povestiri medievale despre vlad tepes

Fragmente preluate în conformitate cu Legea 8/1996 – numai pentru uz didactic

ION STÃVÃRUŞ

POVESTIRI MEDIEVALEDESPRE

VLAD ŢEPEŞ-DRACULEA

STUDIU CRITIC ŞI ANTOLOGIE

Vlad Ţepeş-erou al istoriei. Naraţiunile germanedespre Ţepeş-Dracula. Povestirile slave despre

voievodul Draculea. Povestiri româneştidespre Vlad Ţepeş.

Nucleu folcloric arhetipal în povestirile despreVlad Ţepeş. Ecouri ale povestirilor medievale

despre Ţepeş-Draculea în literaturaşi arta universalã româneascã.

Ediţia a II-a revãzutã

EDITURA UNIVERS

BUCUREŞTI, 1993

ANEXA I

NARAŢIUNILE GERMANEDESPRE VLAD ŢEPEŞ-DRACULA

Ediţia de faţã prezintã textul ultimului incunabul al naraţiunilor germane despre Ţepeş-Dracula, tipãrit în bro-şurã la Strassburg în 1500 de Matthias Hupfuff. Ceea ce ne-a determinat sã ne oprim la acesta — din multele versiuni care au circulat în secolele XV şi XVI — este faptul cã ne aflãm în faţa celei mai complete ediţii care îmbogãţeşte şi cizeleazã textul, fãrã a se îndepãrta mult de primele versiuni manu-scrise. Pentru a oferi lectorului posibilitatea de a face o comparaţie între acest text şi acela din manuscrisul proto-graf de la cuventul St. Gall, reprodus sau discutat cu pre-cãdere pînã acum de specialişti (I. Bogdan, I. S. Luria, R. McNally - Radu Florescu şi alţii), a trebuit sã procedãm, mai întîi, la numerotarea naraţiunilor (inexistentã în ori-ginal), iar apoi sã marcãm, în notele de la subsol, asemãnã-rile şi deosebirile între cele douã variante germane.

Textul îl reproducem din studiul lui Constantin I. Ka-radja Incunabulele povestind despre cruzimile lui Vlad Ţepeş, apãrut în Închinare lui Nicolae Iorga... (Cluj, Editura Institutului de istorie universalã, 1931, pp. 202 — 207). În urma confruntãrii cu fotocopia tipãriturii de la Strassburg - 1500, aflatã la Biblioteca Centralã de Stat din Bucureşti (Fondul Karadja, 101), au fost corectate greşelile de tran-scriere ale textului reprodus de C. I. Karadja.

Traducerea româneascã aparţine specialistei Adela Perju, bibliotecar principal la secţia de manuscrise şi carte rarã a Bibliotecii Academiei.

123


AICI SE POVESTEŞTE CHIAR O ÎNGROZITOARE,ÎNSPÃIMÎNTÃTOARE ISTORIE DESPRESÃLBATECUL TIRAN DRACULA VOIEVOD. CUMA TRAS EL OAMENI ÎN ŢEAPÃ ŞI I-A FRIPT ŞICU CAPETELE ÎNTR-UN CAZAN I-A FIERT

DUPÃ ANUL 1456 DE LA NAŞTEREA LUICHRISTOS, DRACULA A SÃVÎRŞIT MULTELUCRURI STRANII, ÎNSPÃIMÎNTÃTOARE ŞI

BARBARE

I. Apoi bãtrînul guvernator al Ungariei porunci uciderealui Dracula cel bãtrîn. Şi Dracula cu fratele sãu şi-a lepãdatcredinţa lor şi au fãgãduit şi jurat sã treacã la creştinism pecare sã-l apere şi sã-l pãstreze 1.

II. În acelaşi an (Dracula) a fost înscãunat domn înValahia şi porunci uciderea voievodului Laslo, care el însuşifusese domn aici2.

III. Îndatã dupã aceea (Dracula) a dat foc în Transil-vania şi în Ţara Bîrsei în satul cu numele Beneşti şi a luatcu el, în ţara lui în Valahia, femei şi bãrbaţi, tineri şi bãtrîniferecaţi în lanţuri de fier şi aici i-a tras pe toţi în ţeapã 3.

IV. De asemenea, a poruncit ca toţi bãrbaţii tineri careau fost trimişi în ţara sa pentru învãţarea limbii (sã prindãlimbã) sã fie închişi într-o camerã şi sã fie arşi; aceştia sãfi fost vreo patru sute 4.

1 Acelaşi text cu mici diferenţe de redactare, în naraţiunea Idin mss. St. Gall.

2 Naraţiunea se aflã, cu o redactare puţin diferitã, la acelaşinumãr în mss. St. Gall. Numele domnitorului înlãturat de Draculaeste menţionat „Lasslaw Wabada".

3 Aceastã naraţiune condenseazã textul naraţiunilor III şi IV din mss. St. Gall.

4 Textul constituie naraţiunea VI din mss. St. Gall.

124

V. Apoi a fãcut pace şi în acelaşi timp a pus sã fie traşiîn ţeapã negustori şi cãrãuşi din Ţara Bîrsei. El a stîrpitde asemenea un neam întreg şi a tras în ţeapã de la cel maitînãr pînã la cel mai bãtrîn. Şi pe unii din oamenii sãi i-aaruncat dezbrãcaţi într-o groapã pînã la brîu şi apoi a porun-cit sã fie strãpunşi, pe cîţiva i-a înfipt şi i-a jupuit5.

VI. De asemenea, Dracula a poruncit boierilor sãi deprim rang, uciderea lui Laslo. Dupã aceea, pe cînd deveniVoievod în Valahia, porunci sã fie ucişi mulţi nevinovaţi.El şi-a adunat multe comori şi averi 6.

VII. Apoi 1-a prins pe Dan cel tînãr şi i-a poruncit sã-şisape groapa şi a pus sã i se cînte dupã legea creştineascãşi a poruncit sã i se taie capul lîngã aceastã groapã 7.

