FACTORII EDAFICI

Reprezintă complexul de influenţe şi acţiuni dintre organisme şi proprietăţile fizico-biochimice ale solului. Factorii edafici includ stratul superficial al litosferei (scoarţa de alterare) şi materia organică, aflată sub influenţa factorilor climatici şi în condiţii variate de relief.

Solul

• Pe parcursul celor 400 milioane de ani de când viaţa a ieşit pe

uscat, suprafaţa Terrei s-a schimbat fundamental, pustiurile uscate şi pietroase au fost acoperite cu stratul fertil de suprafaţă pe care s-a dezvoltat viaţa. La formarea stratului fertil au contribuit şi plantele verzi datorită cărora solul s-a imbogăţit în substanţe organice şi microorganisme heterotrofe.Producţia de biomasă este de 10 miliarde tone pe an, din care omul foloseşte ca hrană aproximativ 900 milioane, cantitate de două ori mai mică decât minimul necesar populaţiei globului pentru supravieţuire. Prin urmare în acest moment omenirea se confruntă cu un mare deficit de hrană. Conform datelor ONU aproximativ o treime din populaţia globului suferă de foame.

Definiţia solului

Prin sol se înţelege stratul superficial al scoarţei terestre rezultat în urma dezagregării şi alterării rocilor sub acţiunea factorilor de climă şi biologici care asigură viaţa organismelor.

Rolul solului• Solul este mediul de viaţă al foarte multor organisme vii, “respiraţia

solului” schimbă compoziţia troposferei, umiditatea solului stabileşte de fapt compoziţia chimică a apelor subterane, a râurilor, lacurilor şi într-o oarecare măsură şi pe cea a Oceanului planetar.

• Suprafaţa totală a fondului de uscat al planetei este de circa 134 milioane de Km2- din care 14 milioane sunt ocupate de gheţari. Din această suprafaţă, cea considerată productivă este de numai 86 milioane din care terenuri agricole numai 45 (restul sunt păşuni si păduri). Suprafaţa terenului agricol adică prelucrată, reprezintă numai 3% din suprafaţa uscatului.În marea majoritate a ţărilor zvoltate terenul agricol s-a stabilizat, în timp ce în ţările în curs de dezvoltare suprafaţa acestora continuă să crească. Ca o altă dată statistică de exemplu, în secolul trecut între 1947 si 1970 suprafaţa arabilă s-a dublat, dar tendinţa se menţine şi astăzi.

Această dezvoltare extensivă nu rezolvă şi nu va rezolva problemele legate de fondul de hrană necesar, mai ales că pierderile de pământ arabil sunt imense datorită exploatărilor neraţionale. Suprafaţa totală de pământuri degradate in decursul istoriei este de 20milioane Km2 mult mai mare decît suprafaţa arabilă utilizată in prezent. Acest lucru a fost posibil prin: construcţii, minerit, pustiiri, salinizări. Agricultura mondială pierde anual între 50.000 si 70.000 Km2 de sol. Terenurile agricole sunt într-o dinamică continuă: pe de o parte sunt integrate acestei categorii de sol terenuri noi prin defrişări, distrugeri de păşuni, iar pe de altă parte sunt pustiite suprafeţe enorme. Suprafaţa pădurilor tropicale se micşorează cu o viteză de 1% pe an, iar pădurile planetei cu 20 ari/min.

Factorii edafici

• În sol au loc permanent si concomitent procese chimice, fizice si biologice dintre care cele de oxidare fermentativă, catalitică şi de reducere sunt cele mai importante. în urma acestor procese solul se imbogăţeste cu substanţe organice si anorganice necesare vieţii si de asemenea se realizează circuitul substanţei si energiei in natură.

• Fertilitatea solului reprezintă capacitatea sa de a satisface necesităţile de substanţe nutritive, apă si aer pentru creşterea si dezvoltarea plantelor.

