PREADOLESCENȚA ȘI ADOLESCENȚA- SCHIMBĂRI ÎN ACTIVITATEA DE ÎNVĂȚARE ȘI ALE SISTEMULUI NEURO-ENDOCRIN

STUDENT:

CERNICENCO GEORGE DANIEL

MODULUL II PSIHOPEDAGOGIC, PSIHOSOCIOLOGIA ADOLESCENȚILOR, TINERILOR ȘI ADULȚILOR

UNIVERSITATEA CREȘTINĂ DIMITRIE CANTEMIR, 2013-2014

1

Preadolescența și adolescența- schimbări în activitatea de învățare si ale sistemului neuroendocrin

Preadolescenţa face parte din primul ciclu al dezvoltării fiinţei umane, adică din ciclul de creştere şi dezvoltare şi corespunde intervalului de vârstă 10-14 ani1.

Există diferenţe între cercetători în ceea ce priveşte existenţa acestui stadiu.Unii consideră că cea de a treia copilărie, adică a şcolarităţii mici durează până la 12 ani şi mai departe se desfăşoară adolescenţa şi nu acceptă preadolescenţa ca stadiu distinct2.

Schimbări în activitatea de învățare

Alţii considera preadolescenta un substadiu al adolescenţei, Dar cei mai mulţi autori români consideră preadolescenţa ca un stadiu distinct caracterizat printr-un anumit specific al activităţii de bază învăţarea şi al sistemului de relaţii în care se află integrat elevul3.

O dată cu intrarea în acest stadiu, cele mai importante schimbări se produc în activitatea de învăţare şi anume:

– diversificarea disciplinelor şcolare;

– adaptarea gândirii la specificul cognitiv al diverselor solicitări şi mai ales atingerea nivelului de generalizare şi abstractizare cerut;

-însuşirea sistematică a noţiunilor ştiinţifice de bază din principalele domenii ale cunoaşterii;

– interacţiunea cu mai mulţi profesori şi efortul de adaptare la cerinţele şi stilurile lor diferite de lucru;

– creşterea timpului de învăţare acasă şi a responsabilităţilor personale pentru acesta4.

Având în vedere aceste schimbări se consideră, pe bună dreptate, că intrarea în clasa a V-a este un adevărat prag ce trebuie trecut uneori cu destul efort şi tensiuni. Totodată preadolescenţii se pot angaja, alături de părinţii lor în activităţi de muncă în folosul familiei. De asemenea, participă la fel de fel de evenimente culturale, sunt interesaţi de programele TV, de reviste, cărţi, internet

1 Tinca Cretu, Psihologia adolescentului si adultului, 2005, p. 10.2 Ibidem.3 Ibidem, p. 11.4 Ibidem.

2

etc. Jocul îşi păstrează încă un loc al său, aproape în fiecare zi, dar este vorba de jocuri complexe cu reguli5.

Schimbări importante se produc şi în câmpul relaţiilor pe care le are preadolescentul în familie, la şcoală şi în afara acesteia.

– în cadrul familiei deja nu mai sunt văzuţi ca înainte dar părinţii au încă atitudini ambigui: uneori îi consideră mari şi le transferă unele responsabilităţi, alteori îi consideră tot copii şi le interzic unele activităţi;

– în şcoală profesorii îi văd mari şi le asigură condiţii de manifestare a autonomiei şi independenţei mai ales în activităţile extraclasă şi extraşcolare;

– se lărgesc considerabil relaţiile cu grupurile informale6.

Preadolescenţii manifestă o atracţie deosebită faţă de aceste grupuri pe care le caută zilnic şi a căror influenţă creşte întrecând-o uneori pe cea a familiei. Cercetătorii au numit preadolescenţa „vârsta graţiei sociale”. Dezvoltarea deplină a fiinţei nu s-ar putea realiza fără interacţiunea cu grupurile de egali7.

Grupurile formale şi informare de egali contribuie la continuarea socializării, la creşterea experienţei sociale personale, la autocunoaştere, la clarificarea imaginii de sine etc8.