VIII. De asemenea, au fost trimişi în Valahia soli dinregatul Ungariei şi Saxoniei şi Transilvaniei, în numãr de 55.Pe aceştia, Dracula i-a lãsat sã aştepte 5 sãptãmîni şi poruncisã li se facã acestora ţepi pentru adãpost; astfel cã aceştias-au aflat în mare nelinişte. Aceasta a fãcut-o pentru cã îiera fricã de trãdare. Între timp, merse în Ţara Bîrsei şi dis-truse grînele şi toate cerealele; porunci sã fie arse şi porunciprinderea populaţiei şi o duse în afara Braşovului, aşa numit,astfel a lucrat Dracula la capela Sf. Iacob. El a poruncit sãse ardã mahalaua oraşului şi pe cînd se fãcu dimineaţã în


ziua urmãtoare, porunci tragerea în ţeapã lîngã capelã submunte, a femeilor şi bãrbaţilor, tinerilor şi bãtrînilor şi s-aaşezat la mijloc printre ei şi a luat cu bucurie masa de dimi-neaţã 8.

5 În mss. St. Gall (nar. V) textul e mult redus: „Dracula prinsenegustori şi cãrãuşi din Ţara Bîrsei în zi de odihnã şi în aceeaşi zi desãrbãtoare îi trase în ţeapã.

6 Acest text (de fapt o reluare a nar. II) lipseşte din mss. St.Gall.

7 Textul se aflã în nar. IX a mss. St. Gall. Acesta insereazã laVII urmãtoarea naraţiune, inexistentã în varianta Strassburg — 1500:

„El luã de acasã o întreagã familie (de neam), şi de la cel mai mic pînã la cel mai mare — copii, prieteni, fraţi, surori — îi trase în ţeapã pe toţi". Dupã unii, în aceastã naraţiune s-ar identifica execuţia fa-miliei boierului Albu, duşman al lui Ţepeş.

8 Textul, cu o redactare puţin diferitã, îl aflãm în nar. X a mss.St. Gall.

125


IX. Apoi a poruncit arderea bisericii Sf. Bartolomeu şitoate podoabele şi potirele dinlãuntru le-a luat acasã 9.

X. Mai mult, el a trimis pe unul din cãpitanii sãi însatul numit Codlea, ca sã-l ardã. Dar acel cãpitan nu a pututda foc satului din cauza împotrivirii ţãranilor şi se reîntoarseacasã la Dracula şi grãi : « Eu nu am putut îndeplini ceea cemi-ai poruncit ». Pe loc porunci tragerea în ţeapã a aceluicãpitan 10.

XI. De asemenea, negustori şi alţi oameni cu mãrfurilelor venind din Ţara Bîrsei cãtre Dunãre la Brãila — aceştiaau fost în numãr de şase sute — pe aceştia toţi Dracula aporuncit sã fie traşi în ţeapã şi a poruncit sã li se ia bunu-rile 11.

XII. De asemenea, a pus sã se facã un cazan mare şideasupra a fãcut scînduri cu gãuri şi a pus oamenii sã vîrecapetele prin acestea şi astfel i-a închis şi a pus sã se umplecazanul cu apã şi sub cazan a pus sã se facã un foc mare şiastfel a lãsat oamenii sã urle amarnic pînã ce ei chiar au fiertşi murit 12.

XIII. Înspãimîntãtoare, îngrozitoare, de nespus torturia nãscocit el. A pus sã fie traşi împreunã în ţeapã mamelecu pruncii sugînd la sîn pînã ce pruncii mureau zbãtindu-sela sînul mamelor; el a spintecat apoi mamelor sînii şi aîmpins pruncii cu capetele prin aceştia şi astfel i-a tras înţeapã pe amîndoi 13.

XIV. De asemenea, el a pus sã fie traşi în ţeapã oamenide diferite naţii: creştini, evrei, pãgîni care multã vremes-au mişcat şi zvîrcolit. Dupã aceea le-a tras în ţeapã mîinile

9, 10. În mss. St, Gall, nar. IX şi X Strassburg — 1500 formeazã

o singurã naraţiune: a XI-a.11 Naraţiunea se aflã la poziţia XII în mss. St. Gall.12 Textul din mss. St. Gall (mar. XIII) cuprinde, în plus, urmã-

toarea propoziţie finalã: „El trase în ţeapã mulţi bãrbaţi, femei şi

copii mici şi mari".13 Parţial, textul acesta e cuprins în naraţiunea XV a mss. St. Gall,

completat cu detalii şi comentarii importante: „ . . . Ş i provoacã destulealte suferinţe şi atît de mari dureri şi torturi încît niciodatã nuau imaginat aceasta schingiuitori ai creştinãtãţii însetaţi de sînge, cumau fost Irod, Neron, Diocleţian şi alţi pãgîni care n-au fãcut nici cîndatîţia martiri ca acest nebun însetat de sînge."

126


şi picioarele. Şi adesea grãia pre limba sa <cã> ah, cît de mare dreptate a fãcut şi astfel îşi arãta bucuria 14.

XV. De asemenea, el a prins un ţigan care a furat.Atunci venirã ceilalţi ţigani sã-l roage pe Dracula de iertare.Atunci el grãi « el trebuie spînzurat de cãtre voi ». Şi eirãspunserã cã nu le stã în obicei. Atunci Dracula vîrî ţiganulîntr-un cazan sã fiarbã şi ceilalţi ţigani trebuirã sã-i mãnîncecarnea şi oasele 15.

XVI. Şi a fost trimis la el un bãrbat de seamã. Acestaveni cãtre el printre oamenii pe care el pusese sã-i spînzure.Atunci Dracula merse printre ei şi-i privi, aceştia erau aşade mulţi ca o pãdure deasã. Atunci bãrbatul trimis îl întrebãpe Dracula, pentru ce umblã el prin duhoare. Dracula îlîntrebã dacã lui îi pute. El rãspunse cã da. Atunci puse peloc sã-l tragã într-o ţeapã mai înaltã ca sã nu-i mai putãceilalţi 16.

XVII. De asemenea, un popã predica cum cã pãcatelenu se iartã şi sã se dea înapoi bunurile luate pe nedrept.Atunci Dracula îl pofti pe acesta acasã şi-l aşezã la masa lui.Dracula a rupt o pîine albã pentru sine pe care el însuşivoi s-o mãnînce. Popa apucã o bucatã şi o mîncã. Draculaspuse: «Tu astãzi ai predicat cã pãcatele nu se iartã şi sãse dea înapoi bunurile luate pe nedrept». Popa rãspunse:« Da ». Dracula îl întrebã atunci : « Pentru ce mãnînci tu pîinea mea pe care eu am frînt-o ? » Şi pe loc îl trase pe popã în ţeapã 17.