• În satisfacerea acestor necesităţi un rol hotărâtor îl au proprietăţile solului. Solul este un sistem heterogen, multifazic constituit dintr-o fază solidă, scheletul mineral, o fază lichidă, apă –soluţii apoase ale diferitelor substanţe anorganice si diverşilor componenţi biologici si o fază gazoasă, aerul.

• Solul este un sistem biomineral dinamic în interacţiune materială şi energetică cu mediul, si parţial închis prin circuitul elementelor .

Compoziţia solului

• Solul reprezintă un amestec neomogen de substanţe minerale provenite din dezagregarea rocilor şi organice rezultate în urma descompunerii substanţei organice moarte.

Particulele organice sunt provenite din resturi vegetale şi animale descompuse. Humusul , important în nutriţia plantelor se formează în urma descompunerii materiei organice . Componentă esenţială a unui sol fertil, humusul se acumulează mai ales în partea superioară a solului. Stratul de frunze, ramuri, fructe moarte poartă numele de litieră; are rolul de a apăra solul de eroziune, asigură pătrunderea lentă a apei în sol şi este o importantă sursă de substanţe organice generatoare de humus care se formează prin descompunera, sub influenţa microflorei- bacterii ciuperci, si microfaunei- viermi, insecte, a resturilor organice moarte. Humusul este alcătuit în special din acizi humici de culoare de la brun la cenusiu.

Compuşi minerali

• Cele mai frecvente săruri minerale din sol sunt: CaCO3, CaSO4, SiO2, KNO3, Na2SO4, NaCl, hidroxid de fier, hidroxizi de mangan, fosfaţi feroşi, fosfaţi de calciu, şi compuşi ai microelementelor Co, Zn,Cu. Sărurile minerale sunt dizolvate si antrenate –proces numit levigare- de apă şi reţinute în sol la diverse adâncimi în funcţie de solubilitatea acestora.

• Pulberi -praf, mil, sunt particule foarte fine de minerale: cuarţ, feldspat, micasilice amorfă şi se găsesc in toate solurile.

• Nisip- particule mici de roci si minerale in special cuarţ. Se caracterizează printr-o deosebită permeabilitate pentru apă şi aer şi o capacitate de absorbţie foarte mică. Solurile fertile conţin in medie 30-80% nisip.

• Pietriş- este constituit din fragmente mai mari de roci. Scade coeziunea solului si creşte permebilitatea. Reprezintă rezerva de noi minerale in sol.

• La formarea fertilităţii un rol important îl joacă microorganismele bacteriile, ciuperci, alge microscopice ce pot ajunge în total la un miliard pe un gram de sol.Microflora solului poate ajunge la 2 t de masă uscată la un ha. La circuitul substanţelor în sol un rol important îl au bacteriile- fac parte din descompunători, deci care descompun substanţele organice până la substanţe minerale.

• Clasificare:-anaerobe-aerobe

• Bacteriile anaerobe sunt reducătoare, descompun azotaţii până la amoniac- adică înfăptuiesc procesul de amonizare, altele îl reduc până la N si realizează denitrificarea solului. Acest proces de oxido reducere constă in oxidarea glucozei si reducerea azotatului de potasiu KNO3.

Proprietăţile solului

pH-ul solului variază in funcţie de compoziţia sa şi în special de conţinutul în acizi humici.

• Organismele se clasifică:– euriionice (amfitolerante) tolerează foarte bine variaţiile de pH:

pot trăi practic la orice valoare a pH-lui, ex: coada şoricelului, troscot, râma şi unele protozoare.

– stenoionice tolerează variaţii foarte mici de pH, adică trăiesc practic numai in anumite condiţii de pH;se clasifică în :

– specii oxifile pe soluri slab acide ex. muşchiul de turbă, afinul,porumbul,cartoful

– neutrofile cresc pe soluri cu reacţie neutră , fiind majoritatea plantelor de cultură: cereale, tutun, sfeclă roşie.

