- Tratate internaționale (Declaratia Universala a Drepturilor Omului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 10 de septembrie 1948, Conventia pentru Apararea Drepturilor Omului si a Libertatilor Fundamentale, adoptata de guvernele membre ale Consiliului Europei la 4 noiembrie 1950, Conventia cu privire la Drepturile Copilului, adoptata de Adunarea Generala a Organizatiei Natiunilor Unite la 20 noiembrie 1989 , Conventia privind accesul la informatie, participarea publicului la luarea deciziei si accesul la justitie in probleme de mediu, semnata la Aarhus la 25 iunie 1998 )

- Reglementări europene(Carta Europeana a Autonomiei Locale, adoptata la Strasbourg la 15 octombrie 1985,

  Organizatia Natiunilor Unite    

  Parlamentul European    

  Consiliul European    

  Comisia Europeana    

  Consiliul Europei    

  Organizatia pentru Apararea Derepturilor Omului    

  Asociatia pentru Apararea Drepturilor Omului in Romania - Comitetul

Helsinki    

2. Principiul egalitatii in drepturi si a egalitatii sanselorCONSTITUTIA ROMANIEIARTICOLUL 16 - Egalitatea in drepturi(1) Cetatenii sunt egali in fata legii si a autoritatilor publice, fara privilegii si fara discriminari. (2) Nimeni nu este mai presus de lege. (3) Functiile si demnitatile publice, civile sau militare, pot fi ocupate, in conditiile legii, de persoanele care au cetatenia romana si domiciliul in tara. Statul roman garanteaza egalitatea de sanse intre femei si barbati pentru ocuparea acestor functii si demnitati.

Legislatie romaneasca antidiscriminare:

  Legea nr. 48/2002 pentru aprobarea Ordonantei Guvernului nr. 137/2000 privind prevenirea si sanctionarea tuturor formelor de discriminare  

Egalitatea de sanse intre femei si barbati:

  Legea nr. 202/2002 privind egalitatea de sanse intre femei si barbati  

Combaterea violentei domestice:

  Legea nr. 217/2003 pentru prevenirea si combaterea violentei in familie  

Declaratia ONU a Principiilor Tolerantei:

  Declaratia Principiilor Tolerantei proclamata si semnata la 16 noiembrie 1995  

  Centrul Parteneriat pentru Egalitate    

  Asociatia pentru Promovarea Femeii din Romania - APFR    

  Asociatia Femeilor din Romania - AFR    

  Centrul de Resurse pentru Diversitate Etnoculturala    

  Centrul de Resurse pentru Comunitatile de Romi    

  Institutul Intercultural Timisoara    

  Asociatia Romana Anti-SIDA - ARAS    

  Fundatia Romanian Angel Appeal    

  Asociatia ACCEPT    

3. Dreptul la aparare si principiul accesului nediscriminatoriu la actul de justitieCONSTITUTIA ROMANIEIARTICOLUL 24 - Dreptul la aparare(1) Dreptul la aparare este garantat. (2) In tot cursul procesului, partile au dreptul sa fie asistate de un avocat, ales sau numit din oficiu.

CONSTITUTIA ROMANIEIARTICOLUL 21 - Accesul liber la justitie(1) Orice persoana se poate adresa justitiei pentru apararea drepturilor, a libertatilor si a intereselor sale legitime.(2) Nici o lege nu poate ingradi exercitarea acestui drept.Conventia privind facilitarea accesului international la justitie:

  Legea nr. 215/2003 pentru aderarea Romaniei la Conventia privind facilitarea accesului international la justitie, incheiata la Haga la 25 octombrie 1980  

  Centrul de Resurse Juridice    

4. Dreptul la viata, dreptul la ocrotirea sanatatii si dreptul la un mediu sanatosCONSTITUTIA ROMANIEIARTICOLUL 22 - Dreptul la viata si la integritate fizica si psihica(1) Dreptul la viata, precum si dreptul la integritate fizica si psihica ale persoanei sunt garantate. (2) Nimeni nu poate fi supus   torturii   si nici unui fel de pedeapsa sau de tratament inuman ori degradant.(3) Pedeapsa cu moartea este interzisa.

CONSTITUTIA ROMANIEIARTICOLUL 34 - Dreptul la ocrotirea sanatatii(1) Dreptul la ocrotirea sanatatii este garantat.(2) Statul este obligat sa ia masuri pentru asigurarea igienei si a sanatatii publice.

CONSTITUTIA ROMANIEIARTICOLUL 35 - Dreptul la mediu sanatos(1) Statul recunoaste dreptul oricarei persoane la un mediu inconjurator sanatos si echilibrat ecologic.(2) Statul asigura cadrul legislativ pentru exercitarea acestui drept. (3) Persoanele fizice si juridice au indatorirea de a proteja si a ameliora mediul inconjurator.Protectia consumatorilor:

  Ordonanta nr. 21/1992 privind protectia consumatorilor  

Protectia mediului:

  Legea nr. 137/1995 - Legea protectiei mediului  

Prevenirea, reducerea si controlul poluarii:

  Legea nr. 645/2002 pentru aprobarea Ordonantei de urgenta a Guvernului nr. 34/2002 privind prevenirea, reducerea si controlul integrat al poluarii  

  Centrul pentru Politici si Servicii de Sanatate    

  Asociatia pentru Protectia Consumatorilor din Romania    

  Autoritatea Nationala pentru Protectia Consumatorilor    

5. Libertatea individuala si dreptul la libera circulatie a individuluiCONSTITUTIA ROMANIEIARTICOLUL 23 - Libertatea individuala(1) Libertatea individuala si siguranta persoanei sunt inviolabile. (2) Perchezitionarea, retinerea sau arestarea unei persoane sunt permise numai in cazurile si cu procedura prevazute de lege. (3) Retinerea nu poate depasi 24 de ore.(4) Arestarea preventiva se dispune de judecator si numai in cursul procesului penal. (5) In cursul urmaririi penale arestarea preventiva se poate dispune pentru cel mult 30 de zile si se poate prelungi cu cate cel mult 30 de zile, fara ca durata totala sa depaseasca un termen rezonabil, si nu mai mult de 180 de zile. (6) In faza de judecata instanta este obligata, in conditiile legii, sa verifice periodic, si nu mai tarziu de 60 de zile, legalitatea si temeinicia arestarii preventive si sa dispuna, de indata, punerea in libertate a inculpatului, daca temeiurile care au determinat arestarea preventiva au incetat sau daca instanta constata ca nu exista temeiuri noi care sa justifice mentinerea privarii de libertate. (7) Incheierile instantei privind masura arestarii preventive sunt supuse cailor de atac prevazute de lege. (8) Celui retinut sau arestat i se aduc de indata la cunostinta, in limba pe care o intelege, motivele retinerii sau ale arestarii, iar invinuirea, in cel mai scurt termen; invinuirea se aduce la cunostinta numai in prezenta unui avocat, ales sau numit din oficiu. (9) Punerea in libertate a celui retinut sau arestat este obligatorie, daca motivele acestor masuri au disparut, precum si in alte situatii prevazute de lege.

