povestiri agarbiceanu si bratescu voinesti

7/28/2019 povestiri agarbiceanu si bratescu voinesti

1/21

Povestea crocodilului care plange, de Vladimir Colin

Trimis deAnideScoalala Mar, 03/09/2010 - 17:38

1

2 3

4

5

Voturi: 212

Un crocodil edea odat pe malul unei ape i plngea, plngea cu lacrimi de crocodil.

- Vai, vai, ct de ru mi pare! Vai, vai, sunt nemngiat!

- Ce-ai pit, crocodilule? ntreb o cprioar. De ce plngi?

Crocodilul i cltin capul i strig cu durere:

- Cum s nu plng, cum s nu plng dac am nghiit adineauri un explorator, cu puc i rani, cu

tot?

Cprioara, care nu-l avea la inim pe crocodil, rse bucuroas:

-Aha! Te rcie puca pe gtlej, aa-i?

- Da de unde! gemu crocodilul. Nu pricepi nimic!... Ce puc? M doare inima, inima m doare cnd

m gndesc la bietul explorator pe care l-am nghiit... Un om att de ndrzne! Un brbat voinic,care cunotea toate pdurile slbatice, toate cotloanele pmntului... Ce nenorocire! Ce nenorocire!

Cum am putut eu s-l nghit, cu puc i rani cu tot? Sunt un ticlos, un nelegiuit... N-am s-mi iert

fapta asta ct oi tri!

i plngea, plngea crocodilul, plngea cu lacrimi de crocodil

Cprioara, care se inuse departe, se apropie de crocodil, dac-i vzu durerea, ncerc s-l

mngie:

- Drag crocodilule, spuse ea, dac ai ti ct sunt de fericit c te-aud vorbind aa... Vd c-i pare

ru...

- Ru! Ru! strig crocodilul. Dar vino mai aproape, c nu te aud prea bine... Cprioara se apropie.

- Bietul explorator! gri ea. L-ai nghiit, dei nu i-a fcut nimic... Dar de azi nainte n-ai s mai nghiiexploratori, nu-i aa?

- Nu! Nu! strig crocodilul. Cum o s mai fac una ca asta? Mai degrab am s ncep s pasc iarb,

ca tine...

- Dragul meu! opti nduioat cprioara.

- Da, da! Am s pasc iarb, spuse din nou crocodilul. Numai c...

- Ce e?
http://www.anidescoala.ro/users/anidescoalahttp://www.anidescoala.ro/users/anidescoalahttp://www.anidescoala.ro/users/anidescoalahttp://www.anidescoala.ro/articol/povestea-crocodilului-care-plange-de-vladimir-colin.html?rate=a3C3u-hoaxpYWwgaVR-lzJDmzjHb7uFOG0aKpaw2CFAhttp://www.anidescoala.ro/articol/povestea-crocodilului-care-plange-de-vladimir-colin.html?rate=a3C3u-hoaxpYWwgaVR-lzJDmzjHb7uFOG0aKpaw2CFAhttp://www.anidescoala.ro/articol/povestea-crocodilului-care-plange-de-vladimir-colin.html?rate=b2QpE5hLPnfETC7Xe_SdE1nZMdcyXcV4SA5-BDKrYcchttp://www.anidescoala.ro/articol/povestea-crocodilului-care-plange-de-vladimir-colin.html?rate=b2QpE5hLPnfETC7Xe_SdE1nZMdcyXcV4SA5-BDKrYcchttp://www.anidescoala.ro/articol/povestea-crocodilului-care-plange-de-vladimir-colin.html?rate=ZWoM43FIIweJL4G_39QS_2VKY04DPc604fjOGBdyEJIhttp://www.anidescoala.ro/articol/povestea-crocodilului-care-plange-de-vladimir-colin.html?rate=ZWoM43FIIweJL4G_39QS_2VKY04DPc604fjOGBdyEJIhttp://www.anidescoala.ro/articol/povestea-crocodilului-care-plange-de-vladimir-colin.html?rate=fUAuzgpuk9rTzoJjPxwRJtfjWSI1CO32vaBBMWJF8oohttp://www.anidescoala.ro/articol/povestea-crocodilului-care-plange-de-vladimir-colin.html?rate=fUAuzgpuk9rTzoJjPxwRJtfjWSI1CO32vaBBMWJF8oohttp://www.anidescoala.ro/articol/povestea-crocodilului-care-plange-de-vladimir-colin.html?rate=o13yRKdwbh9B7E122MFOzABkxZE1VX3oO3xdUg212sshttp://www.anidescoala.ro/articol/povestea-crocodilului-care-plange-de-vladimir-colin.html?rate=o13yRKdwbh9B7E122MFOzABkxZE1VX3oO3xdUg212sshttp://www.anidescoala.ro/printmail/1398http://www.anidescoala.ro/print/1398http://www.anidescoala.ro/printmail/1398http://www.anidescoala.ro/print/1398http://www.anidescoala.ro/printmail/1398http://www.anidescoala.ro/print/1398http://www.anidescoala.ro/articol/povestea-crocodilului-care-plange-de-vladimir-colin.html?rate=o13yRKdwbh9B7E122MFOzABkxZE1VX3oO3xdUg212sshttp://www.anidescoala.ro/articol/povestea-crocodilului-care-plange-de-vladimir-colin.html?rate=fUAuzgpuk9rTzoJjPxwRJtfjWSI1CO32vaBBMWJF8oohttp://www.anidescoala.ro/articol/povestea-crocodilului-care-plange-de-vladimir-colin.html?rate=ZWoM43FIIweJL4G_39QS_2VKY04DPc604fjOGBdyEJIhttp://www.anidescoala.ro/articol/povestea-crocodilului-care-plange-de-vladimir-colin.html?rate=b2QpE5hLPnfETC7Xe_SdE1nZMdcyXcV4SA5-BDKrYcchttp://www.anidescoala.ro/articol/povestea-crocodilului-care-plange-de-vladimir-colin.html?rate=a3C3u-hoaxpYWwgaVR-lzJDmzjHb7uFOG0aKpaw2CFAhttp://www.anidescoala.ro/users/anidescoala


2/21

- Numai c nu tiu care iarb e sntoas i care otrvitoare. Ar fi pcat s mor otrvit n floarea

vrstei. Nu crezi?

Cprioara rse i-l liniti pe dat:

-Asta s-i fie grija! O s mergem la pscut mpreun i o s -i art eu ierburile dulci, acrioare sau

amare...- Nu, nu, nu vreau amare! strig crocodilul. Arat-mi ierburile dulci, cele mai dulci cu putin... Uite,

iarba asta de lng mine e dulce? A vrea s pasc ndat. Ard de dorina de a pate mai degrab...