Modificări în sistemul neuroendocrin

a) Modificari in sistemul endocrin

Schimbări spectaculoase se petrec în sistemul hormonal:

•se intensifică funcţia tiroidei care asigură creşterea fizică spectaculoasa;

• hipofiza acţionează asupra glandelor sexuale;

• epifiza şi suprarenalele vor face să se manifeste caracteristicile sexuale secundare;

• intrarea în funcţie a glandelor sexuale şi deci debutul pubertăţii;

• timusul sau glanda copilăriei, aproape că îşi încetează activitatea9.

5 Ibidem.6 Ibidem, pp. 11-12.7 Ibidem, p. 12.8 Ibidem, p.12.9 Ibidem, p.14.

3

Pubertatea are trei faze distincte: a). prepubertatea (10 – 12 ani) când se accentuează caracterele secundare;

b). pubertatea propriu-zisă (12 – 14 ani) când glandele sexuale intră în funcţie şi încheie din punct de vedere biologic copilăria;

c) postpubertatea (după 14 ani) când se maturizează funcţia de procreere10.

b) Modificari in sistemul neuronal

• creşte de 2 – 3 ori capacitatea de diferenţiere vizuală;

• creşte câmpul vizual, mai ales cel periferic şi acesta este foarte important pentru perfecţionarea cititului;

• creşte analitismul în realizarea percepţiilor aşa că preadolescenţii sunt în stare să sesizeze aspecte de fineţe şi detalii semnificative proprii obiectelor sau comportamentelor oamenilor.

• auzul fizic şi cel fonetic ating niveluri foarte bune.

•capacităţile de observare ating un nou nivel privind organizarea şi reglarea lor aşa că preadolescenţii le manifestă frecvent în laboratoarele şcolare.

•se dezvoltă categorii noi de reprezentări pentru discipline precum geometria, geografia, domeniile tehnice etc.

• desprinderea de concret prin creşterea capacităţilor de abstractizare şi generalizare şi astfel preadolescentul poate folosi corectnoţiuni mai abstracte, mai depărtate de sursele lor iniţiale, concrete;

• noul nivel şcolar beneficiază de un volum crescut al memoriei.

Totodată, cerinţele şcolare stimulează şi amplifică acest parametru funcţional al memoriei.

Acelaşi mare număr de solicitări şcolare face să crească şi mai mult caracterul activ şi voluntar al memoriei elevilor de gimnaziu.

10 Ibidem, p.14.

4

Aşa cum s-a relevat prin cercetări, la 11 – 13 ani memoria spontană atinge un vârf care exprimă marile disponibilităţi cerebrale din acest stadiu. Aceasta favorizează toate procesele memoriei: întipărirea, păstrarea, actualizarea.

O altă interesantă particularitate constă în faptul că preadolescenţii încep să memoreze mai uşor laturile abstracte şi generale ale cunoştinţelor, ceea ce nu era posibil în copilărie.

Imaginaţia preadolescenţilor este apreciată ca manifestându-se amplu în contextul expansiunii cognitive generale care caracterizează acest studiu. Se vorbeşte de exuberanţa imaginativă a preadolescentului11.

Antrenarea într-o activitate şcolară bogată, lecturile particulare, contactul mai amplu cu mass-media, comunicarea intensă cu egalii sunt factorii cei mai importanţi ai dezvoltării deosebite a limbajului din acest stadiu.

• Astfel se înregistrează o creştere remarcabilă a vocabularului pasiv, până la 14 000 de cuvinte la 14 ani ceea ce înseamnă o amplificare sensibilă a competenţei lingvistice. Prin urmare, ei înţeleg tot felul de mesaje şi pot apela la multe surse de informare. Semnificaţiile cuvintelor sunt mai precise şi multe dintre ele au ca nucleu noţiuniştiinţifice.

• Vorbirea are un debit foarte apropiat de al adulţilor, este fluentă, conţine propoziţii şi fraze bogate şi unitar organizate. Structurile verbale se deosebesc după contextul în care se desfăşoară. În clasă tind să atingă exigenţele limbi literare. Între colegi se bazează pe jargonul şcolar pentru care există, la această vârstă, o preferinţă specială şi, de asemenea, apelează la superlative, într-un mod caracteristic pentru preadolescenţi.

