Prâslea cel voinic şi merele de aur

A fost odată un împărat care avea în grădina sa un pom ce făcea mere de aur, din care însă nu reuşise niciodată să guste, fiindcă venea cineva şi le fura.

Mulţi voinici s-au încumetat să păzească mărul, printre aceştia şi fiii mai mari ai împăratului, dar nu au izbutit. După mari insistenţe, este lăsat şi Prâslea, fiul cel mic, să păzească pomul. El reuşeşte să rănească hoţul şi să-i ducă tatălului fructele mult dorite.

Cei trei fii de împărat hotărăsc să plece pe urmele hoţului. Merg împreună până la o prăpastie, în care coboară doar Prâslea.

Pe fundul prapastiei era tărâmul celălalt, iar acolo Prâslea descoperă că un zmeu ţinea prizonieră o fată de împărat.

Prâslea se luptă cu zmeul, îl învinge şi salvează fata, care îl roagă să le elibereze şi pe surorile ei, aflate în puterea altor doi zmei.

Viteazul merge în căutarea celei de a doua fete.

După o luptă grea, învinge şi pe cel de-al doilea zmeu.

Prâslea ajunge şi la cel de-al treilea castel unde se afla o altă fată de împarat.

Lupta cu cel de-al treilea zmeu este mult mai grea, iar tânărul este ajutat de un corb şi de fata cea mică de împărat.

După ce se odihneşte, feciorul de împărat transformă palatele în trei mere şi le hărăzeşte pe fetele cele mari fraţilor săi, iar pe fata ceam mică o doreşte pentru el de soţie.

Fraţii săi salvează fetele, dar dau drumul frânghiei când trebuie să-l scoată şi pe Prâslea, pentru că lui îi doreau moartea.

Prâslea omoară un balaur care voia să mănânce nişte pui de zgripsor.

Pasărea zgripsor îl duce în lumea noastră, drept mulţumire că i-a salvat puii.

Tânărul se angajează la un argintar din oraşul tatălui său, fiindcă aflase că fata cea mică ceruse celui cu care urma să se mărite mai întâi o furcă şi apoi o cloşcă de aur. Scoate obiectele de preţ din mărul de aur care rămăsese la el.

Fata de împărat îşi dă seama că doar acela care a salvat-o din ghearele zmeului poate avea acele obiecte şi cere ca meşterul să se prezinte la palat.

Ajuns la palat, fiul cel mic de împărat este recunoscut de aleasa inimii lui, iar împăratul îi cere să povestească cele petrecute. Când află cum s-au purtat fraţii cei mari, îl roagă pe mezin să le dea o pedeapsă. Pedeapsa vine însă de la Dumnezeu, căci săgeţile trase în aer îi omoară pe vinovaţi.

Fiul cel mic se însoară cu fata de împărat şi, după moartea tatălui său se urcă pe scaunul împărăţiei.