(10) Persoana arestata preventiv are dreptul sa ceara punerea sa in libertate provizorie, sub control judiciar sau pe cautiune. (11) Pana la ramanerea definitiva a hotararii judecatoresti de condamnare, persoana este considerata nevinovata. (12) Nici o pedeapsa nu poate fi stabilita sau aplicata decat in conditiile si in temeiul legii. (13) Sanctiunea privativa de libertate nu poate fi decat de natura penala.

CONSTITUTIA ROMANIEIARTICOLUL 25 - Libera circulatie(1) Dreptul la libera circulatie, in tara si in strainatate, este garantat. Legea stabileste conditiile exercitarii acestui drept.

6. Viata intima, inviolabilitatea domiciliului si secretul corespondenteiCONSTITUTIA ROMANIEIARTICOLUL 26 - Viata intima, familiala si privata(1) Autoritatile publice respecta si ocrotesc viata intima, familiala si privata. (2) Persoana fizica are dreptul sa dispuna de ea insasi, daca nu incalca drepturile si libertatile altora, ordinea publica sau bunele moravuri.

CONSTITUTIA ROMANIEIARTICOLUL 27 - Inviolabilitatea domiciliului(1) Domiciliul si resedinta sunt inviolabile. Nimeni nu poate patrunde sau ramane in domiciliul ori in resedinta unei persoane fara invoirea acesteia. (2) De la prevederile alineatului (1) se poate deroga prin lege pentru urmatoarele situatii: a) executarea unui mandat de arestare sau a unei hotarari judecatoresti; b) inlaturarea unei primejdii privind viata, integritatea fizica sau bunurile unei persoane; c) apararea securitatii nationale sau a ordinii publice; d) prevenirea raspandirii unei epidemii. (3) Perchezitia se dispune de judecator si se efectueaza in conditiile si in formele prevazute de lege. (4) Perchezitiile in timpul noptii sunt interzise, in afara de cazul infractiunilor flagrante.

CONSTITUTIA ROMANIEIARTICOLUL 28 - Secretul corespondenteiSecretul scrisorilor, al telegramelor, al altor trimiteri postale, al convorbirilor telefonice si al celorlalte mijloace legale de comunicare este inviolabil.

7. Libertatea constiinteiCONSTITUTIA ROMANIEIARTICOLUL 29 - Libertatea constiintei(1) Libertatea gandirii si a opiniilor, precum si libertatea credintelor religioase nu pot fi ingradite sub nici o forma. Nimeni nu poate fi constrans sa adopte o opinie ori sa adere la o credinta religioasa, contrare convingerilor sale. (2) Libertatea constiintei este garantata; ea trebuie sa se manifeste in spirit de toleranta si de respect reciproc.Regimul cultelor religioase:

  Decret nr. 177/1948 pentru regimul general al cultelor religioase  

8. Libertatea de exprimareCONSTITUTIA ROMANIEIARTICOLUL 30 - Libertatea de exprimare(1) Libertatea de exprimare a gandurilor, a opiniilor sau a credintelor si libertatea creatiilor de orice fel, prin viu grai, prin scris, prin imagini, prin sunete sau prin alte mijloace de comunicare in public, sunt inviolabile.(2) Cenzura de orice fel este interzisa.Dreptul la propria imagine:

  Decizie CNA nr. 80/2002 privind protectia demnitatii umane si a dreptului la propria imagine  

Legea audiovizualului:

  Legea nr. 504/2002 a audiovizualului  

  Article 19    

  Centrul pentru Jurnalism Independent    

  Centrul Roman pentru Jurnalism de Investigatie    

  ActiveWatch - Agentia de Monitorizare a Presei    

  Asociatia Romana de Comunicatii Audiovizuale    

9. Accesul la informatiile detinute de catre institutiile publice si protejarea intereselor legitime ce ar putea fi lezate prin publicarea acestora

CONSTITUTIA ROMANIEIARTICOLUL 31 - Dreptul la informatie(1) Dreptul persoanei de a avea acces la orice informatie de interes public nu poate fi ingradit. (2) Autoritatile publice, potrivit competentelor ce le revin, sunt obligate sa asigure informarea corecta a cetatenilor asupra treburilor publice si asupra problemelor de interes personal.Accesul la informatiile detinute de catre institutiile publice:

  Legea nr. 544/2001 privind liberul acces la informatiile de interes public  

Protectia avertizorilor de integritate:

  Legea nr. 571/2004 privind protectia personalului din autoritatile publice, institutiile publice si din alte unitati care semnaleaza incalcari ale legii  

Prelucrarea datelor cu caracter personal:

  Legea nr. 677/2001 pentru protectia persoanelor cu privire la prelucrarea datelor cu caracter personal si libera circulatie a acestor date  

Protectia informatiilor clasificate:

  Legea nr. 182/2002 privind protectia informatiilor clasificate  

Protectia informatiilor secrete de serviciu:

  H.G. nr. 781/2002 privind protectia informatiilor secrete de serviciu  

Siguranta nationala a Romaniei:

  Legea nr. 51/1991 privind siguranta nationala a Romaniei  

Legea privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii:

  Legea nr. 14/1992 privind organizarea si functionarea Serviciului Roman de Informatii  

Accesul la dosarele fostei securitati:

  Legea nr. 187/1999 privind accesul la propriul dosar si deconspirarea securitatii ca politie politica  

Protectia martorilor:

  Legea nr. 682/2002 privind protectia martorilor  

Principiile de la Johannesburg:

  Principiile de la Johannesburg privind siguranta nationala, libertatea de exprimare si accesul la informatie  

10. Dreptul la invatatura si accesul la culturaCONSTITUTIA ROMANIEIARTICOLUL 32 - Dreptul la invatatura(1) Dreptul la invatatura este asigurat prin invatamantul general obligatoriu, prin invatamantul liceal si prin cel profesional, prin invatamantul superior, precum si prin alte forme de instructie si de perfectionare. (2) Invatamantul de toate gradele se desfasoara in limba romana. In conditiile legii, invatamantul se poate desfasura si intr-o limba de circulatie internationala.