Structurile motivaţionale care se manifestă în preadolescenţă suntmai ales:

• motivaţia extrinsecă mai valoroasă pentru învăţare;

• se intensifică motivaţia intrinsecă a învăţării; interesele cognitivedevin mai intense şi mai selective;

11 Ibidem, pp. 14-18.

5

• încep să fie implicate în învăţare şi în alte activităţi – trebuinţelede autoevaluare şi autorealizare;

• interesele culturale se amplifică şi preadolescenţii devin fani aivedetelor din muzică şi sport;

• atracţia faţă de grupurile de egali este maximă;

• interesele pentru lectură sunt prezente, dar, la generaţiile actuale,nu sunt foarte intense;

• interesele de colecţionare se manifesta la unii preadolescenţi daracum colecţiile devin mai valoroase faţă de cele din şcolaritatea mică;

• începe să se manifeste, tot mai mult, interesul pentru viaţainterioară personală.

Componenta cea mai importantă a mecanismelor reglatoare estevoinţa.

În ceea ce priveşte voinţa preadolescenţilor, aspectele cele maiimportante sunt următoarele:

• dacă şi-au fixat deja scopul sunt mai capabili să-l urmărească peacestea şi să reziste tentaţiilor;

• sunt mai antrenaţi în a îndeplini scopurile până la capăt;

• este mai bine dezvoltată funcţia de frână a voinţei;

• voinţa începe să se investească şi în activităţi autoformative,autoeducative.

• Eul fizic este puternic reliefat în structura imaginii de sine. Adică preadolescentul tinde să-şi cunoască atât calităţile cât şi defectele fiind alternativ încântat şi dezamăgit de sine dar încercând deja să optimizeze această latură a fiinţei lui. Această accentuată orientare către sine a fost numită de autori psihanalişti, narcisism preadolescentin.

• Caracterul continuă să se dezvolte, dar se accentuează tendinţele spre o autonomie şi o independenţă mai largă. Acest fapt poate crea conflicte cu părinţii şi poate declanşa deja, la unii preadolescenţi, criza de originalitate12.

12 Ibidem, pp. 18-23.

6

Adolescenţa

Etimologic, termenul adolescenţă are originea în verbul latin “adolescere” care înseamnă a creşte, a se dezvolta, punând accent în special pe maturizarea biologică şi dezvoltarea psihologică specifică acestei vârste.

Se afirmă adesea că adolescenţa este o perioadă a vieţii foarte „dificilă”, în care adolescenţii sunt puternic stresaţi şi instabili afectiv datorită faptului că trebuie să facă faţă unor schimbări enorme, atât pe plan biologic, cât şi pe plan psihologic şi social.

O parte dintre aceste schimbări se referă la schimbările fizice şi fiziologice importante care au loc pubertate, precum şi modificările consecutive acesteia care apar la nivelul comportamentului sexual. Odată cu acestea, pe plan subiectiv, psihologic are loc un proces de schimbare a imaginii de sine, care intră în conjuncţie cu tendinţa adolescentului de a se redefini ca persoană. Adesea, procesul de „creare” a unei noi identităţi are loc prin opoziţia faţă de imaginea adultului şi adoptarea unor norme sociale şi de grup prezente la ceilaţi tineri din aceaşi generaţie13.

Adolescenţa şi postadolescenţa încheie primul ciclu al dezvoltării umane. Mai ales adolescenţa, a fost şi a rămas în atenţia cercetătorilor şi a fost timp îndelungat investigată14. Acest stadiu care este cuprins între 14 şi 20 de ani şi este urmat de post adolescenţa până la 25 de ani, implică schimbări de ordin psihic atât de numeroase şi importante încât unii autori l-au considerat o “a doua naştere.” (J.J. Rouseau)15.

În această etapă a vieţii, adolescentul trebuie să realizeze o sarcină majoră: aceea de a îşi crea o identitate clară, stabilă şi de a deveni un adult matur, complet şi productiv (Perkins, 2001)16.

Schimbări în activitatea de învăţare

Începutul adolescenţei înseamnă şi intrarea în noul ciclu şcolar – cel liceal. Schimbările fundamentale caracteristice învăţării de la acest nivel sunt:

13 http://profesoriitineranti.files.wordpress.com/2013/04/psihologia-varstelor_adolescenta-si-varsta-adulta.pdf, p .1.14 Tinca Cretu, Psihologia adolescentului si adultului, 2005, p.30.15 Ibidem.16 http://profesoriitineranti.files.wordpress.com/2013/04/psihologia-varstelor_adolescenta-si-varsta-adulta.pdf,, p. 7.