XVIII. De asemenea, Dracula a venit în Transilvania laTãlmaciu : aici a poruncit el ca oamenii sã fie tocaţi ca varza,<iar> pe cei rãmaşi i-a dus acasã şi i-a tras în ţeapã 18.

XIX. El i-a poftit la masã pe toţi boierii şi curtenii dinţara sa. Dupã ce ospãţul s-a terminat, el ridicã pe cel maivîrstnic şi-l întrebã de cîţi voievozi îşi aduce el aminte sã fifost domni în ţarã. Astfel întrebã el pe fiecare. Au rãspunscu toţii cã mulţi. Cîţiva au spus cã 50, unul spuse cã 30.

14 Cu unele mici modificãri, naraţiunea se aflã inclusã în mss.St. Gall la poziţia XVI.

15 Un text identic în nar. XVII din mss. St. Gall.16 În mss. St. Gall, naraţiunea XVIII.17 În mss. SI. Gall, naraţiunea XIX.18 Un text aproape identic în nar. XIV a mss. St. Gall.

127


Aşadar, nici unul dintre ei nu ştiu; el spuse 7. Atunci puse sã-i tragã în ţeapã pe toţi. Aceştia au fost 500 19.

XX. De asemenea, el a aşezat oameni pe piatra de tocilãşi a lãsat sã fie chinuiţi pe tocilã pînã la moarte. Şi multelucruri înspãimîntãtoare a fãcut, care se spun şi se scriudespre el 20.

XXI. De asemenea, el a avut o ţiitoare care a spus c-arfi însãrcinatã. Atunci Dracula puse o moaşã sã controleze

femeia. Aceasta spuse cã ea n-ar fi însãrcinatã. Atunci el însuşi spintecã ţiitoarea pînã la piept şi spuse cã vrea sã vadã unde-i este fãtul sau unde a fost acesta 21.

XXII. De la Sibiu au fost trimişi soli în Valahia. Aceştiaau povestit acasã ce jale mare au vãzut — morţi şi oamenitraşi în ţeapã cît o pãdure 22.

XXIII. În anul de graţie 1462, a venit Dracula în mareleŞistov. Aici a pus sã fie ucişi peste 25 000 de oameni de totfelul. Dintre oamenii sãi, unii au pãstrat la curte cele maimîndre femei şi fecioare şi-l rugarã pe Dracula sã le dea lorpe acestea ca neveste legiuite. Atunci Dracula a pus sã-itaie pe bãrbaţi şi pe toate femeile şi fecioarele cu sãbiile şipaloşele ca pe varzã. Aceasta a fãcut-o el pentru cã ţara afost tributarã Turciei şi turcul i-a cerut lui adesea tribut.Solului <trimis> îi grãi astfel: tributul ar vroi sã-l dea elînsuşi. El plecã în <acea> ţarã. Aici îi venirã în întîmpinareoameni cãlãri din pricina tributului şi spuserã cã ei înşişi

19 U n t e x t m a i c u r s i v — î n n a r . X X a m s s . S t . G a l l .20 A c e a s t ã n a r a ţ i u n e l i p s e ş t e d i n m s s . S t . G a l l .21 M s s . S t . G a l l r e p r o d u c e t e s t u l t o t î n n a r . X X I .22 Naraţiunea se aflã în mss. St. Gall la XXIV, adãugînd frazei

finale urmãtoarea completare: ....în afarã de cei pe care-i arsese, îifiersese, îi ciopirţise" Mss. St. Gall reproduce la XXII. o naraţiune

nepreluatã de ed. Strassburg — 1500: „în anul 1460, în ziua de St, Bartolomeu, dimineaţa, Dracula parcursese pãdurea (a trecut peste munţii împãduriţi — n.n. I.S.) cu supuşii sãi şi, dupã cum spun oa-menii, alungã pe toţi valahii pînã la ieşirea din satul Amlaş, şi adunîndu-i îi îngrãmãdi într-un crîng unde-i tãie ca pe varzã, cu sãbiile, cu spadele şi cuţitele. În ce priveşte pe popa al lor şi pe alţii pe care nu-i omorî acolo, îi duse la el (în ţarã) şi-i trase în ţeapã. Şi puse foc satului ar-zînd cu tot ce era în el. Se spune cã erau mai mult de trei mii de oameni". Aceastã anecdotã povesteşte expediţia de pedepsire întreprinsã de Vlad Ţepeş împotriva locuitorilor Amlaşului care au sprijinit pe Dan pretendentul în tentativa sa de a-l înlãtura pe Ţepeş în 1460.

128

vor sã ducã tributul sultanului. Astfel venea o ceatã dupã alta. Deoarece Dracula vãzu cã n-are vreme, atunci lovi de moarte pe toţi cei care i-au venit cãlare în întîmpinare, pe cînd aceştia nu se aşteptau. Şi Dracula pîrjoli întreaga Bulgarie. Şi porunci ca toţi oamenii pe care-i vedea sã fie traşi în ţeapã. Aceştia au fost în numãr de 25 000 care au pierit toţi în foc 23.

XXIV. El vãzu un om lucrînd într-o cãmaşã scurtã, Î l întrebã pe acesta dacã are nevastã. El rãspunse da. Dra-cula porunci sã fie adusã la el şi o întrebã ce lucreazã. Ea rãspunse: «eu spãl, coc şi torc cu mîna ». El porunci sã fie trasã în ţeapã pentru cã ea nu i-a fãcut bãrbatului ei cãmaşã lungã. <Lui> îi dãdu o altã nevastã şi-i spuse sã-i facã o cãmaşã lungã, sau de nu, o va trage şi pe ea în ţeapã 24. XXV. De asemenea, au venit în ţara sa aproape 300 ţi-gani. El luã trei din cei mai buni şi puse sã-i prãjeascã. Pe aceştia ceilalţi trebuirã sã-i mãnînce şi grãi cãtre ei: «astfel trebuie sã vã mîncaţi unul pe altul, sau sã porniţi împotriva turcilor ». Ţiganii au fost mai bucuroşi sã lupte cu turcii. Atunci el puse sã îmbrace cai şi oameni în piei de vacã. Şi pe cînd ţiganii venirã cãtre turci, caii turcilor s-au speriat de foşnetul pieilor de vacã şi o luarã la goanã cãtre o apã. Atunci se înecarã mulţi turci, astfel cîştigarã ţiganii lupta 25. XXVI. Cãtre el veni pe drum un cãlugãr cãlare pe un mãgar. Atunci Dracula puse sã fie traşi în ţeapã cãlugãr şi mãgar, unul peste celãlalt26.

