul i oameni s sufere şi am suferit şi eu mult, continuă ţ ă ă Hilal. Lumina iubirii iese din sufletul meu, dar nu are cum s meargă ă maideparte: e blocat de durere. Oricât aş inspira şi expira diminea a, n-ă ţam s reuşesc s rezolv acest lucru. Am încercat s exprim iubirea prină ă ăintermediul viorii, dar tot nu e destul. Ştiu c dumneavoastr m pute iă ă ă ţ vindeca şi c pot vindeca ce sim i i dumneavoastr . ă ţ ţ ă Am aprins focul pemuntele de al turi, pute i conta pe mine.ă ţDe ce spune asta?— Ceea ce ne r neşte este şi ceea ce ne vindec , spune ea maiă ă departe. Via a a fost foarte aspr cu mine, dar m-a şi înv at multe.ţ ă ăţ Chiar dacădumneavoastr nu vede i, corpul meu e o ran , pl gile mele deschiseă ţ ă ă sângereaz tot timpul. M trezesc în fiecare diminea dorindu-mi să ă ţă ă morînainte de sfârşitul zilei, dar continui s fiu în via , suferind şi luptând,ă ţă luptând şi suferind, ag ându-m de certitudinea c toate se vor sfârşiăţ ă ă într-ozi. V rog, nu m l sa i singur aici. ă ă ă ţ ă C l toria asta e salvarea mea.ă ăAmicul meu opreşte maşina, îşi vâr mâna în buzunar şi-i d lui Hilală ă to i banii pe care-i are asupra sa.ţ— Trenul nu e al lui, spune. Ia ştia, cred c ajung pentru un bilet deă ă clasa a doua şi trei mese pe zi.Apoi, întorcându-se spre mine:— Ştii prin ce trec în aceste momente. Femeia pe care o iubeam a murit şi, oricât aş inspira şi expira tot restul vie ii mele, nu voi maiţ reuşi s fiuăfericit. R nile mele sunt deschise, corpul meu e o plag . În eleg perfectă ă ţ ce spune fata asta. Ştiu c faci c l toria pentru un motiv pe care nu-lă ă ăcunosc, dar n-o l sa aşa. Dac crezi în cuvintele pe care le scrii,ă ă îng duie-le persoanelor din jurul t u s creasc odat cu tine.ă ă ă ă ă— Aşa e, trenul nu este al meu. Afl c am s fiu mereu înconjurat deă ă ă oameni şi c rareori vom avea timp s st m de vorb .ă ă ă ă

Amicul meu demareaz iar şi conduce în t cere un sfert de or .ă ă ă Ajungem pe o strad cu o pia cu copaci. Ea îi explic unde trebuie să ţă ă ăopreasc , sare jos, îşi ia r mas-bun de la prietenul meu. Cobor şi oă ă înso esc pân la poarta unei cl diri unde st , în apartamentul unorţ ă ă ă prieteni.Ea m s rut rapid pe gur .ă ă ă ă— Prietenul dumneavoastr se înşal , dar, dac aş manifesta bucurie,ă ă ă mi-ar cere banii înapoi, spunea, zâmbind. Nu suf r atât de mult ca el.ă Dealtfel, n-am fost niciodat aşa de fericit ca acum, pentru c am urmată ă ă semnele, am avut r bdare şi ştiu c asta va schimba totul.ă ăSe întoarce şi intr .ăAbia în clipa aceea, revenind la maşin , privindu-l pe amicul meu careă a coborât ca s fumeze o igar şi care zâmbeşte pentru c a v zută ţ ă ă ăs rutul, ascultând vântul care sufl prin copacii reînnoi i de for aă ă ţ ţ prim verii, conştient c m aflu într-un oraş pe care îl iubesc f r s -lă ă ă ă ă ă cunosc preabine, c utând o igar în buzunar, gândindu-m c mâine încep oă ţ ă ă ă aventur la care am visat de atâta timp, abia în aceast clip ….ă ă ă…abia în aceast clip îmi revine în amintire previziunea f cut deă ă ă ă clarv z torul pe care l-am întâlnit în casa Veronic i. Spunea cevaă ă ă despreTurcia, dar nu reuşesc s -mi aduc aminte ce anume.ăNumerele între paranteze indic diferen de fus orar, reperul fiindă ăț Moscova.9 288Transsiberianul este una dintre cele mai mari trei c i ferate din lume.ă Începe într-o gar oarecare din Europa, dar partea ruseasc are 9 288ă ăde kilometri, legând între ele sute de oraşe mici şi mari, str b tândă ă 76% din ar şi traversând şapte fusuri orare diferite. În momentulţ ă când intru îngara din Moscova, la unsprezece seara, zorile au r s rit deja laă ă Vladivostok, punctul terminus.Pân la sfârşitul secolului al XIX-lea, pu ini se aventurau să ţ ă c l toreasc în Siberia, unde s-a înregistrat temperatura cea maiă ă ă sc zut de peă ăplanet : -71,2 C, în oraşul Oimiakon. Râurile care uneau regiunea cuă restul lumii erau principalul mijloc de transport, dar erau înghe ate optţ luni pean. Popula ia din Asia Central tr ia practic izolat , deşi acolo seţ ă ă ă concentra o bun parte din bog ia natural a Imperiului Rus de atunci.ă ăţ ă Din

ra iuni strategice şi politice, arul Alexandru II a aprobat construc iaţ ţ ţ c ii ferate transsiberiene, al c rei pre final nu a fost dep şit decât deă ă ţ ă întregulbuget militar al Imperiului Rus în timpul Primului R zboi Mondial.ăImediat dup Revolu ia Comunist din 1917, calea ferat a servit caă ţ ă ă centru al unor mari b t lii din timpul r zboiului civil care a izbucnit.ă ă ă For eleţloiale arului, mai ales Legiunea Cehoslovac , foloseau vagoaneţ ă blindate care serveau drept tancuri pe şine şi puteau astfel s respingă ă f r mariă ăprobleme ofensiva Armatei Roşii, fiind totodat aprovizionate cuă muni ie şi alimente venite din Est. Atunci au intrat în ac iune sabotorii,ţ ţ aruncând înaer poduri şi t ind comunica iile. Armata imperial a început s seă ţ ă ă retrag pân la cap tul continentului asiatic şi o mare parte s-aă ă ă îndreptat spreCanada, spre a se risipi apoi prin alte ri.ţăÎn momentul când am intrat în gara din Moscova, pre ul unui bilet dinţ Europa pân la Oceanul Pacific într-o cabin împ r it cu alte treiă ă ă ţ ă persoanevaria între 30 şi 60 de euro.*M-am dus la avizierul cu mersul trenurilor şi AC! Prima fotografieŢ indica plecarea la 23:15! Inima îmi b tea de parc aş fi fost din nouă ă copil, cutrenul electric învârtindu-se prin camer şi mintea mea c l torind spreă ă ă locuri îndep rtate, atât de îndep rtate ca acela unde m aflam acum.ă ă ăDiscu ia mea cu J. de la Saint Martin, care avusese loc cu mai pu in deţ ţ trei luni în urm , p rea s se fi petrecut într-o reincarnare anterioar .ă ă ă ă Ceîntreb ri idioate pusesem atunci! Care e sensul vie ii? De ce nu maiă ţ avansez? De ce simt c lumea spiritual se îndep rteaz tot mai mult?ă ă ă ăR spunsul nu putea s fie mai simplu: pentru c nu mai eram în via !ă ă ă ţăCe bine e s redevin copil, s simt sângele curgându-mi în vene şi ochiiă ă str lucind, s m entuziasmez la vederea unui peron în esat deă ă ă ţ oameni,mirosind a ulei şi mâncare, s aud scâr âitul frânelor altor trenuri careă ţ soseau, zgomotul scrâşnit al c rucioarelor cu bagaje şi şuier turile.ă ăA tr i înseamn a experimenta, nu a sta s te gândeşti la sensul vie ii.ă ă ă ţ Evident c nu to i oamenii au nevoie s str bat Asia sau s mearg peă ţ ă ă ă ă ă

Drumul spre Santiago. Am cunoscut în Austria un prelat care aproape c nu ieşea niciodat din mân stirea de la Melk şi, cu toate astea,ă ă ă în elegeaţlumea mult mai bine decât numeroşi c l tori pe care i-am întâlnit. Amă ă un prieten care a tr it mari revela ii spirituale în timp ce-şi privea copiiiă ţ cumdorm. So ia mea, când începe s picteze un tablou nou, intr într-unţ ă ă soi de trans şi vorbeşte cu îngerul ei p zitor.ă ăDar eu m-am n scut pelerin. Chiar când sunt cuprins de o lene imens ,ă ă ori de dorul de cas , dup ce fac primul pas sunt captivat deă ăsim mântul c l toriei. În gara Iaroslav, mergând spre peronul 5, mi-ţă ă ăam dat seama c niciodat nu voi putea ajunge unde vreau dacă ă ă r mân totătimpul în acelaşi loc. Nu reuşesc s stau de vorb cu sufletul meuă ă decât atunci când ne afl m în deşerturi, în oraşe, pe mun i, pe şosele.ă ţVagonul nostru e ultimul din garnitur ; va fi ataşat şi desprins de trenă când ne vom opri în câteva oraşe pe drum. De unde m aflu, nu pot să ăz resc locomotiva –, ci doar acel gigantic şarpe de o el, cu mongoli,ă ţ t tari, ruşi, chinezi, unii dintre ei aşeza i pe cufere imense, to iă ţ ţ aşteptânddeschiderea uşilor. Oamenii vin ca s stea de vorb cu mine, dar euă ă m îndep rtez, nu vreau s m gândesc la nimic altceva în afaraă ă ă ă faptului căsunt aici, acum, gata de o nou plecare, de o nou provocare.ă ă*Momentul de extaz copil resc trebuie s fi durat doar cinci minute, dară ă am absorbit fiecare am nunt, fiecare zgomot, fiecareămiros. Nu voi reuşi s -mi amintesc de nimic pe urm , dar nu conteaz :ă ă ă timpul nu e o band de caset , pe care o putem derulaă ăînainte şi înapoi.„Uit c vei povesti asta celorlal i. Timpul este aici. Profit .“ă ă ţ ăM apropii de grup şi v d c şi to i ceilal i sunt foarte surescita i. Îmiă ă ă ţ ţ ţ este prezentat traduc torul care m va înso i: îl cheam Yao, s-aă ă ţ ă n scut înăChina, s-a refugiat în Brazilia de mic copil în timpul r zboiului civil dină ara sa. A f cut studii superioare în Japonia, a fost profesor de limbiţ ă

str ine laăUniversitatea din Moscova. Acum e la pensie. Trebuie s aib vreo 70ă ă de ani, e înalt şi singurul din grup impecabil îmbr cat, în costum şi cuăcravat .ă— Numele meu înseamn „foarte îndep rtat“, spune el, sp rgândă ă ă ghea a.ţ

— Numele meu înseamn „piatr mic “, r spund zâmbind. În realitate,ă ă ă ă sunt cu zâmbetul acesta intuit pe fa din noaptea precedent , cândţ ţă ă abiaam reuşit s dorm gândindu-m la aventura de a doua zi. Sunt tareă ă binedispus.Omniprezenta Hilal se afl lâng vagonul pe care am s -l ocup, deşiă ă ă cabina ei trebuie s fie foarte departe. Nu m mir s o întâlnesc – îmiă ă ăimaginam c asta avea s se întâmple. ă ă Îi trimit un s rut de la distan ,ă ţă iar ea îmi r punde cu un surâs pe buze. La un moment dat în timpulă c l torieiă ăsunt sigur c îmi va face pl cere s st m pu in de vorb .ă ă ă ă ţ ăSunt liniştit, atent la fiecare detaliu din jur, ca un navigator care pleacă în c utarea unei ă Mare Ignotum. Traduc torul îmi respect t cerea. Dară ă ăobserv c se petrece ceva – editorii par preocupa i. Îl rog pe el s -miă ţ ă explice despre ce e vorba.Îmi spune c persoana care m reprezenta în Rusia nu a ap rut. Mi-ă ă ăamintesc de discu ia cu amicul meu din ajun, dar ce importan areţ ţă asta?Dac n-a ap rut, e problema ei.ă ăV d c Hilal i-a spus ceva unei doamne de la editur , iar r spunsul aă ă ă ă fost brutal. Dar Hilal nu-şi pierde cump tul – cum nu şi l-a pierdut niciă încelelalte d i când eu îi spuneam c nu ne putem întâlni. ăţ ă Îmi plac tot mai mult prezen a ei, hot rârea ei, postura ei. Cele dou femei începţ ă ă sădiscute.Din nou îl întreb pe traduc tor ce se întâmpl , iar el m l mureşte că ă ă ă ă editoarea i-a cerut s se întoarc la vagonul ei. B t lie pierdut , îmiă ă ă ă ă spun însinea mea – fata asta n-o s fac decât ce vrea ea. M distrez cuă ă ă singurele lucruri pe care le pot în elege: intona ia şi limbajul corpurilor.ţ ţ Cândsocotesc c e de ajuns, m apropii, înc zâmbind.ă ă ă— N-o s cre m tocmai acum o vibra ie negativ . To i suntemă ă ţ ă ţ mul umi i şi surescita i, nu-i aşa? Nici unul dintre dumneavoastr nu aţ ţ ţ ă mai f cutăc l toria asta vreodat .ă ă ă— Ea vrea…— L sa i. Mai târziu o s se duc la vagonul ei.ă ţ ă ăEditoarea nu mai insist .ă

Uşile se deschid cu un zgomot care se aude pe tot peronul şi persoanele încep s se mişte. Cine urc în vagoane în momentul acela?ă ă Ceînseamn acea c l torie pentru fiecare pasager? O reîntâlnire cuă ă ă persoana iubit , o vizit familiei, c utarea unui vis de îmbog ire, oă ă ă ăţ întoarcerevictorioas ori cu capul plecat, o descoperire, o aventur , o nevoie de aă ă fugi sau de a g si. Trenul se umple de posibilit i reale.ă ăţHilal îşi ia bagajul – de fapt rucsacul şi o geant colorat – şi seă ă preg teşte s suie treptele cu noi. Editoarea zâmbeşte ca şi cum ar fiă ă de acordcu sfârşitul discu iei, dar ştiu c la prima ocazie o s se r zbune. Nuţ ă ă ă merit s explic c în r zbunare maximum ce putem realiza este s fimă ă ă ă ă egalicu inamicii, în timp ce în iertare dovedim mai mult în elepciune şiă ţ inteligen . Cu excep ia c lug rilor din Himalaya şi a sfin ilor dinţă ţ ă ă ţ pustiu, cred căto i avem astfel de sentimente pentru c ele sunt o parte esen ial aţ ă ţ ă condi iei umane. Nu trebuie s fim judeca i pentru asta.ţ ă ţ*Vagonul nostru este compus din patru cabine, grupuri sanitare, un mic salon unde îmi închipui c ne vom petrece majoritateaătimpului şi o buc t rie.ă ăM duc la cabina mea: pat dublu, dulap, masa cu scaunul întors spreă fereastr , o uş care d spre unul din grupurile sanitare. Observ c maiă ă ă ăexist o uş . M duc într-acolo, o deschid şi v d c d spre o cabină ă ă ă ă ă ă goal . Dup câte în eleg, ambele cabine împart acelaşi grup sanitar.ă ă ţDa, asistenta agentei literare care nu a venit. Dar ce importan areţă asta?Se aude şuieratul. Trenul se pune încet în mişcare. To i alerg m laţ ă fereastra salonului şi spunem adio unor oameni pe care nu i-am v zutăniciodat înainte, privim peronul care r mâne în urm , luminile careă ă ă trec cu o vitez crescând , apari ia şinelor, cablurile electrice prostă ă ţ luminate.M impresioneaz t cerea complet a celorlal i; nici unul dintre noi nuă ă ă ă ţ vrea s vorbeasc , vis m cu to ii la ce se poate întâmpla, sunt absolută ă ă ţconvins c nimeni nu se gândeşte la ce a l sat în urm , ci la ce va g siă ă ă ă înainte.Când şinele dispar în noaptea adânc , ne aşez m în jurul mesei. Pe eaă ă se afl un coş cu fructe, dar am mâncat deja la Moscova şi singurulă lucru

care trezeşte cu adev rat interesul general e o str lucitoare sticl deă ă ă vodc , destupat imediat. Bem şi vorbim de toate, mai pu in despreă ă ţ c l torieă ă– fiindc ea e prezentul, şi nu amintirile din trecut. Mai bem şi începemă s vorbim pu in despre ce aşteapt fiecare de la viitoarele zile. Bemă ţ ă dinnou şi se instaleaz o veselie general . Devenim cu to ii prieteni vechi.ă ă ţTraduc torul îmi povesteşte pu in despre via a şi pasiunile lui:ă ţ ţ literatura, c l toriile, artele mar iale. Întâmpl tor am înv at aikido înă ă ţ ă ăţ tinere e; elţspune c , dac la un moment dat nu vom avea subiect de conversa ie,ă ă ţ putem s ne antren m chiar şi pe coridorul îngust de lâng cabine.ă ă ăHilal st de vorb cu editoarea care nu voia s o lase s intre. Ştiu că ă ă ă ă ambele se str duiesc s dep şeasc neîn elegerile, dar ştiu şi c mâineă ă ă ă ţ ăe alt zi, proximitatea în acelaşi spa iu sfârşeşte prin a exacerbaă ţ conflictele şi în curând vom asista la o nou discu ie. ă ţ Sper s seă întâmple multmai târziu.Traduc torul pare s -mi citeasc gândurile. Le toarn vodc tuturor şiă ă ă ă ă vorbeşte despre modul în care sunt înfruntate conflictele în aikido:— Nu este propriu-zis o lupt . Întotdeauna încerc m s ne calm mă ă ă ă spiritul şi s c ut m sursa de unde porneşte totul, îndep rtând oriceă ă ă ă urm deăr utate ori egoism. Dac r mâi mult timp preocupat s descoperi ce eă ă ă ă bun sau ce e r u în semenul t u, vei uita de propriul t u suflet şi vei fiă ă ăepuizat şi înfrânt de energia cheltuit judecându-i pe ceilal i.ă ţNimeni nu pare foarte interesat de ce are de spus o persoan de 70 deă ani. Veselia ini ial provocat de vodc face loc unei oboseli colective.ţ ă ă ăLa un moment dat m duc la baie şi, când m întorc, salonul e gol.ă ăHilal a r mas, bineîn eles.ă ţ— Unde s-au dus to i? întreb.ţ— Aşteptau, din polite e, s ieşi i dumneavoastr . S-au dus s se culce.ţ ă ţ ă ă— Atunci du-te şi tu s te culciă— Dar ştiu c exist o cabin goal …ă ă ă ăÎi iau rucsacul şi geanta, o apuc delicat de bra şi o înso esc pân laţ ţ ă uşa vagonului.— Nu întinde coarda. Noapte bun .ăEa m priveşte, nu spune nimic şi porneşte spre compartimentul ei,ă despre care n-am nici o idee unde poate s fie.ăM duc la mine în cabin , iar surescitarea face loc unei imense oboseli.ă ă Pun calculatorul pe mas , îi aşez pe sfin ii mei – care m înso escă ţ ă ţ

întotdeauna – lâng pat şi m duc la baie s m sp l pe din i. Îmi dauă ă ă ă ă ţ seama c e o treab mult mai dificil decât îmi închipuiam: balansulă ă ă trenuluiface ca paharul cu ap pe care îl am la mine s tremure neîncetat.ă ă Dup mai multe tentative, reuşesc s -mi ating obiectivul.ă ăÎmi pun pijamaua, fumez o igar , sting lumina, închid ochii, îmiţ ă imaginez c balansul acela trebuie s fie asem n tor cu pânteceleă ă ă ă matern şi căvoi avea o noapte binecuvântat de îngeri.ăDulce iluzie.Ochiul lui HilalCând în sfârşit se lumineaz de zi, m scol, m schimb şi m duc înă ă ă ă sal . To i sunt deja acolo – inclusiv Hilal.ă ţ— Trebuie s -mi scrie i un permis ca s pot reveni aici, spune ea, chiară ţ ă înainte de a-mi fi dat bun ziua. Azi a fost un adev rat chin ca s potă ă ăajunge aici, iar controlorii din fiecare vagon au spus c m las s trecă ă ă ă doar dac …ăIgnor cuvintele ei şi îi salut pe ceilal i. Întreb dac au petrecut bineţ ă noaptea.— Nu, vine r spunsul unanim.ăVas zic nu numai eu.ă ă— Ba eu am dormit foarte bine, continu Hilal, f r s ştie c provoacă ă ă ă ă ă mânia tuturor. Vagonul meu este în mijlocul trenului şi se leag n multă ămai pu in decât sta. ţ ă sta-i cel mai prost vagon pentru c l torit.Ă ă ăEditorul e gata s spun o grosol nie, se vede clar c se ab ine. So iaă ă ă ă ţ ţ lui priveşte pe fereastr şi îşi aprinde o igar ca s -şi maschezeă ţ ă ăenervarea. Cealalt editoare face o mutr al c rei mesaj ne eraă ă ă limpede tuturor: „N-am spus eu c fata asta e deplasat ?“ă ă— Am s lipesc în fiecare zi o reflec ie pe oglind , spune Yao, care pareă ţ ă s fi dormit şi el foarte bine.ăSe scoal , se duce la oglinda care e în salon şi lipeşte o hârtie pe careă st scris:ă„Cine vrea s vad curcubeul trebuie s înve e s -i plac ploaia“.ă ă ă ţ ă ăNimeni nu e prea entuziasmat de fraza optimist . Nu-i nevoie s aiă ă darul telepatiei ca s ştii ce se petrece în capul fiec ruia dintre ceiă ă prezen i:ţ„Dumnezeule, oare asta o s dureze 9 000 de kilometri?“ă— Am o fotografie în telefonul mobil pe care vreau s v-o ar t,ă ă continu Hilal. Şi mi-am adus vioara, în caz c dori i s asculta iă ă ţ ă ţ muzic .ă

Ascult m deja muzic de la radioul care e în buc t rie. Tensiuneaă ă ă ă începe s creasc ; curând cineva o s devin cu-adev rat agresiv şi nuă ă ă ă ă voimai avea cum s controlez situa ia.ă ţ— Te rog, las -ne s ne bem cafeaua în linişte. Eşti invitat , dac vrei.ă ă ă ă Pe urm am s încerc s dorm. ă ă ă Şi mai târziu am s m uit la fotografiaă ăta.Zgomot tun tor: un tren trece al turi, în direc ia opus . Asta seă ă ţ ă întâmplase toat noaptea cu o regularitate halucinant . Iar balansulă ă vagonului, înloc s -mi aminteasc de mâna dr g stoas mişcându-mi leag nul,ă ă ă ă ă ă sem na mai mult cu gesturile unui barman preparând un dry martini.ă M simtăr u şi sunt cuprins de un imens sim mânt de vin de a le fi f cut peă ţă ă ă toate persoanele acelea s se îmbarce în aventura mea. ă Încep să în eleg deţce faimoasa instala ie din parcul de distrac ii se numeşte ţ ţ montagnes russes.Hilal şi traduc torul încearc de mai multe ori s înceap oă ă ă ă conversa ie, dar nimeni de la masa aceea – cei doi editori, so iaţ ţ editorului, scriitorulcare a avut ideea original – nu duce subiectul mai departe. Ne lu mă ă micul dejun în t cere; dincolo de fereastr , peisajul se repet constantă ă ă –or şele, p duri, or şele, p duri.ă ă ă ă— Cât mai e pân la Ekaterinburg? îl întreab editorul pe Yao.ă ă— Sosim în diminea a asta.ţOftat general de uşurare. Poate c o s ne putem schimba gândurile şiă ă s spunem c ajunge ca experien . Nu-i nevoie s urci un munte ca să ă ţă ă ăştii c e înalt; nu-i nevoie s ajungi la Vladivostok ca s spui c aiă ă ă ă c l torit cu Transsiberianul.ă ă— Bine, m duc s încerc s mai dorm.ă ă ăM ridic. Hilal se ridic odat cu mine.ă ă ă— Şi hârtia? Şi fotografia din telefon?Hârtia? Ah, da, permisul ca s poat veni în vagonul nostru. Pân nuă ă ă apuc s spun ceva, Yao scrie câteva cuvinte pe ruseşte şi-mi cere să ăisc lesc. To i cei din vagon – inclusiv eu – îl privim furioşi.ă ţ— Adaug , te rog: doar o dat pe zi.ă ăYao face ce-i cer, se scoal şi spune c se va duce la unul din controloriă ă ca s -i cear s ştampileze declara ia.ă ă ă ţ— Şi fotografia din telefon?

În acest moment accept tot, numai s m pot întoarce în cabin . Dară ă ă nu vreau s -i mai plictisesc pe cei care m-au invitat în această ă c l torie. Oă ărog pe Hilal s m înso easc pân la cap tul vagonului. Deschidemă ă ţ ă ă ă prima uş , ajungem în înc perea unde sunt uşile exterioare ale trenuluiă ă şi o atreia care duce la vagonul anterior. Zgomotul acolo e insuportabil pentru c , pe lâng frecarea ro ilor pe şine, mai e şi scâr âitulă ă ţ ţ platformelor carepermit trecerea dintr-un vagon într-altul.Hilal îmi arat fotografia din telefon, posibil f cut imediat după ă ă ă rev rsatul zorilor. Un nor lung pe cer.ă— Ei? Vede i?ţDa, v d un nor.ă— Suntem înso i i.ţ ţSuntem înso i i de un nor care în momentul acesta trebuie s fiţ ţ ă disp rut deja cu totul. ă Eu continui s fiu de acord cu orice, numai s seă ă termineodat convorbirea asta.ă— Ai dreptate. Vorbim mai târziu. Acum du-te în compartimentul t u.ă— Nu pot. Mi-a i permis s vin aici doar o dat pe zi.ţ ă ăOboseala nu m l sase s ra ionez corect, şi nu-mi d dusem seama că ă ă ţ ă ă tocmai creasem un monstru. Dac va veni o dat pe zi, va sosi deă ădiminea şi nu ne va p r si decât seara. Mai târziu am s v d cum îmiţă ă ă ă ă voi corecta greşeala.— Ascult -m bine: şi eu sunt invitat în c l toria asta. Mi-ar pl ceaă ă ă ă ă compania ta tot timpul, eşti întotdeauna plin de energie, nu accep iă ţniciodat un „nu“ drept r spuns, dar chestia e c …ă ă ăOchii. Verzi, f r pic de machiaj.ă ă— …c …ăPoate c e vorba de epuizare. Mai bine de 24 de ore f r somn şi neă ă ă pierdem toat capacitatea de ap rare; în starea asta m aflu.ă ă ă Înc pereaăaceea mic f r nici o mobil , toat numai sticl şi o el, începe s seă ă ă ă ă ă ţ ă piard în cea . Zgomotul scade treptat, concentrarea dispare, eu nuă ţă mai ştiufoarte bine cine sunt şi unde m aflu acum. Fac un efort, dar chiar nuă ajung s gândesc clar. ă Ştiu c o rog s se poarte cum trebuie, s seă ă ă întoarcăde unde a venit, dar ce-mi iese pe gur nu are nici o leg tur cu ceă ă ă v d.ă

Privesc spre lumin , spre un loc sacru, şi o und vine spre mine,ă ă umplându-m de pace şi iubire, deşi aceste dou lucruri nu mergă ă aproapeniciodat împreun . M v d pe mine însumi, dar în acelaşi timp acoloă ă ă ă sunt şi elefan i cu trompele ridicate în Africa, c mile în deşert, oameniţ ă stândde vorb într-un bar din Buenos Aires, un câine care traversează ă strada, pensula care se mişc în mâinile so iei mele gata s termine ună ţ ă tablou cuun trandafir, z pad topindu-se pe un munte din Elve ia, c lug riă ă ţ ă ă intonând cânturi exotice, un pelerin sosind în fa a bisericii dinţ Santiago, un p storăcu oile lui, solda i care tocmai s-au trezit şi se preg tesc de r zboi,ţ ă ă peşti în ocean, oraşele şi p durile lumii – totul atât de limpede şi atâtă degigantic, atât de mic şi de suav.Sunt în Aleph, punctul unde totul este în acelaşi loc, în acelaşi timp.Sunt într-o fereastr privind lumea şi locurile ei tainice, poezia pierdută ă în timp şi cuvintele uitate în spa iu. Ochii aceia îmi spun lucruri careţ nicim car nu ştim c exist , dar care sunt acolo, gata s fie descoperite şiă ă ă ă cunoscute doar de suflete, nu de trupuri. Fraze care sunt perfect în eleseţchiar dac înc nu au fost rostite. Sentimente care exalt şi în buş înă ă ă ă ă acelaşi timp.M aflu în fa a unor uşi care se deschid o frac iune de secund şi seă ţ ţ ă închid imediat la loc, dar care permit s se dezv luie ce este ascunsă ădincolo de ele – comorile, capcanele, drumurile neparcurse şi c l toriileă ă nicicând imaginate.— De ce m priveşti în felul sta? De ce îmi arat ochii t i toate astea?ă ă ă ăNu eu sunt cel care vorbeşte, ci fata, sau femeia, din fa a mea. ţ Ochii noştri s-au preschimbat în oglinzi ale sufletului nostru – poate nu numai alesufletului nostru, ci ale tuturor sufletelor tuturor f pturilor care înă momentul acela umbl , iubesc, se nasc şi mor, suferind sau visând peă planetaaceasta.— Nu eu… doar c …ăNu reuşesc s termin fraza, pentru c uşile continu s se deschid şiă ă ă ă ă s -şi dezv luie tainele. V d minciuni şi adev ruri, dansuri exotice înă ă ă ă fa a aţ

ceea ce pare s fie imaginea unei zei e, marinari luptând cu mareaă ţ furioas , un cuplu aşezat pe o plaj privind aceeaşi mare, care pareă ă calm şiăospitalier . Uşile continu s se deschid , uşile din ochii lui Hilal, şiă ă ă ă încep s m v d pe mine însumi, ca şi cum ne-am cunoaşte deja deă ă ă mult, multtimp…— Ce faci? m întreab ea.ă ă— Aleph…Lacrimile fetei, sau femeii, din fa a mea par a vrea s ias pe unaţ ă ă dintre uşile acelea. Cineva a spus c lacrimile sunt sângele sufletului, şiă astaîncep eu s v d acum, pentru c am intrat într-un tunel, merg spreă ă ă trecut, unde m aşteapt tot ea, cu mâinile împreunate ca şi cum ară ă spunerug ciunea cea mai sacr pe care a oferit-o Dumnezeu oamenilor. Da,ă ă ea este acolo, în fa a mea, îngenuncheat şi zâmbind, spunând cţ ă ă iubireapoate salva tot, dar eu îmi privesc hainele, mâinile, într-una din ele inţ o pan …ă— Opreşte-te! strig.Hilal închide ochii.M aflu din nou în vagonul de tren în drum spre Siberia şi Oceanulă Pacific. M simt şi mai obosit decât înainte, în elegând perfect ce s-aă ţîntâmplat, dar incapabil s pot explica.ăEa m îmbr işeaz . Eu o îmbr işez şi o mângâi uşor pe p r.ă ăţ ă ăţ ă— Ştiam, spune ea. Ştiam c te cunosc. Ştiam de când am v zută ă pentru prima oar o fotografie a ta. E ca şi cum ar fi trebuit s neă ă reîntâlnim învreun moment din via a asta. Am comentat cu prietenii mei, care auţ spus c aiurez, c mii de persoane trebuie s spun acelaşi lucru zilnică ă ă ădespre alte mii de persoane. G seam c au dreptate, dar via a… via aă ă ţ ţ te-a adus exact unde m aflam eu. Ai venit ca s m întâlneşti, nu-iă ă ă aşa?Treptat îmi revin din experien a pe care tocmai o tr isem. Da, ştiuţ ă despre ce vorbeşte, pentru c de multe secole am trecut prin unaă dintre por ileţpe care le-am v zut acum în ochii ei. ă Ea se g sea acolo, împreun cuă ă alte persoane. Cu toat grija, întreb ce a v zut.ă ă— Totul. Cred c niciodat în via n-am s reuşesc s explic asta. Dară ă ţă ă ă în clipa când am închis ochii m aflam într-un loc confortabil, sigur, caă şi

cum ar fi fost… casa mea.Nu, nu ştie despre ce vorbeşte. Înc nu ştie. Dar eu ştiu. Îi iau din nouă bagajele şi o conduc în salon.— Nu reuşesc s m gândesc şi nici s fac conversa ie. Aşaz -te aici,ă ă ă ţ ă citeşte ceva, las -m s m odihnesc pu in şi m întorc repede. Dacă ă ă ă ţ ă ăvine cineva şi- i zice ceva, spune c eu i-am cerut s r mâi.ţ ă ţ ă ăFace ce o rog. M duc în cabina mea, m arunc pe pat îmbr cat şi cadă ă ă într-un somn adânc.Cineva bate la uş .ă— Ajungem în zece minute.Deschid ochii. S-a f cut noapte. Mai bine zis, trebuie s fie zorii deja.ă ă Am dormit toat ziua şi acum va fi greu s adorm.ă ă— O s desprind vagonul şi o s -l lase în gar , aşa c s lua i doar ceă ă ă ă ă ă ţ v trebuie pentru dou nop i în oraş, continu vocea de afar .ă ă ţ ă ăRidic storurile de la fereastr . Afar încep s apar lumini, trenul îşiă ă ă ă încetineşte viteza, într-adev r sosim. M sp l pe fa , îmi preg tescă ă ă ţă ă rapidrucsacul cu cele necesare ca s r mân dou zile în Ekaterinburg.ă ă ă Încetul cu încetul experien ele din cursul dimine ii încep s -mi revin înţ ţ ă ă amintire.Când ies, to i sunt deja în picioare pe coridor – cu excep ia lui Hilal,ţ ţ care continu s şad în locul unde o l sasem. Nu zâmbeşte, doar îmiă ă ă ă aratăo hârtie.— Mi-a dat voie Yao.Yao se uit la mine şi-mi şopteşte:ă— A i citit ţ Dao?Da, citisem Dao De Jing, ca to i cei din genera ia mea.ţ ţ— Atunci înseamn c şti i: ă ă ţ „Cheltuieşte- i energiile şi vei r mâneţ ă tân r“.ăFace un gest imperceptibil din cap, indicând-o pe fata care înc mai stă ă aşezat . Comentariul mi se pare de prost gust.ă— Nu cumva insinua i…ţ— Nu insinuez nimic. Dac a i în eles greşit e pentru c asta probabilă ţ ţ ă ave i în cap. Ce am vrut eu s spun, din moment ce nu reuşi i sţ ă ţ ă în elege iţ ţcuvintele lui Lao Tze, a fost: arunca i afar tot ce sim i i şi v ve iţ ă ţ ţ ă ţ reînnoi. Dup câte-mi dau seama, ea este persoana care o s v ajute.ă ă ăOare cei doi s fi vorbit între ei? Oare, în clipa când am intrat în Aleph,ă Yao o fi trecut pe acolo şi o fi v zut ce se întâmpl ?ă ă

— Crede i într-o lume spiritual ? Într-un univers paralel, unde timpul şiţ ă spa iul sunt veşnice şi mereu prezente? întreb.ţFrânele încep s scrâşneasc . Yao d din cap, dar de fapt în eleg c îşiă ă ă ţ ă m soar cuvintele. În cele din urm r spunde:ă ă ă ă— Nu cred în Dumnezeu aşa cum vi-l imagina i dumneavoastr . Darţ ă cred în multe lucruri pe care nici nu le visa i. Dac mâine-sear ve i fiţ ă ă ţ liber,putem s ieşim împreun .ă ăTrenul opreşte. Hilal se ridic în cele din urm şi vine spre noi, Yaoă ă surâde şi o îmbr işeaz . To i îşi pun hainele pe ei. Coborâm înăţ ă ţ Ekaterinburgla 1:04 diminea a.ţCasa IpatievOmniprezenta Hilal a disp rut.ăAm coborât din camer crezând c am s-o g sesc în holul hotelului, dară ă ă nu e acolo. Deşi mi-am petrecut ziua precedent practic leşinat pe pat,ătotuşi am reuşit s dorm „pe p mânt“. ă ă Sun la camera lui Yao şi ieşim s d m o rait prin oraş. Exact de asta am nevoie acum – s umblu, să ă ă ă ăumblu, s umblu, s respir aer curat, s privesc oraşul necunoscut şiă ă ă s -l simt al meu.ăYao îmi relateaz câteva fapte istorice – e al treilea oraş ca m rime dină ă Rusia, bog ii minerale, chestii pe care le g sim în orice ghid turistic –,ăţ ădar asta nu m intereseaz deloc. Ne oprim în fa a unei cl diri careă ă ţ ă pare o uriaş catedral ortodox .ă ă ă— Biserica Sângelui. Construit în locul unde înainte exista casa unuiă anume Nikolai Ipatiev. Haide s intr m pu in.ă ă ţAccept sugestia pentru c începe deja s -mi fie frig. Mergem spre ceeaă ă ce pare a fi un mic muzeu, dar toate t bli ele indicatoare sunt peă ţruseşte.Yao m urm reşte, ca şi cum aş în elege totul, ceea ce e fals.ă ă ţ— Nu sim i i nimic?ţ ţÎi r spund c nu. Pare dezam git şi insist :ă ă ă ă— Tocmai dumneavoastr , care crede i în lumi paralele şi înă ţ eternitatea momentului prezent, nu sim i i absolut nimic?ţ ţM simt tentat s -i spun c tocmai asta m-a adus în locul acela:ă ă ă discu ia mea cu J. şi conflictele mele interioare cu privire la capacitateaţ de a măconecta cu latura mea spiritual . Doar c acum asta nu mai eă ă adev rat. De când am plecat din Londra, sunt altcineva, m îndreptă ă spre regatul şi

sufletul meu, şi asta m linişteşte şi m face fericit. O frac iune deă ă ţ secund mi-amintesc de episodul din tren, de privirea lui Hilal, şiă imediat încercs -mi scot asta din cap.ă— Faptul c nu simt nimic nu înseamn neap rat c sunt deconectat.ă ă ă ă Poate c în acest moment energia mea e îndreptat spre alt tip deă ădescoperire. Ne afl m într-o catedral care pare construit recent. Ceă ă ă s-a întâmplat aici?— În casa lui Nikolai Ipatiev a luat sfârşit Imperiul Rus. În noaptea de 16 spre 17 iulie 1918, Nicolae II, ultimul ar al tuturor Rusiilor, a fostţ executatîmpreun cu familia, medicul lui şi trei angaja i. Au început chiar cuă ţ arul, împuşcat de mai multe ori în cap şi în piept. Ultimele care auţ

murit au fostAnastasia, Tatiana, Olga şi Maria, înjunghiate cu baionetele. Se spune c spiritele lor continu s r t ceasc pe aici, c utându-şi bijuteriile peă ă ă ă ă ă ăcare le-au l sat în urm . Se mai spune şi c Boris El în, când eraă ă ă ţ preşedinte al Rusiei, a decis s demoleze casa cea veche şi să ă construiasc oăbiseric în locul ei, pentru ca spiritele s poat pleca şi Rusia să ă ă ă reînceap s creasc .ă ă ă— De ce m-a i adus aici?ţPentru prima oar de când ne-am întâlnit la Moscova, Yao r mâneă ă descump nit.ă— Fiindc ieri m-a i întrebat dac cred în Dumnezeu. Am crezut, până ţ ă ă ce el m-a desp r it de persoana pe care o iubeam cel mai mult peă ţ lume,so ia mea. Întotdeauna am crezut c voi pleca înaintea ei, dar nu s-aţ ă întâmplat aşa, povesteşte Yao. În ziua când ne-am întâlnit, am avutcertitudinea c o cunoşteam de când m-am n scut. Ploua tare, ea nu aă ă vrut s bem un ceai împreun , dar ştiam deja c noi doi eram ca noriiă ă ă carese adun pe cer şi nu se mai poate spune unde începe unul şi seă sfârşeşte cel lalt. Un an mai târziu eram c s tori i, ca şi cum ar fi fostă ă ă ţ lucrul celmai de dorit şi mai firesc din lume. Am avut copii, l-am cinstit pe Dumnezeu şi familia… pân ce într-o zi a venit vântul şi a reuşit să ă separe norii.Aştept s termine ce are de spus.ă— Nu e drept. Nu a fost drept. Poate s par absurd, dar aş fi preferată ă s plec m to i împreun spre cealalt via , ca arul şi familia sa.ă ă ţ ă ă ţă ţ

Nu, nu spusese înc tot ce dorea. Aşteapt s comentez ceva, dară ă ă p strez t cerea. Se pare c fantomele mor ilor sunt cu-adev rat lângă ă ă ţ ă ă noi.— Iar când am v zut cum v privea i în tren dumneavoastr şi fata, înă ă ţ ă acel cap t de vagon, mi-am amintit de so ia mea, de prima ei privire,ă ţ carechiar înainte ca noi doi s fi rostit ceva, îmi spunea deja: „Suntem iară împreun “. De asta am hot rât s v aduc aici. Ca s întreb dacă ă ă ă ă ă sunte i înţstare s vede i ceea ce noi nu reuşim, dac şti i cumva unde se afl eaă ţ ă ţ ă în acest moment.Vas zic a fost martorul momentului când Hilal şi cu mine am p trunsă ă ă în Aleph.Privesc din nou locul, îi mul umesc c m-a adus aici şi îl rog s neţ ă ă continu m plimbarea.ă— S nu o face i s sufere pe fata asta. De câte ori o v d cum se uit laă ţ ă ă ă dumneavoastr , mi se pare c v cunoaşte i de mult.ă ă ă ţÎmi spun în sinea mea c asta nu ar trebui s m preocupe.ă ă ă— M-a i întrebat în tren dac mi-ar pl cea s v înso esc undevaţ ă ă ă ă ţ disear . ă Invita ia mai este valabil ? Putem vorbi despre asta maiţ ă târziu. P catăc nu m-a i v zut niciodat privindu-mi so ia când doarme. A i putea să ţ ă ă ţ ţ ă citi i şi în ochii mei şi a i în elege de ce suntem c s tori i de aproapeţ ţ ţ ă ă ţtreizeci de ani.*Mersul pe jos îmi face foarte bine la trup şi la suflet. Sunt total concentrat asupra momentului prezent: iat semnele, lumileăparalele, miracolele. Într-adev r timpul nu exist : Yao e în stare să ă ă vorbeasc despre moartea arului ca şi cum s-ar fi întâmplată ţieri, s -şi arate r nile din dragoste ca şi cum ar fi ap rut cu doar câtevaă ă ă minute mai înainte, în timp ce eu îmi amintesc de peronul dinMoscova ca de ceva din trecutul cel mai îndep rtat.ăNe oprim într-un parc şi st m s privim trec torii. Femei cu copii,ă ă ă b rba i gr bi i, tineri discutând într-un col , în jurul unui radio care, pusă ţ ă ţ ţ lamaximum, transmite muzic . Fete adunate exact în partea opus ,ă ă cufundate într-o conversa ie foarte însufle it despre cine ştie ceţ ţ ă subiect f r niciă ăo importan . Persoane în vârst cu lungile lor paltoane de iarn , deşiţă ă ă este prim var . Yao cump r doi hotdogi şi se întoarce.ă ă ă ă— E greu s scrie i?ă ţ— Nu. E greu s înve i atâtea limbi str ine?ă ţ ă

— Nu. Ajunge s fii atent.ă— Eu sunt atent tot timpul şi n-am reuşit niciodat s trec dincolo deă ă ce am înv at când eram tân r.ăţ ă— Iar eu nu am încercat niciodat s scriu, pentru c din tinere e mi s-ă ă ă ţa spus c este nevoie de studiu, lecturi din cele mai plictisitoare şiă multecontacte cu intelectuali. Ur sc intelectualii.ăNu ştiu dac asta e o lovitur indirect . Îmi m nânc hotdogul şi n-amă ă ă ă nevoie s r spund. ă ă Din nou m gândesc la Hilal şi la Aleph. S-o fiă speriat,iar acum, c a ajuns acas , a renun at la c l torie? Cu doar câteva luniă ă ţ ă ă în urm aş fi fost foarte îngrijorat dac un proces s-ar fi întrerupt laă ă jum tate,ăg sind c înv tura mea depinde numai de asta. Dar e soare şi dacă ă ăţă ă lumea pare liniştit e pentru c e liniştit .ă ă ă— De ce este nevoie ca s scrii? insist Yao.ă ă— De iubire. Aşa cum v-a i iubit so ia.ţ ţ— Doar de asta?— Vede i parcul din fa a noastr ? Aici sunt numeroase istorii care, deşiţ ţ ă au fost povestite de multe ori, merit s fie repetate. Scriitorul,ă ăcânt re ul, gr dinarul, traduc torul, to i suntem o oglind a timpuluiă ţ ă ă ţ ă nostru. Punem iubire şi ne facem treaba. În cazul meu, fireşte că lectura estefoarte important , dar cel care se cramponeaz de c r i academice şiă ă ă ţ de cursuri de stilistic nu în elege esen ialul: cuvintele sunt viaă ţ ţ ţă aşternutăpe hârtie. Prin urmare, caut oamenii.ă— De câte ori vedeam cursurile de literatur la universitatea undeă predam, toate mi se p reau…ă— …artificiale, îmi închipui, completez, întrerupându-l. Nimeni nu înva s iubeasc urm rind un manual, nimeni nu înva s scrieţă ă ă ă ţă ă frecventândun curs. Nu spun c trebuie s cau i al i scriitori, ci s întâlneşti oameniă ă ţ ţ ă cu abilit i diferite, fiindc a scrie nu difer de orice alt activitateăţ ă ă ăîndeplinit cu bucurie şi entuziasm.ă— A i scrie o carte despre ultimele zile ale lui Nicolae II?ţ— Nu m entuziasmeaz subiectul. Istoria e interesant , dar a scrie,ă ă ă pentru mine, înseamn mai ales un act prin care s m descop r peă ă ă ă mineînsumi. Dac ar fi s v dau un singur sfat, acesta ar fi: nu v l sa iă ă ă ă ă ţ intimidat de opinia celorlal i. Numai mediocritatea e sigur pe ea, aşaţ ă că

asuma i-v riscuri şi face i ce dori i. C uta i persoanele care nu se temţ ă ţ ţ ă ţ s greşeasc şi deci greşesc. Din cauza asta, munca lor nu esteă ăîntotdeauna recunoscut . Dar astfel de persoane sunt cele careă transform lumea şi, dup multe greşeli, reuşesc s nimereasc cevaă ă ă ă care vaavea însemn tate în comunitatea lor.ă— Ca Hilal.— Da, ca ea. Dar vreau s v spun ceva: ce a i sim it pentru so iaă ă ţ ţ ţ dumneavoastr simt şi eu pentru a mea. Nu sunt un sfânt şi n-am niciă cea maimic inten ie s fiu, dar, folosind imaginea dumneavoastr , eram doiă ţ ă ă nori şi acum suntem unul singur. Eram dou cuburi de ghea pe careă ţă luminasoarelui le-a topit şi acum suntem aceeaşi ap vie.ă— Şi totuşi, când am trecut şi am v zut modul cum dumneavoastr şiă ă Hilal v privea i…ă ţEu nu dau curs conversa iei, iar el tace.ţÎn parc, grupul de b ie i nu se uit niciodat la fetele care se afl laă ţ ă ă ă doar câ iva metri – deşi ambele grupuri sunt cât se poate de interesateţ unulde cel lalt. Cei mai în vârst trec concentra i asupra amintirilor dină ă ţ copil rie. Mamele le zâmbesc copiilor ca şi cum aceştia ar fi to i nişteă ţ viitoriartişti, milionari şi şefi de stat. Decorul din fa a ochilor noştri esteţ sinteza comportamentului uman.— Am tr it pân acum în multe ri, spune Yao. ă ă ţă Evident c am trecută prin momente foarte plicticoase, am înfruntat situa ii nedrepte, amţ eşuatcând to i aşteptau s dau ce e mai bun din mine. Dar amintirile asteaţ ă nu au nici cea mai mic relevan în via a mea. Lucrurile importanteă ţă ţ care aur mas au fost momentele când am ascultat oameni cântând, spunândă poveşti, profitând de via . Mi-am pierdut so ia de dou zeci de ani; şiţă ţ ă totuşiparc ar fi fost ieri. ă Ea e înc aici, aşezat pe banc lâng noi,ă ă ă ă amintindu-mi de momentele fericite pe care le-am tr it împreun .ă ăDa, ea este înc aici. Dac aş reuşi s g sesc cuvintele exacte, aş reuşiă ă ă ă s -i explic.ăSensibilitatea mea este extrem acum, dup ce am v zut Aleph-ul şiă ă ă am în eles ce spunea J. Nu ştiu dac voi reuşi s rezolv problema, darţ ă ă celpu in sunt conştient de ea.ţ