Cprioara se apropie de crocodil, se aplec s vad iarba cu pricina i n clipa aceea crocodilul

csc o gur ct o ur i-o nghii cu cornie cu tot.

- Proasto! mri el apoi. Auzi, iarb dulce... Pi tu ai carnea mai dulce dect orice iarb, aproape tot

att de dulce ca cea a exploratorului de adineauri! Ha ha, dar bine am mai mncat azi.

Un papagal, care vzuse din vrful unui copac tot ce se ntmplase, cltin din cap i strig:

- S afle toat pdurea ce pete cprioara care crede n lacrimile unui crocodil!

i a aflat toat pdurea, i de atunci i s-a cam nfundat crocodilului, care a venit plngnd la

prietenul meu care scrie toate povetile pentru copii i, tot plngnd, i -a povestit cele ntmplate.

Numai c prietenul meu l-a dat pe u afar, i, pe cuvntul meu, bine a fcut!


3/21

Culesul porumbului

Ion Agarbiceanu

Primavara fusese secetoasa pana dupa Sangeorgiu, araturile grele,cu brusi mari si tari, asa ca plugarii nici nu cutezara sa aruncegrauntele de porumb sub brazda. De ce ar fi semanat?Sa hraneascanorii de ciori care se lasau cand ici, cand colo,peste araturi? Deunde se vor fi adunat atatea ciori de cele mari, cu aripile sure, tivitecu negru?

Incercasera o vreme cu grapile de fier sa sparga brusii, dar coltiisareau de pe un brus pe altul si nu-i puteau zdrobi.

Plugarii erau tacuti, incruntati: isi schilavisera vitele cu aratul incremene si cu zadarnice incercari de grapat. Priveau zadarnic cerulsenin si se scarbira de vanturile mari si reci care bateau necurmatde la miazanoapte de vreo trei saptamani. Multe locuri ramaseseranearate.

Anul asta am pus-o de mamaliga! ofta cate unul.

De! Au mai fost primaveri secetoase.

Ca asta n-am mai apucat, si-s om batran.


4/21

De-acum pentru porumb e tarziu. La Sangeorgiu trebiue sa se aflesamanta in pamant, si nu intr-unul uscat cum sunt araturile noastrede azi. Eu ma gandesc ce sa seaman in locul porumbului.

Ce sa semeni? Eu tot porumb voi semana, altfel ce mancam laiarna?

Tot nu vei manca la iarna mamaliga, chiar daca ar ploua maine!

Sa fie numai ploaie destula, sa-i umble vreme potrivita si sa fie otoamna lunga! Sa vezi ce cucuruze se vor face. Cand se vor muia deploaie araturile din iest an si se vor faramita brusii de atateavanturi, sa vezi ce tarana se va face! De-a dragul sa sameni!

Asa si intr-alte chipuri vorbeau plugarii din sat si chiar cei carora lepierise nadejdea sa mai samene porumb asteptau ca pe ace saploua. Ce ar putea face un an fara mamaliga?

La Sangeorgiu se implinisera cu strasnicie toate riturile stravechipentru ploaie: nu ramasese fata mare, dar nici fetiscana, pe carefeciorii sa nu toarne galeti de apa din fantanile satului si nuramasera copile si baieti neurzicati, ei intre ei.Toti aveau mainilepline de basici.

Totusi nu ploua pana la trei saptamani dupa Sangeorgiu.Atunci,intr-o noapte, se descuie cerul. O saptamana a plouat mereu: canda mazguit, cand a ciuruit, cand s-a descarcat in picuri mari si tari cagrindina.

Oamenii umblau cu capul gol: las sa-i ploua, sa le fie si lor siaraturilor si pasunilor! Caci si pasunile abia de-acum se vor infiripa,sa pasca vitele mari. Se muiara si se risipira brusii de coltii greblelorde fier peste grauntele semanate acum. Dupa ploaie urmara calduri

de mai, si iarasi ploi, a umblat tot vreme potrivita, asa ca in secereoamenii se trezira ca ispravisera cu prasitul de-al doilea ca si intr-alti ani. Porumbul era inalt pana la piept, cu fire puternice, cu frunzenegre si grase.

Iata, ne arata sa nu mai cartim, ziceau cei care deznadajduiserain primavara.


5/21

V-ati facut pacate degeaba, raspundeau cei care ramasesera tariin credinta. Niciodata omul nu stie ce-l asteapta.

De-acum numai de-ar fi o toamna lunga! Oricat de frumos,porumbul e in intarziere cu patru-cinci saptamani. Sa aiba vreme sase coaca!

La mijlocul lui septembrie a brumat usor, iar pe munti s-a pus unstrat subtire de zapada. Dar atata a fost toata primejdia. Dupa osaptamana, vremea s-a incalzit si s-a pus o toamna cu seninatatistatornice, care a tinut pana la sfarsitul lui octombrie, ba a maitrecut cu un picior si in noiembrie, pana pe la jumatatea lunii.

Ce porumb s-a facut? Padure! Cate doi si trei tulei pe-un fir,cat le

radea oamenilor inima.

In aceeasi zi a intrat satul intreg la cules, la inceputul lui noiembrie.Diminetile erau racoroase, dar indata ce se ridicasoarele, o caldurabuna incepea sa joace in valuri fine deasupra lanurilor de porumb.Frunzele uscate fosneau incet la adierea boarei si o mireasmaimbatatoare se risipea in aer. Era coapta si canepa de samanta,semanata printre porumb, iar pe miezuine crescuse deasa si inalta,cat nu-i ajungeai cu mana la maciuliile grele, pline de samanta.Mireasma ei taia pe a porumbului, o aroma tare si ametitoare.

Plugarii isi lungeau carele cu inima cea lunga si le inaltau laturile cuscanduri, sa incapa cat mai mult porumb.Se culegea cu foi cu tot siil dezghiocau numai acasa, insuri, sa nu piarda bunatatea de nutret.

In toate lanurile se auzea cum rup tuleii si-i arunca in gramezi. Seridica in vazduh larma vorbelor, a glasurilor parand o neintreruptafierbere. Din cand in cand se itea in larma asta cate-un chicotit defata pe care cate-un fecior o atingea, ca din nebagare de seama, cu

un stiulete.

Cantece nu se auzeau, ci numai fosnetul mereu al frunzelor uscateprintre care treceau culegatorii.Carele cu vitele desjugate erau lamarginea delnitelor si vitele mestecau, cu grumajii vinetii, intinsi,jipii de pe care se culesesera tuleii, tot miscandu-si coarnele albe.


6/21

Uneori aflau si cate-un stiulete, uitat ca din intamplare pe fire, sirumegatoarele il mancau cu placere, cazandu-le, din cand in cand,cate-un bob din marginea gurilor late.