(3) Dreptul persoanelor apartinand minoritatilor nationale de a invata limba lor materna si dreptul de a putea fi instruite in aceasta limba sunt garantate; modalitatile de exercitare a acestor drepturi se stabilesc prin lege. (4) Invatamantul de stat este gratuit, potrivit legii. Statul acorda burse sociale de studii copiilor si tinerilor proveniti din familii defavorizate si celor institutionalizati, in conditiile legii. (5) Invatamantul de toate gradele se desfasoara in unitati de stat, particulare si confesionale, in conditiile legii. (6) Autonomia universitara este garantata. (7) Statul asigura libertatea invatamantului religios, potrivit cerintelor specifice fiecarui cult. In scolile de stat, invatamantul religios este organizat si garantat prin lege.

CONSTITUTIA ROMANIEIARTICOLUL 33 - Accesul la cultura(1) Accesul la cultura este garantat, in conditiile legii. (2) Libertatea persoanei de a-si dezvolta spiritualitatea si de a accede la valorile culturii nationale si universale nu poate fi ingradita. (3) Statul trebuie sa asigure pastrarea identitatii spirituale, sprijinirea culturii nationale, stimularea artelor, protejarea si conservarea mostenirii culturale, dezvoltarea creativitatii contemporane, promovarea valorilor culturale si artistice ale Romaniei in lume.

Legea Invatamantului:

  Legea nr. 84/1995 a Invatamantului - republicata in 1999  

  Centrul Educatia 2000+    

  Centrul pentru Educatie si Dezvoltare Profesionala    

  Academia Romana    

  Biblioteca Nationala a Romaniei    

11. Dreptul cetateanului de a alege si de a fi alesCONSTITUTIA ROMANIEIARTICOLUL 36 - Dreptul de vot(1) Cetatenii au drept de vot de la varsta de 18 ani, impliniti pana in ziua alegerilor inclusiv. (2) Nu au drept de vot debilii sau alienatii mintal, pusi sub interdictie, si nici persoanele condamnate, prin hotarare judecatoreasca definitiva, la pierderea drepturilor electorale.

CONSTITUTIA ROMANIEIARTICOLUL 37 - Dreptul de a fi ales(1) Au dreptul de a fi alesi cetatenii cu drept de vot care indeplinesc conditiile prevazute in articolul 16 alineatul (3), daca nu le este interzisa asocierea in partide politice, potrivit articolului 40 alineatul (3). (2) Candidatii trebuie sa fi implinit, pana in ziua alegerilor inclusiv, varsta de cel putin 23 de ani pentru a fi alesi in Camera Deputatilor sau in organele administratiei publice locale, varsta de cel putin 33 de ani pentru a fi alesi in Senat si varsta de cel putin 35 de ani pentru a fi alesi in functia de Presedinte al Romaniei.

CONSTITUTIA ROMANIEIARTICOLUL 38 - Dreptul de a fi ales in Parlamentul EuropeanIn conditiile aderarii Romaniei la Uniunea Europeana, cetatenii romani au dreptul de a alege si de a fi alesi in Parlamentul European.Legislatie electorala - alegeri locale 2004

  Legea nr. 67/2004 pentru alegerea autoritatilor administratiei publice locale  

Legislatie electorala - alegeri prezidentiale 2004:

  Legea nr. 370/2004 pentru alegerea Presedintelui Romaniei  

Legislatie electorala - alegeri generale 2004:

  Legea nr. 373/2004 pentru alegerea Camerei Deputatilor si a Senatului  

12. Dreptul cetateanului la initiativa legislativaCONSTITUTIA ROMANIEIARTICOLUL 74 - Initiativa legislativa(1) Initiativa legislativa apartine, dupa caz, Guvernului, deputatilor, senatorilor sau unui numar de cel putin 100.000 de cetateni cu drept de vot. Cetatenii care isi manifesta dreptul la initiativa legislativa trebuie sa provina din cel putin un sfert din judetele tarii, iar in fiecare din aceste judete, respectiv in municipiul Bucuresti, trebuie sa fie inregistrate cel putin 5.000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative.

CONSTITUTIA ROMANIEIARTICOLUL 150 - Initiativa revizuirii Constitutiei(1) Revizuirea Constitutiei poate fi initiata de Presedintele Romaniei la propunerea Guvernului, de cel putin o patrime din numarul deputatilor sau al senatorilor, precum si de cel putin 500.000 de cetateni cu drept de vot.(2) Cetatenii care initiaza revizuirea Constitutiei trebuie sa provina din cel putin jumatate din judetele tarii, iar in fiecare din aceste judete sau in municipiul Bucuresti trebuie sa fie inregistrate cel putin 20.000 de semnaturi in sprijinul acestei initiative.Exercitarea dreptului la initiativa legislativa cetateneasca:

  Legea nr. 189/1999 privind exercitarea initiativei legislative de catre cetateni  

  Asociatia Pro Democratia    

6. Drepturile copilului

Așa cum este deja bine știut, normele juridice sunt strâns interconectate, astfel încât, împreună, formează ceea ce numim sistemul de drept. Sistemul de drept reflectă atât unitatea normelor juridice care-l alcătuiesc, precum și ceea ce le diferențiază și, în consecință, le oferă individualitate și operabilitate socială.

În măsura în care intenționăm, prin demersul nostru, inițierea, susținerea și fundamentarea necesitatății și oportunității elaborării dreptului social, gândit ca o nouă ramură a dreptului, Normele juridice sunt legate între ele si alcatuiesc un sistem, care reflecta:

- atât unitatea dintre norme;- cât si diferentele dintre ele.Sistemul de drept -reprezinta un ansamblu de norme juridice legate între ele organic prin:

- obiectul de reglementare adica grupul de relatii sociale supuse reglementarii si- metoda de reglementare.