— Întotdeauna merit s spui o poveste, fie şi numai pentru familie.ă ă Câ i copii ave i?ţ ţ— Doi b ie i şi dou fete. Dar nu sunt prea interesa i de poveştileă ţ ă ţ mele, pentru c se vede treaba c le-am repetat de multe ori. Ve iă ă ţ scrie ocarte despre c l toria dumneavoastr cu Transsiberianul?ă ă ă— Nu.Chiar dac aş vrea, cum aş putea s descriu Aleph-ul?ă ăAlephOmniprezenta Hilal e tot de neg sit.ăDup ce m-am ab inut o bun parte din dineu, mul umindu-le tuturoră ţ ă ţ pentru organizarea şedin ei de autografe, pentru muzica şi dansurileţ ruseştidin timpul petrecerii care a urmat (orchestrele la Moscova şi în celelalte ri au de regul un repertoriu interna ional), întreb dacţă ă ţ ă cineva i-a datadresa restaurantului.Ceilal i m privesc surprinşi: bineîn eles c nu! Din cât în eleseser ,ţ ă ţ ă ţ ă fata aceea nu m l sa în pace. Bine c nu ap ruse în timpul întâlniriiă ă ă ă mele cucititorii.— Putea s vrea s mai dea un concert de vioar ca s acaparezeă ă ă ă scena, comenteaz editoarea.ăYao m priveşte de la cel lalt cap t al mesei şi în elege c de faptă ă ă ţ ă spun contrariul: „Mi-ar pl cea foarte mult s fie aici“. Dar de ce? Ca să ă ă vizitezînc o dat Aleph-ul şi s sfârşesc intrând pe poarta care nu-mi aduceă ă ă nici o amintire bun ? Ştiu unde m conduce aceast poart ; am fostă ă ă ă dejaacolo de patru ori şi niciodat nu am reuşit s g sesc r spunsul deă ă ă ă care aveam nevoie. Nu asta am venit s caut când am hot rât s începă ă ă lungac l torie de întoarcere în regatul meu.ă ăTermin m masa. Cei doi invita i care îi reprezint pe cititori, aleşi laă ţ ă întâmplare, fac fotografii şi întreab dac mi-ar pl cea s cunoscă ă ă ă oraşul.Da, mi-ar pl cea.ă— Am aranjat ceva, spune Yao.Enervarea editorilor, înainte direc ionat asupra fetei hot râte careţ ă ă insista s fie mereu prezent , începe s se îndrepte asupraă ă ă traduc torului peă

care l-au angajat şi care acum reclam prezen a mea, când ar fi trebuită ţ s fie exact invers.ă— Cred c trebuie s fie obosit, spune editoarea. ă ă A fost o zi lung .ă— Nu e obosit. Energia lui e foarte bun , din cauza vibra iilor de iubireă ţ primite dup -amiaza asta.ăEditorii au dreptate. În ciuda vârstei, Yao pare c vrea s le arateă ă tuturor c ocup o pozi ie privilegiat în „regatul meu“. Îi în elegă ă ţ ă ţ triste ea de a fiţv zut c pleac de pe lumea asta femeia pe care o iubea şi, laă ă ă momentul potrivit, voi şti ce şi cum s -i spun. ă Dar m tem c acumă ă doreşte s -miărelateze „o poveste fantastic , din care ar ieşi o carte perfect “. ă ă Am mai auzit asta de multe ori, mai ales de la persoane care au pierdut pe cineva.Hot r sc s mul umesc pe toat lumea.ă ă ă ţ ă— Am s m duc la hotel cu Yao. Am totuşi nevoie s r mân pu ină ă ă ă ţ singur.Va fi prima mea noapte de singur tate de când ne-am îmbarcat.ă*Temperatura a sc zut mai mult decât ne închipuiam, sufl vântul,ă ă senza ia de frig este şi mai acut . Mergem pe o strad circulat şi v dţ ă ă ă ă c nuăsunt singurul care vrea s se duc direct acas . Uşile magazinelor seă ă ă închid, scaunele sunt îngr m dite pe mese, firmele luminoase încep să ă ă sesting . Chiar şi aşa, dup o zi şi jum tate în tren şi ştiind c înc maiă ă ă ă ă lipseşte un num r enormi de kilometri, trebuie s profit de fiecareă ă ocazie de aface un pic de exerci iu fizţ ic.Yao se opreşte în fa a unei rulote unde se vând b uturi şi cere douţ ă ă sucuri de portocale. Nu aveam nici cea mai mic inten ie s beau ceva,ă ţ ă darpoate c pu in vitamin C e o idee bun din cauza temperaturii.ă ţ ă ă ă— P stra i paharul.ă ţNu în eleg imediat, dar p strez paharul. Continu m s mergem pe ceţ ă ă ă trebuie s fie strada principal din Ekaterinburg. La un moment dat, neă ăoprim în fa a unui cinematograf.ţ— Perfect. Cu gluga de la hain şi fularul, n-o s v recunoasc nimeni.ă ă ă ă Haide i s cerşim.ţ ă— S cerşim? În primul rând, din vremea când eram hippy n-am maiă f cut asta. În plus, ar fi o ofens fa de cei care au într-adev r nevoie.ă ă ţă ă

— Dumneavoastr ave i nevoie. Când am vizitat Casa Ipatiev, auă ţ existat momente când nu era i acolo; p rea i departe, legat de trecut,ţ ă ţ de tot cea i reuşit şi încerca i s men ine i în vreun fel oarecare. Sunt preocupatţ ţ ă ţ ţ de fat , şi dac vre i cu-adev rat s v schimba i pu in, cerşind acumă ă ţ ă ă ă ţ ţ v-a iţtransforma în alt persoan , mai inocent , mai deschis .ă ă ă ăŞi eu sunt preocupat de fat . Dar îi explic c în eleg perfect ce vrea să ă ţ ă spun . Între timp, unul dintre multele motive ale acestei c l torii esteă ă ătocmai s revin în trecut, la ceea ce se afl sub p mânt, r d cinileă ă ă ă ă mele.Era s -i spun povestea bambusului chinezesc, dar am renun at.ă ţ— Legat de trecut sunte i dumneavoastr . În loc s accepta i pierdereaţ ă ă ţ so iei, nu v împ ca i cu ideea. Şi rezultatul este c ea r mâne aici,ţ ă ă ţ ă ăal turi, încercând s v consoleze, când acum ar trebui s meargă ă ă ă ă înainte, spre întâlnirea cu Lumina Divin . Dup aceea completez:ă ă Nimeni nupierde pe nimeni. Suntem to i un singur suflet care are nevoie s seţ ă dezvolte pentru ca lumea s mearg înainte şi s ajungem s neă ă ă ă reîntâlnim.Triste ea nu foloseşte la nimic.ţEl reflecteaz la r spunsul meu şi spune:ă ă— Dar asta nu e tot.— Nu e tot, confirm şi eu. Când va sosi momentul, o s explic mai bine.ă S mergem la hotel.ăYao îşi întinde paharul şi începe s cear de poman de la trec tori. Îmiă ă ă ă spune s fac la fel.ă— Am înv at în Japonia, de la c lug rii zen budişti, ăţ ă ă Takuhatsu, pelerinajul pentru a cerşi. Pe lâng c ajut mân stirile care tr iesc dină ă ă ă ă dona iiţşi for eaz discipolul s fie smerit, practica asta mai are şi alt în eles:ţ ă ă ţ purific oraşul unde locuieşti. Pentru c donatorul, cerşetorul şi îns şiă ă ăpomana fac parte dintr-un important lan de echilibru.ţCel care cere face asta pentru c are nevoie, dar şi cel care dă ă ac ioneaz aşa pentru c şi el are nevoie. Pomana serveşte dreptţ ă ă leg tur întreă ăcele dou nevoi, iar ambian a oraşului se amelioreaz , de vreme ceă ţ ă to i au putut s realizeze ac iuni care trebuiau s se întâmple.ţ ă ţ ă Dumneavoastrăsunte i în pelerinaj, e momentul s ajuta i oraşele pe care leţ ă ţ cunoaşte i.ţ

Sunt atât de surprins, c nu reac ionez. Yao îşi d seama c poate aă ţ ă ă exagerat; se preg teşte s -şi vâre din nou ă ă paharul în buzunar.— Nu! Chiar e o idee excelent !ăÎn urm toarele zece minute st m acolo, fiecare pe câte un trotuar,ă ă s rind de pe un picior pe altul ca s nu deger m, cu paharele întinseă ă ă c treăpersoanele care trec. La început doar in paharul în fa a mea, darţ ţ treptat îmi pierd inhibi ia şi încep s cer ajutor – un str in r t cit.ţ ă ă ă ăNiciodat nu am avut nici cea mai mic problem s cer. Am cunoscută ă ă ă de-a lungul vie ii multe persoane care se preocup de ceilal i, careţ ă ţ suntextrem de generoase când dau şi care g sesc o profund pl cere cândă ă ă cineva le cere un sfat sau un sprijin. Pân aici, totul bine – e perfect să ăpo i face un serviciu aproapelui.ţÎns cunosc foarte pu ine persoane capabile s primeasc ceva – chiară ţ ă ă când le este oferit cu dragoste şi generozitate. S-ar p rea c actul de aă ăprimi te pune într-o pozi ie inferioar , ca şi cum a depinde de cineva arţ ă fi un lucru nedemn. Î i spui: „Dac cineva îmi d ceva, e pentru c nuţ ă ă ă sunt înstare s ob in asta prin for e proprii“. ă ţ ţ Sau: „Persoana care-mi d acumă într-o zi o s ia cu dobând “. Sau, cel mai r u: „Nu merit binele pe careă ă ă vors mi-l fac “.ă ăDar cele zece minute petrecute acolo îmi amintesc cine am fost, mă educ , m elibereaz . La sfârşit, când traversez strada, amă ă ă echivalentul a11 dolari în paharul meu de suc de portocale. Yao a strâns cam tot atât. Contrar celor spuse de el, a fost o frumoas întoarcere în trecut;ă am retr ităceva ce nu mai experimentasem de mult timp, şi astfel am înnoit nu numai oraşul, ci m-am înnoit şi pe mine însumi.— Ce facem cu banii? întreb.P rerea mea despre el începe din nou s se schimbe. El pesemne că ă ă ştie unele lucruri, eu ştiu altele, şi putem continua s ne înv mă ăţă reciproc.— În teorie, sunt ai noştri, pentru c ne-au fost da i. ă ţ Totuşi, p stra i-iă ţ separat şi folosi i-i pentru ce vi se va p rea important.ţ ăPun monedele în buzunarul stâng şi voi face exact ce-mi sugereaz el.ă Ne îndrept m cu paşi repezi spre hotel, pentru c timpul petrecut înă ă aerliber a ars deja toate caloriile de la cin .ă*

Când ajung în holul hotelului, omniprezenta Hilal ne aşteapt . Oă înso esc o doamn foarte frumoas şi un domn la costum şi cravat .ţ ă ă ă— Bun , spun. În eleg c ai ajuns acas . Dar a fost o bucurie c aiă ţ ă ă ă c l torit por iunea asta cu mine. P rin ii t i?ă ă ţ ă ţ ăB rbatul nu are nici o reac ie, dar frumoasa doamn râde.ă ţ ă— Cine n-ar vrea! Fata asta e o minune. P cat c nu reuşeşte s seă ă ă dedice suficient voca iei ei. Ce mare artist pierde lumea!ţ ăHilal pare s nu fi auzit comentariul. Mi se adreseaz direct:ă ă— Bun ? Atâta po i s -mi spui dup cele care s-au petrecut în tren?ă ţ ă ăFemeia se uit uimit . Îmi imaginez c s-o fi gândind: ce s-a petrecut înă ă ă tren? Oare nu în eleg c aş putea s -i fiu tat acestei fete?ţ ă ă ăYao spune c e momentul s urce în camera lui. Domnul în costum şiă ă cu cravat nu reac ioneaz , probabil pentru c nu în elege englezeşte.ă ţ ă ă ţ— Nu s-a întâmplat nimic în tren. Cel pu in nimic din ce v închipui i!ţ ă ţ Cât despre tine, feti o, ce te aşteptai s spun? C i-am sim it lipsa?ţ ă ă ţ ţ Am fostfoarte ocupat toat ziua.ăFemeia îi traduce domnului cu cravat , to i zâmbesc, inclusiv Hilal. Dină ţ cuvintele mele a în eles c i-am dus dorul, de vreme ce nu întrebaseţ ă nimicîn aceast privin , iar eu men ionasem asta spontan.ă ţă ţÎl rog pe Yao s mai r mân pu in pentru c nu ştiu unde va ajungeă ă ă ţ ă conversa ia asta. Lu m loc şi cerem un ceai. Doamna cea frumoas seţ ă ăprezint drept profesoar de vioar şi spune c domnul care oă ă ă ă înso eşte este directorul Conservatorului.ţ— Cred c Hilal este unul din acele mari talente care se pierd, spuneă profesoara. Este extrem de nesigur . I-am mai spus asta de mai multeă orişi o repet acum. Nu are încredere în ce face, i se pare c nu eă recunoscut , c oamenii detest repertoriul ei. Nu e adev rat.ă ă ă ăHilal nesigur ? Cred c am cunoscut pu ine persoane atât de hot râteă ă ţ ă ca ea.— Şi, ca to i cei care au mult sensibilitate, continu profesoara cu ochiţ ă ă blânzi şi binevoitori, e pu in… cum s spun… instabil .ţ ă ă— Instabil ! repet Hilal cu voce tare. Un cuvânt elegant pentru aă ă spune: NEBUN !ĂProfesoara se întoarce spre ea cu tandre e şi apoi spre mine, aşteptândţ s spun ceva. Eu nu spun nimic.ă— Ştiu c dumneavoastr o pute i ajuta. Am aflat c a i v zut-oă ă ţ ă ţ ă cântând la Moscova. Şi am mai aflat şi c a fost aplaudat . Asta ne dă ă ă o idee

despre talentul ei, pentru c lumea la Moscova e foarte exigent înă ă materie de muzic . Hilal este disciplinat , studiaz mai mult decâtă ă ă majoritateacelorlal i, a cântat deja cu orchestre importante din Rusia şi a c l toritţ ă ă în str in tate cu una din ele. ă ă Dar, deodat , s-a întâmplat ceva. Nu aă maireuşit s progreseze.ăCred în duioşia acelei femei. M gândesc c vrea sincer s-o ajute peă ă Hilal şi pe noi to i. Dar cuvintele „deodat s-a întâmplat ceva. Nu a maiţ ăreuşit s progreseze“ au r sunat în inima mea. Din acelaşi motiv mă ă ă aflu şi eu acolo.Domnul cu cravat nu poate s participe la conversa ie – probabil c eă ă ţ ă de fa ca s le sprijine pe femeia frumoas cu ochi blânzi şi peţă ă ă talentataviolonist .ă— Dar ce pot s fac eu?ă— Dumneavoastr şti i ce pute i face. ă ţ ţ Chiar dac nu mai e un copil,ă p rin ii ei sunt îngrijora i. Ea nu-şi poate l sa balt cariera în mijloculă ţ ţ ă ărepeti iilor ca s urm reasc o iluzie.ţ ă ă ăFemeia frumoas face o pauz . ă ă În elege c nu a spus tocmai frazaţ ă potrivit .ă— Adic poate c l tori la Pacific în orice alt moment, dar nu acum,ă ă ă când suntem în pline repeti ii pentru un nou concert.ţSunt de acord. Indiferent de ce spun eu, Hilal va face exact ce-i trece prin cap. M gândesc c i-a adus pe cei doi aici ca s m încerce, să ă ă ă ă ştiedac într-adev r este bine-venit sau dac trebuie s se oprească ă ă ă ă ă acum.— V mul umesc mult pentru vizit . Respect grija dumneavoastr şiă ţ ă ă implicarea, spun, ridicându-m . ă Dar nu eu am invitat-o pe Hilal. Nu eu suntcel care îi pl teşte c l toria. ă ă ă Nici nu o cunosc bine.Privirea lui Hilal spune: „Min i“. Dar eu continui:ţ— Astfel c , dac mâine se va afla în tren în direc ia Novosibirsk, nu voiă ă ţ avea nici un amestec. Din partea mea, s r mân aici. Dacă ă ă ădumneavoastr , doamn , reuşi i s-o convinge i, v vom fiă ă ţ ţ ă recunosc tori, nu numai eu, ci şi multe alte persoane din tren.ăYao şi Hilal izbucnesc în râs.Frumoasa femeie îmi mul umeşte, spune c îmi în elege perfectţ ă ţ situa ia şi c va sta de vorb cu ea, îi va explica ceva mai multe despreţ ă ă

realit ile vie ii. Ne lu m cu to ii r mas-bun, domnul în costum şi cuăţ ţ ă ţ ă cravat îmi strânge mâna, îmi zâmbeşte şi, nu ştiu de ce, îmi spun că ă tare arvrea s-o vad pe Hilal continuându-şi c l toria. ă ă ă Trebuie s fie oă problem pentru toat orchestra.ă ăYao îmi mul umeşte pentru aceast sear deosebit şi urc în camer .ţ ă ă ă ă ă Hilal nu se clinteşte.— M duc s m culc. Ai auzit discu ia. Şi, sincer vorbind, nu în eleg deă ă ă ţ ţ ce te-ai dus la Conservator: ca s ceri voie s continui? Ca s spui că ă ă ămergi cu noi în c l torie şi astfel s trezeşti invidia colegilor?ă ă ă— M-am dus acolo ca s ştiu c exist. ă ă Dup ce s-a întâmplat în tren, nuă mai sunt sigur de nimic. Ce a fost acolo?ăÎn eleg ce vrea s spun . Mi-amintesc prima mea experien cu Aleph,ţ ă ă ţă cu totul întâmpl toare, la lag rul de concentrare de la Dachau, înă ăGermania, în 1982. Am r mas descump nit câteva zile, şi, dac n-ar fiă ă ă fost so ia mea, aş fi crezut c am avut un atac cerebral.ţ ă— Ce s-a întâmplat? insist.— Inima mi s-a oprit în loc, am crezut c nu mai sunt pe lumea asta,ă am sim it o panic absolut şi am v zut moartea de aproape. Totul înţ ă ă ă jurulmeu p rea ciudat, şi, dac nu m-ai fi apucat de bra , cred c nu aş fiă ă ţ ă putut s m mişc. Aveam senza ia c lucruri extrem de importante îmiă ă ţ ă apar înfa a ochilor, dar nu am reuşit s în eleg nici unul din ele.ţ ă ţÎmi venea s-o sf tuiesc: obişnuieşte-te.ă— Aleph, spun.— Într-un moment din acel timp interminabil cât am fost într-o transă pe care n-am mai cunoscut-o niciodat , te-am auzit pronun ândă ţ cuvântulsta.ă

Simpla amintire a ce s-a întâmplat o face s fie din nou cuprins deă ă team . Acum trebuie s profit de moment:ă ă— Înc mai crezi c trebuie s continui c l toria?ă ă ă ă ă— Mai mult ca oricând. Teroarea m-a fascinat întotdeauna. i-aminteştiŢ de întâmplarea pe care am povestit-o la ambasad …ăO rog s se duc la bar şi s cear cafea – doar ea poate s reuşeasc ,ă ă ă ă ă ă pentru c suntem singurii clien i, iar barmanul sigur vrea s sting câtă ţ ă ămai repede luminile. Ea face ce am rugat-o, discut cu omul şi seă întoarce cu dou ceşti de cafea turceasc , cu mult za . Sunt brazilian, oă ă ţ cafeatare seara nu m sperie: dorm bine sau prost în func ie de alte lucruri.ă ţ

— Nu se poate explica Aleph-ul, dup cum ai v zut şi singur . ă ă ă Dar în Tradi ia magic el se prezint în dou moduri. Primul din ele e un punctţ ă ă ă înUnivers care con ine toate celelalte puncte, prezente şi viitoare, miciţ sau mari. În general îl descoperim din întâmplare, cum a fost în tren. Ca s seăproduc asta, persoana – sau persoanele – trebuie s fie în locul fizică ă unde se afl el. Numim asta micul Aleph.ă— Adic : toat lumea care va intra în acel vagon şi se va duce în loculă ă acela va sim i ce am sim it noi?ţ ţ— Dac ai s m laşi s vorbesc pân la cap t, poate c ai s în elegi.ă ă ă ă ă ă ă ă ţ Da, persoana va sim i, dar nu în felul cum am sim it noi. Trebuie s teţ ţ ă fidus vreodat la o petrecere şi s descoperi c într-un anume loc dină ă ă sal te sim i mai bine şi mai sigur decât în altul. ă ţ ă Asta e o palidă compara ieţcu Aleph, dar energia divin curge diferit pentru fiecare. Dac g seştiă ă ă un loc anume unde s stai în timpul petrecerii, energia asta te ajut să ă ă fii maisigur şi mai prezent . În caz c cineva va trece prin acel punct dină ă ă vagon, va avea o senza ie stranie, ca şi cum ar cunoaşte tot. Dar nu seţ va oprica s -i dea aten ie, iar efectul se va dizolva în clipa urm toare.ă ţ ă— Câte asemenea puncte exist pe lume?ă— Nu ştiu exact. Dar sunt milioane.— Care-i al doilea lucru?— Mai întâi trebuie s completez ceva: exemplul cu petrecerea esteă doar o compara ie. Micul Aleph apare întotdeauna întâmpl tor. Mergiţ ă pestrad , sau te aşezi într-un anumit loc, şi deodat întregul Univers seă ă afl acolo. Primul lucru care apare e o imens voin de a plânge, nuă ă ţă detriste e, nici de bucurie, ci de emo ie. Ştii c ţ ţ ă în elegi ţ totul, chiar dacă nu ştii s - i explici nici ie însu i.ă ţ ţ ţBarmanul vine lâng noi, spune ceva pe ruseşte şi-mi d nota s-oă ă isc lesc. Hilal îmi spune c trebuie s plec m. Mergem spre uş .ă ă ă ă ăSalvat de fluierul arbitrului!— Continu : care e al doilea lucru?ăDup cum se vede, partida înc nu s-a terminat.ă ă— Al doilea lucru e marele Aleph.Mai bine s explic totul dintr-odat , când ea se mai poate înc întoarceă ă ă la Conservator şi s uite tot ce s-a întâmplat.ă

— Marele Aleph se produce când dou sau mai multe persoane întreă care exist o anumit afinitate foarte puternic se întâlnescă ă ă întâmpl tor înămicul Aleph. Aceste dou energii diferite se completeaz şi provoac oă ă ă reac ie în lan . Aceste dou energii…ţ ţ ăNu ştiu dac trebuie s merg mai departe, dar Hilal completeaz fraza:ă ă ă— Sunt polul pozitiv şi negativ al oric rei baterii, ceea ce face s seă ă aprind lampa. Ele se transform în aceeaşi lumin . Planetele care seă ă ăatrag şi sfârşesc prin a se ciocni. Îndr gosti ii care se întâlnesc după ţ ă mult, mult timp. Al doilea este cel provocat tot din întâmplare, când douăpersoane pe care le-a ales Destinul pentru o misiune specific seă întâlnesc într-un loc anume.Chiar aşa. Dar vreau s am certitudinea c a în eles.ă ă ţ— Ce vrei s spui prin „un loc anume“? întreb.ă— Vreau s spun c dou persoane pot s tr iasc toat via a unaă ă ă ă ă ă ă ţ lâng cealalt , pot s lucreze împreun , ori pot s se întâlneasc doară ă ă ă ă ă odat şi s se despart pentru totdeauna fiindc au trecut prin punctulă ă ă ă fizic care face s âşneasc în mod necontrolat ceea ce le-a unit peă ţ ă lumeaasta. Adic se îndep rteaz f r s în eleag exact ce anume le-aă ă ă ă ă ă ţ ă apropiat. Dar, dac Dumnezeu vrea, cei care au cunoscut dragosteaă odat seăvor reîntâlni.— Nu neap rat. Dar persoanele care au avut afinit i, precum eu şiă ăţ maestrul meu, de pild …ă— …înainte, în vie i trecute, m întrerupe ea. Care, la petrecereaţ ă aceea pe care ai folosit-o drept exemplu, se întâlesc în micul Aleph şi seîndr gostesc imediat. ă Faimoasa dragoste la prima vedere.Mai bine s continui exemplul pe care îl foloseşte ea.ă— Care la rândul ei nu este „la prima vedere“, ci e legat de o serie deă lucruri care s-au petrecut în trecut. Asta nu înseamn c ORICEă ă întâlnireeste legat de dragostea romantic . Majoritatea se petrec pentru că ă ă exist lucruri care nu au fost înc rezolvate, şi avem nevoie de o nouă ă ăreincarnare ca s aşez m la locul respectiv ceea ce a fost întrerupt. Tuă ă vezi lucruri care nu corespund cu realitatea.— Eu te iubesc.

— Nu, nu asta spun, m enervez eu. Eu am întâlnit deja femeia pe careă trebuia s o întâlnesc în reincarnarea asta. ă A fost nevoie de trei c snicii,ădar acum nu am de gând s o las pentru nimeni de pe lumea asta. Neă cunoaştem de multe secole şi vom continua s fim împreun înă ă secoleleviitoare.Dar ea nu vrea s aud restul. Aşa cum a f cut la Moscova, îmi d ună ă ă ă s rut rapid pe gur şi pleac în noaptea înghe at din Ekaterinburg.ă ă ă ţ ăVis torii nu pot fi domestici iă ţVia a e trenul, nu este gara. Şi, dup aproape dou zile de c l torie,ţ ă ă ă ă oboseal , dezorientare, tensiunea care creşte când un grup deă persoaneeste circumscris în acelaşi loc şi în aceeaşi nostalgie dup zilele peă care le-am petrecut în Ekaterinburg.În ziua îmbarc rii, am g sit la recep ia hotelului un mesaj de la Yaoă ă ţ întrebând dac nu mi-ar pl cea s m antrenez pu in la aikido, dar nuă ă ă ă ţ amr spuns: aveam nevoie s stau singur câteva ore.ă ăMi-am petrecut diminea a f când maximum de exerci iu fizic posibil –ţ ă ţ ceea ce pentru mine înseamn s umblu şi s alerg. Astfel, când mă ă ă ă voiîntoarce la vagon, cu siguran voi fi destul de obosit ca s dorm. Amţă ă reuşit s vorbesc la telefon cu so ia mea – mobilul func iona în tren. I-ă ţ ţamexplicat c Transsiberianul nu a fost poate cea mai bun idee din lume,ă ă c nu sunt convins c voi merge pân la cap t, dar c oricum merit ,ă ă ă ă ă ă caexperien .ţăEa mi-a r spuns c sprijin orice hot râre voi lua, s nu-mi fac griji,ă ă ă ă ă este foarte ocupat cu tablourile ei. Dar avusese un vis pe care nuă reuşeas -l în eleag : eu eram pe o plaj , cineva a sosit de pe mare şi mi-aă ţ ă ă spus c în sfârşit îmi împlineam misiunea. Pe urm a disp rut.ă ă ăAm întrebat dac era femeie sau b rbat. Mi-a explicat c avea fa aă ă ă ţ ascuns sub o glug , deci nu poate s -mi r spund . Mi-a dată ă ă ă ăbinecuvântarea şi a repetat s nu-mi fac griji, Rio de Janeiro e ună cuptor, deşi a venit deja toamna. Dar eu s -mi urmez intui ia, f r s -ă ţ ă ă ămi pese dece spun ceilal i.ţ— În acelaşi vis, o femeie sau o tân r , nu ştiu exact, se afla pe plajă ă ă cu tine.

— Exist o tân r aici. Nu-i cunosc exact vârsta, dar trebuie s aibă ă ă ă ă pân -n treizeci de ani.ă— S ai încredere în ea.ă*Dup -amiaz i-am întâlnit pe editori, am dat câteva interviuri, am cinată ă într-un restaurant excelent şi ne-am dus la gar pe laăunsprezece seara. Am str b tut Uralii – lan ul muntos care desparteă ă ţ Europa de Asia – într-o bezn deplin . ă ă Nimeni nu a v zut absolutănimic.Şi, de-atunci înainte, s-a instalat rutina. Când au mijit zorile, parcă mişca i de un semn invizibil, to i se aflau din nou în jurul mesei pentruţ ţ miculdejun. Din nou, nimeni nu reuşise s închid ochii. Nici chiar Yao, careă ă p rea s fie deprins cu acest gen de c l torie; avea un aer tot maiă ă ă ă obosit şimai trist.Ca întotdeauna, Hilal aştepta acolo. Şi, ca întotdeauna, era mai odihnit ca noi. Începeam conversa ia cu plângeri privind balansulă ţ vagonului,mâncam, eu m întorceam la cabin ca s încerc s mai dorm, mă ă ă ă ă trezeam dup câteva ore, m duceam în salon, d deam peste aceleaşiă ă ăpersoane, comentam despre miile de kilometri care ne mai aşteptau, ne uitam pe fereastr , fumam, ascultam muzica f r gra ie care veneaă ă ă ţ prinsistemul de difuzoare al trenului.Hilal acum aproape c nu spunea nimic. Se instala mereu în acelaşiă col , deschidea o carte şi începea s citeasc , tot mai absent . Nimeniţ ă ă ă nup rea s fie deranjat de asta, cu excep ia mea – care g seam că ă ţ ă ă atitudinea ei dovedeşte o absolut lips de respect fa de ceilal i.ă ă ţă ţ Totuşi,meditând asupra alternativei – comentariile ei mereu nepotrivite –, am hot rât s nu spun nimic.ă ăÎmi terminam micul dejun, m înapoiam din nou în cabin , scriamă ă pu in, încercam iar s dorm, mo iam câteva ore – iar no iuneaţ ă ţă ţ timpului sepierdea rapid, to i spuneau asta. Nimeni nu se mai preocupa dac eraţ ă zi sau noapte; ne ghidam dup mese, cum îmi închipui c fac şiă ă prizonierii.La un moment dat to i reveneam în salon, se servea cina, mai multţ ă vodc decât ap mineral , mai mult t cere decât conversa ie. Editorulă ă ă ă ă ţ mi-a

povestit c , atunci când eu nu sunt prin preajm , Hilal cânt la o vioară ă ă ă imaginar , ca şi cum ar exersa. Ştiu c juc torii de şah fac la fel:ă ă ăimagineaz partide întregi în cap, cu toate c le lipseşte tabla.ă ă— Da, cânt o muzic t cut , pentru fiin e invizibile. Poate c auă ă ă ă ţ ă nevoie.*Înc un mic dejun. Şi totuşi ast zi lucrurile sunt diferite – cum seă ă întâmpl cu toate în via , începem s ne obişnuim. Editorulă ţă ăse plânge c mobilul nu-i func ioneaz cum trebuie (al meu nuă ţ ă func ioneaz niciodat ). So ia lui e îmbr cat ca o odalisc –ţ ă ă ţ ă ă ăceea mi se pare amuzant şi absurd totodat . Deşi nu vorbeşteă englezeşte, reuşim s ne în elegem foarte bine prin gesturi şi priviri.ă ţ Hilal s-adecis s participe la conversa ie, povestind câte ceva despre cât deă ţ greu le e muzicienilor s tr iasc din munca lor. Cu tot prestigiul, ună ă ă muzicianprofesionist poate ajunge s câştige mai pu in decât un şofer de taxi.ă ţ— Câ i ani ai? întreab editoarea.ţ ă— Dou zeci şi unu.ă— Nu pari.„Nu pari“ înseamn în general „pari mai în vârst “. Ceea ce eă ă adev rat. Niciodat nu-mi închipuisem c e atât de tân r .ă ă ă ă ă— Directorul Conservatorului m-a c utat la hotel, în Ekaterinburg,ă continu editoarea. A spus c eşti violonista cea mai talentat pe careă ă ă acunoscut-o vreodat , dar c brusc te-ai dezinteresat total de muzic .ă ă ă— Din cauza Aleph-ului, r spunde ea, f r s se uite direct la mine.ă ă ă ă— Aleph-ul?To i o privesc, surprinşi. M prefac c n-am auzit.ţ ă ă— Da. Aleph-ul. Nu reuşeam s -l g sesc, energia nu curgea cum mă ă ă aşteptam. Ceva era blocat în trecutul meu.Discu ia pare total suprarealist . Eu tac mai departe, dar editorul meuţ ă încearc s dreag situa ia:ă ă ă ţ— Am publicat o carte de matematic al c rei titlu con inea cuvântulă ă ţ sta. În limbaj tehnic înseamn „num rul care con ine toateă ă ă ţ

numerele“.Cartea era despre Cabala şi matematic . Matematicienii folosescă Aleph-ul ca o referire la num rul cardinal care defineşte infinitul…ăNimeni nu pare s urm reasc explica ia. El se opreşte la mijloculă ă ă ţ propozi iei.ţ

— Exist şi în Apocalips , spun, ca şi cum ar fi fost prima dat cândă ă ă auzeam de acest subiect. Când Mielul se defineşte a fi începutul şi sfârşitul,cel care se afl dincolo de timp. Este prima liter a alfabetelor ebraic,ă ă arab şi aramaic.În acest moment editoarea regret c a plasat-o pe Hilal în centrulă ă aten iei. Mai trebuie nişte în ep turi.ţ ţ ă— Oricum, faptul c o fat de dou zeci şi unu de ani, care abia a ieşită ă ă din şcoala de muzic şi are o carier str lucit în fa a ei, s fi venit deă ă ă ă ţ ă laMoscova la Ekaterinburg ar trebui s fie suficient.ă— Cu atât mai mult când e spalla.Hilal a v zut confuzia pe care cuvântul acesta a produs-o şi se amuză ă s o provoace pe editoare cu înc un tă ă ermen misterios.Tensiunea creşte. Yao se decide s intervin :ă ă— Eşti deja spalla? Felicit ri!ăŞi întorcându-se c tre grup:ă— Cum şti i cu to ii, ţ ţ spalla e vioara întâi a orchestrei. Ultimul concertist care intr pe scen înainte de dirijor, mereu aşezat în rândul întâi laă ăstânga. E responsabil cu acordarea tuturor instrumentelor. Am o istorie interesant de povestit pe acest subiect şi s-a întâmplat tocmai cândă eramla Novosibirsk, urm toarea noastr oprire. Vre i s auzi i?ă ă ţ ă ţTo i sunt de acord, ca şi cum ar fi ştiut exact ce însemna acel cuvânt.ţIstorisirea lui Yao nu e chiar atât de interesant , dar înfruntarea dintreă Hilal şi editoare a fost amânat . La sfârşitul unui discurs cât se poateă deplictisitor despre atrac iile turistice ale Novosibirskului, spiritele suntţ calmate, pasagerii se gândesc iar s se întoarc în cabine şi s încerceă ă ă s seăodihneasc pu in, iar eu m c iesc din nou de ideea de a str bate ună ţ ă ă ă întreg continent cu trenul.— Am uitat s lipesc reflec ia de ast zi.ă ţ ăYao scrie pe o hârtie galben : „Vis torii nu pot s fie domestici i“, şiă ă ă ţ lipeşte zicala pe oglind , lâng cea de dinainte.ă ă— Un jurnalist de la televiziune ne aşteapt într-una dintre g rileă ă urm toare şi întreab dac v poate lua un interviu, comentează ă ă ă ă editorul.Bineîn eles c da. Accept orice, dac face s treac timpul.ţ ă ă ă ă— Scrie i despre insomnie, sugereaz editorul. Cine ştie, poate v ajutţ ă ă ă s dormi i.ă ţ

— Şi eu vreau s v iau un interviu, ne întrerupe Hilal, şi v d c acum aă ă ă ă ieşit brusc din letargia în care se g sea în ajun.ă— Stabileşte o or cu editorul.ăM ridic, m duc în cabin , închid ochii şi petrec urm toarele dou oreă ă ă ă ă foindu-m , ca de obicei; în momentul acesta mecanismul meu biologicăeste dat peste cap. Şi, ca orice persoan insomniac , cred c pot folosiă ă ă timpul ca s reflectez asupra unor chestiuni interesante, lucru totalăimposibil.Încep s aud o melodie. Ini ial, cred c am reînceput s percep lumeaă ţ ă ă spiritual f r s fi fost nevoie s fac vreun efort. Dar treptat îmi dauă ă ă ă ăseama c , pe lâng muzic , mai aud şi zgomotul ro ilor trenului pe şineă ă ă ţ şi al obiectelor care danseaz pe masa mea.ăMuzica e real . Şi vine din baie. M scol şi m duc acolo.ă ă ăHilal st cu un picior în cad şi cu cel lalt afar şi, echilibrându-se cumă ă ă ă poate, cânt la vioar . Zâmbeşte când m vede, pentru c sunt doar înă ă ă ăchilo i. Dar situa ia mi se pare atât de fireasc , atât de familiar , c nuţ ţ ă ă ă fac nici cel mai mic efort s m întorc şi s -mi pun pantalonii.ă ă ă— Cum ai intrat?Ea nu se întrerupe din cântat; arat cu capul spre uşa cabineiă al turate, care d în aceeaşi baie ca a mea. Dau din cap şi m aşez peă ă ă margineac zii.ă— De diminea m-am trezit ştiind c trebuie s te ajut s intri din nouţă ă ă ă în contact cu energia Universului. Dumnezeu a trecut prin sufletul meu şimi-a spus c , dac se va întâmpla asta cu tine, se va întâmpla şi cuă ă mine. Şi mi-a cerut s vin aici s - i leg n somnul.ă ă ţ ăNu îi pomenisem niciodat c la un moment dat avusesem senza ia că ă ţ ă pierd acest contact. Iar gestul ei m emo ioneaz . Amândoi încercândă ţ ă săne men inem echilibrul într-un vagon care se balanseaz dintr-o parteţ ă într-alta, arcuşul atingând coarda, coarda emi ând sunetul, sunetulţr spândindu-se prin spa iu, spa iul transformându-se în timp muzical şiă ţ ţ pacea fiind transmis de un simplu instrument. Lumina divin care vineă ă dintot ce este dinamic, activ.Sufletul lui Hilal este în fiecare not , în fiecare acord. Aleph-ul mi-aă dezv luit pu in din femeia care se afl în fa a mea. Nu-mi amintesc deă ţ ă ţ fiecaredetaliu al poveştii noastre comune, dar ne-am mai întâlnit cândva. Sper ca ea s nu descopere niciodat în ce împrejur ri. În chiar acestă ă ă moment

m înv luie în energia Iubirii, cum probabil a mai f cut-o în trecut; vreaă ă ă s continue, pentru c este singurul lucru care ne va salvaă ă întotdeauna,independent de greşelile comise. Iubirea e mereu mai puternic .ăÎncep s o îmbrac cu hainele pe care le purta când am întâlnit-o ultimaă oar când ne-am v zut singuri, înainte ca al i oameni s ajung în oraşă ă ţ ă ă şis schimbe toat povestea: pieptar brodat, bluz alb cu dantel , fustă ă ă ă ă ă lung pân la glezne, de catifea neagr cu fir de aur. O aud vorbindă ă ă despreconversa iile ei cu p s rile şi tot ceea ce zbur toarele le spunţ ă ă ă oamenilor – chiar dac oamenii nu ascult de fapt. ă ă În acest moment eu suntprietenul ei, duhovnicul ei, sunt…M opresc. Nu vreau s deschid uşa asta, dac nu este absolută ă ă necesar. Am mai trecut prin ea de patru ori şi n-am ajuns nic ieri. Da,ă miamintescde toate cele opt femei care erau acolo, ştiu c într-o zi voi primiă r spunsul care lipseşte, dar asta nu m-a împiedicat niciodat s mergă ă ăînainte în via a mea actual . Prima oar am fost foarte speriat, darţ ă ă imediat dup aceea am în eles c iertarea nu func ioneaz decâtă ţ ă ţ ă pentru cine oaccept .ăAm acceptat iertarea.Exist un moment în Biblie, la Cina cea de Tain , când Isus spune:ă ă „Unul dintre voi se va lep da de mine şi cel lalt m va vinde“. Puneă ă ă ambelecrime pe acelaşi plan, sunt deosebit de grave. Iuda îl vinde – şi, ros de vin , sfârşeşte prin a se spânzura. ă Petru se leap d de el – şi nu doar oă ădat , ci de trei ori. A avut destul timp ca s reflecteze şi a st ruit înă ă ă greşeal . Dar, în loc s se pedepseasc pe sine pentru asta, îşiă ă ă foloseştesl biciunea drept for ; se transform în primul mare predicator ală ţă ă mesajului celui pe care l-a p r sit când avea mai mult nevoie de el.ă ă ăCu alte cuvinte, mesajul iubirii era mai mare decât greşeala, Iuda nu a în eles, iar Petru s-a folosit de el drept unealt a muncii sale.ţ ăNu vreau s deschid uşa asta, pentru c e ca un dig ce ine pieptă ă ţ oceanului. Ajunge s faci o gaur mic şi curând, sub presiunea apei,ă ă ă totul seva pr buşi, iar apa va inunda ce nu trebuia s fie inundat. Sunt într-ună ă tren şi exist doar o femeie numit Hilal, n scut în Turcia, ă ă ă ă spalla unei

orchestre, cântând la vioar într-o camer de baie. Începe s mă ă ă ă cuprind somnul – leacul îşi face efectul. B rbia îmi cade în piept, ochiiă ă mi seînchid. Hilal îşi întrerupe muzica şi m roag s m culc. ă ă ă ă Îi dau ascultare.Ea se aşaz pe scaun şi continu s cânte. Şi deodat nu mai sunt înă ă ă ă tren, nici în gr dina aceea unde am v zut-o cu bluza alb – navigheză ă ă printruntunel profund, care m va duce spre nimic, spre somnul greu şi f ră ă ă vise. Ultimul lucru de care-mi amintesc înainte de a adormi este zicala pecare Yao a lipit-o de diminea pe oglind .ţă ăYao m cheam .ă ă— A venit jurnalistul.Înc e zi, trenul s-a oprit într-o gar . M ridic cu capul învârtindu-mi-se,ă ă ă întredeschid uşa şi-l v d pe editorul meu afar .ă ă— Cât timp am dormit?— Cred c toat ziua. ă ă E ora cinci dup -mas .ă ăExplic c am nevoie de timp – s fac baie, de fapt s m trezesc, ca să ă ă ă ă nu spun lucruri de care am s m c iesc pe urm .ă ă ă ă— Nu v face i griji. Trenul va r mâne aici o or .ă ţ ă ăÎnc e bine c ne-am oprit: s faci baie cu balansul vagonului e oă ă ă treab periculoas şi dificil , pot s alunec, s m lovesc şi s termină ă ă ă ă ă ă c l toriaă ăîn modul cel mai idiot posibil – în ghips. De câte ori intru în baie mi se pare c experimentez senza iile pe care le avem pe o plac de surf.ă ţ ă Dar azia fost uşor.Dup cincisprezece minute ies, beau o cafea cu to i ceilal i, îi suntă ţ ţ prezentat jurnalistului şi întreb cât timp îi trebuie pentru interviu.— Mi-am rezervat o or . Ideea este s v înso esc pân la garaă ă ă ţ ă urm toare şi…ă— Zece minute. Pe urm pute i coborî chiar aici, nu vreau s vă ţ ă ă complic via a.ţ— Dar nu sunte i…ţ— Nu vreau s v complic via a, r spund. Adev rul e c nu trebuia să ă ţ ă ă ă ă accept nici un fel de interviu, dar m-am angajat într-un moment când nugândeam foarte clar. Obiectivul meu în c l toria asta e altul.ă ăJurnalistul se uit la editor, care se întoarce spre fereastr . Yaoă ă întreab dac masa e un loc bun pentru filmat.ă ă

— Aş prefera în spa iul care d spre uşile trenului.ţ ăHilal se uit la mine; acolo e Aleph-ul.ăOare nu s-a saturat s stea tot timpul la masa aceea? M întreb dac ,ă ă ă dup ce a cântat şi m-a trimis într-un loc în afara timpului şi a spa iului,ă ţ ar mas s m priveasc dormind. Vom avea timp, destul timp ca să ă ă ă ă vorbim dup aceea.ă— Perfect, r spund. Pute i monta camera de filmat. Dar numai dină ţ curiozitate: de ce într-un spa iu atât de mic, atât de zgomotos, când arţ puteas fie aici?ăJurnalistul şi cameramanul îns se îndreapt deja într-acolo, şi noi îiă ă urm m.ă— De ce în spa iul sta atât de mic? insist, în timp ce începe montareaţ ă echipamentului.— Ca s d m telespectatorului sim ul realit ii. Aici se petrec toateă ă ţ ăţ poveştile c l toriei. Persoanele ies din cabine şi, din cauza coridoruluiă ăîngust, vin aici ca s stea de vorb . ă ă Fum torii se adun tot aici. Sauă ă cineva care a stabilit o întâlnire şi nu vrea ca ceilal i s ştie. Toateţ ă vagoaneleau spa iile astea la capete.ţSpa iul în momentul acela e ocupat de mine, tehnician, editor,ţ traduc tor, Hilal şi un buc tar care a venit s asiste la discu ie.ă ă ă ţ— Ar fi bine s avem pu in intimitate.ă ţ ăDeşi un interviu pentru televiziune este lucrul cel mai pu in intim dinţ lume, editorul şi buc tarul se îndep rteaz . Hilal şi traduc torul nu seă ă ă ă mişc .ă— Pute i s veni i pu in mai la stânga?ţ ă ţ ţNu, nu pot. Acolo e Aleph-ul, creat de numeroasele persoane care au fost în locul acela. Deşi Hilal se afl la o distan sigur şi ştiu că ţă ă ăscufundarea în punctul unic ar fi provocat doar dac ne-am afla acoloă ă împreun , consider c e mai bine s nu risc.ă ă ăCamera e pus în func iune.ă ţ— Înainte s începem, a i spus c interviurile şi promovarea nu erauă ţ ă obiectivele dumneavoastr în c l toria aceasta. Pute i s ne explica iă ă ă ţ ă ţ de cev-a i hot rât s c l tori i cu Transsiberianul?ţ ă ă ă ă ţ— Pentru c aveam chef. Un vis de adolescent. ă Nimic foarte complicat.— Dup câte în eleg, un asemenea tren nu e locul cel mai confortabilă ţ din lume.