* * *

Nu era car care sa nu fi adus copii si copilite din sat. Cei maimarisori ajutau o vreme la cules, dar tuleii se rupeau greu si curandii dureau mainile. Cei mai mici isi incercau in zadar puterile. Asa cacei mai multi se pierdeau prin delnitele lor, tot scobind frunzele dematase ale stiuletilor, sa afle vreunul rosu sau pestrit. Si cand aflau,chiuiau de bucurie si se adunau doi-trei sa-l rupa cu puteri unite si-apoi il dezghiocau cu infrigurare,mirandu-se mereu de frumusetealui.

Altii cautau bete uscate de canepa de samanta si lerupeau,adunandu-le in manunchi, apoi alergau cu ele la un luminissa desfaca canepa, sa-si impleteasca biciul. Dupa culesul canepii devara, acum era cel din urma prilej din an sa-si faca biciul, caci pecele facute atunci le prapadise de mult. Bete de codarste isi luaserade acasa, incrustate gata la capatul unde sa prinda biciul.

Cei cuprinsi cu munca asta isi uitau in graba de culesul porumbului.Impleteau cu harnicie; mergeau unul de la altul sa vada cumimpleteste, cum isi face biciul, sa nu ramana unul in urma celuilalt,cu biciul mai scurt, mai subtire, sau cu mai putine sfori.

Si nu peste mult incepeau sa pocneasca rasunator, si de ici si decolo, mandri de ceea ce au facut.

Unii mai marisori trebuiau sa faca bice si pentru fratii mai mici.Copilele erau multumite daca puteau strange in brate un stiulete rossau pestrit.

Uneori copiii mai mari se faceau nevazuti prin porumbisti si seintorceau tarziu de tot cu cativa stiuleti cu frunze verzi in brate. Eise jurau ca-s inca in lapte, dar unghia abia le intra in boabe.

Puteau cauta porumb de fiert nu numai in delnitele lor, ci si lastraini, nu se supara nimeni. Intr-alti ani aflau inca multi stiuleti, in


7/21

lapte, dar anul asta erau tare greu de aflat, asa ca era mare biruintapentru cei ce gaseau.

Friptul, acum indata, era tot asa de greu, caci nu era urma de lemnsau de gateje, si focul il faceau numai cu jipi care nu tin jarul, iarporumbul mai mult se afuma decat se frigea.

Dar ce bun si aromat era, Doamne! Trebuiau sa le dea numaidecatsi celor mici, care izvorau din toate partile de prin delnite, chematide aroma, si faceau roata in jurul tuturor focurilor unde se frigeaporumb. Putin era, dar cum sa nu le dea, cand cei mici nu-si mailuau ochii de la stiuletii din foc,tot mutandu-se de pe un picior pealtul?

* * *

Carele se incarcau mereu dupa cat de multi si harnici erauculegatorii. Unele porneau spre sat, scartaind de povara, alteleveneau goale din sat. Nu lasau porumb cules in delnita pestenoapte. Jitarii mai pazeau inca, dar oamenii stiau ca acum paza ceamai buna era la ei in sura.

In toate carele se incarcau deasupra panusi de canepa de samanta,si cuibarit intre ele era cate un copil caruia i se vede anumai fruntea

si palarioara. Pana acasa, mireasma tare a canepii il ametea, darcopiilor le placea mirosul asta salbatic, care aducea cu cel alurzicilor. Samanta maciuliilor nu o foloseau numai la semanatul deprimavara a canepii de lucru, ci si pentru ulei, iar cu cotoarele inaltesi groase ardeau cuptoarele de paine.

* * *

E bine cand se fac bucate din belsug si cand este sanatate.Dar daca

nu-i sanatate, toata lumea asta nu mai plateste oceapa degerata.

Asa se gandea Dumitru Marcului care culegea in delnitalui alatureade nevasta si de doi copilandri. Culegea tacut si cu un fel de scarba.Il taia mereu prin maruntaie si uneori se oprea din lucru, se faceacarlig si abia mai rasufla. Cand se apuca iar de cules, fruntea-i eraimbrobonata de sudoare.


8/21

De cate ori se-ncarliga, si nevasta si baietii se opreau pe-o clipa dinlucru, cu rasuflarea oprita. Cunosteau dupa semen cand ii venea raude tot si cand scapa mai usor. Acum, la cules, nu statea multghemuit la pamant, dar ii venea prea des.

Te-am rugat sa ramai acasa, Dumitre, si eu si copiii. Rau ai facutca nu ne-ai ascultat, ii zise intr-un rand nevasta.

Singuri nu ati fi ispravit delnita asta, raspunse el in sila,simtindu-si gura amara ca fierea.

Daca nu ispraveam azi, am fi ispravit maine. Ce-i intr-asta? Nu-inici o graba asa de mare. Vremea e buna.

Dar poate sa se strice, si mai avem de cules in doua delnite. Ar fipacat sa ducem acasa, udat de ploi, un porumb frumos cum e iniest an.

Nu se mai strica ea vremea in saptamana asta. Sa stii ca mainenu te mai lasam cu nici un pret sa vii. Vei ramane in pat sa ti seaseze durerea.

Dumitru facu o miscare cu mana, ca si cand ar fi zis: Cat despreasta, pace buna!

Lucrau tuspatru in tacere grea. Crasnea fiecare stiulete rupt de pefir, si larma asta lui Dumitru ii facea rau.

Era bolnav de multi ani, din an in an tot mai greu. Azi ii veneaneputinta neobisnuit de des.

Nu mai culege, Dumitre. Uite, ti-am adus tundra. Intinde-te peea si las ca ispravim noi.

De intins ma voi intinde eu pentru totdeauna, nu peste mult, n-avea frica.

Nu mai culege, tata, zisera baietii cu inima rece.Ispravim noi sifara dumneata.


9/21

Mai copii, vedeti-va de lucru si dati-mi mie pace. Lassa mai culegsi eu inca o data, pe urma tot voi veti culege.

Dup-o vreme se incarliga iar si se lasa la pamant. Nu-l tinu mult niciacum, dar pana pe la ojina ii veni raul inca de vreo cinci ori. Si iarse apuca de cules, transpirat acum nu numai pe frunte, ci pe intregtrupul.

Cand se zgarci si se lasa a sasea oara la pamant, nu mai statughem, ci se intinse cazand pe spate, izbi de cateva ori din picioare,din brate, apoi se cutremura scurt si se linisti,pana nu apucanevasta si copiii sa ajunga langa el.

Safta, nevasta, se lasa in genunchi, ii asculta rasuflarea,cum facuse

adeseori in anii din urma, dar acum nu mai simti nimic.

Doamne sfinte, si n-avem o lumanare! Petre, Ioane, dati fuga invecini, poate are cineva o lumanare!