In cadrul ramurii de drept, normele juridice sunt legate în cadrul institu t iilor juridice Institu t ia juridic a - cuprinde totalitatea normelor ce reglementeaza o anumita categorie

de relatii sociale, ce dau nastere la raporturi juridice.DIVIZIUNEA DREPTULUI

Sistemul dreptului intern se împarte în:- Drept public si,- Drept privat

Dreptul public se ocupa :- de organizarea statului si a autoritatilor publice- de raporturile dintre stat si cetateni si de actele facute de persoanele învestite cu

atributii speciale pentru realizarea unor interese generale.Dreptul privat are ca obiect raporturile private dintre cetatenii aceluiasi stat.Ramuri ale dreptului privat1.Dreptul civil - cuprinde norme ce reglementeaza :- raporturile patrimoniale dintre Persoane fizice, dintre persoane juridice ori între

persoanele fizice si juridice;- raporturi în care subiectele se afla pe pozitii de egalitate juridica,precum si raporturi personale nepatrimoniale referitoare la nume, domiciliu, onoare,

libertate etc.2.Dreptul comercial cuprinde normele ce reglementeaza raporturile patrimoniale având

caracte comercial izvorât din natura actelor si faptelor juridice (acte si fapte de comert), ori din calitatea specila a participantilor (comercianti) la raporturile juridice respective.

3.Dreptul familiei - cuprinde normele care reglementeaza raporturile decurgând din institutia juridica a casatoriei, a rudeniei, filiatiei, initierii precum si a normelor privind ocrotirea minorilor si a celor lipsiti de capacitatea (alienatii si debilii mintali).

4.Dreptul muncii - cuprinde norme ce reglementeaza- raporturi sociale de munca dintre patroni si salariati;

- raporturi dintre cel ce angajeaza (de regula natura muncii, locul de munca, drepturile si obligatiile partilor, raspunderea materiala si disciplinara, protectia si igiena muncii - jurisdictia muncii.

Din nou despre nemuncăUn alt cal bun de bătaie al guvernanţilor este aşa numitul fenomen al „nemuncii”: statul asistenţial exacerbat şi „sistemul pervers” încurajează, vezi doamne, nemunca, pentru că asistaţii sociali cumulează venituri de ministru.Teoria nemuncii are un dublu rol: pe de o parte, acela de a legitima retragerea sau reducerea ajutoarelor sociale şi pe de altă parte, de a camufla eşecul de proporţii al tuturor aşa numitelor programe de relansare economică, care nu reuşesc să elimine problema centrală a  precarităţii locurilor de muncă. Este foarte confortabil să dai vina pe lenea românilor, în loc să recunoşti că aceşti “asistaţi” nu au pur şi simplu unde să muncească.Mă uit pe datele agregate din 2005-2008 de pe World Values Survey la atitudinea faţă de muncă a românilor prin comparaţie cu cea americanilor. Pentru 54,9% dintre români, faţă de doar 32,6% americani munca este foarte importantă. 62,4% dintre români  sunt de acord sau foarte de acord cu afirmaţia că este umilitor sa primeşti bani fără să fi muncit pentru ei, faţă de doar 43,2% dintre americani; 83% dintre români faţă de 55.5% dintre americani sunt foarte de acord sau de acord că cine nu munceşte se transformă în leneş; 70% dintre români consideră că munca e o datorie faţă de societate faţă de 55.2% americani. Este asta o atitudine a unor oameni ce iubesc nemunca? O să mi se spună ca romanii mint în sondaje. Dar atunci cum se explică că avem cea mai înaltă rată a mobilităţii forţei de muncă din Europa? Din cauză ca suntem leneşi şi ne place nemunca? Din cauză ca suntem leneşi muncim pentru salarii de mizerie, ceea ce face să avem un procent copleşitor, de 17,7% –  cel mai înalt din Europa, unde media este de 8,6% – de ceea ce se cheamă „working poor”, adică angajaţi ale căror venituri se situează sub pragul de sărăcie admis?Legitimarea exploatării Glorificarea muncii prin opoziţie cu nemunca are însă o miză mai profundă, care urmăreşte legitimarea exploatării. Etica muncii e o creaţie capitalistă, menita să deghizeze relaţia frustă de producţie prin crearea unui set de valori care să transforme munca dintr-o necesitate economică traumatizantă într-o obligaţie morală. În trecut, în epoca sclavagista sau iobăgista, înfăptuirea muncii se realiza prin apelul la coerciţie: sclavul şi iobagul erau obligaţi să muncească prin forţa unui statut social menţinut cu ajutorul violenţei şi tradiţiei. Capitalismul a adus însă faţă în faţă oameni liberi, dar flămânzi şi deţinători de capital, interesaţi de forţa de muncă. Primii trebuiau să trăiască, ceilalţi să îşi înmulţească capitalul. Relaţiile de muncă îndeplineau o nevoie a fiecăreia dintre părţi, dar caracterul absolut arbitrar şi hazardant al relaţiei prin care unii erau în mod aleatoriu posesori ai mijloacelor de producţie, iar alţii nu,  conţinea un mare potenţial  de risc pentru că putea duce la dezvoltarea unei conştiinţe de clasă a celor lipsiţi de mijloace de producţie. Etica muncii şi transformarea acesteia în virtute a venit să împiedice acest proces. 

Astfel încât azi, faptul că locuitorul din nu ştiu ce comună înfundată a României rurale refuză să muncească pentru un sub-salariu de mizerie şi să fie exploatat nu mai apare ca fiind un act legitim, ci din contra – constituie un viciu moral şi social.Din păcate însă, accentul pus de actualul guvern pe muncă nu merge în direcţia în care o parte a stângii sau regimurile comuniste au înţeles să valorizeze, în armonie cu dogmele capitalismului, munca – adică prin extinderea ofertei de locuri de muncă şi recompensarea echitabilă a muncii. Guvernul nostru promovează munca în orice condiţii şi la orice preţ, prin impunerea cerinţei de  acceptare de către şomeri a locurilor de muncă prost plătite şi aflate la sute de kilometri de localitatea de domiciliu. Efectele acestor politici sunt cât se poate de avantajoase pentru cei care susţin politicile laissez faire-ului: îngrămădirea hoardelor de angajatori şi oferta mare de mână de lucru va duce la scăderea salariilor, iar patronii vor avea de unde să aleagă şi mai abitir decât până acum. Într-o economie dezechilibrată structural, cu mult prea puţine locuri de muncă, asemenea politici sunt asasinate curate îndreptate împotriva săracilor, care vor fi nevoiţi sa muncească pentru  salarii din ce în ce mai mici, înmulţind rândurile săracilor care muncesc (working poor).Iată cum glorificarea muncii este totuna cu exploatarea muncii.  Şi iată că, aşa cum spunea săptămâna trecută G.M.Tamas în cadrul unei conferinţe susţinute la Bucureşti, „exploatarea ajunge să reprezinte un privilegiu” într-o societate în care bătălia pe locurile de muncă este parte din cotidian.Fragilul stat social românesc trebuie demantelat nu pentru ajustarea bugetară, cum pretind oficialii. El trebuie eradicat pentru ca gloatele de muncitori înfometaţi (în România, 35% din populaţie declară că veniturile nu le sunt suficiente pentru hrană, procentaj inexistent altundeva în UE şi comparabil doar cu Turcia) să fie lipsite de ultima plasă de siguranţă – protecţia socială – în încercarea de a se opune exploatării. Cetăţenii trebuie să devină cu orice preţ „proli” aserviţi şi umili.  Mâna de lucru trebuie să fie ieftină, cât mai ieftină şi cât mai disperată,  mai supusă, mai maleabilă, mai convinsă de virtuţile muncii şi stânjenită de condiţia parazitară a „asistatului social” pentru a asigura dominaţia fără oprelişti a capitalului global. Statul social nu este nesustenabil, ci pur şi simplu profund indezirabil.[1] Cum se stipula de altfel şi în proiectul de lege al Asistenţei Sociale : Protecția socială cuprinde două componente de bază asigurările sociale în sistem contributiv şi asistenţa socială non-contributivă (art.1, alin. 3).[2] http://www.realitatea.net/andreea-paul-vass-trei-sferturi-din-romani-sunt-asistati-social_752114.html[3] http://www.dilemaveche.ro/sectiune/editoriale-si-opinii/articol/romania-un-stat-mai-social-decit-isi-permite