Trec pe pilot automat şi încep s r spund f r s m gândesc preaă ă ă ă ă ă mult. Întreb rile continu – despre experien , aştept ri, întâlnirile cuă ă ţă ă cititorii.R spund cu r bdare, cu respect, deşi îmi doresc s termin cât maiă ă ă repede. În minte calculez c au trecut deja zece minute, dar elă continu să ăîntrebe. Discret, în aşa fel încât s nu prind camera, fac cu mâna ună ă semn care spune c ajungem la sfârşit. El se fâstâceşte pu in, dar nu-şiă ţpierde cump tul.ă— C l tori i singur?ă ă ţLumina „Aten ie!“ clipeşte în fa a mea. Dup cum se vede, zvonul a şiţ ţ ă început s circule. Şi-mi dau seama c sta e UNICUL motiv ală ă ă interviuluineaşteptat.— Nici gând. N-a i v zut cât lume era în jurul mesei?ţ ă ă— Dar, dup câte am v zut, ă ă spalla de la Conservatorul din Ekaterinburg…Bun jurnalist, a l sat întrebarea cea mai complicat pentru final. Dară ă nu este primul interviu din via a mea, aşa c îl întrerup:ţ ă— …da, e în acelaşi tren. Nu-l las s continue: Când am aflat asta, amă rugat s fie invitat s viziteze vagonul nostru de câte ori va avea chef.ă ă ăAdor muzica.Ar t spre Hilal.ă— E o tân r foarte talentat , care ne face din când în când pl cerea s-ă ă ă ăo auzim cântând la vioar . Nu vre i s -i lua i un interviu? Sunt sigur că ţ ă ţ ă văva r spunde cu cea mai mare pl cere la întreb ri.ă ă ă— Dac va fi timp.ăNu, el nu se afl aici ca s vorbeasc despre muzic , dar decide s nuă ă ă ă ă insiste şi schimb vorba.ă— Ce înseamn Dumnezeu pentru dumneavoastr ?ă ă— CINE ÎL CUNOAŞTE PE DUMNEZEU NU-L DESCRIE. CINE ÎL DESCRIE PE DUMNEZEU NU-L CUNOAŞTE.Hopa!Fraza m surprinde. Deşi am fost întrebat asta de nenum rate ori,ă ă r spunsul pilotului automat este întotdeauna: „Când Dumnezeu i s-aă definit luiMoise, a spus: «Eu sunt Cel ce sunt». Astfel c el nu este nici subiectul,ă nici predicatul, ci verbul, ac iunea“.ţYao se apropie.

— Perfect, încheiem interviul. Mul umesc foarte mult pentru timpulţ acordat.Ca lacrimile în ploaieIntru în cabin şi încep s -mi notez febril tot ce am vorbit cu ceilal i.ă ă ţ Curând vom ajunge la Novosibirsk. Nu trebuie s uit nimic, nici ună am nunt.ăPu in conteaz cine a întrebat ce. Dac voi reuşi s -mi înregistrezţ ă ă ă r spunsurile, voi avea un excelent material de reflec ie.ă ţ*Când se termin interviul, ştiind c jurnalistul va mai r mâne aici ună ă ă timp, o rog pe Hilal s se duc în vagonul ei şi s aduc vioara. Astfel,ă ă ă ăcameramanul o va putea filma, iar munca ei va fi prezentat publicului.ă Dar jurnalistul spune c trebuie s coboare în momentul acela ca s -şiă ă ătrimit materialul la redac ie.ă ţÎntre timp Hilal se întoarce cu instrumentul, care se afla în cabina goală de lâng a mea.ăEditoarea reac ioneaz .ţ ă— Dac vei vrea s r mâi cu noi, va trebui s împar i cu noi cheltuialaă ă ă ă ţ închirierii vagonului. Dumneata ocupi pu inul spa iu pe care îl avemţ ţ pentrunoi.P rivirea mea trebuie s fi spus ceva; ea nu mai insist asupraă ă chestiunii.— Dac tot eşti preg tit pentru concert, de ce nu cân i ceva? spuneă ă ă ţ Yao.Cer s se închid difuzoarele din vagon. Şi sugerez s cânte ceva scurt,ă ă ă foarte scurt. Ea m ascult .ă ăAtmosfera se purific . To i trebuie s fi observat asta, pentru că ţ ă ă oboseala constant a disp rut. ă ă Sunt cuprins de o pace profund , maiă maredecât cea pe care o resim isem în cabin acum câteva ore.ţ ăCum de m-am plâns cu nişte luni înainte c nu sunt conectat cuă energia divin ? Ce prostie! Întotdeauna suntem, doar c rutina nu neă ă permite sărecunoaştem asta.— Trebuie s vorbesc. Dar nu ştiu exact ce, aşa c întreba i ce dori i,ă ă ţ ţ spun.Pentru c nu eu voi fi cel care va vorbi. Dar ar fi inutil s explic.ă ă— M-a i mai întâlnit pe undeva în trecut? întreab Hilal.ţ ăAici? De fa cu to i? ţă ţ Asta i-ar pl cea ei s r spund?ă ă ă— N-are importan . Ceea ce trebuie s gândeşti este unde se aflţă ă ă fiecare dintre noi acum. Momentul prezent. Avem obiceiul s m sur mă ă ă

timpul aşa cum m sur m distan a dintre Moscova şi Vladivostok. Dară ă ţ nu e corect. Timpul nu se mişc şi nici nu st pe loc. Timpul seă ă schimb .ăOcup m un loc în aceast muta ie constant , Aleph-ul nostru. Ideea eă ă ţ ă c timpul trece şi e important s ştim în acest moment la ce or o să ă ă ă plecetrenul, dar altfel nu foloseşte la mare lucru. Nici m car pentru g tit. Deă ă fiecare dat când primim o re et , ea e diferit . ă ţ ă ă Am fost clar?Hilal a spart ghea a şi to i încep s întrebe.ţ ţ ă— Noi suntem roadele a ceea ce înv m?ăţă— Înv m în trecut, dar nu suntem roadele acestui lucru. Suferim înăţă trecut, iubim în trecut, plângem şi zâmbim în trecut. Dar asta nu ne foloseştepentru prezent. Prezentul are provoc rile lui, r ul şi binele s u. Nuă ă ă putem învinov i trecutul şi nici s -i mul umim pentru ce se întâmplăţ ă ţ ă acum. Onou experien de iubire nu are absolut nimic în comun cuă ţă experien ele trecute: e întotdeauna nou .ţ ăVorbesc cu ei, dar şi cu mine însumi.— Poate cineva s fac în aşa fel ca iubirea s încremeneasc în timp?ă ă ă ă întreb eu. Putem încerca, dar ne vom transforma via a într-un infern.ţ Nusunt c s torit de peste dou decenii cu aceeaşi persoan . E fals. Niciă ă ă ă ea şi nici eu nu suntem aceiaşi, de asta rela ia noastr continu s fieţ ă ă ă maivie ca oricând. Nu m aştept ca ea s se poarte ca atunci când ne-amă ă cunoscut. Nici ea nu doreşte ca eu s fiu aceeaşi persoan care eramă ă cândam întâlnit-o. Iubirea este dincolo de timp. Sau, mai bine zis, iubirea este timpul şi spa iul într-un singur punct, Aleph, transformându-seţ mereu.— Oamenii nu sunt obişnui i cu aşa ceva. Vor ca totul s r mân la felţ ă ă ă ca…— …iar singura consecin este suferin a, întrerup. Nu suntem ceea ceţă ţ oamenii doresc s fim. Noi decidem cum s fim. S -i învinov eşti peă ă ă ăţceilal i e întotdeauna uşor. Îşi po i petrece via a învinov ind lumea,ţ ţ ţ ăţ dar succesele sau eşecurile tale sunt numai pe r spunderea ta. Po iă ţ încerca săopreşti timpul, dar î i vei pierde energia.ţTrenul frâneaz brusc, pe neaşteptate, şi to i se sperie. Eu continui să ţ ă în eleg ce spun, chiar dac nu am certitudinea c şi ceilal i m potţ ă ă ţ ă urm ri.ă

— Imagina i-v c trenul nu frâneaz , are loc un accident şi totul seţ ă ă ă termin . Toate amintirile, totul dispare ca lacrimile în ploaie, cumă spuneaandroidul din Blade Runner. Aşa s fie? Nimic nu dispare, totul r mâneă ă p strat în timp. Unde e arhivat primul s rut? Într-un loc ascuns dină ă creierulmeu? Într-o serie de impulsuri electrice care sunt deja dezactivate? Primul meu s rut este mai viu ca oricând, niciodat nu-l voi uita. Esteă ă aici, înjurul meu. M ajut s -mi compun Aleph-ul.ă ă ă— Dar în acest moment exist o serie de lucruri pe care trebuie s leă ă rezolv.— Lucrurile astea se afl în ceea ce numi i „trecut“ şi aşteapt oă ţ ă decizie în ceea ce numi i „viitor“, spun. Ele v amor esc, polueaz şi nuţ ă ţ ă v lasă ăs în elege i prezentul. S lucrezi doar cu experien a înseamn să ţ ţ ă ţ ă ă propui solu ii vechi pentru probleme noi. Cunosc multe persoane careţ nureuşesc s aib o identitate proprie decât când vorbesc despreă ă problemele lor. Acesta e modul lor de a exista: prin probleme legate de ceea ceei consider „istoria lor“.ăCum nimeni nu comenteaz nimic, îmi continui explica ia:ă ţ— E nevoie de un efort uriaş ca s te eliberezi de memorie, dar, cândă reuşeşti, începi s descoperi c eşti mai capabil decât crezi. Locuieştiă ă înacest corp gigantic care este Universul, unde se afl toate solu iile şiă ţ toate problemele. Viziteaz - i sufletul în loc s - i vizitezi trecutul.ă ţ ă ţ Universultrece prin multe muta ii şi le poart cu el. Numim fiecare dintre acesteţ ă muta ii „o via “. Dar, aşa cum celulele corpului se schimb iar tuţ ţă ă continui săfii acelaşi, timpul nu trece, doar se schimb . Crezi c eşti aceeaşiă ă persoan care erai la Ekaterinburg f când ceva. Nu e aşa. Nu suntă ă aceeaşipersoan care eram când am început s vorbesc. La fel nici trenul nuă ă este în acelaşi loc unde Hilal a cântat la vioar . Totul s-a schimbat, iară noi nureuşim s percepem clar acest lucru.ă— Dar într-o zi timpul acestei vie i se sfârşeşte, intervine Yao.ţ— Se sfârşeşte? Moartea e o poart spre alt dimensiune.ă ă

— Şi totuşi, indiferent de ce spune i, fiin ele noastre dragi şi noi înşineţ ţ vom pleca într-o zi.— Niciodat , absolut niciodat nu ne pierdem fiin ele dragi, afirm eu.ă ă ţ Ele ne înso esc, nu dispar din via a noastr . Suntem doar în camereţ ţ ădiferite. Eu nu pot vedea ce este în vagonul din fa a mea, dar acoloţ exist oameni care c l toresc în acelaşi timp cu mine, cuă ă ă dumneavoastr , cuătoat lumea. Faptul c nu putem s vorbim cu ei, s ştim ce seă ă ă ă întâmpl în cel lalt vagon, este absolut nerelevant; ei se afl acolo.ă ă ă Astfel, ceea cenumim „via “ este un tren cu multe vagoane. Uneori suntem într-unul,ţă uneori într-altul. Alte d i travers m de la unul la altul, când vis m sauăţ ă ă când nel s m conduşi de extraordinar.ă ă— Dar nu reuşim nici s -i vedem, nici s comunic m cu ei.ă ă ă— Ba da, reuşim. În fiecare noapte trecem dintr-un plan în altul în timp ce dormim. Vorbim cu viii, cu cei pe care îi socotim mor i, cu cei careţ suntîn alt dimensiune, cu noi înşine – cei care am fost deja şi care vom fiă într-o zi.Energia devine tot mai fluid , ştiu c pot pierde conexiunea dintr-ună ă moment într-altul.— Iubirea învinge întotdeauna ceea ce numim „moarte“. De asta nu trebuie s plângem dup fiin ele noastre dragi, pentru c ele continuă ă ţ ă ă s neăfie dragi şi r mân lâng noi. Ne este foarte greu s accept m asta.ă ă ă ă Dac nu crede i, nu merit s continui s explic.ă ţ ă ă ăObserv c Yao a l sat capul în jos. ă ă La ce m-a întrebat mai înainte primeşte un r spuns acum.ă— Dar cei pe care îi urâm?— Nu trebuie nici s ne subestim m inamicii care au trecut în parteaă ă cealalt , r spund. În Tradi ia magic , ei poart numele ciudat deă ă ţ ă ă „c l tori“.ă ăNu spun c pot face vreun r u aici. ă ă Nu pot decât dac le permitem.ă Pentru c în realitate suntem aici cu ei, iar ei sunt aici cu noi. În acelaşiă tren.Singura manier de a rezolva problema este s corect m erorile şi să ă ă ă dep şim conflictele. Asta se va întâmpla la un moment dat, deşi uneoriă suntnecesare multe „vie i“ ca s ajungem la aceast concluzie. Ne întâlnimţ ă ă şi ne desp r im pe vecie. ă ţ O plecare urmat de o revenire, mereu oă revenire

urmat de o plecare.ă— Dar a i spus c suntem o parte din tot. Nu exist m.ţ ă ă— Exist m aşa cum exist o celul . Ea poate cauza un canceră ă ă distrug tor, poate afecta o mare parte a organismului. Sau poateă r spândiăelementele chimice care provoac bucurie şi bun stare. Dar ea nu esteă ă persoana.— Atunci de ce atâtea conflicte?— Pentru ca Universul s înainteze. Pentru ca s se mişte corpul. Nimică ă personal. Asculta i.ţEi ascult , dar nu aud. Mai bine s fiu mai limpede.ă ă— În acest moment şina şi roata sunt în conflict şi auzim zgomotul eroziunii dintre metale. Dar şina justific roata, iar roata justific şina.ă ăZgomotul metalului este nerelevant. Este doar o manifestare, nu un protest.Energia practic s-a risipit. Persoanele continu s pun întreb ri, dar euă ă ă ă nu reuşesc s r spund în mod coerent. To i în eleg c a sosit momentulă ă ţ ţ ăs se opreasc .ă ă— Mul umesc, spune Yao.ţ— Nu-mi mul umi. Şi eu st team s ascult.ţ ă ă— Vorbi i despre…ţ— Nu vorbesc despre nimic anume, vorbesc despre tot. A i v zut cţ ă ă mi-am schimbat atitudinea fa de Hilal. Nu trebuia s spun asta aici,ţă ă pentruc nu o va ajuta cu nimic; dimpotriv , un spirit slab poate sim i cevaă ă ţ care nu face decât s degradeze fiin a uman , ceva ce numim gelozie.ă ţ ă Darîntâlnirea mea cu Hilal a deschis o uş ; nu cea pe care o voiam, ci alta.ă Am trecut în alt dimensiune a vie ii mele. În alt vagon, unde există ţ ă multeconflicte nerezolvate. Oamenii m aşteapt , trebuie s m duc acolo.ă ă ă ă— Alt plan, alt vagon…— Tocmai. Suntem pe veci în acelaşi tren, pân când Dumnezeuă decide s -l opreasc pentru un motiv pe care doar El îl cunoaşte. ă ă Dar, cum eimposibil s r mânem numai în propria noastr cabin , mergem dintr-oă ă ă ă parte într-alta, dintr-o via într-alta, ca şi cum ele s-ar petrece înţăsuccesiune. Nu se petrec: eu sunt cine am fost şi cine voi fi. Când am întâlnit-o pe Hilal în fa a hotelului din Moscova, ea mi-a vorbit de oţ poveste

pe care o scrisesem apropo de un foc în vârful muntelui. Mai exist şiă alt poveste în leg tur cu focul sacru pe care am s v-o spun acum:ă ă ă ă„Marele rabin Israel Shem Tov, când vedea c poporul s u eraă ă nedrept it, se ducea în p dure, aprindea un foc sacru şi spunea oăţ ă rug ciuneăspecial , cerându-i lui Dumnezeu s ocroteasc poporul s u. Iară ă ă ă Dumnezeu trimitea un miracol.Mai târziu, discipolul s u maggidul din Mejirici, urmând paşiiă maestrului, se ducea în acelaşi loc din p dure şi spunea: «St pâne ală ăUniversului, nu ştiu cum s aprind focul sacru, dar înc mai cunoscă ă rug ciunea special . Ascult -m , te rog». Miracolul se producea.ă ă ă ăA trecut o genera ie şi rabinul Moshe Leib din Sasovo, când vedeaţ persecu iile îndurate de poporul s u, se ducea în p dure şi spunea:ţ ă ă «Eunu ştiu s aprind focul sacru şi nici nu cunosc rug ciunea special , dară ă ă îmi mai amintesc de loc. Ajut -ne, Doamne!» Şi Domnul ajuta.ăCincizeci de ani mai târziu, rabinul Israel din Rujin, aflat într-un scaun cu rotile, vorbea cu Dumnezeu: «Nu ştiu s aprind focul sacru, nuăcunosc rug ciunea şi nu reuşesc nici m car s g sesc locul din p dure.ă ă ă ă ă Tot ce pot face e s istorisesc povestea asta, sperând ca Dumnezeuăs m aud »“.ă ă ăAcum doar eu sunt cel care vorbeşte. Nu mai e energia divin . Dar,ă chiar dac nu ştiu s reaprind focul sacru şi nici m car rug ciunea prină ă ă ă carea fost aprins, cel pu in mai pot spune o poveste.ţ— Fi i dr gu i cu ea.ţ ă ţHilal se preface c nu a auzit. De altfel, toat lumea se preface c nu aă ă ă auzit.Chicago al SiberieiSuntem to i suflete care r t cesc prin Univers, tr indu-ne vie ile înţ ă ă ă ţ acelaşi timp, dar având impresia c trecem de la o reincarnare la alta.ă Tot ceatinge codul sufletului nostru nu e niciodat uitat şi afecteaz restul înă ă consecin .ţăM uit la Hilal cu dragoste, dragostea care se reflect ca o oglind prină ă ă timp, sau prin ceea ce ne închipuim c este timpul. Ea nu a fostă niciodatăa mea şi nici nu va fi vreodat , pentru c aşa e scris. Dac suntemă ă ă creatori şi creaturi, suntem şi marionete în mâinile lui Dumnezeu, exist o limită ăpe care nu o putem dep şi – pentru c a fost dictat din ra iuni pe careă ă ă ţ nu le cunoaştem. Putem s ajungem foarte aproape, s atingem apaă ă

fluviului cu picioarele noastre, dar ne e interzis s ne cufund m şi să ă ă ne l s m duşi de curent.ă ăMul umesc vie ii pentru c mi-a îng duit s o reîntâlnesc în clipa cândţ ţ ă ă ă aveam nevoie. Pân la urm încep s accept ideea c va fi nevoie să ă ă ă ăstr bat uşa aceea pentru a cincea oar – chiar dac înc nu voiă ă ă ă descoperi r spunsul. Mul umesc a doua oar vie ii fiindc înainte eramă ţ ă ţ ă tem tor,ăiar acum nu mai sunt. Şi pentru a treia oar mul umesc vie ii pentru că ţ ţ ă fac aceast c l torie.ă ă ăM amuz s v d c în seara asta ea e geloas . Deşi este un talent laă ă ă ă ă ă vioar , o r zboinic în arta de a ob ine ce doreşte, nu a încetată ă ă ţ niciodatăs fie copil şi nici nu va înceta vreodat , la fel cum to i cei care îşiă ă ţ doresc tot ce e mai bun de la via nu vor înceta. Doar un copil eţă capabil de asta.Îi voi provoca gelozia, pentru c în felul sta ea o s ştie despre ce eă ă ă vorba când va trebui s se lupte cu gelozia celorlal i. Voi acceptaă ţdragostea ei necondi ionat , pentru ca, atunci când va iubi din nouţ ă necondi ionat, s ştie pe ce teren calc .ţ ă ă*— I se mai spune şi „Chicago al Siberiei“.Chicago al Siberiei. De obicei compara iile sun foarte straniu. ţ ă Înainte de Transsiberian, Novosibirsk avea mai pu in de opt mii de locuitori.ţAcum popula ia sa dep şeşte 1,4 milioane, gra ie unei pun i care aţ ă ţ ţ permis liniei ferate s -şi continue marşul de o el şi c rbune înspreă ţ ă OceanuluiPacific.Se spune c oraşul se mândreşte cu femeile cele mai frumoase dină Rusia. Dup câte am putut vedea, legenda are r d cini adânci înă ă ă realitate,deşi nu am avut ocazia s compar cu alte locuri pe unde am trecut. Înă acest moment ne afl m eu, Hilal şi una dintre acele zei e dină ţ Novosibirsk înfa a a ceva complet rupt de realitatea actual : o gigantic statuie a luiţ ă ă Lenin, omul care a transformat ideile comunismului în realitate. Nimic maipu in romantic decât s -l priveşti pe acel b rbat cu cioc ar tând spreţ ă ă ă viitor, dar incapabil s ias din statuie şi s schimbe lumea.ă ă ăComentariul despre Chicago l-a f cut zei a, o inginer pe care oă ţ ă cheam Tatiana, de vreo 30 de ani (nu nimeresc niciodat vârsta, dară ă îmi creez

lumea pe baza supozi iilor), care dup petrecere şi dineu s-a decis sţ ă ă se plimbe cu noi. „P mântul“ acum îmi d senza ia c m aflu pe altă ă ţ ă ă ăplanet . Mi-e greu s m acomodez cu un sol care nu se mişc totă ă ă ă timpul.— S mergem într-un bar s bem ceva şi pe urm s dans m. ă ă ă ă ă Avem nevoie de cât mai mult exerci iu posibil.ţ— Dar suntem obosi i, spune Hilal.ţÎn acele momente m transform în femeia care am înv at s fiu şiă ăţ ă citesc ce se afl în spatele cuvintelor ei: „Vrei s r mâi cu ea“.ă ă ă— Dac eşti obosit , po i s te întorci la hotel. O s r mân cu Tatiana.ă ă ţ ă ă ăHilal schimb vorba:ă— Mi-ar pl cea s - i ar t cevaă ă ţ ă .— Atunci arat -mi. Nu-i nevoie s fim singuri. ă ă Ne cunoaştem de mai pu in de zece zile, nu-i aşa?ţAsta distruge poza pe care şi-o luase, anume c „Eu sunt cu el“.ă Tatiana se însufle eşte – nu din cauza mea, dar pentru c femeile suntţ ăîntotdeauna duşmanii naturali ai celorlalte femei. Spune c i-ar faceă pl cere s -mi arate via a nocturn a acestui „Chicago al Siberiei“.ă ă ţ ăLenin ne contempl neînfricat de pe piedestalul s u, dup cum seă ă ă vede, obişnuit cu toate astea. Dac , în loc s vrea s creeze paradisulă ă ăproletariatului, s-ar fi dedicat dictaturii dragostei, lucrurile ar fi ieşit mai bine.— P i atunci, veni i cu mine.ă ţ„Veni i cu mine?“ Înainte ca eu s pot reac iona, Hilal începe s umbleţ ă ţ ă cu paşi siguri. Vrea s inverseze jocul şi astfel s devieze lovitura, dară ăTatiana cade în curs . Începem s mergem pe imensul bulevard careă ă d spre pod.ă— Cunoşti oraşul? întreab zei a cu o oarecare surprindere.ă ţ— Depinde de ceea ce în elegi prin „a cunoaşte“. Cunoaştem totul.ţ Când cânt la vioar , percep existen a unui…ă ţÎşi caut cuvintele. În cele din urm reuşeşte s g seasc ceva ce euă ă ă ă ă în eleg, dar care are rolul s o exclud şi mai mult pe Tatiana dinţ ă ăconversa ie.ţ— …unui gigantic şi puternic „câmp de informa ie“ în jurul meu. ţ Nu e ceva pe care-l pot controla, ci care m controleaz şi m ghideaz spreă ă ă ăacordul sigur în momentele de îndoial . N-am nevoie s cunosc oraşul,ă ă ci doar s -l las s m poarte unde doreşte.ă ă ăHilal umbl tot mai repede. Spre surprinderea mea, Tatiana a în elesă ţ perfect ce a spus ea.— Eu ador s pictez, spune. Deşi sunt inginer de profesie, când mă ă ă aflu în fa a unei pânze goale descop r c fiecare tuş de pensul e oţ ă ă ă ă

meditaţie vizuală. O călătorie care mă conduce la o fericire pe care nu reuşesc să o găsesc în munca mea şi pe care sper să nu o abandonezniciodată.Lenin trebuie să fi asistat de multe ori la ceea ce s-a petrecut acum. La început, două forţe se înfruntă, pentru că există o a treia care trebuieapărată sau cucerită. Curând însă, cele două forţe sunt deja aliate, iar a treia a fost uitată ori a încetat să mai fie relevantă. Eu doar le însoţesc pecele două femei, care acum par prietene din copilărie, discutând animat pe ruseşte, uitând de existenţa mea. Deşi frigul rămâne pătrunzător – şicred că în acel loc frigul trebuie să dureze tot anul, fiindcă suntem deja în Siberia –, plimbarea îmi face bine, ridicându-mi tot mai mult spiritul.Fiecare kilometru parcurs mă readuce în regatul meu. A existat un moment în Tunisia când mi-am spus că asta nu se va întâmpla, dar soţia mea animerit-o: fiind singur, sunt vulnerabil, dar şi mai deschis.Să le urmez pe cele două femei mă oboseşte. Mâine am să-i las un bilet lui Yao, sugerându-i să practicăm puţin aikido. Creierul meu lucreazămai mult decât corpul.*Ne oprim în mijlocul a nimic, o piaţă complet goală cu o fântână în centru. Apa e încă îngheţată. Hilal respiră precipitat; dacăva continua să facă asta, excesul de oxigen îi va da senzaţia că pluteşte. O transă provocată artificial, care nu mă mai impresionează.Acum Hilal este maestrul de ceremonii al vreunui spectacol pe care nu-l cunosc. Ne cere să ne dăm mâinile şi să privim fântâna.— Dumnezeule Atotputernic, continuă ea cu respiraţia rapidă, trimite-Ţi mesagerii acum la fiii Tăi care sunt aici cu inima deschisă ca să-iprimească.Rosteşte mai departe un tip de invocaţie foarte cunoscută. Observ că mâna Tatianei începe să tremure, ca şi cum ar intra şi ea în transă. Hilalpare în contact cu Universul, sau cu ceea ce a numit „câmp de informaţie“. Continuă să se roage, mâna Tatianei încetează să mai tremure şi ostrânge pe a mea cu toată puterea. După zece minute ritualul ia sfârşit.Nu ştiu dacă trebuie să spun ce gândesc. Dar fata aceea e pură generozitate şi dragoste, merită să fie ascultată.— N-am înţeles, spun.

Ea pare descumpănită.— E un ritual de apropiere a spiritelor, explică.— Şi de unde ai învăţat asta?— Dintr-o carte.Să continui acum, sau să aştept şi să-i spun părerea mea când vom fi singuri? Cum Tatiana a participat la ritual, hotărăsc să continui.— Cu tot respectul pentru căutările tale şi cu tot respectul pentru persoana care a scris cartea, cred că e ceva total lipsit de noimă. La ceserveşte acest ritual? Văd milioane şi milioane de persoane convinse că ele comunică cu Universul şi salvează astfel rasa umană. De câte ori nufuncţionează, pentru că de fapt nu funcţionează în felul acesta, ele pierd câte puţin din speranţă. Recuperează la următoarea carte sau la următorulseminar, care întotdeauna aduce ceva nou. Dar după câteva săptămâni uită ce au învăţat şi speranţa dispare încetul cu încetul.Hilal este surprinsă. Ea voia să-mi arate ceva dincolo de talentul ei de violonistă, dar a atins o zonă periculoasă, singura în care toleranţa meaeste zero. Tatiana trebuie să creadă că sunt foarte prost-crescut, de aceea sare în apărarea noii ei prietene:— Bine, dar rugăciunile nu ne apropie de Dumnezeu?— Am să răspund cu altă întrebare. Rugăciunile pe care le rosteşti o să facă să răsară soarele mâine? Bineînţeles că nu: soarele răsare pentrucă ascultă de o lege universală. Dumnezeu este lângă noi, independent de rugăciunile pe care le spunem.— Spuneţi că rugăciunile noastre sunt inutile? insistă Tatiana.— În nici un caz. Dacă nu te trezeşti devreme, n-ai să vezi niciodată soarele răsărind. Dacă nu te rogi, deşi Dumnezeu e întotdeauna aproape,niciodată nu vei reuşi să-I observi prezenţa. Dar, dacă crezi că vei ajunge undeva prin mijlocirea unor invocaţii ca asta, atunci mai bine să te muţi îndeşertul Sonora din Statele Unite, sau să-ţi petreci restul vieţii într-un ashram din India. În lumea reală, Dumnezeu este mai mult în vioara fetei caretocmai a spus rugăciunea.Tatiana izbucneşte în plâns. Eu şi Hilal nu ştim ce să facem. Aşteptăm să înceteze şi să ne spună ce simte.— Mulţumesc, îngaimă. Chiar dacă dumneavoastră vi s-a părut inutil, mulţumesc. Am sute de răni pe care le port cu mine în timp ce sunt obligată

să mă prefac cea mai fericită persoană din lume. Astăzi am simţit că cineva îmi ia mâinile şi îmi spune: nu eşti singură, vino cu noi, arată-mi ce ştii.M-am simţit iubită, utilă, importantă.Se întoarce spre Hilal şi continuă:— Atunci când ai decis că ştii oraşul ăsta mai bine decât mine, care m-am născut şi am trăit toată viaţa aici, nu m-am simţit înjosită şi niciinsultată. Am crezut, nu mai eram singură, cineva îmi va arăta ce nu cunosc. Nu mai văzusem niciodată fântâna asta şi, acum, de câte ori mă voisimţi rău, voi veni aici şi-l voi ruga pe Dumnezeu să mă ocrotească. Ştiu că vorbele nu voiau să spună nimic special. Am mai rostit rugăciuniasemănătoare de multe ori în viaţă, fără să fi fost niciodată ascultată, şi de fiecare dată credinţa se îndepărta tot mai mult. Dar astăzi s-a întâmplatceva, pentru că eraţi străini şi nu stranii.Tatiana n-a sfârşit încă:— Eşti mult mai tânără decât mine, n-ai suferit ce am suferit eu, nu cunoşti viaţa, dar ai noroc. Eşti îndrăgostită de un bărbat, de aceea m-aifăcut să mă îndrăgostesc din nou de viaţă, şi de acum înainte îmi va fi mai uşor să mă îndrăgostesc din nou de un bărbat.Hilal pleacă ochii. Nu voia să audă asta. Poate că avea de gând să o spună la un moment dat, dar acum altcineva rosteşte aceste cuvinte înoraşul Novosibirsk, din Rusia, într-o realitate aşa cum ne-o închipuiserăm – deşi foarte diferită de ce pe care a creat-o Dumnezeu pe acestPământ. În clipa asta mintea ei e sfâşiată între cuvintele care ies din inima Tatianei şi raţiunea ce insistă să întrerupă acel moment atât dedeosebit printr-un semnal de alarmă: „Toată lumea observă. Persoanele din tren înţeleg“.— Fără alte explicaţii, tocmai m-am iertat şi mă simt mai uşoară, continuă Tatiana. Nu înţeleg ce aţi venit să faceţi aici şi nici de ce mi-aţi cerutsă vă însoţesc, dar aţi confirmat ce simţeam: oamenii se întâlnesc atunci când trebuie să se întâlnească. Tocmai m-am salvat de mine însămi.Într-adevăr, expresia i s-a schimbat. Zeiţa s-a transformat în zână. Deschide larg braţele către Hilal, care vine lângă ea. Se îmbrăţişează. Tatiana

mă priveşte şi face un semn din cap, cerând să mă apropii şi eu, dar nu mă mişc. Hilal are mai multă nevoie de îmbrăţişarea aceea decât eu. Voiasă arate magicul, a arătat convenţionalul, şi convenţionalul s-a transformat în magic pentru că exista acolo o femeie care a fost în stare sătransforme acea energie şi să o facă sacră.Cele două rămân îmbrăţişate. Privesc apa îngheţată din fântână şi ştiu că va curge într-o zi din nou şi pe urmă va îngheţa iar, şi iar şă i va curge.Aşa să fie cu inimile noastre; să asculte şi ele de timp, dar să nu rămână niciodată oprite locului pentru totdeauna.Scoate o carte de vizită din buzunar. Ezită puţin, dar până la urmă i-o dă lui Hilal.— Adio, spune Tatiana. Aici e numărul meu de telefon, dar ştiu că nu am să vă mai văd niciodată. Poate că tot ce am spus acum nu e decât unmoment de romantism incurabil şi, în curând, lucrurile vor redeveni cum erau înainte. Dar a fost foarte important pentru mine.— Adio, răspunde Hilal. Dacă acum cunosc drumul la fântână, ştiu să ajung şi la hotel.Mă ia de braţ. Umblăm prin frig şi, pentru prima oară de când ne cunoaştem, o doresc ca femeie. O las la uşa hotelului şi spun că trebuie să maiumblu puţin, singur, gândindu-mă la viaţă.Drumul PăciiNu trebuie. Nu pot. Şi trebuie să-mi spun mie însumi de o mie de ori: nu vreau.Yao se dezbracă şi rămâne doar în chiloţi. Deşi are peste 70 de ani, corpul lui e doar vână şi muşchi. Mă dezbrac şi eu.Am nevoie de asta. Nu atât din cauza zilelor pe care le petrec închis în tren, ci pentru că dorinţa mea a început acum să crească într-un modincontrolabil. Chiar dacă ajunge la dimensiuni gigantice când suntem departe – fie că ea s-a dus în camera ei, fie că eu am de respectat unangajament profesional –, ştiu că nu mai e mult până mă voi lăsa învins. Aşa a fost în trecut, când ne-am întâlnit în ceea ce îmi imaginez că a fostprima oară; când ea se îndepărta de mine, nu reuşeam să mă gândesc la altceva. Când era din nou aproape, vizibilă, palpabilă, demoniidispăreau fără să trebuiască să mă înfrânez prea mult.De asta ea trebuie să rămână aici. Acum. Înainte să fie prea târziu.

Yao îşi pune kimonoul, la fel şi eu. Înaintăm în tăcere spre dojo, locul luptei, pe care a reuşit să-l găsească după vreo trei, patru telefoane. Suntmai multe persoane care practică; descoperim un colţ liber.„Drumul Păcii este vast şi imens, oglindind marele desen care a fost făcut în lumea vizibilă şi invizibilă. Războinicul este tronul Divinităţii şiserveşte întotdeauna unui scop mai înalt.“ Morihei Ueshiba a spus asta acum aproape un secol, în timp ce dezvolta tehnicile pentru aikido.Drumul corpului ei este uşa de alături. Voi bate la uşă, ea va deschide şi nu mă va întreba ce anume doresc; poate citi în ochii mei. Probabil îi vafi teamă. Sau probabil va spune: „Poţi intra, aşteptam clipa asta. Corpul meu este tronul Divinităţii, serveşte ca să manifeste aici tot ce trăim dejaîn altă dimensiune“.Yao şi cu mine facem plecăciunea tradiţională, iar ochii noştri se schimbă. Acum suntem gata de luptă.Şi, în imaginaţia mea, şi ea lasă capul în jos ca şi cum ar spune: „Da, sunt gata, ia-mă, apucă-mă de păr“.Yao şi cu mine ne apropiem, apucăm gulerele kimonourilor, menţinem postura, şi lupta începe. Într-o clipită sunt la pământ. Nu mă pot gândi laea – invoc spiritul lui Ueshiba. El îmi vine în ajutor prin intermediul învăţăturilor sale şi reuşesc să revin în dojo, la adversarul meu, la luptă, la aikido,la Drumul Păcii.„Mintea ta trebuie să fie în armonie cu Universul. Corpul tău trebuie să însoţească Universul. Tu şi Universul sunteţi doar una.“Dar forţa loviturii m-a dus mai aproape de ea. Fac acelaşi lucru. O apuc de păr şi o arunc pe pat, mă urc deasupra ei, armonia cu Universul astae: un bărbat şi o femeie transformându-se într-o singură energie.Mă ridic. De ani de zile nu m-am mai luptat, imaginaţia mea e departe de aici, am uitat cum să mă echilibrez corect. Yao aşteaptă să-mi revin; îivăd postura şi-mi amintesc poziţia în care trebuie să-mi ţin picioarele. Mă poziţionez în faţa lui reglementar, din nou ne apucăm de gulerelekimonourilor.Din nou nu Yao, ci Hilal se află în faţa mea. Îi imobilizez braţele, mai întâi cu mâinile, pe urmă punându-mi genunchii peste ele. Încep să-i descheibluza.

Zbor iar prin spaţiu fără să-mi dau seama cum s-a întâmplat. Sunt pe podea, privind tavanul cu luminile-i fluorescente, fără să ştiu cum de amputut să mă apăr atât de prost. Yao întinde mâna ca să mă ajute să mă ridic, dar eu refuz; pot s-o fac şi singur.Din nou ne apucăm de gulerele kimonourilor. Din nou imaginaţia mea călătoreşte departe de acolo: revin în pat, bluza e deja descheiată, sâniimici cu sfârcurile tari, peste care mă aplec ca să le sărut, în timp ce ea se zbate puţin – amestec de plăcere şi de excitaţie pentru mişcareaurmătoare.— Concentraţi-vă, spune Yao.— Sunt concentrat.E o minciună. El ştie asta. Chiar dacă nu-mi poate citi gândurile, înţelege că nu mă aflu acolo. Corpul meu arde din cauza adrenalinei care-micirculă prin sânge, a căzăturilor şi a tot ce a mai căzut odată cu loviturile pe care le-am primit: bluza, blugii, tenişii care au fost aruncaţi cât colo. Eiimposibil să prevăd viitoarea lovitură, dar e posibil să acţionez din instinct, atenţie şi…Yao dă drumul gulerului şi-mi apucă degetul, îndoindu-l în maniera clasică. Doar un deget, şi tot corpul e paralizat. Un deget blochează tot restul.Fac eforturi să nu ţip, dar văd stele verzi şi deodată dojo-ul pare să fi dispărut, atât de intensă e durerea.În primul moment, durerea mă obligă să mă concentrez la ce trebuie: Drumul Păcii. Dar imediat face loc senzaţiei că ea îmi muşcă buzele întimp ce ne sărutăm. Nu mai stau cu genunchii pe braţele ei; mâinile ei mă apucă zdravăn, unghiile sunt înfipte în spinarea mea, îi aud gemetele înurechea stângă. Dinţii îşi slăbesc presiunea, capul i se mişcă şi ea mă sărută.„Exersaţi-vă inima. Asta e disciplina de care are nevoie războinicul. Dacă veţi fi capabil să o controlaţi, vă veţi învinge adversarul.“Asta şi încerc să fac. Reuşesc să mă desprind de lovitură şi din nou îi prind kimonoul. El crede că mă simt umilit, a observat că anii de practicăau dispărut şi, mai mult ca sigur, îmi va permite acum să atac.I-am citit gândul, am citit şi gândul ei, mă las dominat – Hilal mă întoarce în pat, se urcă peste mine, îmi desface cureaua şi începe să-mi

descheie pantalonii.„Drumul Păcii e fluid ca un fluviu şi, pentru că nu rezistă la nimic, a învins chiar înainte de a începe. Arta păcii este imbatabilă, pentru că nimeni nuluptă cu nimeni, doar cu sine însuşi. Învinge-te pe tine, şi vei învinge lumea.“Da, asta şi fac acum. Sângele curge mai repede ca niciodată, sudoarea îmi picură în ochi şi nu mă lasă să mă şterg nici o fracţiune de secundă,dar adversarul meu nu profită de avantaj. Din două mişcări, este la podea.— Nu face asta, spun. Nu sunt un copil care trebuie să câştige lupta fie ce-o fi. Lupta mea se dă pe alt plan în clipa asta. Nu mă lăsa să învingfără merit sau fără bucuria de a fi cel mai bun.El înţelege şi se scuză. Nu luptăm aici, ci practicăm Drumul. Îmi apucă din nou kimonoul, eu mă pregătesc pentru lovitura care vine din dreapta,dar care în ultimul moment îşi schimbă direcţia – o mână a lui Yao mi-apucă braţul şi-l răsuceşte în aşa fel încât mă obligă să îngenunchez ca să numi-l rupă.În pofida durerii, ştiu că totul e mai bine. Drumul Păcii pare o luptă, dar nu este. E arta de a umple ce lipseşte şi de a goli ce prisoseşte. Acoloîmi plasez toată energia şi, încetul cu încetul, imaginaţia părăseşte patul, fata cu sânii ei mici şi sfârcurile tari, care îmi descheie pantalonii şi-mimângâie sexul. În această bătălie se află lupta cu mine însumi, pe care trebuie să o câştig fie ce-o fi, chiar dacă am să cad şi am să mă ridic denenumărate ori. Treptat dispar săruturile care nu au fost date niciodată, orgasmele gata să se producă, mângâierile după sexul violent şi sălbatic,romantic şi fără nici o limită sau prejudecată.Sunt pe Drumul Păcii, energia mea se degajă aici, afluent al fluviului care nu rezistă la nimic, şi de aceea reuşeşte să-şi urmeze cursul până lacapăt, să ajungă la mare cum fusese plănuit.Mă ridic din nou. Cad din nou. Ne luptăm aproape o jumătate de oră, total desprinşi de ceilalţi oameni care se află acolo, de asemeneaconcentraţi la ce fac, în căutarea poziţiei corecte care să-i ajute să găsească postura perfectă în viaţa noastră cea de toate zilele.La sfârşit suntem amândoi asudaţi şi epuizaţi. El mă salută, eu îl salut, şi ne îndreptăm spre duş. Eu am încasat tot timpul, dar nu sunt semne pe

corpul meu: să-ţi răneşti partenerul înseamnă să te răneşti pe tine însuţi. Să controlezi agresiunea ca să nu-l zdrobeşti pe celălalt, iată DrumulPăcii.Las apa să-mi curgă pe corp, spălând tot ce se acumulase şi se diluase în imaginaţia mea. Când va reveni dorinţa, deoarece ştiu că va reveni, îlvoi ruga pe Yao să mai găsească un loc unde să practicăm aikido – chiar dacă ar fi coridorul trenului, cum ne închipuisem înainte – şi voi regăsiDrumul Păcii.A trăi înseamnă a te antrena. Când ne antrenăm, ne pregătim pentru ce se află în faţă. Viaţa şi moartea îşi pierd semnificaţia, există doar canişte provocări primite cu bucurie şi dep şă ite cu calm.*— Un bărbat vrea să vorbească cu dumneavoastră, spune Yao, în timp ce ne îmbrăcăm. I-am zis că voi reuşi să stabilesc o întâlnire, fiindcă îisunt dator pentru o favoare. Faceţi asta pentru mine.— Dar mâine plecăm foarte devreme, îi amintesc.— Vorbesc de următoarea noastră oprire. Bineînţeles, eu sunt doar un traducător, dacă nu vreţi îi spun că sunteţi ocupat.Nu e doar un traducător, şi ştie asta. Eu un om care percepe când am nevoie de ajutor, chiar când nu cunoaşte motivul.— Perfect, îmi dau eu acordul.— Vreau să ştiţi că am o viaţă întreagă de experienţă în artele marţiale, începe el. Şi, dezvoltând Drumul Păcii, Ueshiba nu se gândea numai lasubjugarea inamicului fizic. De câte ori va exista o intenţie transparentă pe drumul unui învăţăcel, el îi va înfrânge şi inamicul interior.— A trecut mult timp de când nu m-am mai luptat.— Nu cred. Poate că a trecut mult timp de când nu v-aţi mai antrenat, dar Drumul Păcii continuă în interiorul dumneavoastră. Odată învăţat, nu-lmai uităm niciodată.Ştiu unde vrea să ajungă Yao. Aş putea să întrerup discuţia aici, dar o las să continue. E un om care şi-a trăit viaţa, experimentat, deprins cugreutăţile, care a supravieţuit mereu deşi a fost obligat să-şi schimbe de multe ori lumile în reincarnarea asta. N-are rost să încerc să-i ascundceva.