Baietii, buimaci de spaima, incepura sa alerge prinporumbisti, unulla dreapta, altul la stanga.

Dar cine sa vina cu lumanarea la culesul porumbului? Nu avea niciun culegator de gand sa innopteze aici.

Ci nici nu mai era nevoie de lumanare! trupul lui Dumitru incepusesa se raceasca si sa se intepeneasca. Safta-si aduse aminte ca dacanu-i inchizi din vreme pleoapele mortului,ramane cu ochii deschisi.

I le inchise, apoi isi puse frante mainile in poala si ramase muta. Seastepta ea de mult la moartea barbatului, dar nu asa,nu intr-un lande porumb si fara lumanare.

Durerea si nenorocirea ei ca nu-l aflase moartea in pat, era maimare ca pierderea lui. Daca n-a vrut s-o asculte, sa fi ramas acasa!Ea ce sa faca? Ce-ar mai putea face?

Si deodata izbucni intr-un plans cu hohote, care se topi intr-unbocet amar, ce se inalta in vazduh ca o alarma a nenorocirii.


10/21

Cei doi baieti nu aflara lumanare in vecini si alergara si mai departe,dar cand se intoarsera cu mana goala, erau insotiti de vreo zecebarbati si femei.

Barbatii cu capul gol isi dadura iertaciunile, privind tinta la mort,femeile se alaturara la bocetul Saftei, iar cei doi baieti erau inca totbuimaci de spaima.

Dup-o vreme un om zise:

Mai aveti de cules?

Putin de tot, poate o jumatat de ceas, raspunse un baiat.

Pentru mort e mult si atat. Veniti cu totii sa ispravim repedeculesul si sa incarcam carul. Unde vi-s vacile?

Acol langa car.

Prinde-le la jug si adu carul aici.

Si barbatii si femeile care au venit s-au apucat de cules, in vreme ceSafta se bocea nemaiauzind nimic, iar unul din baieti statea langamort cu capul gol, cu mainile fara putere de-a lungul trupului.

Pana ispravira de cules si incarcara carul, intepeni bine si trupul luiDumitru si-l urcara deasupra porumbului, intre panusile de canepamirositoare.

Se urca langa mort si unul din baieti, iar celalalt cu mama-samergea alaturea de vaci cu capul in piept.

Safta se mai boci pana iesira din delnita in drum, apoi amuti de tot.

Intre culegatori vestea se lati repede, de la vecin la vecin,asa capana seara toti stiau ca a murit, in malaistea lui, Dumitru Marcului,culegand la porumb.

Oamenii nu se prea mirara, il stiau bolnav greu de tot, dar pestebucuria si lumina culesului li se asternu tuturor un nor pe suflet.


11/21

Si larma omeneasca inceta sa se mai ridice deasupra lanurilor,numai fasaitul frunzelor uscate crestea mereu, cu cat se apropiainserarea.

Si din cand in cand se mai auzeau pocnete din bici. Copiii le incercausa nu-i dea de rusine deseara, din carele incarcate cu porumb, indrum spre casa.

Si numai semnalele acestea scurte si seci pareau ca mai raspandescviata si veselie deasupra lanurilor de porumb, prin care fasaia vantulin frunzele uscate.


12/21


13/21

La Sanius de Ion Ag arbiceanu

La inceputul saptamanii fluturau rar cativa fulgi de nea prin vazduhul sur. Se opreau

pentru o clipa nehotarati, apoi coborau iar si iar se opreau. Parca le parea rau dupa

inaltimile din care veneau. Numai la o saptamana si iarna s-a instapanit peste

lume,pana la marginea zarii.-Cojoc gros ca in anul acesta n-a mai avut dumneaiei de mult, vorbesc intre ei

batranii.

Ulitele satului sunt acoperite de un covor alb si gros. Casele par mai mici, dormitand

sub acoperisurile grele. Gerul s-a mai muiat si copiii sa-tului au si pornit cu saniutele

pe coasta. Locul e larg, asa incat pot pleca deodata zeci de saniute ce vin ca trasnetul

pana la poale.

Mult s-au mai rugat Vasilica si Niculaita de parinti sa-i lase si pe ei cu saniuta.

- Daca patiti ceva? Acolo sunt si sanii mai mari care va pot dobori.Dar, pana la urma, au primit ingaduinta. Se facura amandoi cai si pornira in fuga

catre coasta saniusului. Obrajii le ardeau de bucurie si ochii le scanteiau.

-Sezi tu inainte, Vasilica!

-Ba sezi tu!

-Sa sada cel care stie sania mai bine, zise un baiat de alaturi.

Pana la urma se aseza Vasilica in fata. Apoi ceru sa conduca si Niculita.

Sania se rasturna de doua ori. Trecu la carma iar Vasilica. Si tot asa, nici nu stiau cum

fuge timpul.Se insera cand copiii intrara in curte.

- Acum se vine? le striga mama. N-ati patit nimic?

-N-am patit. Si copiii intrara bucurosi in casa, cu gandul ca a doua zi vor merge iar la

saniat.

Puiul de Ion Alexandru Bratescu-Voinesti

Intr-o primavara, o prepelita aproape moarta de oboseala ca venea de departe, tocmai din Africa s-a lasat din zbor intr-un lan verde de grau, la marginea unui lastar. Dupa ce s-a odihnit vreo catevazile, a inceput sa adune betigase, foi uscate, paie si fire de fan si si-a facut un cuib pe un mosoroi depamant, mai sus, ca sa nu i-l inece ploile; pe urma, sapte zile de-a randul a ouat cate un ou, in tot sapteoua mici ca niste cofeturi si a inceput sa le cloceasca. Ai vazut cum sta gaina pe oua? Asa sta si ea, doarca ea in loc sa stea in cotet, sta afara in grau; si ploua, ploua de varsa si ea nu se misca, ca nu cumva sapatrunza o picatura de ploaie la oua. Dupa trei saptamani i-au iesit niste pui draguti, nu goi ca puii devrabie, imbracati cu puf galben ca puii de gaina, dar mici, parca erau sapte gogosi de matase, si auinceput sa umble prin grau dupa mancare. Prepelita prindea cate o furnica, ori cate o lacusta, le-o