1. Specificul metodei de reglementare al dreptului protecţiei sociale constă în aceea că ea este una tipică, deoarece reuşeşte să asambleze normele imperative cu cele dispozitive, păstrând ponderea primelor, ceea ce i-a permis savantei E. Maciuliskaia să contureze metoda prescripţiilor (obligaţiilor) pozitive, care este adresată organelor de stat în scopul stabilirii tipurilor de asigurare/ asistenţă socială a persoanelor afectate de situaţii de risc social.[9] Această poziţie a fost criticată de M. Luşnicova, A. Luşnicov, care consideră că această metodă ar putea fi aplicată şi în dreptul administrativ, de aceea denumirea propusă de G. Suleimanova – metoda coordonării (procedeelor imperative şi dispozitive)[10], este mai reuşită, fiindcă permite de a asocia reglarea dispozitivă cu cea contractuală a comportamentului subiectelor raporturilor de protecţie socială.[11]

2. Caracterul absolut al drepturilor cetăţenilor ca subiecte ale raporturilor de protecţie socială. Statutul juridic al subiectelor raporturilor de protecţie socială nu se înscrie în parametrii clasici privind poziţia de egalitate sau subordonare, deşi unul din subiecţi apare organul/instituţia de stat competentă. Participanţii acestor raporturi sunt inegali din punct de vedere economic, dar dependenţi administrativ unii de alţii. Statul, reprezentat prin organele sale speciale, apare ca purtător de obligaţii patrimoniale, care nu poate refuza, neîntemeiat, acordarea asigurării sau asistenţei sociale, iar cetăţeanul (familia) ca titular de drepturi patrimoniale, este liber să ceară sau să refuze asistarea / asigurarea socială.[12]

Realizăm că în aceste raporturi „persoana fizică este împuternicită legal, dispunând de drepturi garantate, iar organul de stat este partea obligată. În cazul în care persoana fizică are dreptul la câteva tipuri de asigurare materială, ei i se acordă posibilitatea de a alege unul dintre ele, pe când organul de stat nu beneficiază de un astfel de drept.”[13]

3. Manifestarea expresă a voinţei titularului dreptului, fără de care acesta va rămâne în formă „embrionară”. Specificul dreptului protecţiei sociale se exprimă prin aceea că, stabilirea tipurilor de asigurare sau asistenţă socială nu are loc automat. Rămâne la discreţia persoanei fizice alegerea unui tip de protecţie socială mai convenabil. De exemplu, când persoana devine titularul dreptului la două categorii de pensii, el trebuie să opteze doar pentru una. Acest lucru rezultă şi din aceea că, legiuitorul permite persoanei să se adreseze organelor competente din momentul întrunirii condiţiilor legale pentru stabilirea pensiei pentru limită de vârstă, când îi este comod, sau stabileşte termene de prescripţie pentru achitarea plăţilor unice sau periodice.

4. Specificul metodei de reglementare este exprimat, în opinia doctrinarei M. Filipova prin[14] caracterul centralizat de instituire a drepturilor şi obligaţiilor subiecţilor,[15] caracter reexaminat, completat şi titluit de N. Romandaş, G. Suleimanova, ş.a. – îmbinarea nivelurilor central, local[16] şi individual[17] de reglementare a relaţiilor sociale.

Rămâne incontestabilă importanţa legiuitorului naţional, care este cel ce stabileşte standardele minime, condiţiile şi formele de asigurare/ asistenţă socială, luând în consideraţie realităţile sociale existente. Organelor de asigurare şi asistenţă socială, instituţiilor medicale, etc. de nivel republican sau raional le revine obligaţia de a realiza prevederile legale. Dar evoluţia ramurii de

drept ne conturează încă două aspecte a metodei local (teritorial – S. Mavrin) şi individual, despre care se vorbeşte în literatura de specialitate.Metoda locală de reglementare a raporturilor de protecţie socială s-a conturat în anii’90 ai sec. XX, prin fixarea în contractele colective de muncă a clauzelor care stabilesc garanţii sociale suplimentare decât cele prescrise de lege, cu condiţia că acestea nu înrăutăţesc, ci îmbunătăţesc situaţia părţilor.[18] Această viziune a fost criticată de E. Maciuliskaia, C. Dobromîslov care susţin că aceste contracte: poartă un caracter privat, sunt finanţate din fonduri nestatale, stabilesc un cerc restrâns de subiecţi şi nu intră în sistemului public de protecţie socială.[19]Reglementarea raporturilor de protecţie socială este posibilă şi la nivel individual, prin fixarea în contractul individual de muncă[20] a unor clauze ce stabilesc garanţii suplimentare de protecţie socială, cu condiţia că acestea vor îmbunătăţi situaţia salariatului sau prin încheierea unui contract de pensie individual[21] între o persoană fizică şi un fond nestatal de pensii, privind aderarea acestei persoane la planul de pensii al fondului.