Îl rog să continue ce începuse să spună.— Dumneavoastră nu vă luptaţi cu mine. Vă luptaţi cu ea.— Aşa e.— Atunci o să continuăm să ne antrenăm, de câte ori ne-o va permite călătoria. Vreau să vă mulţumesc pentru ce aţi spus în tren, când aţicomparat viaţa şi moartea cu trecerea de la un vagon la altul şi aţi explicat că facem asta de multe ori în viaţă. Pentru prima oară de când mi-ampierdut soţia, am avut o noapte de pace. M-am întâlnit cu ea în vis şi am văzut că era fericită.— Vorbeam şi pentru mine.Îi mulţumesc că a fost un adversar loial, care nu m-a lăsat să câştig o luptă pe care nu o meritam.Inelul de foc„Trebuie să dezvolţi o strategie care să folosească tot ce te înconjoară. Cea mai bună manieră de a te pregăti pentru o provocare e să ai laîndemână o capacitate infinită de a răspunde.“În cele din urmă am reuşit să am acces la Internet. Trebuia să-mi amintesc tot ce învăţasem despre Drumul Păcii.„Căutarea păcii e un mod de a te ruga ce se încheie generând lumină şi căldură. Uită puţin de tine, află că în lumină e înţelepciunea şi încăldură rezidă compasiunea. Umblând pe această planetă, caută să notezi adevărata formă a cerurilor şi pământului. O vei putea face dacă nuai să te laşi paralizat de frică şi vei decide că toate gesturile şi atitudinile tale vor corespunde cu ceea ce gândeşti.“Bate cineva la uşă. Sunt atât de concentrat, că doar cu greu înţeleg ce se petrece. Primul impuls este pur şi simplu să nu răspund, dar îmiimaginez că o fi ceva urgent – cine ar avea curajul să trezească pe cineva la ora aceea?În timp ce mă duc să deschid, îmi dau seama că există o persoană cu suficient curaj pentru asta.Hilal se află de cealaltă parte, într-un tricou roşu şi pantaloni de pijama. Fără să spună nimic, intră în cabina mea şi se culcă pe patul meu.Mă culc lângă ea. Ea vine mai aproape, iar eu o îmbrăţişez.— Unde ai fost? întreabă.„Unde ai fost“ e mai mult decât o propoziţie. Cine întreabă asta spune şi „Mi-a fost dor de tine“, „Aş vrea să fiu cu tine“, „Trebuie să-mi daisocoteală pentru paşii tăi“.Nu răspund, doar o mângâi pe păr.

— I-am telefonat Tatianei şi am petrecut după-amiaza împreună, răspunde ea la ce n-am întrebat-o şi nici nu am răspuns. E o femeie tristă, iartristeţea este contagioasă. Mi-a povestit că are o soră geamănă, care se droghează şi nu-i în stare să-şi găsească un serviciu sau să aibă orelaţie normală. Dar tristeţea Tatianei nu de aici vine, ci din faptul că ea a reuşit în viaţă, e frumoasă, dorită de bărbaţi, are o meserie care-i placeşi, deşi divorţată, a găsit iar un bărbat care o iubeşte. Problema e că, de câte ori îşi vede sora, simte un teribil complex de vinovăţie. Mai întâi,pentru că nu poate face nimic. Apoi, reuşita ei face ca dezastrul surorii să fie şi mai amar. Nu suntem niciodată fericiţi, oricare ar fi împrejurările.Tatiana nu este singura persoană din lume care gândeşte aşa.Eu continui s-o mângâi pe păr.— Ţi-aminteşti ce am povestit la ambasadă, nu-i aşa? Toţi sunt convinşi că am un talent extraordinar, sunt o mare violonistă şi cariera mea va fiîncununată de recunoaşteri şi glorie. Profesoara ţi-a spus asta, şi a adăugat: „E foarte nesigură, instabilă“. Nu-i adevărat; stăpânesc tehnica,cunosc locurile unde să mă cufund ca să caut inspiraţia, dar NU m-am născut pentru asta şi nimeni nu mă va convinge contrariul. Instrumentul emaniera mea de a fugi de realitate, carul meu de foc care mă duce foarte departe de mine însămi, şi graţie lui sunt în viaţă. Am supravieţuit ca săpot întâlni pe cineva care să mă răscumpere de toată ura pe care o simt. Când ţi-am citit cărţile, am înţeles că acel cineva eşti tu. Clar.— Clar.— Am încercat s-o ajut pe Tatiana, spunându-i că de foarte tânără m-am încăp âăţ nat să-i distrug pe toţi bărbaţii care se apropiau de mine, doarpentru că unul dintre ei a încercat inconştient să mă distrugă. Dar ea nu crede; pentru ea sunt un copil. A acceptat să mă întâlnească numai ca săaibă acces la tine.Ea se mişcă, se apropie mai mult. Îi simt căldura corpului.— M-a întrebat dacă ar putea merge cu noi până la lacul Baikal. Spune că, deşi trenul trece zilnic prin Novosibirsk, n-a avut niciodată un motiv să

se îmbarce. Acum are.Cum îmi spuneam, acum că suntem împreună în pat simt doar tandreţe pentru fata de lângă mine. Sting lampa, iar camera rămâne luminatădoar de scânteile unui aparat de sudură de la o construcţie de alături.— Am spus că nu. Chiar dacă se îmbarcă, nu va putea niciodată să ajungă la vagonul unde te afli. Paznicii nu lasă să se treacă de la o clasă laalta. Ea a înţeles că nu o voiam prin preajmă.— Aici oamenii lucrează toată noaptea, spun.— Asculţi ce spun?— Ascult, dar nu înţeleg. O altă persoană mă caută în aceleaşi circumstanţe cum m-ai căutat tu. În loc s-o ajuţi, o îndepărtezi cu totul.— Fiindcă mi-e frică. Frică să nu se apropie prea mult şi să-ţi pierzi interesul pentru mine. Cum nu ştiu exact cine sunt şi ce fac aici, toate asteapot dispărea cât ai clipi.Mişc braţul stâng, găsesc ţigările, aprind una pentru mine şi una pentru ea. Pun scrumiera pe pieptul meu.— Mă doreşti?Îmi vine să-i spun: „Da, te doresc când eşti departe, când eşti doar o fantezie în capul meu. Astăzi am luptat aproape o oră gândindu-mă la tine,la corpul tău, la picioarele tale, la sânii tăi, iar lupta a consumat doar o infimă parte din această energie. Sunt un bărbat care-şi iubeşte şi îşidoreşte soţia, şi cu toate astea te doresc. Nu sunt singurul care te doreşte, nu sunt singurul bărbat însurat care doreşte o altă femeie. Toţi comitemadulter în gând, cerem iertare şi îl comitem din nou. Şi nu frica de păcat mă face să stau aici cu tine în braţele mele şi să nu-ţi ating corpul. Nu amacest tip de vină. Dar există ceva cu mult mai important decât să fac dragoste cu tine acum. Din această cauză, stau liniştit lângă tine, privindcamera de hotel luminată de scânteile construcţiei de alături“.— Sigur că te doresc. Mult. Sunt bărbat şi tu eşti o femeie foarte atrăgătoare. În afară de asta, simt o imensă tandreţe pentru tine, care creşte înfiecare zi. Admir cum treci cu uşurinţă de la femeie la fetiţă şi de la fetiţă la femeie. Eşti ca arcuşul atingând corzile viorii şi creând o melodiedivină.

Vârfurile aprinse ale celor două ţigări. Două fumuri de ţigară.— Şi de ce nu mă atingi?Îmi sting ţigara, ea şi-o stinge pe a ei. Continui să o mângâi pe păr şi să forţez călătoria în trecut.— Trebuie să fac ceva mult mai important pentru amândoi. Ţi-aminteşti de Aleph? Trebuie să intru prin uşa aceea care ne-a speriat.— Şi eu ce trebuie să fac?— Nimic. Doar să rămâi lângă mine.Încep să-mi imaginez inelul de lumină aurie urcând şi coborând pe corpul meu. Pleacă de la picioare, merge până la cap şi se întoarce. Laînceput e greu să mă concentrez, dar treptat câştigă în viteză.— Pot să vorbesc?Da, poţi. Inelul de foc este dincolo de lumea aceasta.— Nu există nimic mai rău decât să fii respinsă. Lumina ta întâlneşte lumina altui suflet, crezi că ferestrele o să se deschidă, o să intre soarele,rănile din trecut o să se cicatrizeze în sfârşit. Şi, deodată, nimic din ce ţi-ai închipuit nu se întâmplă. Poate că plătesc pentru atâţia bărbaţi pe carei-am făcut să sufere.Lumina aurie, care înainte era doar un efort al imaginaţiei mele, un exerciţiu clasic şi cunoscut ca să revin la vieţile trecute, începe să se mişteindependent.— Nu, tu nu plăteşti pentru nimic. Eu nu plătesc pentru nimic. Adu-ţi aminte despre ce am vorbit în tren: trăim acum tot ce este în trecut şi în viitor.În acest moment, într-un hotel din Novosibirsk, lumea este creată şi nimicită. Răscumpărăm toate păcatele, dacă asta e dorinţa noastră.Nu doar în Novosibirsk, ci în toate locurile din Univers, timpul bate ca o uriaşă inimă a lui Dumnezeu, lărgindu-se şi contractându-se. Ea seapropie mai mult, şi simt mica inimă de lângă mine bătând şi ea, tot mai puternic.Aşa cum mai repede se mişcă inelul auriu în jurul corpului meu. Prima oară când am făcut acest exerciţiu – imediat după ce am citit o carte carene învăţa „cum să descoperim misterele vieţilor trecute“ – am fost imediat proiectat în Franţa, la mijlocul secolului al XIX-lea, şi acolo m-am văzut

scriind o carte privitoare la aceleaşi teme despre care scriu astăzi. Mi-am descoperit numele, unde locuiam, ce tip de pană foloseam şi care erafraza pe care tocmai o completam. Spaima a fost atât de mare, că imediat am revenit în prezent, pe plaja de la Copacabana, în odaia unde soţiamea dormea dusă lângă mine. A doua zi am cercetat tot ce puteam despre cine am fost şi am decis, după o săptămână, să mă reîntâlnesc cumine însumi. Nu a funcţionat. Şi, oricât am încercat, de atunci nu a mai funcţionat.Am stat de vorbă cu J. despre asta. El mi-a explicat că există întotdeauna un „noroc al începătorului“, conceput de Dumnezeu doar ca sădemonstreze că e posibil; dar imediat această situaţie se schimbă şi lucrurile redevin banale. Mi-a sugerat să nu mai fac asta decât dacă voi aveaceva într-adevăr serios de rezolvat într-una dintre vieţile mele trecute; în rest, e pur şi simplu pierdere de timp.După ani de zile, am fost prezentat unei femei din oraşul Săo Paulo, medic homeopat, cu o viaţă reuşită şi o profundă compasiune pentrupacienţii ei. De câte ori ne întâlneam, era ca şi cum aş fi cunoscut-o dinainte. Am vorbit despre asta şi ea mi-a spus că simte acelaşi lucru. Într-obună zi ne aflam la barul hotelului meu, privind oraşul, când am propus să facem împreună exerciţiul inelului. Amândoi am fost proiectaţi spre uşape care am văzut-o când eu şi Hilal am descoperit Aleph-ul. În ziua aceea doctoriţa s-a despărţit de mine cu zâmbetul pe buze, şi nu am mai reuşitniciodată să intru în contact cu ea. Nu-mi răspundea la telefon, a refuzat să mă primească atunci când m-am dus la clinica unde lucra, şi am înţelescă nu avea rost să insist.Uşa însă era deschisă; mica gaură din dig se transformase într-o gaură din care apa âşţ nea cu tot mai multă forţă. În decursul anilor, m-amreîntâlnit cu alte trei femei care mi-au dat aceeaşi senzaţie că ne cunoşteam – doar că n-am repetat greşeala pe care o comisesem cu doctoriţa şiam făcut exerciţiul singur. Nici una dintre ele nu a ştiut că eu fusesem responsabil pentru ceva teribil în vieţile lor trecute.

Cunoaşterea greşelii mele nu m-a paralizat însă niciodată. Eram sincer hotărât să o repar. Opt femei au fost victimele tragediei, iar eu aveamcertitudinea că una dintre ele va sfârşi prin a-mi povesti exact cum se terminase povestea aceea. Pentru că ştiam aproape totul, mai puţinblestemul care fusese aruncat asupra mea.Şi aşa m-am îmbarcat în Transsiberian şi, după mai bine de zece ani, m-am cufundat din nou în Aleph. A cincea femeie este acum întinsă lângămine, vorbind despre lucruri care nu mă mai interesează, pentru că inelul de foc se roteşte tot mai rapid. Nu, nu vreau să o iau cu mine până undene-am întâlnit înainte.— Numai femeile cred în iubire. Bărbaţii nu, spune ea.— Bărbaţii cred în iubire, răspund.O mângâi pe păr în continuare. Bătăile inimii i se răresc. Îmi închipui că ochii ei sunt închişi, se simte iubită, ocrotită, iar ideea respingerii adispărut la fel de repede cum a venit.Respiraţia ei începe să fie mai lentă. Se mişcă din nou, dar de astă dată doar ca să se cuibărească mai bine. Şi eu mă mişc, iau scrumiera depe pieptul meu, o pun iar pe noptieră şi o iau pe Hilal în braţe.Inelul auriu se mişcă acum cu o viteză incredibilă, mergându-mi de la picioare la cap, de la cap la picioare. Şi deodată simt că aerul în jurul meuse mişcă de parcă ar fi explodat ceva.Ochelarii îmi sunt aburiţi. Unghiile, murdare. Lumânarea abia reuşeşte să lumineze locul, dar pot vedea mânecile hainei pe care o port: oţesătură grosolană.În faţa mea, o scrisoare. Mereu aceeaşi scrisoare.Cordoba, 11 iulie 1492Dragul meu,Puţine arme ne-au rămas, iar una dintre ele este Inchiziţia, care a fost ţinta celor mai neînduplecate atacuri. Reaua-credinţă a unora şiprejudecăţile altora îl fac pe inchizitor să treacă drept un monstru. În această clipă de cumpănă, când pretinsa Reformă a âţ ţă la rebeliune încase şi la dezordine pe străzi, calomniind tribunalul lui Christos şi acuzându-l de torturi şi monstruozităţi, noi suntem autoritatea! Iar autoritateaare datoria să osândească la pedeapsa maximă pe cei care dăunează grav binelui general, amputând din corpul bolnav un membru care îl

contaminează, ca să-i împiedice pe alţii să-i urmeze exemplul. Este aşadar cât se poate de just ca pedeapsa cu moartea să fie aplicată celorcare – propagând neobosiţi erezia – fac ca multe suflete să fie aruncate în focul Infernului.Aceste femei consideră că au libertate deplină să-şi proclame veninul erorilor lor, să răspândească desfrâul şi adorarea diavolului. Suntvrăjitoare! Pedepsele spirituale nu sunt întotdeauna de-ajuns. Majoritatea oamenilor nu le pot pricepe. Biserica trebuie să aibă – şi are –dreptul de a denunţa ce este greşit şi să pretindă o atitudine radicală din partea autorităţilor.Aceste femei au venit să îndepărteze soţul de soţie, fratele de soră, tatăl de copii. Fără îndoială, Biserica e o mam plin de milostenie,ă ăveşnic dornic s ierte. Singura noastr preocupare este s le ceremă ă ă ă s se poc iasc , ca s putem încredin a Creatorului sufletele lor dejaă ă ă ă ţpurificate. Aşa cum o art divin – în care se recunoaşte inspiratulă ă cuvânt al lui Christos – îşi gradeaz pedepsele pentru ca ele s -şiă ăm rturiseasc ritualurile, uneltirile, vr jile pe care le-au r spândită ă ă ă peste oraşul acum preschimbat în haos şi anarhie.Anul acesta am izbutit deja s -i împingem pe musulmani departe înă Africa, pentru c am fost c l uzi i de bra ul biruitor al lui Christos.ă ă ă ţ ţAproape c st pâneau Europa, dar Credin a ne-a ajutat şi am câştigată ă ţ toate b t liile. Iudeii au fugit şi ei, iar cei care au r mas vor fiă ă ă converti iţprin foc şi sabie.Mai rea decât iudeii şi arabii a fost tr darea acelora care spuneau c iă ă se închin lui Christos, dar ne-au înjunghiat pe la spate. Îns şi ei voră ăfi pedepsi i când se vor aştepta mai pu in – este doar o chestiune deţ ţ timp. În clipa de fa , trebuie s ne îndrept m for ele împotriva celorţă ă ă ţ care,într-o manier insidioas , se strecoar în turma noastr , adev ra i lupiă ă ă ă ă ţ în blan de miel. Voi ave i şansa de a ar ta tuturor c niciodat r ul nuă ţ ă ă ă ăva trece neobservat pentru c , dac aceste femei ar izbândi, s-ar duceă ă vestea, pilda cea rea ar fi dat , vântul p catului s-ar preschimba înă ăuragan – vom r mâne sl bi i, arabii vor reveni, iudeii se vor grupa dină ă ţ nou şi 1 500 de ani de Pace a lui Christos vor fi îngropa i.ţS-a spus c tortura a fost instituit de tribunalul Sfântului Oficiu. Nimică ă mai fals! Dimpotriv : când dreptul roman a admis tortura, Biserica aărespins-o la început. Şi acum, sili i de împrejur ri, am adoptat-o, darţ ă folosirea ei este LIMITAT ! Papa a îng duit – dar nu a poruncit – ca înĂ ă cazuri

foarte rare s se aplice tortura. Dar aceast îng duin se restrângeă ă ă ţă exclusiv la eretici. În tribunalul Inchizi iei, pe nedrept atât deţ discreditat,întregul cod este în elept, onest şi prudent. Dup orice denun , oferimţ ă ţ întotdeauna p c toşilor harul tainei m rturisirii înainte ca s ajung să ă ă ă ă ăînfrunte judecata din Ceruri, unde taine pe care nu le cunoaştem vor fi dezv luite. Cea mai mare dorin a noastr este s salv m acesteă ţă ă ă ă bietesuflete, iar inchizitorul are dreptul s interogheze şi s prescrieă ă metodele necesare pentru ca vinovatul S M RTURISEASC . Ă Ă Ă Aici intervine, uneori,aplicarea torturii, dar numai în forma pe care am indicat-o mai sus.Cu toate acestea duşmanii gloriei Domnului ne acuz c am fi c l iă ă ă ă lipsi i de inim , dar ei nu v d c Inchizi ia aplic tortura cu o m sur şiţ ă ă ă ţ ă ă ă ointeligen nerecunoscute de nici un tribunal civil al vremurilorţă noastre! Tortura nu poate fi folosit decât O SINGUR dat în fiecareă Ă ă proces, astfelc sper s nu pierzi singurul prilej pe care îl ai. Dac nu vei ac ionaă ă ă ţ corect, vei discredita tribunalul şi vom fi sili i s le eliber m pe celeţ ă ă care auvenit pe lumea asta numai ca s r spândeasc s mân a p catului.ă ă ă ă ţ ă Suntem to i slabi, doar Domnul e puternic. Iar El ne înt reşte când neţ ă dăonoarea de a lupta întru slava numelui S u.ăNu ai dreptul s greşeşti. Dac femeile aceste sunt vinovate, trebuie să ă ă se m rturiseasc înainte ca s le putem încredin a milostenieiă ă ă ţTat lui.ăŞi, deşi te afli pentru prima oar în aceast pozi ie şi inima ta e plină ă ţ ă de ceea tu crezi c e compasiune, dar de fapt nu e altceva decâtăsl biciune, aminteşte- i c Isus nu a şov it s -i biciuiasc pe negustoriiă ţ ă ă ă ă din Templu. Superiorul se va îns rcina s - i arate procedurile corecte,ă ă ţastfel ca, atunci când va veni rândul t u s ac ionezi, s po i folosiă ă ţ ă ţ biciul, roata, ce vei avea la îndemân , f r şov ial . Aminteşte- i c nuă ă ă ă ă ţ ăexist nimic mai pios decât moartea pe rug. Este forma cea maiă legitim de purificare. Focul arde carnea, dar cur sufletul, care vaă ăţă puteaatunci s urce spre slava lui Dumnezeu!ăLucrarea ta e de cea mai mare însemn tate pentru men inerea ordinii,ă ţ ca ara noastr s dep şeasc aceste vremuri tulburi, Biserica s -şiţ ă ă ă ă ărecucereasc puterea amenin at de nedrept i, iar cuvântul Mieluluiă ţ ă ăţ s aib din nou ecou în inima oamenilor. Uneori este nevoie s seă ă ă

insufle team pentru ca sufletul s -şi g seasc drumul. Uneori esteă ă ă ă nevoie s se recurg la r zboi pentru ca apoi s se poat tr i în pace.ă ă ă ă ă ă Nune pas cum suntem judeca i acum, pentru c viitorul ne va daă ţ ă dreptate şi va recunoaşte lucrarea noastr .ăCu toate acestea, chiar dac oamenii în viitor nu vor în elege ce amă ţ f cut şi vor uita c am fost nevoi i s fim neîndur tori pentru ca to i să ă ţ ă ă ţ ăpoat tr i în blânde ea propov duit de Fiul, noi ştim c r splata neă ă ţ ă ă ă ă aşteapt în Cer.ăSemin ele r ului trebuie smulse din p mânt înainte s prind r d ciniţ ă ă ă ă ă ă şi s creasc . Ajut - i Superiorul s -şi îndeplineasc datoria sfânt –ă ă ă ţ ă ă ăf r ur fa de aceste biete f pturi, dar f r mil pentru Necuratul.ă ă ă ţă ă ă ă ăAminteşte- i c exist un alt tribunal în Cer, şi el î i va cere socotealţ ă ă ţ ă de felul cum ai îndeplinit voia lui Dumnezeu pe P mânt.ăF.T.T., O.D.S crezi chiar şi când eşti discreditată ăAm petrecut toat noaptea f r s ne mişc m. M trezesc cu ea înă ă ă ă ă ă bra ele mele, exact în aceeaşi pozi ie în care ne aflam înainte de inelulţ ţ deaur. Gâtul mi-a în epenit în timpul somnului.ţ— Haide s ne scul m. Trebuie s facem ceva.ă ă ăEa se întoarce pe partea cealalt , spunând ceva de genul: „Soareleă r sare foarte devreme în Siberia în aceast perioad a anului“.ă ă ă— Haide s ne scul m. Trebuie s ieşim acum. Du-te în camera ta,ă ă ă îmbrac -te şi ne întâlnim jos.ă*Omul de la recep ia hotelului îmi d o hart şi îmi arat unde trebuie sţ ă ă ă ă m duc. Sunt cinci minute de mers pe jos. Ea seăplânge c bufetul pentru micul dejun înc nu este deschis.ă ăD m de dou ori col ul unor str zi şi ne afl m în fa a locului undeă ă ţ ă ă ţ trebuia s ajung.ă— Dar asta e… o biseric !ăDa, o biseric .ă— Nu-mi place s m trezesc devreme. Iar asta îmi place şi mai pu in,ă ă ţ arat ea spre cupola în form de ceap vopsit în albastru, cu o cruceă ă ă ăaurie în vârf.Uşile sunt deschise şi câteva doamne în vârst intr în biseric . M uită ă ă ă în jur şi v d c strada este complet pustie, nu exist înc maşini.ă ă ă ă— Am mare nevoie s faci ceva pentru mine.ăÎn fine mi-arat primul zâmbet al zilei. Eu îi cer ceva! E necesar înă ă via a mea!ţ

— Ceva ce numai eu pot s fac?ă— Da, numai tu. Doar s nu m întrebi de ce î i cer asta.ă ă ţ*O duc de mân pân în untru. Nu e prima oar când intru într-oă ă ă ă biseric ortodox . Niciodat nu am înv at ce anume trebuieă ă ă ăţs fac, în afar de a aprinde lumân rile sub iri de cear şi a m ruga caă ă ă ţ ă ă sfin ii şi îngerii s m ocroteasc . Şi totuşi m încântţ ă ă ă ă ăîntotdeauna frumuse ea acestor temple, repetând proiectulţ arhitectonic ideal: tavanul în form de cer, naosul central f r nici oă ă ăbanc , bol ile laterale, icoanele pe care pictorii le-au lucrat în aur,ă ţ rug ciune şi post, în fa a c rora câteva doamne care tocmai au intrată ţ ă se înclin şiăs rut sticla protectoare.ă ăAşa cum se întâmpl cu toat lumea, lucrurile încep s se potrivească ă ă ă perfect când suntem concentra i pe ce dorim. În pofida a tot ce amţ tr it înătimpul nop ii, în pofida faptului c nu am reuşit s trec de scrisoareaţ ă ă din fa a mea, înc mai e timp pân la Vladivostok, şi inima mea eţ ă ă calm .ăŞi Hilal pare încântat de frumuse ea locului. Trebuie s fi uitat că ţ ă ă suntem într-o biseric . M duc spre o doamn aşezat într-un col ,ă ă ă ă ţ cump răpatru lumân ri, aprind trei în fa a icoanei care îmi pare a fi a Sfântuluiă ţ Gheorghe şi m rog pentru mine, pentru familia mea, pentru cititoriiă mei şipentru munca mea.Îi duc a patra lumânare aprins lui Hilal.ă— Te rog, f tot ce am s - i cer. ine lumânarea asta.ă ă ţ ŢInstinctiv, priveşte în jur, încercând s vad dac cineva este atent laă ă ă ce facem. Trebuie s se fi gândit c poate asta nu era ceva cuvenit sauă ăadecvat pentru locul unde ne afl m. Dar în clipa urm toare nu îi maiă ă pas . ă Nu-i plac bisericile şi nu trebuie s se comporte ca toat lumea.ă ăFl c ruia lumân rii se oglindeşte în ochii ei. Las capul în jos. Nu simtă ă ă nici cea mai mic vin , doar acceptare şi o durere îndep rtat , care seă ă ă ămanifest în alt dimensiune şi pe care trebuie s o primesc.ă ă ă— Te-am tr dat. Şi te rog s m ier i.ă ă ă ţ— Tatiana!Îmi pun degetele pe buzele ei. Cu toat voin a ei, a luptei ei, aă ţ talentului ei, nu trebuie s uit c are dou zeci şi unu de ani. Trebuia să ă ă ă fi construitaltfel propozi ia.ţ

— Nu, nu e vorba de Tatiana. Te rog, doar iart -m .ă ă— Nu pot ierta ce nu ştiu.— Adu- i aminte de Aleph. Adu- i aminte ce ai sim it în acel moment.ţ ţ ţ Încearc s aduci în acest loc sfânt ceva ce nu cunoşti, dar care este înă ăinima ta. La nevoie, imagineaz - i o simfonie pe care î i place s-o cân iă ţ ţ ţ şi las s te c l uzeasc pân în locul unde trebuie s mergi. Doar astaă ă ă ă ă ă ăconteaz acum. Cuvintele, explica iile şi întreb rile nu vor servi laă ţ ă nimic, vor aduce mai mult confuzie în ceea ce este deja destul deă complex. Purşi simplu iart -m . Iertarea asta trebuie s vin din str fundurileă ă ă ă ă sufletului t u, sufletul acesta care trece de la un corp la altul şi careă înva peţăm sur ce c l toreşte prin timpul care nu exist şi prin spa iul careă ă ă ă ă ţ este infinit.Niciodat nu putem r ni un suflet, pentru c niciodat nu-l putem r niă ă ă ă ă pe Dumnezeu. Dar r mânem prizonieri ai memoriei, şi asta face caă via aţnoastr s fie nefericit , chiar dac avem totul ca s fim ferici i. Ceă ă ă ă ă ţ bine ar fi s putem fi pe de-a-ntregul aici, ca şi cum ne-am fi trezit înă acestmoment pe acest p mânt şi ne-am fi întâlnit într-un l caş sfântă ă acoperit cu aur. Dar nu putem.— Nu ştiu de ce trebuie s -l iert pe b rbatul pe care îl iubesc. Poate că ă ă ar fi un singur motiv pentru asta: c nu am auzit niciodat acelaşi lucruă ăieşit din gura ta.Un miros de t mâie începe s se r spândeasc . Preo ii intr pentruă ă ă ă ţ ă slujba de diminea .ţă— Uit cine eşti în aceast clip şi du-te în locul unde se afl cea careă ă ă ă ai fost întotdeauna. În acel loc vei g si cuvintele exacte pentru iertareă şim vei ierta prin ele.ăHilal caut inspira ie în zidurile aurite, în coloane, în persoanele careă ţ intr la ora aceea matinal , în fl c ruile lumân rilor aprinse. Închideă ă ă ă ă ochii,poate ascultând de sugestia mea şi imaginându-şi notele unei melodii.— N-ai s crezi. Mi se pare c v d o fat … o fat care nu mai este aiciă ă ă ă ă şi vrea s revin …ă ăO rog s asculte ce are de spus fata.ă— Fata iart . Nu pentru c a devenit sfânt , ci pentru c nu maiă ă ă ă suport s care povara acestei uri. Ura oboseşte. Nu ştiu dac schimbă ă ă ă ceva în

Cer sau pe P mânt, dac îmi salveaz sau îmi osândeşte sufletul, dară ă ă sunt epuizat şi abia acum în eleg asta. Îl iert pe b rbatul care a vrută ţ ă s mă ădistrug când aveam zece ani. El ştia ce face, eu nu ştiam. Dar amă socotit c era vina mea, l-am urât pe el şi pe mine, i-am urât pe to i ceiă ţ care seapropiau, şi acum sufletul meu se elibereaz .ăNu, nu asta aşteptam eu.— Iart totul şi pe to i, dar iart -m pe mine, o rog. ă ţ ă ă Include-m înă iertarea ta.— Iert totul şi pe to i, inclusiv pe tine, deşi nu- i cunosc crima. Iertţ ţ pentru c te iubesc şi pentru c tu nu m iubeşti, iert pentru c mă ă ă ă ă aju i s fiuţ ătotdeauna aproape de demonul meu, deşi nu m-am mai gândit la el de ani de zile. Iert pentru c m respingi şi puterea mea se pierde, iertă ă pentruc nu în elegi cine sunt eu şi ce fac aici. Te iert pe tine şi pe demonulă ţ care îmi atingea corpul când eu înc nu în elegeam exact ce era via a.ă ţ ţ Îmiatingea corpul, dar îmi deforma sufletul.Îşi împreuneaz mâinile ca pentru o rug ciune. Mi-ar pl cea ca iertareaă ă ă s fie numai pentru mine, dar Hilal izb veşte toat lumea ei. ă ă ă Şi poate căe mai bine aşa.Corpul ei începe s tremure. Ochii i se umplu de lacrimi.ă— Trebuie s fie aici? Trebuie s fie într-o biseric ? Haide s ieşim subă ă ă ă cerul liber. Te rog!— Trebuie s fie într-o biseric . ă ă Într-o zi vom face asta sub cerul liber, dar ast zi trebuie s fie într-o biseric . Te rog, iart -m .ă ă ă ă ăEa închide ochii şi ridic mâinile spre tavan. O femeie care intr vedeă ă gestul şi face un semn de dezaprobare din cap: suntem într-un loc sfânt,riturile sunt diferite, ar trebui s respect m tradi ia. M prefac c nuă ă ţ ă ă observ şi sunt uşurat pentru c acum Hilal vorbeşte cu Spiritul, careă dicteazărug ciunile şi legile adev rate, şi nimic de pe lumea asta nu o poateă ă distrage.— M eliberez de ur prin iertare şi iubire. În eleg c suferin a, când nuă ă ţ ă ţ poate fi evitat , este aici ca s m fac s înaintez spre glorie. În elegă ă ă ă ă ţ că

totul se înl n uie, toate drumurile se întâlnesc, toate fluviile curg spreă ţ aceeaşi mare. De aceea sunt în acest moment instrumentul iert rii.ă Iertarepentru crime care au fost s vârşite, una pe care o cunosc şi alta peă care nu o cunosc.Da, un spirit vorbeşte odat cu ea. Cunoşteam acel spirit şi rug ciuneaă ă aceea, pe care o înv asem cu mul i ani în urm în Brazilia. Era a unuiăţ ţ ăb iat, nu a unei fete. Dar ea repet cuvintele care pluteau în Univers,ă ă aşteptând întotdeauna s fie folosite la nevoie.ăHilal vorbeşte încet, dar acustica bisericii e atât de bun , c tot ceă ă spune pare s aib ecou în cele patru col uri.ă ă ţ— Lacrimile pe care m-au f cut s le v rs le iert.ă ă ăDurerile şi decep iile le iert.ţTr d rile şi minciunile le iert.ă ăCalomniile şi intrigile le iert.Ura şi persecu ia le iert.ţLoviturile care m-au r nit le iert.ăVisurile nimicite le iert.Speran ele moarte le iert.ţLipsa de dragoste şi gelozia le iert.Indiferen a şi reaua-voin le iert.ţ ţăNedreptatea în numele drept ii o iert.ăţMânia şi maltrat rile le iert.ăNep sarea şi uitarea le iert.ăLumea, cu toate relele ei, o iert.Las bra ele în jos, deschide ochii şi îşi duce mâinile la obraz. ă ţ Mă apropii ca s-o îmbr işez, dar ea face un semn cu mâinile:ăţ— Înc n-am terminat.ăÎnchide iar ochii şi-şi ridic fa a.ă ţ— M iert şi pe mine îns mi. Fie ca nefericirile din trecut s nu maiă ă ă apese ca o povar pe inima mea. În locul mâhnirii şi al resentimentului,ă puncomprehensiunea şi în elegerea. În locul revoltei, pun muzica ce ieseţ din vioara mea. În locul durerii, pun uitarea. În locul r zbun rii, pună ă victoria.— Voi reuşi s iubesc mai presus de orice lips de iubire,ă ăS d ruiesc chiar dac sunt deposedat de tot,ă ă ă ăS muncesc cu bucurie chiar în mijlocul tuturor piedicilor,ăS întind mâna chiar dac sunt în cea mai complet singur tate şiă ă ă ă p r sire,ă ă

S usuc lacrimile chiar dac plâng,ă ăS cred chiar şi când sunt discreditat .ă ăDeschide ochii, îşi aşaz mâinile pe capul meu şi spune cu toată ă autoritatea care vine de Sus:— Aşa s fie. Aşa va fi.ă*Un cocoş cânt în dep rtare. E semnul. O iau de mân şi ieşim, privindă ă ă oraşul care începe s se trezeasc . Ea e pu in surprins de tot ce aă ă ţ ăspus, eu simt c iertarea a fost momentul cel mai important dină c l toria mea pân în clipa aceasta. Dar nu este ultimul pas, trebuie să ă ă ă ştiu ce seîntâmpl dup ce ispr vesc de citit scrisoarea aceea.ă ă ăAjungem la timp ca s lu m micul dejun cu restul grupului, s neă ă ă preg tim valizele şi s mergem la gar .ă ă ă— Hilal va dormi în cabina goal din vagonul nostru, spun.ăNimeni nu comenteaz nimic. Îmi imaginez ce gândesc şi nu-mi dauă osteneala s le explic c se înşal .ă ă ă— Korkmaz Igit, spune Hilal.Dup expresia de surprindere a tuturor – inclusiv a translatorului meuă –, asta nu e pe ruseşte.— Korkmaz Igit, repet . În turc , „preatemutul f r neînfricare“.ă ă ă ăFrunzuli ele ceaiuluiţTo i par s se fi deprins mai bine cu voiajul. Masa este centrul acestuiţ ă univers şi ne adun m în fiecare zi în jurul ei pentru micul dejun, prânz,ăcin , discu iile despre via şi despre ce ne aşteapt mai departe. Hilală ţ ţă ă este acum instalat în acelaşi vagon, particip la mese, face duş înă ă baiamea, cânt obligatoriu la vioar şi particip tot mai pu in laă ă ă ţ conversa ie.ţAzi vorbim de şamanii lacului Baikal, urm toarea noastr oprire. Yaoă ă spune c i-ar pl cea mult s -l cunosc pe unul dintre ei.ă ă ă— Vom vedea când voi ajunge acolo.Cu alte cuvinte: „Nu sunt foarte interesat“.Dar nu cred c se va l sa descurajat de asta. În artele mar iale, unulă ă ţ dintre principiile cele mai cunoscute e cel al non-rezisten ei. Buniiţ lupt toriăfolosesc energia şi lovitura contra celui care a provocat-o. Aşa, cu cât îmi voi cheltui mai mult energia în cuvinte, cu atât mai pu in voi fiţ convins dece spun, şi curând voi fi uşor de dominat.

— Mi-amintesc de discu ia noastr înainte de a ajunge la Novosibirsk,ţ ă spune editoarea. Spunea i c Aleph e un punct în afara noastr , dar,ţ ă ă cânddou persoane sunt îndr gostite, reuşesc s aduc acest punct în oriceă ă ă ă loc. Şamanii cred c sunt înzestra i cu puteri deosebite şi c doar ei potă ţ ăavea acest tip de viziune.— Dac ne referim la Tradi ia magic , r spunsul e: „Acest punct este înă ţ ă ă afar “. Dac ne referim la tradi ia uman , persoanele îndr gostite potă ă ţ ă ă înanumite momente, dar numai în împrejur ri foarte speciale, să ă experimenteze Totul. În via a real ne vedem de obicei ca nişte fiin eţ ă ţ diferite, darîntregul Univers e un singur lucru, un acelaşi suflet. Totuşi, ca s seă provoace Aleph-ul în acest fel e nevoie de ceva foarte intens: un mare orgasm,o mare pierdere, un conflict care îşi atinge punctul maxim, un moment de extaz fa de ceva de o frumuse e cu totul deosebit .ţă ţ ă— Conflictul nu lipseşte, spune Hilal. Tr im înconjura i de conflicte, caă ţ în vagonul sta.ăFata care st tea t cut pare s fi revenit la începutul c l toriei,ă ă ă ă ă ă provocând o situa ie care fusese deja rezolvat . A cucerit terenul şiţ ă doreşte s -şiăîncerce puterea recent dobândit . Editoarea ştie c ei i-au fostă ă adresate cuvintele.— Conflictele sunt pentru suflete care nu au mult discern mânt,ă r spunde, c utând s generalizeze, dar tr gând s geata la int .ă ă ă ă ă ţ ă Lumea esteîmp r it între cei care m în eleg şi cei care nu m în eleg. ă ţ ă ă ţ ă ţ În al doilea caz, pur şi simplu le las pe acele persoane s se chinuie c utând s -miă ă ăcâştige simpatia.— Ce nostim, şi eu sunt la fel, replic Hilal. Întotdeauna m-am imaginată cum sunt şi întotdeauna am reuşit s ajung unde voiam. ă Un exemplu clare c acum dorm în vagonul acesta.ăYao se ridic . Nu pare s aib r bdare s suporte acest tip deă ă ă ă ă conversa ie.ţEditorul m priveşte. ă Ce se aşteapt s fac? S iau partea cuiva?ă ă ă— Habar n-ai despre ce vorbeşti, spune editoarea, privind-o direct pe Hilal. Şi eu am crezut întotdeauna c sunt preg tit pentru orice, până ă ă ă s-a

n scut fiul meu. Puştiul p rea s se dezl n uie în capul meu, m-amă ă ă ă ţ sim it slab , neînsemnat , incapabil s -l protejez. Ştii cine se credeţ ă ă ă ă capabil deorice? Copilul. El are încredere, nu se teme, crede în propria sa putere şi ob ine exact ce vrea.ţDar copilul creşte. Începe s în eleag c nu este chiar aşa de puternic,ă ţ ă ă c pentru a supravie ui depinde de ceilal i. Atunci iubeşte, aşteapt să ţ ţ ă ăfie recompensat şi, pe m sur ce via a merge înainte, doreşte din ce înă ă ţ ce mai mult reciprocitate. E dispus s sacrifice tot, inclusiv puterea sa,ă cas primeasc în schimb aceeaşi iubire pe care o ofer . Şi sfârşim undeă ă ă suntem ast zi: adul i f când orice ca s fim accepta i şi iubi i.ă ţ ă ă ţ ţYao revenise, dar st tea în picioare, inându-şi echilibrul cu o tav cuă ţ ă ceai şi cinci ceşti.— De asta am întrebat de Aleph şi de iubire, continu editoarea. Nuă vorbeam de un b rbat. Erau momente când îmi priveam fiul dormind şiăputeam s v d tot ce se întâmpla pe lume: locul de unde venise,ă ă locurile pe care le va cunoaşte, încerc rile pe care va trebui s leă ă înfrunte ca săajung unde va visa s ajung . A crescut, iubirea a continuat la fel deă ă ă intens , dar Aleph-ul a disp rut.ă ăDa, ea în elesese Aleph-ul. Cuvintele ei au fost urmate de o t cereţ ă respectuoas . Hilal a r mas complet dezarmat .ă ă ă— Sunt confuz , admite Hilal. Se pare c motivele pe care le aveam caă ă s ajung unde sunt acum au disp rut. Pot s sar jos la viitoarea gar ,ă ă ă ă săm întorc la Ekaterinburg, s -mi dedic restul vie ii viorii şi s continuiă ă ţ ă s nu în eleg toate astea. Iar, în ziua mor ii, voi întreba: „Ce am f cută ţ ţ ă aici?“Îi ating bra ul.ţ— Vino cu mine.Eram gata s m ridic şi s-o iau pân la Aleph, s-o fac s descopere deă ă ă ă ce se hot râse s str bat Asia cu trenul, s m preg tesc pentruă ă ă ă ă ă ăorice reac ie şi s accept ce ar decide ea. Mi-am amintit de doctori aţ ă ţ pe care nu am mai rev zut-o niciodat – nici cu Hilal nu ar fi altfel.ă ă— Un minut, spune Yao.Ne roag s lu m loc din nou, împarte ceştile şi aşaz ceainicul înă ă ă ă mijlocul mesei.— Când locuiam în Japonia, am înv at frumuse ea lucrurilor simple. ăţ ţ Iar lucrul cel mai simplu şi mai sofisticat pe care l-am cunoscut a fost săbeau ceai. M-am ridicat cu singurul scop s fac asta: s explic c , înă ă ă ciuda tuturor conflictelor noastre, a tuturor dificult ilor, meschin riei şiăţ ă

generozit ii noastre, putem s ador m ce este simplu. Samuraii îşiăţ ă ă l sau s biile afar , intrau în sal , se aşezau în postura corect şi beauă ă ă ă ă ceaiconform unei ceremonii riguros elaborate. În acele clipe, uitau de r zboi şi se dedicau doar ador rii frumosului. S facem asta.ă ă ăUmple fiecare ceaşc . Aştept m în t cere.ă ă ă— M-am dus dup ceai pentru c am v zut doi samurai gata de lupt .ă ă ă ă Dar m-am întors, iar onorabilii r zboinici fuseser înlocui i de două ă ţ ă sufletecare se în elegeau f r s fie nevoie de asta. Chiar şi aşa, haide i sţ ă ă ă ţ ă bem împreun . ă S ne concentr m eforturile în tentativa de a atingeă ăPerfec iunea prin gesturile imperfecte ale vie ii cotidiene. Adev rataţ ţ ă în elepciune const în respectarea lucrurilor simple pe care le facem,ţ ădeoarece ele ne pot transporta unde avem nevoie.Beau respectuos ceaiul pe care ni l-a servit Yao. Acum c am fostă iertat, pot sim i gustul frunzuli elor când erau tinere. Pot sţ ţ ă îmb trânesc cu ele,ăs m usuc la soare, s fiu cules de mâini b t torite, s m transformă ă ă ă ă ă ă în b utur şi s creez armonie în jurul meu. Nici unul dintre noi nu esteă ă ă gr bit;ăîn timpul acestei c l torii distrugem şi reconstruim continuu cineă ă suntem.Când ispr vim, o invit din nou pe Hilal s m urmeze. Merit s ştie şiă ă ă ă ă s decid singur .ă ă ăSuntem în spa iul care d spre uşile trenului. Un b rbat cam de vârstaţ ă ă mea st de vorb cu o doamn exact în locul unde este Aleph-ul. ă ă ă Dincauza energiei degajate de acel punct, e posibil s mai r mân acoloă ă ă un timp.Aştept m pu in. Soseşte o a treia persoan , îşi aprinde o igar şi seă ţ ă ţ ă al tur celor doi.ă ăHilal d semne c ar vrea s se întoarc în sal :ă ă ă ă ă— Spa iul sta e pentru noi. Ei n-ar trebui s fie aici, ci în vagonul dinţ ă ă fa .ţăO rog s nu fac nimic. Putem aştepta.ă ă— De ce agresiunea aceea, când ea voia s fac pace cu tine? întreb.ă ă— Nu ştiu. Sunt dezorientat . La fiecare oprire, sunt tot maiă dezorientat . Am crezut c trebuie neap rat s aprind focul pe munte,ă ă ă ă s fiu al turiă ăde tine, s te ajut s îndeplineşti o misiune pe care nu o cunosc. Îmiă ă închipuiam c ai s reac ionezi aşa cum ai reac ionat: f când totă ă ţ ţ ă posibilul ca

asta s nu se întâmple. Şi m-am rugat s fiu în stare s dep şescă ă ă ă obstacolele, s suport consecin ele, s fiu umilit , ofensat , respins şiă ţ ă ă ă ă privit cuădispre , toate astea în numele unei iubiri pe care nu mi-o închipuiam,ţ dar care exist .ăŞi am ajuns pân la urm foarte aproape: cabina de al turi, goală ă ă ă pentru c Dumnezeu a vrut ca persoana care urma s o ocupe să ă ă renun e înţultimul moment. Nu ea a luat aceast decizie: a venit de Sus, suntă sigur . Şi totuşi pentru prima oar de când m-am urcat în acest trenă ă c treăOceanul Pacific, nu am chef s merg mai departe.ăMai vine o persoan şi se al tur grupului. De ast dat , a adus treiă ă ă ă ă cutii cu bere. Dup cum se vede, conversa ia aici va mai dura mult.ă ţ— Ştiu despre ce vorbeşti. Crezi c ai ajuns la cap t, dar n-ai ajuns. Şiă ă ai perfect dreptate, trebuie s în elegi ce faci aici. Tu ai venit ca să ă ţ ă măier i şi mie mi-ar pl cea s - i ar t de ce. Dar cuvintele ucid, doarţ ă ă ţ ă experien a te va face s în elegi tot. Mai bine zis, ca amândoi sţ ă ţ ă în elegem totul,ţpentru c nici eu nu cunosc sfârşitul, ultimul rând, ultimul cuvânt ală acestei poveşti.— S -i aştept m s plece ca s intr m în Aleph.ă ă ă ă ă— Asta era şi ideea mea, dar ei n-o s plece atât de curând, tocmai dină cauza Aleph-ului. Deşi nu sunt conştien i, încearc o senza ie deţ ă ţ euforieşi de plenitudine. În timp ce urm ream acest grup din fa a noastr , mi-ă ţ ăam dat seama c poate trebuie s te ghidez, nu numai s - i ar t totulă ă ă ţ ă dintrodat .ăLa noapte vino în cabina mea. Acum vei avea probleme cu dormitul, pentru c vagonul sta se balanseaz tare. Dar închide ochii,ă ă ă relaxeaz -teăşi stai lâng mine. Las -m s te îmbr işez cum te-am îmbr işat laă ă ă ă ăţ ăţ Novosibirsk. Voi încerca s merg singur pân la cap tul istoriei şi î i voiă ă ă ţspune exact ce s-a întâmplat.— Nimic nu mi-ar pl cea mai mult: o invita ie s vin în cabina ta. Teă ţ ă rog, nu m respinge din nou.ăA cincea femeie— N-am avut timp s -mi sp l pijamaua.ă ăHilal poart doar un tricou pe care mi l-a cerut cu împrumut şi care-iă acoper trunchiul, l sându-i picioarele descoperite. Nu reuşesc s v dă ă ă ă dacă

mai poart ceva dedesubt. Se vâr sub cuvertur .ă ă ăÎi mângâi p rul. Trebuie s fac uz de tot tactul şi de toat delicate eaă ă ă ţ din lume, s spun tot şi s nu spun nimic.ă ă— Singurul lucru de care am nevoie acum este de o îmbr işare. Unăţ gest la fel de vechi ca omenirea şi care înseamn mult mai mult decâtăîntâlnirea a dou corpuri. O îmbr işare înseamn : nu m amenin i, nuă ăţ ă ă ţ mi-e fric s stau atât de aproape, pot s m relaxez, s m simtă ă ă ă ă ă acas ,ăsunt ocrotit şi cineva m în elege. Tradi ia spune c , de câte oriă ţ ţ ă îmbr iş m pe cineva de bun voie, câştig m o zi de via . Te implor, făţ ă ă ă ţă ă asta acum,o rog.Îmi pun capul pe pieptul ei, iar ea m cuib reşte în bra ele sale. Audă ă ţ din nou inima b tându-i repede, îmi dau seama c nu poart sutien.ă ă ă— Mi-ar pl cea mult s spun ce voi încerca s fac, dar nu pot. Niciodată ă ă ă nu am ajuns la cap t, pân în punctul în care lucrurile sunt rezolvate şiă ăexplicate. Mereu m opresc la acelaşi moment, când plec m.ă ă— Când plec m de unde? întreab Hilal.ă ă— Când pleac to i din pia , nu-mi cere s explic mai bine. Sunt optă ţ ţă ă femei şi una dintre ele îmi spune ceva ce nu reuşesc s aud. În ultimiiădou zeci de ani am fost deja cu patru dintre ele, nici una nu m-a putută duce pân la deznod mânt. Tu eşti a cincea pe care o întâlnesc. Cumă ăc l toria asta nu a fost întâmpl toare, cum Dumnezeu nu se joac de-aă ă ă ă zarurile cu Universul, în eleg de ce povestirea despre focul sacru te-aţ f cutăs vii la mine. Am în eles abia când ne-am cufundat împreun în Aleph.ă ţ ă— Am nevoie de o igar . Fii mai clar. Am crezut c voiai s fii cu mine.ţ ă ă ăNe ridic m în pat şi ne aprindem câte o igar .ă ţ ă— Aş dori grozav s fiu mai clar, s spun tot, dac aş putea în elege ceă ă ă ţ se întâmpl dup scrisoare, primul lucru care a ap rut. Dup aceea,ă ă ă ă audvocea superiorului meu spunând c cele opt femei ne aşteapt . ă ă Şi ştiu c , în final, una dintre voi îmi spune ceva, ce poate fi o binecuvântareă sau unblestem.— Vorbeşti de vie i trecute? De o scrisoare?ţAsta voiam eu s în eleag . Dar s nu-mi cear s -i explic acum despreă ţ ă ă ă ă ce via vorbesc.ţă— Totul este aici în prezent. Sau ne osândim, sau ne izb vim. Sau neă osândim şi ne izb vim în fiecare minut, schimbând mereu locul, s rindă ădintr-un vagon în altul, dintr-o lume paralel în alta. Tu trebuie s crezi.ă ă

