‘’Ecole - Patrimoine - Esprit Initiative Touristique - Europe ‘’

nr. 11-PM-243-DJ-IT GRUP ŞCOLAR “TRAIAN VUIA, CRAIOVA”

CRĂCIUNUL ÎN ROMÂNIA

Acest proiect a fost finanţat cu sprijinul Comisiei Europene. Această publicaţie (comunicare) reflectă numai punctul de vedere al autorului şi Comisia nu este responsabilă pentru eventuala utilizare a informaţiilor pe care le conţine.

Obiceiuri şi tradiţii de Crăciun în România

Sărbătorile şi obiceiurile populare, grupate în preajma solstiţiului de iarnă (20 decembrie - 7 ianuarie), poartă numele generic de sărbători de iarnă.

Perioada este deschisă şi închisă de sărbători prefaţate de ajunuri, atât Crăciunul, cât şi Boboteaza, şi intersectate la mijloc de noaptea Anului Nou.

Principalele sărbători ale ciclului de iarnă - Crăciunul, Anul Nou, Boboteaza - au funcţionat de-a lungul vremii ca momente independente de înnoire a timpului şi de început de an.

Crăciun - sărbătoarea Naşterii Domnului.

Sărbătoarea Crăciunului semnifică pentru poporul creştin

Naşterea Domnului, prilej de bucurie şi speranţă. În fiecare an retrăim emoţiile naşterii, momentul vestirii de

către îngeri şi ne deschidem sufletele şi minţile ca să mai auzim încă o dată povestea magică.

Pentru lingvisti, termenul Crăciun este unul controversat. Unii spun că provine din latinescul "creationem" ("creaţie, naştere").

Alţii cred că este vorba de un cuvânt mult mai vechi, tracic, de dinainte de romanizarea Daciei, în timp ce alţii spun că ar veni din slavă.

Termenul "Crăciun" are în limba română cel puţin opt sensuri.

În România, Crăciunul este precedat de un post ce se întinde pe şase săptămâni, de pe 15 noiembrie, până pe 24 decembrie. În timpul postului, este interzis consumul de carne, ouă şi lapte.

Colindatul Din ajunul Crăciunului şi până în ziua de Anul Nou,

colindătorii pornesc în alai, oprindu-se la casele oamenilor pentru a le vesti Naşterea Domnului şi a le face urări de sănătate şi belşug. Aceste colinde sunt creaţii populare cu text şi melodie, care conţin mesaje speciale (religioase sau satirice la adresa celor uraţi).

Ca răsplată pentru vestirea Naşterii Colindătorii primesc diferite daruri: colaci, mere, nuci şi mai nou bani. Atunci când colindătorii sunt flăcăi sau adulţi se împarte şi băutură.

Diferind doar destul de puţin, colindele religioase sunt foarte asemănătoare în toate zonele ţării, cele mai cunoscute şi apreciate fiind: “O, ce veste minunată”, “Steaua”, “Trei păstori”, “La Vifleim colo-n jos”, “Cântec de Crăciun”, “Aseară pe înserate”.

Colindatul Mulţi cred că mergând la colindat (ei

sau măcar cineva din casă) le va merge bine tot anul. În aceeaşi măsura se crede că primind colindătorii anul va fi bogat şi cei din casă vor fi sănătoşi. Sunt multe casele în care primul colindător sau musafir aşteptat este un băiat/bărbat ca să le meargă bine tot anul.

Crăciunul în familia românească

În România Crăciunul este în primul rând momentul în care se strâng toţi membrii familiei. În dimineaţa de Crăciun, primii care se trezesc sunt copiii, pentru a vedea darurile moşului, apoi glasurile lor trezesc toata casa. Urmează micul dejun, la care participă toată familia.

În dimineaţa Crăciunului toată familia merge la biserică pentru a asista la slujbă. Se întorc voioşi spre casele lor, şi urmează să ducă pomană o farfurie cu friptura de porc .

Mâncarea tradiţională de Crăciun la români

Pe 20 decembrie, de Ignat, oamenii sacrifică porcul şi pregătesc produsele specifice de Crăciun, pentru ca pe 25 să aibă pe masă bucatele tradiţionale:cârnaţi, caltaboşi, tobă, friptură, pomana porcului (carne macră de porc cu ceapa şi slănină), sarmale, piftie, jumări, sângerete, slănină, şuncă. Unele dintre preparate se pun la afumat .

Mâncarea tradiţională de Crăciun la români

Prăjitura tradiţională de Crăciun este: cozonacul.