5. În dreptul protecţiei sociale, faptele juridice (care dau naştere, modifică sau sting raporturilor juridice) de regulă, nu sunt acţiuni omeneşti, ci evenimente (riscuri sociale), care apar independent de voinţa omului, în rezultatul cărora persoana devine incapabilă de a se autoasigura cu mijloace necesare. Atenţionăm că anume riscurile sociale fixate în acte normative servesc drept temei pentru naşterea, modificarea sau stingerea raporturilor de protecţie socială, fiind independente de manifestarea de voinţă a persoanei.

6. Modalitatea specifică de distribuire a mijloacelor financiare, care se acordă din contul fondurilor bugetare sau extrabugetare cu menire socială, în baza hotărârii organelor competente gratuit, fără echivalent şi stabilirea în dependenţă de aceasta a anumitor drepturi şi garanţii.[22]

7. Important este de a scote în vizor modalitatea de apărare a drepturilor subiective şi asigurarea realizării obligaţiilor. După cum am menţionat, soluţionarea litigiilor în domeniul protecţiei sociale se realizează pe cale administrativă (prin adresarea la organul ierarhic superior de protecţie socială) sau judecătorească (prin adresarea în instanţa de judecată).

Obiectul de reglementare a dreptului protecţiei sociale îl formează raporturile juridice de drept public cu caracter patrimonial, de aceea şi răspunderea are caracter patrimonial.[23] Specificul răspunderii în domeniul protecţiei sociale rezultă din aceea că sancţiunile nu au caracter punitiv, ci restrictiv – de repunere sau de restrângere a drepturilor.[24]Repunerea în drepturi vizează ambele subiecte ale raporturilor. De exemplu, dacă persoanele fizice ilegal şi neîntemeiat au beneficiat de anumite plăţi de asigurări sociale sau dacă au primit sume de bani mai mari decât li se cuvenea ele sunt obligate să restituie surplusul, iar dacă sumele băneşti nu au fost achitate din vina organelor competente, acestea sunt obligate să achite suma neplătită. Termenul de prescripţie pentru plata stabilită şi neîncasată la timp de către persoana fizică este de cel mult 3 ani până la data solicitării, iar pentru plata stabilită şi neplătită la timp din vina organului de asigurări sociale este imprescriptibilă.[25]Restrângerea drepturilor se aplică numai persoanelor fizice prin suspendarea realizării dreptului (de exemplu, dacă beneficiarul pensiei de invaliditate nu s-a prezentat la reexpertizare medicală

va surveni încetarea plăţii pensiei, începând cu luna următoare)[26]sau prin micşorarea cuantumului plăţii.Obiectul și metoda de reglementare juridică sunt criteriile fundamentale de individualizare a dreptul protecţiei sociale în sistemul de drept al Republicii Moldova. Un alt criteriu de delimitare a ramurilor de drept sunt principiile dreptului protecției sociale, care vor fi examinate într-un capitol aparte.[27]Criteriile enunțate anterior ne permit să susținem că dreptul protecţiei sociale (dreptul securităţii sociale) este „o ramură autonomă a sistemului de drept, care incorporează, în marea majoritate, norme juridice ce aparţin dreptului public, dar şi norme de drept privat, care reglementează raporturile juridice de securitate socială, născute, modificate sau stinse odată cu survenirea riscurilor sociale, între cetăţeni (familii) şi stat, reprezentat prin organe sale competente, privind constatarea, stabilirea, acordarea sau soluţionarea litigiilor apărute drept consecinţă al realizării dreptului la asigurare sau asistenţă socială,”[28] „ o ramură autonomă a sistemului dreptului, ce aparţine dreptului public şi care este alcătuită din ansamblul normelor juridice care reglementează atât relaţiile de asigurări sociale, cat şi pe cele de asistenţă socială.”[29] 2. Sistemul dreptului protecției sociale

1. Constituţia conţine norme care consacră principiile generale ale dreptului protecţiei sociale (cum ar fi asigurarea bazelor legale de funcţionare a statului; principiul universalităţii; principiul libertăţii; principiul egalităţii; principiul responsabilităţii; principiul echităţii şi justiţiei);

2. Prin prevederile din Constituţie sunt consfinţite dreptul persoanei la asistenţă şi protecţie socială şi obligaţia statului de a întreprinde măsuri optime care i-ar garanta fiecărui om „un nivel de trai decent, care să-i asigure sănătatea şi bunăstarea lui şi familiei lui, cuprinzând hrana, îmbrăcămintea, locuinţa, îngrijirea, precum şi serviciile sociale necesare;”

3. Legiuitorul enumeră riscurile sociale (şomaj, boală, invaliditate, văduvie, bătrâneţe, pierderea mijloacelor de subzistenţă, în urma unor împrejurări independente de voinţa lor), care constituie circumstanţele ce generează apariţia raporturilor de protecţie socială.

4. În art.49-51 sunt enumerate cercul subiectelor (familia, mamele, copiii, copiii orfani, persoanele cu handicap, etc.) care constituie beneficiarii prestaţiilor şi/sau serviciilor sociale.

Privite, comparativ, dreptul constituţional şi dreptul protecţiei sociale conţin atât asemănări, cât şi deosebiri, dacă luăm în considerare criteriile de delimitare. Într-o exprimare sintetică asemenea asemănări şi deosebiri sunt: dacă în dreptul protecţiei sociale majoritatea raporturilor au caracter patrimonial, în dreptul constituţional sunt dominante raporturile nepatrimoniale; pe când subiectele raportului de drept constituţional se află pe poziţii de subordonare, ca regulă, în dreptul protecţiei sociale subiectele nu se află nici pe poziţie de egalitate, nici pe poziţie de subordonare; normele dreptului constituţional ca şi normele dreptului protecţiei sociale cer