7

• conţinuturile de învăţare sunt mai amplificate la fiecare dindisciplinele care au fost studiate şi în stadiul anterior;

• apar noi discipline şi creşte, în ansamblu, volumul învăţării;

• unele discipline noi, cum ar fi filosofia, logica, cer un nivel foarteridicat de abstractizare şi generalizare;

• timpul de învăţare independentă creşte până la 4 – 5 ore zilnic, laadolescenţii serioşi;

• se folosesc şi alte surse de informare şi învăţare decât manualeleşcolare;

• se poate forma un stil cognitiv personal care să rămână caracteristic pentru toată viaţa;

• adolescenţii elevi pot manifesta capacităţi pentru microcercetare şi pot participa la sesiuni ştiinţifice şcolare;

• având capacităţi fizice şi psihice crescute pot participa la activităţi de muncă familială sau se pot angaja profesional;

• unii au o largă participare la activităţile culturale şi sportive din localitatea lor17.

Modificări în sistemul neuroendocrin

a) Modificari in sistemul endocrin

Schimbările biologice continuă şi în adolescenţă dar în ritmuri mai scăzute (Ursula Şchiopu, Emil Verza)18.

La sfârşitul stadiului se ajunge la o înălţime medie la băieţi de 170 – 177 cm iar la fete de 162 – 168 cm. Creşterea în înălţime este mai accentuată la cei din mediul urban. Greutatea ajunge la băieţi, la sfârşitul stadiului, la circa 60 kg – 65 kg dar la fete continuă să fie influenţată de modele culturale şi este cu 15 – 20 kg mai mică.

În jurul vârstei de 14 ani vocea adolescentului începe să se schimbe și își fac apariția primele poluții; cu toate acestea, momentul apariției acestor modificări diferă de la băiat la băiat. Majoritatea băieților au nevoie să fie convinși că mărimea penisului nu e semnificativă din punct de vedere al potenței. Același lucru este valabil și în cazul dimensiunii sânilor la fețe.

17 Tinca Cretu, Psihologia adolescentului si adultului, 2005, pp. 31-32.18 Ibidem, p. 33.

8

Dimensiunea sânilor nu influenjeaza secreția de lapte sau lactația. În adolescență, unul dintre sâni se poate dezvolta mai repede decât celălalt dar, cu timpul, se "egalizează". Este important de reținut că nimeni nu are sânii absolut identici. La fete, modificările corporale încep cu creșterea sânilor, a șoldurilor și a părului pubian, care se extind și devin mai proeminente, O altă transformare poate interveni la nivelul pielii, atât în cazul băieților, cât și al fetelor. Funcționarea neechilibrata a hormonilor sexuali duce la apariția unor probleme, cum ar fi pustulele faciale și acneea. Acestea se vor rezolvă cu timpul. În jurul vârstei de 17 ani băieții și fetele sunt, în general, complet dezvoltati19.

Menstruația este de asemenea un factor important în dezvoltarea fetelor, ele având nevoie să fie ajutate să înțeleagă normalitatea fenomenului.

b) Modificari in sistemul neuronal

Acceptarea modului în care arată (înfăţişarea fizică). Pubertatea şi viteza schimbărilor fizice care au loc în adolescenţă prezintă variaţii inter-individuale puternice. Cât de dificil (sau uşor) îi este adolescentului să facă faţă acestor schimbări depinde şi de măsura în care el reuşeşte să se încadreze în şabloanele determinate cultural (stereotipuri) bine definite, ale „corpului perfect”20.

Dezvoltarea intelectuală şi trecerea de la gândirea concretă la gândireaabstractă oferă adolescentului instrumentele mentale necesareautodescoperirii şi autodefinirii propriei persoane.