14/21

firimitea in bucatele mici, si ei, pic! pic! pic! cu cioculetele lor, o mancau numaidecat. Si erau frumosi,cuminti si ascultatori; se plimbau primprejurul mamei lor si cand ii striga: Pitpalac! repede veneau langaea. Odata, prin iunie, cand au venit taranii sa secere graul, al mai mare dintre pui n-a alergat repede lachemarea ma-sii, si cum nu stia sa zboare, hat! l-a prins un flacau sub caciula. Ce frica a patit cand s-asimtit strans in palma flacaului, numa, el a stiut; ii batea inima ca ceasornicul meu din buzunar; dar a avutnoroc de un taran batran, care s-a rugat pentru el: Lasa-l jos, ma Marine, ca e pacat de el, moare. Nu-l vezi ca de- abia e cat luleaua?!Cand s-a vazut scapat, fuga speriat la prepelita sa-i spuie ce-a patit. Ea l-a luat, l-a mangaiat si i-a spus: Vezi ce va sa zica sa nu ma asculti? Cand te-i face mare, o sa faci cum ai vrea tu, dar acum, ca estimic, sa nu iesi niciodata din vorba mea, ca poti sa patesti si mai rau. Si asa traiau acolo linistiti si fericiti.Din seceratul graului si din ridicarea snopilor se scuturasera pe miriste o groaza de boabe cu care sehraneau si, macar ca nu era vreo apa prin apropiere, nu sufereau de sete, ca beau dimineata picaturi deroua de pe firele de iarba. Ziua, cand era caldura mare, stau la umbra in lastar; dupa-amiaza, cand sepotolea vipia, ieseau cu totii pe miriste; iar in noptile racoroase se adunau gramada, ca sub un cort, subaripile ocrotitoare ale prepelitei.Incet-incet puful de pe ei s-a schimbat in fulgi si in pene, si cu ajutorul mamei lor au inceput sa zboare.Lectiile de zbor se faceau dimineata spre rasaritul soarelui, cand se ingana ziua cu noaptea, si seara inamurg, caci ziua era primejdios din pricina heretilor, care dadeau tarcoale pe deasupra miristii.Mama lor ii aseza la rand si ii intreba: Gata? Da, raspundeau ei. Una, doua, trei! Si cand zicea trei,frrr! zburau cu totii de la marginea lastarului tocmai colo langa cantonul de pe sosea si tot asa

indarat. Si mama lor le spunea ca-i invata sa zboare pentru o calatorie lunga, pe care trebuiau s-o faca incurand, cand o trece vara. Si o sa zburam pe sus de tot, zile si nopti, si o sa vedem dedesubtul nostruorase mari si rauri, si marea.Intr-o dupa-amiaza pe la sfarsitul lui august, pe cand puii se jucau frumos in miriste imprejurul prepelitei,aud o caruta venind si oprindu- se in drumeagul de pe marginea lastarului. Au ridicat toti in sus capetelecu ochisorii ca niste margele negre si ascultau. Nero! inapoi! s-a auzit un glas strigand. Puii n-aupriceput; dar mama lor, care intelesese ca e un vanator, a ramas incremenita.Scaparea lor era lastarul, dar tocmai dintr-acolo venea vanatorul. Dupa o clipa de socoteala, le-a poruncitsa se pituleasca jos, lipiti cu pamantul, si cu nici un pret sa nu se miste. Eu o sa zbor; voi sa ramaneti nemiscati; care zboara, e pierdut. Ati inteles?Puii au clipit din ochi c-au inteles si au ramas asteptand in tacere. Se auzea fasaitul unui caine carealerga prin miriste si din cand in cand glasul omului: Unde fugi? inapoi, Nero!

Fasaitul se apropie uite cainele: a ramas impietrit cu o laba in sus, cu ochii tinta inspre ei. Nu va miscati, le sopteste prepelita si se strecoara binisor mai departe. Cainele paseste incet dupa ea.Se apropie grabit si vanatorul. Uite-l: piciorul lui e acum asa de aproape de ei, incat vad cum i se urca ofurnica pe carambul cizmei. Vai! cum le bate inima. Dupa cateva clipe prepelita zboara ras cu pamantul,la doi pasi de la botul cainelui, care o urmareste; vanatorul se departeaza strigand: Inapoi! inapoi! Nupoate trage, de frica sa nu-si impuste cainele; dar prepelita se preface asa de bine ca e ranita, incatcainele vrea cu orice pret s-o prinda; iar cand socoteste ea ca e in afara de bataia pustii, zboara repedespre lastar. In vremea asta puiul al mai mare, in loc sa stea nemiscat ca fratii lui, dupa cum le poruncisema-sa, zboara; vanatorul ii aude paraitul zborului, se intoarce si trage. Era cam departe. O singura alica l-a ajuns la aripa. N-a picat, a putut zbura pana in lastar; dar acolo, de miscareaaripii, osul la inceput numai plesnit s-a crapat de tot, si puiul a cazut cu o aripa moarta. Vanatorul,cunoscand desimea lastarului si vazand ca trasese intr-un pui, nu s-a luat dupa dansul, socotind ca nuface truda de a-l cauta prin lastar. Ailalti pui nu s-au miscat din locul unde-i lasase prepelita. Ascultau

in tacere. Din cand in cand se auzeau pocnete de pusca si glasul vanatorului strigand Apporte! Maitarziu caruta s-a indepartat inspre vanator pe drumeagul lastarului; incet-incet pocnetele si strigatele s-aupierdut, s-au stins, si in tacerea serii care se lasa nu se mai auzea decat cantecul greierilor; iar cand s-ainnoptat si rasarea luna dinspre Cornatel, au auzit deslusit glasul mamei lor chemandu-i din capul miristii:Pitpalac! pitpalac! Repede au zburat inspre ea si au gasit-o. Ea i-a numarat: lipseaunul. Unde e nenea? Nu stim, a zburat. Atunci prepelita disperata a inceput sa-l strige tare, mai tare, ascultand din toatepartile. Din lastar i-a raspuns un glas stins: Piu! piu!... Cand l-a gasit, cand i-a vazut aripa rupta, ainteles ca era pierdut; dar si-a ascuns durerea, ca sa nu-l deznadajduiasca pe el... D-atunci au inceput