subiectelor sale o calitate specială — unul dintre subiecte obligator trebuie să fie un organ de stat; majoritatea normelor dreptului constituţional şi dreptul protecţiei sociale au caracter imperativ; dreptul constituţional şi dreptul protecţiei sociale au sancţiuni specifice.Normele dreptului administrativ determină structura şi atribuţiile organelor de asistenţă şi asigurare socială de nivel central şi local, creând infrastructura organizaţională în cadrul căreia se realizează protecţia socială.[33]De asemenea, soluţionarea litigiilor apărute în domeniul protecţiei sociale cade sub incidenţa art.5 lit.f; art.14, 15 din Legea contenciosului administrativ,[34] care permite persoanei care se consideră vătămată într-un drept solicitarea, printr-o cerere prealabilă, organul ierarhic superior revocarea actului administrativ emis de către organul subordonat.Prin prevederile cap.VI art.43-49 din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat,[35] sunt stabilesc condiţiile de pensionare a funcţionarilor publici şi funcţionarilor de demnitate publică.[36]Apropierea dreptului protecţiei sociale faţă de dreptul administrativ se manifestă, în practică, în cazurile în care, potrivit legii, stabilirea unui tip de asistenţă sau asigurare socială este precedată de emiterea unui act administrativ individual — de regulă hotărâre sau decizie.În delimitarea dreptului protecţiei sociale faţă de dreptul administrativ e nevoie să se ţină seama de următoarele aspecte semnificative: dacă în dreptul protecţiei sociale predomină raporturile materiale care au caracter patrimonial, în dreptul administrativ sunt majoritare raporturile nepatrimoniale; pe când în dreptul protecţiei sociale părţile nu sunt pe nici pe poziţii de egalitate juridică, nici pe poziţii de subordonare juridică, în raporturile de drept administrativ subiectele se află în poziţie de subordonare, ca regulă; în raporturile de drept administrativ şi de dreptul protecţiei sociale e necesar ca măcar un subiect să fie un organ al administraţiei publice; atât în dreptul protecţiei sociale, cât şi dreptului administrativ prevalează normele imperative.

Comune ambelor ramuri de drept sunt normele dreptului financiar care reglementează raporturile cu privire la formarea şi distribuirea fondurilor cu menire socială; cotele anuale de asigurări sociale şi stabilirea anuală prin legea bugetului de asigurări sociale a sumei cotelor de asigurări sociale, etc. Prin Legea privind sistemul public de asigurări sociale de stat, este reglementată crearea şi distribuirea bugetului asigurărilor sociale de stat, sunt stabilite persoanele care pot fi asigurate obligatoriu sau benevol în sistemul public de asigurări sociale de stat, sunt stabiliţi contribuabilii acestui sistem, etc.[37]Anual prin legea bugetului asigurărilor sociale sunt stabilite cotele contribuţiilor de asigurări sociale obligatorii, fiind stabilit procentul care trebuie achitat de angajat şi angajator, sunt indicate tipurile indemnizaţiilor, alocaţiilor, compensaţiilor şi altor drepturi acordate unor categorii de populaţie, a căror finanţare se efectuează din bugetul asigurărilor sociale sau de la bugetul de stat prin intermediul Casei Naţionale de Asigurări Sociale; sunt desemnate cotele indemnizaţiilor unice pentru naşterea copilului şi deces pentru anul în curs, etc.[38]

Metaforic vorbind, putem menţiona că dreptul financiar reglementează sistemul financiar al protecţiei sociale la „input”, iar dreptul protecţiei sociale la „output” stabilind condiţiile şi normele de asigurare sau asistarea.Analizând corelaţia acestor două ramuri de drept putem evidenţia următoarele asemănări şi deosebiri: raporturile ambelor ramuri au caracter patrimonial; în dreptul protecţiei sociale părţile nu sunt pe nici pe poziţii de egalitate juridică, nici pe poziţii de subordonare juridică, părţile, în raporturile de drept financiar, sunt în poziţie de subordonare; în raportul de drept financiar, întotdeauna o parte este un organ al statului cu atribuţii fiscale; atât în dreptul protecţiei sociale, cât şi dreptului financiar prevalează normele imperative; dreptul financiar dispune de sancţiuni proprii; distingându-se majorarea pentru întârziere în plata a impozitelor; în afară de principii comune, atât în dreptul financiar, cât şi în dreptul protecţiei sociale, există principii proprii, specifice.

1. În domeniul asigurărilor sociale existenţa unor raporturi de muncă condiţionate de existenţa unui contract individual de muncă constituie o condiţie al dobândirii statutului de contribuabili, atât angajatului, cât şi angajatorului, oferindu-i primului calitatea de asigurat al sistemului public de asigurări sociale şi dreptul de a beneficia de toate prestaţiile de asigurări sociale.[39]

2. Calitatea de subiect al raporturilor de muncă constituie temei pentru acordarea prestaţiilor sociale pentru persoanele care beneficiază de concediile sociale prevăzute în capitolul IV art.123-127 din Codul Muncii – concediul medical plătit, concediul de maternitate, concediul parţial plătit pentru îngrijirea copilului, concediul suplimentar neplătit pentru îngrijirea copilului în vârstă de la 3 la 6 ani, concediile pentru salariaţii care au adoptat copii nou-născuţi sau i-au luat sub tutelă.[40]

3. Conform art.196 din Codul Muncii beneficiază de toate garanţiile sociale prevăzute de legislaţie salariaţii (familia sa) în caz de vătămare a sănătăţii sau deces cauzat de un accident de muncă sau boală profesională.[41]

4. Comune pentru dreptul protecţiei sociale şi dreptul muncii sunt problemele privind vechimea în muncă, însă în fiecare ramură de drept acestei instituţii i se atribuie o importanţă juridică proprie. Pentru dreptul muncii vechimea în muncă permite de a stabili sporuri pentru vechime; concedii de odihnă anuale suplimentare plătite şi garantează dreptul preferenţial în păstrarea locului de muncă în cazul reducerii statelor de personal.[42] În dreptul protecţiei sociale vechimea în muncă se ia în calcul la stabilirea pensiilor. De exemplu, vechimea în muncă specială constituie temei pentru stabilirea pensiei pentru vechime în muncă[43]; pensiei pentru limită de vârsta stabilită în condiţii avantajoase (Art. 41 alin. 3, 42 alin. 2), pensiilor pentru unele categorii de cetăţeni (art.43-49).[44]

5. Convenţiile colective (în calitate de izvoare specifice dreptului muncii) pot cuprinde clauze prin care se acordă salariaţilor drepturi suplimentare de asistenţă socială[45]; iar izvoarele internaţionale ale dreptului muncii şi dreptului protecţiei sociale deseori sunt

comune. De exemplu, Convenţia OIM nr.117/ 1962 cu privire la obiectivele şi normele de bază ale politicii sociale.[46]

Se aplică normele dreptului procesual civil în situaţiile când „persoana care se consideră vătămată într-un drept al său nu este mulţumită de răspunsul primit la cererea prealabilă sau nu a primit nici un răspuns în termenul prevăzut de lege” de la organul de asigurare/asistenţă socială ierarhic superior. În acest caz el este în drept „să sesizeze, timp de 30 zile, instanţa de judecată,” dând naştere raporturilor procesuale apărute între cetăţeni (familii) şi instanţa de judecată, reglementate prin art.277- 278 din Codul de procedură civilă.[47]