Perkins (2001) arată că în încercarea de a se defini pe sine şi, înacelaşi timp, de a redefini relaţiile lor cu lumea, adolescenţii suntpreocupaţi să găsească răspunsul la câteva întrebări majore:

• Cine sunt eu? Ce răspuns pot să dau la această întrebare, având învedere în primul rând asumarea noilor roluri sociale şi sexuale?• Sunt o persoană normală? Altfel spus, în ce măsură mă încadrez întrunanumit grup pe care eu (sau alţii, a căror opinie contează pentrumine) îl consider(ă) „normal”?• Sunt o persoană competentă? Sunt oare capabil să realizez ceva careeste valorizat de către părinţi mei, de către cei de aceeaşi vârstă cumine, de societate în general?• Sunt iubit? Şi, mai ales, Sunt demn de a fi iubit? Altfel spus, ar puteacineva să mă iubească (în afară proprii mei părinţi)?21.

În adolescenţă toate procesele informaţionale se desfăşoară la nivel înalt şi au o sporită eficienţă22

19.http://www.i-medic.ro/copilul/adolescentii/dezvoltatea-caracterelor-sexuale/modificari-aparute-la-adolescenta-la-baieti-si-fete20http://profesoriitineranti.files.wordpress.com/2013/04/psihologia-varstelor_adolescenta-si-varsta-adulta.pdf 21 Ibidem.22 Tinca Cretu, Psihologia adolescentului si adultului, 2005,. P.34.

9

În legătură cu dezvoltarea percepţiilor J. Piaget sublinia: „condiţiile organice ale percepţiei nu sunt deplin realizate decât în faza adolescenţei”. Prin urmare, în adolescenţă se constată scăderea pragurilor senzoriale, creşterea rapidităţii explorărilor perceptive, realizarea unor estimări relativ corecte ale lungimilor, volumului, vitezeietc. Sunt verbalizate cu uşurinţă toate însuşirile percepute dar la acestea se asociază semnificaţii personale legate de eu şi de unicitatea personalităţii fiecăruia23.

Adolescenţii îşi pot organiza şi dirija propriile observaţii fără a maiavea nevoie de vreun ajutor iar postadolescenţii le investesc în veritabileactivităţi de cercetare24.

Intrarea în adolescenţă înseamnă, după J. Piaget, desăvârşirea operaţiilor formale. Acelaşi autor împreună cu numeroşii săi colaboratori, au susţinut prin cercetări ample ideea că în adolescenţă, în jurul a 17-18 ani se atinge nivelul cel mai înalt al funcţionării structurilor operatorii mentale şi a manifestării inteligenţei umane.Acest nou nivel se caracterizează prin: • operaţiile gândirii sunt pe deplin eliberate de conţinuturile informaţionale cărora li s-au aplicat iniţial, se generalizează, se transferă şi devin formale. J. Piaget spune că adolescenţii pot să combine aceste operaţii în moduri foarte variate şi să ajungă la un fel de combinatorică mentală prin care să verifice toate însuşirile obiectelor şi fenomenelor şi relaţiile dintre ele, respectând totodată legile logice. În acest fel esteîntărit în mod considerabil mersul deductiv al gândirii;

• operaţiile de gradul II (sinteze ale sintezelor, generalizări ale generalizărilor, abstractizări ale abstractizărilor etc.) sunt bine consolidate şi pe deplin reversibile;

• gândirea prelucrează un mare volum de informaţii şi foloseştevariate sisteme de simboluri (din matematică, fizic, chimie etc.);

• noţiunile cu care operează gândirea formală au un grad mare deabstractizare şi generalizare şi formează sisteme riguroase, în cadrulfiecărei discipline25.

Memoria adolescentului este rezultatul maturizării mecanismelor cerebrale şi al progreselor constante înregistrate în stadiile anterioare.Caracteristicile cele mai importante sunt:

23 Ibidem.24 Ibidem.25 Ibidem

10

• atingerea volumului celui mai înalt care asigură însuşireacunoştinţelor din variate domenii şi construirea bazelor culturii generaleşi a celei profesionale;

• dominarea memoriei logice fără de care nu s-ar putea face faţă solicitărilor şcolare şi extraşcolare aşa de variate şi numeroase;

• creşterea capacităţii de a memora laturile abstracte şi generale ale cunoştinţelor care permit formarea unor structuri cognitive ce integrează uşor noi informaţii şi le asigură păstrarea îndelungată;

• în adolescenţă dar mai ales în postadolescenţă, se însuşesctehnici de citire rapidă şi pot scădea capacităţile de citire expresivă;

• limbajul scris ce caracterizează prin accentuarea particularităţilor individuale în realizarea grafemelor, prin exigenţe privind normelegramaticale şi ortografice, prin creşterea importanţei fazei de proiectarea ceea ce se va realiza în scris.