– Bazifile pe soluri bogate în carbonaţi sau sulfat de calciu-lucernă,păpădia etc.

pH metre

Temperatura solului• Influenţează germinaţia seminţelor, creşterea plantelor

şi capacitatea de absorbţie a rădăcinilor. Solurile calde sunt biologic mai active decât cele reci, iar solurile calcaroase sunt mai calde decât cele silicioase. Temperatura solului variază cu latitudinea şi cu adâncimea, iar temepratura solului superficial variază în limite mai largi decât cea a atmosferei.

Apa din solEste deosebit de importantă, ea depinde de higroscopicitatea rocilor componente de apă capilară, gravitaţională şi de precipitaţii.Apa provenită din precipitaţii dizolvă substanţele minerale nutritive şi alimentează direct rădăcinile plantelor. Prin infiltraţie , apa antrenează în jos sărurile minerale , iar prin evaporare le urcă din nou la suprafaţă. Consecinţa acestei circulaţii este depunerea sărurilor la diferite niveluri în sol.

Aeraţia solului.

Compoziţia aerului din sol diferă de cea din atmosferă şi variază cu adâncimea şi cu constituenta mineralogică a solului. Astfel, în solul nisipos se găseşte o cantitate mai mare de aer in care concentraţia de O2 este de aprox. 20% iar de CO2 1.5% în timp ce în solul argilos concentraţia de CO2 este mai mare spre 2% iar de O2 mai mică, 18%. Datorită concentrării CO2 şi a altor gaze rezultate în urma descompunerii substanţei organice moarte este necesară realizarea unui schimb permanent intre aerul din sol si cel atmosferic.

Importanţa solului pentru vieţuitoare

- este mediu de viată şi sursă de hrană;- plantele se fixează de sol prin intermediul

rădăcinilor- animalele trăiesc pe sol sau în sol (cu

excepţia celor acvatice) şi prezintă modificări morfofiziologice în funcţie de consistenţa şi de textura solului.

Clasificarea animalelor terestre in funcţie de mediul de viaţă

• Animale geobionte trăiesc numai în sol la diferite adâncimi: aici se hrănesc, se inmulţesc:

• cârtiţa, are corpul alungit, cilindric, picioarele din faţă scurte, puternice cu gheare care le ajută să sape galerii, ochii rudimentari adesea nefuncţionabili.

• Nevertebrate protozoare, viermi.

• Animale geofile trăiesc parţial în sol unde îşi au culcuşul pentru odihnă si înmulţire, pentru căutarea hranei ies la suprafaţă: insecte, broaşte, salamandre,anumite păsări.

• Animale geoxene trăiesc la suprafaţă, majoritatea păsărilor şi mamiferelor terestre.

Textura solului• Influenţează atât structura organelor locomotorii cât şi

viteza de deplasara a animalelor; copitatele care trăiesc pe soluri tari compacte sau pietroase au copite mici impare. Animalele ce traiesc in biotopuri cu soluri moi mlăştinoase sau nisipoase au copite largi, mari, pare pentru a mari suprafaţa de susţinere. Păsările de savană cu sol compact au un număr redus de degete la picioare pentru a reduce contactul cu solul, in acest mod a crescut viteza de deplasare (pasărea nandu are trei degete iar struţul două).

• La unele animale culoarea variază in funcţie de cea a solului.

Bilbliografie

-internet(wikipedia.org; e-referate.ro; referat.ro;)

-Erdeli G., Ilinca N.Matei E, Costachie S., Şerban C.Geografie. Probleme fundamentale ale lumii contempoorane, manual cls. a XI-a Geografie Editura Economică Preuniversitaria, 2006

Popescu M. Geografie, manual clasa a IX-a,Editura Aramis 2004Neguţ S.,Ielenicz M., Apostol G., Bălteanu D. Geografie, manual clasa

a IX-a, Editura Humanitas 2006.

Realizat de prof. Radu Bereteu, Colegiul Naţional Moise Nicoară Arad