Băuturile tradiţionale de Crăciun în România sunt: ţuica fiartă cu piper şi uşor îndulcită, nelipsitul vin fiert cu scorţişoară şi diferite plante aromatice servite în căni din lut pentru a păstra savoarea băuturilor.

Ca pom ce trebuie împodobit înainte de Naşterea Domnului, a fost ales datorită faptului că el rămâne tot timpul verde. Îl simbolizează pe Hristos, veşnic viu.

Obiceiul in România este să se împodobească bradul chiar in seara de Ajun, pe 24 decembrie.

Bradul de Crăciun

Moş Crăciun este cunoscut de copii ca fiind un bătrânel durduliu, cu haine roşii, care trăieşte în Finlanda. Moş Crăciun călătoreşte cu o sanie trasă de reni şi aduce daruri copiilor, coborând prin hornurile caselor.

Şi în România copiii primesc cadouri şi dulciuri pe care le găsesc în dimineaţa de Crăciun sub brad.

Alte obiceiuri Începând cu Ignatul şi sfârşind cu zilele Crăciunului, prin alte părţi

începând cu zilele Crăciunului, iar prin altele obişnuindu-se numai în ziua de Sfântul Vasile, există obiceiul ca flăcăii să umble cu ţurca, capra sau brezaia.

Ca şi la celelalte jocuri cu măşti practicate în timpul sărbătorilor de iarnă, şi în jocul caprei şi-au făcut loc, pe lângă măştile clasice (capra, ciobanul, ţiganul, butucarul), măştile de draci şi moşi care, prin strigăte, chiote, mişcări caraghioase, măresc nota de umor şi veselie, dând uneori o nuanţă de grotesc. "Capra" este jucată pentru a aduce noroc şi belşug.

"Capra" este - de fapt - un om mascat, ascuns sub un costum larg, care ţine deasupra capului un băţ în vârful căruia este cioplit un fel de cap de capră.

“Falca” de jos a “caprei” este mobilă, astfel încât gura acesteia poate închide sau deschide, dar mai ales poate “clămpăni”, făcând un zgomot specific. În jurul caprei cântă şi dansează alţi colindători mascaţi şi costumaţi specific, unii dintre aceştia fiind instrumentişti cu acordeon, fluier, tobă sau chiar vioară.

“Steaua” este un colind care începe din prima seară a Crăciunului şi se încheie la Bobotează.

De la Crăciun şi până la Bobotează copiii umblă cu steaua, un obicei vechi ce se întâlneşte la toate popoarele creştine. Acest obicei vrea să amintească steaua care a vestit naşterea lui Iisus şi i-a călăuzit pe cei trei magi.

Obiceiul de a umbla cu “Ursul” îşi are originea într-un cult geto-dac, ce urmărea fertilizarea şi purificarea solului şi a gospodăriei.

Ursul este întruchipat de un flăcău care poartă pe cap, pe umeri şi pe spate blana unui astfel de animal, având în jurul urechilor nişte ciucuri roşii. “Ursul” este însoţit de un grup de colindători mascaţi şi costumaţi, care reprezintă diverse animale sau personaje şi care îl aţâţă prin strigături.

La sfârşit, toţi le urează gazdelor multă sănătate, fericire, recolte bogate, mese îmbelşugate şi la mulţi ani.

Ştiaţi că?

Biserica Ortodoxă Română este Biserică de origine apostolică, întemeiată prin lucrarea misionară a Sfântului Apostol Andrei care a predicat cuvântul Evangheliei şi în fosta provincie romană Scythia Minor, teritoriul dintre Dunăre şi vestul Mării Negre, Dobrogea de astăzi (sud-estul României).        

La 25 aprilie 1885, Biserica Ortodoxă Română a devenit autocefală (de sine stătătoare), iar la 25 februarie 1925 a fost ridicată la rangul de Patriarhie, fiind în comuniune dogmatică, liturgică şi canonică cu celelalte Biserici Ortodoxe Surori.

Potrivit ultimului recensământ (2002), 86.7% din cei 21.794.793 de locuitori ai României s-au declarat creştini ortodocşi.

Urarea tradiţională de Crăciun este:

.

LA MULŢI ANI!

‘"Ecole - Patrimoine - Esprit Initiative

Touristique - Europe ‘’nr. 11-PM-243-DJ-IT

Power point realizat de elevii:Gruev Francesca, Stănescu Sonia, Tuţă Bianca, Ciocoiu Luiza,

Mandă Andreea.

Profesori coordonatori:Prof. Panait Gabriela

Prof. Popescu CristianaProf. Țacu Dan

Prof. Tobă CameliaProf. Oprea Alina – coordonator proiect

DECEMBRIE 2011