— Cred. Cred c ştiu despre ce vorbeşti.ăDar un tren trece în sens invers. Vedem ferestrele luminate în succesiune rapid , zgomotul, dislocarea aerului. Vagonul se clatin maiă ă mult decâtde obicei.— Aşa c eu trebuie s merg acum în partea cealalt , care se afl înă ă ă ă acelaşi „tren“ numit timp şi spa iu. Nu e greu: ajunge s - i imagineziţ ă ţ un inelde aur urcând şi coborând pe corpul t u, încet la început şi pe urmă ă câştigând vitez . Când eram în aceeaşi pozi ie la Novosibirsk, procesulă ţ afunc ionat cu o claritate incredibil . De asta aş vrea s repet ce amţ ă ă f cut acolo: tu m îmbr işai, eu te îmbr işam, iar inelul m-a lansat înă ă ăţ ăţ trecutf r mare efort.ă ă— Ajunge doar asta? S ne închipuim un inel?ăOchii mei sunt a inti i asupra calculatorului de pe m su a din cabin .ţ ţ ă ţ ă M ridic şi-l aduc în pat.ă— Credem c aici sunt fotografii, cuvinte, imagini, o fereastr spreă ă lume. Dar în realitate ceea ce exist în spatele a tot ce vedem peă calculator eo succesiune de 0 şi 1. Ceea ce programatorii numesc limbaj binar.Suntem obliga i şi s cre m o realitate vizibil în jurul nostru, sau rasaţ ă ă ă uman nu va fi supravie uit niciodat pr d torilor. Invent m cevaă ţ ă ă ă ă numit,,memorie“, aşa cum exist într-un calculator. Memoria ne ap r deă ă ă pericol, ne permite s tr im în societate, s g sim hran , s creştem,ă ă ă ă ă ă sătransmitem genera iei viitoare tot ce am înv at. Dar nu este materiaţ ăţ principal a vie ii.ă ţPun calculatorul la loc pe mas şi m întorc în pat.ă ă— Inelul sta de foc este doar un artificiu ca s ne eliber m deă ă ă memorie. Am citit ceva pe aceast tem , dar nu-mi amintesc cine aă ă scris.Facem asta inconştient în fiecare noapte când vis m: mergem înă trecutul nostru recent sau îndep rtat. Ne trezim cu gândul c tr imă ă ă adev rateăabsurdit i în timpul visului, dar nu e aşa. Am fost în alt dimensiune,ăţ ă unde lucrurile nu se petrec exact ca aici. Credem c nimic din asta nuă are

sens pentru c la trezire suntem înconjura i de o lume organizată ţ ă de ,,memorie“, capacitatea noastr de a în elege prezentul. Ce amă ţ v zut esteărepede uitat.— S fie chiar atât de simplu s revenim la o via trecut sau să ă ţă ă ă intr m în alt dimensiune?ă ă— E simplu şi când vis m, şi când provoc m asta, dar în al doilea caz eă ă şi foarte periculos. Dup ce inelul î i posed trupul, sufletul seă ţ ă desprindeşi intr pe t râmul nim nui. Dac nu ştii unde te duci, vei c dea într-ună ă ă ă ă somn profund şi po i s fii transportat în zone unde nu vei fi binevenit ,ţ ă ă nu veiafla nimic sau vei aduce probleme din trecut în momentul prezent.Am terminat ig rile. Pun scrumiera pe scaunul care-mi serveşte dreptţ ă noptier şi o rog s m ia din nou în bra e. Inima ei este maiă ă ă ţ zbuciumatăca nicicând.— Eu sunt una dintre acele opt femei?— Da. Toate persoanele cu care am avut probleme în ,,trecut“ reapar în vie ile noastre, în ceea ce misticii numesc Roata Timpului. La fiecareţreincarnare suntem mai conştien i, iar conflictele astea se rezolv .ţ ă Când toate conflictele tuturor persoanelor vor înceta s existe, rasaă uman vaăintra într-un stadiu nou.— De ce cre m conflicte în trecut? Doar ca s le solu ion m mai târziu?ă ă ţ ă— Nu, pentru ca omenirea s poat evolua spre un punct despre careă ă nu ştim exact ce este. Imagineaz - i epoca în care f ceam to i parteă ţ ă ţ dintrosup organic ce acoperea planeta. Timp de milioane de ani celulele s-ă ăau reprodus în acelaşi mod pân ce una dintre ele a suferit o muta ie.ă ţ Înacel moment, miliarde de alte celule au spus: „E greşit , nu seă potriveşte cu nici una dintre noi“.Şi totuşi aceast muta ie a f cut ca celulele care erau al turi s sufereă ţ ă ă ă şi ele o muta ie. Şi, din greşeal în greşeal , magma ini ial s-aţ ă ă ţ ătransformat în amibe, peşti, animale şi oameni. Conflictul a fost baza evolu iei.ţEa îşi aprinde alt igar .ă ţ ă— Şi de ce trebuie s le solu ion m acum?ă ţ ă— Pentru c Universul, inima lui Dumnezeu, se contract şi se dilat .ă ă ă Alchimiştii au drept motto principal ,,Solve et coagula“. Dizolv şiă

concentreaz . Nu m întreba de ra iunea acestui lucru: nu ştiu.ă ă ţAzi dup -mas tu şi cu editoarea v-a i înfruntat. Datorit acesteiă ă ţ ă înfrunt ri, fiecare din voi a putut aprinde o lumin pe care cealalt nu oă ă ă vedea.Voi v-a i dizolvat şi v-a i concentrat din nou, iar noi to i care eram în jurţ ţ ţ am câştigat din asta. S-ar fi putut întâmpla şi ca rezultatul final s fieăcontrariul: o confruntare f r rezultate pozitive. În acest caz, problemaă ă nu ar fi fost atât de relevant sau ar fi trebuit s fie rezolvat maiă ă ă târziu. Nu arr mâne f r solu ie, pentru c energia urii dintre dou persoane ară ă ă ţ ă ă molipsi întregul vagon. Acest vagon e o metafor a vie ii.ă ţHilal nu e foarte interesat de teorii.ă— Începe. Merg cu tine.— Nu, nu mergi cu mine. Chiar dac sunt în bra ele tale, nu ştii încotroă ţ m duc. Nu face asta. Promite-mi c nu vei face asta, c nu- i veiă ă ă ţ închipuiinelul. Chiar dac nu g sesc acum solu ia, voi spune unde am g sit-oă ă ţ ă înainte. Nu ştiu dac a fost singura dat când s-a întâmplat asta înă ă toatevie ile mele, dar e singura de care sunt sigur.ţEa nu r spunde.ă— Promite-mi, te rog. Azi am încercat s te duc în Aleph, dar erauă oameni acolo. Asta înseamn c trebuie s merg acolo înaintea ta.ă ă ăEa îşi desface bra ele şi d se se scoale. O re in în pat.ţ ă ţ— S mergem acum în Aleph, spune. ă Nu trebuie s fie nimeni acolo laă ora asta.— Te rog, ai încredere în mine. Îmbr işeaz -m iar, caut s nu teăţ ă ă ă ă mişti prea mult chiar dac î i va fi greu s adormi. Las -m s v d maiă ţ ă ă ă ă ă întâidac g sesc r spunsul. Aprinde focul sacru pe munte, pentru c mă ă ă ă ă duc într-un loc rece ca moartea.— Eu sunt una dintre femeile acelea, spune Hilal.Da, repet c da. Îi aud inima.ă— Voi aprinde focul sacru şi voi r mâne acolo ca s - i fiu sprijin. Mergiă ă ţ în pace.Îmi imaginez inelul. Iertarea îmi d mai mult libertate, curând el vaă ă circula singur în jurul corpului meu, împingându-m spre un loc pe careă îlcunosc şi unde nu vreau s m duc, dar unde trebuie s m întorc.ă ă ă ăAd Extirpanda

Ridic ochii de pe scrisoare şi observ perechea bine îmbr cat din fa aă ă ţ mea. B rbatul în c maş alb , imaculat de in sub o hain de catifeaă ă ă ă ă ăcu mânecile brodate cu fir. Femeia tot cu bluz alb , cu mâneci lungi şiă ă un guler înalt, brodat cu fir încadrându-i chipul îngrijorat. Pe deasupra, eamai poart şi un pieptar de stof cu perle şi o mantil de piele aruncată ă ă ă pe umeri. Stau de vorb cu superiorul meu.ă— Suntem prieteni de mul i ani, spune ea, cu un zâmbet for at pe fa ,ţ ţ ţă ca şi cum ar vrea s ne conving c totul a r mas la fel, la mijloc nu eă ă ă ădecât o neîn elegere. Dumneavoastr a i botezat-o, c l uzind-o peţ ă ţ ă ă drumul spre Domnul.Şi apoi, întorcându-se spre mine:— Dumneata o cunoşti mai bine ca oricine. V-a i jucat împreun , a iţ ă ţ crescut împreun şi v-a i îndep rtat doar când ai ales sacerdo iul.ă ţ ă ţInchizitorul e impasibil.Ei m roag din priviri s -i ajut. De multe ori am dormit în casa lor şiă ă ă am mâncat la masa lor. Dup ce mi-au murit p rin ii de cium , ei auă ă ţ ă avutgrij de mine. Dau din cap. Deşi cu cinci ani mai în vârst decât ea, da,ă ă eu sunt cel care o cunoaşte mai bine ca oricine: ne-am jucat împreun ,ă amcrescut împreun şi, înainte ca eu s intru în ordinul dominicanilor, eaă ă era cea cu care mi-ar fi pl cut s -mi petrec restul zilelor.ă ă— Nu vorbim acum de prietenele ei, este rândul tat lui s se adresezeă ă inchizitorului, tot cu un zâmbet care mimeaz încrederea. Nu ştiu ceă facsau ce au f cut. Cred c Biserica are datoria s stârpeasc erezia, aşaă ă ă ă cum a stârpit amenin area maurilor. Trebuie învinov ite, pentru cţ ăţ ăBiserica nu este niciodat nedreapt . Dar şti i prea bine c fiicaă ă ţ ă noastr e nevinovat .ă ăÎn ajun, cum se întâmpla în fiecare an, superiorii Ordinului vizitaseră oraşul. Tradi ia cerea ca to i s se adune în pia a principal . Nu erauţ ţ ă ţ ă obliga iţs fac asta, dar cine nu venea ajungea imediat inta b nuielilor.ă ă ţ ă Familii de toate rangurile se înghesuiau în fa a bisericii, iar unul dintreţ superiori acitit un document care explica motivul vizitei: s descopere ereticii şiă s -i aduc în fa a justi iei p mânteşti şi divine. Apoi, a venit momentulă ă ţ ţ ămilostivirii: cei care f ceau un pas înainte şi m rturiseau spontan c nuă ă ă respectaser dogmele divine aveau s fie supuşi unei pedepse blânde.ă ă Cutoat teroarea ce se citea în ochii tuturor, nu s-a mişcat nimeni.ă

Venea apoi rândul vecinilor s denun e orice activitate suspect . Ună ţ ă ran, cunoscut c -şi b tea fiicele şi se purta r u cu servitorii, dar careţă ă ă ă

ap rea în fiecare duminic la liturghie ca şi cum ar fi fost cu adev rată ă ă unul dintre mieluşeii lui Dumnezeu, s-a dus la Sfântul Oficiu şi a început săînşire numele tinerelor.*Inchizitorul se întoarce spre mine, face un semn din cap, iar eu îi întind scrisoarea. El o pune lâng un teanc de c r i.ă ă ţCei doi so i aşteapt . Deşi e frig, fruntea b rbatului e acoperit deţ ă ă ă sudoare.— Nimeni din familia noastr nu a f cut nimic pentru c avem fric deă ă ă ă Dumnezeu. N-am venit aici ca s le salv m pe toate, o vreau înapoiă ă doarpe fiica mea. Şi f g duiesc pe tot ce am mai sfânt c , de îndat ce vaă ă ă ă împlini şaisprezece ani, va fi încredin at unei mân stiri. Trupul şiţ ă ă sufletul einu vor avea alt misiune pe lume decât devo iunea p mântească ţ ă ă pentru St pânul Ceresc.ă— Omul acela le-a acuzat în fa a tuturor, spune pân la urmţ ă ă inchizitorul. Dac ar fi fost o minciun , nu ar fi riscat s -şi p tezeă ă ă ă onoarea în fa aţtuturor. De obicei primim denun uri anonime, nu întâlnim persoaneţ atât de curajoase.Mul umit c inchizitorul a rupt t cerea, b rbatul puternic şi bineţ ă ă ă îmbr cat crede acum c exist o posibilitate de dialog.ă ă ă— Ne-a fost un duşman, domnia voastr şti i asta. L-am dat afară ţ ă pentru c se uita cu jind la fiica mea. E numai o r zbunare, n-are nici oă ăleg tur cu credin a noastr .ă ă ţ ăAşa este, mi-ar fi pl cut s spun în clipa aceea. Nu numai la ele, ci şi laă ă toate celelalte şapte acuzate. Se zvoneşte c ranul acela şi-aă ţă necinstitdeja dou dintre fiice sale – e un pervers din fire, care nu-şi g seşteă ă pl cerea decât la fetele tinere.ăInchizitorul trage o carte dintr-un teanc de pe mas .ă— Vreau s cred c este aşa. Şi sunt dispus s dovedesc asta, dar maiă ă ă întâi trebuie s respect procedurile. Dac e nevinovat , nu are de ce să ă ă ăse team . Nimic, absolut nimic nu va fi f cut în afara celor ce stauă ă scrise aici. Dup ce s-au comis multe excese la început, acum suntemă maiorganiza i şi mai grijulii: ast zi nimeni nu mai moare de mâna noastr .ţ ă ă

Întinde cartea: Directorium Inquisitorum. Ia volumul, dar nu-l deschide. Î i ine mâinile încordate, ag ate de copert , ca şi cum ar puteaţ ţ ăţ ă ascundede to i cei prezen i c tremur .ţ ţ ă ă— Codul nostru de conduit , continu apoi. R d cinile credin eiă ă ă ă ţ creştine. Perversitatea ereticilor. Şi cum trebuie s facem deosebireaă între unaşi alta.Femeia îşi duce mâna la gur şi-şi muşc degetele, re inându-şi teamaă ă ţ şi plânsul. A în eles deja c nu vor ob ine nimic.ţ ă ţ— Nu eu m voi duce s spun tribunalului c am v zut-o, când eraă ă ă ă copil, vorbind cu ceea ce numea „prietenii ei invizibili“. E un lucru cunoscut înoraş c ea şi prietenele ei se adun în p durea învecinat şi-şi pună ă ă ă degetele pe un pahar, c utând s -l mişte cu for a gândului. Patruă ă ţ dintre ele aum rturisit deja c încercau s intre în contact cu spiritele mor ilor, caă ă ă ţ s le dezv luie viitorul. Şi c sunt înzestrate cu puteri diavoleşti, cumă ă ă ar ficapacitatea de a sta de vorb cu ceea ce ele numesc „for ele naturii“.ă ţ Dumnezeu este singura for şi unica putere.ţă— Dar to i copiii fac asta!ţEl se scoal , vine la masa mea, ia alt carte şi începe s o r sfoiasc .ă ă ă ă ă Cu toat prietenia care-l leag de familia aceea – singurul motiv pentruă ăcare a acceptat întâlnirea cu ei –, este ner bd tor s înceap şi s -şiă ă ă ă ă termine treaba înainte de duminic . Eu caut s -i încurajez pe p rin iă ă ă ţ dinpriviri, pentru c m aflu în fa a unui superior şi nu trebuie s -miă ă ţ ă manifest p rerea.ăDar ei îmi ignor prezen a: sunt aten i la fiecare mişcare aă ţ ţ inchizitorului.— V implor, repet mama, acum f r s mai încerce s -şi ascundă ă ă ă ă ă ă disperarea. Cru a i-ne fiica. Dac prietenele ei au m rturisit e pentruţ ţ ă ă c auăfost supuse unor…B rbatul apuc acum mâna femeii, întrerupând-o. Dar inchizitorulă ă completeaz :ă— …unor torturi. Şi domnia voastr , pe care v cunosc de atâta timp,ă ă cu care am discutat deja toate aspectele teologiei, nu şti i c , dacţ ă ăDumnezeu ar fi de partea lor, nu ar îng dui s sufere sau să ă ă m rturiseasc ceva ce nu exist ? ă ă ă G si i c pu in durere ar fi de-ajunsă ţ ă ţ ă ca s smulgă ă

cele mai rele tic loşii din sufletele lor? Tortura a fost aprobat acumă ă trei sute de ani de Sfântul P rinte Inocen iu IV în bula sa ă ţ Ad Extirpanda. Nufacem asta din pl cere; ce practic m noi este o prob a credin ei. Cineă ă ă ţ nu are nimic de m rturisit va fi îmb rb tat şi ocrotit de Sfântul Duh.ă ă ăHainele ar toase ale celor doi contrasteaz cu sala despuiat de oriceă ă ă podoab în afar de o vatr aprins ca s înc lzeasc pu in atmosfera.ă ă ă ă ă ă ă ţO raz de soare intr printr-o fant din peretele de piatr şi se reflectă ă ă ă ă în bijuteriile pe care le poart femeia pe degete şi la gât.ă— Nu e prima dat c Sfântul Oficiu a trecut prin oraş, continuă ă ă inchizitorul. La celelalte vizite, nici unul dintre voi nu s-a plâns sau a g sit nedreptăce se întâmpla. Ba dimpotriv , la una dintre cinele noastre, a i aprobată ţ aceast practic care dureaz deja de trei secole, spunând c esteă ă ă ă singurulmijloc de a se evita r spândirea for elor r ului. De fiecare dat cînd amă ţ ă ă cur at oraşul de ereticii s i, voi a i aplaudat. În elegea i c nu suntemăţ ă ţ ţ ţ ăc l i, suntem doar în c utarea adev rului, care nu întotdeauna esteă ă ă ă aşa de limpede cum ar trebui s fie.ă— Dar…— Dar era vorba de al ii. De cei despre care voi socotea i c meritţ ţ ă ă tortura şi rugul. Odat – şi atunci arat spre b rbat – ai denun at oă ă ă ţ familie.Ai spus c mama f cea vr ji ca s - i moar vitele. Am reuşit să ă ă ă ţ ă ă dovedim adev rul, au fost condamna i şi…ă ţAşteapt pu in înainte de a-şi completa fraza, parc savurându-şiă ţ ă spusele.— …eu te-am ajutat s cumperi aproape pe nimic p mântul aceleiă ă familii, care i-erau vecini. Pioşenia i-a fost r spl tit .ţ ţ ă ă ăSe întoarce spre mine:— Malleus Maleficarum.M duc la raftul cu c r i care se afl în spatele mesei lui. E un om bun,ă ă ţ ă care crede ce face. Nu exercit aici o r zbunare personal , dară ă ăprocedeaz în numele credin ei sale. Deşi nu-şi dezv luie niciodată ţ ă ă sim mintele, de multe ori l-am v zut cu privirea îndep rtat , pierdutţă ă ă ă ă în infinit,parc întrebându-l pe Dumnezeu de ce i-a pus o povar atât de greaă ă pe umeri.Îi întind volumul gros, legat în piele, cu titlul gravat pe copert .ă— Scrie totul aici. Malleus Maleficarum. O lung şi am nun ită ă ţ ă cercetare despre conspira ia universal pentru a reînvia p gânismul,ţ ă ă despre

credin ele în natur ca singura izb vitoare, supersti iile care afirm cţ ă ă ţ ă ă exist vie i trecute, multcondamnata astrologie şi înc şi maiă ţ ă condamnataştiin care se opune misterelor credin ei. Diavolul ştie c nu poateţă ţ ă lucra singur, are nevoie de vr jitoriile sale şi de oamenii lui de ştiină ţă ca săseduc şi s corup lumea.ă ă ăÎn timp ce b rba ii mor în r zboaie ca s apere Credin a şi Împ r iaă ţ ă ă ţ ă ăţ Cerurilor, femeile încep s cread c s-au n scut ca s guverneze, iară ă ă ă ă laşiicare se închipuie savan i se duc s caute în instrumente şi teorii ceeaţ ă ce ar putea g si foarte bine în Biblie. Nou ne revine rolul să ă ă împiedic măacest lucru. Nu eu am adus fetele astea aici. Misiunea mea este doar s descop r dac sunt nevinovate sau dac e nevoie s fie mântuite.ă ă ă ă ăSe ridic şi-mi cere s -l înso esc.ă ă ţ— Trebuie s plec. Dac fiica voastr e nevinovat , se va întoarceă ă ă ă acas înainte de zorii unei noi zile.ăFemeia se arunc la p mânt şi îngenuncheaz la picioarele lui.ă ă ă— V implor! A i inut-o în bra e când era copil!ă ţ ţ ţB rbatul încearc ultimul argument:ă ă— Voi dona toate p mânturile mele şi toat averea mea Bisericii, aici şiă ă acum. Da i-mi pana domniei voastre, o hârtie, şi isc lesc. Vreau s iesţ ă ăde aici de mân cu fiica mea.ăO d la o parte pe femeie, care continu s fie pe jos, cu fa a în mâini,ă ă ă ţ plângând cu sughi uri.ţ— Ordinul dominicanilor a fost ales tocmai ca s se evite ce seă întâmpl . Vechii inchizitori puteau uşor s fie corup i cu bani. Dar noiă ă ţ întotdeaunaam fost cerşetori şi vom continua s fim cerşetori. Banii nu ne seduc;ă dimpotriv , f când aceast ofert , îngreuna i situa ia.ă ă ă ă ţ ţB rbatul m apuc de umeri.ă ă ă— Erai ca fiul nostru! Dup ce i-au murit p rin ii, te-am primit la noi înă ţ ă ţ cas , ca s te sc p m de unchiul dumitale!ă ă ă ă— Nu v face i griji, îi şoptesc la ureche, temându-m ca inchizitorul să ţ ă ă nu m aud . Nu v face i griji.ă ă ă ţChiar dac m primise numai ca s muncesc ca un sclav peă ă ă propriet ile lui. Chiar dac şi el m b tea şi m insulta când f ceamăţ ă ă ă ă ă ceva greşit.M desprind şi merg spre uş . Inchizitorul se întoarce pentru ultimaă ă oar spre cei doi so i:ă ţ

— Într-o zi îmi ve i mul umi c v-am salvat fiica de osânda veşnic .ţ ţ ă ă— Scoate i-i hainele. S r mân goal .ţ ă ă ă ăInchizitorul st aşezat în fa a unei mese înconjurate de scauneă ţ neocupate.Doi paznici înainteaz , dar tân ra face un semn.ă ă— N-am nevoie de ei, pot s fac asta singur . Doar s nu m lovi i, vă ă ă ă ţ ă rog.Încet, îşi scoate fusta de catifea cu fir de aur, la fel de elegant ca ceaă pe care o purta mama ei. Cei dou zeci de b rba i din sal se prefac aă ă ţ ă nufi aten i, dar ştiu ce le trece prin cap. Lascivitate, luxur , l comie,ţ ă ă perversiune.— Bluza.Îşi scoate bluza care ieri trebuie s fi fost alb , dar ast zi e murdar şiă ă ă ă mototolit . Gesturile ei par studiate, prea lente, dar ştiu ce gândeşte:ă „Elo s m salveze. ă ă El o s întrerup asta acum“. Eu nu spun nimic, doar îlă ă întreb pe Dumnezeu în t cere dac totul e cum trebuie – încep să ă ă rostescfierbinte un Tat l Nostru, cerând s -l lumineze atât pe superior, cât şiă ă pe ea. Ştiu ce se petrece acum în capul lui: denun ul nu a fost provocatţ numaide gelozie sau r zbunare, ci şi de neasemuita frumuse e a fetei. ă ţ Ea este îns şi imaginea lui Lucifer, cel mai frumos şi mai tic los înger dină ă Cer.To i cei de-acolo îl cunosc pe tat l ei, ştiu c este puternic şi poate faceţ ă ă r u oricui s-ar atinge de fiica lui. Ea m priveşte, nu-mi întorc fa a.ă ă ţCeilal i sunt risipi i prin imensa sal subteran , ascunşi în umbr , deţ ţ ă ă ă team ca ea s nu ias de acolo în via şi s -i denun e. Laşii! Au fostă ă ă ţă ă ţconvoca i s serveasc o cauz nobil , ajut la purificarea lumii. De ceţ ă ă ă ă ă se ascund de o fetişcan lipsit de ap rare?ă ă ă— Scoate- i şi restul.ţEa continu s m priveasc . Ridic mâinile, desface şiretulă ă ă ă ă combinezonului albastru care-i acoper trupul şi-l las s cad încet peă ă ă ă jos. Măimplor cu privirea s fac ceva ca s evit asta, îi r spund cu o mişcareă ă ă ă din cap c totul va fi bine, s nu-şi fac griji.ă ă ă— Caut semnul Satanei, îmi porunceşte inchizitorul.ăM apropii cu o lumânare. Sfârcurile sânilor ei mici sunt tari, nu ştiuă dac de frig sau de un extaz involuntar, fiindc se afl goal în fa aă ă ă ă ţ tuturor.

Pielea i se înfioar . Prin ferestrele înalte cu geamuri groase nu poate să ă treac mult lumin , dar pu ina care intr se reflect pe trupul ei de ună ă ă ţ ă ă albimaculat. Nu trebuie s caut mult: lâng sexul ei – pe care, în cele maiă ă grele ispite, mi-am imaginat c -l s rut de multe ori – v d semnulă ă ă Sataneiascuns sub firele de p r, în stânga. Asta m sperie; poate că ă ă inchizitorul avea dreptate: acolo se afl dovada inconfundabil c aă ă ă avut deja rela iiţcu diavolul. Mi se face grea , simt triste e şi mânie totodat .ţă ţ ăTrebuie s fiu sigur. Îngenunchez lâng goliciunea ei şi verific înc oă ă ă dat semnul. Semnul negru în form de semilun .ă ă ă— E acolo de când m-am n scut.ăLa fel ca p rin ii ei afar , crede c poate înjgheba un dialog, s -iă ţ ă ă ă conving pe to i cei prezen i c e nevinovat . ă ţ ţ ă ă Spun rug ciuni de cândă am intratîn sala aceea, cerându-i cu disperare lui Dumnezeu s -mi dea putere.ă Pu in durere şi totul va fi gata în nici o jum tate de ceas. Chiar dacţ ă ă ă semnulacela este o dovad inconfundabil a crimelor ei, am iubit-o înainte deă ă a-mi fi încredin at trupul şi sufletului slujirii lui Dumnezeu – fiindcţ ă ştiam căp rin ii ei n-ar îng dui niciodat ca o nobil s se m rite cu un ran.ă ţ ă ă ă ă ă ţăIar dragostea aceasta e mai puternic decât st pânirea mea. ă ă Nu vreau s o v d suferind.ă ă— Nu l-am invocat niciodat pe diavol. Tu m cunoşti şi ştii şi cine suntă ă prietenele mele. Spune-i şi lui, îl indic pe superior, c sunt nevinovat .ă ă ăInchizitorul vorbeşte cu o duioşie surprinz toare, care nu poate fiă inspirat decât de milostivirea divin .ă ă— Şi eu î i cunosc familia. Dar Biserica ştie c diavolul nu-şi alegeţ ă supuşii dup rang şi avere, ci dup capacitatea de a seduce prină ă cuvinte sauprintr-o frumuse e înşel toare. R ul iese din gura omului, a spus Isus.ţ ă ă Dac r ul este aici în untru, el va fi exorcizat prin ipete şi se vaă ă ă ţ transforma înm rturisirea pe care o aştept m cu to ii. ă ă ţ Dac r ul nu este acolo, veiă ă rezista la durere.— Mi-e frig, oare…— Nu vorbi f r s i se adreseze cuvântul, îi spun cu blânde e, dară ă ă ţ ţ ferm. D doar din cap în semn c da sau nu. Celelalte patru prietene i-ă ă ţaupovestit deja ce se întâmpl , nu-i aşa?ă

D din cap.ă— Ocupa i-v locurile, domnilor.ţ ăAcum laşii vor trebui s -şi arate chipurile. Judec tori, con opişti şi nobiliă ă ţ se aşaz la masa cea mare pe care inchizitorul o ocupase singur până ăatunci. Doar eu, paznicii şi fata r mânem în picioare.ăAh, dac n-ar fi toat lumea aici! Dac am fi doar noi trei, ştiu c el s-ară ă ă ă l sa înduplecat. Dac denun ul nu ar fi fost f cut în public, lucru acumă ă ţ ăfoarte rar, deoarece majoritatea oamenilor se tem de judecata vecinilor şi prefer anonimatul, poate c nimic din toate astea nu s-ar fiă ă întâmplat.Dar destinul a vrut ca lucrurile s ia o alt întors tur , iar Biserica areă ă ă ă nevoie de adunarea asta, procesul trebuie s -şi urmeze cursul. După ă ce amfost acuza i de excese în trecut, s-a decretat c totul trebuie s fieţ ă ă înregistrat în documente civile, autentice. Astfel, în viitor to i vor şti cţ ă putereaecleziastic a ac ionat cu demnitate şi în legitima ap rare a credin ei.ă ţ ă ţ Condamn rile sunt pronun ate de stat: inchizitorilor le r mâne doar s -ă ţ ă ălindice pe vinovat.— Nu te speria. Tocmai am vorbit cu p rin ii t i şi am f g duit c voiă ţ ă ă ă ă face tot ce-mi st în puteri ca s dovedesc c n-ai participat niciodată ă ă ă laritualurile care î i sunt atribuite. C nu i-ai invocat pe mor i, c nu aiţ ă ţ ă c utat s descoperi ce se afl în viitor, c nu adori natura, c discipoliiă ă ă ă ă Sataneinu i-au atins niciodat trupul, cu tot semnul care se afl ÎN MOD CLARţ ă ă acolo.— Domnia voastr şti i c …ă ţ ăTo i cei prezen i, cu fe ele acum îndreptate spre inculpat , se întorcţ ţ ţ ă c tre inchizitor cu un aer indignat, sperând într-o reac ie îndrept it deă ţ ăţviolent . Dar el îşi duce doar mâinile la buze cerând din nou s fieă ă respectat tribunalul.Rug ciunile mele sunt auzite. Îl rog pe Tat l ceresc s -i dea r bdare şiă ă ă ă îng duin superiorului meu, ca s nu o trimit la roat . Nimeni nuă ţă ă ă ă rezistăla roat , astfel c doar cei despre care exist certitudinea vinov ieiă ă ă ăţ sunt puşi acolo. Pân acum nici una dintre cele patru fete care au fostă deferitetribunalului nu a meritat pedeapsa extrem : s fie legat de parteaă ă ă extern a cercului, sub care sunt aşezate cuie ascu ite şi j ratic. Cândă ţ ă roata

este învârtit de c tre unul dintre noi, corpul e ars încet, în timp ceă ă cuiele sfâşie carnea.— Aduce i patul.ţRug ciunile mele au fost auzite. ă Unul dintre paznici strig un ordin.ăEa încearc s fug , chiar dac ştie c nu e cu putin . Alearg dintr-oă ă ă ă ă ţă ă parte într-alta, se arunc în pere ii de piatr , merge la uş , dar eă ţ ă ă împinsăînapoi. În ciuda frigului şi a umezelii, corpul ei e acoperit de sudoare, care str luceşte în pu ina lumin ce p trunde în sal . Nu ip cum auă ţ ă ă ă ţ ă f cutăcelelalte, încearc doar s scape. În cele din urm paznicii reuşesc s oă ă ă ă înşface: în înv lm şeal îi ating dinadins sânii mici, sexul ascuns de ună ă ăsmoc des de p r.ăSosesc al i doi b rba i c rând un pat de lemn, confec ionat special înţ ă ţ ă ţ Olanda pentru Sfântul Oficiu. Ast zi folosirea lui este recomandat înă ă maimulte ri. Îl pun foarte aproape de mas , o leag pe fata care se zbateţă ă ă în t cere, îi desfac picioarele, îi prind gleznele în dou inele la una dină ăextremit i. Pe urm , îi trag bra ele înapoi şi i le leag cu frânghiiăţ ă ţ ă prinse de o pârghie.— Eu am s mânuiesc pârghia, spun.ăInchizitorul m priveşte. În mod normal, asta ar trebui s fie executată ă de unul dintre solda ii prezen i. Dar ştiu c s lbaticii pot s -i frângţ ţ ă ă ă ă muşchii,iar de celelalte patru d i mi-a îng duit s fac eu asta.ăţ ă ă— Bine.M îndrept spre capul patului şi-mi aşez mâinile pe bucata de lemnă deja uzat de atâta folosin . B rba ii se apleac un pic. Fata goal , cuă ţă ă ţ ă ăpicioarele desf cute, legat de un pat e o viziune care poate s fieă ă ă infernal şi paradiziac în acelaşi timp. Diavolul m ispiteşte, mă ă ă ă provoac . Laănoapte m voi flagela pân când îl voi fi izgonit din trupul meu, astfelă ă ca odat cu el s ias şi amintirea c în acel moment am dorit s fiuă ă ă ă ă acolo,îmbr işând-o, ocrotind-o de ochii şi zâmbetele acelea deşucheate.ăţ— Ieşi, în numele lui Isus!I-am strigat diavolului, dar f r s vreau am împins pârghia şi trupul eiă ă ă s-a întins. Ea a gemut doar când coloana i s-a curbat ca un arc. Sl bescăpresiunea, şi trupul ei revine la normal.

Continui s m rog f r încetare, implorând milostivirea lui Dumnezeu.ă ă ă ă Când trece de limita durerii, spiritul se înt reşte. Dorin ele vie ii zilniceă ţ ţ îşipierd noima, iar omul se purific . Suferin a vine de la dorin , nu de laă ţ ţă durere.Vocea mea e calm şi reconfortant .ă ă— Prietenele tale i-au povestit ce e asta, nu-i aşa? Pe m sur ce voiţ ă ă împinge aceast pârghie, bra ele î i vor fi trase înapoi, umerii vor ieşiă ţ ţ dinîncheieturi, şira spin rii se va sf râma, pielea se va rupe. Nu m obligaă ă ă s merg pân la cap t. M rturiseşte numai, cum au f cut prieteneleă ă ă ă ă tale.Superiorul meu î i va acorda iertarea p catelor, te vei putea întoarceţ ă acas cu o peniten , totul va reveni la normal. Sfântul Oficiu nu maiă ţă vine atâtde curând în oraş.M uit într-o parte, asigurându-m c spusele mele sunt notate exactă ă ă de con opist. Ca totul s r mân înregistrat pentru viitor.ţ ă ă ă— M rturisesc, spune ea. Spune-mi care sunt p catele mele, şiă ă m rturisesc.ăAting pârghia cu mult grij , dar suficient ca s o fac s scoat un ip tă ă ă ă ă ţ ă de durere. Te rog, nu m l sa s merg mai departe. Te rog, ajut -m şiă ă ă ă ăm rturiseşte imediat.ă— Nu eu sunt cel care voi spune p catele tale. Deşi le cunosc, trebuieă ca tu îns i s le spui, pentru c tribunalul este de fa .ăţ ă ă ţăEa începe s spun tot ce aşteptam, f r s fie nevoie de tortur . Dară ă ă ă ă ă îşi scrie şi condamnarea la moarte, iar eu trebuie s evit asta. Împingăpârghia înc pu in c utând s o fac s tac , dar, cu toat durerea, eaă ţ ă ă ă ă ă continu . Vorbeşte de premoni ii, de lucruri despre care presimte c seă ţ ă vorîntâmpla, de cum natura le-a dezv luit ei şi prietenelor ei multe taineă ale medicinei. Încep s ap s pe pârghie, disperat, dar ea nuă ă conteneşte,alternându-şi cuvintele cu ipete de durere.ţ— O clip , spune inchizitorul. ă S auzim ce are de zis, sl beşteă ă presiunea.Şi, întorcându-se spre ceilal i:ţ— To i cei de fa suntem martori. Biserica cere moartea pe rug şiţ ţă pentru aceast biat victim a diavolului.ă ă ăNu! Aş vrea s-o rog s tac , dar to i cei de aici sunt cu ochii pe mine.ă ă ţ— Tribunalul este de acord, spune unul dintre judec torii prezen i.ă ţ

Ea a auzit asta. E pierdut pentru totdeauna. Pentru prima dat deă ă când a intrat în sala aceea, privirea i se schimb , c p tând o asprimeă ă ă carenu ar putea veni decât de la Cel R u.ă— M rturisesc c am p c tuit toate p catele lumii. C am avut vise înă ă ă ă ă ă care b rba ii veneau la patul meu şi-mi s rutau sexul. Unul dintreă ţ ă aceştib rba i eşti tu, şi m rturisesc c te-am ispitit în vise. M rturisesc c m-ă ţ ă ă ă ăam adunat cu prietenele mele ca s invoc spiritele mor ilor, pentru că ţ ă voiams ştiu dac într-o zi am s m m rit cu b rbatul pe care întotdeauna l-ă ă ă ă ă ăam visat lâng mine.ăÎntoarce ochii c tre mine.ă— B rbatul acela eşti tu. Aşteptam s mai cresc pu in şi pe urm să ă ţ ă ă încerc s te abat de la via a monahal . M rturisesc c am scris scrisoriă ţ ă ă ă şijurnale pe care le-am ars, pentru c vorbeau despre singura persoan ,ă ă în afar de p rin ii mei, care a avut mil de mine şi pe care o iubeamă ă ţ ăpentru asta. Acea persoan eşti tu…ăTrag frânghia cu mai mult putere, ea scoate un ip t şi leşin . Trupulă ţ ă ă alb îi e acoperit de sudoare. Paznicii d deau s -i arunce ap rece înă ă ă obrazca s -şi revin în sim iri şi s putem continua s -i smulgemă ă ţ ă ă m rturisirea, dar inchizitorul îi întrerupe.ă— Nu e nevoie. Cred c tribunalul a auzit ce trebuia s aud . Pute i s-oă ă ă ţ îmbr ca i doar cu ruf ria de corp şi s-o duce i înapoi în celul .ă ţ ă ţ ăEi iau corpul neînsufle it, îi pun c maşa alb aruncat pe jos şi o duc peţ ă ă ă fat departe de ochii noştri. Inchizitorul se întoarce spre b rba ii cuă ă ţ inimade piatr care sunt acolo.ă— Acum, domnilor, aştept în scris confirmarea verdictului. Asta dacă nu cumva cineva de aici vrea s spun ceva în ap rarea acuzatei. Dacă ă ă ă vafi aşa, vom reconsidera acuza ia.ţNu doar el, ci to i se întorc spre mine. Unii cerând s nu spun nimic,ţ ă al ii s o salvez, pentru c , aşa cum a spus, o cunosc.ţ ă ăDe ce trebuia s rosteasc ea cuvintele acelea? De ce s reamintească ă ă ă lucruri care au fost atât de greu de dat uit rii când m-am hot rât s -Lă ă ăslujesc pe Dumnezeu şi s las lumea în urm ? De ce s nu-mi îng duieă ă ă ă s o ap r când îi puteam salva via a? Dac aş spune ceva în favoareaă ă ţ ă ei

acum, a doua zi tot oraşul ar comenta c am salvat-o pentru c a spusă ă c m-a iubit dintotdeauna. Reputa ia şi cariera mea vor fi distruse peă ţ vecie.— Sunt dispus s demonstrez blânde ea Sfintei Biserici, dac o singură ţ ă ă voce se va ridica aici în ap rarea ei.ăNu sunt singurul care îi cunoaşte familia. Unii îi datoreaz favoruri, al iiă ţ bani, al ii sunt împinşi de invidie. ţ Nimeni nu va deschide gura. Doar cinenu datoreaz nimic.ă— Consider procesul încheiat?Inchizitorul, deşi mai înv at şi mai cucernic decât mine, pare s -miăţ ă cear ajutorul. Dar ea le-a spus tuturor c m iubeşte.ă ă ă„Ci zi o vorb şi robul meu va fi t m duit“, îi spune sutaşul lui Isus.ă ă ă Ajunge o singur vorb şi roaba mea va fi salvat .ă ă ăBuzele mele nu se mişc .ăInchizitorul nu o arat , dar ştiu ce simte fa de mine: dispre . Seă ţă ţ întoarce spre ceilal i.ţ— Biserica, aici reprezentat de smeritul ei ap r tor, aşteaptă ă ă ă confirmarea pedepsei cu moartea.Oamenii se adun într-un col , eu îl aud pe diavol strigând tot mai tareă ţ în urechile mele, c utând s m umileasc , cum mai f cuse şi înainteă ă ă ă ă deziua aceea. La nici una dintre cele patru fete nu am l sat urme deă neşters. Am v zut pân acum câ iva fra i care împing pârghia pân laă ă ţ ţ ă cap t, iarăcondamna ii mor cu toate organele distruse, sângele âşnindu-le peţ ţ gur , trupurile lungindu-se cu peste 30 de centimetri.ăOamenii revin cu hârtia isc lit de to i. Verdictul e acelaşi ca laă ă ţ celelalte patru care au fost interogate: ardere pe rug.Inchizitorul le mul umeşte tuturor şi iese f r s -mi adreseze nici unţ ă ă ă cuvânt. Oamenii care aplic legea şi justi ia se îndep rteaz şi ei,ă ţ ă ă vorbinddeja despre cine ştie ce z d rnicie care se petrece în împrejurimi, al iiă ă ţ cu capul plecat. M duc la c min, iau nişte j ratic şi îl pun sub hainaă ă ămonahal . Simt mirosul de carne ars , mâinile îmi ard, trupul mi seă ă înfioar de durere, dar nu mişc un muşchi.ă— Doamne, spun în fine când durerea se mai potoleşte. Fie ca aceste semne de arsur s r mân pentru totdeauna pe trupul meu şi fie caă ă ă ă eus nu uit niciodat cine am fost în ziua de azi.ă ăNeutralizând for a f r mişcareţ ă ă