23 Aceeaşi relatare în nar. XXIII din mss. St. Gall. 24 Într-o redactare, cu uşoare modificãri, naraţiunea se aflã în mss. St. Gall la poziţia XXVI.

25 Naraţiunea corespunde în mss. St. Gall la poz. XXIX, cu o redactare diferitã şi un final modificat: „Şi turcii cãzurã în apã, iar ţiganii în ura lor, în aşa fel cã pierirã foţi înecaţi". La XXV, în St. Gall se aflã o altã anecdotã pe care n-o preia ediţia de la Strassburg — 1500: „O datã el încercui toatã regiunea Fãgãraşului. Luã bãrbaţi, femei şi copii şi îi duse în Valahia unde-i trase în ţeapã. De asemenea, porunci sã fie decapitaţi cei care-l ajutaserã sã-şi îngroape comorile''.

26 Naraţiunea se aflã, diferit redactatã în mss. St. Gall la poziţia XXVIII. La XXVI, mss. St. Gall insereazã urmãtoarea anecdotã, nepreluatã de ed. Strassburg — 1500: „într-o zi porunci sã fie tãiaţi mai mulţi boieri şi porunci sã se gãteascã din carnea lor mîncãruri. Dupã care, invitã prietenii lor şi îi puse sã guste din aceste preparate şi


le zise: «Voi acum mîncaţi trupurile prietenilor voştri». Dupã care, îi trase (şi pe ei) în ţeapã.

129


XXVII. De asemenea, au fost trimişi la el cîţiva strãini (italieni sau francezi). Cînd ei ajunserã la el, se înclinarã si-şi scoaserã pãlãriile, dar tichiile de dedesubt şi le pãstrarã. Atunci el îi întrebã pentru ce nu-şi scoaserã şi tichiile. Ei spuserã cã nu le stã în obicei şi ei nu şi le scot nici în ţara împãratului. Dracula le spuse: «Eu vreau sã vi le întãresc». Pe loc puse sã li se batã în cuie tichiile, pentru ca acestea sã nu le cadã de pe cap şi sã le rãmînã obiceiul27.

XXVIII. De asemenea, venirã în ţara sa doi cãlugãri. Pe aceştia îi pofti sã vinã la el (şi) aceasta se şi întîmplã. Atunci îl luã pe unul din ei şi-l întrebã ce se spune de bine despre el. Acest cãlugãr, fiindu-i foarte teamã de el, spuse: «Se spune numai de bine despre tine şi cã eşti chiar un domn credincios. Aceasta o spun şi eu despre tine ». El po-runci cãlugãrului sã rãmînã şi i se aduse celãlalt cãlugãr. Acesta fuse întrebat de el ca şi primul: ce se spune de bine despre el. Atunci se gîndi celãlalt cãlugãr: «Eu trebuie sã mor odatã, vreau sã-i spun adevãrul». Şi spuse: «Eşti cel mai mare tiran care se poate afla în lume. Şi nu am vãzut nici un om vreodatã care sã te vorbeascã de bine ». Atunci Dracula zise: «Tu mi-ai spus adevãrul, pentru aceea te las sã trãieşti». Şi-i dãdu drumul. Şi trimise din nou la primul şi gîndi cã şi el va spune adevãrul, dar el îi vorbi ca şi mai înainte. Dracula grãi: «Luaţi-l de aici». Şi puse sã-l tragã în ţeapã din cauza ascunderii adevãrului28.

XXIX. De asemenea, porunci sã fie prãjiţi copiii (şi)pe aceştia trebuirã sã-i mãnînce mamele lor. Şi le tãie femeilorsînii (şi) pe aceştia trebuirã sã-i mãnînce bãrbaţii lor. Dupã

aceea puse sã-i tragã în ţeapã pe toţi29.XXX. De asemenea, puse sã li se dea tuturor cerşeto-

rilor <din ţara sa> mîncare bunã. Dupã ospãţ, puse sã li sedea foc în şopronul în care mîncaserã. El gîndea: « ei mãnîncãde la oameni pe degeaba şi nu aduc nici un folos » 30.

XXXI. De asemenea, a fost un t îrg în ţara sa; negus-torii trebuiserã sã lase peste noapte totul în dughenele lorCum peste zi fãcuserã vînzare, Dracula <veni> peste noapteîn toate dughenele; luã cîţiva din banii unora şi-i adaose

27 M s s . S t . G a l l r e p r o d u c e t e x t u l , m a i d e t a l i a t , î n n a r . X X X I I28 M s s . S t . G a l l n u r e p r o d u c e a c e a s t ã n a r a ţ i u n e .29 A c e l a ş i t e x t , î n n a r . X X X I d i n m s s . S t . G a l l .30 Mss. S t . Gal l reproduce anecdota to t în nara ţ iunea XXX, indi -

c înd în f i na l ş i c i f r a ce lo r p i e r i ţ i : „Aceş t i a e r au douã su t e " .

130

altora în dughenele lor şi îşi însemnã cît a luat sau a dat unuia şi altuia. Şi cînd se fãcu ziuã, Dracula merse prin dughene şi-i întrebã pe cîţiva ce au pierdut şi le-a plãtit. Cei care au gãsit mai mult şi nu au spus, pe aceştia a pus sã fie traşi în ţeapã31.

XXXII. De asemenea, au venit odatã negustori în ţarasa la un tîrg şi aceştia se plînserã toţi cã ei nu puturã cîştigavreun ban. Cînd auzi Dracula aceasta, le cumpãrã toatemãrfurile lor şi le dãdu lor bani frumoşi. Atunci negustoriiplecarã îndatã şi venirã curînd înapoi şi aduserã alte mãr-furi. Apoi tîrgul se sfîrşi. Cînd Dracula vãzu aceasta, pusesã-i aducã pe toţi la el şi le spuse: « Voi sînteţi cu toţii foarteşireţi şi mincinoşi, vã plîngeţi cã nu aţi cîştigat nici un banşi îndatã ce aţi vîndut marfa aţi adus alta ». Şi puse sã fietraşi în ţeapã toţi împreunã32.