15/21

zile triste pentru bietul pui; se uita cu ochii plansi cum fratii lui se invatau la zbor dimineata si seara; iarnoaptea, cand ailalti adormeau sub aripa mamei, el o intreba cu spaima: Mama, nu e asa ca o sa ma fac bine? Nu e asa c-o sa merg si eu sa-mi arati cetati mari si rauri, simarea? Da, mama, raspundea prepelita, silindu-se sa nu planga.Si a trecut vara. Au venit taranii cu plugurile de au arat miristea; prepelita s-a mutat cu puii intr-un lan deporumb de alaturi; dar peste catava vreme au venit oamenii de au cules porumbul, au taiat cocenii si auintors locul; atunci s-a mutat in niste parloage din marginea lastarului. In locul zilelor mari si frumoase auvenit zile mici si posomorate, a inceput sa cada bruma si sa se rareasca frunza lastarului. Pe inserate sevedeau randunici intarziate zburand in rasul pamantului, ori palcuri de alte pasari calatoare, iar in tacereanoptilor friguroase se auzeau strigatele cocorilor, mergand toate in aceeasi parte, catre miazazi. In inimabietei prepelite era o lupta sfasietoare. Ar fi vrut sa se rupa in doua: jumatate sa plece cu copiii sanatosi,care sufereau de frigul toamnei inaintate, iar jumatate sa ramaie cu puiul schilod, care se agata de ea cudisperare. Suflarea dusmanoasa a crivatului, pornita fara veste intr-o zi, a hotarat-o. Decat sa-i moara totipuii, mai bine numai unul si fara sa se uite inapoi, ca sa nu-i slabeasca hotararea, a zburat cu puiizdraveni, pe cand al ranit striga cu deznadejde: Nu ma lasati! Nu ma lasati!A incercat sa se tarasca dupa ei, dar n-a putut, si a ramas in loc, urmarindu-i cu ochii pana au pierit inzarea dinspre miazazi. Peste trei zile, toata preajma era imbracata in haina alba si rece a iernii. Dupa oninsoare cu viscol, urma un senin ca sticla, aducand cu dansul un ger aprig. La marginea lastarului, un

pui de prepelita, cu aripa rupta, sta zgribulit de frig. Dupa durerile grozave de pana adineaori, urmeazaacum o piroteala placuta. Prin mintea lui fulgera crampeie de vedenii... miriste...un caramb de cizma pecare se urca o furnica... aripa calda a mamei. Se clatina intr-o parte si intr-alta, si pica mort, cu degeteleghearei impreunate ca pentru inchinaciune.


16/21

Nicusor, de Ioan Alexandru Bratescu-Voinestibyhrnicu

La marginea dinspre miazanoapte a orasului, pe malul iazului, e o gradina frumoasa in care sunt patru cladiri mari:a tribunalului, a prefecturii, a judecatoriei si a casieriei; restul gradinii e numai tufisuri dese de lemn cainesc, debatachina si de rugi, in care primavara canta privighetorile de e o frumusete. Chiar pe marginea malului e o movila

pe care, cand te-i sui, ai inaintea ochilor o minune de tablou. Aci sub mal, iazul umbrit de salcii si de anini cu omoara vorbareata; mai departe valea verde a Ialomitei, inchisa in fund de dealurile viilor, pe culmea carora sta destraja manastirea; iar mai in fund, topita-n aburiialbastrii, toata coama muntilor de la Piatra Craiului pana-n Penteleu; in tot o priveliste frumoasa, de parca ti seprimeneste sufletul uitandu-te la ea.Prin gradina asta e drumul lui conu Misu, care sade alaturi, cand e sa iasa in oras.Cum trecea intr-o zi din primavara trecuta, s-a oprit sa asculte o privighetoare, care canta de rasuna gradina; sifiindca tufisul in care canta era chiar alaturi, s-a aplecat sa incerce: n-o putea-o zari? Cand, ce sa vaza? Jos, intufis, un baietas. Cu degetul aratator de la mana dreapta peste buzele tuguiate, ii facea semn sa taca, iar cu celde la mana stanga ii arata privighetoarea. Aplecandu-se mai mult, o vazuSi a stat asa multa vreme, neputandu-se satura de a o privi si nestiind ce sa priveasca mai cu drag; pasarea mica sineinsemnata care scotea sunete atat de puternice si de maiestre din gusulita ei care se vedea saltand, ori fericireafara seaman care zambea pe toata fata copilului?Il mai vazuse el de cateva ori p-aci prin gradina jucandu-se cu alti copii de seama lui, dar niciodata nu-l privise culuare-aminte. Acolo,un broscoi de baietas slabut, cu parul canepiu, incurcat ca un caier, si cu pantalonii in vine,

carpiti in zece locuri. Acum pentru intaia oaravedea ce ochi negri, catifelati si dulci avea.La o miscare nedibace, pasarea zbura si lui conu Misu ii paru grozavde rau, crezand ca s-o mahni copilul; daracesta iesi din tufis si privindu-l drept, cu seriozitatea adorabil de hazlie a copiilor:- Nu fate nimic. Vine indarat. Asta e a mea. A fost si poimaine.- Ce spui, ma? A fost si poimaine?- Da, a vazut-o si Lenuta.- Care Lenuta?- Lenuta, sora meaSi clatinand din cap:- Da lui Vasilica nu i-o arat.- Care Vasilica?- Vasilica a lu nenea Dumitru de la zudecatorie.- Si de ce nu i-o arati si lui?- Ca finca da cu pietre.

- Bravo! sa nu i-o arati.- Tt!- Dar pe tine cum te cheama?- Nicusor a lui Ionita, odaiasu de la casierie, si sunt de sase ani.- Ce vorbesti, domnule!? Pai bine, tu poate ca vrei si doi bani, sa-ti cumperi covrigi.Nicusori raspunde cu umarul drept, saltandu-l in sus. Si conu Misu,razand cu multumire, scoate si-i intinde doibani. Copilul, luandu-i,zice: Saru mana si pleaca grabit, tinandu-se cu o mana de bracinarii pantalonilor prealungi; dar dupa cativa pasi se intoarce sa-l intrebe serios daca la spiterie se vinde oua de furnica.- Ce sa faci, ma, cu oua de furnica?- Mi-a spus maica-mea asa: ca le plate la privighetori si vreau sa pui pe zos la a meaAre si conu Misu trei ingerasi de copii de la care aude in fiecare zi fel de fel de nostimade copilaresti, dar asta i s-aparut atat de dragalasa,incat a luat pe baietandrul odaiasului in brate si l-a sarutat, pe amandoiobrajii; pe urma, rusinat de induiosarea lui, l-a lasat jos si l-a scuipat:- Ptiu! Mars d-aici, potaie mica!Din ziua aia dateaza prietenia lui conu Misu cu Nicusor; e! dar negresit prietenia care poate sa mijloceasca intre un

boier mare si copilul unui odaias. Din vreme in vreme, cand il vede prin gradina, ii striga: pst! ma hotule, vino-ncoa! si-i da cate un ban, cum da si Lenutei, pe care acum o cunoaste si o intalneste mai in fiecare zi, venind dintarg, incarcata cu o dubla de paine si cu un clondir, pe care de-abia le duce. Cunoaste acum si pe parintii luiNicusor; tatal, unu gros, negru, paros, cu o mutra aspra, in care numai rosatea varfului nasului pune o pata maivesela; mama, slaba, ofilita, prafurie si totusi placuta pentru blandetea ochilorNegresit, Nicusor nu e primit in curtea lui conu Misu sa se joace cu copiii lui si cu musafirii lor, dar se uita si el dingradina prefecturii pe crapaturile ulucelor; si tot incercand crapaturile a dat peste cateva prin care poate vedeatot raiul din curtile boierului. Asa, printr-una se vad rondurile de flori frumoase si locul unde joaca copiii crocket;printr-alta se vede terasa imbracata in flori albastre, unde mananca boierii vara; prin a treia, caprioara cu tarculei; iar prin a de la capul din fund al ulucelor, gradina de poame, curtea pasarilor si doi caini mari legati in lanturi
http://biblioteca.rocarta.info/812/nicusor-de-ioan-alexandru-bratescu-voinesti/http://blog.nicuilie.eu/http://blog.nicuilie.eu/http://blog.nicuilie.eu/http://blog.nicuilie.eu/http://biblioteca.rocarta.info/812/nicusor-de-ioan-alexandru-bratescu-voinesti/