Dar toate aceste performanţe ale limbajului se ating numai dacăadolescenţii au aspiraţii înalte în legătură cu instruirea şi educarea lor şiacţionează conştient şi voluntar în acest sens26.

Dezvoltarea afectivă tinde să se ridice în adolescenţă la coteleînalte pe care le atinge şi cogniţia. Acest nivel crescut se exprimă astfel:

• entuziasm juvenil chiar exaltare afectivă (M. Debesse) ce exprimă, cu precădere, intensităţile înalte şi expansiunea vieţii afective. De aceeamulţi autori au spus că adolescenţa este o vârstă a „furtunii şi stresului”sau a „vivacităţii afective” etc.;

• rezonanţa afectivă largă şi profundă la toate felurile de evenimente dinfamilie (sănătatea şi înţelegerea dintre părinţi, dificultăţile, certurile,divorţurile, moartea bunicilor, nereuşitele financiare sau şomajul etc.) dinşcoală (reuşita şi nereuşita, victorie în concursuri şi olimpiade, impresiade nedreptăţire de către profesori, bucuria că aceştia îi acordă atenţie şiîl ajută etc.) şi din societate (evenimente politice, sociale, culturale deimportanţă locală, naţională sau internaţională);

• formarea unor noi sentimente, mai ales legate de eu şi de relaţiile cu alţii, cum ar fi: în raport cu sine fericirea, mândria, demnitatea, orgoliul, îngâmfarea etc.; în raport cu alţii, cel mai important este cel al primei iubiri27.

26 Ibidem.27 Ibidem.

11

În ceea ce priveşte imaginea de sine, semnificative sunt următoarele aspecte:

•eul fizic rămâne în centrul imaginii de sine şi este valorificat în relaţiile dintre sexe. Adolescenţa are o atitudine activă de optimizare faţă de eul fizic şi caută variate căi de a-l îmbunătăţi;

• eul spiritual este în centrul autocunoaşterii. Adolescenţii sunt preocupaţi de a-şi cunoaşte nivelul inteligenţei şi gradul de cultură dar şi însuşiri caracteriale şi temperamentale care sunt importante în relaţiile cu alţii. Reuşesc să-şi identifice măcar o parte din calităţi dar şi defecte;

• eul social care a traversat în stadiul anterior o perioadă complexă datorită integrării în grupuri, este mai clar în adolescenţă (ştiu ce loc ocupă în grup şi de ce popularitate se bucură) şi se află într-un mai bun echilibru cu cerinţele grupurilor.

În adolescenţă pot fi constatate niveluri mai înalte ale conştiinţei morale pentru că sunt capabili să înţeleagă mai bine valorile morale şi comportamentele oamenilor şi să formuleze judecăţi asupra acestora din urmă dar şi asupra propriilor conduite28.

.

Putem afirma cu siguranță că preadolescența și adolescența sunt poate cele mai marcante perioade din viața unui tânăr, schimbările prin care a trecut, atât fizice cât și psihice determinând în mare parte personalitatea și caracterul acestuia, modul în care va relaționa cu șine însuși și cu cei din jur, totul depinzând de cum va reuși să depășească aceste transformări, cât de bine le va înțelege și dacă va fi ajutat să le înțeleagă, în primul rând de familie, apoi pe colegi, anturajul având o mare însemnătate în formarea unei persoane, cât și de profesori și consilierul școlar, care nu trebuie să între doar la clasă și să predea, ci să și observe pe cei ce par a nu fi în apele lor, în acest stadiu fiind foarte ușor să vezi dacă un elev se simte sau nu bine și cum răspunde el cerințelor.

28 Ibidem.

12

BIBLIOGRAFIE:

1. Tinca Cretu, Psihologia adolescentului si adultului, 2005 2. http://www.i-medic.ro/copilul/adolescentii/

dezvoltatea-caracterelor-sexuale/modificari-aparute-la-adolescenta-la-baieti-si-fete

3. http://profesoriitineranti.files.wordpress.com/2013/04/psihologia- varstelor_adolescenta-si-varsta-adulta.pdf

13