 [1] Romandaş N. op.cit., p. 7.[2] Гусов К.Н. указ.соч., с.15.[3] Pledăm pentru modificarea denumirii ramurii „dreptul protecţiei sociale” în „dreptul securităţii sociale.”[4] Мачульская Е.Е., Добромыслов К.В. указ.соч.,, с.25.[5] Odinokaia I. Reflecţii privind obiectul de reglementare a dreptului protecţiei sociale. În: Legea şi viaţa: publicaţie ştiinţifico-practică, nr.5(209)/2009, p.38-43.[6] Долженкова Г.В. указ. соч., с.14-15; Мачульская Е.Е., Добромыслов К.В. указ. соч, с.24.[7] DEX online. // http://dexonline.ro/search.php?cuv=metodă , 05.12.2008, ora 23:27.[8] Гусов К.Н. указ. соч., с.15[9] Idem, с.38.[10] Сулейманова Г.В. указ. соч., с.27-28.[11] Лушникова М.В., Лушников А.М. указ. соч., с.520.[12] Мачульская Е.Е., Добромыслов К.В. указ. соч., с.34.[13] Romandaş N. op.cit., p.27.[14] Brehoi Gh.op.cit., p.18.[15] Филиппова  М. В., указ.соч., с..65.[16] Romandaş N. op.cit., p.28.; Буянова М. О., Кобзева С. И., Кондратьева З. А. указ. соч., с.14.[17] Сулейманова Г.В. указ. соч., с.24-25.[18] Рогачев Д.И. указ.соч., с.137-138.[19] Мачульская Е.Е., Добромыслов К.В. указ. соч., с.38.[20] Art.49 din Codul Muncii al Republicii Moldova. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.159-162 din 29.07.2003.[21] Art.1 din Legea cu privire la fondurile nestatale de pensii, nr.329 din 25.03.1999. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.87- 89 din 12.08.1999.

[22] Полупанов М.И. Право социального обеспечения – самостоятельная отрасль права. // Советское государство и право, 1971, №9, с.59.[23] Мачульская Е.Е., Добромыслов К.В. указ. соч., с.36.[24] Odinokaia I. Aspecte controversate privind metoda de reglementare a dreptului protecţiei sociale. În: Legea şi viaţa: publicaţie ştiinţifico-practică, nr.6(210)/2009, p.34-39[25] Art.35  din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat, nr.156 din 14.10.1998. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.42-44 din 01.01.1999.[26] Art.22 alin. 3 din Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat, nr.156 din 14.10.1998. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.42-44 din 01.01.1999.[27] Odinokaia I. Locul…, p., p.153[28] Idem, p.176.[29] Ţop D. op.cit., p.25.Ţiclea A., Tufan C. op.cit., p.17; Ghimpu S., Ţiclea A., Tufan C. op.cit., p.10.[30] Мачульская Е.Е., Добромыслов К.В. указ. соч., с.40[31] Art.15, 16, 20, 25 din Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994 (cu modificările ulterioare).// Monitorul Oficial al Republicii .Moldova nr.1 din 12.08.1994[32] Art.47 din Constituţia Republicii Moldova din 29 iulie 1994 (cu modificările ulterioare).// Monitorul Oficial al Republicii .Moldova nr.1 din 12.08.1994[33] Филиппова М. В. указ. соч., с.78.[34] Legea contenciosului adminstrativ, nr. 793 din 10.02.2000.// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 057  din 18.05.2000.[35] Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat, nr.156 din 14.10.1998. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.42-44 din 01.01.1999.[36] Vezi anexa 1 şi 2 din Legea cu privire la funcţia publică şi statutul funcţionarului public, 158-XVI din 04.07.2008. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.230-232/840 din 23.12.2008.[37] Legea privind sistemul public de asigurări sociale de stat, nr.489 din 08.07.1999. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1-4 din 06.01.2000[38] În acest sens consultă Legea bugetului asigurărilor sociale de stat pe anul 2009, nr.262 din 11.12.2008. //// Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.237-240 din 31.12.2008.[39] Art.1, 17 din Legea privind sistemul public de asigurări sociale de stat, nr.489 din 08.07.1999. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.1-4 din 06.01.2000; art.197 din Codul Muncii al Republicii Moldova. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.159-162 din 29.07.2003.[40]Art.123-127 din  Codul Muncii al Republicii Moldova. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.159-162 din 29.07.2003.[41] Art. 196 din Codul Muncii al Republicii Moldova. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.159-162 din 29.07.2003.[42] Art. 121, 183 din Codul Muncii al Republicii Moldova. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.159-162 din 29.07.2003.

[43] Legea privind asigurarea cu pensii a militarilor şi a persoanelor din corpul de comandă şi din trupele organelor afacerilor interne nr.1544 din 23.06.1993. .// Monitorul Parlamentului  nr. 7 din 30.07.1993; Legea cu privire la sistemul penitenciar nr.1036 din 17.12.1996.// Monitorul Oficial nr. 183-185 din 10.10.2008; Legea privind statutul ofiţerului de informaţii şi securitate nr.170 din 19.07.2007.// Monitorul Oficial nr. 171-174 din 02.11.2007; Legea cu privire la statutul judecătorului nr.544 din 20.07.1995 // Monitorul Oficial nr. 117-119  din 15.08.2002; Legea cu privire la procuratură nr.118 din 14.03.2003 // Monitorul Oficial nr. 73-75  din 18.04.2003; Legea serviciului în organele vamale, Nr.1150-XIV din 20.07.2000 //Monitorul Oficial nr.106-108/765 din 24.08.2000; Hotărâre nr. 527 din 06.08.1992 cu privire la aprobarea listelor funcţiilor, care asigură personalului navigant şi tehnic aeronautic dreptul la pensie pentru vechime în muncă, şi a modului de calculare a vechimii în muncă pentru stabilirea pensiei personalului navigant // Monitorul Oficial Nr. 008 din 30.08.1992, data intrării in vigoare -30.08.1992, etc.[44] Legea privind pensiile de asigurări sociale de stat, nr.156 din 14.10.1998. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr.42-44 din 01.01.1999.[45] Boişteanu E. Dreptul muncii: partea generală. – Chişinău: Pontos, 2005, p.22.[46]În vigoare pentru Republica Moldova din 12.07.1997; Ratificată prin Hotărârea Parlamentului Republicii Moldova, nr.593-XIII din 26.09.1995.[47] Codul de procedură civilă al Republicii Moldova. // Monitorul Oficial al Republicii Moldova nr. 111-115 din  12.06.2003.