Povestirea în ramă aparține genului epic și este procedeul prin care una sau mai multe narațiuni

de sine stătătoare se încadrează într-o altă narațiune mai amplă, care să le cuprindă în

aceeași atmosferă epică, iar interesul se conturează asupra situației neobișnuite povestite și nu

în jurul personajelor.

Un exemplu de operă literară ce utilizează această tehnică îl constituie Hanu-Ancuței de Mihail

Sadoveanu.

Trăsături

spațiul desfășurării acțiunii este unul privilegiat și ocrotitor (un topos), în care mai mulți

povestitori relatează întâmplări pilduitoare, respectând un ceremonial prestabilit și

desfășurând o artă a discursului memorabil

rolul naratorului este acela de a intra în pielea fiecărui povestitor, evidențiind

particularitatea stilului specific și talentul de a stârni interesul auditoriului

timpul narativ se situează într-un plan al trecutului,naratorul enuntand evenimentele

intamplate prin evocare

subiectul narațiunii este dat de povestitor, care poate fi martor sau narator-personaj ori

numai mesager al întâmplărilor evocate.

Portretul literar (fr. Portrait –descrierea unei persoane) este un procedeu literar și un tip de discurs 

descriptiv care constă în prezentarea unui personaj literar prin reliefarea elementelor definitorii (trăsături fizice, morale, psihice, model comportamental, raport cu realitatea / cu alte personaje, viziunea auctorială sau 

cea a unui personaj / a unei comunități asupra lui); Portretul poate fi în proză / în versuri; la realizarea lui se poate apela la oricare mod de expunere (narațiune, dialog, monolog).