XXXIII. De asemenea, el a prins oameni şi <diferite>neamuri care se aflau în alte dughene. Şi negustori şi alţioameni care au venit în ţara sa, pe toţi a pus sã-i jupoaieşi sã-i taie, cum se taie varza. El a prãjit mamelor copiiilor şi ele au trebuit sã-i mãnînce. Şi multe alte înspãimîntã-toare şi îngrozitoare lucruri pe care el le-a fãcut33.

XXXIV. Curînd dupã aceasta, îl prinse regele Ungarieişi-l ţinu multã vreme greu închis. Dupã aceea se botezã laOffen şi se cãi mult. Dupã aceasta, regele îl fãcu pe Draculavoievod, din nou domn, cum fusese mai înainte. Şi se spunecã a fãcut dupã aceea multe lucruri bune 34.

XXXV. De asemenea, a pus sã i se ascundã comoaracu multã viclenie şi dupã asta porunci sã fie omorîţi unuldupã altul, pînã la unul, meşterii sãi, apoi chemã un bãiatla el şi-l întrebã dacã ştie unde şi-a ascuns comoara. Bãiatulspuse cã nu ştie de aceasta. Dar el ştia taina celor petrecute.Dracula îl ucise şi pe acesta, pentru ca nimeni sã nu ştiedespre comoara sa sau s-o gãseascã35.

Tipãrit la Strassburg Anul Domnului 1500

31, 32, 33, 34 Aceste naraţiuni lipsesc din mss. St. Gall.35 Naraţiunea propriu-zisã lipseşte din mss. St. Gall. Parţial ea

este rezumatã în fraza finalã a naraţiunii XXV (vezi, mai înainte nota 25).

131

ANEXA II

POVESTIRI SLAVEDESPRE

VOIEVODUL-DRACULEA

POVESTIRE DESPRE VOIEVODUL DRACULEA

Pentru varianta slavã a anecdotelor care-l au ca erou pe Vlad Ţepeş, oferim textul celui mai vechi manuscris cunoscut: Mss. 11/1088, provenit din colecţia mînãstirii Kirilo-Belozersk şi conservat la Biblioteca Publicã „Saltî-kov-Scedrin" din Leningrad. Acesta a fost descoperit, publi-cat şi comentat întîia oarã de A. D. Sedelnikov, în 1929. De altfel, de la descoperirea lui, toate ediţiile ştiinţifice l-au preferat pe acesta, îl reproducem în traducere, dupã studiul slavistului Pândele Olteanu, Limba povestirilor slave despre Vlad Ţepeş (Buc., Editura Academiei R. S. România, 1961, pp. 355—365). Singura modificare pe care ne-am îngãduit-o în ceea ce priveşte traducerea este transcrierea numelui Draculea în loc de Dracula. Raţiunea care ne-a determinat sã procedãm la adoptarea acestei transcrieri a numelui ero-ului am cãutat sã o argumentãm la momentul potrivit în studiul nostru de mai înainte.

A fost în Ţara Munteneascã un voievod creştin de cre-dinţã-greceascã cu numele de Draculea pe limba româ-neascã, iar pe a noastrã diavol, atîta a fost de rãu. Precum i-a fost numele lui, aşa şi viaţa lui.

I. Odatã au venit la el nişte soli de la împãratul turcesc. Şi cînd au intrat la el şi s-au închinat dupã obiceiul lor, nu şi-au scos fesurile din cap. Atunci el i-a întrebat: „De ce aţi fãcut aşa? Aţi venit la un mare stãpînitor şi astfel de ruşine mi-aţi fãcut?". Iar ei i-au rãspuns: „Astfel de obicei are stãpînul nostru şi ţara noastrã". Dar el le-a spus: „Si eu vreau sã întãresc legea voastrã. Sã vã ţineţi cu tãrie!". Şi a poruncit sã le batã fesurile în capete cu cîte un cui mic de fier, Si le-a dat drumul, zicîndu-le: „Ducîndu-vã, spuneţi, stã-pînului vostru: el este învãţat sã rabde din partea voastrã o astfel de ruşine, dar noi nu sîntem învãţaţi. Sã nu trimitã obiceiul sãu la alţi stãpînitori, care nu vor sã-l aibã, ci sã-l ţinã la el".

II. Iar împãratul s-a supãrat foarte tare în sinea sa pen-tru aceasta şi a pornit cu oaste împotriva lui şi a venit asupra lui <Ţepeş> cu multe puteri. Dar el a adunat toatã oastea cîtã avea (30 900) şi a lovit pe turci în timpul nopţii şi a omorît o mulţime dintre ei. Dar nu a putut sã biruie cu oameni puţini împotriva unei oştiri mari şi s-a întors.

Şi pe cei care au venit cu dînsul din lupta aceea, a înce-put sã-i cerceteze el însuşi. Celui care era rãnit din faţã îi

133

IV. Si aşa de mult ura rãul în ţara sa, cã dacã sãvîrşea cineva vreun rãu fie hoţie sau tîlhãrie sau vreo minciunã sau nedreptate, acela nu era chip sã rãmînã viu. Fie cã era boier mare, sau preot ori cãlugãr, sau om de rînd, ba chiar dacã cineva ar fi avut mare bogãţie, nu putea sã se rãs-cumpere de la moarte. Şi atît de temut era, încît <avea într-un loc un izvor al lui şi o fîntînã şi la aceastã fîntînã şi la izvor veneau cãlugãri mulţi din multe pãrţi. Si veneau oameni mulţi şi beau din fîntînã şi din izvor, pentru cã apa era rece şi dulce. Iar el <Draculea> a aşezat la fîntîna aceea în loc pustiu, o cupã mare şi minunatã de aur. Şi cine vroia sã bea apã, trebuia sã bea cu acea cupã şi sã o punã la locul acela înapoi. Şi cîtã vreme a existat acea cupã, nimeni nu a îndrãznit sã o ia.

V. Odatã a dat poruncã în toatã ţara sa ca cine este 134

dãdea cinste mare şi-l fãcea „viteaz" al sãu. Dar pe cel care era rãnit din spate, poruncea sã-l punã în ţeapã cu şezutul zicînd: „Tu nu eşti bãrbat, ci femeie".