17/21

pe sarma*Frumos Craciun o sa fie! A nins doua zile din crivat si acum in ajun s-a schimbat vantul; sufla austrul, subtiind noriiprintre care incep sa se iveasca stelele si aducand cu el un ger de te taie.La curtea caselor lui conu Misu e zarva mare. Pe portile deschise larg nu mai contenesc saniile incarcate cumusafiri. E pom de Craciun la care sunt poftiti copiii tuturor prietenilor. In mijlocul salonului incapator, care tinede la intrare pana la terasa din fund, e asezat bradul impodobit de-ti ia ochii. Cucoanele se invartesc de colo pana

colo, randuind lucrurile la locul lor. Copiii, nerabdatori, asteapta in odaia din dreapta semnalul cand vor puteaintra. Sa astepte, ca nu e inca gata. Mai sunt de asezat jucariile pe mescioara din jurul bradului si de pus la fiecareteanc de jucarii cate o carte de vizita cu numelecopilului caruia i se cuvine; si nici conu Misu n-a sosit inca de la club cu barbatii, ca sa se bucure de bucuriacopiilor.In vremea asta, alaturi, la casierie, e un sufletel stingher, care se zbate si se framanta mama e dusa la cucoanacasierului sa ajute la gatit si la scuturat si a luat si pe Lenuta cu ea; tatal e dus la carciuma iar el sta singur ingangul casieriei, muncit de ganduriA vazut azi-dimineata pe un om din curtea boiereasca, ducand in spinare un brad mare, mare pe urma baietii dela cofetarie cu tavi si alt baiat de la librarie incarcat cu fel de fel de cutii.. Si el stie ce insemneaza asta. Anultrecut, cand l-a durut in gat, l-a dus ma-sa la spiterie, si atunci, prin usa intredeschisa, a zarit o clipa in odaia dealaturi, cu ochii lui impaienjeniti de friguri, un brad frumos imbracat in dar a inchis spiterul usa si era ziua,lumanaricile nu erau aprinse si mamica i-a spus asa: ca seara e mai frumos, cand se aprind lumanaricile Toticopiii astia, care trec in sanii, acolo se duc, sa vaza pomul de Craciun pomul de Craciun!! Si nici princrapaturile ulucelor nu poate sa se uite, ca e zapada pana la gat E! dar daca ar vrea conu Misu Te, conu Misu

nu e om bun? Ba e bun. Nu-i da lui intotdeauna cate un ban? Adineauri a trecut in targ si nu s-a intors inca acasaDaca i-ar iesi inainte si l-ar ruga sa-i arate si lui pomul de Craciun,numai nitel, nitel de tot.Cat e de mica inimioara lui, s-a despartit acum in doua. Jumatate il imbranceste inainte: Incearca, conu Misu eom bun; poate te duce sa vezi pomul pomul!, iar cealalta il trage inapoi: Fugi d-acolo, nu se poate nu sepoateSe aud sanii venind dinspre targ Uita-le, cotesc la colt si, in bataia lampii electrice de la raspantie, Nicusorrecunoaste pe conu Misu si-l aude razand cu pofta. Repede o ia la fuga sa-i iasa inainte. Cine stie?poate chiar fara sa-i spuie nimic, vazandu-l, o sa-l ia sa i-l arate, ca e om bun. A ajuns! Aci e alta cotitura. Hei! lao parte! striga birjarul degeaba, iar conu Misu, iesind pe jumatate din sanie si vazand copilul in drum: - In drum, hai? Drace impelitat! Sa te calce sania. Mars acasa!Si saniile trec E noapte nu se pot vedea lacrimile care au napadit in ochisorii negri, catifelati, dulci ca omangaiereI-a zis asa: Mars acasa!, dar ce sa faca acasa? Nu e nimeni acasa, nimeni Si cosul de la soba tiuie Si-i e uratSi cum sta in drum, parca-i sopteste cineva la ureche: Stii ce? poate case vede de la poarta prin ferestre. O ia lafuga inspre curtea boiereasca. Se da la o parte langa uluce ca sa treaca saniile care ies; apoi, cand au trecut, facedoi pasi in curte si se uita cu incordare Ies valuri de lumina pe ferestre, dar pomul nu sevede Si mai face doipasi, strangandu-si la piept paltonul lung si larg, facut dintr-o scurteica veche a ma-si, in care parca e un pui delautar Ferestrele sunt prea sus degeaba A! stie el unloc de unde ar putea vedea, d-acolo de pe prispa unde mananca boierii vara! Acolo, a vazut el prin crapaturileulucelor, sunt ferestrele jos.Da, dar cainii! Gandul asta il face sa se retraga repede din curte Ce bine ar vedea el d-acolo pomul de Craciun!Sta si-si face in gand socoteli de om mare. Nu se poate sa fie canii dezlegati acum cand vine lume Asta nu sepoate! ce, sa muste pe lume? Face cativa pasi in curte, tragand cu urechea si neputandu-si dezlipi ochii de lalumina ferestrelor Ocoleste in varful picioarelor casa mai sunt cativa pasiA ajuns! na!perdelele lasate ba nu, una e ridicata! Paseste binisor, binisor Aaaa! ce frumos! ce frumos!Poate de-acum sa sufle austrul, vant taios de rece, ca in tot trupul copilului s-a revarsat caldura unei fericirinemasurate. Tot sufletul i s-a urcat in ochii care privesc cu nesatiu Cum sclipeste beteala! Uite si lumanaricileaprinse! Si ce de jucarii! Trambite, tobe, papusi! Uite si niste iepurasi albi, mici si dragutiInauntru se deschide de perete usa odaii din dreapta prin care navaleste o droaie de copii, baietasi, fetite si

nodulete mici, pe care parca-i da jos fundele. Sunt cateva clipe de extaz general vrednice de admirat: copiii de oparte ramasi tagla cu ochii pironiti la pom, parintii de alta, cu ochii umezi de fericirea bucuriei lor. Acummadamele aseaza copiii in semicerc. Trebuie sa cante: O! Tannenbaum! o! Tannenbaum! Se face o taceredesavarsita. Cucoana Zoe, gazda, deschide pianul si se aseaza sa-i acompanieze dar in clipa in care-si ridicamana ca sa inceapa, dinspre terasa se aude latratul gros al unui caine si tipatul unui copil, tipat de groaza, lung,sfasietor, care spinteca tacerea si trece ca un junghi in inimile tuturor Barbatii dau navala intr-acolo; deschidusa. Mars Leu! mars Leu! striga conu Misu dand cu piciorul in caineJos, langa fereastra zace copilul fara cunostinta*Nu te mai framanta atata, coane Misule. Inchide ochii si dormi in pace, ca Dummezeu e bun si iertator. El stie c-aipriceput prea tarziu de ce-ti iesise copilul inainte si ca te-ai cait de a-l fi gonit cu asprime.