O femeie cu câteva – mai bine spus, multe – kilograme în plus, machiat strident şi îmbr cat în costum na ional, cânt din folclorulă ă ă ţ ă zonei. Sperc to i se distreaz , petrecerea e grozav , fiecare kilometru parcurs peă ţ ă ă calea ferat m face mai euforic.ă ăA existat un moment în timpul dup -amiezii când cel care eram înainteă de c l torie a f cut o criz de depresie, dar imediat mi-am revenit –ă ă ă ă dacăHilal m iertase, nu trebuia cu nici un chip s m învinov esc singur.ă ă ă ăţ S revii în trecut şi s redeschizi cicatricile de atunci nu e uşor, dar niciă ă foarteimportant. Singura mea justificare este s ştiu c aceast cunoaştereă ă ă m va ajuta s în eleg mai bine prezentul.ă ă ţDe la sfârşitul şedin ei de autografe, tot caut cuvintele potrivite ca s oţ ă conduc pe Hilal spre adev r. Din p cate, cuvintele ne dau senza ia că ă ţ ă neputem face în eleşi şi c putem în elege ce spun ceilal i. Dar, când neţ ă ţ ţ întoarcem şi st m fa în fa cu destinul nostru, descoperim c ele nuă ţă ţă ă suntsuficiente. Cunosc atâtea persoane care sunt maeştri ai vorbelor, dar incapabile s tr iasc ceea ce predic ! În plus, una e s descrii oă ă ă ă ă situa ie,ţalta s-o tr ieşti. Din acest motiv am în eles de mult c un r zboinic înă ţ ă ă c utarea visului s u se inspir din ceea ce face, nu din ceea ce îşiă ă ăimagineaz c face. Nu are rost s -i spun lui Hilal ce am tr it împreun ;ă ă ă ă ă cuvintele care s descrie acest soi de lucruri au murit înc dinainte deă ă a neieşi pe gur .ăNu îi va sluji la nimic s retr iasc experien a temni ei, a torturii şi aă ă ă ţ ţ arderii pe rug – dimpotriv , îi poate provoca un r u groaznic. Mai avemă ăcâteva zile înaintea noastr , voi descoperi cea mai bun cale de a oă ă face s în eleag rela ia dintre noi, f r ca ea s treac neap rat dină ţ ă ţ ă ă ă ă ă nou printoat acea suferin .ă ţăPot s aleg s o in în neştiin şi s nu povestesc nimic. ă ă ţ ţă ă Dar presimt, f r s am nici o explica ie logic pentru asta, c adev rul o va eliberaă ă ă ţ ă ă ă şipe ea de multe lucruri pe care le experimenteaz în reincarnarea asta.ă Nu întâmpl tor am luat decizia s c l toresc când am observat c via aă ă ă ă ă ţmea nu mai curgea ca un fluviu în direc ia m rii. Am f cut-o pentru cţ ă ă ă totul în jurul meu amenin a s stagneze. Nu întâmpl tor şi ea sim iseţ ă ă ţ acelaşi

lucru.Prin urmare, Dumnezeu trebuie s lucreze cu mine şi s -mi arate cumă ă s -i spun adev rul. Toate persoanele din vagon tr iesc în fiecare zi oă ă ăetap nou din via a lor. Editoarea mea pare mai uman şi mai pu ină ă ţ ă ţ âfnoas . Yao, care acum fumeaz o igar lâng mine şi priveşteţ ă ă ţ ă ă

ringul dedans, trebuie s fie mul umit c -mi arat lucruri pe care le-am uitată ţ ă ă deja – şi astfel s -şi reaminteasc şi el ceea ce a înv at. Am petrecută ă ăţdiminea a în alt academie pe care a reuşit s o g seasc aici la Irku k,ţ ă ă ă ă ţ am practicat aikido şi la finalul luptei mi-a spus:— Trebuie s fim preg ti i s primim atacul adversarului şi s fimă ă ţ ă ă capabili s privim în ochii mor ii pentru ca ea s ne lumineze calea.ă ţ ăUeshiba are multe fraze care c l uzesc paşii acelora ce se dedică ă ă Drumului P cii. Yao a ales una care are o leg tur direct cu momentulă ă ă ă pecare l-am tr it în noaptea precedent : în timp ce Hilal dormea înă ă bra ele mele, i-am v zut moartea şi ea îmi lumina drumul.ţ ăNu ştiu dac Yao are vreo tehnic prin care se cufund într-o lumeă ă ă paralel şi înso eşte ce se întâmpl cu mine. Deşi este persoana cuă ţ ă care staucel mai mult de vorb (Hilal vorbeşte tot mai rar, deşi am tr it cu eaă ă experien e extraordinare), înc nu-l cunosc bine. Cred c l-a ajutatţ ă ă prea pu inţfaptul c i-am spus c fiin ele dragi nu dispar, ci doar trec într-oă ă ţ dimensiune diferit . Pare s aib în continuare acea idee fix despreă ă ă ă so ia lui, iarţsingurul lucru ce-mi r mâne de f cut este s -i recomand s caute ună ă ă ă medium excelent care tr ieşte la Londra. Acolo va g si toateă ă r spunsurile deăcare are nevoie şi toate semnele care confirm ce i-am spus cu privireă la eternitatea timpului.Sunt sigur c avem cu to ii un motiv s ne afl m aici, la Irku k, dup ceă ţ ă ă ţ ă am hot rât într-un restaurant din Londra, f r s stau mult pe gânduri,ă ă ă ă căam nevoie s str bat Asia cu trenul. Tr iri ca aceasta se produc numaiă ă ă când toate persoanele s-au mai întâlnit cândva în vreun loc din trecut şimerg împreun c tre libertate.ă ăHilal danseaz cu un tân r de vârsta ei. A b ut pu in, e foarte vesel şi,ă ă ă ţ ă înc o dat în seara asta, a venit s -mi spun c regret c n-a adusă ă ă ă ă ă ă

vioara. Într-adev r, p cat. Persoanele de aici meritau încântarea şiă ă farmecul unei mari spalla student la una dintre cele mai respectateă şcoli demuzic din Rusia.ă*Cânt rea a gras iese din scen , ansamblul continu s cânte şiă ţ ă ă ă ă spectatorii sar în sus şi strig : „Kalaşnikov! Kalaşnikov!“ăDac melodia lui Goran Bregović nu ar fi atât de cunoscut , cine ară ă trece pe afar ar fi convins c o band de terorişti comemoreaz ceva,ă ă ă ăfiindc aceasta e de fapt denumirea puştilor automate AK-47,ă proiectate de Mihail Kalaşnikov.Tân rul şi Hilal se strâng în bra e unul pe cel lalt, sunt la un pas de aă ţ ă se s ruta. Chiar dac nu m aflu pe aproape, ştiu c tovar şii mei deă ă ă ă ăc l torie sunt îngrijora i de asta – s-ar putea s nu-mi plac .ă ă ţ ă ăDar îmi place foarte mult.Bine-ar fi ca ea s întâlneasc un celibatar care s-o fac fericit , s nuă ă ă ă ă încerce s -i întrerup cariera str lucit , s fie capabil s o îmbr işezeă ă ă ă ă ă ăţ laun asfin it şi s nu uite s aprind focul sacru când ea ar avea nevoieţ ă ă ă de ajutor. Merit .ă— Pot s vindec semnele de pe corpul dumneavoastr , spune Yao, înă ă timp ce privim persoanele care danseaz . Medicina chinez are nişteă ăremedii pentru asta.Nu poate.— Nu-i chiar atât de grav. Apar tot mai rar, apoi dispar. Eczema numular nu se vindec .ă ă— În cultura chinez spunem c ea apare doar la solda ii care au fostă ă ţ arşi într-o reincarnare anterioar , în timpul b t liei.ă ă ăZâmbesc. Yao m priveşte şi-mi întoarce zâmbetul. ă Nu ştiu dacă în elege ce spune. Astea sunt semne care vor r mâne întotdeauna cuţ ă mine, dindiminea a aceea din temni . Când m-am v zut ca scriitor francez de laţ ţă ă jum tatea secolului al XIX-lea am observat, pe mâna care inea pana,ă ţacelaşi tip de eczem numular a c rei denumire vine de la formaă ă ă leziunilor, asem n toare cu nişte mici monede romane (ă ă nummulus).Sau asem n toare cu nişte arsuri de j ratic.ă ă ăMuzica înceteaz . E momentul s ieşim pentru cin . M apropii de Hilală ă ă ă şi îl invit pe partenerul ei de dans s ne înso easc ; va fi unul dintreă ţ ăcititorii aleşi în seara asta. Hilal m priveşte surprins .ă ă— I-ai invitat deja pe ceilal i.ţ— Întotdeauna mai e loc pentru înc unul, spun.ă

— Nu întotdeauna. În via a asta nu e totul un tren lung cu bilete deţ vânzare pentru to i.ţDeşi nu în elege bine, tân rul începe s b nuiasc ceva straniu înţ ă ă ă ă discu ia noastr . Spune c a promis s ia masa cu familia. M decid sţ ă ă ă ă ăglumesc pu in.ţ— L-ai citit pe Maiakovski? întreb.— Nu mai e lectur obligatorie. Poezia lui servea regimul comunist.ăAre dreptate. Şi totuşi, îl iubisem pe Maiakovski când eram de vârsta lui. Şi cunoşteam pu in din via a lui.ţ ţEditorii mei se apropie, temându-se s nu provoc o ceart din gelozie.ă ă Ca în multe situa ii în via , lucrurile par exact ceea ce nu sunt.ţ ţă— S-a îndr gostit de so ia editorului s u, o balerin , spun, pe un tonă ţ ă ă provocator. O iubire violent şi profund , datorit c reia opera lui aă ă ă ă pierdutdin importan a politic şi a devenit mai uman . Scria poeme şi schimbaţ ă ă numele. Editorul ştia c vorbea de so ia lui, şi totuşi continua s -iă ţ ă publicec r ile. Ea îşi iubea so ul şi îl iubea şi pe Maiakovski. Solu ia pe care auă ţ ţ ţ g sit-o a fost s tr iasc to i trei împreun , foarte ferici i.ă ă ă ă ţ ă ţ— Şi eu îmi iubesc so ul şi v iubesc pe dumneavoastr ! glumeşte so iaţ ă ă ţ editorului meu. Muta i-v în Rusia!ţ ăTân rul a în eles aluzia.ă ţ— E iubita dumneavoastr ? întreab el.ă ă— Sunt îndr gostit de ea de cel pu in cinci sute de ani. Dar r spunsul eă ţ ă nu: este liber ca pas rea cerului. O fat cu o carier str lucit în fa aă ă ă ă ă ă ţ eişi care nu a întâlnit pe nimeni dispus s o trateze cu iubirea şiă respectul pe care le merit .ă— Ce tot spui? Crezi c am nevoie ca cineva s -mi g seasc un b rbat?ă ă ă ă ăTân rul confirm c are o cin în familie, mul umeşte şi pleac . Ceilal iă ă ă ă ţ ă ţ cititori invita i se apropie şi mergem la restaurant pe jos.ţ— Permite i-mi s comentez ceva, spune Yao când travers m strada.ţ ă ă A i procedat greşit cu ea, cu tân rul şi chiar cu dumneavoastr înşiv .ţ ă ă ă Cuea, pentru c nu a i respectat iubirea pe care v-o poart . Cu b iatul,ă ţ ă ă pentru c e cititorul dumneavoastr şi s-a sim it manipulat. Şi chiar cuă ă ţdumneavoastr , pentru c a i fost motivat doar de orgoliul de a vrea să ă ţ ă ar ta i c sunte i mai important. Dac ar fi fost gelozie, a i fi disculpat,ă ţ ă ţ ă ţ darn-a fost. Tot ce a i vrut s ar ta i prietenilor dumneavoastr şi mie e cţ ă ă ţ ă ă nu da i doi bani pe nimic, ceea ce nu este adev rat.ţ ă

Dau din cap. Nu întotdeauna progresul spiritual este înso it deţ în elepciune.ţ— Şi doar ca s completez, continu Yao, Maiakovski a fost o lectură ă ă obligatorie pentru mine. Aşa c to i ştim c acel stil de via nu a dusă ţ ă ţă lanimic bun: s-a sinucis cu un glon în cap înainte s fi împlinit patruzeciţ ă de ani.*Suntem deja la cinci ore diferen de fus orar fa de punctul deţă ţă plecare. La ora când începem s lu m cina la Irku k, oamenii îşiă ă ţ termin prânzulăla Moscova. Deşi oraşul are farmecul s u, atmosfera e mai înc rcată ă ă decât în tren. Poate c am ajuns în punctul în care ne-am obişnuit cuă micanoastr lume în jurul mesei care c l toreşte spre un punct definit, iară ă ă fiecare oprire înseamn s ieşim de pe drumul nostru.ă ăHilal e foarte prost dispus dup ce s-a întâmplat la petrecere. Editorulă ă meu nu las din mân mobilul, discutând furios cu cineva – Yao mă ă ălinişteşte spunând c discut despre distribu ia c r ilor. ă ă ţ ă ţ Cei trei cititori invita i par mai timizi decât cei cu care ne deprinseser m.ţ ăCerem s se aduc b uturile. Unul dintre cititori ne recomand s fimă ă ă ă ă aten i, e un amestec de vodc din Mongolia şi Siberia şi a doua zi vaţ ătrebui s suport m consecin ele. Dar to i au nevoie s bea ca s se maiă ă ţ ţ ă ă relaxeze. D m pe gât primul pahar, al doilea, şi înainte de sosireaămânc rii cerem deja alt sticl . Pân la urm , cititorul care ne-a alertată ă ă ă ă în leg tur cu vodca decide c nu o s r mân abstinent şi d pe gâtă ă ă ă ă ă ă treiduşti, în timp ce noi aplaud m. Veselia se instaleaz –, dar nu şi laă ă Hilal, care continu s stea încruntat , deşi bea cât restul grupului.ă ă ă— Drogul oraşului, spune cititorul abstinent cu dou minute în urm şiă ă care acum are ochii înroşi i. A i v zut strada din fa a restaurantului.ţ ţ ă ţAm observat un şir de case din lemn frumos asamblate, ceea ce e foarte rar întâlnit în zilele noastre. Un muzeu arhitectonic în aer liber.— Nu vorbesc de case, vorbesc de strad .ăÎntr-adev r, pavajul nu era dintre cele mai bune. ă Şi în unele locuri am sim it miros de canal.ţ— Mafia controleaz aceast parte a oraşului, continu el. Vor să ă ă ă cumpere şi s demoleze totul ca s construiasc nişte ansambluriă ă ă reziden ialeţoribile. Deoarece pân acum oamenii nu au acceptat s -şi vândă ă ă terenurile şi casele, ei nu permit urbanizarea cartierului. Oraşul acesta exist deă

patru sute de ani, i-a primit pe str inii care f ceau comer cu China cuă ă ţ bra ele deschise, era respectat de negustorii de diamante, aur, bl nuri,ţ ă daracum mafia încearc s se instaleze aici şi s termine cu asta, deşiă ă ă guvernul lupt împotriva ei…ă„Mafia“ e un cuvânt universal. Editorul e ocupat cu interminabila sa convorbire telefonic , editoarea cere meniul, Hilal se preface a fi peă altăplanet , dar eu şi Yao observ m c un grup de b rba i aşeza i la masaă ă ă ă ţ ţ de al turi începe s dea aten ie conversa iei noastre.ă ă ţ ţParanoia. Pur paranoia.ăCititorul continu s bea şi s critice neîntrerupt. Cei doi amici ai s iă ă ă ă sunt de acord întru totul. Vorbesc de r u guvernul, starea şoselelor,ă proastaîntre inere a aeroportului. Nimic ce nici unul dintre noi nu ar spuneţ despre propriile noastre oraşe, doar c ei repet cuvântul „mafia“ laă ă fiecarecritic pe care o rostesc. Încerc s schimb subiectul, întreb despreă ă şamanii din regiune (Yao se bucur , vede c nu am uitat, deşi nuă ă confirmasemnimic), dar b ie ii continu s vorbeasc despre „mafia şamanilor“,ă ţ ă ă ă „mafia ghizilor turistici“. În acel moment ni s-a adus deja o a treia sticlă devodc mongolo-siberian , to i sunt deja exalta i discutând politic – înă ă ţ ţ ă englez , ca s pot în elege eu, sau ca s nu fie în eleşi la meseleă ă ţ ă ţ vecine.Editorul îşi încheie convorbirea telefonic , editoarea se entuziasmeaz ,ă ă Hilal bea pahar dup pahar. Doar Yao a r mas sobru, cu privireaă ă pierdut ,ăîncercând s -şi mascheze îngrijorarea. M-am oprit la al treilea pahar şiă nu am nici cea mai mic inten ie s continui.ă ţ ăCeea ce p rea paranoia se transform în realitate. Unul dintre b rba iiă ă ă ţ de la cealalt mas se ridic şi vine spre noi.ă ă ăNu spune nimic. Doar îi priveşte pe tinerii pe care i-am invitat la masă şi în acel moment conversa ia înceteaz . To i par surprinşi de prezen aţ ă ţ ţ luiaici. Editorul meu, deja pu in atins de b utur şi de problemele de laţ ă ă Moscova, întreab ceva pe ruseşte.ă— Nu, nu sunt tat l lui, r spunde str inul. Dar nu ştiu dac are vârstaă ă ă ă s bea aşa cum bea. Şi s spun lucruri care nu sunt adev rate.ă ă ă ă

Engleza lui e impecabil , cu accentul afectat al cuiva care a studiată într-una dintre cele mai scumpe şcoli din Anglia. Cuvintele au fost rostite peun ton rece, f r nici cea mai mic emo ie sau agresivitate.ă ă ă ţDoar un imbecil amenin . Doar tot un imbecil se simte amenin at.ţă ţ Când lucrurile sunt spuse în modul cum le-am auzit, asta înseamnă pericol –pentru c vorbele, subiectele şi predicatele se pot transforma la nevoieă în ac iuni.ţ— A i ales greşit restaurantul, continu . Aici mâncarea e proast şiţ ă ă serviciul mizerabil. Poate c ar fi mai bine s c uta i alt loc. Pl tesc euă ă ă ţ ă nota.E drept, mâncarea nu este bun , b utura trebuie s fie exact cum aă ă ă explicat tân rul la început, iar serviciul nu putea fi mai prost. Dar înă cazulacesta nu ne afl m în fa a cuiva preocupat de s n tatea sau deă ţ ă ă confortul nostru: suntem da i afar .ţ ă— S plec m, spune tân rul.ă ă ăÎnainte s putem face ceva, el şi cu amicii s i se fac nev zu i. B rbatulă ă ă ţ ă pare satisf cut şi face stânga-mprejur ca s se întoarc la locul undeă ă ăst tea înainte. Pentru o frac iune de secund , tensiunea dispare.ă ţ ă— Mie îmi place mult mâncarea şi nu am nici cea mai mic inten ie să ţ ă schimb restaurantul.Yao a vorbit şi el cu o voce care nu tr da nici o urm de emo ie sauă ă ţ amenin are. Nu trebuia s spun asta, conflictul se încheiase deja,ţ ă ă problemaera doar cu tinerii – puteam ispr vi de mâncat în pace. B rbatul revineă ă ca s -l înfrunte. Alt b rbat de la masa lui ia mobilul şi iese afar .ă ă ăRestaurantul r mâne cufundat în t cere.ă ăYao şi str inul se privesc int .ă ţ ă— Mâncarea de aici poate s cauzeze intoxica ie şi s ucid rapid.ă ţ ă ăYao nu se ridic de pe scaun.ă— Conform statisticilor, în timpul acestor trei minute cât st m de vorbă ă tocmai mor trei sute dou zeci de persoane pe lume, şi se nasc alteă şasesute cincizeci. Asta-i via a, lumea. ţ Nu ştiu câ i au murit intoxica i, darţ ţ câ iva tot au fost. Al ii au murit dup o suferin îndelungat , unii auţ ţ ă ţă ă avut unaccident şi mai mult ca sigur un procent a încasat un glon iar altul aţ p r sit p mântul sta pentru c a adus pe lume un copil, o parte dină ă ă ă ă statisticilenaşterilor. Moare doar cine e în via .ţă

B rbatul care ieşise cu mobilul revine. Cel care st în fa a meseiă ă ţ noastre nu las s se întrevad nici o emo ie. Timp de o veşnicie,ă ă ă ţ parc , totărestaurantul r mâne cufundat în t cere.ă ă— Un minut, spune în cele din urm str inul. Trebuie s fi murit alte oă ă ă sut de persoane, şi vreo dou sute s se fi n scut.ă ă ă ă— Chiar aşa.Al i doi b rba i apar în uşa restaurantului şi se îndreapt spre masaţ ă ţ ă noastr . Str inul observ mişcarea, face un semn din cap şi ei ies dină ă ă nou.— Chiar dac mâncarea e foarte proast şi serviciul de categoria aă ă cincea, dac sta e restaurantul pe care l-a i ales, nu pot face nimic.ă ă ţ Poftăbun .ă— Mul umim. Dar, de vreme ce v-a i oferit s pl ti i nota, accept m cuţ ţ ă ă ţ ă pl cere.ă— Nu v face i griji, se adreseaz el doar lui Yao, ca şi cum nu ar mai fiă ţ ă fost nimeni acolo. Duce mâna la buzunar, to i ne închipuim c de acoloţ ăva ieşi un pistol, dar scoate doar o inofensiv carte de vizit .ă ă— Dac într-o zi ve i fi şomer sau plictisit de ce face i acum, c uta i-ne.ă ţ ţ ă ţ Compania noastr imobiliar are o mare filial aici în Rusia, şi avemă ă ănevoie de oameni ca dumneavoastr . Persoane care în eleg că ţ ă moartea este doar o statistic .ăÎntinde cartea de vizit , cei doi îşi strâng mâinile, iar str inul seă ă întoarce la locul lui. Pu in câte pu in restaurantul reîncepe s seţ ţ ă învioreze,conversa iile însufle esc ambian a şi ne uit m uimi i la Yao, eroulţ ţ ţ ă ţ nostru, cel care şi-a învins inamicul f r s trag un singur glon . Hilală ă ă ă ţ şi-a pierdutproasta dispozi ie şi acum încearc s urm reasc o discu ie absolutţ ă ă ă ă ţ absurd , în care to i par cât se poate de interesa i de împ iereaă ţ ţ ă p s rilor şiă ăde calitatea vodcii mongolo-siberiene. Adrenalina provocat de teamă ă ne-a trezit.Trebuie s profit de ocazie. Mai târziu îl voi întreba pe Yao de ce eraă atât de sigur de el.— Sunt impresionat de credin a poporului rus. Comunismul, care aţ propov duit timp de şaptezeci de ani c religia este opiul poporului, nuă ă areuşit nimic.— Marx habar nu avea de minun iile opiului, spune editoarea.ăţToat lumea râde. Continui:ă

— Acelaşi lucru s-a întâmplat cu Biserica de care apar in. Am ucis înţ numele lui Dumnezeu, am torturat în numele lui Isus, am decis că femeiaeste o amenin are pentru societate şi am suprimat toate manifest rileţ ă harurilor feminine, am practicat cam ta, am ucis oameni nevinova i şiă ţ amf cut alian e cu diavolul. Şi totuşi, dup dou mii de ani, iat -ne încă ţ ă ă ă ă aici.— Nu-mi plac bisericile, spune Hilal, muşcând din momeal . Dac aă ă existat în c l toria asta un moment pe care l-am urât cu-adev rat, aă ă ă fostatunci când m-ai obligat s intru într-o biseric la Novosibirsk.ă ă— S ne imagin m c tu crezi în reincarnare şi c , în una dintreă ă ă ă existen ele tale anterioare, ai fost ars de Inchizi ie în numele credin eiţ ă ţ ţ pe careîncerca s o impun Vaticanul. Ai urî bisericile mai tare din cauza asta?ă ăEa nu se gândeşte mult înainte de a r spunde.ă— Nu. Mi-ar fi indiferent. Yao nu l-a urât pe omul care a venit la masa noastr ; doar s-a preg tit s lupte pentru un principiu.ă ă ă— Dar s spunem c ai fi fost nevinovat .ă ă ăEditorul întrerupe. E posibil s fi publicat şi el o carte pe tema asta…ă— Mi-aduc aminte de Giordano Bruno. Respectat ca un înv at alăţ Bisericii, a fost ars pe rug în centrul Romei. În timpul judec ii, a spusăţtribunalului cam aşa ceva: „ Mie nu mi-e team de rug. ă Dar vou v eă ă team de verdict“. Ast zi exist o statuie în locul unde a fost ucis deă ă ă c treă„alia ii“ s i. El a învins, pentru c cei care l-au judecat au fost oamenii,ţ ă ă nu Isus.— Dumneata cau i s justifici o nedreptate şi o crim , spune editoarea.ţ ă ă— Sub nici o form . Ucigaşii au disp rut în uitare, dar Giordano Brunoă ă înc mai influen eaz lumea prin ideile lui. Curajul s u a fost r spl tit.ă ţ ă ă ă ă Ovia f r cauz e o via f r efecte.ţă ă ă ă ţă ă ăDiscu ia noastr parc ar fi regizat .ţ ă ă ă— Dac tu ai fi fost Giordano Bruno, m uit acum direct la Hilal, ai fiă ă capabil s -i ier i pe c l i?ă ă ţ ă ă— Unde vrei s ajungi?ă— Apar in unei religii care a comis orori în trecut. Aici vreau s ajung,ţ ă pentru c , orice s-ar întâmpla, înc îl mai iubesc pe Isus, mai multă ă decât îi

ur sc pe cei care s-au numit urmaşii lui. ă Şi continui s cred în tainaă euharistiei.— Asta-i problema ta. Eu vreau s m distan ez de biserici, de preo i şiă ă ţ ţ de sacramente. Mie-mi sunt suficiente muzica şi contemplarea t cut aă ănaturii. Dar ce spui acum are vreo leg tur cu ce ai v zut când… – îşiă ă ă caut ea cuvintele – …ai spus c vei face un exerci iu cu un inel deă ă ţ lumin ?ăNu a men ionat c eram împreun în pat. Cu tot temperamentul eiţ ă ă puternic şi cuvintele ei negândite, observ c încearc s m protejeze.ă ă ă ă— Nu ştiu. Aşa cum am spus în tren, tot ce se desf şoar în trecut şi înă ă viitor se întâmpl şi în prezent. Cine ştie dac nu ne-am întâlnit cândă ă euam fost c l ul t u, tu ai fost victima mea, şi acum a venit momentul caă ă ă eu s - i cer izb virea.ă ţ ăToat lumea râde, şi eu odat cu ei.ă ă— Atunci trateaz -m mai bine. D -mi mai mult aten ie, spune-mi,ă ă ă ă ţ aici în fa a tuturor, o propozi ie de trei cuvinte pe care mi-ar pl cea sţ ţ ă ă o aud.Ştiu c se gândeşte la „Eu te iubesc“.ă— Voi spune trei propozi ii din trei cuvinte: 1) Tu eşti ocrotit . 2) Nu teţ ă îngrijora. 3) Eu te ador.To i bat din palme. Revenim la vodca mongolo-siberian , vorbimţ ă despre dragoste, persecu ii, crime s vârşite în numele adev rului,ţ ă ă mâncareade la restaurant. Conversa ia nu va avansa mai mult acum, ea nuţ în elege despre ce vorbesc – dar primul pas, cel mai dificil, tocmai aţ fost f cut.ă*La plecare, îl întreb pe Yao ce l-a împins s procedeze în felul acela,ă punându-i pe to i în pericol.ţ— S-a întâmplat ceva?— Nu. Dar s-ar fi putut întâmpla. Oamenii ca el nu prea înghit jignirile…— Am mai fost dat afar şi din alte locuri când eram mai tân r şi mi-amă ă f g duit mie însumi c asta nu se va mai întâmpla dup ce voi ajungeă ă ă ăom în toat firea. Nu l-am jignit, doar l-am înfruntat cum i-ar fi pl cută ă s fie înfruntat. Ochii nu mint; ştia c nu e de glum .ă ă ă— Oricum, l-ai sfidat. Suntem într-un oraş mic şi ar fi putut s simt că ă ă e în joc chiar puterea lui.— Când am plecat din Novosibirsk, a i vorbit despre acel Aleph. Abiaţ acum câteva zile mi-am dat seama c şi chinezii au un cuvânt pentruă asta:

ki. Atât el, cât şi eu ne aflam în acelaşi centru de energie. Nu in sţ ă filozofez despre ce ar putea s se întâmple, dar o persoan obişnuită ă ă cupericolul ştie c în orice moment din via a sa poate s fie confruntată ţ ă ă cu un oponent. Nu spun inamic, spun oponent. Când oponen ii suntţ siguri deputerea lor, ca în cazul b rbatului aceluia, avem nevoie de această ă confruntare, ori putem s r mânem sl bi i din lips de exerci iu. A ştiă ă ă ţ ă ţ s - iă ţonorezi oponen ii este o atitudine total diferit de cea a adulatorilor, aţ ă celor slabi sau a tr d torilor.ă ă— Dar ştii c el era…ă— Nu conteaz ce era, ci cum îşi manevra for a. Mi-a pl cut stilul lui deă ţ ă lupt , iar lui i-a pl cut al meu. Asta-i tot.ă ăTrandafirul auriuAm o durere de cap cumplit din cauza vodcii mongolo-siberiene, înă ciuda tuturor pastilelor pe care le-am luat. Vântul este t ios, cu toată ă ziuaasta senină şi fără nori pe cer. Blocurile de gheaţă se confundă cu pietrişul de pe mal, deşi e deja primăvară. Frigul este de neîndurat, chiar dacămi-am pus atâtea haine pe mine.Şi un singur gând: „Dumnezeule, sunt acasă!“Un lac de unde aproape că nu se poate vedea celălalt mal, apă străvezie, munţii înzăpeziţi în fundal, o barcă de pescari care iese acum în larg şipesemne o să se întoarcă pe înserat. Vreau să fiu aici, total prezent, pentru că nu ştiu dacă am să mă mai întorc vreodată. Trag adânc aer în pieptde mai multe ori, căutând să aspir totul în mine.— Una dintre cele mai frumoase privelişti din viaţa mea.Yao prinde curaj după comentariul meu şi hotăr şă te să-mi dea mai multe date tehnice. Explică faptul că lacul Baikal, numit „Marea Nordului“ învechile texte chinezeşti, concentrează 20% din apa dulce de pe planetă şi are 25 de milioane de ani, dar nimic din toate acestea nu măinteresează.— Te rog nu mă distrage, vreau să aspir tot peisajul acesta în sufletul meu.— E foarte mare. De ce nu faceţi invers: cufundaţi-vă şi alăturaţi-vă dumneavoastră sufletului lacului?

Sau poate să-mi provoc un şoc termic şi să mor degerat în Siberia. Dar până la urmă a reuşit să mă scoată din starea asta de concentrare;capul îmi atârnă, vântul e insuportabil, şi hotărâm să mergem imediat acolo unde va trebui să ne petrecem noaptea.— Mulţumesc că aţi venit. N-o să vă pară rău.Ne ducem la hanul din sătucul cu străzi desfundate şi case ce seamănă cu cele pe care le-am văzut la Irkuţk. În faţa porţii se află un puţ. În faţapuţului, o fetiţă se căzneşte să scoată o căldare cu apă. Hilal se apropie de ea ca s-o ajute, dar, în loc să tragă frânghia, pune copilul pe margineapuţului, ceea ce e periculos.— I Ching spune: „Poţi mişca un oraş, dar nu un puţ“. Eu spun că poţi mişca găleata, dar nu copilul. Ai grijă.Apare mama copilului şi intră în vorbă cu Hilal. Le las pe amândouă şi mă duc la mine în cameră. Yao nu vrea în nici un chip ca Hilal să vină cunoi. Acolo unde ne ducem să-l întâlnim pe şaman nu este permis accesul femeilor. I-am explicat că vizita asta nu mă interesează foarte mult.Cunosc Tradiţia, răspândită în cele patru zări, şi mă întâlnisem deja cu mai mulţi şamani în ţara mea. Am acceptat să vin aici numai pentru că Yaomă ajutase şi mă învăţase multe lucruri în timpul călătoriei.— Trebuie să petrec fiecare secundă posibilă lângă Hilal, am spus eu încă de la Irkuţk. Ştiu ce fac. Mă înapoiez în regatul meu. Dacă nu o să măajute ea acum, voi mai avea doar trei alte ocazii în „viaţa“ asta.Deşi nu înţelegea exact ce voiam să spun, a cedat până la urmă.Îmi las rucsacul într-un colţ, pun căldura la maximum, trag perdelele şi mă trântesc în pat, dorindu-mi ca durerea de cap să dispară pe loc. Intrăimediat Hilal.— M-ai lăsat afară de vorbă cu femeia aceea. Ştii că nu-mi plac străinii.— Aici noi suntem străini.— Nu-mi place să fiu judecată întruna, în timp ce-mi ascund teama, emoţiile, vulnerabilităţile. Mă crezi o tânără talentată, curajoasă, pe care n-ointimidează nimic. Te înşeli! Totul mă intimidează. Evit privirile, zâmbetele, contactele mai directe, nu am vorbit decât cu tine. Cum de n-ai observatasta?

Lacul Baikal, munţii înzăpeziţi, apa limpede, unul dintre locurile cele mai frumoase de pe planetă, şi discuţia asta idioată.— Hai să ne odihnim puţin. Pe urmă o să ieşim să facem o plimbare. Diseară mă întâlnesc cu şamanul.Ea dă să-şi pună jos rucsacul.— Ai camera ta.— Dar în tren…Nu-şi termină fraza. Trânteşte uşa. Rămân cu ochii în tavan, întrebându-mă cum să procedez acum. Nu pot să mă las influenţat de sentimentul deculpabilitate. Nu pot şi nici nu vreau – pentru că iubesc altă femeie care în clipa asta este departe, încrezătoare, deşi îşi cunoaşte bine soţul. Dacătoate tentativele anterioare n-au dat nici un rezultat, poate că aici ar fi locul ideal ca să clarific lucrurile cu fata asta obsedată şi labilă, puternică şifragilă.Nu sunt vinovat de ce se întâmplă. Nici Hilal. Viaţa ne-a pus în situaţia asta şi sper să fie spre binele nostru. Sper? Trebuie să fiu sigur. Suntsigur. Încep să mă rog şi adorm imediat.Când mă trezesc, mă duc spre camera ei şi aud sunete de vioară. Aştept să termine înainte de a bate la uşă.— Haide să facem o plimbare.Ea mă priveşte pe jumătate surprinsă, pe jumătate fericită.— Te simţi mai bine? Poţi să suporţi vântul şi frigul?— Da, mă simt mult mai bine. Hai să ieşim.Umblăm prin cătunul care pare ivit dintr-un basm. Într-o zi o să ajungă aici turişti, se vor construi hoteluri imense, prăvăliile vor vinde tricouri,brichete, ilustrate, machete ale caselor de lemn. Pe urmă se vor face parcări uriaşe pentru autocare cu imperială din care se vor revărsa turişti cuaparate de fotografiat digitale, decişi să capteze întregul lac într-un cip. Puţul pe care l-am văzut va fi stricat şi înlocuit cu altul, care va servi laornamentarea străzii, dar nu le va mai da apă localnicilor – îl vor acoperi din ordinul municipalităţii, spre a se evita riscul ca nişte copii străini să seaplece peste ghizduri. Barca de pescari pe care am văzut-o de dimineaţă nu va mai exista. Apele Baikalului vor fi străbătute de iahturi moderne,

oferind croaziere de o zi până în centrul lacului – cu masa de prânz inclusă. Pescari şi vânători profesionişti îşi vor face apariţia în regiune, înarmaţicu permise ca să-şi exercite activităţile, şi pentru care vor plăti pe zi echivalentul a ceea ce vânătorii şi pescarii locali câştigă într-un an.Dar pentru moment este doar un oraş pierdut în Siberia, unde un bărbat şi o femeie de două ori mai tânără decât el merg de-a lungul unui râucreat de dezgheţ. Se aşază pe malul lui.— Ţi-aminteşti de discuţia noastră de ieri-seară de la restaurant?— Vag. Am băut cam mult. Mi-amintesc că Yao nu s-a lăsat intimidat când a venit englezul acela la masa noastră.— Am vorbit despre trecut.— Mi-aduc aminte. Am înţeles perfect ce spuneai, pentru că, în secunda cât ne-am aflat în Aleph, ţi-am văzut ochii iubitori şi indiferenţi, cu oglugă pe cap. M-am simţit trădată, umilită. Dar relaţiile noastre din nişte vieţi trecute nu mă interesează. Acum suntem în prezent.— Vezi râul ăsta din faţa noastră? În salonul din apartamentul meu există un tablou cu un trandafir aşezat într-un râu asemănător. Jumătate dintablou a fost spălat de ape şi intemperii, astfel încât malurile sunt neregulate; cu toate astea, încă se mai poate vedea o parte din frumosul trandafirroşu, pictat pe un fond auriu. Îl cunosc pe artist. În 2003 am fost împreună într-o pădure din Pirinei, am descoperit pârâul care în momentul acelaera secat şi am ascuns pânza sub pietrele de pe fundul albiei.E soţia mea. În clipa asta se află fizic la mii de kilometri depărtare, dormind pentru că soarele încă nu a răsărit în oraşul ei, deşi aici e deja orapatru după-amiază. Suntem împreună de peste un sfert de secol: când am cunoscut-o, am avut certitudinea absolută că relaţia noastră nu o săreuşească. În primii doi ani, eram mereu pregătit ca unul din noi să plece. În următorii cinci ani, am continuat să cred că pur şi simplu neobişnuiserăm unul cu celălalt, dar curând o să ne dăm seama de asta şi fiecare îşi va vedea de drumul său. Mă convinsesem singur că oriceangajament mai serios avea să mă lipsească de „libertate“ şi o să mă împiedice să trăiesc tot ce doream.Observ că fata de lângă mine începe să se simtă prost.— Şi ce legătură are asta cu râul şi cu trandafirul?

— În vara lui 2002 eram deja un scriitor cunoscut şi credeam că valorile mele fundamentale nu s-au schimbat. Dar cum să fiu sigur? Făcând untest. Am închiriat o cămăruţă într-un hotel de două stele în Franţa, unde am început să petrecem cinci luni pe an. Dulapul nu putea creşte, astfel căne limitam hainele la cele esenţiale. Colindam prin păduri şi prin munţi, mâncam în aer liber, stăteam ore întregi de vorbă, ne duceam la cinema înfiecare zi. Trăind în felul acesta ni s-a confirmat că lucrurile cele mai sofisticate din lume sunt tocmai cele care stau la îndemâna oricui.Amândoi suntem pasionaţi de ce facem. Pentru lucrul meu nu am nevoie decât de un laptop. Soţia mea e pictoriţă. Iar pictorilor le trebuieateliere uriaşe unde să-şi producă şi să-şi păstreze lucrările. Nu voia în ruptul capului să-şi sacrifice vocaţia pentru mine, astfel că mi-a propus săînchiriem un spaţiu. Între timp, privind în jur, văzând munţii, văile, râurile, lacurile, pădurile, ea şi-a spus: „De ce să nu înmagazinez asta aici? Şi dece să nu permit naturii să lucreze cu mine?“Hilal nu-şi ia ochii de la râu.— De aici s-a născut idea să „păstrăm“ picturile în aer liber. Eu luam laptopul şi scriam. Ea îngenunchea pe iarbă şi picta. După un an, când amdezgropat primele pânze, rezultatul a fost original şi magnific. Primul tablou pe care l-a recuperat a fost trandafirul. Azi, chiar dacă avem o casă înPirinei, ea continuă să-şi îngroape şi să-şi dezgroape pânzele prin lume. Ceea ce s-a născut dintr-o necesitate a devenit modul ei de a crea. Euprivesc râul. Mi-aduc aminte de trandafir şi simt o iubire aproape palpabilă, fizică, ca şi cum ea ar fi prezentă.Vântul nu mai bate atât de tare ca înainte, şi din cauza asta soarele reuşeşte să încălzească puţin. Lumina în jurul nostru este desăvârşită.— Înţeleg şi respect, spune ea. Dar ai pomenit ceva la restaurant, când vorbeai despre trecut: iubirea e mai puternică. Iubirea e mai mare decâtomul.— Da. Însă iubirea e făcută din alegeri.— La Novosibirsk mi-ai cerut să te iert, iar eu te-am iertat. Acum te rog eu: spune că mă iubeşti.Îi iau mâna. Privim amândoi râul.

— Lipsa unui răspuns este tot un răspuns, spune ea.O îmbrăţişez şi-i pun capul pe umărul meu.—Te iubesc. Te iubesc pentru că toate iubirile din lume sunt ca nişte râuri diferite care curg spre acelaşi lac, şi acolo se întâlnesc şi setransformă într-o iubire unică ce devine ploaie şi binecuvântează pământul.Eu te iubesc ca un râu, care face să crească iarba şi florile pe unde trece el. Te iubesc ca un râu, care dă de băut celui însetat şi-i transportă peoameni unde vor să ajungă.Te iubesc ca un râu care înţelege că trebuie să curgă altfel într-o cascadă şi să înveţe să se odihnească într-o depresiune a terenului. Te iubescpentru că toţi ne naştem în acelaşi loc, la acelaşi izvor, care continuă să ne hrănească mereu cu aceeaşi apă. Astfel, când ne simţim slabi, tot cetrebuie să facem este să aşteptăm puţin. Revine primăvara, zăpezile iernii se topesc şi ne umplu iar cu o nouă energie.Te iubesc ca un râu care începe singuratic şi firav pe un munte, creşte treptat şi se uneşte cu alte râuri până ce, de la un anumit punct, poateocoli orice obstacole ca să ajungă acolo unde vrea.Primesc iubirea ta şi ţi-o încredinţez pe a mea. Nu iubirea unui bărbat pentru o femeie, nu iubirea unui tată pentru o fiică, nu iubirea luiDumnezeu pentru făpturile sale. Ci o iubire fără nume, fără explicaţie, ca un râu care nu reuşeşte să-şi explice parcursul, doar merge înainte. Oiubire care nu cere şi nu dă nimic în schimb, ci doar se manifestă. Niciodată nu voi fi al tău, niciodată nu vei fi a mea, dar chiar şi aşa pot să spun:eu te iubesc, te iubesc, te iubesc.Trebuie să fi fost din cauza după-amiezii, trebuie să fi fost din cauza luminii, dar în clipa aceea Universul părea să intre în sfârşit în armonie. Amrămas acolo aşezaţi, fără nici cea mai mică dorinţă să ne întoarcem la hotel, unde Yao pesemne că mă aşteaptă deja.Acvila de pe BaikalStă să se întunece. Suntem şase persoane în faţa unei bărcuţe ancorate la mal: Hilal, Yao, şamanul, eu şi două femei mai în vârstă. Toţivorbesc ruseşte. Şamanul clatină din cap. Yao pare să insiste, dar şamanul îi întoarce spatele şi se îndreaptă spre barcă.