Şi atunci cînd s-a dus contra turcilor, a vorbit astfel cãtre întreaga sa oştire: „Cine vrea sã se gîndeascã la moarte, acela sã nu meargã cu mine, ci sã rãmînã aci!". Iar împã-ratul auzind aceasta, a plecat înapoi cu mare ruşine ; a pierdut, oştire nenumãratã. El nu a îndrãznit sã mai meargã împo-triva lui <Draculea>.

III. Împãratul a trimis odatã la el un sol ca sã-i dea birul. Draculea a cinstit foarte mult pe solul acela şi i-a arãtat toatã averea sa şi i-a spus: „Eu nu numai cã vreau sã-i dau împãratului dania, dar vreau sã merg la el în slujbã cu toatã oastea mea şi cu toatã visteria. Cum îmi va po-runci, aşa îi voi sluji.

Şi tu vesteşte pe împãratul tãu, ca atunci cînd mã voi duce la el, sã dea poruncã împãratul în toatã ţara sa, ca sã nu mi se facã nici un rãu nici mie şi nici oamenilor mei. Iar eu voi veni la împãrat repede dupã tine şi îi voi aduce birul şi eu însumi voi veni la dînsul".

Împãratul, auzind aceasta de la solul sãu cã Draculea vrea sã vinã la el în slujbã, pe acel sol al sãu l-a cinstit şi l -a încãrcat cu daruri şi a fost foarte bucuros, pentru cã atunci se rãzboia cu împãraţii şi cu ţãrile din rãsãrit. Şi îndatã a trimis prin toate cetãţile şi prin ţarã, ca atunci cînd va veni Draculea, nimeni sã nu-i facã nici un rãu lui Dra-culea, ba încã sã-i dea şi cinste mare. Draculea a pornit şi a strîns toatã oastea sa. Erau cu el şi pristavii împãra- tului şi-i dãdeau cinste mare. Iar el a strãbãtut prin ţara lui <turceascã> vreo 5 zile, dar s-a întors pe neaşteptate şi a început sã prade oraşele şi satele. Şi a prins o mulţime mare şi i-a tãiat: pe unii turci îi puneau în ţepi, iar pe alţii îi tãia pe din douã şi îi ardea. Toatã ţara aceea a pustiit-o: nu a lãsat pe nimeni în viaţã, nici pe pruncii de la piept. Dar pe alţii, care sînt creştini, i-a mînat şi i-a aşezat în ţara sa. Şi dupã ce a luat mare mulţime de pradã, s-a întors. Iar pe pris-tavii aceia, dupã ce i-a cinstit, le-a dat drumul, spunîndu-le: „Ducîndu-vã, povestiţi împãratului vostru dupã cum aţi vãzut. Cît am putut atît l-am slujit. Dacã slujba mea îi va fi plãcutã, eu îl voi mai sluji astfel dupã puterea mea". Iar împãratul nu a putut sã-i facã nimic, ci a fost fugãrit cu ruşine.

bãtrîn şi bolnav, sau este beteag de ceva, sau sãrac, toţi sã vinã la el. Şi s-a adunat la dînsul o mulţime nenumãratã de sãraci şi de vagabonzi, care aşteptau de la el mare milã. Iar el a poruncit ca sã-i adune pe toţi într-o casã mare, pre- gãtitã în acest scop şi porunci sã le dea sã mãnînce şi sã bea dupã voie. Ei deci au mîncat şi s-au veselit. Atunci a venit la ei însuşi Draculea şi le-a spus: „Ce vã mai trebuie ?". Ei au rãspuns cu toţii: „Ştie domnul Dumnezeu sã dea şi mãria ta cum te va înţelepţi Dumnezeu!". El zise cãtre ei: „Vreţi sã vã fac fãrã griji şi sã nu duceţi lipsã de nimic pe aceastã lume ?". Iar ei aşteptau de la el ceva mare şi toţi au spus: „Vrem stãpîne!" Atunci el a poruncit sã se închidã casa aceea şi sã o ardã cu foc şi toţi au ars acolo. Iar el spu-nea cãtre boierii sãi: „Sã ştiţi cã am fãcut aşa, mai întîi ca sã nu mai fie povarã altor oameni şi nimeni sã nu mai fie sãrac în ţara mea, ci toţi bogaţi, în al doilea rînd, i-am slo-bozit ca sã nu mai sufere nimeni dintre ei pe aceastã lume de sãrãcie sau de vreo neputinţã".

VI. Odatã au venit la el din Ţara Ungureascã doi cãlu-gãri latini dupã milostenie.

El a poruncit sã-i aşeze deosebit. Şi a chemat la el pe unul dintre ei şi i-a arãtat de jur împrejurul curţii o mul-ţime nenumãratã de oameni traşi în ţepi şi pe roţi şi 1-a întrebat: „Am fãcut oare bine aşa? Şi cum îi socoti pe aceş-tia de prin ţepi?" Acela <cãlugãrul> i-a rãspuns: „Nu, stã- pîne, rãu faci, pedepseşti fãrã milã. Se cuvine ca un stãpîn sã fie milostiv, iar aceştia de prin ţepi sînt nişte mucenici".

135

A chemat apoi şi pe al doilea (cãlugãr) şi l-a întrebat la fel. Acela a rãspuns: „Tu eşti pus de Dumnezeu ca stãpîn ca sã pedepseşti pe cei care fac rãu şi sã milostiveşti pe cei care fac bine. Iar aceştia au fãcut rãu şi au primit dupã fap-tele lor".

Draculea a chemat atunci pe primul cãlugãr şi i-a spus: „De ce ai plecat din mînãstirea şi din chilia ta ca sã umbli pe la stãpînitorii cei mari, neştiind nimic ? Iatã acum tu însuţi ai spus cã aceştia sînt nişte mucenici. Eu vreau sã te fac si pe tine mucenic, ca şi tu sã fii împreunã cu ei muce-nic". Şi porunci sã-l punã în ţeapã cu şezutul. Iar celuilalt a poruncit sã-i dea 50 de ducaţi de aur spunînd: „Tu eşti un bãrbat înţelept". Şi a poruncit sã-l ducã cu trãsura cu cinste pînã în Ţara Ungureascã.