18/21

Te-a vazut cum l-ai adus in casa, cum l-ai ingrijit, cum i-ai incarcat bratele de jucarii si de bunatati si pentru el sipentru Lenuta. El stie ca esti hotarat maine in ziua de Craciun sa te duci la casierie, sa te incredintezi cu ochiidumitale ca copilul nu s-a imbolnavit de spaima. Dumnezeu e bun si iertator si a auzit ce-ai pus de gand cucucoana Zoe sa faceti la anul. Inchide ochii si dormi in pace.


19/21

Privighetoarea

Ioan Alexandru Bratescu-Voinesti

Ce ai, nene Iorgule? Parca ai fi suparat.

E!...

Ba nu zau, ti s-a intamplat ceva?

Mi s-a intamplat o ticalosie... Nici nu stiu cum sa-ti spui... Stiti ca

prin fundul curtii mele trece iazul morilor. Cand n-am ce face, daucu undita la peste. Am acolo, in stanga scarii (c-am facut o scarapentru scaldat), o adancatura, in care arunc in toate serile cate obucata de mamaliga ori cate un pumn de grau fiert: nada la peste...Si uneori, cand e apa merie, mai ales acuma primavara, se da binesi prinz... nu cine stie ce pesti mari, dar in sfarsit: cleni, mrene...Am prins de multe ori si mai maricei asa, cat un cutit de masaobisnuit... Tu nu esti pescar; n-ai dat cu undita niciodata... Epacat...

La mine, acolo, e frumos de tot: o umbra deasa si racoroasa, si apaaia care curge lin printre salcii pletoase... Sa vii o data sa vezi...Acum, eu am undite sistematice, de se strang, se fac baston; daraici in iaz nu le intrebuintez, ca prea sunt lungi... Iau cate o nuia dealun, ii pun ata, plumb si carlig, si gata; iar cand plec de acolo,infasor ata pe nuia si o bag intrun tufis de rachita.


20/21

In tufisurile astea si in salciile de pe marginea iazului vinprivighetori si canta toata noaptea... Foarte de multe ori, cand staulinistit la pescuit, vin saracele pana langa mine, aproape de tot, sale prinzi cu mana, parca ar fi oarbe: umbla dupa oua de furnici si

dupa rame... Ce e azi? Joi. Alaltaseara, marti, a venit pe la noicapitanul Delescu cu nevasta-sa si am stat cu totii in pridvor sa leascultam.

Nu canta una, cantau zece, cincisprezece; rasuna tot zavoiul... Sicum era o luna ca ziua si mirosea liliacul... am petrecut o seara...sa-l intrebi pe el... Mai ales una, chiar in gradina la mine, intr-osalcie pletoasa, canta...

Doamne,Dumnezeule!... De cate ori incepea, facea intr-un fel nou.

Inca Victorita, nevasta capitanului, luase un condei sa insemne cuvorbe toate felurile de sunete pe care le scotea.

Uneori facea: fi, fi, fi, tiha! tiha! tiha! chiau! chiau! chiau! clings!...

iar cand ispravea intr-o cascada de triluri, zau daca nu-ti venea s-o

aplauzi ca pe-o primadona... Si din crina ii raspundeau altele sialtele...

Frumoasa seara am petrecut, n-am s-o uit niciodata! Si ne intrebamcu totii, daca o fi adevarat ca toate vietuitoarele de pe pamant setrag dintr-o tulpina si ca s-au deosebit unele de altele numai silitede imprejurarile deosebite prin care au trecut ce fel deimprejurari au fost alea, care au putut sili privighetoarea sa ajungasa cante asa, iar carsteiul bunaoara sa haraie, ca un ceasornic debuzunar cand il intorci? Mare taina! E!... Pe la douasprezece ne-auplecat musafirii, iar nevasta capitanului, dupa ce ne-a zis nouaBuna-seara, a facut bezele inspre salcia pletoasa, strigand: La

revedere, puica, pe mane seara!

Si au venit si aseara; dar in salcie nu mai canta privighetoarea...

Se auzea in zavoi, dincolo peste iaz, o multime; aici insa nu... Negandeam ca poate si-a gasit sotia si s-o fi dus dupa ea in zavoi; sine sileam s-o recunoastem de pe cantec; dar, ori ca era prea


21/21

departe si nu puteam deosebi toate sunetele, ori ca nu canta toatela fel; dar lucru hotarat, lipsea un sunet; n-n-auzeam pe niciunafacand: clings!

Nu-l auzeam si sa vezi de ce... Azi-dimineata, neavand treaba, macobor la

garla. Lasasem in ajun undita acolo intr-un tufis... O caut: nimic.Zic:

sa stii ca mi-a furat-o cineva. Cand ma uit mai bine, o vaz maideparte pe jos. Dau s-o ridic: ata desirata de pe bat si incurcata inrachita. Ma iau dupa fir si ce sa vaz? Parca si acuma mi se sfasieinima... Lasasem rama in carligul unditei; si biata privighetoare,

umbland dupa demancare, a inghitit carligul!...

Saracuta! Cat trebuie sa se fi zbatut, cat

trebuie sa se fi chinuit!... Acum sta moarta, cu aripioarele intinse,iar pe ochisorii ei, ca doua margele negre, napadisera furnicile... Prelegea mea! Sunt asa intamplari absurde care-ti tulbura mintea, itizdruncinacredinta...

Auzi dumneata moarta: cu carligul infipt in gusulita aia, care scotea

sunetele alea dumnezeiesti! Auzi dumneata cum am rasplatit eupasarica nevinovata, pentru ca ne desfatase cu viersul ei!

Cand ma gandesc, imi vine nebunie; dar ce nebunie!... Ah! ochisorii

aia negri pe care napadisera furnicile!...

povestiri agarbiceanu si bratescu voinesti

Documents