UNIVERSITATEA “STEFAN CEL MARE”, SUCEAVA FACULTATEA DE STIINTE ECONOMICE SI ADMINISTRATIE PUBLICASPECIALIZAREA: MANAGEMENT SI AUDIT IN AFACERI SI ADMINISTRATIE

Descentralizarea si Deconcentrarea

Masterand: Misarciuc Iulia, anul I

Lect Dr. Bilouseac Irina

Descentralizareareprezinta un sistem de organizare administrativa care permite colectivitatilor umane sau serviciilor publice sa se administreze intre ele insele, sub controlul statului, care le confera personalitate juridica, le permite constituirea unor autoritati proprii si le doteaza cu resursele necesare. cunoaste doua forme: descentralizarea administrativa teritoriala si descentralizarea tehnica.Descentralizarea care priveste colectivitatile locale poarta denumirea de descentralizare administrativa teritoriala, iar cea care au in vedere serviciile administrative publice de stat se numeste descentralizare tehnica.Descentralizarea serviciilor publice presupune deci, acordarea personalitatii juridice, scoaterea acestora de sub controlul ierarhic si plasarea lor sub regulile tutelei administrative.

Deconcentrareapresupune existenta unor autoritati centrale si a unor autoritati locale ale statului, acestora din urma incredintandu-li-se puterea de decizie, care se exercita sub controlul activitatilor ierarhice superioare. In baza deconcentrarii administrative, se admite ideea potrivit careia autoritatile administrative locale ale statului beneficiaza de o putere proprie de decizie in anumite materii predeterminate. Deconcentrarea administrativa, ca modalitate de organizare si functionare a administratiei publice, nu se intemeiaza pe promovarea interesului local, ca fundament al diminuarii concentrarii puterii executive.

Conceptul de descentralizare Noţiunea descentralizării are o accepţiune largă şi una restrânsă. În sens larg, prin descentralizare se înţelege orice transfer de atribuţii din plan central în plan local. În sens restrâns, descentralizarea este legată de procedeul de realizare a acesteia, respectiv descentralizatea teritorială – prin transferul de atribuţii către unităţile administrativ-teritoriale, şi descentralizarea pe servicii – prin desprinderea unor servicii publice din competenţa centrală sau locală,dandu-se lor o organizare autonomă.Descentralizare înseamnă transferul de competenţe administrative şi financiare de la nivelul administraţiei publice centrale la nivelul administraţie publice locale sau către sectorul privat. Transferul de responsabilitate se referă la domeniul planificării, luarea deciziei (finanţe, fiscalitate), responsabilităţi legale (emiterea de regulamente,hotărâri locale) şi managementul serviciilor publice pentru care se face transferul.

Ce rezolvă descentralizarea?

În situaţia unei descentralizări administrative reale se pot rezolva în condiţii mai bune interesele locale, serviciile publice locale putând fi conduse mai bine de către autorităţile locale într-un regim în care principiul european al subsidiarităţii este nu numai rostit în discursuri ci şi recunoscut, prin punere în aplicare, de către autorităţile centrale.

Descentralizarea generează o multitudine de efecte care presupun:

1. Regruparea relaţiilor de putere în mediul local,care devine centrul de greutate al procesului administrativ.

2. Localizarea şi intersectarea acestor relaţii determină aparitia unui sistem administrativ specific pe care se sprijină puterea locală.

3. Agenţii locali nu mai sunt simpli executanţi ai directivelor primite de administraţia centrală, ci dobandesc capacitatea strategică de acţiune.

4. Politica de descentralizare generează transferul de competenţă, determină întărirea activităţii şi dezvoltarea solidarităţii locale, creând un nou cadru, în jurul căruia diverşii actori locali vor fi incitaţi sa se mobilizeze.

În acord cu strategia de reformă a administraţiei publice, agreată de Comisia Uniunii Europene, conceptul de descentralizare în România, este definit în legislaţia actuală, prin intermediul a trei elemente majore, care de fapt reprezintă şi paşii pentru o descentralizare totală a serviciilor publice.

Primul se referă la transferul de competenţe şi responsabilităţi administrative şi financiare, de la nivelul autorităţilor administraţiei publice centrale la nivelul autorităţilor locale, element realizat de câţiva ani.

A urmat un al doilea pas, cel de deconcentrare prin delegare de responsabilităţi în teritoriu, în funcţie de necesităţile de pe plan local, a unor servicii din cadrul aceleiaşi structuri administrative şi acestea sunt serviciile deconcentrate care funcţionează în subordinea ministerului care le-a delegat responsabilitatea.

Al treilea pas care este în curs de realizare se referă la transformarea serviciilor deconcentrate din teritoriu, în funcţie de necesităţile cetăţenilor şi pentru eficientizarea acestora, în servicii descentralizate în responsabilitatea totală, şi administrativă şi financiară a autorităţilor locale.

Prin deconcentrare se realizează un transfer de autoritate, care, dacă nu este riguros stabilită, poate stânjeni viaţa locală mai mult decât sistemul centralizat, prin apropierea tutorelui, reprezentant al puterii centrale, de colectivitatea locală.

Conform art.2 lit. j din Legea-cadru a descentralizării nr. 195/2006 deconcentrarea reprezintă „redistribuirea de competenţe administrative şi financiare de către ministere şi celelalte organe de specialitate ale administraţiei publice centrale către propriile structuri de specialitate din teritoriu”.

Deconcentrarea poate îmbrăca două forme:a) pe verticală, sporindu-se competenţele serviciilor exterioare ale ministerelor şi ale celorlalte organe ale administraţiei centrale;b) pe orizontală, amplificându‑se în acest caz competenţele conducătorului serviciilor deconcentrate dintr-o circumscripţie administrativă, cum ar fi prefectul, spre pildă.

Deconcentrarea reprezinta totusi, un pas pe calea recunoasterii diversitatii problemelor locale, admitandu-se o anumita adaptare a deciziilor luate de autoritatile teritoriale la specificul local.

In acest sens, A. Teodorescu atribuie descentralizarii administrative capacitatea de a largii atributiile agentilor puterii centrale asezati in judete sau in comune. Aceeasi idee o gasim si in lucrari actuale, care precizeaza ca obiectul deconcentrarii il constituie transferul atruibutiilor autoritatilor centrale la reprezentantul local ala acestora (prefect), ori la reprezentantii locali ai statului, ca si a dreptului de tutela administrativa de la organele centrale de stat la reprezentantii locali ai acestora.

Ideea fundamentala a organizarii deconcentrate este aceea a asigurarii realizarii sarcinilor autoritatilor publice centrale, prin agenti proprii, organizati insa pe principii teritoriale.

Astfel, serviciile exterioare ale ministerelor organizate la nivel judetean (de regula), indeplinesc atributii specifice ministerelor in subordinea carora se afla, avand o competenta teritoriala limitata la unitatea administrativa pe structura careia s-au constituit. Totusi organizarea si functionarea acestor servicii nu exclude si promovarea interesului local, numai ca acest obiectiv nu este dominant, ci unul secundar.

VA

MULTUMESC

!