VII. Odatã a venit la dînsul în cetate un negustor, unstrãin oarecare din Ţara Ungureascã. Şi dupã porunca luişi-a lãsat carul în uliţa oraşului, înaintea casei. Şi marfa şi-alãsat-o în cãruţã, iar el însuşi dormea în casã. Şi venind cinevai-a furat din cãruţã 160 de ducaţi de aur. Negustorul s-a dusla Draculea şi i-a spus de pierderea aurului. Draculea i-a spus:„Du-te! În noaptea aceasta îţi vei gãsi aurul". Şi porunci sãcaute pe hoţ prin tot oraşul, spunînd: „Dacã nu se va gãsihoţul, atunci voi nimici tot oraşul". Şi a poruncit ca sãaducã aurul sãu şi sã-l aşeze în cãruţã în timpul nopţii. Dara pus cu un galben mai mult. Negustorul s-a sculat şi a gãsitaurul. Şi a numãrat o datã şi de douã ori şi gãsea un galbenmai mult. Şi ducîndu-se la Draculea îi spuse: „Stãpîne, amgãsit aurul, dar uite acest galben este în plus, nu este almeu".

Atunci aduserã şi pe hoţul acela cu tot aurul la el. Şi Draculea zise negustorului: „Mergi în pace! Dacã nu mi-ai fi spus despre galbenul adãugat, aş fi fost gata sã te pun şi pe tine în ţeapã, împreunã cu acest hoţ".

VIII. Dacã vreo femeie oarecare sãvîrşea dragoste deo-sebit de bãrbatul ei, el poruncea sã-i taie ruşinea şi sã ojupoaie de piele şi sã o lege goalã. Şi pielea aceea porunceasã o spînzure de un stîlp în mijlocul cetãţii şi al tîrgului. Totaşa fãcea fetelor, care nu-şi pãstrau fecioria, precum şi vãdu-velor; unora le tãia gurguii sînilor, alteia îi jupuia pielea depe ruşinea ei şi bãga în ruşinea ei un drug de fier înroşit înfoc şi ieşea pe gurã. Şi şedea aşa goalã, legatã de stîlp, pînãce carnea şi oasele ei se risipeau sau era spre hrana pãsãrilor.

136

IX. Odatã el mergea pe drum şi a vãzut pe un sãracoarecare o cãmaşã ruptã, murdarã. Şi l-a întrebat: „Oareai nevastã?" Iar el a rãspuns: „Am stãpîne". El însã i-aspus: „Du-mã la casa ta sã o vãd".

Şi a vãzut cã soţia lui era tînãrã şi sãnãtoasã. Şi a spus bãrbatului ei: „În primãvarã, ai semãnat in?". Iar el rãs-punse: „Doamne, am in mult". Şi i-a arãtat o mulţime de in. Iar Draculea zise cãtre femeia lui: „De ce eşti leneşã faţã de bãrbatul tãu ? El este dator sã semene şi sã are şi sã te hrãneascã, iar tu eşti datoare sã-i faci bãrbatului tãu îmbrã-cãminte curatã şi frumoasã, iar tu nici cãmaşã nu vrei sã-i faci, sãnãtoasã fiind la trup. Tu eşti vinovatã şi nu bãrbatul tãu. Dacã bãrbatul tãu nu ar fi semãnat in, atunci bãrbatul tãu ar fi fost vinovat". Şi a poruncit sã-i taie amîndouã mîinile şi trupul ei sã-l puie în ţeapã.

X. Odatã se ospãta sub trupurile oamenilor morţi careerau puşi în ţeapã, mulţime mare, împrejurul mesei lui. Iarel mînca în mijlocul lor şi cu aceasta se desfãta. Dar o slugãa lui pe care o aşeza în faţa lui ca sã mãnînce, nu a mai pututsã îndure mirosul acela şi şi-a astupat nasul şi a plecat capulîntr-o parte. El a întrebat-o: „De ce faci aşa?" Sluga i-a

rãspuns: „Stãpîne nu pot sã sufãr putoarea asta". Draculea a poruncit îndatã ca sã-l punã în ţeapã, zicînd: „Tu trebuie sã trãieşti acolo sus, pentru cã putoarea nu poate sã ajungã pînã la tine".

XI. Altã datã a venit la dînsul un sol de la Mateiaş,craiul unguresc. Solul era boier mare şi de neam din Polonia.Draculea i-a poruncit sã stea cu el la masã în mijlocul leşu-rilor acelora. Şi în faţa lui era o ţeapã foarte groasã şi înaltã,auritã toatã. Şi Draculea a întrebat pe sol: „Spune-mi dece am fãcut ţeapã aceasta aşa?" Iar solul acela s-a temutfoarte tare şi a zis: „Stãpîne, pare-mi-se cã vreun boier marea greşit înaintea ta şi vrei sã-i faci o moarte mai cu cinstedecît altora". Draculea zise: „Drept ai grãit. Tu eşti solcrãiesc al unui mare stãpînitor. Ţie ţi-am fãcut aceastãţeapã." Solul rãspunse: „Stãpîne, dacã voi fi sãvîrşit cevavrednic de moarte, fã ceea ce vrei, pentru cã tu eşti un jude-cãtor drept şi nu eşti tu vinovat de moartea mea, ci eu sin-gur". Draculea a izbucnit în rîs şi a zis: „Dacã nu mi-ai firãspuns aşa, cu adevãrat ai fi fost în ţeapa aceasta". Şi l-acinstit foarte mult şi, umplîndu-l de daruri, i-a dat drumul,

zicînd: „Tu într-adevãr poţi sã umbli în solie de la stãpîni-torii cei mari, la alţi stãpînitori mari, pentru cã eşti învãţat

137

de stãpînitorul tãu cum sã vorbeşti cu stãpînitorii cei mari. Alţii însã sã nu îndrãzneascã, ci mai întîi vor fi învãţaţi cum sã stea de vorbã cu stãpînitorii cei mari".

XII. Astfel de obicei avea Draculea: Ori de unde venea la el un sol, de la împãrat, sau de la rege şi nu era îmbrãcat în chip ales şi nu ştia ce sã rãspundã la întrebãrile lui sucite, îl punea în ţeapã, zicîndu-i: „Nu sînt eu vinovat de moartea ta, ci sau stãpînul tãu, sau tu însuţi. Mie sã nu-mi spui nimic rãu. Dacã stãpînul tãu, ştiindu-te cu minte puţinã şi neîn-vãţat, te-a trimis la mine, la un stãpînitor înţelept, atunci stãpînul tãu te-a omorît; iar dacã cumva ai îndrãznit, tu însuţi sã vii, nefiind învãţat, atunci tu însuţi te-ai omorît. Unui astfel de sol îi fãcea o ţeapã înaltã şi auritã toatã şi-l punea în ea. Iar stãpînului lui îi scria aceste cuvinte prin alţi oameni: „Sã nu mai trimitã la un stãpîn preaînţelept în solie pe un om puţin la minte şi neînvãţat".