Acum Yao şi Hilal discută între ei. El pare preocupat, dar cred că se amuză de situaţie. Am practicat de mai multe ori Drumul Păcii, aşa căreuşesc să înţeleg semnele trupului său. Simulează o enervare pe care nu o simte.— Despre ce vorbiţi?— Nu pot să merg şi eu, spune ea. Trebuie să rămân cu aceste două femei pe care nu le-am văzut în viaţa mea. Să stau o noapte întreagă aici,pe frigul ăsta. Nu e nimeni care să mă ducă înapoi la hotel.— Ce vom face pe insulă ai să experimentezi şi dumneata aici cu ele, explică Yao. Dar nu putem încălca o tradiţie. Am atras atenţia înainte, darel a insistat să te aducem. Trebuie să plecăm imediat, pentru că există un moment anume: ceea ce voi numiţi Aleph, eu ki, iar şamanii sigurtrebuie să-l cunoască sub vreo altă denumire. N-o să dureze mult, ne vom înapoia în două ore.— Haide, spun luându-l pe Yao de braţ şi conducându-l la barcă.Mă întorc spre Hilal cu un zâmbet pe faţă:— N-ai rămâne închisă în hotelul acela pentru nimic în lume, ştiind că poţi să experimentezi ceva total nou. Dacă e de bine sau de rău, nu ştiu.Dar e altceva decât să stai şi să cinezi singură.— Iar tu crezi cumva că nişte cuvinte drăgăstoase sunt suficiente ca să hrănească o inimă? Înţeleg perfect că-ţi iubeşti soţia, dar vei fi oarecapabil să răsplăteşti măcar o parte din câte universuri îţi pun eu la uşă?Fac stânga împrejur şi mă îndrept spre barcă. Altă discuţie idioată.*Şamanul a pornit motorul şi s-a dus la cârmă. Înaintăm spre ceva ce aduce cu o stâncă la vreo 200 de metri de mal. Vom ajunge în mai puţin dezece minute.— Acum, că nu mai am nici o posibilitate să mă întorc, spune-mi, de ce ai insistat atâta să-l cunosc? A fost singurul lucru pe care mi l-ai cerut încălătoria asta, deşi mi-ai dat multe în schimb. Nu vorbesc numai de şedinţele de aikido. De câte ori a fost nevoie ai ajutat la menţinerea echilibruluiîn tren, mi-ai tradus cuvintele ca şi cum ar fi fost ale dumitale şi nu mai departe decât ieri ai arătat cât de important este să intri într-o luptă numai

din respect pentru adversar.Yao nu prea e în largul lui, mişcând capul dintr-o parte într-alta, ca şi cum ar fi răspunzător de siguranţa micii bărci.— Mi-am zis că v-ar plăcea să-l cunoaşteţi datorită intereselor dumneavoastră…— Nu-i un răspuns bun. Dacă voiam să-l cunosc, ţi-aş fi cerut-o.El mă priveşte în cele din urmă, dând din cap.— V-am chemat pentru că am promis să revin aici la următoarea mea călătorie în zonă. Aş fi putut veni singur, dar am semnat un contract cueditura, prin care mă angajam să stau tot timpul lângă dumneavoastră. Nu le-ar fi convenit.— Uneori nu-i nevoie să stea tot timpul cineva lângă mine.Noaptea cade mai repede decât crezusem. Yao schimbă vorba:— Omul care conduce barca are posibilitatea să stea de vorbă cu soţia mea. Ştiu că nu-i o minciună, pentru că nici o altă persoană din lume nuar fi putut să cunoască anumite lucruri. În plus, mi-a salvat fiica. A reuşit ceea ce nici un medic din excelentele spitale de la Moscova, Beijing,Shanghai şi Londra nu a fost în stare s fac . Şi nu a cerut nimic înă ă schimb, doar s -l vizitez din nou. ă Se întâmpl ca de data asta s fiu cuă ădumneavoastr . Poate c reuşi i s în elege i lucruri pe care creierulă ă ţ ă ţ ţ meu refuz s le accepte.ă ăStânca din mijlocul lacului se apropie; o s ajungem în mai pu in de ună ţ minut.— sta e un r spuns. Mul umesc pentru încredere. M aflu într-unulĂ ă ţ ă dintre locurile cele mai frumoase din lume, în acest apus splendid, ascultândzgomotul valurilor care lovesc în barc . Prin urmare, faptul c ajung s -ă ă ăl întâlnesc pe omul acesta e una dintre multele binecuvânt ri care miă s-auoferit în toat c l toria asta.ă ă ăCu excep ia zilei când mi-a vorbit despre durerea pentru pierdereaţ so iei sale, Yao nu şi-a manifestat niciodat vreo emo ie. Acum îmi iaţ ă ţ mâna,o duce la piept şi o strânge tare. Barca se loveşte de o fâşie îngust deă pietriş care ine loc de debarcader.ţ— Mul umesc. Mul umesc foarte mult.ţ ţ*Urc m pân în vârful stâncii. Înc se mai vede orizontul roşu. În jurulă ă ă nostru sunt doar tufe pitice şi, în est, vreo trei, patru

copaci care înc nu au înmugurit. ă Pe unul dintre ei, resturi de ofrande şi o carcas de animal leg nându-se pe o crac .ă ă ăB trânul şaman inspir respect şi în elepciune; nu-mi va ar ta nimică ă ţ ă nou, pentru c am parcurs deja multe c i şi ştiu c toate seă ă ăîntâlnesc în acelaşi loc. Şi totuşi, v d c are inten ii serioase. În timp ceă ă ţ preg teşte ritualul, în mintea mea caut s -mi amintesc tot ce amă ă înv at cuăţprivire la rolul lui în istoria civiliza iei.ţ*În vremurile str vechi, triburile aveau dou figuri dominante. Prima eraă ă c petenia: cel mai curajos, puternic şi capabil s -iă ăînving pe ceilal i b rba i care îl provocau, destul de inteligent ca să ţ ă ţ ă scape din conspira ii în veşnica lupt pentru putere – luptţ ă ăcare nu are loc numai ast zi, ci s-a n scut în negura timpurilor. Odată ă ă statornicit în func ie, devenea r spunz tor de ocrotirea şiţ ă ăbun starea poporului s u în lumea fizic . Cu trecerea timpului, ceea ceă ă ă fusese o alegere natural a sfârşit prin a se corupe, iarăfunc ia conduc torului a început s fie transmis ereditar. Aşa a ap rutţ ă ă ă ă succesiunea la putere, de unde au ap rut împ ra ii, regii, dictatorii.ă ă ţDar mai important decât conduc torul era şamanul. Înc din zoriiă ă umanit ii, oamenii percepeau prezen a unei for e superioare, ra iuneaăţ ţ ţ ţ vie ii şiţa mor ii, f r s -şi poat explica exact de unde venea aceasta. Odatţ ă ă ă ă ă cu naşterea iubirii, apare nevoia unui r spuns la misterul existen ei.ă ţ Primiişamani au fost femei, surse ale vie ii; cum nu erau ocupate cuţ vân toarea şi cu pescuitul, se dedicau contempl rii şi au sfârşit prin aă ă se cufunda întainele sacre. Tradi ia era mereu transmis celor mai capabile, careţ ă tr iau izolate şi de aceea erau majoritatea virgine. Lucrau pe un plană diferit,echilibrând for ele lumii spirituale cu cele ale lumii fizice.ţProcesul a fost aproape întotdeauna acelaşi: şamanul grupului intra în trans prin intermediul muzicii (în mod normal percu ie), bea şiă ţ administrapo iuni pe care le g sea în natur , sufletul lui ieşea din trup şi intra înţ ă ă universul paralel. Acolo întâlnea spiritele plantelor, animalelor, mor ilorţ şi viilor– cu to ii convie uind într-un timp unic, cel pe care Yao îl numeşteţ ţ energia ki şi la care eu m refer drept Aleph. În acel punct unic, îşiă întâlnea

c l uzele, echilibra energiile, vindeca bolile, provoca ploile, restabileaă ă pacea, descifra simbolurile şi semnele trimise de natur , pedepseaă oriceindivid care ar fi putut s tulbure contactul tribului cu Totul. În aceleă vremuri, cum c l toria în c utarea hranei obliga tribul s se deplasezeă ă ă ă întruna, nuse puteau construi temple sau altare. Exista doar un Tot, în pântecul c ruia c l torea tribul.ă ă ăAşa cum s-a întâmplat cu c peteniile, şi func ia şamanilor s-aă ţ denaturat. De vreme ce s n tatea şi protec ia grupului depindeau deă ă ţ armonia cup durea, câmpul şi natura, femeile r spunz toare de contactul spirituală ă ă au început s fie învestite cu o mare autoritate, în general superioară ă celei aconduc torului. Într-un moment pe care istoria nu ştie s -l precizezeă ă (deşi se crede c a fost imediat dup descoperirea agriculturii şiă ă sfârşitulnomadismului), harul feminin a fost uzurpat de b rbat. For a aă ţ predominat asupra armoniei. Calit ile naturale ale acelor femei nu maiăţ erau luate înseam ; singurul lucru care conta era puterea pe care o de ineau.ă ţPasul urm tor a fost organizarea şamanismului – acum masculin – într-ăo structur social . S-au n scut primele religii. Societatea seă ă ă schimbaseşi nu mai era nomad , dar respectul şi teama fa de conduc tor şiă ţă ă şaman erau (şi r mân) definitiv înr d cinate în sufletul fiin eloră ă ă ţ omeneşti.Conştien i de asta, sacerdo ii s-au unit cu conduc torii pentru aţ ţ ă men ine supus poporul. Cine ar fi îndr znit s -i sfideze era amenin atţ ă ă ţ cu pedeapsadivin . La un moment dat, femeile au început s -şi cear înapoi rolulă ă ă de şaman, pentru c lumea f r ele se îndrepta c tre confruntare. Dar,ă ă ă ă de câteori se întâmpla asta, ele erau imediat îndep rtate, tratate drept ereticeă şi prostituate. Dac amenin area era într-adev r puternic , sistemul nuă ţ ă ăşov ia s le pedepseasc prin ardere pe rug, lapidare şi, în cazuri maiă ă ă blânde, exil. Istoria civiliza iei nu a p strat urmele unor religii feminine;ţ ă ştimdoar c cele mai vechi obiecte magice descoperite de arheologiă reprezint zei e.ă ţDar asta s-a pierdut în negura timpului. Puterea magic , fiind folosită ă numai în scopuri p mânteşti, a sfârşit prin a se dilua şi a-şi pierdeă for a. Aţ

d nuit doar frica de pedepsele divine.ăÎn fa a mea se afl un b rbat, şi nu o femeie – deşi femeile care auţ ă ă r mas pe mal cu Hilal sigur c au aceeaşi putere ca el. Ambele sexeă ă suntînzestrate cu acelaşi dar de a intra în contact cu necunoscutul, în m sura în care sunt deschise spre „latura feminin “. Lipsa mea deă ă entuziasm în aveni aici s-a datorat faptului c ştiu cum s-a îndep rtat omenirea deă ă origini, de contactul cu Visul lui Dumnezeu.Omul aprinde focul într-o gropi care s protejeze fl c rile de vântulţă ă ă ă care nu înceteaz s sufle, aşezând o tob al turi şi destupând o sticlă ă ă ă ă cuun soi de lichid pe care nu îl cunosc. Şamanul din Siberia – de unde îşi are originea termenul – respect aceleaşi ritualuri ca şi ă pajé* din p durileăAmazoniei, vr jitorii din Mexic, sacerdo ii ă ţ candomblé**-ului african, spiritualiştii din Fran a, vindec torii triburilor amerindiene, aborigeniiţ ă dinAustralia, charismaticii Bisericii Catolice, mormonii din Utah şi aşa mai departe.În aceast asem nare const marea surpriz a tradi iilor acestora careă ă ă ă ţ par s tr iasc într-un veşnic conflict unele cu altele. Ele se întâlnescă ă ă peun singur plan spiritual şi se manifest în diverse locuri din lume, deşiă nu au comunicat niciodat în plan fizic. Aici se vede voin a unei Mâiniă ţSuperioare:„Uneori fiii mei au ochi, şi nu v d. ă Au urechi, şi nu aud. Prin urmare, unora le voi cere s nu fie surzi sau orbi fa de mine. Chiar dac astaă ţă ă lecere un pre mare, ei vor fi r spunz tori s men in vie Tradi ia, iarţ ă ă ă ţ ă ţ într-o zi binecuvânt rile Mele se vor întoarce pe P mânt“.ă ăŞamanul începe s bat în tob tot mai iute. Îi spune ceva lui Yao, careă ă ă îmi traduce imediat:— N-a folosit acest termen, dar ki va veni odat cu vântul.ăVântul începe s se înte easc . Chiar dac sunt bine îmbr cat –ă ţ ă ă ă hanorac special, m nuşi, c ciul de lân groas şi fular care-mi lasă ă ă ă ă ădescoperi i doar ochii – nu e destul. Nasul mi-a amor it, sprâncenele şiţ ţ barba îmi sunt pline de promoroac . Yao st aşezat turceşte, într-oă ă posturăelegant . Încerc s fac la fel, dar tot timpul schimb pozi ia, deoareceă ă ţ pantalonii pe care îi am pe mine sunt obişnui i, iar vântul trece prinţ es tur şiţ ă ă

îmi amor eşte muşchii, provocând spasme dureroase.ţFl c rile danseaz s lbatic, dar r mân aprinse. Ritmul tobei seă ă ă ă ă înte eşte. Şamanul încearc s -şi potriveasc b t ile inimii cu cele aleţ ă ă ă ă ă mâinii pepielea tobei, a c rei parte inferioar este deschis pentru ca spiriteleă ă ă s poat intra. În tradi iile afro-braziliene, aceasta e clipa cândă ă ţ mediumul sausacerdotul îşi las sufletul s ias , permi ând ca alt entitate – maiă ă ă ţ ă în eleapt – s -i ocupe trupul. Singura deosebire este c în ara mea nuţ ă ă ă ţ existăun moment precis în care s se manifeste ceea ce Yao a numit ă ki.Renun s mai fiu un simplu observator şi decid s particip la trans .ţ ă ă ă Încerc s -mi potrivesc şi eu pulsul cu b t ile, închid ochii, îmi golescă ă ă minteade gânduri, dar frigul şi vântul m împiedic s merg mai departe. Dină ă ă nou trebuie s schimb pozi ia; deschid ochii şi observ c acum el areă ţ ă niştepene în mâna care ine toba – probabil de la vreo pas re rar de prinţ ă ă partea locului. Conform tradi iilor din toat lumea, p s rile suntţ ă ă ă mesageri aidivinului. Ele îl ajut pe vr jitor s urce în înaltul cerului şi s stea deă ă ă ă vorb cu spiritele.ăŞi Yao ine ochii deschişi; extazul este al şamanului, numai al lui.ţ Vântul se înte eşte, mi-e din ce în ce mai frig, dar şamanul r mâneţ ă impasibil.Ritualul continu : destup o sticl cu un lichid care mi se pare a fiă ă ă verde, bea, o întinde lui Yao, care bea şi el şi mi-o trece mie. Din respect, fac lafel: gust acel amestec dulceag, cu un con inut alcoolic slab, şi înapoiezţ sticla şamanului. Ritmul tobei continu , fiind întrerupt numai deă desenele pecare omul le scrijeleşte pe p mânt. N-am v zut niciodat aceleă ă ă simboluri, amintesc de un tip de scriere de mult disp rut . Din gâtlej îiă ă ies zgomoteciudate, care par triluri de p s ri. Toba r sun tot mai tare şi maiă ă ă ă repede, acum parc simt frigul mai pu in şi deodat vântul înceteaz .ă ţ ă ăNimeni nu trebuie s -mi explice nimic: tocmai s-a manifestat ceea ceă Yao numeşte ki. To i trei ne privim, peste noi domneşte un soi de calm,ţpersoana din fa a mea nu e aceeaşi care a condus barca sau care i-aţ cerut lui Hilal s r mân pe mal: tr s turile i s-au schimbat, dându-i ună ă ă ă ă aermai tân r şi mai feminin.ă

O vreme el şi cu Yao vorbesc ruseşte. O lumin apare la orizont, r sareă ă luna. O înso esc în noua ei c l torie pe cer, razele argintii reflectându-ţ ă ăseîn apa lacului, acum liniştit ca o oglind . În stânga mea se aprindă ă luminile din c tun. Sunt calm, încerc s absorb cât mai mult din acestă ă moment pecare nu m aşteptam s -l tr iesc, dar care se afla pe drumul meu – caă ă ă multe altele. Dar-ar Domnul ca neaşteptatul s aib întotdeauna fa aă ă ţ astaatât de frumoas şi paşnic !ă ăÎn cele din urm – folosindu-l pe Yao drept traduc tor – şamanul mă ă ă întreab ce am venit s fac.ă ă— S înso esc un prieten care a f g duit s revin aici. S -mi ar tă ţ ă ă ă ă ă ă respectul pentru arta dumneavoastr . Şi s contemplu misterul al turiă ă ă dedumneavoastr .ă— Omul care e lâng dumneavoastr nu crede în nimic, spuneă ă şamanul, tot în traducerea lui Yao. A venit aici de mai multe ori ca să stea devorb cu so ia lui, şi totuşi nu crede. Biata femeie! În loc s poată ţ ă ă merge împreun cu Dumnezeu ca s aştepte momentul revenirii peă ă P mânt,ătrebuie s vin tot timpul s -l consoleze pe nefericitul sta. P r seşteă ă ă ă ă ă c ldura Soarelui divin şi înfrunt frigul din Siberia pentru c dragosteaă ă ă lui nuo las s plece!ă ăŞamanul chicoteşte.— De ce nu-i explica i asta?ţ— I-am explicat deja. Dar atât el, cât şi majoritatea persoanelor pe care le cunosc nu se împac cu ceea ce consider o pierdere.ă ă— Egoism pur.— Da, egoism pur. Vor ca timpul s se opreasc şi s se întoarcă ă ă ă înapoi. Şi din cauza asta nu îng duie sufletelor s mearg înainte.ă ă ăŞamanul chicoteşte iar.— El l-a ucis pe Dumnezeu în momentul când so ia lui a trecut în altţ plan. Se va întoarce aici o dat , de dou , de zece ori şi va încerca dină ă nou săstea de vorb cu ea. Nu vine s cear ajutor ca s în eleag mai bineă ă ă ă ţ ă via a. Vrea ca lucrurile s se adapteze la felul s u de a vedea via a şiţ ă ă ţmoartea.Face o pauz . Priveşte în jur. ă Acum s-a întunecat complet, scena e luminat numai de fl c ri.ă ă ă

— Nu ştiu s vindec disperarea atunci când oamenii g sesc consolareă ă în ea.— Cu cine vorbesc?— Dumneavoastr crede i.ă ţRepet întrebarea.— Valentina.O femeie.— B rbatul de lâng mine poate s fie cam prost când e vorba deă ă ă spirit, dar e un om deosebit, preg tit s tr iasc aproape tot, mai pu ină ă ă ă ţ cenumeşte „moartea“ so iei sale. B rbatul de lâng mine e un om bun.ţ ă ăŞamanul d din cap.ă— Dumneavoastr la fel. A i înso it un prieten care se afl lângă ţ ţ ă ă dumneavoastr de mult. Cu mult înainte de a v fi întâlnit în via a asta.ă ă ţ Aşa cumşi eu v cunosc de mult.ăÎnc un chicotit.ă— Noi trei ne-am mai v zut altundeva, înainte de a înfrunta împreună ă acelaşi destin, cel pe care prietenul dumneavoastr îl numeşteă „moarte“,într-o b t lie. Nu ştiu în ce ar , dar au fost r ni de glon . To iă ă ţ ă ă ţ ţ r zboinicii ajung întotdeauna s se reîntâlneasc . Asta face parte dină ă ă legea divin .ăArunc nişte ierburi în fl c ri, explicând c am mai f cut asta în altă ă ă ă ă ă via , ne-am aşezat în jurul focului ca s vorbim de aventurile noastre.ţă ă— Spiritul dumneavoastr vorbeşte cu acvila de pe Baikal, careă priveşte şi supravegheaz tot, îi atac pe duşmani, îi ocroteşte şi-iă ă ap r peă ăprieteni.Ca pentru a-i confirma cuvintele, auzim o pas re în dep rtare. ă ă Senza iaţ de frig a fost înlocuit de o stare pl cut . El ne întinde iar sticla.ă ă ă— B utura fermentat e vie, merge de la tinere e la b trâne e. Cândă ă ţ ă ţ ajunge la maturitate, este în stare s distrug Spiritul Inhibi iei, Spiritulă ă ţÎnsingur rii, Spiritul Fricii, Spiritul Neliniştii. Dar, b ut peste m sur ,ă ă ă ă ă ea se revolt şi atrage Spiritul Înfrângerii şi al Agresiunii. Totul este să ă ştiipunctul pe care nu trebuie s -l dep şeşti.ă ăBem şi s rb torim.ă ă— În momentul acesta corpul dumneavoastr e pe p mânt, dar spiritulă ă este cu mine aici în în l imi, şi asta e tot ce v pot oferi: o plimbareă ţ ă prin

cerurile Baikalului. Nu a i venit ca s -mi cere i ceva, aşa c nu v voiţ ă ţ ă ă da decât aceast plimbare. Sper ca ea s v inspire s continua i să ă ă ă ţ ă face iţceea ce trebuie s face i.ă ţFi i binecuvântat. La fel cum v transforma i via a, transforma i-o şi peţ ă ţ ţ ţ a celorlal i din jur. Când v vor cere, nu uita i s da i. Când v vor bateţ ă ţ ă ţ ă lauş , nu şov i i s deschide i. Când vor pierde ceva şi vor veni laă ă ţ ă ţ dumneavoastr , face i ce v va sta la îndemân şi g si i ce s-a pierdut.ă ţ ă ă ă ţ Dar,înainte, cere i, bate i la uş şi descoperi i tot ce e pierdut în via aţ ţ ă ţ ţ dumneavoastr . Un vân tor ştie ce-l aşteapt : s devoreze vânatul sauă ă ă ă s fieădevorat de el.Dau din cap.— A i mai tr it asta înainte şi ve i mai tr i de multe ori, continuţ ă ţ ă ă şamanul. Un prieten al prietenilor dumneavoastr e un prieten ală acvilei de peBaikal. În noaptea asta nu se va întâmpla nimic deosebit; nu ve i aveaţ viziuni, experien e magice, transe ca s comunica i cu viii şi nici cuţ ă ţ mor ii.ţNu ve i primi nici o putere special . Doar v ve i umple de bucurie înţ ă ă ţ timp ce acvila îi va ar ta sufletului dumneavoastr lacul. Nu vede iă ă ţ nimic, darspiritul dumneavoastr în acest moment se desfat în în l imi.ă ă ă ţSpiritul meu se desfat în în l imi şi eu nu v d nimic. Nu e nevoie: ştiuă ă ţ ă c spune adev rul. Când mi se va întoarce în trup, va fi mai în elept şiă ă ţ mailiniştit ca oricând.Timpul se opreşte, pentru c nu reuşesc s -l mai m sor. Fl c rile seă ă ă ă ă mişc , proiectând umbre stranii pe fa a şamanului, dar eu nu suntă ţ numaiaici. Îmi las spiritul s hoin reasc , are nevoie de asta, dup atâta efortă ă ă ă şi atâta munc de stat lâng mine. Nu-mi mai e frig. Nu mai simt nimică ă –sunt liber şi aşa voi continua s fiu cât timp acvila de pe Baikal zboară ă deasupra lacului şi a mun ilor înz pezi i. P cat c spiritul nu-mi poateţ ă ţ ă ăpovesti ce a v zut; dar, la urma urmei, nu trebuie s ştiu tot ce seă ă petrece cu mine.Vântul începe din nou s sufle. Şamanul se închin c tre p mânt şiă ă ă ă c tre cer. Focul, care era atât de bine protejat, se stinge brusc. M uită ă la luna

acum foarte sus pe cer, pot vedea silueta mai multor p s ri careă ă zboar în jurul nostru. Omul a îmb trânit din nou, pare obosit, îşi vâră ă ă toba într-unsac mare, brodat.Yao se apropie de el, bag mâna în buzunarul stâng, scoate un pumnă de monede şi bancnote. Eu procedez la fel.— Cerşim pentru acvila de pe Baikal. Asta e ce primim.Face o plec ciune, mul umeşte pentru bani şi coborâm f r grab spreă ţ ă ă ă barc . Insula sacr a şamanilor are spiritul ei, e întuneric şi nu ştimă ăniciodat dac punem piciorul într-un loc sigur.ă ăCând ajungem la mal, o c ut m pe Hilal, iar cele dou femei ne spună ă ă c s-a întors la hotel. Abia atunci îmi dau seama c şamanul n-a spusă ă niciun cuvânt despre ea.Frica de fricăÎnc lzirea în camer e dat la maximum. Înainte s caut întrerup torul,ă ă ă ă ă îmi scot haina, c ciula, fularul şi m duc la fereastr cu gândul s-oă ă ă deschidca s împrosp tez pu in aerul. ă ă ţ Cum hotelul se afl pe un deluşor, potă s v d cum se sting luminile din c tun. R mân un timp acolo,ă ă ă ă imaginându-miminunile la care spiritul meu trebuie s fi fost prezent. Şi, când dau să ă m întorc, aud vocea.ă— Nu te întoarce.Hilal e aici. Şi tonul cu care a spus asta m sperie. Vorbeşte serios.ă— Sunt înarmat .ăNu, imposibil. Asta dac nu cumva femeile acelea…ă— D -te pu in înapoi.ă ţFac ce-mi comand .ă— Înc pu in. Aşa. Acum f un pas spre dreapta. Acolo, nu te maiă ţ ă mişca.Nu m gândesc la nimic – instinctul de conservare a pus st pânire peă ă mine. Pre de câteva secunde mintea proceseaz care suntţ ă posibilit ileăţpe care le am ca s supravie uiesc: s m arunc la p mânt, s încercă ţ ă ă ă ă s încropesc o discu ie, sau pur şi simplu s aştept urm torul ei pas.ă ţ ă ă Dac eăîntr-adev r hot rât s m omoare, nu va dura mult, dar, dac nu o să ă ă ă ă ă ă trag într-un minut, va începe s discute, iar şansele vor fi de parteaă ă mea.

Un zgomot asurzitor, o explozie şi m trezesc acoperit de cioburi deă sticl . Becul de deasupra capului meu a explodat.ă— În mâna dreapt am arcuşul, în stânga vioara. Nu te întoarce.ăNu m întorc, dar respir adânc. Nu exist nici un fel de magie sau efectă ă special în ceea ce s-a întâmplat: cânt re ii de oper ob in acelaşi efectă ţ ă ţcu vocea – pot s fac nd ri o cup de şampanie, de exemplu,ă ă ţă ă ă imprimând aerului o vibra ie care spulber obiectele fragile.ţ ăArcuşul atinge din nou corzile, sco ând un sunet strident.ţ— Ştiu tot ce s-a întâmplat. Am v zut. Femeile m-au condus acolo f ră ă ă s fie nevoie de inelul de lumin .ă ăA v zut.ăO povar imens se ridic de pe umerii mei plini de cioburile becului.ă ă ă C l toria în locul acela, deşi Yao nu ştie, era şi c l toria mea deă ă ă ăîntoarcere în regat. Şi nu trebuia s mai spun nimic, ea v zuse.ă ă— M-ai p r sit când eram la ananghie. Am murit din cauza ta şi m-amă ă întors acum ca s te bântui.ă— Nu m bântui. Nu m sperii. ă ă Am fost iertat.— M-ai silit s te iert. Şi te-am iertat f r s ştiu exact ce f ceam.ă ă ă ă ăÎnc un acord acut şi dezagreabil.ă— Dac vrei, retrage- i iertarea.ă ţ— Nu vreau. Eşti iertat. Şi, dac ar trebui s te iert de şaptezeci şiă ă şapte de ori, tot te-aş ierta. Dar imaginile au ap rut înv lm şite înă ă ă capul meu.Trebuie s -mi povesteşti exact ce s-a întâmplat. Mi-amintesc doar că ă eram goal , tu m priveai, eu le spuneam tuturor c te iubesc şi pentruă ă ă astaam fost condamnat la moarte. Dragostea mea m-a condamnat.ă— Pot s m întorc?ă ă— Nu înc . Mai întâi povesteşte-mi ce s-a întâmplat. Tot ce ştiu e că ă într-o via trecut am murit din cauza ta. Poate c s-a petrecut aici,ţă ă ă poates se fi petrecut în orice alt loc din lume, dar m-am sacrificat în numeleă unei iubiri, ca s te salvez.ăOchii mi se obişnuiser acum cu întunericul, dar c ldura din cameră ă ă era insuportabil .ă— Ce au f cut femeile?ă— Ne-am aşezat pe malul lacului, au aprins un foc, au b tut într-o tob ,ă ă au intrat în trans şi mi-au dat ceva s beau. Când am b ut, am avută ă ă nişteviziuni confuze. Au durat foarte pu in. ţ Mi-amintesc doar ceea ce i-amţ spus. Am crezut c era numai un coşmar, dar ele m-au asigurat că ă

fuseser m deja împreun într-o via trecut . Tu mi-ai spus acelaşiă ă ţă ă lucru.— Nu. S-a întâmplat în prezent, se întâmpl acum. În acest momentă sunt într-o camer de hotel în Siberia, într-o localitate al c rei numeă ă nu-lcunosc. Sunt şi într-o chilie de lâng Cordoba, în Spania. Sunt cu so iaă ţ mea în Brazilia, cu multele femei pe care le-am avut, în unele dintre vie ileţastea sunt femeie. Cânt .ăÎmi scot puloverul. Ea începe s cânte o sonat care nu a fost compusă ă ă pentru vioar ; mama o cânta la pian când eram copil.ă— A fost o vreme în care şi lumea era femeie, energia sa era minunat ,ă oamenii credeau în miracole, prezentul era tot ce aveau şi din cauzaasta timpul nu exista. Grecii au dou cuvinte pentru timp. Primul eă Kairos, timpul lui Dumnezeu, eternitatea. Dar ceva s-a schimbat. Lupta pentrusupravie uire, nevoia de a şti unde s plant m ca s putem culege şiţ ă ă ă timpul aşa cum îl tr im ast zi au început s fac parte din istoriaă ă ă ă noastr .ăGrecii numesc asta Cronos; romanii, Saturn, un zeu care şi-a devorat copiii. Am ajuns s fim sclavii memoriei. Continu s cân i şi o s - iă ă ă ţ ă ţ explicmai bine.Ea continu s cânte. ă ă Încep s plâng, dar continui.ă— În acest moment sunt în gr din , într-un târg, aşezat pe o banc înă ă ă fa a casei mele, privind cerul şi c utând s descop r ce vor s spunţ ă ă ă ă ăoamenii când folosesc expresia „a construi castele în v zduh“, pe careă am auzit-o cu o or în urm . Am şapte ani. Încerc s construiesc ună ă ă castelauriu, dar nu reuşesc. Prietenii mei iau masa la ei acas , mama cântă ă aceeaşi melodie pe care o aud acum, doar c la pian. Dac n-ar fiă ă nevoias povestesc ce simt, aş fi în întregime acolo. Mirosul verii, greieriiă ârâind în copaci, eu cu gândul la feti a de care sunt îndr gostit.ţ ţ ă

Nu sunt în trecut, sunt în prezent. Eu sunt acum b ie elul care am fostă ţ cândva. Întotdeauna voi fi acel b ie el, noi to i vom fi copiii, adul ii,ă ţ ţ ţ b trâniiăcare am fost cândva şi care vom fi din nou. Eu nu-mi AMINTESC. TR IESC din nou acel timp.ĂNu reuşesc s continui. Îmi duc mâinile la fa şi plâng, în timp ce eaă ţă cânt cu tot mai mult intensitate, mai mult perfec iune,ă ă ă ţ transportându-mă

în numeroasele ego-uri care exist în via a asta. Nu plâng pentruă ţ mama mea care a plecat, pentru c ea este acum aici, cântând pentruă mine. Nuplâng pentru copilul care, surprins de acea expresie atât de complicat , încearc s -şi construiasc un castel auriu care dispare laă ă ă ă fiecaresecund . Şi copilul este aici ascultând Chopin, ştie cât de frumoas eă ă melodia, a mai auzit-o de atâtea ori şi i-ar pl cea s o mai aud de totă ă ăatâtea ori! Plâng pentru c nu exist alt mod de a exprima ceea ceă ă simt: SUNT VIU. În fiecare por, în fiecare celul a corpului meu, suntă viu, nu m-amn scut niciodat şi niciodat nu am murit.ă ă ăPot s am momentele mele de triste e, confuziile mele, dar deasupraă ţ mea este marele Eu, care în elege totul şi râde de zbuciumul meu.ţ Plângpentru efemeritate şi pentru eternitate, pentru c ştiu c mai s raceă ă ă decât muzica sunt cuvintele, şi deci niciodat nu voi reuşi s descriuă ă acestmoment. Îl las pe Chopin, pe Beethoven, pe Wagner s m conduc înă ă ă trecutul care este prezent – muzica lor e mai puternic decât toateă ineleleaurii pe care le cunosc.Plâng în timp ce Hilal cânt . Şi ea cânt pân când obosesc de atâtaă ă ă plâns.*Se duce la întrerup tor. Filetul becului ars s-a spart. Camera r mâneă ă tot în întuneric; se duce la noptier şi aprinde veioza.ă— Acum po i s te întorci.ţ ăCând ochii mi se obişnuiesc cu lumina, o v d goal , cu bra eleă ă ţ deschise, cu vioara şi arcuşul în mâini.— Azi mi-ai spus c m iubeşti ca un râu. Acum eu vreau s - i spun că ă ă ţ ă te iubesc ca muzica lui Chopin. Simpl şi profund , albastr ca lacul,ă ă ăcapabil de…ă— Muzica vorbeşte pentru sine. Nu e nevoie s spui nimic.ă— Mi-e fric . Foarte fric . ă ă Ce am v zut de fapt?ăÎi descriu tot ce s-a întâmplat în chilie, laşitatea mea şi fata pe care o vedeam exact cum st ea acum, doar c avea mâinile legate cu corziă ă carenu erau ale unui arcuş sau ale unei viori. Ea ascult în t cere, cuă ă bra ele tot deschise, sorbindu-mi fiecare cuvânt. St m amândoi înţ ă picioare în

mijlocul od ii, corpul ei e alb ca cel al fetei de cincisprezece ani care înă acest moment e condus spre rugul aprins lâng oraşul Cordoba. ă ă N-o voiputea salva, ştiu c se va mistui în fl c ri lâng prietenele ei. Asta s-aă ă ă ă mai întâmplat o dat , se întâmpl de multe ori şi se va mai întâmplaă ă cât timplumea va continua s existe. Îi mai spun c fata aceea avea sexulă ă acoperit de p r, iar cea care e acum în fa a mea şi l-a ras – iar asta miă ţ se pareîngrozitor, ca şi cum b rba ii ar vrea aib rela ii sexuale cu un copil. Oă ţ ă ţ rog s nu mai fac asta, iar ea îmi promite.ă ăÎi ar t eczema de pe mâini, care e mai vizibil ca oricând, îi explic că ă ă sunt nişte urme din acelaşi loc şi acelaşi trecut. O întreb dac -şiă aminteştece mi-a spus ori ce mi-au spus celelalte, în timp ce mergeau spre rug. Ea d din cap în semn c nu.ă ă— M doreşti?ă— Mult. Suntem aici singuri, în acest loc unic de pe planet , eşti goală ă în fa a mea. Te doresc mult.ţ— Mi-e fric de frica mea. Îmi cer iertare mie îns mi nu pentru c suntă ă ă aici, ci pentru c am fost mereu egoist în durerea mea. În loc s iert,ă ă ă amc utat r zbunarea. Nu pentru c eram mai puternic , ci pentru că ă ă ă ă întotdeauna m-am sim it mai slab . În timp ce-i r neam pe ceilal i, mţ ă ă ţ ă r neam şiămai mult pe mine îns mi. Umileam ca s m simt umilit , atacam ca să ă ă ă ă m simt siluit de propriile mele sentimente.ă ăŞtiu c nu sunt singura care a trecut prin lucruri ca acelea pe care le-ăam povestit la masa de la ambasad , în modul cel mai trivial posibil: să ă fiuviolat de un vecin, prieten al familiei mele. Am spus în seara aceea că ă nu era ceva chiar atât de rar şi sunt sigur c cel pu in una dintreă ă ţ femeilede acolo a trecut prin aşa ceva în copil rie. Şi totuşi, nu toate seă comport ca mine. Eu nu reuşesc s m împac cu mine îns mi.ă ă ă ăRespir adânc, c utându-şi cuvintele, şi continu :ă ă ă— Nu pot s dep şesc ceea ce toat lumea dep şeşte. Tu eşti înă ă ă ă c utarea tezaurului t u şi eu sunt o parte din el. Cu toate astea, mă ă ă simtstr in în propria mea piele. Nu vreau s m arunc în bra ele tale, s teă ă ă ă ţ ă s rut şi s fac dragoste cu tine acum dintr-un singur motiv: nu amă ă curaj, mie

fric s nu te pierd. Dar, în timp ce tu erai în c utarea regatului t u, euă ă ă ă m reg seam pe mine îns mi, pân când, în timpul c l toriei, amă ă ă ă ă ă încetats mai progresez. Atunci am devenit mai agresiv . M simt respins ,ă ă ă ă inutil , şi nimic din ce mi-ai spune nu m poate face s -mi schimbă ă ă p rerea.ăM aşez pe singurul scaun din odaie şi o rog s vin în bra ele mele. ă ă ă ţ Şi corpul ei e asudat din cauza c ldurii din camer . Ea îşi ine înă ă ţ continuarearcuşul şi vioara în mâini.— Am multe temeri, spun. Şi voi continua s le am. ă N-am s încerc să ă explic nimic. Dar e ceva ce po i face acum.ţ— Nu vreau s continui s -mi spun c asta va trece într-o zi. Nu vaă ă ă trece. Trebuie s înv s tr iesc cu demonii mei!ă ăţ ă ă— Aşteapt . N-am f cut c l toria asta ca s salvez lumea, şi cu atâtă ă ă ă ă mai pu in ca s te salvez pe tine. Dar Tradi ia magic spune c durereaţ ă ţ ă ă sepoate transfera. Ea nu piere pe loc, dar va disp rea pe m sur ce oă ă ă transferi altundeva. Ai f cut asta în mod inconştient toat via a. Acumă ă ţ î i cer sţ ăo faci într-o manier conştient .ă ă— N-ai chef s faci dragoste cu mine?ă— Ba da, foarte mult. Deşi e foarte cald în camer , pot s simt oă ă c ldur mai puternic în picioare, acolo unde le atinge sexul t u. Nuă ă ă ă sunt unsupraom. De aceea te rog s transferi durerea ta şi dorin a mea.ă ţTe rog s te scoli, s te duci în camera ta şi s cân i pân la epuizare.ă ă ă ţ ă Suntem singuri în hotelul sta, aşa c nimeni nu va reclama c eă ă ă zgomot.Pune- i toat sim irea în muzic , şi mâine f la fel. Ori de câte ori veiţ ă ţ ă ă cânta, aminteşte- i c ceea ce te-a r nit atâta s-a transformat într-unţ ă ă har. Înpofida a ceea ce ai spus, alte persoane nu şi-au dep şit niciodată ă trauma, doar au ascuns-o într-un loc pe care nu-l viziteaz niciodat .ă ă Dar, încazul t u, Dumnezeu i-a ar tat calea. Sursa regener rii este acum înă ţ ă ă mâinile tale.— Te iubesc cum îl iubesc pe Chopin. Întotdeauna mi-am dorit s fiuă pianist , dar p rin ii mei puteau cump ra la vremea aceea doar oă ă ţ ă vioar .ă— Eu te iubesc ca un râu.

Ea se scoal şi începe s cânte. Cerul ascult muzica, îngerii coboară ă ă ă ca s o priveasc împreun cu mine pe femeia aceea goal care uneoriă ă ă ăse opreşte, uneori îşi leag n corpul înso ind instrumentul. Eu amă ă ţ dorit-o şi am f cut dragoste cu ea f r s o ating şi f r s am orgasm.ă ă ă ă ă ă ă Nupentru c sunt b rbatul cel mai fidel din lume, dar pentru c doar astfelă ă ă se puteau întâlni trupurile noastre – cu îngerii de fa .ţăPentru a treia oar în noaptea aceea – când spiritul meu a zburat cuă acvila de pe Baikal, când am ascultat cântecul din copil rie şi acum –ătimpul s-a oprit în loc. M aflam cu totul aici, f r trecut şi f r viitor,ă ă ă ă ă tr ind cu ea muzica, rug ciunea neaşteptat , recunoştin a de a fiă ă ă ţ plecat înc utarea regatului meu. M-am culcat pe pat, iar ea a continuat să ă cânte. Am adormit în sunetul viorii ei.M-am trezit la prima raz de soare, m-am dus în camera ei şi i-amă v zut chipul – pentru întâia oar p rea s aib într-adev r dou zeci şiă ă ă ă ă ă ă unude ani. Am trezit-o delicat şi am rugat-o s se îmbrace pentru c Yaoă ă ne aştepta la micul dejun. Trebuia s ne întoarcem imediat la Irku k,ă ţ fiindcătrenul urma s plece în câteva ore.ăCoborâm, mânc m peşte marinat (singura op iune la ora aceea) şiă ţ auzim motorul maşinii care vine dup noi. Şoferul ne salut , ne iaă ă rucsacurileşi le pune în portbagaj.Ieşim pe un soare str lucitor, cer senin, nici un pic de vânt; mun iiă ţ înz pezi i din dep rtare se v d limpede. M opresc ca s -mi iau r mas-ă ţ ă ă ă ă ăbun dela lac, ştiind c probabil nu voi mai reveni aici niciodat . Yao şi Hilală ă urc în maşin , şoferul porneşte motorul.ă ăDar eu nu reuşesc s m urnesc din loc.ă ă— Veni i. Avem o marj de o or în caz c e vreun accident pe şosea,ţ ă ă ă dar nu vreau s risc.ăLacul m cheam .ă ăYao coboar din maşin şi se apropie.ă ă— Poate c v-a i aşteptat la mai mult de la întâlnirea cu şamanul. ă ţ Dar pentru mine a fost important.Nu, m aşteptam la mai pu in. Mai târziu îi voi spune ce s-a întâmplată ţ cu Hilal. Acum privesc cum lacul se trezeşte odat cu soarele, apa luiăreflectându-i fiecare raz . Spiritul meu l-a vizitat împreun cu acvilaă ă lacului Baikal, dar trebuie s -l cunosc mai bine.ă

— Uneori lucrurile nu ies aşa cum gândim, continu el. În orice caz, vă ă mul umesc c a i venit.ţ ă ţ— E posibil s te aba i din drumul pe care l-a trasat Dumnezeu? Da,ă ţ îns este întotdeauna o greşeal . ă ă E posibil s evi i durerea? Da, însă ţ ăniciodat n-ai s înve i ceva. E posibil s cunoşti lucrurile f r s leă ă ţ ă ă ă ă experimentezi cu adev rat? ă Da, îns ele nu vor face niciodat parte dină ă tine.Şi cu aceste cuvinte înaintez spre apele care m cheam . Mai întâiă ă încet, şov ielnic, f r s ştiu dac voi reuşi s ajung pân acolo.ă ă ă ă ă ă ă Treptat,observând c ra iunea m trage înapoi, încep s m resc viteza, să ţ ă ă ă ă alerg, în timp ce arunc de pe mine hainele de iarn . Când ajung peă malullacului, sunt doar în chilo i. O clip , o frac iune de secund , ezit. Darţ ă ţ ă îndoiala nu e suficient ca s m împiedice s merg mai departe. Apaă ă ă ăînghe at îmi atinge picioarele, gleznele, simt c fundul e plin de pietreţ ă ă şi mi-e greu s -mi in echilibrul, dar chiar şi aşa merg mai departe,ă ţ pân ceălocul e destul de adânc ca săM CUFUND!ĂCorpul meu intr în apa înghe at , simt c mii de ace mi se înfig înă ţ ă ă piele, suport cât pot, poate câteva secunde, poate o veşnicie, şi ies imediat lasuprafa .ţăVar ! C ldur !ă ă ăMai târziu aveam s aflu c to i cei care ies dintr-un loc înghe at şiă ă ţ ţ intr în altul cu o temperatur mai mare au aceeaşi senza ie. Iat -mă ă ţ ă ă aşadar,f r c maş , cu apele Baikalului pân la genunchi, vesel ca un copilă ă ă ă ă pentru c fusesem înv luit de toat for a aceea care f cea acum parteă ă ă ţ ă dinmine.Yao şi Hilal m-au urmat şi m privesc de pe mal. Nu le vine s cread .ă ă ă— Veni i! Veni i!ţ ţAmândoi încep s se dezbrace. Hilal nu are nimic dedesubt, e din nouă goal , şi ce? ă Câteva persoane se adun pe chei şi ne urm resc. Dar cuiă ăîi pas ? Lacul e al nostru. ă Lumea e a noastr .ăYao intr primul, nu observ c fundul e neregulat şi cade. Se ridic dină ă ă ă nou, mai înainteaz pu in şi se cufund . Hilal trebuie s fi levitat printreă ţ ă ăpietre, pentru c intr alergând, merge mai departe decât noi, seă ă scufund , deschide bra ele spre cer şi râde, râde ca o nebun .ă ţ ă

Din clipa când am început s alerg spre lac pân când am ieşit n-auă ă trecut mai mult de cinci minute. Şoferul, cât se poate de îngrijorat, vine şi elalergând cu nişte prosoape pe care a reuşit în goan s le ia de laă ă hotel. Noi trei op im de bucurie, îmbr işându-ne, cântând, ipând şiţ ă ăţ ţ spunând„E cald afar !“, precum copiii care niciodat , niciodat în via nu vomă ă ă ţă înceta s fim.ăOraşulÎmi potrivesc ceasul pentru ultima oar în aceast c l torie: sunt oreleă ă ă ă cinci din diminea a zilei de 30 mai 2006. ţ La Moscova, cu o diferen deţăşapte ore, oamenii înc mai iau cina din seara de 29.ăTo i cei din vagon s-au trezit devreme sau nu au putut s doarm . Nuţ ă ă din cauza balansului trenului, cu care ne-am obişnuit între timp, ci pentru căîn curând vom sosi la Vladivostok, punctul terminus. Petrecem aceste dou zile în vagon, în jurul acelei mese care pe toat aceast veşnicieă ă ă a fostcentrul universului nostru. Mânc m, spunem poveşti şi am descrisă senza iile cufund rii în Baikal, deşi to i erau mai interesa i de întâlnireaţ ă ţ ţ cuşamanul.Editorii mei au avut o idee genial : s anun e în oraşele urm toareă ă ţ ă unde vor fi opriri ora sosirii trenului. Fie zi, fie noapte, coboram din vagon,oamenii m aşteptau pe peron, îmi întindeau c r i s le isc lesc, îmiă ă ţ ă ă mul umeau şi eu le mul umeam la rândul meu. Uneori st team cinciţ ţ ă minute,alteori dou zeci. Ei m binecuvântau, eu primeam toateă ă binecuvânt rile rostite, atât de c tre doamne în vârst cu haine lungi,ă ă ă cizme şi basmalelegate pe cap, cât şi de c tre tineri care ieşeau de la lucru sau seă întorceau acas , îmbr ca i într-un simplu bluzon, parc spre a le spuneă ă ţ ă tuturor:„Sunt mai puternic decât frigul“.În ajun hot râsem s parcurg întregul tren. ă ă Dintotdeauna m gândisemă la asta, dar mereu l sam pe a doua zi, de vreme ce aveam o c l torieă ă ălung în fa a noastr . Pân când mi-am dat seama c aproape sosisem.ă ţ ă ă ăL-am rugat pe Yao s m înso easc . Am deschis şi închis un num ră ă ţ ă ă nesfârşit de uşi, imposibil de inut socoteala câte. Abia atunci amţ în eles cţ ă

nu m aflam într-un tren, ci într-un oraş, într-o ar , în tot Universul. Ară ţ ă fi trebuit s fac asta înainte – c l toria ar fi fost mai bogat , aş fi putută ă ă ădescoperi persoane foarte interesante, s aud poveşti pe care poate le-ăaş fi putut transforma în c r i.ă ţDe-a lungul dup -amiezii am parcurs acel oraş pe şine, coborând doară în g ri ca s -i întâlnesc pe cititorii care aşteptau pe peroane. Amă ă parcursacest oraş mare la fel ca pe atâtea altele de pe lumea asta şi am asistat la aceleaşi scene: b rbatul care vorbeşte la mobil, b iatul careă ă aleargăs ia ceva ce uitase în vagonul-restaurant, mama cu bebeluşul înă poal , doi tineri care se s rut pe culoarul îngust, f r s fie aten i laă ă ă ă ă ă ţ peisaj,radiouri cu volumul dat la maximum, semne pe care nu reuşesc s leă descifrez, persoane care ofer obiecte sau cer ceva, un b rbat cu ună ă dinte deaur care râde lâng tovar şii s i, o femeie cu basma pe cap careă ă ă plânge privind în gol. Am fumat câteva ig ri împreun cu un grup deţ ă ă persoaneca s trec prin uşa îngust ce duce la vagonul urm tor, am privit peă ă ă furiş oameni duşi pe gânduri, bine îmbr ca i, care p reau s poarte peă ţ ă ă umeripovara întregii lumi.Am umblat prin oraşul acela care se întinde ca un fluviu mare de o elţ ce nu înceteaz s curg , unde nu vorbesc limba, dar ce conteaz ? Amă ă ă ăauzit tot felul de idiomuri şi sunete şi am observat c , aşa cum seă întâmpl în marile oraşe, oamenii, în majoritate, nu vorbesc cu nimeniă – fiecarepasager e cufundat în problemele şi visurile sale, obligat să convie uiasc împreun cu trei str ini în acelaşi compartiment, fiin eţ ă ă ă ţ pe care nu le vamai întâlni niciodat şi care au propriile lor probleme şi visuri de careă s se preocupe. ă Oricât de neferici i sau solitari ar fi, oricât de mult arţ aveanevoie s împ rt şeasc o cucerire sau o triste e care în buş , e maiă ă ă ă ţ ă ă bine şi mai sigur s p streze t cerea.ă ă ăAm decis s abordez pe cineva – o femeie cam de vârsta mea. Amă întrebat-o pe unde trecem. Yao a început s traduc spusele mele, dară ă l-amrugat s nu m ajute, trebuia s -mi imaginez cum ar fi dac aş faceă ă ă ă aceast c l torie singur: voi reuşi s ajung la cap t? Femeia a f cut ună ă ă ă ă ă semn,

ar tând c nu auzise ce spusesem, zgomotul ro ilor era foarte puternic.ă ă ţ Am repetat întrebarea, de ast dat a auzit cuvintele mele, dar nu aă ă în elesţnimic. Trebuie s -şi fi spus c sunt nebun şi a mers mai departe.ă ăAm încercat cu o a doua, o a treia persoan . Am schimbat întrebarea,ă voiam s ştiu de ce c l toresc, ce fac în trenul acela. Nimeni nu aă ă ă în elesţşi m-am bucurat, pentru c întrebarea mea era ridicol , to i ştiu ce fac,ă ă ţ unde se duc – inclusiv eu, deşi poate c nu ajunsesem pân undeă ă dorisems ajung. Cineva care s-a strecurat printre noi pe coridorul îngust m-aă auzit vorbind engleza, s-a oprit şi a spus cu voce calm :ă— Pot s v ajut? V-a i r t cit?ă ă ţ ă ăNu, nu m-am r t cit. Pe unde trecem?ă ă— Suntem la frontiera cu China, curând o s cotim la dreapta şi vomă coborî la Vladivostok.Am mul umit şi am mers mai departe. Reuşisem s stabilesc un dialog,ţ ă puteam c l tori singur, nu m voi pierde niciodat cât timp mai există ă ă ă ăatâtea persoane gata s m ajute.ă ăAm str b tut oraşul care p rea s nu se mai ispr veasc niciodat şiă ă ă ă ă ă ă m-am întors în punctul de unde am plecat purtând cu mine râsete, priviri,s rut ri, melodii, cuvinte în nenum rate limbi str ine, p durea careă ă ă ă ă trecea pe afar şi pe care sigur nu o voi mai vedea, chiar dac vaă ă r mâneămereu cu mine, pe retina şi în inima mea.M-am înapoiat la masa care fusese centrul universului nostru, am scris câteva rânduri şi le-am fixat pe locul unde Yao îşi lipea întotdeaunagândurile zilnice.*Citesc ce am scris ieri, dup plimbarea prin tren.ă„Nu sunt un str in pentru c n-am stat s m rog s revin în siguran ,ă ă ă ă ă ţă nu mi-am pierdut timpul gândindu-m la casa mea, masa mea, parteaămea din pat. Nu sunt un str in pentru c to i c l torim, avem aceleaşiă ă ţ ă ă întreb ri, aceeaşi oboseal , aceleaşi temeri, acelaşi egoism şi aceeaşiă ăgenerozitate. Nu sunt un str in pentru c , atunci când am avut nevoie,ă ă am primit. Când am b tut, uşa s-a deschis. Când am c utat, am g sită ă ă cecredeam.“

Mi-aduc aminte c astea au fost cuvintele şamanului. Curând vagonulă va reveni la punctul de plecare. Acea hârtie va disp rea de îndat ceă ă vaveni femeia de serviciu s fac curat. Dar eu nu voi uita niciodat ceă ă ă am scris: pentru c nu sunt şi nu voi fi niciodat un str in.ă ă ă*Hilal a r mas cea mai mare parte a timpului în cabina ei, cântând cuă disperare din vioar . Uneori sim eam c st de vorb cuă ţ ă ă ăîngerii, alteori era vorba doar de o repeti ie ca s -şi exerseze tehnica.ţ ă Pe drumul de întoarcere de la Irku k am avut certitudineaţc în plimbarea mea cu acvila nu am fost singur. Spiritele noastreă v zuser împreun aceleaşi minun ii.ă ă ă ăţCu o noapte în urm am rugat-o s dormim iar împreun . ă ă ă Încercasem s fac exerci iul cu inelul luminos singur, dar nu ajunsesem la nici ună ţrezultat în afar de faptul c am ajuns – f r voia mea – la scriitorulă ă ă ă care am fost în Fran a secolului al XIX-lea. El (sau eu) încheiam unţ paragraf:„Momentele care preced somnul sunt asem n toare cu imagineaă ă mor ii. Toropeala ne n p deşte, şi ne e cu neputin s spunem cândţ ă ă ţă ă«EU» ajunge s existe sub alt form . Visele noastre sunt a douaă ă ă noastr via : nu pot s trec de por ile care ne duc în lumea invizibilă ţă ă ţ ă f r să ă ăm înfioră “.În noaptea asta ea s-a culcat lâng mine, mi-am aşezat capul peă pieptul ei şi am r mas t cu i – ca şi cum sufletele noastre s-ar fiă ă ţ cunoscut demult timp şi nu ar mai fi fost nevoie de cuvinte, ci doar de acest contact fizic. Pân la urm am reuşit ca inelul auriu s m duc exactă ă ă ă ă în locul undevoiam s fiu: oraşul de lâng Cordoba.ă ăSentin a e pronun at în public, în mijlocul pie ei, ca la o mare serbareţ ţ ă ţ popular . Cele opt tinere poart c maşi albe pân la glezne, tremură ă ă ă ă defrig, dar curând vor cunoaşte c ldura focului din Infern – aprins deă oameni care cred c ac ioneaz în numele Cerului. I-am cerută ţ ă superiorului s mă ăscuteasc s stau printre membrii Bisericii. Nu a trebuit s -l conving,ă ă ă cred c era furios pe laşitatea mea şi m-a l sat s m duc unde vreau.ă ă ă ă Suntamestecat în mul ime, ruşinat, cu capul tot timpul acoperit cu glugaţ rasei mele de dominican.