XIII. Meşterii i-au fãcut nişte butoiaşe de fier. El le-aumplut şi le-a pus într-un rîu, iar pe meşterii aceia a poruncitsã-i taie ca nimeni sã nu

afle de nelegiuirea sãvîrşitã de el,decît numai diavolul al cãrui nume îl purta şi el.

XIV. Odatã craiul unguresc, Mateiaş, a pornit cu oasteasupra lui. El a poruncit împotriva craiului şi s-a întîlnitcu dînsul şi s-au ciocnit amîndoi şi au prins pe Draculea viu,pentru cã a fost predat de ai sãi, din cauza rãscoalei. Şi afost adus Draculea la crai, care a poruncit sã-l arunce întemniţã.

Şi a stat închis la Vişegrad pe Dunãre, mai sus de Budin, 12 ani, Iar în Ţara Munteneascã a pus un alt voievod.

XV. Dupã ce a murit acel voievod, craiul a şi trimis lael în temniţã sã-l întrebe dacã va vrea sã fie voievod în ŢaraMunteneascã, cum a fost şi mai înainte, atunci sã primeascãcredinţa latinã. Iar dacã nu va vrea, atunci va muri în tem-niţã.

Draculea însã a iubit mai mult dulceaţa lumii vremelnice, decît pe aceea a lumii veşnice şi fãrã de sfîrşit şi s-a lepãdat de ortodoxie şi s-a abãtut de la adevãr, a pãrãsit lumina şi a primit întunericul. Vai, nu a

putut sã îndure greutãţile vremelnice ale temniţei şi s-a pregãtit pentru chinurile cele fãrã de sfîrşit şi a pãrãsit credinţa noastrã ortodoxã, şi a pri-mit înşelãciunea latinã.

Regele nu i-a dat numai domnia în Ţara Munteneascã, ci şi pe sora sa bunã i-a dat-o de soţie. De la dînsa a avut

138

doi fii. A mai trãit puţin, ca la 10 ani şi astfel s-a sfîrşiteresul acela.

XVI. Spun despre dînsul cã nici cînd şedea în temniţã nu şi-a lãsat obiceiul sãu rãu, ci vîna şoareci şi cumpãra pãsãri la tîrg şi le chinuia astfel: pe una o punea în ţeapã alteia îi tãia capul, iar altora le smulgea penele şi le dãdea drumul. Şi s-a învãţat sã coasã şi cu aceasta se hrãnea în temniţã.

XVII. Cînd regele l-a scos din temniţã şi l-a dus la Budin şi i-a dat o casã în Pesta în faţa Budinului şi pe cînd încã nu fusese la rege, s-a întîmplat unui rãufãcãtor sã fugã în curtea lui şi sã se salveze.

Dar au venit urmãritorii şi au început sã-l caute şi l-au gãsit. Draculea însã s-a sculat şi a luat sabia sa şi a sãrit din casã şi a tãiat capul pristavului aceluia, care ţinea pe rãufãcãtor şi a dat drumul rãufãcãtorului. Ceilalţi însã au fugit şi s-au dus la birãu şi i-au spus cele întîmplate. Iar birãul cu toţi posadnicii s-a dus la rege ca sã se plîngã împo-triva lui Draculea. Regele a trimis la el sã-l întrebe: „De ce ai fãcut un astfel de rãu?". Dar Draculea a rãspuns astfel: „Nu am

fãcut nici un fel de rãu, ci el singur s-a omorît. Ori-cine va pieri aşa, dacã va nãvãli tîlhãreşte în casa unui mare stãpînitor.

Dacã acel birãu ar fi venit la mine şi mi s-ar fi înfãţişat şi eu aş fi gãsit în casa mea pe acel rãufãcãtor, sau l-aş fi predat, sau l-aş fi iertat de la moarte".

I-au spus aceasta regelui. Regele a început sã rîdã şi sã se mire din inimã de dînsul.

XVIII. Sfîrşitul lui a fost astfel: Trãia în Ţara Munte-neascã şi au venit asupra ţãrii lui turcii şi au început sã jefuiascã. El i-a atacat şi turcii au început sã fugã. Oastea

lui Draculea a început sã-i taie fãrã milã şi i-a gonit. Iar Draculea de bucurie s-a suit pe un deal sã vadã cum taie pe turci. S-a rupt astfel de oastea celor apropiaţi lui, s-a travestit <travestindu-se> ca turc <sau: ...„Apropiaţii lui socotindu-l drept turc") şi l-a lovit unul cu lancea. El, vãzînd cã este omorît de cãtre ai sãi îndatã a ucis cu sabia sa pe cinci dintre ucigaşii sãi. Pe el însã l-au strãpuns cu multe suliţe şi astfel a fost omorît.

XIX. Regele a luat pe sora sa şi cu cei doi fii în Ţara Ungureascã la Budin: unul trãieşte pe lîngã fiul regelui, iar celãlalt a fost la episcopul de Oradea şi a murit în vremea

139

noastrã. Pe al treilea fiu, pe cel mai în vîrstã, pe Mihail, l-am vãzut aici la Budin. De la împãratul turcesc a fugit la rege. Draculea îl fãcuse cu o fatã oarecare, pe cînd încã nu se însurase. Ştefan al Moldovei, din voia regelui, a aşezat în Ţara Munteneascã, pe un oarecare fiu de voievod cu numele de Vlad. Iar acest Vlad a fost din tinereţe cãlugãr, dupã aceea a fost preot şi egumen într-o mînãstire. Dupã aceea s-a tuns şi s-a aşezat ca voievod şi s-a însurat. A luat pe soţia voievodului, care a fost la puţinã vreme dupã Draculea şi pe care l-a omorît Ştefan Valahul. Pe soţia aceluia a luat-o şi acum este voievod în Ţara Munteneascã Vlad, cel care a fost cãlugãr şi egumen.

In anul 6994 <1486>, februarie 13 s-a scris <am scris> mai întîi ; apoi, în anul 6998 <1490> ianuarie 28, am transcris a doua oarã, eu pãcãtosul Efrosin.

140

povestiri medievale despre vlad tepes

Documents