În timpul zilei au sosit curioşi din oraşele învecinate şi, înainte de c derea serii, pia a era deja plin . Nobilii au venit în hainele lor celeă ţ ă maicolorate, stau aşeza i în primul rând pe nişte scaune speciale. Femeileţ au avut timp s -şi onduleze p rul şi s se fardeze, astfel ca to i să ă ă ţ ă poatăaprecia ceea ce îşi închipuie ele c este o dovad a frumuse ii. ă ă ţ În privirile celor prezen i exist ceva mai mult decât curiozitate;ţ ă r zbunarea pare să ăfie emo ia comun . Nu este vorba de uşurarea de a vedea c vinova iiţ ă ă ţ sunt pedepsi i, ci de represalii pentru faptul c ele sunt frumoase,ţ ă tinere,senzuale şi fiice ale unor oameni foarte boga i. Merit s fie pedepsiteţ ă ă pentru tot ceea ce o mare parte dintre persoanele de aici au l sat înă urmalor în tinere e sau nu au reuşit niciodat s ating . Se r zbun atunciţ ă ă ă ă ă pe frumuse e. Se r zbun pe veselie, pe râsete şi pe speran . Într-oţ ă ă ţăasemenea lume nu este loc pentru sentimente care s dovedească ă faptul c suntem jalnici, frustra i, neputincioşi.ă ţInchizitorul oficiaz o mis în latin . La un moment dat, în timpulă ă ă predicii în care admonesteaz persoanele cu privire la pedepseleă cumplite careîi aşteapt pe cei ce se fac vinova i de erezie, se aud nişte ipete. Suntă ţ ţ p rin ii tinerelor preg tite s fie arse, pân atunci inu i în afara pie ei,ă ţ ă ă ă ţ ţ ţ darcare au reuşit s r stoarne bariera şi s intre.ă ă ăInchizitorul îşi întrerupe predica, mul imea huiduie, paznicii seţ îndreapt spre ei şi reuşesc s -i smulg de acolo.ă ă ăSoseşte o c ru tras de boi. ă ţă ă Fetele îşi pun bra ele la spate, mâinile leţ sunt legate şi dominicanii le ajut s urce. Paznicii formeaz un cordonă ă ăde siguran în jurul vehiculului, mul imea le face loc şi boii cuţă ţ înc rc tura lor macabr sunt conduşi spre rugul care va fi aprins pe oă ă ă câmpie dinapropiere.Fetele in capul plecat, astfel c nu ştii dac au team sau lacrimi înţ ă ă ă ochi. Una dintre ele a fost torturat atât de s lbatic, încât nu poate staă ă înpicioare f r ajutorul celorlalte. Solda ii încearc din greu s potolească ă ţ ă ă ă mul imea care râde, insult , arunc obiecte. V d c ru a trecândţ ă ă ă ă ţ aproapede locul unde m aflu, încerc s ies în fa , dar e prea târziu. Masaă ă ţă compact de b rba i, femei şi copii nu m las s m mişc.ă ă ţ ă ă ă ă

Ele se apropie, c m şile albe acum sunt murdare de ou , bere, vin, cojiă ă ă de napi. Dumnezeu s se milostiveasc . Sper ca, în momentul când vaă ăfi aprins rugul, ele s cear din nou iertare pentru p catele lor – p cateă ă ă ă despre care noi cei de aici nu ne-am putea închipui c într-o zi vor fiătransformate în virtu i. Dac vor cere izb virea, un c lug r le vaţ ă ă ă ă asculta înc o dat m rturisirea, le va încredin a sufletele luiă ă ă ţ Dumnezeu, şi toate vorfi strangulate cu o frânghie aşezat în jurul gâtul şi trecut prin spateleă ă stâlpului. Doar cadavrele lor vor fi arse.Dac vor st rui în nevinov ie, vor fi arse de vii.ă ă ăţAm mai asistat şi la alte execu ii. Sper ca p rin ii fetelor s -i fi dat baniţ ă ţ ă c l ului; astfel, pu in ulei va fi turnat peste lemn, focul va arde repedeă ă ţ şifumul le va ucide înainte ca v paia s înceap s le mistuie mai întâiă ă ă ă p rul, pe urm picioarele, mâinile, fe ele, coapsele şi apoi trunchiul. Cuă ă ţ toateastea, dac p rin ii nu au putut mitui c l ul, ele vor arde încet, oă ă ţ ă ă suferin cu neputin de descris.ţă ţăC ru a a ajuns acum în fa a mea. ă ţ ţ Las capul în jos, dar una dintre ele m vede. Toate se întorc, şi eu m preg tesc s fiu insultat pentru că ă ă ă ă merit,sunt cel mai vinovat dintre to i, cel care s-a sp lat pe mâini când unţ ă simplu cuvânt ar fi putut s schimbe totul.ăEle m strig . Persoanele din jur m privesc, uluite – le cunoşteam peă ă ă acele vr jitoare? F r rasa mea de dominican, probabil aş fi fost lovit.ă ă ă Oclip mai târziu, oamenii din jurul meu îşi dau seama c trebuie s fiuă ă ă unul dintre cei care le-au condamnat. Cineva m loveşte uşor pe spateă ca săm încurajeze, o femeie îmi spune: „L udat fi i pentru credin aă ă ţ ţ dumneavoastr “.ăEle continu s m cheme. Iar eu, care am obosit acum s mai fiu laş,ă ă ă ă hot r sc s ridic capul şi s le privesc.ă ă ă ăÎn acel moment, totul încremeneşte şi nu mai reuşesc s v d nimic.ă ăM-am gândit s o duc pân la Aleph, atât de aproape de noi, dar oareă ă era acesta chiar sensul c l toriei mele? S manipulez pe cineva careă ă ăm iubeşte doar ca s ob in un r spuns la ceva care m chinuie: astaă ă ţ ă ă m-ar face s redevin regele regatului meu? Dac nu aş reuşi acum, aşă ă reuşimai încolo – alte trei femei aşteapt pe drumul meu, dac aş aveaă ă curajul s -l parcurg pân la cap t. E aproape sigur c nu aş pleca dină ă ă ă această

reincarnare f r s cunosc r spunsul.ă ă ă ă*S-a luminat de zi, oraşul apare la geam, c l torii se scoal f r s arateă ă ă ă ă ă entuziasm sau mul umire c am ajuns. Poate c voiajul nostruţ ă ăîncepe cu adev rat aici.ăÎncetinim, oraşul de o el începe s se opreasc încet, de ast datţ ă ă ă ă definitiv. M întorc spre Hilal şi spun:ă— Coboar al turi de mine.ă ăEa coboar cu mine. Pe peron aşteapt oameni. O fat cu ochi mariă ă ă ine un afiş cu steagul Braziliei şi nişte cuvinte scrise în portughez . Seţ ă

apropie jurnaliştii, le mul umesc tuturor pe ruseşte pentru grija lor dinţ fiecare moment în care str b team uriaşul continent. Primesc flori,ă ă fotografiiîmi cer s le pozez în fa a unei coloane mari de bronz, în vârful c reia eă ţ ă un vultur cu dou capete, având gravate la baz :ă ă9 288.Nu e nevoie s se adauge „kilometri“. To i cei care au sosit pân aiciă ţ ă ştiu ce vrea s spun cifra asta.ă ăApelul telefonicVaporul navigheaz calm pe Oceanul Pacific în timp ce soarele începeă s coboare în spatele colinelor unde se afl oraşul. Triste ea pe careă ă ţam crezut c o v d la tovar şii mei din tren de îndat ce am sosit aă ă ă ă f cut loc unei euforii necontrolate. To i ne purt m de parc ar fi primaă ţ ă ă datăcând vedem marea, nimeni nu vrea s se gândeasc la faptul c înă ă ă curând ne vom spune „adio“, promi ând c ne vom revedea foarteţ ă curând,convinşi c f g duiala asta are doar rolul s fac plecarea mai uşoar .ă ă ă ă ă ăC l toria se încheie, aventura ajunge la cap t şi, peste trei zile, ne vomă ă ă întoarce cu to ii la casele noastre, unde ne vom îmbr işa familiile, neţ ăţvom vedea copiii, vom privi coresponden a care s-a adunat, vom ar taţ ă sutele de fotografii pe care le-am f cut, vom istorisi poveşti despreă tren,despre oraşele prin care am trecut, despre oamenii cu care ne-am încrucişat pe drum.Totul ca s ne convingem pe noi înşine c aventura chiar a avut loc.ă ă Peste trei zile, reîntorşi la rutina zilnic , vom avea senza ia nu amă ţ plecatniciodat şi c nu ne-am dus atât de departe. Fireşte, avemă ă fotografiile, biletele, suvenirele cump rate pe drum, dar timpul – unic,ă absolut, etern

st pân al vie ilor noastre – ne va spune: ai r mas totdeauna aici înă ţ ă casa asta, în camera asta, la calculatorul sta.ăDou s pt mâni? Ce înseamn asta pentru o via întreag ? Nimic nuă ă ă ă ţă ă s-a schimbat pe strad , vecinii t i continu s comenteze aceleaşiă ă ă ăchestiuni, ziarul pe care te-ai dus s -l cumperi de diminea con ineă ţă ţ exact aceleaşi ştiri: Campionatul Mondial care va începe în Germania,discu iile despre Iran şi bomba atomic , conflictele dintre israelieni şiţ ă palestinieni, scandalurile în care sunt implicate celebrit ile,ăţ constantelereclama ii despre lucrurile pe care guvernul le-a promis şi nu le-a f cut.ţ ăNu, nimic nu s-a schimbat. Doar noi – care am c l torit în c utareaă ă ă regatului nostru şi am descoperit p mânturi pe care nu mai c lcaser mă ă ăînainte – ştim c suntem diferi i. Dar, cu cât explic m mai mult, cu atâtă ţ ă ne convingem c aceast c l torie, ca şi toate cele anterioare, există ă ă ă ă doarîn amintirea noastr . Poate o s le povestim nepo ilor, sau eventual oă ă ţ s scriem o carte; dar ce vom putea spune?ăNimic. Poate ce s-a petrecut afar , dar niciodat ce s-a transformată ă în untru.ăPoate c nu ne vom mai vedea niciodat . Iar singura persoan care înă ă ă momentul acesta are ochii în zare este Hilal. Pesemne se gândeşte cums rezolve aceast problem . Nu, pentru ea Transsiberianul nu seă ă ă termin aici. Cu toate astea, nu tr deaz ce simte şi, când ceilal iă ă ă ţ încearc să ăintre în vorb , r spunde politicos şi amabil. Cum nu a f cut niciodată ă ă ă cât timp am stat împreun .ă*Yao caut s fie aproape de ea. A încercat deja de vreo dou , trei ori,ă ă ă dar ea se dep rteaz întotdeauna dup ce schimbă ă ă ăcâteva fraze. El renun şi vine lâng mine.ţă ă— Ce pot s fac?ă— S -i respec i t cerea, cred.ă ţ ă— Aşa cred şi eu. Dar şti i…ţ— Da, ştiu. Cu toate astea, de ce nu te preocupi de dumneata? Aminteşte- i cuvintele şamanului: l-ai ucis pe Dumnezeu. ţ E momentul s -l reînvii,ăori c l toria asta va fi fost inutil . Cunosc mult lume care caut s -iă ă ă ă ă ă ajute pe ceilal i doar ca s se îndep rteze de propriile probleme.ţ ă ăYao m bate uşor pe spate, ca şi cum ar spune „În eleg“, şi m lasă ţ ă ă singur cu priveliştea oceanului.

Acum, c sunt în locul cel mai îndep rtat, so ia mea se afl al turi deă ă ţ ă ă mine. Dup -amiaz mi-am întâlnit cititorii, a urmat petrecereaă ă obişnuit , lamăvizitat pe primar, am inut pentru prima dat în via în mân unţ ă ţă ă Kalaşnikov adev rat pe care-l avea în birou. La plecare, am observată un ziar pemasa lui. F r s în eleg un cuvânt pe ruseşte, fotografiile vorbeau deă ă ă ţ la sine: juc tori de fotbal.ăCampionatul Mondial o s înceap peste câteva zile! Ea m aşteapt laă ă ă ă München, unde ne vom întâlni în curând, îi voi spune ce dor mi-a fost deea şi îi voi povesti cu de-am nuntul tot ce s-a întâmplat între mine şiă Hilal.Ea va r spunde: „Am mai auzit povestea asta de patru ori“. Şi ne vomă duce s bem într-o ber rie german .ă ă ăN-am f cut c l toria ca s g sesc fraza ce lipsea din via a mea, ci caă ă ă ă ă ţ s redevin regele lumii mele. Ea se afl acum aici, sunt din nouă ă conectatcu mine şi cu universul magic din jurul meu.Da, aş fi putut s ajung la aceleaşi concluzii f r s plec din Brazilia,ă ă ă ă dar, la fel ca p storul Santiago într-una dintre c r ile mele, trebuie să ă ţ ă mergideparte înainte de a în elege ce se afl aproape. Ploaia, la întoarcereaţ ă pe p mânt, aduce lucruri din v zduh. Magicul, extraordinarul, e totă ă timpul cumine şi cu toate fiin ele din Univers, dar din când în când uit m de astaţ ă şi trebuie s ne amintim, chiar dac e nevoie s str batem cel maiă ă ă ă marecontinent din lume de la un cap t la altul. Revenim înc rca i de comori,ă ă ţ care pot s fie din nou îngropate astfel încât, din nou, va trebui să ă plec m înăc utarea lor. Asta face via a interesant : s crezi în comori şi înă ţ ă ă miracole.— Haide s s rb torim. Oare se g seşte nişte vodc pe vapor?ă ă ă ă ăNu este vodc pe vapor, iar Hilal m priveşte mânioas .ă ă ă— S s rb torim ce? Faptul c acum voi r mâne singur aici, voi luaă ă ă ă ă ă trenul înapoi şi m voi gândi zile şi nop i de c l torie la tot ce am tr ită ţ ă ă ăîmpreun ?ă— Nu. Trebuie s s rb toresc ce am tr it, s -mi rostesc mie însumi ună ă ă ă ă toast. Şi tu trebuie s rosteşti un toast pentru curajul t u. Ai pornit înă ăc utarea aventurii şi ai întâlnit-o. Dup o mic perioad de triste e,ă ă ă ă ţ cineva va aprinde un foc pe un munte din apropiere.

Vei vedea lumina, te vei duce într-acolo şi vei întâlni b rbatul pe care l-ăai c utat toat via a. Eşti tân r , am observat în timpul nop ii trecuteă ă ţ ă ă ţ c nuămâinile tale erau cele care cântau la vioar , ci mâinile lui Dumnezeu.ă Las -l pe Dumnezeu s - i foloseasc mâinile. Vei fi fericit , chiar dacă ă ţ ă ă ă acumte sim i disperat .ţ ă— Nu în elegi ce simt. Eşti un egoist, crezând c lumea î i datoreazţ ă ţ ă ceva. Eu m-am oferit cu totul şi din nou sunt p r sit în mijloculă ă ă drumului.Nu are rost s discut m, dar ştiu c ce am spus se va adeveri pân laă ă ă ă urm . Am 59 de ani; ea, 21.ă*Ne întoarcem în locul unde suntem caza i. De ast dat nu e un hotel,ţ ă ă ci o cas uriaş care a fost construit în 1974, pentruă ă ăreuniunea despre dezarmare dintre secretarul general al Partidului Comunist al Uniunii Sovietice de atunci, Leonid Brejnev, şipreşedintele american Gerald Ford. E toat din marmur alb , cu ună ă ă hol imens în centru, şi are o serie de camere care în trecut trebuie s fiă servitpentru delega iile de oameni politici, dar care ast zi sunt folosite deţ ă câ iva invita i.ţ ţVrem s facem o baie, s ne schimb m şi s ieşim imediat ca s lu mă ă ă ă ă ă cina în oraş, departe de ambian a aceea rece. Dar un b rbat s-a opritţ ăchiar în mijlocul holului. Editorii mei se apropie. Yao şi cu mine aştept m la o distan prudent .ă ţă ăB rbatul scoate telefonul mobil şi formeaz un num r. Editorul meuă ă ă vorbeşte respectuos, ochii s i par s str luceasc de bucurie.ă ă ă ă Editoareasurâde. Vocea strârneşte un ecou în pere ii de marmur .ţ ă— În elegi? întreb.ţ— Da, în eleg, r spunde Yao. Şi o s afla i şi dumneavoastr într-unţ ă ă ţ ă minut.Editorul închide telefonul şi vine spre mine cu un zâmbet vesel.— Ne înapoiem la Moscova mâine, spune. Trebuie s fim acolo la cinciă dup -amiaz .ă ă— Nu trebuia s mai r mânem dou zile aici? Nici m car n-am avută ă ă ă timp s v d oraşul. ă ă În plus, sunt nou ore de zbor. Cum o s ajungemă ă acolola cinci dup -masa?ă

— Sunt şapte ore diferen de fus orar. Dac plec m la amiaz , vomţă ă ă ă ajunge la dou dup -mas . E timp. O s anulez rezervarea laă ă ă ă restaurant şio s cer s ni se serveasc cina aici: trebuie s iau toate m surile.ă ă ă ă ă— De ce atâta grab ? Avionul meu spre Germania pleac …ă ăM întrerupe în mijlocul frazei.ă— Se pare c preşedintele Vladimir Putin a citit totul despre c l toriaă ă ă dumneavoastr . Şi ar vrea s v întâlneasc personal.ă ă ă ăSufletul Turciei— Dar eu?Editorul se întoarce spre Hilal.— Dumneata ai venit pentru c aşa ai vrut. ă Şi te vei întoarce când şi cum vei vrea. Nu e treaba noastr .ăB rbatul cu telefonul mobil a disp rut deja. Editorii mei au plecat, iară ă Yao s-a dus dup ei. R mânem doar noi doi acolo, în mijloculă ă giganticului şiap s torului hol alb.ă ăTotul s-a întâmplat atât de repede, c înc nu ne-am revenit. Nu-miă ă închipuiam c Putin ştie de c l toria mea. Hilal nu credea într-ună ă ădeznod mânt atât de abrupt, atât de neaşteptat, f r s mai aibă ă ă ă ă ocazia s -mi vorbeasc de iubire, s explice cât de important eraă ă ă ă pentru vie ileţnoastre şi cum ar trebui s mergem mai departe, chiar dac eramă ă c s torit. Cel pu in, asta cred eu c se petrece în capul ei.ă ă ţ ă— NU-MI PO I FACE ASTA! NU M PO I L SA AICI! Ţ Ă Ţ Ă M-AI MAI UCIS O DAT , PENTRU C N-AI AVUT CURAJUL S SPUI NU, VREI S M UCIZIĂ Ă Ă Ă Ă DIN NOU!Alearg în camera ei şi m tem de ce-i mai r u. Dac vorbeşte serios,ă ă ă ă orice e posibil în acel moment. Vreau s -i telefonez editorului, s -l rogă ă săcumpere un bilet pentru ea – sau ne vom confrunta cu o tragedie, nu va mai exista întâlnirea cu Putin, nu va mai exista regat, izb vire sauă cucerire,marea aventur se va încheia cu sinucidere şi moarte. ă Alerg spre camera ei, la etaj, dar ea a deschis deja ferestrele.— Opreşte-te! N-ai s mori s rind de la în l imea asta. N-o s reuşeştiă ă ă ţ ă decât s r mâi infirm pentru tot restul vie ii!ă ă ă ţEa nu m ascult . Trebuie s fiu mai calm, s controlez situa ia. ă ă ă ă ţ E rândul meu s fac dovad de aceeaşi autoritate ca ea la Baikal, când aă ă ceruts nu m întorc ca s o v d goal . ă ă ă ă ă Mii de lucruri îmi trec prin minte în clipa aceea. Şi recurg la cel mai uşor.

— Te iubesc. Niciodat n-am s te las singur aici.ă ă ăŞtie c nu e adev rat, dar cuvintele au un efect instantaneu.ă ă— M iubeşti ca un râu. ă Dar eu te iubesc ca o femeie.Hilal nu vrea s moar . Dac ar fi fost aşa, ar fi t cut. ă ă ă ă Dar vocea ei, pe lâng cuvintele rostite, spune: „Eşti o parte din mine, cea maiă important ,ăcare r mâne în urm . Niciodat n-am s mai fiu cea care am fost“. Seă ă ă ă înşal , dar nu e momentul s explic ce nu va putea s în eleag .ă ă ă ţ ă— Eu te iubesc ca pe o femeie. Cum te-am iubit înainte şi cum voi continua s te iubesc cât timp va exista lumea. Am explicat de maiă multe ori:timpul nu trece. Vrei s repet?ăEa se întoarce.— Minciun . Via a e un vis din care ne trezim doar când întâlnimă ţ moartea. Timpul trece cât vreme tr im. Sunt o muzician , m lupt cuă ă ă ă timpul înnotele mele muzicale. Dac el n-ar exista, n-ar exista nici muzic .ă ăCeea ce spune are noim . ă O iubesc. Nu ca pe o femeie, dar o iubesc.— Muzica nu e o succesiune de note. E trecerea constant a unei noteă între sunet şi t cere. Ştii asta, argumentez eu.ă— Ce ştii tu despre muzic ? ă Chiar dac ar fi aşa, ce importan areă ţă asta acum? Dac eşti prizonierul trecutului t u, afl c şi eu sunt! Dacă ă ă ă ă teamiubit într-o via , voi continua s te iubesc pentru totdeauna!ţă ăNu mai am inim , nici trup, nici suflet, nimic! Am doar iubire. Crezi că ă exist, dar e o iluzie a ochilor t i, ceea ce vezi este Iubirea în stare pur ,ă ăvrând s se arate, dar nu exist nici timp, nici spa iu unde s se poată ă ţ ă ă manifesta.Se îndep rteaz de fereastr şi începe s umble prin camer . Nu aveaă ă ă ă ă nici cea mai mic inten ie s se arunce. În afar de paşii ei pe parchet,ă ţ ă ătot ce aud e infernalul tic-tac al unui ceas, dovedind c greşesc: timpulă exist şi ne consum în acel moment. ă ă Dac Yao ar fi aici, m-ar puteaă ajutas-o calmez, el care se simte bine de câte ori poate face ceva pentru ceilal i. Bietul om, în sufletul c ruia înc mai sufl vântul negru alţ ă ă ă singur t ii!ă ăţ— Întoarce-te la nevasta ta! Întoarce-te la cea care a fost mereu lângă tine în clipele uşoare şi dificile! Ea e generoas , tandr , tolerant , euă ă ă sunttot ce deteşti: complicat , agresiv , obsesiv , capabil de orice!ă ă ă ă— S nu vorbeşti aşa de so ia mea!ă ţ

Din nou pierd controlul asupra situa iei.ţ— Vorbesc ce vreau! Tu n-ai avut niciodat control asupra mea şi nuă vei avea niciodat !ăCalm. S continui s vorbesc şi se va linişti. ă ă Dar niciodat n-am v zută ă pe cineva într-o asemenea stare.— Bucur -te c nu are nimeni control asupra ta. ă ă Felicit -te c ai avută ă curajul, i-ai riscat cariera, ai plecat în c utarea aventurii şi ai g sit-o.ţ ă ăAminteşte- i ce i-am spus pe vapor: cineva va aprinde focul sacruţ ţ pentru tine. Ast zi nu numai mâinile tale ating vioara: te ajut îngerii.ă ă Îng duie caăDumnezeu s - i foloseasc mâinile. Am r ciunea va disp rea maiă ţ ă ă ă ă devreme sau mai târziu, cineva pe care soarta l-a aşezat pe drumul t uă va sosipân la urm cu un buchet de fericire în mâini şi totul se va rezolva cuă ă bine. Aşa va fi, chiar dac în acest moment te sim i disperat şi creziă ţ ă c teămint.Prea târziu.Am spus ce nu trebuia, fraze care s-ar putea rezuma astfel: „Aşteaptă s mai creşti, feti o“. Din toate femeile pe care le-am cunoscut, niciă ţ una nuar accepta asemenea scuz idioat .ă ăHilal ia o veioz grea de metal, o smulge din priz şi vine spre mine.ă ă Reuşesc s-o apuc înainte s -mi ating fa a, dar ea m loveşte cu toată ă ţ ă ă for aţşi furia. Arunc veioza la o distan sigur şi încerc s -i prind bra ele,ţă ă ă ţ dar nu reuşesc. O lovitur mi-atinge nasul, sângele âşneşte în toateă ţ p r ile.ă ţEu şi cu ea suntem acoperi i de sângele meu.ţSufletul Turciei îi va d rui so ului dumneavoastr toat dragostea peă ţ ă ă care o posed . Dar va v rsa sângele lui înainte de a dezv lui ce caut .ă ă ă ă— Vino!*Tonul mi s-a schimbat total. Ea se opreşte. O iau de bra şi încep s-oţ târ sc afar .ă ă— Vino cu mine.Nu mai e timp s -i explic nimic. Cobor sc rile în goan , cu Hilal maiă ă ă mult speriat decât furioas . Inima îmi bate s -mi ias din piept. Ieşimă ă ă ă dincl dire. Maşina care trebuia s m duc la cin m aşteapt .ă ă ă ă ă ă ă— La gar !ă

Şoferul m priveşte f r s în eleag nimic. Deschid portiera, o împingă ă ă ă ţ ă în untru, intru dup ea.ă ă— Spune-i s mearg imediat la gar !ă ă ăEa repet fraza pe ruseşte, şoferul demareaz .ă ă— Spune-i s nu-şi bat capul cu limita de vitez . Rezolv eu pe urm .ă ă ă ă Trebuie s mergem acolo acum!ăOmului pare s -i plac ce a auzit. Porneşte în tromb , pneurileă ă ă scrâşnesc la fiecare viraj, automobile frâneaz când v d pl cu aă ă ă ţ oficial . Spreăsurprinderea mea, exist o siren în maşin , iar el o pune pe capot .ă ă ă ă Degetele mele s-au încleştat pe bra ele lui Hilal.ţ— M doare!ăSl besc strânsoarea, m rog, îi cer lui Dumnezeu s m ajute, s ajungă ă ă ă ă la timp, s fie totul unde trebuie s fie.ă ăHilal vorbeşte cu mine, cerându-mi s m liniştesc, c nu trebuia să ă ă ă fac ce a f cut, c în camer nu se gândea s se omoare, totul a fostă ă ă ă ă doar oscen . Cine iubeşte nu distruge şi nici nu se las distrus, niciodat nuă ă ă m-ar face s trec într-o nou incarnare suferind şi învinuindu-mă ă ă pentru ce saîntâmplat – o dat e suficient, şi asta se întâmplase deja. Mi-ar pl ceaă ă s -i pot r spunde, dar nu urm resc prea bine ce spune.ă ă ăZece minute mai târziu maşina frâneaz la poarta terminalului.ăDeschid portiera, o smulg pe Hilal din maşin şi intru în gar . ă ă Când să trecem prin control, suntem opri i. Eu vreau s merg înainte fie ce-o fi,ţ ă dardoi paznici uriaşi îşi fac apari ia. Hilal m las singur şi, pentru primaţ ă ă oar în c l toria aceea, m simt pierdut, f r s ştiu exact cum să ă ă ă ă ă ă ă merg maideparte. Am nevoie de ea lâng mine. F r ea nimic, nimic nu va fiă ă ă posibil. M aşez pe jos. B rba ii îmi privesc obrazul şi hainele pline deă ă ţ sânge,se apropie, fac un gest poruncind s m ridic şi încep s -mi pună ă ă ă întreb ri. Încerc s spun c nu vorbesc ruseşte, dar ei devin tot maiă ă ă agresivi. Altepersoane se apropie ca s vad ce se întâmpl .ă ă ăHilal reapare cu şoferul. F r s ridice vocea, el le spune ceva celor doiă ă ă paznici agresivi, care-şi schimb expresia şi m salut , dar eu n-amă ă ătimp de pierdut. Trebuie s merg mai departe. Ei îi împing la o parte peă cei care se adunaser în jurul nostru. Drumul e liber, o apuc de mân ,ă ăintr m pe peron, alerg pân la cap t, totul e în întuneric, dar sunt înă ă ă stare s recunosc ultimul vagon.ă

Da, înc mai e acolo!ăO îmbr işez pe Hilal în timp ce încerc s -mi recap t suflarea. Inimaăţ ă ă bate s -mi sparg pieptul din cauza efortului şi a adrenalinei care îmiă ă curgeprin vine. Simt o ame eal , am mâncat pu in dup -mas , dar nu pot sţ ă ţ ă ă ă leşin acum. Sufletul Turciei îmi va ar ta de ce am nevoie. Hilal mă ă mângâieca şi cum aş fi copilul ei, cerându-mi s m liniştesc, ea e lâng mine şiă ă ă nu se va putea întâmpla nimic r u.ăRespir adânc, inima îmi revine treptat la normal.— Vino, vino cu mine.Uşa este deschis – nimeni nu ar îndr zni s intre într-o gar în Rusiaă ă ă ă ca s fure ceva. Intr m în l caş, eu o pun lâng perete, cum f cusemă ă ă ă ădemult, la începutul acelei c l torii care nu se mai termina niciodat .ă ă ă Fe ele noastre sunt aproape una de alta, ca şi cum pasul urm tor ar fiţ ă uns rut. O lumin îndep rtat , poate de la un singur bec pe alt peron, seă ă ă ă reflect în ochii ei.ăŞi, chiar dac am fi fost în întuneric total, eu şi cu ea am putea să ă vedem. Aici este Aleph-ul, timpul îşi schimb frecven a, intr m înă ţ ă tunelul obscurcu o vitez ame itoare – ea cunoaşte deja povestea, nu se va speria.ă ţ— S mergem împreun , ine-m de mân şi s mergem împreun înă ă ţ ă ă ă ă lumea cealalt , ACUM!ăApar c milele şi deşerturile, ploile şi vânturile, fântâna dintr-un sat dină Pirinei şi cascada de la mân stirea Piedra, rmurile Irlandei, un col deă ţă ţstrad care cred c este la Londra, femei pe motociclet , un profet înă ă ă fa a muntelui sacru, catedrala din Santiago de Compostela, prostituateţaşteptându-şi clien ii la Geneva, vr jitoare care danseaz goale în jurulţ ă ă unui foc, un b rbat gata s -şi descarce revolverul în so ie şi în amantulă ă ţ ei,stepele dintr-o ar asiatic unde o femeie ese covoare frumoase înţ ă ă ţ timp ce aşteapt întoarcerea omului ei, nebuni în ospicii, m rile cu to iă ă ţ peştiilor şi Universul cu fiecare stea. Zgomote de copii care se nasc, b trâniă care mor, maşini frânând, femei care cânt , b rba i care înjur şi por i,ă ă ţ ă ţ por iţşi iar por i.ţMerg spre toate vie ile pe care le-am tr it, le voi tr i şi le tr iesc. Suntţ ă ă ă un b rbat într-un tren cu o femeie, un scriitor care a tr it în Fran a laă ă ţ

sfârşitul secolului al XIX-lea, sunt cei mul i care am fost şi voi fi.ţ Trecem prin uşa prin care vreau s intru. Eram ag at de mâna ei, careă ăţ acumdispare.În jurul meu, o mul ime care miroase a bere şi vin râde în hohote,ţ huiduie, ip .ţ ăVocile feminine m strig . Mi-e ruşine, nu vreau s le v d, dar eleă ă ă ă insist . Persoanele de lâng mine m salut : vas zic eu suntă ă ă ă ă ă r spunz toră ăpentru asta! S salvez oraşul de erezie şi de p cat! ă ă Vocile continu să ă m strige pe nume.ăDar am fost deja destul de laş pentru ziua aceea şi pentru tot restul vie ii mele. Ridic încet capul.ţC ru a tras de boi aproape c a trecut, înc o clip şi n-aş mai auziă ţ ă ă ă ă nimic. Dar eu le privesc. Cu toate umilin ele pe care le-au îndurat, parţsenine, ca şi cum s-ar fi maturizat, ar fi crescut, s-ar fi m ritat, ar fiă avut copii şi s-ar îndrepta în mod firesc spre moarte, destina ia tuturorţ fiin elorţomeneşti. Au luptat cât timp au putut, dar la un moment dat au în elesţ c acesta era destinul lor, le fusese scris înainte de naştere. Doar două ălucruri pot s dezv luie marile taine ale vie ii: suferin a şi dragostea.ă ă ţ ţ Ele trecuser prin amândou .ă ăŞi asta v d în ochii lor: dragoste. Ne-am jucat împreun , am visat nobiliă ă şi prin ese, am trasat planuri de viitor cum fac to i copiii. Via a s-aţ ţ ţîns rcinat s ne despart . Eu am ales s -l slujesc pe Dumnezeu, ele auă ă ă ă continuat pe alt drum.Am 19 ani. Sunt pu in mai în vârst decât fetele care m privesc acumţ ă ă recunosc toare c am ridicat capul. Dar sufletul meu poart o povară ă ă ă multmai mare, a contradic iilor şi culpelor, povara de a nu fi avut niciodatţ ă curajul s spun ,,nu“, în numele unei obedien e absurde, pe care vreauă ţ s oăcred adev rat şi logic .ă ă ăEle m privesc, şi secunda aceea dureaz o veşnicie. ă ă Una dintre ele mă strig din nou pe nume. Eu şoptesc, astfel ca doar ele s aud :ă ă ă— Iertare.— Nu-i nevoie, îmi r spunde una dintre ele. ă Da, am stat de vorb cuă spiritele. Ele ne-au dezv luit ce avea s se întâmple, timpul fricii aă ă trecut,r mâne acum doar timpul speran ei. Suntem vinovate? Într-o zi lumeaă ţ va judeca, iar ruşinea nu va mai c dea pe capetele noastre.ă

Ne vom reîntâlni în viitor, când toat via a şi munca ta vor fi dedicateă ţ celor care ast zi sunt neîn eleşi. Vocea ta va fi puternic , mul i o voră ţ ă ţ auzi.C ru a se îndep rteaz , şi eu încep s alerg lâng ea, cu toateă ţ ă ă ă ă îmbrâncelile paznicilor.— Iubirea a învins ura, continu alta, vorbind calm, ca şi cum am mai fiă în p durile şi crângurile copil riei noastre. Cei care sunt arşi ast zi voră ă ă fipreasl vi i când le va veni timpul. Magii şi alchimiştii se vor întoarce,ă ţ Zei a va fi prosl vit , vr jitoarele vor fi cinstite. Toate astea spre slavaţ ă ă ă luiDumnezeu. Asta e binecuvântarea pe care o aşternem acum pe capul t u, pân la sfârşitul veacurilor.ă ăUn paznic îmi d o lovitur în stomac, m îndoi de şale pierzându-miă ă ă r suflarea, dar ridic capul din nou. C ru a se îndep rteaz , nu voi maiă ă ţ ă ă puteas o ajung din urm .ă ăO împing pe Hilal într-o parte. Suntem din nou în tren.— Nu am v zut prea bine, spune ea. Parc era o mul ime care striga, şiă ă ţ un b rbat cu glug era acolo. Cred c erai tu, nu sunt sigur .ă ă ă ă— Nu te mai gândi.— Ai primit r spunsul de care aveai nevoie?ăMi-ar pl cea s -i spun: „Da, în sfârşit mi-am în eles destinul“, dară ă ţ vocea mi se gâtuie.— N-ai s m laşi singur aici în oraşul sta, nu-i aşa?ă ă ă ăO îmbr işez.ăţ— În nici un caz.Moscova, 1 iunie 2006În seara aceea, când ne-am întors la hotel, Yao o aştepta cu biletul pentru Moscova. Ne înapoiem cu acelaşi avion, în clase diferite. Editorii meinu m pot înso i pân unde voi avea întâlnirea cu preşedintele Vladimiră ţ ă Putin, dar un prieten jurnalist este acreditat în acest scop.Când avionul aterizeaz , ea şi cu mine coborâm pe uşi diferite. Suntă condus într-o sal special , unde doi b rba i şi prietenul meu mă ă ă ţ ă aşteapt .ăCer s m duc pân la terminalul unde sunt debarca i ceilal i pasageri,ă ă ă ţ ţ trebuie s -mi iau r mas-bun de la o prieten şi de la editorii mei. Unulă ă ădintre b rba i spune c nu va fi timp, dar prietenul meu r spunde c eă ţ ă ă ă ora dou dup -amiaz , întâlnirea este stabilit pentru cinci şi, chiară ă ă ă dacă

preşedintele m aşteapt într-o cas din afara Moscovei, undeă ă ă obişnuieşte s -şi rezolve treburile în aceast perioad a anului, în nici oă ă ă or vom fiăacolo.— În caz contrar, ave i siren la maşini… spune el în glum .ţ ă ăNe ducem pân la cel lalt terminal. Pe drum, trec pe la flor rie şiă ă ă cump r doisprezece trandafiri. Ajungem în fa a por ii de debarcare, eă ţ ţ plin depersoane care aşteapt altele care vin de departe.ă— Cine dintre dumneavoastr de aici în elege engleza? strig eu.ă ţOamenii privesc speria i. Sunt înso it de trei b rba i destul de voinici.ţ ţ ă ţ— Cine dintre dumneavoastr vorbeşte engleza?ăCâteva mâini se ridic . Ar t buchetul de trandafiri.ă ă— În curând va sosi aici o fat pe care o iubesc mult. Am nevoie deă unsprezece voluntari ca s m ajute s ofer aceste flori.ă ă ăImediat apar lâng mine cei unsprezece voluntari. ă Ne aşez m într-ună şir. Hilal iese pe poarta principal , m vede, zâmbeşte larg şi seă ă îndreaptăspre mine. Una câte una, persoanele merg s -i ofere trandafirii. Eaă pare încurcat şi vesel în acelaşi timp. Când ajunge în fa a mea, îiă ă ţ ofer adou sprezece floare şi o îmbr işez cu toat tandre ea din lume.ă ăţ ă ţ— N-ai s spui acum c m iubeşti? întreab , încercând s men ină ă ă ă ă ţ ă situa ia sub control.ţ— Ba da. Te iubesc ca un râu. Adio.— Adio? izbucneşte ea în râs. N-ai s scapi de mine atât de curând.ăCei doi b rba i care aşteapt s m conduc la preşedinte comentează ţ ă ă ă ă ă ceva pe ruseşte. Prietenul meu râde. Eu întreb ce spun, dar traducechiar Hilal:— Au spus c n-au mai v zut niciodat o scen atât de romantic înă ă ă ă ă aeroportul sta.ăZiua de Sfântul Gheorghe, 2010Nota autoruluiM-am mai întâlnit cu Hilal în septembrie 2006, când am invitat-o să participe la o reuniune la mân stirea din Melk, în Austria. De acolo amăc l torit la Barcelona, apoi la Pamplona şi Burgos. Într-unul dintreă ă aceste oraşe m-a informat c p r sise şcoala de muzic şi nu mai voiaă ă ă ă s cânteăla vioar . Am încercat s discut acest subiect, dar în sinea meaă ă în elegeam c şi ea redevenise regina regatului ei, şi acum trebuia s -lţ ă ă guverneze.

În timpul scrierii acestei c r i, Hilal mi-a trimis dou e-mailuri în careă ţ ă spunea c visase c relatam povestea noastr . I-am cerut s aibă ă ă ă ă r bdareăşi nu i-am comunicat cu-adev rat faptul decât când am ispr vit deă ă scris. Nu s-a ar tat foarte surprins .ă ăM întreb dac aveam dreptate s m gândesc c , odat pierdută ă ă ă ă ă ă ocazia cu Hilal, vor mai exista alte trei (în fond, opt fete au fost executate înziua aceea şi întâlnisem deja cinci dintre ele). Ast zi tind mai degrabă ă s spun c nu voi cunoaşte niciodat r spunsul: dintre cele optă ă ă ă osândite,fata aceea, al c rei nume nu l-am ştiut niciodat , era singura care mă ă ă iubise cu adev rat.ăDeşi nu mai lucr m împreun , le mul umesc Lenei, lui Iuri Smirnov şiă ă ţ Editurii Sofia pentru experien a unic de a fi str b tut Rusia cu trenul.ţ ă ă ăRug ciunea folosit de Hilal la Novosibirsk ca s m ierte a fost dejaă ă ă ă rostit de alte persoane. Când spun în carte c am auzit-o în Brazilia,ă ă mărefer la spiritul lui André Luz, un b ie el.ă ţÎn încheiere, aş vrea s atrag aten ia asupra exerci iului cu inelul deă ţ ţ lumin . Aşa cum am mai men ionat, orice revenire în trecut f r a aveaă ţ ă ă niştecunoştin e minime despre proces poate avea consecin e dramatice şiţ ţ dezastruoase.Table of ContentsDespre autorAlephMotto 1Dedica ieţMotto 2Rege al regatului meuBambusul chinezescFelinarul str inuluiăDac vântul rece va treceăÎmp r ind sufleteă ţHarta9 288Ochiul lui HilalCasa IpatievAleph

Vis torii nu pot fi domestici iă ţCa lacrimile în ploaieChicago al SiberieiDrumul P ciiăInelul de focS crezi chiar şi când eşti discreditată ăFrunzuli ele ceaiuluiţA cincea femeieAd ExtirpandaNeutralizând for a f r mişcareţ ă ăTrandafirul auriuAcvila de pe BaikalFrica de fricăOraşulApelul telefonicSufletul TurcieiMoscova, 1 iunie 2006Nota autorului__